Capitolul II Ec.intrep

35
CAPITOLUL II ÎNTREPRINDEREA – ENTITATE ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ 2.1. Rolul întreprinderii în societate Întreprinderea are un rol hotărâtor în dezvoltarea economică a oricărei ţări, în determinarea potenţialului acesteia, întrucât la acest nivel se crează substanţa economică. De costurile cu care se obţin produsele şi serviciile, de calitatea acestora şi de capacitatea întreprinderilor de a comercializa profitabil, depind în realitate puterea economică şi nivelul de trai al unei ţări. Într-o societate industrializată, întreprinderea este considerată, pe drept cuvânt, principalul producător de bogăţie. Deşi unanim recunoscut, acest rol este privit în mod diferit, în funcţie de tipul de analiză economică efectuată. Astfel, acest rol, poate fi analizat: - într-o optică naţională, macroeconomică, urmărind să clarifice în ce măsură participă întreprinderea la producţia naţională, la venitul brut; - la nivelul întreprinderii, într-o optică microeconomică, urmărind să clarifice cum poate întreprinderea (adică proprietarul acesteia de fapt) să maximizeze venitul obţinut din vânzarea producţiei; - într-o optică mai recentă, optica mezoeconomică care nu este altceva decât o analiză intermediară între microeconomie şi macroeconomie. Ea îşi propune să determine cum 1

description

curs

Transcript of Capitolul II Ec.intrep

CAPITOLUL II

NTREPRINDEREA ENTITATE ECONOMIC I SOCIAL

2.1. Rolul ntreprinderii n societate

ntreprinderea are un rol hotrtor n dezvoltarea economic a oricrei ri, n determinarea potenialului acesteia, ntruct la acest nivel se creaz substana economic. De costurile cu care se obin produsele i serviciile, de calitatea acestora i de capacitatea ntreprinderilor de a comercializa profitabil, depind n realitate puterea economic i nivelul de trai al unei ri.

ntr-o societate industrializat, ntreprinderea este considerat, pe drept cuvnt, principalul productor de bogie. Dei unanim recunoscut, acest rol este privit n mod diferit, n funcie de tipul de analiz economic efectuat.

Astfel, acest rol, poate fi analizat:

ntr-o optic naional, macroeconomic, urmrind s clarifice n ce msur particip ntreprinderea la producia naional, la venitul brut;

la nivelul ntreprinderii, ntr-o optic microeconomic, urmrind s clarifice cum poate ntreprinderea (adic proprietarul acesteia de fapt) s maximizeze venitul obinut din vnzarea produciei;

ntr-o optic mai recent, optica mezoeconomic care nu este altceva dect o analiz intermediar ntre microeconomie i macroeconomie. Ea i propune s determine cum se poate maximiza venitul obinut n cadrul unei industrii, n cadrul unei regiuni sau a unui grup de ntreprinderi.

Deci, dac sintetizm cele afirmate anterior, obinem urmtoarele informaii: abordarea macroeconomic are ca scop urmrirea prin analiz a maximizrii bogiei naionale; microeconomia are ca scop urmrirea prin analiz a maximizrii venitului proprietarilor ntreprinderilor iar mezoeconomia are ca scop urmrirea prin analiz a maximizrii venitului obinut n industrie, ntr-o regiune sau de ctre un grup de ntreprinderi.

Starea de sntate a ntreprinderilor influeneaz mediul extern n ambele sensuri posibile: al evoluiei sau al involuiei.

ntreprinderile competitive contribuie pe de o parte la dezvoltarea regiunii din care fac parte, n acelai timp producnd efecte benefice pentru angajaii proprii i pentru colaboratori, clieni i furnizori.

ntreprinderile care din diferite motive nu se adapteaz fie nu i-au ales bine produsele i n consecin nu exist cerere pentru acestea, fie au supraestimat cererea, fie nu i-au fundamentat segmentul de pia cruia i se adreseaz, fie produsele nu sunt competitive att din punct de vedere al calittii ct i al preului vor atrage un declin al ntregului mediu n care acioneaz.

Responsabilitatea pentru calitatea mediului extern este deci nu numai a statului care prin reglementri creeaz cadrul de desfurare al activitii economice, dar i al fiecrei ntreprinderi, care printr-o activitate ineficient afecteaz personalul angajat, partenerii de afaceri i existena proprie genernd n final o risip de resurse.

Mai mult, ntreprinderea are i o responsabilitate social prin locurile de munc pe care le creeaz. Apariia sau dispariia de locuri de munc nu este att de simpl, ntruct ele sunt nsoite de micri de acelai sens n amontele sau n avalul unei filiere productive.

Problema locurilor de munc poate fi o prim surs de divergene ntre interesele ntreprinderii i cele ale colectivitii. Acest lucru explic intervenia puterilor publice i a colectivitiilor locale (orae, municipii, judee) n numele interesului local sau naional.

Crearea de noi locuri de munc poate fi realizat pe mai multe ci, de menionat fiind:

creterea intern a ntreprinderii;

o legislaie favorabil dezvoltrii de noi locuri de munc;

implantarea de ntreprinderi strine;

implantarea de ntreprinderi noi.

Creterea intern este hotrt de conducere i presupune creterea capacitilor sale. Ea depinde de oportunitile i de restriciile mediului ambiant, de personalitatea managementului de vrf, de gradul de risc al domeniului i de capacitatea de asumare a riscului de ctre echipa de decizie.

Printr-o legislaie favorabil statul urmrete s determine ntreprinderile s angajeze noi salariai, ndeosebi tineri absolveni i omeri vechi. Ca masuri de revigorare a angajrilor pot fi citate diminuarea cheltuielilor sociale i a impozitelor, acordarea de subvenii, acordarea de fonduri pentru formarea salariailor, plata pe o anumit perioad a unei pri importante din salariu etc.

Implantarea de ntreprinderi strine reprezint o alt cale de a crea locuri de munc. Din aceast cauz colectivitile locale i administraiile urmresc s atrag investiii prin acordare de faciliti de ordin financiar, fiscal, a unor subvenii.

