Carmen Cecilia Solomonea - Biserica Popauti

8/16/2019 Carmen Cecilia Solomonea - Biserica Popauti

1/15


2/15

2

3 Biserica Sf. Nicolae Popăuţi a fost închinată, în 1751, Patriarhiei Antiohiei şiansamblul domnesc transformat în mănăstire.

4 „paramente exterioare noi, de o îngheţată geometrie, în flagrantă contradicţie cuspiritul în care au fost concepute faţadele originale” ( Istoria artelor plastice în România“ vol.I, Capitolul Arta în Moldova de la mijlocul secolului al XV-lea până la sfârşitul secolului al XVI-lea, Bucureşti 1968). Despre acest tip de restaurări, Grigore Ionescu afirma: ,,Printr-orestaurare rău înţeleasă, executată la începutul veacului nostru, Bisericile Sf. Gheorghe dinHârlău şi Sf. Nicolae - Popăuţi (Botoşani) şi-au pierdut paramentul original, iar cel nou a fostrefăcut cu licenţe condamnabile ( Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor ,Bucureşti, 1982, p. 234).

5 C. Brandi precizează în legătură cu acest principiu al recunoaşterii valorii operei deartă: „Se ajunge astfel la recunoaşterea legăturii indisolubile dintre restaurare şi opera de artă prin faptul că opera de artă condiţionează restaurarea şi nu invers [...]. De aceea legătura dintrerestaurare şi opera de artă se instituie prin actul recunoaşterii operei de artă”.

6 În note dinTeoria restaurării, p. 27, nota nr.12 cu referiri edificatoare asupraintervenţiilor de genul bisericii Popăuţi.

la interiorul edificiului. După închinarea3 bisericii, intervenţiile au fost maievidente, unele dintre acestea prin radicalitatea lor, au produs pierderiirecuperabile în special picturii murale.

La începutul secolului al XX-lea prinrestaurarea de la 1898-1908 înurma căreia monumentul are actualmente o altă înfăţişare exterioară,intervenţiile întreprinse atunci au încălcat condiţiile unei restaurări. Actualul

decor al faţadelor bisericii Popăuţi provenind de la ultima intervenţie derestaurare arhitecturală, realizată de către arhitectul Constantin Băicoianu,include o serie de elemente decorative precum cărămida smălţuită, discurileceramice, cărămida arsă, cumulate într-un parament total nou4.

Crearea noii imagini exterioare a bisericii Popăuţi a anulat în totalitateimaginea originală, înlocuind-o cu un fals, este doar un produs nou realizat prin asocierea unor elemente care au fost raportate parţial la caracteristicilevechi, aceasta este intervenţia de arhitectură din punct de vedere estetic şistilistic. Ba mai mult înfăţişarea actuală exclude total concepţia medievală,restaurarea arhitecturii acestui monument este de fapt o ignorare totală a principiilor ce stau la baza acestui domeniu.

Imaginea exterioară nouă, străină originalului, explică demersularhitectului şi anumenerecunoaşterea vechiului finisaj exterior medieval, caoperă de artă5.

P. Gârboviceanu la Conferinţa6 Monumentele noastre istorice, Biserici şi Mănăstiri, exprimă câteva opinii interesante privitoare la începuturileactivităţii Comisiunii Monumentelor Istorice. Astfel, autorul ne arată cum încondiţiile în care Comisiunea era incapabilă să facă„ceva de seamă”, „cutoate atribuţiunile variate şi interesante pe care le acordă legea”, o serie de


3/15

3

lucrări, precum cele realizate de arhitectul Lecomte, de arhitectul Băicoianu(Cetăţuia, Hârlău, Popăuţi, Dorohoi), de arhitectul Gabrielescu (Golia), dearhitectul Ion Mincu (Stavropoleos), se executau fără amestecul Comisiunii.„Prin urmare - spune Gârboviceanu – Legea Comisiunii foarte bună în principiu, era de fapt literă moartă, căci nu se aplica”.

După cum s-a văzut acest gen derestaurări a provocat discuţii chiar în

timpul realizării lor, discutabilă fiind în special propunerea stilistică din acea

vreme. Creareafalsului istoric şi estetic cade pe al doilea plan în momentulactual, devenind o problemă mai puţin gravă,când materia componentă a

restaurării devine cauza unor degradări active şi de lungă durată

Foto nr. 1 Biserica Popăuţi, imaginecu aspectul arhitecturii creat dearhitectul C. Băicoianu, în timpulintervenţiei actuale de schimbare aacoperişului;

Foto nr. 1 Biserica Popăuţi,imagine cu aspectul arhitecturiicreat de arhitectul C. Băicoianu,în timpul intervenţiei actuale deschimbare a acoperişului;

Foto nr. 3 Detaliu cu soclul bisericii placatcu dale de piatră legate cu ciment dur.


