1

SISTEME DE PRODUCŢIE A STURIONILOR Creşterea sturionilor - deosebită importanţă pentru producţia animală, în prezent şi

mai ales în perspectivă, prin valoarea produselor ca şi pentru unele particularităţi biologice care determină nivelul ridicat al producţiilor şi eficienţa economică de ramură. Ramura se ocupă de numeroase specii - în primul rând 4 specii de sturioni din apele ţării noastre (Marea Neagră, Dunăre): morunul, nisetrul, păstruga, cega, precum şi alţi sturioni crescuţi în fermă (sturionul siberian, sturionul alb, beseterul, polyodonul etc.). La noi în ţară se găsesc 6 specii, dintre care 4 specii - migratoare, anadrome (pătrund în apele dulci pentru reproducere): morun, nisetru, păstrugă şi şip, iar 2 - adaptate exclusiv la viaţa în apă dulce: cega şi viza.

Sturionii - specii relicte, răspândite în emisfera Nordică - Europa, Asia, America de Nord. În lume există 28 de specii de sturioni.

Caracteristici: scheletul aproape în întregime cartilaginos, înotătoarea caudală heterocentrică, 5 rânduri de scuturi osoase pe corp, gura situată inferior, precedată de 4 mustăţi. Valvulă spirală în intestin. Până la aproape 4 m lungime. Trăiesc pe fundul apelor de coastă marine şi cu salinitate intermediară.

Produsele principale ale sturionilor - carnea şi caviarul, la care se adaugă ihtiocolul, material special pe care îl conţine vezica înotătoare, folosit în producţia de clei de peşte, utilizat pentru limpezirea vinului şi a berii. Altă substanţă din sacii spermatici - folosită în tratamentul arsurilor. Din pielea de sturion - produse de artizanat Înmulţiţi pentru repopularea apelor naturale sau refacerea unor populaţii în pericol de dispariţie, importanţi pentru pescuitul comercial, pescuitul sportiv, acvacultură, folosiţi în scopuri ornamentale (mai ales cega).

Carnea de sturioni - valoare biologică ridicată: mai bogată în proteine decât multe specii de peşti (17-19 % proteine brute, mai mult decât şalăul, păstrăvul, crapul, depăşită doar de muşchii de ton), compoziţia în aminoacizi apropiată de optim pentru alimentaţia umană, bogată în aminoacizi esenţiali ca tirozină, cistină şi triptofan. Grăsimi - mai puţine decât carnea majorităţii mamiferelor, între 5 şi 12,5%. Se clasifică printre peştii graşi (peste 8 % grăsime) sau semigraşi (4-8 %), apreciaţi pentru savoarea deosebită a cărnii.

Calitatea grăsimii foarte bună (acizii graşi nesaturaţi în proporţie ridicată, peste 85% din totalul acizilor graşi mai mare decât la ceilalţi peşti). Dintre aceştia, acizii graşi esenţiali cum sunt cel linoleic, linolenic şi mai ales arahidonic se găsesc în cantitate mai mare decât la mamifere, de unde efect protector cardio-vascular al consumatorului, de reducere a colesterolului din sânge, favorizarea vindecării afecţiunilor cutanate, a creşterii la copii. Conţinut mai ridicat decât carnea de mamifere în săruri minerale: fosforul, potasiul, calciul, magneziul, iodul, fluorul. Bogată în unele vitamine din complexul B, vitaminele A şi D.

Însuşirile organoleptice superioare (fragedă, gustoasă, suculentă) - apreciată ca delicatesă. Foarte apreciată în multe ţări (din Europa, America de Nord, Asia etc.), unde

2

valorificarea se face la preţuri foarte mari. Sturionii vânduţi sub formă proaspătă, congelată, marinată şi mai ales afumată. Icrele negre, lapţii, ficatul, intestinele şi celelalte organe - foarte mare valoare alimentară. Pe lângă grăsimi, proteine şi vitamine, bogate în lecitină (1,5-2%), importantă pentru compoziţia sistemului nervos central.