Statul nu se mulumete numai cu gestionarea social a omajului, ci caut s favorizeze crearea de noi ntreprinderi prin intermediul unor msuri suplimentare, cum ar fi acordarea de concedii pltite acelor salariai care doresc s porneasc propria afacere, acordarea unor ajutoare financiare, cum sunt primele, subveniile etc. Crearea de noi ntreprinderi poate avea drept surs i procedura incitrii salariailor unui grup industrial mare la preluarea unor activiti n care existau supraefective umane. Pentru a favoriza o astfel de restructurare grupul industrial acord ajutoare financiare, tehnice i organizatorice.

Crearea de locuri noi de munc implic o responsabilitate att economic, dar i social. Dac nu este bine justificat poate crea o risip de resurse att materiale ct i umane. Pe de o parte crearea de locuri de munc implic cheltuieli din partea ntreprinderii, materializate n resuse imobilizate iar pe de alt parte implic efecte sociale dat fiind inclinaia natural a omului ctre consum i nu spre economie. n contextul actual mondial de societate de consum n care firmele i fac publicitate din ce n ce mai ofensiv, efectele sociale ale iluziei unui loc de muc nu pot fi n nici un caz neglijate i uneori efectele negative pe acest plan pot devansa cu mult efectele materiale directe.

Pericolul este cu att mai mare n cazurile n care intervine statul prin msuri de subvenionare incitnd dezvoltare ntreprinderi care nu pot susine pe termen lung creterea numrului de personal. n aceste cazuri apariia efectelor negative poate fi ntrziat tocmai datorit sprijinului financiar acordat de stat. n realitate nu puine sunt situaiile n care ntreprinderea apeleaz la programele ageniilor de somaj pentru a-i rezolva problemele financiare, probleme a cror rezolvare este de alt datur, de obicei o deficien n funcionarea sistemului managerial. Prin organismele sale, statul trebuie s urmreasc destinaia subveniei i mai ales sustenabilitatea n timp a locurilor de munc nou create, s susin n special formarea pieelor pe care ntreprinderile s-i poat manifesta creativitatea.CAPITOLUL III

NTREPRINDEREA - AGENT ECONOMIC

3.1. ntreprinderea agent economic

Termenul de ntreprindere, n general, este folosit sub dou accepiuni:

a) reprezint un nume sub care apare o persoan fizic sau juridic ce exercit o activitate economic i sub care se nscrie n registrul comerului.

b) desemneaz un agent economic care produce bunuri i servicii destinate pieei, indiferent de forma de proprietate i de organizare.

De-a lungul timpului n teoria economic s-au dat numeroase definiii noiunii de ntreprindere dintre care amintim:

ntreprinderea este o celul economic i social specializat n producerea de bucuri i servicii oferite pieei, n vederea satisfacerii cerinelor clienilor si i obinerii unui profit (J.P.Lorriaux)

ntreprinderea este o organizaie de producie n care se confirm valorile diverilor factori de producie, pui la dispoziie de ageni distinci de proprietarul ntreprinderii, cu scopul de a vinde un bun sau un serviciu pe pia i de a obine, prin diferena dintre pre i cost, cel mai mare ctig monetar posibil (Fr.Perroux)

ntreprinderea este un organism structurat autonom, care realizeaz bunuri i servicii n vederea satisfacerii cerinelor exprimate pe pia de ctre consumatori, sau de ctre alte ntreprinderi (J. Peyrelevade).

ntreprinderea reprezint o organizaie autonom care i asigur existena i dezvoltarea prin fabricarea i comercializarea unor produse, cu scopul obinerii unui profit (Constantin Brbulescu).

Putem spune, deci, c Economia ntreprinderii poate fi definit ca fiind studiul ntreprinderii.

Pentru a ilustra aceste definiii, putem lua un exemplu, al unei mici ntreprinderi de mobil. Acest ntreprindere va fi organizat: va avea verigi de producie, birouri, depozite. Fiecare cldire va fi destinat unei funciuni: producie, administraie, aprovizionare, publicitate, distribuie, etc. Obiectul acestei ntreprinderi va fi acela de a produce bunuri (mobil) i servicii (transport, service dup vnzri, etc.). Pentru aceasta ea i va procura resurse materiale (materii prime, maini, etc.), umane (muncitori, funcionari, tehnicieni, etc.) i informaii. Aceste resurse i vor permite s-i ating anumite scopuri, obiective: creterea vnzrilor (cifra de afaceri), obinerea de profit (venituri minus cheltuieli), crearea de locuri de munc, etc. Atingerea obiectivelor presupune ca ntreprinderea s pun la punct produse (mobil pe care s le fabrce i s le vnd unor clieni mai muli sau mai puini diveri (populaie, ntreprinderi, etc.). Vnzarea acestor produse permite obinerea cifrei de afaceri.

Producia mobilei genereaz costuri de cuprare, de fabricare, de stocare, de distribuie, de organizare, etc.

ntreprinderea se organizeaz n toate domeniile de activitate: industrie, agricultur, comer, telecomunicaii, transport, nvmnt, sntate, cultur, proiectare, cercetare, etc.

Majoritatea definiiilor prezentate nu cuprind una din funciile eseniale ale ntreprinderii i anume aceea de repartiia veniturilor. n cadrul acestei funcii, agenii economici (personal, administraie, deintorii de capital asociai, bnci, etc.) i mpart valoarea adugat realizat de ntreprindere i o parte a profitului acesteia. Putem sublinia importana funciei de repartiie a veniturilor prin faptul c:

ea antreneaz o mare parte a fluxurilor bneti ale ntreprinderii

pune n eviden contribuia ntreprinderii la susinerea ntregii viei ecohnomico-sociale ale unei ri, la susinerea sectoarelor aa zis neproductive.

O alt funcie a ntreprinderii o reprezint funcia de producie, de realizare de bunuri i servicii, obiectivul urmrit fiind acela de a realiza un profit dup acoperirea costurilor nregistrate.

Cea de-a treia funcie a ntreprinderii este funcia de comercializare a bunurilor i serviciilor proprii n vederea satisfacerii cerinelor clienilor.