4/15

4

provocate materiei originale . În mod automat când materia este afectată, partea estetică a suferi.

Efectele utilizării unor materiale improprii şi străine celor originaleasociate cu manieraplacării vechilor ziduri , s-au făcut vizibile în timp.Această îmbrăcare a zidurilor cu un nou rând de piatră şi cărămidă legate cumortare deciment 7 au creat serioase probleme în ceea ce priveşte stabilitatea

şi echilibrul între interior şi exterior.„În 1932 P. Gârboviceanu, vorbind despre problema îndelungdezbătută, în publicaţii şi chiar în Parlamentul ţării, a conservării şi restaurăriimonumentelor noastre [...]. Vizitând, de pildă, împreună cuarhitectulBăicoianu, lucrările acestuia de la Popăuţi şi văzând distrugerea brâuluide discuri smălţuite din timpul lui Ştefan , Gârboviceanu îşi aminteşte: Mărturisesc că am rămas indignat de un asemenea vandalism şi am întrebat pe d-l arhitect, după ce norme procedează la restaurări şi mi-a răspuns cădupă normele lui Lecomte pe care le-a consultat şi după felul cum restaureazăvestitul Romstörfer în Bucovina ...”8

În interiorul bisericii, pe parcursul timpului o serie de intervenţiidiferite ca şi conţinut sau periodizare au marcat imaginea reală a picturiimurale. Reparaţiile diverse, majoritatea total opuse naturii celor originale, aucontribuit masiv la alterarea atât de evidentă a imaginii estetice propriimonumentului în interior, indiferent de intenţia cu care au fost realizate, seconstituie ca surse temporare sau permanente de degradare. S-a observat că în jurul unor reparaţii realizate cu mortare de gips sau chiar var şi nisip erau prezente voaluri saline opace, eflorescenţe sau cruste saline durizate.

Mortarele de reparaţie au compoziţii diverse în funcţie de epoca în careau fost aplicate, caracterizate de un aspect neglijent, fără a ţine seama delimitele suprafeţei decorate.

Reînoirea decoraţiei murale în 1926-1927Acţiunea a fost iniţiată şi coordonată ca o acţiune de „restaurare” a

picturilor murale, aşa cum era înţeles acest termen la vremea respectivă.În actul care fusese până de curând păstrat la fostul muzeu9 care fiinţa

7 „Lucrându-se la 1938-42 (…), H. Teodoru cereaclopotniţa din material permanent,iar nu din tablă; la tencuieli nu se pune nici un adaus de ciment. Cimentul din tencuieliîmpiedică evaporarea în afară a umezelii din ziduri, care rămânând în cărămizi le putrezeşte,compromiţând tot edificiul”. (I. Opriş,Comisiunea Monumentelor Istorice, Bucureşti, 1994, p. 138).

8 C. Brandi, p. 11, 12.9 Muzeul din incinta monumentului a fost demolat de curând pentru a se ridica pe acel

loc biserica nouă a mănăstirii Popăuţi, înfiinţată în 1996.


5/15

5

în curtea bisericii Sfântul Nicolae Popăuţi, se precizează că la 1927 au avut loclucrări la pictura murală îndrumate de către:„pictorul specialist al Comisiunii Monumentelor Istorice”, d-nul I. Mihail10, persoană foarte activă în domeniulrestaurării monumentelor la începutul secolului al XX-lea, împreună cu alţidoi pictori, respectiv St. Stroyni11 şi V.Gallin12. Această intervenţie, precumspune actul întocmit în trei exemplare, dintre care unul existent la muzeul

bisericii, a avut loc în timpul domniei Regelui Ferdinand I.Textul Actului de reînoire: Act de reînoirea Bisericii Sfântul Nicolae , oraşul Botoşani„Această biserică cuhramul Sf. Ierarh Nicolae, ctitorie a lui Ştefan cel

Mare; supranumită biserica din Popăuţi, a fost zidită la 1496. Interiorul bisericii a fost restaurat de două ori, întâia oară în veacul al XVI-lea, când s-au deschis ferestrele cele mari din pronaos şi a doua oară pe timpul lui MihaiRacoviţă, la 1752, când s-a desfiinţat peretele înlocuit cu arcul cel mare13, carese vede azi.