Icrele de sturioni conţin în medie aproximativ 52 % apă, 28,5 % proteine, 16% grăsimi, 1,5% glucide, 1,0 % vitamine şi microelemente - deci mai multe substanţe nutritive pe unitatea de greutate decât carnea, mai multe proteine şi grăsimi.

Delicateţea gustului caviarului veritabil nu se poate disputa. Gurmanzii doresc să-l obţină pe cel mai proaspăt şi cel mai bun, indiferent de cost.

Mici cantităţi de caviar - folosite ca ingrediente în produse cosmetice, cum ar fi creme de faţă.

Avantaje ale sturionilor ca peşti de cultură: - ritm de creştere rapid, - se adapteaza la condiţiile de cultură intensivă şi la nutreţurile concentrate, - sunt peşti relativ rezistenţi la boli, - au valoare economică ridicată. Factorii critici ai creşterii sturionilor sunt: - disponibilitatea limitata a reproducătorilor pentru producerea de puiet, - timpul lung necesar pentru atingerea maturitatii sexuale (5-10 ani).

Crescătoriile de sturioni clasificate - în funcţie de specia de bază crescută, - complexitatea fluxului tehnologic aplicat (ciclu incomplet, complet), - gradul de intensitate al producţiei, - modul de realizare şi organizare a bazinelor.

Gradul de intensitate al producţiei se referă la densitatea la populare, sporul în greutate, consumul specific, producţia obţinută pe un hectar luciu de apă, la 1 m3 apă etc. În funcţie de intensivizare, creşterea se poate face în mai multe sisteme: a) sistem extensiv, în heleştee (bazine de pământ) mari (1-10 ha), de regulă cele

utilizate la predezvoltarea ciprinidelor. - 50-200 ex./ha (100 –200 g/ex.), în policultură cu crap şi alţi peşti de apă dulce, pot produce 100-200 kg/ha, într-un ciclu de 2-3 veri; - sturionii cresc preponderent pe baza hranei naturale, a carei dezvoltare este stimulată prin fertilizarea bazinelor. În acest caz sturionii sunt specie de cultură secundară. b) sistem extensiv, în heleştee mici (sub 0,5 ha) - se pot obţine până la 500 kg/ha, folosind furaje concentrate; - sturionii sunt specie principală de cultură, celelalte specii fiind folosite doar pentru ameliorarea unor factori de mediu (controlul dezvoltării algelor planctonice şi a vegetaţiei macrofite).

Avantaje principale ale primele două sisteme de cultură: - necesită investiţii mai mici, în condiţiile în care există deja heleştee piscicole;

3

- costuri de exploatare mici. Principalele dezavantaje ale acestor sisteme: - variaţiile sezoniere de temperatură limitează perioada de creştere la 4-5 luni pe

an, ceea ce prelungeste ciclul de producţie; - producţiile mici, - riscurile mari pentru materialul biologic - imposibilitatea realizarii unei furajări eficiente.

c) sistem semiintensiv – în bazine clasice tip “raceway” folosind apă de suprafaţă; - bazinele sunt amplasate în aer liber; - bazinele pot fi construite din beton, fibra de sticla, folie specială etc. Bazinele au lungimea de 10-30 m, lăţimea de 2-4 m si adâncimea de 1-1,5 m. Se pot folosi bazine mai lungi, separate în compartimente prin diverse sisteme de grătare. În funcţie de debitul de apă disponibil, apa se poate folosi o singura dată, sau se poate trece succesiv prin mai multe bazine dispuse în cascadă; - în apa din sistemul de creştere valoarea concentraţiei oxigenului dizolvat trebuie menţinută peste 5 mg/l. Dacă este necesar, se suplimentează concentraţia oxigenului prin aerare sau introducerea de oxigen lichid;

- densitate de populare (100 –200 g /ex.) - 5-10 ex. /m2

- se folosesc furaje cu 37-38% proteina, 11-12% lipide;