Indiferent de domeniul de activitate, firmele au o serie de trsturi comune, acioneaz i se comport ca un sistem n cadrul cruia pot fi evideniate mai multe subsiteme a cror aciune n interdependen face posibil manifestarea unitii pe piaa concurenial. Dintre aceastea evideniem:

a) Sistemul tehnico productiv datorat necesitii desfurrii ntr-un anumit mod a activitii firmei. ntreprinderile se deosebesc prin structura proprie, tehnologie de fabricaie, etc. Prin prisma acestei trsturi, firmele se grupeaz n funcie de modul de folosire a tehnologiei, a utilizrii materiei prime i a materialelor, dup produsele sau serviciile aduse pe pia. Aici este inclus i activitatea de inovaie n domeniu, considerat vital pentru evoluia viitoare a unitii.

b) Sistemul organizatorico-administrativ, care presupune o organizare structural decizional, proprie fiecrei ntreprinderi. Din acest punct de vedere, criteriile de clasificare sunt organizarea sistemului decizional ca i modul de manifestare al puterii: dup felul de proprietate al firmei i poate fi a proprietarului (pentru firmele particulare, a statului pentru firmele publice, a acionarilor n cazul societilor pe aciuni). Centrele de decizie stabilesc strategia firmei care trebuie s hotrasc trei categorii de probleme: stabilirea volumului de producie de bunuri i servicii, preul acestora corelat cu cerinele pieei, potenialul firmei ca i a preului utilizat pe pia a produselor similare i stabilirea volumului i structurii factorilor de producie, ca i modul de combinare al acestora n procesul de producie.

c) Sistemul economico-social n cadrul cruia exist obiective economice i sociale distincte n sfera activitilor economice de baz: producie, distribuirea bunurilor i serviciilor, acumularea de capital pentru investiii, finanarea diferitelor aciuni. n cadrul firmei colectivul de salariai ce-i desfoar activitatea pentru producerea de noi valori de ntrebuinare este format din grupuri de persoane definite prin nivelul i structura pregtirii profesionale, structura scrii motivaionale, atitudinea fa de realizrile firmei, structura sistemului informaional, existena unui sistem eficient de motivare a personalului, etc. Sistemul social este determinat de existena unei specificiti sociologice care n limbaj managerial se numete cultura ntreprinderii, pus n valoare de managementul japonez prin caracterul participativ i stimularea meninerii unei stri inovaionale i de competiie permanent.

ntreprinderea privit ca sistem prezinta o serie de caracteristici care trebuie avute n vedere pentru a-i asigura functionalitatea, acestea sunt:

a) ntreprinderea este un sistem social , ntruct n cadrul acesteia o componenta esentiala sunt oamenii (conducatori i executanti) care actioneaza asupra celorlalte componente (resurse materiale, energie, capacitati de productie, informatii) pentru a realiza obiectivele propuse; n ultima instanta, finalitatea sistemului este cresterea bogatiei;

b) ntreprinderea este un sistem economic, deoarece reuneste resurse de diferite tipuri urmrind valorificarea lor optim (sistem cu raionalitate);

c) ntreprinderea este un sistem deschis, n sensul c are schimburi permanente cu mediul (de unde i procur inputurile i unde i externalizeaz outputurile).

d) ntreprinderea este un sistem organic adaptiv, n permanent legatur cu mediul de care este influenat, dar pe care l i influeneaza, fapt care determin modificarea parametrilor sistemului. Un sistem ai crui parametri sunt variabili ca raspuns la condiiile mediului este un sistem adaptiv;

e) ntreprinderea este un sistem dinamic, deoarece si modific starea n timp;

f) ntreprinderea este un sistem complex, reunind un mare numr de elemente, subsisteme, pri cu funcii bine precizate;

g) ntreprinderea este un sistem cu comportament finalist, cu echifinalitate;

h) ntreprinderea este un sistem relativ stabil. dac o perturbaie a mediului a

produs variaia unor parametri, ntreprinderea reacioneaz pentru a conduce evoluia n regim staionar. n acest scop, n cadrul sistemului ntreprindere identificm un subsistem specific (subsistemul conducator) avnd rolul de a pune n practic msurile corective care s permit atingerea regimului stationar, a stabilitii. Obiectivul subsistemului conductor este reglarea sistemului i asigurarea funcionalitii optime. Dispersia activitilor (uneori chiar i a componentelor sistemului) n teritoriu, ca i complexitatea proceselor care au loc, fac ca reglarea s se desfoare n condiii grele, uneori chiar n lipsa unor informaii pertinente;

i) ntreprinderea este un sistem supus proceselor entropice, sub aciunea crora se manifest tendina de dezorganizare. Activitatea de conducere constituie fora care contrabalanseaza aceast tendin, asigurnd stabilitatea dinamic a ntreprinderii;

j) ntreprinderea este un sistem probabilist (stochastic) datorit aciunii factorilor aleatori care tind s perturbe echilibrul. Meninerea stabilitii, prentmpinarea i anihilarea factorilor perturbatori, evitarea tendinelor entropice necesit din partea conducerii intervenii reglatoare active i permanente;

k) ntreprinderea este un sistem cu autonvatare (se nva n procesul de desfurare a activitilor economice i sociale);

l) ntreprinderea este un sistem cibernetic. Culegerea informaiilor despre ieirea sistemului i utilizarea lor pentru corectarea intrrii (feed-back, conexiune invers) este caracteristica sistemelor cibernetice. ndeplinirea obiectivelor necesit asigurarea permanent a intrrilor prestabilite (cantitativ i calitativ), corelarea acestora cu procesele tehnologice, urmrirea transformrilor pe care le sufer intrarile, compararea rezultatelor cu obiectivele;

m) ntreprinderea este un sistem autoreglabil i autoorganizabil. ntreprinderea este un sistem autoreglabil i autoorganizabil n care coexist dou tipuri de activiti: o activitate tehnico-productiv i o activitate de conducere. Caracterul de sistem autoreglabil i autoorganizabil are la baza conceptul de retroaciune sau de conexiune invers (feed-back), care presupune capacitatea sistemului de a-i modifica intrrile i starea sa, n raport cu modul n care ieirile rspund comenzii sociale. n acest context, ntreprinderea abordat n viziune sistemic este format dintr-un sistem reglat sau condus (S), n care au loc procese tehnice i biologice de transformare a factorilor de producie n produse finite, conform obiectivelor propuse iniial i un sistem reglator sau conducator (R), care are rolul de a asigura funcionarea sistemului reglat, n limitele parametrilor tehnici, organizatorici i structurali pentru atingerea finalitii, concretizat n cererea de produse pe piaa produselor (P). Sistemul reglator se justific prin aciunea permanent asupra factorilor entropici perturbatori i i concretizeaz activitatea n procesul decizional. Retroaciunea sau conexiunea invers se manifest att la nivelul ntreprinderii considerat ca sistem, ct i la nivelul subdiviziunilor organizatorice, ca subsisteme. Fiecare subsistem si are intrrile i ieirile proprii.

