Drenajul limfatic manual

Circulaţia limfatică drenează lichidul interstiţial, care constituie mediul intern propriu-zis al organismului.

Sistemul limfatic, comparabil cu cel capilar, începe în ţesuturi sub forma unor capilare limfatice, cu diametrul de 10-40μ, închise la o extremitate, care formează plexuri şi drenează lichidul interstiţial, format prin extravazarea plasmei din capilare. Ele confluează în vasele limfatice prevăzute cu valvule (similare celor venoase) şi cu musculatură netedă.

• Trunchiurile limfatice principale care colectează toate limfaticele corpului sunt - canalul (ductul) toracic, care recoltează limfa din teritoriul subdiafragmatic şi ½ stângă supradiafragmatică a corpului şi - trunchiul (ductul) limfatic drept, care drenează limfa din ½ supradiafragmatică dreaptă. Prin aceste colectoare limfatice limfa se varsă la nivelul joncţiunii dintre venele subclavie şi jugulară internă (dreaptă şi stângă), ajungând astfel în circulaţia venoasă.Permeabilitatea limfaticelor > cea a capilarelor sanguine

• Ganglionii (nodulii) limfatici sunt organe de consistenţă moale, formă ovoidă, turtiţi, de dimensiuni variabile, cu diametrul de 3-15 mm. Cei mai mulţi sunt situaţi în profunzime, în pachete sau solitari, de-a lungul marilor vase, coloanei vertebrale, în mezenter, mediastin, hilurile pulmonare etc.

• Un număr redus dintre ei este situat superficial, subcutanat, în regiunile laterocervicală, axilară, inghinală, epitrohleană şi poplitee.

• Ganglionii limfatici îndeplinesc un rol de apărare a organismului, datorită limfocitelor de la acest nivel, precum şi obstacolului mecanic pe care îl reprezintă

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/4c/Lymph_node_regions.jpg

• Factorul esenţial care determină circulaţia limfei este diferenţa de presiune dintre lichidul interstiţial de la nivelul capilarelor şi presiunea din venele mari (în care se varsă vasele limfatice), care determină deplasarea limfei din ţesuturi înspre sistemul venos.

• În circulaţia limfatică intervin şi factori mecanici, asemănători celor din circulaţia venoasă:

- contracţiile musculare şi pulsaţiile arteriale circulaţia limfatică;

- sistemul valvular bine dezvoltat, de la nivelul capilarelor şi ductelor limfatice, care îndreaptă limfa spre vene;

- capacitatea vaselor limfatice de a se contracta dacă sunt întinse, ceea ce realizează un sistem de pompe compartimentate de valvule;

- presiunea negativă toracică, căldura, hiperpneea circulaţia limfei;

- gravitaţia, schimbările de poziţie ale corpului influenţează circulaţia limfatică

• Debitul limfatic la adult = 10-15 ml/ min (2-4 litri /zi) • Formarea limfei este stimulată de substanţe limfagoge

(histamina), de masajul abdominal, ingestia de apă sau de ulei.

• Obstrucția vaselor limfatice împiedică drenajul proteinelor din lichidul interstiţial, cu producerea unui edem limfatic masiv.

• Drenajul limfatic manual are rolul de a goli limfaticele până la limita posibilă manual, asigură drenarea lichidului interstiţial în exces şi favorizează evacuarea deşeurilor provenite din metabolismul celular.

Modalităţile de execuţie a manevrelor de drenaj limfatic

Drenajul manual al ganglionilor limfatici are ca scop golirea lor de conţinutul limfatic prin presiuni lente, cu intensitate ↓, cu degetele ┴ pe direcţia de evacuare a ganglionilor (a vaselor eferente);

se tracţionează pielea şi ganglionii concomitent cu o presiune uşoară, ce contribuie la evacuarea limfei.

• Ritmul mişcării: 2-3 / 10 secunde; se repetă de 10-12 ori pe fiecare reţea ganglionară.

Manevra de evacuare (de apel)

• Mâna este în contact cu pielea prin marginea radială a indexului. Degetele se derulează de la index la inelar, în acelaşi timp cu o mişcare de supinaţie a palmelor, pielea fiind întinsă în sens proximal pe parcursul acestei manevre.

• Umărul execută mişcări de abducţie şi de adducţie ale braţului. Presiunea se realizează pe durata abducţiei.

• Manevra realizează o aspiraţie şi o împingere a limfei din colectoare.