– se pot produce până la 50 kg/m3, cu debite mari de alimentare cu apă de suprafaţă şi

furaje concentrate;

- folosind diverse dispozitive de aerare producţiile pot creşte până la 70 kg/ m3;

- atingerea unei greutati de 2-5 kg, la care peştii se pot valorifica pentru carne, se poate obţine în 2-3 ani în sistemele extensive şi semiintensive; - cultura mai eficientă, cu condiţia asigurarii unor debite suficient de mari cu apă de calitate - sursa de apa de suprafaţă trebuie să asigure un debit minim de 10 l/sec; - controlul asupra materialului biologic, furajării şi creşterii este mult mai bun; - influenţat de variaţiile sezoniere de temperatură a apei; - acest sistem se poate folosi ca alternativă sau extindere a sistemelor superintensive de creştere, în perioada de primăvară – toamnă. d) sistem intensiv şi superintensiv - sturionii se cresc în bazine speciale de beton,

clasice, utilizate la predezvoltarea celorlalte specii de cultură din cadrul fermelor piscicole;

- bazinele pot fi protejate cu şoproane sau plase speciale; - în bazinele clasice se pot introduce viviere flotabile - materialul biologic se controlează de regulă foarte greoi; - folosesc apă din foraj (trebuie sa asigure un debit minim de 10 l/sec) sau recircularea apei de cultură în proporţie de 90-95%; - în apa din sistemul de creştere valoarea concentraţiei oxigenului dizolvat să fie de peste 5 mg/l. Daca este necesar, se suplimentează concentraţia oxigenului prin aerare sau introducerea de oxigen lichid;

4

- se folosesc nutreţuri combinate cu 37-48 % proteina şi 11-15 % lipide în funcţie de intensitatea producţiei - calitatea furajului influenţează în mod esenţial consumul specific şi calitatea apei în bazinele de creştere; - avantajul folosirii unor investiţii deja existente; - viabilitatea nu este întotdeauna corespunzătoare;

- se pot produce peste 120 kg/ m3, folosind furaje concentrate şi aerare (oxigenare)

suplimentară a apei. e) sistem superintensiv - în instalaţii de tip bioaquatron; - se practică din ce în ce mai mult în lume; - bioaquatroanele sunt alcătuite din mai multe module:

1.- modul de preparare a apei tehnologice (filtrare prin trepte fizice, chimice şi biologice, condiţionare din punct de vedere al parametrilor fizici şi chimici);

2. modul de incubaţie prevăzut cu incubatoare tip Zug-Weiss modificate şi incubatoare Nucet;

3.- modul în care se efectuează procesul de dezvoltare postembrionară (hală industrială cu tancuri de creştere, instalaţii de transport apă, aer sau oxigen, instalaţii de evacuare a apei folosite etc.);

4.- modul energetic şi de control (modul de distribuire a energiei şi sisteme automate de urmărire a unor parametri tehnologici). - Se pot folosi bazine din beton, fibră de sticlă sau alte materiale, proiectate şi echipate corespunzător; - bazine de formă rectangulară sau circulară, cu adâncimea medie de 0,8-1,2 m, prevăzute cu alimentare şi evacuare independentă. Dacă se foloseşte un sistem de recirculare, trebuie prevăzut spaţiu suplimentar pentru acesta, respectiv un volum aproximativ egal cu volumul total al bazinelor de creştere; - bazinele sunt amplasate în hale închise şi izolate termic;

- densitate de populare (100 –200 g /ex.) - 10-20 ex. /m2

- se folosesc furaje cu 45-48% proteină şi 12-15% lipide - calitatea furajului influenţează producţia şi calitatea apei în bazinele de creştere. - atingerea unei greutăţi de 2…5 kg, la care peştii se pot valorifica pentru carne, se poate obţine în 18-24 luni în sistemele intensive şi superintensive.