3.2. Tipologia ntreprinderilor

Complexitatea vieii economice actuale, caracterizat de aciunea concertat a mecanismelor pieei i a interveniei statului n economie, creaz premisele apariiei i funcionrii unei game largi de ageni economici, condui de interese i strategii diverse.

Clasificarea lor este important att din punct de vedere teoretic, ct i practic deoarece:

permite identificarea structurilor cu componente omogene,

permite evidenierea unor reguli de organizare i gestiune n vederea obinerii de performane,

permite evidenierea unor probleme comune unui grup de ntreprinderi,

permite gruparea ntreprinderilor n funcie de interese comune.

Clasificarea ntreprinderilor se poate face n funcie de mai multe criterii: natura activitii, dimensiune, forma juridic de organizare sau proprietatea capitalului.

n funcie de natura activitii, ntreprinderile se grupeaz n cele patru mari sectoare ale economiei.

n sectorul primar sunt incluse ntreprinderile al cror domeniu de activitate se ncadreaz cu preponderen n agricultur, piscicultur, silvicultur i domeniul extractiv.

n sectorul secundar sunt cuprinse ntreprinderile cu profil industrial.

n sectorul teriar sunt cuprinse ntreprinderile de servicii i de distribuie.

Sectorul cuaternar grupeaz activiti economice noi, specifice sectoarelor de comunicaii, de informare, de cercetare i informatic.

Deasemenea, criteriul naturii activitii creaz posibilitatea gruprii ntreprinderilor astfel:

ntreprinderi agricole, ce pot fi la rndul lor clasificate n:

Individuale (familiale), n cadrul crora proprietarul lucreaz singur, cu familia sau cu civa salariai pmntul propriu;

n arend, respectiv ntreprinderile n care proprietarul nchiriaz pmntul unui arenda, care l folosete n schimbul unei sume de bani (arend);

n parte, form derivat din cea anterioar, n care arenda se pltete cu o parte din recolt.

ntreprinderi industriale, n care se ncadreaz cele din domeniul industriilor extractive de minereuri, de crbune, de petrol, industrii de transfomare;

ntreprinderi de servicii ntreprinderi de distribuieDup talia lor, ntreprinderile se clasific n mici, mijlocii, mari i foarte mari. n gruparea dup dimensiune, criteriile utilizate sunt: numrul de salariai, cifra de afaceri, valoarea adugat i capitalurile proprii.

Clasificarea n funcie de numrul de salariai grupez ntreprinderile n urmtoarele categorii:

ntreprinderi mici, cu pn la 50 de salariai

ntreprinderi mijlocii, cu numrul de salariai cuprins ntre 50 i 500

ntreprinderi mari, cu personalul cuprins ntre 500 i 1000 de salariai

ntreprinderi foarte mari, al cror personal angajat depete 1000 de salariai.

Libera initiativa i autonomia ntreprinderilor cu capital privat, public i mixt au nevoie de un cadru adecvat de manifestare. Un suport esential al liberei initiative este privatizarea ntreprinderilor i organizarea agentilor economici particulari .

n conditiile economiei de pia proprietatea privat este preponderent fa de cea public. Pstrarea n anumite proporii a unui sector public este determinat de o serie de cauze ce in de necesitatea asigurrii energiei, restructurarea economiei, ocrotirea bogiilor naturale ale solului i subsolului i conservarea acestora (petrol, carbune, metale feroase i neferoase, metal rare i pretioase, paduri etc. ), organizarea unor sectoare vitale pentru economie care necesita investitii mari de capital, cu termen de recuperare ndelungat (centrale atomice i electrice, drumuri, transport feroviar, telecomunicatii, exploatari marine i minerale, hidrocentrale, lucrari de mbunatatiri funciare), dar mai puin atractive pentru capitalul privat. Sectoarele publice se restrng n majoritatea rilor lumii, inclusiv n rile aflate n tranziie la economia de pia.

n aceste condiii statul este apratorul interesului public, folosind n acest scop mijloacele, instrumentele juridice i prghiile financiare . Agenii economici au n acest sens responsabiliti directe, legale i financiare, n care scop trebuie s probeze competitivitate, inventivitate, capacitate de conducere i organizare.

n perioada de tranziie n Romnia s-au constituit, funcioneaz i se

perfecioneaz tipuri i forme variate de ageni economici, ca:

agenii economici organizai pe baza liberei intiative, cum sunt peroanele

fizice autorizate s desfoare activitate independena i asociaiile familiale;

societile comerciale i regiile autonome, societatile nationale, constituite

prin reorganizarea unitatilor economice de stat;

uniti economice cu capital privat romn, romn i strin sau numai strain.

n cadrul legal instituit de Decretul Lege nr.54/1990 s-au organizat, pe baza

liberei initiative , patru tipuri de agenti economici 27:

a) persoane fizice autorizate sa desfasoare activitate independenta;

b) asociatii familiale;

c) asociatii cu scop lucrativ;

d) ntreprinderi mici.

n baza Legii 31/1990 societatile cu scop lucrativ i ntreprinderile mici, nfiintate pna la 17 Dec.1990, s-au reorganizat ntr-una din formele de societate comerciala stabilite de lege.