O mare restaurare exterioară14, s-a făcut bisericii pe vremea RegeluiCarol I, în timpul fericitei domnii, s-au restaurat multe din bisericilemonumente care împodobesc ţara noastră, rămase de la vechii voievozi.Într-o aşa rea stare se găsea şi această biserică, până nu demult, cândîn anul 1926, în timpul glorioasei domnii a regretatului Rege Ferdinand I şi înal IX-lea an după marele război, s-a început lucrarea de restaurare a picturii,cu binecuvântarea Mitropoliei Moldovei şi sub auspiciile ComisiuniiMonumentelor Istorice, de către pictorii: Şt. Stroiny şi V. Gallin, sub directa priveghere şi îndrumare a d-lui I. Mihail, pictorul Comisiunii Monumentelor Istorice. Şi azi, duminică, 2 oct(ombrie) anul mântuirii 1927, în primul an al

10 Persoană care a coordonat lucrările în domeniul restaurării monumentelor laînceputul secolului al XX-lea, în ceea ce priveşte pictura.

11 Pe parcursul intervenţiilor de restaurare s-a identificat numele (semnătura) pictoruluiŞtefan Stroiny pe una dintre icoanele mari din interiorul bisericii Popăuţi, fapt ce demonstreazăcă pe lângă intervenţiile asupra picturii murale aceşti pictori au realizat şi alte lucrări pentru biserică.

12 Pictorii erau probabil recunoscuţi ca fiind foarte activi la acea vreme, întrucât V.Gallin înainte de acţiunea dereînoire a bisericii Popăuţi, a pictat la 1916 împreună cu unanume pictor Velescu biserica Sfântul Spiridon în Botoşani. Picturile sale s-au păstrat, fiindconsemnate într-o pisanie care este fixată pe peretele sudic al pronaosului bisericii, textul pisaniei precizând de asemenea că acţiunea a avut loc sub domnia regelui Ferdinand. Pictoriiau semnat fiecare în parte scenele pe care le-au realizat, în cadrul ansamblului decorativ dininteriorul bisericii.

13 Se referă la arcada dintre pronaos şi naos care a rămas în urma acţiunii de demolarea peretelui, în perioada administrării mănăstirii de către călugării greci.

14 Este precizată restaurarea radicală a arhitecturii exteriorului bisericii.


6/15

proclamării M. S. Regelui Mihai I al României, s-a redeschis această biserică,luând parte mult popor, la slujba religioasă, săvârşită de I. P. C. Miron, Patriarhal României şi membru al Înaltei Regenţe; prim ministru fiind d-nul Ioan I.C.Brătianu, ministru al Cultelor, d-nul Al. Lepădatu, prefect al judeţuluiBotoşani, d-nul D. Vizanti, protopop Ic. Al. Simionescu, şi primar al oraşuluid-nul R. Savinescu.

Drept care s-a întocmit acestdocument în trei exemplare, spreştirea celor ce vor veni după noi”

Acest act este important subaspectul documentului istoric careconsemnează informaţii privitoare laintervenţiile asupra monumentului,aşa cum se şi încheie:„Drept care s-a întocmit acest document în treiexemplare, spre ştirea celor ce vor veni după noi”.

Dar neexistând alte referiri la

natura, dimensiunile şi materialele

6

Foto nr. 4, 5, 6 Actul dereînoireal picturii murale; detaliu cu semnătura pictorului I. Mihail;

apoi menţionarea celui care s-a îngrijit de iniţierea acestei acţiuni de restaurare a picturii în1926-1927 – preotul Al. Simionescu, care a publicat de altfel şi date despre acţiune lamomentul respectiv şi tot acesta a înfiinţat muzeul bisericii în 1928.

Foto nr. 7 Placa de marmură – care aminteştede existenţa fostului muzeu înfiinţat de către preotul Al. Simionescu la 1928 în incintamonumentului. La momentul actual pe loculacestuia este ridicată biserica nouă amănăstirii Popăuţi.


7/15

folosite în această intervenţie, precizarea suprafeţelor sau conceptul de lucru,cercetarea actuală este necesară pentru a identifica şi cunoaşte informaţiile cedefinesc această intervenţie, care se înscrie în acţiunileComisiunii Monumentelor Istoricede la începutul secolului al XX-lea.