Sala de dezvoltare postembrionară

5

Avantaje principale ale sistemul intensiv şi superintensiv: - controlul total asupra factorilor de mediu - presupun realizarea unor instalaţii

în care să se asigure permanent parametri constanţi de temperatură şi calitate a apei;

- sunt mult mai sigure în ceea ce priveşte supravieţuirea materialului biologic; - posibilitatea realizării unor producţii mari, predictibile; - productivitate mare; - eficienţă mai mare în utilizarea furajelor şi instalaţiilor. - Necesită investiţii mari, însă efortul este recompensat. În cadrul unei crescătorii (gospodării) de creştere a sturionilor se pot face diferite combinaţii ale sistemelor de creştere. Faze ale fluxului de producţie în diferite sisteme de creştere Predezvoltarea

a.- în sistem extensiv - în bazine de pământ, - densităţi de 20.000 - 40.000 larve /ha - supravieţuirea medie 30 %, rezultă peşti în medie de 9-10 g /ex. după 30 de zile

de creştere. Principalele dificultăţi: - control riguros asupra parametrilor fizico-chimici ai apei, - asigurarea hranei în cantităţi suficiente şi - limitarea acţiunii prădătorilor, cu efecte negative asupra supravieţuirii

larvelor. b.- în sistem intensiv şi superintensiv.

- în bazine de beton, utilizate de obicei la dezvoltarea postembrionară a altor specii de peşti de cultură,

- de preferat amplasate într-o incintă acoperită, - volumul bazinelor de 50-200 m3, - alimentate cu apă de heleşteu, - debitul maxim asigurat de cca. 70 l /min., debitele de lucru fiind în general mai

mici - 50 l /min., - prevăzute cu sisteme de filtrare la alimentare şi evacuare, - realizarea unor culturi de protozoare şi rotifere pe infuzie de fân, existenţa de

culturi de Daphnia sp. sau alte surse de zooplancton viu;

6

Fig. 1 - Bazine de predezvoltare

Utilizarea biomasei zooplanctonice pentru hrănirea puilor de Polyodon spathula crescuti în sistem intensiv

Zile de la populare

Cantitatea de zooplancton viu administrat zilnic kg/120/m.c.

Observaţii privind provenienţa zooplanctonului

0 5 Inoculare bazine cu Daphnia longispina din culturi

3 5 Zooplancton recoltat din heleştee 6 7,5 Zooplancton recoltat din heleştee 12 10 Zooplancton recoltat din heleştee 16 12,5 Zooplancton recoltat din heleştee 20 12; 5 Zooplancton recoltat din heleştee 24 15 ; Zooplancton recoltat din heleştee 30 20 Zooplancton recoltat din heleştee 35 20 Zooplancton recoltat din heleştee

- densităţile de populare, în sistem intensiv, între 20 şi 100 ex. larve sturion/m3, în

sistem superintensiv 1.200 - 1.500 ex. /m3. - la creşterea cu densităţi de până la 50 ex. /m3 zooplanctonul se dezvoltă în bazinele de predezvoltare, care funcţionează în acelaşi timp ca şi culturi de cladocere. - creşterea densităţii larvelor la peste 50 ex./m3 impune administrarea zilnică de zooplancton, în special cladocere, provenit din culturi sau recoltat din heleşteele de creştere.

Sistem superintensiv de predezvoltare - norma de populare de minim 5 larve /litru; - folosirea unor debite de alimentare de 7-15 l /min.; - perioadă scurtă de timp necesară atingerii parametrilor bioproductivi stabiliţi

(1,0 - 2,0 g /ex. în timp de 30 - 40 zile din momentul eclozării la păstrugă); - regim nutriţional optim în concordanţă cu cerinţele fiziologice ale speciei.

7

- după eclozare larvele pot fi ţinute iniţial în incubatoare Nucet sau direct în

tancuri de creştere, - în a doua perioadă de dezvoltare postembrionară larvele de sturion care au trecut

la înotul în plan orizontal în incubatoare Nucet cresc până la realizarea indicilor bioproductivi propuşi în tancuri de creştere.