Desfasurarea activitatii de productie i servicii a agentilor economici nfiintati pe baza liberei initiative se face pe baza de autorizatie. Autorizatia este actul administrativ de autoritate unilateral, prin care organul competent al administratiei permite unei persoane fizice sau juridice exercitarea unor drepturi i asigura apararea drepturilor individuale. Autorizatia pentru desfasurarea deactiviti independente de catre persoanele fizice sau de constituire a asociatiilor familiale se emite de catre primarii i cuprinde: numele solicitanilor, adresa, obiectul de activitate i alte conditii privitoare la desfurarea activitatii. Autorizatia se poate elibera pe baza testarii capacitatii profesionale de catre organisme abilitate pe lnga primarii sau de catre organisme profesionale specifice activitatii pentru care se cere autorizarea, cu acordul acestora. Atestarea capacitatii profesionale se face prin prezentarea de acte doveditoare sau prin examen, cu mentionarea faptului ca solicitantii au lucrat sau lucreaza n meseriile mentionate n acte sau n meserii nrudite. Atestarea pe baza de examen pentru persoanele care nu detin acte doveditoare privitoare la efectuarea unei anumiteactiviti se face la Inspectoratul teritorial de munca i protectie sociala din judetul de domiciliu. Atestarea privind capacitatea profesionala este obligatorie pentru oate domeniile de activitate.

Procedura de obtinere a autorizatiei pentru desfasurarea unei activitati

independente este urmatoarea:

se ntocmeste cererea de autorizare, la care se anexeaza documentul de

atestare profesionala;

se obtin vizele de la institutiile abilitate;

se depune o cerere la primaria (comuna, oras, sector) din localitatea n care

persoana n cauza doreste sa-si deschida unitatea particulara;

se ridica autorizatia de functionare i se completeaza declaratia de impunere

pe baza careia se fixeaza impozitul;

deschiderea, n cazul n care se doreste , a unui cont de disponibilitati la

CEC sau la Banca.

Persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitate independenta pot deschide onturi bancare n lei i valuta.

Pentru deschiderea contului se prezinta bancii urmatoarele documente: 27 Guvernul a propus o noua lege (2002) care abroga Decretul Lege nr.54/1990 ce permite persoanelor fizice cetateni ai statelor membre ale Uniunii Europene, ca i cetatenii romni, sa desfasoareactiviti independente pe teritoriul Romniei, n toate domenii i ocupatiile i sa constituie asociatii familiale din membrii familiei care se gospodaresc mpreuna.

cerere de deschidere a contului;

copie dupa autorizatia de constituire, eliberata de primarie i nregistrata la

administratia financiara;

fisa cu specimenul de semnatura.

Pentru realizareaactivitilor prevazute n autorizatia de constituire, n vederea completarii resurselor proprii, persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitate independenta i asociatiile familiale pot primi credite de la banci pe baza de garantii asiguratorii. Suma creditului se stabileste pe baza de negocieri cu banca, n functie de o serie de criterii i indicatori de bonitate (situatia patrimoniala, cifra de afaceri, rentabilitatea afacerii, garantiile prezentate n vederea asigurarii rambursarii creditului la scadenta). La negocierea creditului, solicitantul trebuie sa prezinte:

cererea de credit, situatia veniturilor previzibile, documentatia tehnico-economica de fundamentare a creditului de investitii, documentele privind dreptul de proprietate etc.

n cazul unui credit care depaseste un anumit plafon, solicitantul prezinta un studio de fezabilitate. Pe parcursul desfasurarii activitatii, banca exercita controlul utilizarii creditului i integritatea garantiilor asiguratorii. Solicitantii de credite pot aduce urmatoarele garantii: ipoteca constituita asupra bunurilor imobile personale i ale girantilor, nscrisa la notariatul n a carei raza teritoriala se afla i alte bunuri n proprietate, cesiunea n favoarea bancii prin care solicitantul cedeaza (transmite) dreptul sau de creanta cu titlu oneros n cazul n care nu-si poate achita obligatiile (creditul i dobnda aferenta).

3.3. Formele societatilor comercialen Romnia, conform legislaiei n vigoare (Legea 31/1990), ntreprinderile se grupeaz n regii autonome i societi comerciale.

Regiile autonome se nfiineaz n ramurile considerate strategice ale economiei naionale- industria de armament, energetic, exploatarea minelor i a gazelor naturale, pot i transporturi feroviare - prin decizii ale Guvernului Romniei, pentru cele de interes naional sau ale administraiei locale, pentru cele de interes local, n ramurile i domeniile stipulate expres de Legea 15/1990, privind reorganizarea unitilor de stat ca regii autonome i societi comerciale.

n actuala perioad de tranziie pe care o parcurge Romnia, regiile autonome au nc o pondere ridicat i un statut special de funcionare.

Regia este, dup cum se precizeaz prin lege, proprietara bunurilor din patrimoniul su, trebuind ca activitatea desfurat s acopere inttegral cheltuielile i s asigure obinerea unui profit. Se admite depirea veniturilor de ctre cheltuieli numai n cazuri temeinic justificate, pentru executarea de lucrri i servicii de interes public la propunerea ministerului de resort, cu avizarea Ministerului Finanelor , precizndu-se cuantumul i sursele de acoperire a pierderilor.

Prin actul de nfiinare a regiei autonome se stabilesc: obiectul de activitate, patrimoniul, denumirea i sediul principal.

Regulamentul de organizare i funcionare precizeaz modalitile principale de organizare a regiei, inclusiv structura sa organizatoric.

Anual regia ntocmete buget de venituri i cheltuieli, bilan contabil cu evidenierea contului de profit i pierderi. Din veniturile realizate, dup acoperirea cheltuielilor, regia autonom constituie fonduri de rezerv, de dezvoltare, social-culturale i sportive, de perfecionare-reciclare, de cointeresare a personalului.

Conducerea de ansamblu a regiei autonome este asigurat de consiliul de administraie, compus din 7-15 persoane, dintre care una este directorul sau directorul general al unitii numit prin ordinul ministrului de resort sau prin decizia conductorului administraiei teritoriale locale.

Activitatea curent a regiei este condus de un director ganeral sau director, numit de consiliul de administraie, cu avizul ministerului sau administraiei locale care a aprobat nfiinarea.

Regiile autonome sunt persoane juridice i funcioneaz pe baz de gestiune economic i autonomie financiar.

Societile comerciale sunt entiti economice formate din mai multe persoane fizice i/sau juridice numite asociai sau acionari,avnd cel puin o trstur comun, exprimat ntr-un anumit interes, pe baza cruia contribuie la formarea unui patrimoniu social n scopul desfurrii unei activiti oarecare i a obinerii de profit. Dei este o persoan distinct fa de persoanle fizice i/sau juridice care o compun, drepturile i obligaiile societii comerciale decurg din cele ale persoanelor care se afl la originea noii persoane juridice.