Obs. În timp, refacerile, repictările şi reparaţiile15 diverse ca provenienţă, adăugate succesiv (în secolele XVIII - XX), acopereau pictura

originală, fără a fi eliminate iniţial cele anterioare, situaţie carea creatporţiuni eclectice stilistic. Aceste intervenţii influenţau în mod negativunitatea imaginii picturale originale; decoraţia bisericii pe ansamblul său aveaun aspect modificat estetic, denaturat de diversitatea intervenţiilor de calitateinferioară.

O mare parte din repictarea anterioară intervenţiei din 1926-1927,adică din secolele XVIII -XIX a fost înlăturată probabil prin acţiuni de spălareşi reînoire, ca urmare a dorinţei celor doi pictori de a ajunge la picturaoriginală, acţiune executată în mod selectiv totuşi, pentru că unele porţiunirepictate s-au păstrat până în prezent. Prezenţa unor maniere diverse de refacerişi repictări ce includ materiale şi tehnici diferite chiar pe suprafeţe alăturate,face ca situaţia decoraţiei murale să fie actualmente foarte complexă din punctul de vedere al restaurării.

Draperia altarului16, zonă unde aceasta se mai păstrează, prezenta maridesprinderi de la zidărie, în trecut aceasta a fost ancorată într-o reţea densă decuie, probabil o încercare de a susţine şi fixa aceste porţiuni. Cuiele erau fixate

la diferite înălţimi atât peste originalcât şi peste tencuielile de reparaţie.Acest sistem de ancorare adesprinderilor poate aparţine ultimeiintervenţii dereînoire a bisericii la1926-1927, metodă cunoscută, fiindutilizată la începutul secolului al XX-lea.

Prin acţiunea umidităţii,cuiele au oxidat nemaiavând putereade a susţine zonele desprinse, aceste porţiuni din decoraţie erau în pericol

7

Foto nr. 8 Naos, detaliu cu semnătura luiŞtefan Sroiny, unul dintre cei doi pictori careau realizat acţiunea de reînoire a picturiimurale, aflată pe o icoană din biserică.

15 Identificarea suprafeţelor care au suferit repictări şi reparaţii s-a realizat odată cucercetarea stratigrafică şi intervenţiile de îndepărtare a depunerilor dense şi diverse ce s-auacumulat pe întreaga suprafaţă murală a bisericii.

16 Partea de decoraţie murală situată la baza pereţilor bisericii, care încheie ansamblul pictural.


8/15

să se fractureze şi să cadă.S-a constatat că lucrările desfăşurate în 1926-1927 au urmărit

completarea zonelor lacunare de mici dimensiuni (portrete, mâini) cu un stratde preparaţie, deşi era aşezat oarecum neglijent, dar cu o compoziţieasemănătoare frescei originale, probabil urmărindu-se imitarea materieioriginale, dar în ideea completării porţiunilor degradate. De altfel se pot

observa clar porţiunile cu acest tip de materie similară originalului şireconstituirea locală delimitată prin culoare, utilizându-se pigmenţi minerali:completări pe elemente ale portretelor, mâini şi veşmintele personajelor, alteelemente ale scenelor din toate încăperile bisericii.

Pe unele porţiuni lacunare s-a intenţionat refacerea în tehnicaaffrescoa elementelor care lipseau sau cel puţin cu preparaţia în această tehnică şi cuaplicarea pigmenţilor a secco.Este de remarcat faptul că intervenţia poateconstitui o dovadă a gândirii specifice epocii17 despre ceea ce însemna actul derestaurare a picturii: completare locală delimitată a porţiunilor unde culoareaa suferit pierderi, şi nu o refacere totală a unui portret sau personaj.

Dar acest tip de intervenţie din păcate era aplicat doar unui tip desituaţii şi anume: lipsuri de mici dimensiuni de pe portrete, mâini, veşminte,obiecte, unde câmpul pictural din jurul lor s-a păstrat. În cazul când pierderilede culoare erau mari (situaţie dificilă din punct de vedere estetic) s-au folositalte metode de genul refacerilor, în ideea de a acoperi într-un fel sau altul porţiunile originale afectate din punct de vedere estetic. De altfel, dupăcum se menţionează în actul de mai sus, intervenţiile la pictura murală au fostrealizate de cătrepictori şi evident restaurarea oscila între intervenţii minimeşi refaceri care urmăreau recuperarea imaginii picturale, alături de suprafeţeleconservate ale picturii originale. Termenul de reînoire a picturii exprimă într-adevăr natura acţiunii de la 1926- 1927.