- dezvoltarea postembrionară în această a doua perioadă se face în ţara noastră în două tipuri de tancuri confecţionate din fibră de sticlă: tancuri tip Ewos cu dimensiuni de 1,40 x 1,40 x 0,60 m şi tancuri tip Cehoslovacia cu dimensiuni de 1,20 x 1,20 x 0,80 m,

Fig. 18 - Căzi din fibră de sticlă

- tancuri circulare de 0,6 – 1,2 m diametru, 30 cm adâncime de culoare cenuşiu sau albastru deschis; - valoarea oxigenului dizolvat nu trebuie să scadă sub 5 mgO2 /l; - apa tehnologică să se încadreze în parametri STAS 4706 /1988 - orice modificări bruşte, de substanţă organică, amoniac, nitriţi, hidrogen sulfurat etc., conduc la mortalitate în masă a larvelor.

Hr ănirea larvelor - folosirea exclusiv de hrană naturală vie

- folosirea, simplă sau combinată a unor organisme planctonice şi bentonice în stare vie. - hrana planctonică folosind Daphnia sp., Moina sp. şi Bosmina sp. colectate din mediul natural; - hrana bentonică folosind oligochetul Tubifex sp., colectat din mediul natural. - combinaţia a celor două tipuri de hrană - varianta cea mai bună administrată „ad libitum"; - asigură un ritm de creştere ridicat, o conversie mare şi o viabilitate care se apropie de 90 - 95%; - pentru evitarea introducerii în sistemele de creştere a unor paraziţi din mediul natural este de preferat folosirea culturilor de zooplancton.

8

Efectuarea controlului ritmului de creştere în căzi

- pentru realizarea indicilor biologici: 1,0 - 2,0 g /exemplar şi 40 - 60 mm /exemplar, în cazul acestui tip de hrănire necesară o perioadă de 700 - 800 grade zile de la eclozare (33-47 zile la 17-21oC ).

- folosirea hrană naturala vie în dietă mixtă cu hrană artificial ă - hrană naturală vie: zooplancton şi bentos (Tubifex sp.), iar cea artificială din nutreţuri combinate (reţeta pentru salmonide); - acordarea tipului de hrană în funcţie de comportamentul larvelor, în interdependenţă cu evoluţia tractusului digestiv, folosind schema din figură. - raţia se administrează "ad libitum" la intervale de 3 - 4 ore. - ritmul de creştere este ceva mai redus ca la metoda hrănirii cu hrană vie, parametrii bioproductivi la păstrugă fiind obţinuţi după 900 - 1000 grade zile (43-59 zile la 17-21oC) cu o supravieţuire de 70 - 80 %.

Schema de hrănire a larvelor de Acipenser stellatus folosind hrană naturală vie în dietă mixtă cu hrană

artificială Legendă: Hnz - hrană naturală vie zooplanctonică (cultură Daphnia sp., Moina sp., Bosmina

sp.); Hnb - hrană naturală vie bentonică (Tubifex sp.); Ha - hrană artificiala (furaj tip salmonide); 1 - momentul populării; 2 - momentul formării roiului; 3 - momentul prelevării larvelor de 1-2g /exemplar; P(1) - perioada de hrănire mixta a larvelor de Acipenser stellatus; P(±2) - perioada de hrănire bentofagă (formarea roiului şi trecerea la un înot activ pe fundul căzii); P(3) - perioada de hrănire activă; E(1),E(2),E(3),E(4) - etape de hrănire.