Societile comerciale cu sediul n Romnia sunt persoane juridice.

n practic exist dou tipuri de societi comerciale: societi de persoane i societi de capitaluri. Din combinarea caracteristicilor celor dou tipuri a rezultat un al treilea societatea cu rspundere limitat.

Societile comerciale de persoane sunt organizate n sociei n nume colectiv i societi n comandit simpl, criteriul de departajare fiind gradul de responsabilitate a subiecilor.

Societatea n nume colectiv (SNC) este o form primar de asociere, n care obligaiile sociale sunt garantate cu petrimoniul social i cu rspunderea personal i solidar a tuturor asociailor. Plata datoriilor sociale se face cu rspunderea personal i solidar a tuturor asociailor. Asociaii care reprezint majoritatea absolut a capitalului social pot alege unul sau mai muli administratori dintre ei. Acestora li se stabilesc responsabilitile, competenele i remuneraia. Majoritatea asociailor poate revoca administratorii, sau poate limita puterea acestora, n afara cazului n care totul este prevzut prin contractul de societate. Dreptul de a reprezenta societatea revine fiecrui administrator, n afara cazului n care prin contractul de societate este prevzut altfel. n cazul n care contractul de societate dispune ca administratorii i desfoare mpreun activitatea, deciziile trebuie luate n unanimitate. n cazul n care apar divergene ntre administratori, deciziile se iau de ctre asociaii care reprezint majoritatea absolut a capitalului social. Organul de conducere este adunarea asociailor, care are ca principale atribuii aprobarea bilanului, alegerea administratorilor, stabilirea bugetului de venituri i cheltuieli, fixarea remuneraiei administratorilor, mrirea capitalului, durata i prelungirea duratei societii.

Societatea n comandit simpl (SCS) ntr n categoria societilor de persoane de natur comercial, cai SNC. Elementul de noutate const n apariia celor dou categorii de asociai: comandiaii i comanditarii. Obligaiile sociale ale societii n comandit simpl sunt garantate cu patrimoniul social i cu rspunderea nelimitat i solidar a asociailor comanditai. Comanditarii rspund numai pn la concurena aportului lor. Comanditaii pot fi una sau mai multe persoane, crora li se ncredineaz administrarea societii. Comanditarul poate ndeplini servicii n administraia intern a societii, poate supraveghe aciunile ce se ntreprind i particip la numirea i revocarea administratorilor.

Din punct de vedere juridic nfiinarea unei societi n comandit simpl este relativ uoar, prin act sub semntur privat, i fr s fie impus o limit a capitalului social. Trebuie menionat ns c asociaii sunt responsabili personal, solidar i nelimitat de pasivul social al societii

Societile de capitaluri se regsesc n legislaia actual a rii sub dou forme: societatea n comandit simpl i societatea pe aciuni.

Societatea n comandit pe aciuni (SCA) se deosebete de societatea n comandit simpl prin faptul c are capitalul social mprit n aciuni. n ceea ce privete administrarea societii,aceasta este ncredinat unuia sau mai multor asociai comanditai. Societatea n comandit pe aciuni cuprinde de fapt dou societi: una n nume colectiv, compus din comanditai. i alta de capitaluri, compus din comanditari.

Societatea pe aciuni (SA) se caracterizeaz prin existena unei singure

categorii de asociai i divizarea capitalului social n parti denumite actiuni.

Obligaiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, acionarii fiind obligai numai la plata aciunilor lor. Rspunderea patrimonial a acionarilor pentru obligaiile sociale este limitat la valoarea aciunilor pe care le dein. Aciunile societii sunt negociabile i liber transmisibile. Capitalul SA nu poate fi mai mic de 25 milioane lei, iar numarul actionarilor mai mic de cinci. Capitalul social este reprezentat prin aciuni emise de societate. Aciunea este un nscris, o hrtie de valoare care reprezinta o cot fix, dinainte stabilit, din capitalul unei SA, o hrtie emis de o societate comercial care exprim dreptul de proprietate al celui ce o deine asupra unei pri din valoarea respectivei societi comerciale, o valoare mobiliar ce reprezint participarea la o societate i comport dreptul de decizie i dreptul la cota parte din profit. Aciunile pot fi nominative sau la purtator. Felul aciunilor este determinat prin actul constitutiv, sau n caz contrar vor fi la purtator. Aciunile au o valoare nominal (nscris pe aciune) i o valoare real, reprezentat de preul la care se vnd i se cumpr la un moment dat.

Dreptul de proprietate asupra aciunilor se transmite prin declaraia facut n registrul de aciuni al emitentului, subscris de cedent i de cesionar sau de mandatarii lor i prin meniunea fcut pe aciune. Subscriitorii i cesionarii ulteriori sunt rspunzatori solidari de plata integral a aciunilor timp de trei ani, socotii de la data la care s-a fcut meniunea de transmitere n registrul societii.

Capitalul social nu poate fi majorat, nu se pot emite noi actiuni, pn nu este complet achitat contravaloarea celor din emisiunea anterioar. Cnd acionarii nu au efectuat plata vrsmintelor, societatea i invit s-i ndeplineasc aceasta obligaie printr-o somaie colectiv publicat n Monitorul Oficial i ntr-un ziar de mare tiraj. Dac acionarii nu efectueaz vrsmintele nici n urma acestei somaii, consiliul de administraie decide fie urmrirea acionarilor pentru vrsminte restante, fie anularea acestor aciuni nominative. Decizia de anulare se public n Monitorul Oficial, cu specificarea numrului de ordine al aciunilor anulate. n locul aciunilor anulate se emit noi aciuni purtnd acelai numr, care sunt vndute. Sumele obinute din vnzare se ntrebuineaz pentru acoperirea cheltuielilor de publicitate i vnzare, a dobnzilor de ntrziere i a vrsmintelor neefectuate, iar eventualele diferene se napoiaz vechilor acionari. Dac preul obinut nu este suficient pentru acoperirea tuturor sumelor datorate societii sau dac vnzarea nu are loc din lips de cumprtori, societatea se ndreapt mpotriva subscriitorilor i cesionarilor. Dac nici n aceast faz nu se realizeaz sumele datorate societii se procedeaz la reducerea capitalului cu sumele respective. Dreptul de proprietate asupra aciunilor la purtator se transmite prin vnzare. Aciunile sunt indivizibile. Cnd o aciune nominativ devine proprietatea mai multor persoane, societatea nu este obligat s nscrie transmiterea att timp ct acele persoane nu desemneaz un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor rezultnd din aciune. De asemenea, cnd o aciune la purttor aparine mai

multor persoane, acestea trebuie s desemneze un reprezentant comun. Att timp ct o aciune este proprietatea indiviz a mai multor persoane, acestea rspund solidar pentru efectuarea vrsmintelor datorate.