Tipurile de lucrări aparţinând acestei intervenţii au fost identificate pe parcursul restaurării actuale, astfel se pot puncta unele caracteristici specificeacestei intervenţii oficiale executate asupra monumentului. Ca şi la alte

17 ,,Discutând şi despre frescă, să precizăm câteva idei pe care ComisiuneaMonumentelor Istorice le-a urmărit constant, ştiindu-se interesul ei de a crea o şcoală derestaurare a frescei, în care sens a trimis cursanţi la Roma şi Atena, pentru a se familiariza cucaracteristicile stilului bizantin. De altfel, seria de restauratori de la Comisiunea Monumentelor Istorice, printre care I. Mihail, A. Verona, I. Damian, C. Petrescu, A. Ciupe ş. a., esteconcludentă. Cât priveşte teoria iată ce scria V. Drăghiceanu„principiul este acela de a lecurăţa numai şi a le păstra iar acolo unde lipsesc părţi din zidărie şi unde trebuie întregitătencuiala, se vor face retuşări…(care) se vor mărgini numai la acoperirea petelor produse detencuială cu o tonalitate neutră, potrivit culorii dimprejur. În nici un caz nu e permisă

încercarea de a întregi pictura, căci aceasta ar însemna o falsificare” (I. Opriş,Comisiunea Monumentelor Istorice, p. 61-62).

8


9/15

Foto nr. 9 Naos, absida sudică, registrul

Patimilor lui Isus, scena ,,Lepădarea luiPetru’’, detaliu cu portretul lui Petru refăcut la1926-1927 prin completări locale, jumătateadreaptă a portretului este evidentă pentruaceastă manieră în tehnicaaffresco.

Foto nr. 10 Naos, absida sudică, registrul

Patimilor lui Isus, scena ,,Prinderea lui Isus’’ – imagine18 cu o porţiune identificată ca fiindun test de curăţare a picturii, realizat de cătrecei doi pictori probabil la începutul lucrăriide reînoirea picturii din 1926.

Foto nr. 11 Naos, peretele sud-vestic,registrul Patimilor lui Isus, scena ,,Judecatala Ana şi Caiafa’’- intervenţii ale restaurăriidin 1926-1927, respectiv completări locale pe porţiuni mici la portretele şi mâinile personajelor;

Foto nr.12 Detaliu de portrete cu o preparaţie pe bază de var pastă aplicată în tehnicaaffresco peste porţiunile degradate cu formede vandalism: zgârieturi, lovituri provocateintenţionat cu instrumente ascuţite, cu rol dea acoperi zgârieturile, peste care s-a intervenitcu pigment ocru.

18 Imagine preluată din G. Balş, Bisericile lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1926, cap.VII, Zugrăveala, p. 247, fig. 416.

9


10/15

monumente în perioada începutului secolului al XX-lea s-au iniţiat lucrărimenite săîmbunătăţeascăimaginile vechilor picturi care aveau diferite stăride conservare.

Deşi conştiinţa valorilor exista evident în epocă, conceptul derestaurare nu avea o definire ştiinţifică şi mai ales metodele de operare nu erau bine stabilite în raport cu opera de artă. Printre altele, aceste acţiuni au

însemnat ,,curăţiri” sub formaspălărilor cu diferite mijloace şi soluţiiuneori chiar agresive, ale căror efecteactualmente se pot constata. Unexemplu este decoraţia interioară a pronaosului de la biserica Sf.Gheorghe - Suceava, cu acelaşi tip deintervenţie ca şi în cazul Popăuţi.

Acest gen de intervenţie seîntâlneşte pe porţiuni care prezentaudegradări de tipul incizii, zgârieturi19

superficiale şi profunde, lovituri. Tipulacesta de degradare se regăseşte întoată biserica, localizate la parteainferioară a pereţilor până la 3-5mînălţime de la nivelul pavimentului.

Este evident că în vremea cândintervenţia dereînoire a avut loc,membrii Comisiunii stabiliseră niştereguli care conturau conceptul epocii pentru atitudinea ce trebuia adoptatăvis a visde picturile de patrimoniu şimodurile de execuţie.

I. Mihail „restauratorul cu cea mai bogată activitate în epocă20

Foto nr.13 Altar, portret de Apostol cuintervenţie locală dereînoire- mortar de gipsşi un strat de repictare cu un ton de culoareocru – roşu care acoperea o porţiune din pictura originală ce prezenta pierderi parţialeale stratului pictural.