Dieta de hrană pentru xn zile este: - pentru x1 = 5% Hz + 85% Hb + 10% Ha - pentru x2 = 5% Hz + 60% Hb + 35% Ha - pentru x3 = 5% Hz + 45% Hb + 50% Ha - pentru x4 = 5% Hz + 10% Hb + 85% Ha

9

- folosirea exclusiv de hrană artificial ă - deziderat important în creşterea sturionilor. - dezvoltare corespunzătoare la păstrugă cu atingerea parametrilor biotehnologici de 1,0 - 2,0 g /exemplar într-o perioadă de 1000 - 1100 grade zile

Creşterea extensivă a speciei Polyodon spathula în vara I

Principalele dotări necesare în vara I: - heleştee cu suprafeţe de 0,2-1,0 ha, adâncimea de 1,5-2 m, cu fundul plan; - sisteme de protecţie împotriva păsărilor ihtiofage; - culturi de cladocere pentru inocularea periodică a heleşteelor de creştere.

Pentru creşterea în vara I recomandabile bazine cu suprafaţa mică, de 0,5-1 ha şi adâncimea medie de 1,5-2 m. Bazinele să aibă pe cât posibil taluzul abrupt şi fundul plat.

Bazinele se pregătesc după tehnologia clasică de creştere în vara I: dezinfectare, fertilizare prin administrarea de gunoi de grajd şi de pasăre înainte de inundare şi în perioada de creştere.

Densităţile optime de populare cu pui predezvoltaţi de Polyodon sunt cuprinse între 8.000-15.0000 ex. /ha. Creşterea se realizează în monocultură.

Protejarea bazinelor de creştere: bazinele se împrejmuiesc cu plasă pescărească şi se acoperă cu fire de relon perpendiculare pe latura mare a bazinului, la înălţime de 2,5 m faţă de nivelul apei, la intervale de 40 cm.

Protejarea bazinelor de creştere în vara I - vedere de sus

La această vârstă, hrana puilor de polyodon alcătuită aproape în exclusivitate din zooplancton şi insecte acvatice. În structura zooplanctonului preponderente trebuie să fie cladocerele şi copepodele.

Pentru dezvoltarea şi susţinerea populaţiilor de cladocere, bazinele - fertilizate toată perioada de creştere. Cele mai bune rezultate utilizând îngrăşăminte organice (gunoi de grajd fermentat şi gunoi de pasăre), în doze săptămânale. Se pot utiliza şi îngrăşăminte minerale.

Creşterea în greutate şi lungime - rapidă în luna iunie, rata de multiplicare a greutăţii ini ţiale, în primele 30 de zile după populare, cuprinsă între 10-20. În perioada

10

iulie-august scădere a ritmului de creştere, ca urmare a creşterii temperaturii apei peste 26°C.

În primele 60 de zile după populare, puii de Polyodon continuă să se hrănească atât cu zooplancton, cât şi prin filtrare, în această perioadă continuând dezvoltarea aparatului filtrator.

În jurul datei de 15 august, în condiţii normale puii să aibă greutăţi medii de 250-300 g /ex. şi lungimi de aproximativ 400 mm. Lungimea de 400 mm considerată indicator al trecerii la hrănirea preponderent prin filtrare. Astfel, între 15 august - 1 octombrie creştere bruscă în greutate datorită valorificării superioare a zooplanctonului prin filtrare .

Sintetizând, tehnologia de creştere în vara întâi, aceasta este caracterizată de următoarele faze şi indicatori biotehnologici: - pregătirea heleşteelor de creştere: fertilizare, inundare numai prin site de nytal cu latura ochiului de 1 mm. - realizarea instalaţiei de protejare a bazinelor; - popularea puilor cu densităţi de 8.000-15.000 ex. /ha, cu greutatea medie de 2-4 g /ex.; - monitorizarea condiţiilor de mediu; - fertilizarea pentru menţinerea biomasei zooplanctonice la valori de 6-8 mg /l; - controlul creşterii şi al stări de sănătate, prin pescuiri de control realizate bilunar; - pescuitul puilor; - greutatea medie finală 300-500 g /ex.; - supravieţuirea 80-90%; - producţia netă 700-1.000 kg /ha.

Creşterea speciei Polyodon spathula în vara a II-a şi a III-a Pentru creşterea în vara a II-a a polyodonului - tehnologia de pregătire a

bazinelor asemănătoare cu cea de creştere în vara întâi, fiind administrate îngrăşăminte organice pentru dezvoltarea biomasei zooplanctonice.