Societatea nu poate dobndi propriile sale actiuni, nici sa acorde avansuri asupra lor, n afara de cazul n care adunarea generala a actionarilor hotaraste astfel cu votul actionarilor care reprezinta doua treimi din capitalul social. Posesorii de aciuni au dreptul sa participe la mpartirea rezultatelor financiare ale ntreprinderii (sa primeasca dividende), inclusiv a activelor ramase n cazul n care societatea este lichidata. Dividendul este cota parte din profitul net al unei SA ce se cuvine pentru o actiune, unei parti de fondator sau unei parti (actiuni) industriale.

nscrisul atasat la fiecare aciune de capital care da dreptul posesorului lui legal sa ncaseze cota parte din profitul net se numeste cupon de dividend. Actionari pot oferii spre vnzare actiunile lor pe cale de publicitate. n acest scop ntocmesc un prospect semnat de ei i de administratori, care cuprinde att elementele mentionate n contractul de societate i statut, ct i n contul de profit i pierderi al societatii, dividendele acordate, obligatiunile emise i garantiile date. Prospectul n forma autentica se depune la registrul comertului. Publicarea prospectului este autorizata de catre judecatorul de la instanta teritoriala unde se afla sediul societatii. Publicarea se face n cel putin doua ziare dintre cele mai raspndite din localitatea unde se afla sediul societatii. Cumpararile de aciuni se fac pe baza prospectului de vnzare semnat de actionari i administratori i vizat de judecatorul de la instanta sediului registrului comertului. Cumparatorii de aciuni specifica: numele i prenumele

sau denumirea, domiciliul sau sediul cumparatorului, numarul aciunilor cumparate, data cumpararii i declaratia expresa ca accepta i cunosc prospectul de vnzare a actiunilor.

Situatia aciunilor se publica odata cu bilantul anual i se arata dac actiunile sunt integral platite, numarul aciunilor pentru care s-a cerut, fara rezultat, efectuarea varsamintelor.

Societatea cu raspundere limitata (SRL) mprumuta caracteristici att de la societatile de persoane (are o singura categorie de asociai i constituirea se face n conditiile ncrederii reciproce), ct i de la cele de capitaluri (asociatii raspund n limita capitalului social subscris). SRL este societatea ale carei obligaii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatii sunt obligati numai la plata partilor sociale. SRL se poate constitui i atunci cnd un debitor nu-si poate continua activitatea , iar creditorii lui nu socotesc oportuna lichidarea grabita i n consecinta se asociaza ntre ei; creditorii debitorului comun pot duce la bun sfrsit fie exploatarea, fie lichidarea lenta, operatiuni profitabile ambelor parti. Alte motive de asociere provizorie cu raspundere limitata pot fi n cazul de cesiune a unei creante, exploatarea proprie, prospectiuni, exploatari, cumpararea i vnzarea unui fond de comert etc.

n SRL numarul asociailor nu poate fi mai mare de 50 iar capitalul social nu poate fi mai mic de doua milioane lei i se divide n parti sociale egale, nu mai mici de 100 000 lei fiecare. n caz de aporturi n natura, acestea pot reprezenta cel mult 60% din capitalul social. Prestatiile n natura i creantele nu pot constitui aport. Bunurile ce reprezinta aporturi n natura se transmit n momentul constituirii societatii. Partile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile. Administratorii elibereaza, la cerere, certificatul constatator al drepturilor asupra partilor sociale, cu mentiunea ca nu poate servi ca titlu pentru transmiterea drepturilor constatate, sub sanctiunea nulitatii transmiterii.

n cazul n care ntr-o societate cu rspundere limitat prtile sociale sunt ale unei singure persoane, n calitate de asociat unic, acesta are drepturile i obligatiunile adunrii generale.

3.4. Constituirea societilor comerciale

O caracteristic a unei economii libere de pia o constituie procesul dinamic de creare a noi ntreprinderi i preocuparea conducerii acestora de a asigura meninerea pe pia, n condiiile unei puternice competiii, i de a urmri, ori de cte ori este posibil, dezvoltarea acestora.

Crearea unei noi ntreprinderi viabiile presupune existena unui ansamblu de condiii care trebuie ndeplinite att n ceea ce privete antreprenorul sau managerul, ct i demersurile necesare pentru punerea n funciune a ntreprnderii i, ceea ce este foarte important, pentru asigurarea funcionrii acesteia n viitor, n condiii de rentabilitate.

Crearea unei noi ntreprinderi este un act de curaj din partea viitorului antreprenor sau manager, care trebuie s depun toat capacitatea i energia sa i s foloseasc toate mijloacele de care dispune sau pe care le poate atrage (prin mprumut sau prin atragerea unui anumit numr de asociai sau acionari) pentru transpunerea n via a proiectului.

Pentru a pune n funciune o ntreprindere, un viitor antreprenor trebuie s aib dorina de a o crea, s aib o idee bine conturat cu privire la obiectul de activitate al ntreprinderii i s dispun, cel puin n faza incipient de un minim de mijloace materiale.