19 „Zgârieturile se repară cu culori de caseină sau tempera, dar nicidecum în ulei,lipsurile se completează cu ton neutru în armonie cu restul picturii” (reguli formulate de I.Mihail în 1936, cf. I. Opriş,Comisiunea Monumentelor Istorice).

20 Ibidem, p. 83-85. „Tot el spune că burduşelile se consolidează şi se fixează,zgârieturile se repară cu culori de caseină sau tempera, darnicidecum în ulei, lipsurile secompletează cu ton neutruîn armonie cu restul picturii. Este cu totul interzis, de a se retuşa sau renova vechea pictură care trebuie să rămână aşa cum găseşte din vechime, fără nici unadaos sau schimbare nouă. Această pictură va fi numai scoasă la lumină şi pusă în valoare,adică: curăţită, consolidată şi reparată pe alocurea, fără a i se altera cu nimic caracterul şioriginalitatea ei.(…) La soclu unde stricăciunile sunt mai mari şi vizibile şi unde nu sunt figuri de sfinţi, ci numai ornamentaţii se va putea face completările necesare dar tot în frescă”

10


11/15

recomanda în scris: „nu se va întrebuinţa la curăţarea ei(...) soluţii chimice,care ar ataca sau altera vechile fresce; se vor întrebuinţa la curăţire deci,mijloace inofensive adică, apă curată şi puţin săpun, iar dacă prin spălare nurezistă unele culori, se va curăţa cu miez de pâine”21.

În altar, pe semicalotă şi partea centrală a Arcului Triumfal, în timpulrealizării testelor de eliminare a depunerilor şi a patinei biologice, s-a constatat

că pictura originală a fost întâi acoperită cu un strat subţire şi compact de preparaţie albă peste care s-a repictat.„În orice caz lipsurile nu vor fi completate la întâmplare şi în mod

neglijent, cum se întâmplă adesea, acoperindu-se cu mortar şi porţiunile detencuială veche şi cu zugrăveli. Completarea se va face numai de un pictor, cumortar în care se va amesteca praf de culoare în tonul general al zugrăvelilor şi fără a trece peste marginile neregulate ale tencuielilor vechi. În cazul cândcompletările nu se pot executa în cele mai bune condiţiuni tehnice şi artistice,se vor lăsa locurile necompletate, aspectul zidăriei netencuite fiind mai plăcutdecât o tencuială dăunătoare”.

Instrucţiuni pentru consolidarea monumentelor istorice cari autencuieli zugrăvite în frescă. Comisiunea Monumentelor Istorice, 1941.Tipuri de refaceri semnificative pentru intervenţia din 1926-1927, lacâteva dintre personajele registrului de la baza pereţilor bisericii:

- Sfîntul Eftimie din păcate a suferit două tipuri de intervenţii decompletare22 cu repictare pe toată suprafaţa portretului: prima în tehnicaaffresco incluzând şi o porţiune din aureolă, iar a doua intervenţie acoperăîntregul portret cu un strat de repictare în tehnica uleiului care în timp şi-a pierdut parţial coeziunea şi calitatea artistică. Portretul original al sfântului nus-a păstrat.

- portretul lui Isus Emanuel a fost afectat parţial de aceste intervenţiide refacere şi repictare. Păstrează partea superioară originală (calota capului,

Este de remarcat că pe unele porţiuni erau permise şi completări locale în tehnicaaffresco, adică preluând tehnica picturii originale, desigur limitate precum se precizează pezonele cu mai puţină importanţă în ansamblul monumentului. Acest lucru poate că uneori seaplica şi cu excepţii, idee sugerată de existenţa acestei maniere de completare strict locală aunor părţi lacunare în tehnica frescei, pe ultimele două registre de la baza bisericii în toateîncăperile (pe nivelul Patimilor, registrul central al altarului şi scenele din pronaos; şi registrulSfinţilor Militari, Muceniţe, Ierarhi).

21 Utilizarea la curăţirea picturii a materialelor organice explică şi formarea ulterioarăa atacului biologic.

22 Aceste intervenţii diverse de completare şi refacere par să fi fost determinate de lipsaunor părţi ale portretului original; prin sondaje stratigrafice s-a verificat dacă aceste porţiuni prezentate păstrează părţi din pictura veche, eventual acoperită în timpul refacerilor şi s-aconstatat că nu există urme ale acesteia.

11


12/15

fruntea, nasul şi ochii) iar restul feţei este refăcut în tehnicaaffresco, adicăzona gurii cu bărbia şi gâtul, intervenţie evidentă prin aspectul său şi fisura ces-a creat în jurul preparaţiei, probabil odată cu evaporarea umidităţii conţinute.Partea originală a portretului, veşmântul şi mâinile lui Isus Emanuel sunt atentlucrate, în detalii minuţioase.

