Psihologia Educatiei (C9)13-12-2010By ncostynContinuare...Psihologii umanisti considera ca psihologia ar trebuii in primul rand sa incerce sa-i ajute pe oameni sa isi maximizeze potentialul de crestere psihologica. Ea tinteste la a sustine maturitatea lor psihica si sociala.Perspectiva umanista este o perspectiva optimista, ea considera ca oamenii lupta ca sa-si atinga propriul potential, sa-si atinga maximul cresterii sale personale in cadrul propriilor limite.In centrul psihologiei umaniste este situat omul cu viata sa personala si relationala, presarata cu nimicurile cotidiene dar si cu marile ei drame, se ocupa cu ipostazele devenirii si ale autoconstructiei omului cu atitudinea lui activa fata de propria sa existenta si toate acestea nu doar pentrru a cunoaste si a intelege mai bine omul ci pentru ai oferii mijloace de actiune in vederea depasirii dificultatilor cu care se confrunta.Criticand atat behaveionismul care il considera pe om o masina usor manipulabila in functie de scopuri exterioare, cat si psihanaliza care reducea omul la dimensiunea sa instinctuala. Carls Rogers sustine Omul nu are pur si simplu caratcteristica unei masini, el nu este pur si simplu o fiinta sub controlul instinctelor, ci o fiinta care isi creeaza sensul vieti. Vreme indelungata , omul nu s-a simtit pe sine decat ca o papusa vie, determinate de exterion de forte economice, inconstientului sau de fortele mediului inconjurator. El a fost subjugat de persoane, de institutii, de teoriile stiintei psihologice. Dar el propune cu fermitate o noua declaratie de independenta. El denunta alibiurile lipsei sale de libertate. El se alege pe sine angajanduse intr-o lume extrem de dificila si adesea tragica, sa fie el insusi si nu o papusa, nu un sclav, nu o masina ci sinele sau unic si individual. Acest sine unic si individual constituie adevaratul obiect de studiu al psihologiei. Este vorba despre omul activ proiectiv stapan pe sine, dornic de a fi el insusi care se construieste pe sine si se autoactualizeaza permanent.In psihologia umanista se desprinde conceptia caracterului unic al fiintei umane, fiinta valoroasa prin ea insasi capabila sa-si dirijeze in mod responsabil propria sa viata, capabil sa-si aleaga singur caile de formare si de evolutie de clarificare a potentialului de care dispune.In viziunea lor fiinta umana este vazuta ca una deschisa autoreglabila capabila sa se detaseze de sine si sa se autoevalueze in mod lucid si critic. Abordarea umanista raspunde unei nevoi extrem de importante aceea de ai determina pe psihologi sa tina seama de experienta unica irepetabila a fiecarui individ si sa tina seama de importanta pe care o are auto aprecierea in functionarea vietii psihice.Principalii reprezentanti ai psihologiei umaniste si principalele lor idei.1. Carl Rogers isi incepe cariera ca psihanalist. Treptat el se desprinde de conceptiile si metodele psihanalitice si in timp isi va elabora propria sa conceptie si metoda psihoterapeutica. Pe parcursul experientei sale el ajunge la concluzia ca oamenii se confrunta cu dilema a trebuii a dorii. Aceasta se refera la conflictul dintre ceea ce oamenii cred ca ar trebuii sa faca si ceea ce este bine pentru ei sa faca. Disconfortul creeat de aceasta dilema creeaza un grad mai mare sau mai mic de ansietate. Teoria lui Rogers pleaca de la premiza ca oamenii sunt fundamentali buni.