O dat precizat ideea cu privire la obiectul constituirii noii ntreprinderi, trebuie ntocmit un plan de fezabilitate sau un studiu tehnico-economic prin care s se defineasc elementele necesare adoptrii deciziei de constituire, cu o bun fundamentare sub raport tehnico-economic. ntr-un astfel de studiu trebuie s se defineasc, ca elemente principale, produsul, lucrarea sau serviciile care urmeaz a fi executate, piaa de desfacere, modul de cuplare produ-pia, obiectivele comerciale, mijloacele materiale i resursele umane necesare, forma juridic de constituire a unei ntreprinderii i analiza, sub raport financiar, a oportunitii crerii ntreprinderii.

n cadrul procesului de definire a produselor, lucrrilor sau serviciilor care urmeaz a fi executate de viitoarea ntreprindere trebuie analizate calitile sau funciunile care urmeaz s fie ndeplinite de noul produs n comparaie cu produsele, lucrrile sau serviciile similare existente pe pia., elementele de noutate pe care le aduc acestea, caracteristicile tehnico-economice, elementele noi pe care le aduc. Trebuie de asemenea s se defineasc piaa creia se adreseaz produsele ca i cererea estimat. Antreprenorul sau managerul trebuie s poat face o evaluare, ca volum i valoare, a posibilitilor de absorbie de ctre piaa vizat, de a putea preciza circuitele de distribuire a produselor, lucrrilor sau serviciilor i a punctelor posibile de vnzare.

Viitorul ntreprinztorul trebuie s precizeze nc de la nceput obiectivele comerciale pe care i le propune. Aceasta presupune acordarea unei anumite denumiri produselor ce urmeaz a fi vndute, asigurarea unei publiciti corespunztoare prin alegerea celor mai potrivite canale i mijloace de comunicare i informare a publicului larg. De asemenea, viitorul ntreprinztor trebuie s stabileasc nc de la nceput mijloacele de producie i resursele umane necesare n raport cu obiectul de activitate dar i cu dimensiunea gndit pentru viitoarea ntreprindere.

Proiectul de craere a unei noi ntreprinderi trebuie s conin o analiz financiar a viitoarei afaceri innd seama de forma juridic adoptat pentru viitoarea ntreprindere.

Lansarea n proiectul de creare a unei noi ntreprinderi trebuie s urmreasc realizarea unui anumit profit ca urmare a investiiei de inteligen, timp, effort, mijloace materiale i financiare investite.

Experiena mondial dar i realitatea romneasc a ultimului deceniu recomand ntocmirea unui plan de afaceri care s cuprind toate etapele i resursele necesare transpunerii n practic a obiectivelor propuse potrivit unei scheme de aciune construit logic. Astfel, un plan de afaceri trebuie s conin:

Pagina de titlu

Cuprinsul

Sumarul executiv

Afacerea

Piaa

Organizarea i conducerea

Planuri financiare

Ealonare

Anexe.

Actele constitutive ale societatilor comerciale difera n functie de forma

acestora:

societatea n nume colectiv sau n comandita simpla se constituie pe baza contractului de societate;

societatea pe actiuni, n comandita pe aciuni sau societate cu raspundere limitata se constituie pe baza de act constutiv i statut. dac SRL se constituire prin actul de vointa al unei singure persoane se ntocmeste numai statutul.

Actul constitutiv se semneaza de catre toti asociatii, sau n caz de subscriptie publica, de fondatori i se ncheie n forma autentica. Fondatorii sunt persoanele care au avut un rol important n constituirea societatii.

Actul constitutiv al societatii n nume colectiv, n comandita simpla s-au cu raspundere limitata cuprinde:

Datele de identificare (numele , prenumele, locul i data nasterii, domiciliul i cetatenia asociailor );

Forma societatii, denumirea sediul;

Obiectul de activitate al societatii;

Capitalul social subscris i varsat;

Asociatii care reprezinta i administreaza societatea;

Partea fiecarui asociat la profit i la pierderi;

Sediile secundare (sucursale, agentii sau alte unitati fara personalitate juridica puncte de lucru);

Durata societatii;

Modul de dizolvare i de lichidare.

Actul constitutiv al societatii pe aciuni cuprinde:

Datele de identificare;

Forma, denumirea, sediul;

Obiectul de activitate al societatii ;

Capitalul social subscris i varsat;

Valoarea bunurilor constituite ca aport n natura;

Numarul i valoarea normala a actiunilor, cu specificarea dac sunt nominative sau la purtator;

Numele i prenumele, locul, data nasterii i cetatenia, domiciliul administratorilor persoane fizice i cenzorilor;

Clauze privind conducerea, administrarea, controlul gestiunii i functionarea societatii;

Durata societatii ;

Modul de mpartire a profitului i de suportare a pierderilor;

Sediile secundare (sucursale, agentii, reprezentante etc.),

Avantajele rezervate fondatorilor;

Actiunile comanditarilor n societatea n comandita pe actiuni;

Operatiunile ncheiate de asociai n contul societatii;

Modul de dizolvare i de lichidare a societatii.

La constituirea societatii pe aciuni prin subscriptie publica fondatorii vor ntocmi un prospect de emisiune, semnat de catre acestia n forma autentica care va fi depus la registrul comertului din judetul unde se va stabilii sediul societatii.

Societatea comerciala este persoana juridica la data nmatricularii n registrul comertului, dupa care se publica n Monitorul Oficial al Romniei pentru evidenta fiscala, cu mentionarea numarului de nmatriculare. Societatile comerciale pot crea filiale, care au forma de societati comerciale cu personalitate juridica i au regimul juridic al formei de societate n care s-au constituit.

Spre deosebire de filiale, sucursalele nu au personalitate juridica i se nfiinteaza n aceeasi localitate cu societatea fondatoare. Reprezentantii societatilor i sucursalelor sunt obligati sa depuna la oficiul registrului comertului semnaturile lor , n termen de 15 zile de la data nmatricularii societatii, dac au fost numii prin actul constitutiv.

Mihai Vrzaru Economia ntreprinderii. Noiuni fundamentale, Editura Universitaria, Craiova, 2007

J.P. Lorriaux Economie de lentreprise, Edition Dunod, Paris, 1991

Ibidem

J. Peyrelevade Economie de lentreprise, Edition Fayard, Paris, 1989

C. Brbulescu Economia i gestiunea ntreprinderii, Editura economic, Bucureti, 1999

Zahiu Letiia, Nstase Mircea Economia ntreprinderii, Editura ASE, Bucureti, 2004

Mihai Vrzaru Economia ntreprinderii. Noiuni fundamentale, Ed. Helios, 1999

21