- la baza peretelui sudic, partea sud-vestică, ambele portrete ale

sfinţilor au suferit intervenţii de refacere şi repictare în timp. De asemeneaexistă reparaţii şi intervenţii de repictare la mâinile şi veşmintele sfinţilor.PortretulSfântului Evghenie (din stânga) este parţial refăcut într-o manierăstrăină stilistic de pictura originală, fiind acoperit de o preparaţie compusă dinvar cu nisip şi repictare grosieră pe partea superioară a feţei. Se observă că partea refăcută şi repictată nu ţine seama de imaginea originală din punct devedere stilistic, deşi tehnic se apropie (materialele au creat o structurăasemănătoare suprafeţei picturale originale), iar portretul sfântuluiMardariea fost modificat în totalitate.

-- pportretul Sfântului Mercurie (dinabsida nordică) este total refăcutîn două maniere diferite, străine stilistic faţă de pictura originală. Probabilrefacerea a fost determinată de lipsa originalului întrucât în urma cercetăriistratigrafice s-a verificat dacă suprafaţa păstrează urme din secolul al XV-lea.Portretul este compus din câte o jumătate din fiecare refacere, cu două tipuride preparaţii:a) preparaţie din var+nisip grosier şi strat pictural pe parteadreaptă a feţei;b) preparaţieaffrescoşi urme de pigmenţi minerali pe parteastângă.

Este vorba de două completări ce provin din epoci diferite, astfel:- prima mai grosieră şi fără prea mari calităţi artistice şi tehnice care

provine probabil din perioada administrării mănăstirii de către călugării greci,secolele XVIII-XIX;

- ce-a de-a doua porţiune se poate atribui intervenţiei pictorilor de la1926-1927, care, am constatat că au încercat să respecte pictura originalărealizând aceste completări locale aproape în limita lacunelor existente.

De asemenea s-a observat faptul că pictorii de la începutul secolului alXX-lea au păstrat23 toate completările anterioare, chiar dacă unele erau

23 Presupunem că cei doi pictori, autorii reînoirii de la începutul secolului al XX-lea,au completat în special lacunele care erau necompletate la acel moment, iar pe zonele undeexistau deja alte intervenţii anterioare, le-au păstrat; ceea ce reiese din situaţiile pe care le-amidentificat în diverse arii ale picturii: straturi suprapuse cu diverse genuri de preparaţiiacoperite sau nu de un ton de culoare, având ca ultim strat la suprafaţă o preparaţie de gips,var şi nisip sau o reparaţie mai dură cu adaos de ciment. Stratigrafia evidenţiază clar succesiunea intervenţiilor ca datare în timp, iar compoziţia straturilor dă informaţii desprematerialele, proporţiile şi calitatea lor; din modalităţile în care au fost aplicate aceste preparaţii

12


13/15

inferioare calitativ atât picturii originale, dar şi manierei lor de intervenţie.Este evidentă intenţia pictorilor, autoriireînoirii desfăşurată între

1926-1927, de a reconstitui diverse arii, dar fără a repicta întreaga suprafaţă.Tot în conceptul intervenţiei lor a intrat şi acoperirea cu un strat de preparaţie,aplicând apoi deasupra un ton neutru egal aplicat peste porţiunile caresuferiseră pierderi însemnate de strat pictural.

PortretulSfântului Militar Dimitrie de asemenea nu este cel original,dar foarte probabil să fi fost refăcut mai aproape ca datare de epoca picturiioriginale, întrucât se apropie de imaginea veche atât tehnic cât şi stilistic.Ochiul stâng al sfântului prezintă o intervenţie mai recentă pe o preparaţie

grosolană, nepolisată, pictată în tehnicaa secco.

Foto nr. 14, 15 Naos, partea nord-estică,Sfinţi Cuvioşi - Sfântul Eftimie, Isus

Emanuel şi Sfânt Cuvios neidentificat ,intervenţii cumulate din secolele al XIX-leaşi al XX-lea la portrete; veşmintele realizatecu tehnici diverse; detaliu cu Isus Emanuel – refacere în tehnicaaffresco.