• drenajul „de apel” se efectuează asupra colectoarelor limfatice de evacuare (situate în aval de regiunea infiltrată), cu scopul de a le goli şi de a realiza „o aspiraţie” la nivelul regiunii de drenaj;

• stimularea colectoarelor începe de la rădăcina membrelor, după ce s-au drenat releele ganglionare şi mâinile se deplasează apoi progresiv spre regiunea de tratat.

• contactul mâinii cu corpul pacientului începe întotdeauna proximal şi se termină distal, pe parcursul fiecărei manevre de apel.

• manevrele trebuie să se realizeze în ritm de 3/10 secunde, de 4-5 x pe acelaşi loc, înaintea deplasării mâinii.

Manevra de captare (de resorbţie) • Mâna se află în contact cu pielea prin marginea

cubitală a degetului al V-lea. Degetele imprimă succesiv o presiune, în acelaşi timp cu o mişcare de pronaţie a palmelor, care participă şi ele la realizarea presiunii.

• Umărul execută mişcări de abducţie şi de adducţie ale braţului. Presiunea se realizează pe durata abducţiei.

• De la nivelul zonelor infiltrate, surplusul de limfă este împins progresiv din spaţiul interstiţial spre capilarele limfatice, prin care limfa este condusă lent spre colectori.

• se efectuează imediat după manevrele „de apel”, la graniţa dintre marginea inferioară a edemului şi regiunile neinfiltrate.

• presiunea exercitată în timpul manevrei începe distal şi se încheie proximal, orientându-se spre colectoare. Mâinile cuprind edemul în totalitate sau numai fragmentul de edem pe care dorim să-l drenăm (edemele importante se vor fragmenta pe parcursul manevrelor de resorbţie, fiind drenate progresiv, din aproape în aproape).

• Manevrele vor fi lente, în ritm de 3/10 secunde;

faza cea mai importantă fiind cea de relaxare a presiunii, în care capilarele revin la calibrul iniţial. Presiunea împinge limfa din capilare spre colectori, iar relaxarea permite reumplerea capilarelor.

• Indicaţiile drenajului limfatic manual:• faza iniţială a tratamentului tuturor formelor de edem

(venos, cardiac, limfatic);• perioada pre- şi postoperatorie în cazurile de grefă

cutanată;• pentru accelerarea proceselor de regenerare a pielii şi

a ţesuturilor subcutanate care prezintă leziuni;• tratamentul tulburărilor trofice ale membrelor,

consecutive insuficienţei arteriale sau venoase;• pentru relaxarea fizică şi psihică a pacientului, datorită

ritmului lent şi mişcărilor blânde folosite.Durata medie a unei şedinţe de drenaj limfatic: 20-25 minute la faţă, 40 minute la membre, 150 minute în cazul drenajului limfatic general.

• Contraindicaţiile drenajului limfatic manual: procesele infecţioase grave şi la recidivele metastatice.

Metoda Wetterwald (metoda de palpare-rulare) se adresează fenomenelor de infiltraţie şi aderenţă ale tegumentului, asociate frecvent celulitei.

• Schema terapeutică se realizează în 4 timpi:- constituirea pliului cutanat, urmată, dacă reacţiile pacientului permit, de o tracţiune axială care urmăreşte îndepărtarea pielii de planurile subiacente (mai ales în regiunea lombară); - alunecarea laterală a celor două părţi ale pliului, unul pe altul, asociată cu o stoarcere de intensitate variabilă; - torsionarea pliului; - rularea progresivă; pulpele degetelor II, III şi IV trag pliul de piele spre police, făcând să înainteze un fel de val cutanat.

Masajul pneumatic reprezintă o metodă specială de masaj care foloseşte aparate cu manşon gonflabil, aplicate la un anumit nivel al membrelor, realizând o presiune locală continuă sau intermitentă.

• Aceste aparate se folosesc în tratamentul edemelor organizate şi al limfedemelor. Cea mai frecventă indicaţie o constituie aşa numitul „braţ gros”, consecutiv mastectomiei pentru cancerul de sân.

• Presoterapia intermitentă este o metodă specială de masaj utilizată în tratamentul stazelor venoase şi al limfedemelor, în care acţiunea manuală a kinetoterapeutului este intermediată printr-un aparat de vibromasaj.

• Kinetoterapeutul trebuie să supravegheze atent reglarea presiunii, a fazelor, a duratei de aplicare şi a funcţionalităţii mecanice a aparatului.