Foto nr. 16 Partea sudică anaosului, intervenţii decompletare cu ciment alacunelor pe veşmintelesfinţilor Militari;

Foto nr. 17, 18 partea nordică,Sfântul Militar Mercurie ,intervenţii locale în tehnicaa secco la portret, completărilocale strict pe zonele care lipsesc din suprafaţa portretului,în două maniere diferite tehnic şi stilistic, datând din secolulal XIX-lea şi al XX-lea;

13


14/15

Se observă că partea refăcută şi repictată s-a apropiat de imaginea portretului din punct de vedere cromatic şi oarecum stilistic, deşi tehnic nu seîncadrează în maniera ansamblului (materialele au altă compoziţie şi o texturădiferită a suprafeţei faţă de suprafaţa alăturată).

Altă operaţiune care poate fi atribuită intervenţiei din secolul al XX-lea, 1926-1927: pe scena „Înălţării”din semicalota sudică a naosului - nu se păstrau suprafeţe repictate ci doar urme vagi pe suprafaţa unor veşminte. Deasemenea scena nu era afectată de mortare de reparaţie. Este foarte posibil cala reînoireadin1926 să fi fost aplicat un protectiv organic peste stratul pictural,după cum arată stratul pictural de pe semicalotă şi un exemplu clar este scena„Spălarea picioarelor” din altar, unde este evidentă aplicarea unui fixativ24.

Foto nr.19 naos, absida nordică,SfântulMilitar Dimitrie , intervenţii locale în tehnicaa secco, secolul al XIX-lea;

Foto nr. 20 detaliu cu portretul - completarelocală strictă pe zona ochiului care lipseştedin suprafaţa portretului;

şi aspectul lor se poate deduce intenţia care a determinat executarea acestor intervenţii:de a completa sau pur şi simplu de a acoperi porţiuni lacunare ale decoraţiei murale pentru cazidăria să nu mai fie vizibilă – la care se încadrează şi reparaţiile neglijente de ciment; de areface porţiuni ale preparaţiei pierdute pentru a crea un suport completării în culoare alacunelor stratului pictural – repictările locale pe portrete, mâini etc.; de a acoperi total cu unstrat de preparaţie mari suprafeţe unde stratul pictural original era degradat pentru că suferise pierderi parţiale din cauza infiltraţiilor sau a umidităţii de capilaritate – este cazul unor porţiunidin registrul profeţilor şi apostolilor, a pandantivilor mici şi mari din turlă; apoi medalioanelenordice de la partea superioară a naosului, semicalota altarului; porţiuni din încăperea pronaosului.

24 Pe această scenă sunt vizibile urmele unui produs lichid probabil cu rol de fixativ,aplicat cu o pensulă lată peste stratul pictural, soluţie care s-a prelins peste fondul verde de la baza scenei dinspre partea superioară a acesteia. Apariţia atacului biologic pe suprafaţa picturală a fost determinată atât de liantul folosit în repictare în secolele XVIII-XIX, dar şi decompoziţia fixativului organic utilizat în 1926 şi care a constituit o altă sursă nutritivă, cum afost foarte evidentă în situaţia turlei bisericii. O situaţie asemănătoare a existat în cameramormintelor la biserica Sf. Nicolae Probota, dar ca sursă de bază ce a favorizat creştereamicroorganismelor era prezenţa pe toată suprafaţa pereţilor a repictărilor în tempera cu liantorganic din 1844.

14


15/15

Acest protectiv a putut fi observat în urmaîndepărtării stratului gros de depuneri şi fum prinrealizarea testelor de curăţire, este cert că acesta nuexistă pe toată suprafaţa decoraţiei murale, ci probabil aplicarea sa a fost determinată de stareafriabilă, de pulverulenţă a unor porţiuni din stratul

pictural la momentul intervenţiei.Refacerile în tehnicaaffrescose observă căşi-au propus să respecte limitele lacunelor, urmărindcontinuarea formelor de desen originale, esteevidentă încercarea de a se apropia stilistic de pictura originală. De asemeneapunerea în valoarea picturii murale de la biserica Sf. NicolaePopăuţi în forma sa originală înseamnăeliberarea de multitudinea de refaceri şi reparaţiiacumulate în timp, care în mod evident aucontribuit la alterarea imaginii sale specifice, prezentându-ne de fapt o imaginetotal străină secolului al XV-lea în Moldova.

Foto nr. 21 altar, scena„Spălarea picioarelor”,detaliu cu suprafaţa picturalăacoperită de fixativul aplicatla intervenţia dereînoiredin1926-1927.

15

Carmen Cecilia Solomonea - Biserica Popauti

Documents

Transcript of Carmen Cecilia Solomonea - Biserica Popauti