Se recomandă în vara a II-a - creşterea în policultură cu ciprinide crescute în vara a III-a (crap, cosaş, sânger), excluzându-se novacul şi carasul - concurenţi la hrana specifică polyodonului. Nu se recomandă creşterea policultura cu crap de aceeaşi vârstă, la vârsta de un an, crapul se hrăneşte cu zooplancton şi devine concurent la hrană.

Densităţile optime de populare - 100-300 ex. /ha, în aceste condiţii polyodonul realizând greutăţi medii de 2.000-3.000 g /ex. şi producţii de 400-500 kg /ha carne de sturion, reprezentând 25-30 % din producţia totală a bazinului.

Viabilitatea polyodonului la creşterea în vara a II-a - 85-95%. Bazinele destinate creşterii în vara a II-a - suprafeţe variate, dar recomandat să nu

fie mai mici de 2-3 ha, iar adâncimea apei să depăşească 1,5 m, deoarece polyodonul are nevoie de spaţiu pentru creştere şi dezvoltare. Cele mai bune rezultate la creşterea în vara a II-a au fost obţinute utilizând următoarea formulă de populare:

11

Formulă de populare a polyodonului crescut în policultură în vara a II-a

Specia şi vârsta Densitate ex. /ha

G. medie populare

G /ex.

Supravie-ţuire %

G. medie recoltă g/ex.

Producţie kg/ha

Crap 2-2+ 1.000 400 90 1.500 1.350

Sânger 2-2+ 500 500 95 1.500 712

Cosaş 2-2+ 200 300 90 1.500 270

Polyodon l-l+ 300 300 85 2.500 637

Ştiuca 0-0+ 200 - - - 18

Total 2.200 - - - 2.987

Cu această formulă de populare, pe lângă fertilizarea corespunzătoare a bazinelor de creştere, crapul să fie furajat, fiind în densitate relativ mare, iar resturile de furaje şi dejecţiile rezultate, contribuie la dezvoltarea zooplanctonului.

Acest gen de policultură semiintensivă permite obţinerea, în condiţii de eficienţă economică, a unor producţii de peşte de consum de calitate superioară (peşti cu greutatea de peste 1 kg).

La creşterea în vara a III-a în policultură cu ciprinidele, cu densităţi cuprinse între 100-200 ex. /ha, polyodonul realizează greutăţi medii de 4-5 kg /ex. şi lungimi de 100-105 cm, având un spor de creştere mediu individual de 2-2,5 kg.

Formula de populare a ciprinidelor asemănătoare cu cea de la vara a II-a a polyodonului, care poate fi completată cu peşti răpitori (şalău, ştiucă, somn) de 1-2 ani, în densităţi moderate (100-200 ex. /ha).

În vara a III-a, polyodonul mai poate fi crescut şi în bazinele de remonţi şi reproducători, în densităţi asemănătoare.

Parametrii tehnologici ai creşterii speciei Polyodon spathula

Faza de creştere Durata (zile) Densitatea W (g) S.R. % W. finală (g) Producţia netă

Dezvoltare postembrionară 30-40 40-90 0,020 65-85 2,5-4,5 până la 300

g/m3

Creştere vara I în monocultută 150 8000-10.000 ex.

/ha 2,5-4,5 50-80 100-300 până la 1000 kg/ha

Creştere vara a II-a policultură 150

100-300 Ex. /ha

100-300 75-96 1000-2500 300-500 kg/ha

Creştere vara a III-a policultură 150 100-200 ex. /ha 1000-2500 80-95 4000-5000

300-500 kg/ha

12

Creşterea speciei Polyodon spathula în vederea constituirii loturilor de reproducători

Începând de la vârsta de 3 ani (creşterea în vara a IV-a) - creşterea în vederea

obţinerii de reproducători. Principalul caracter la selecţie - greutatea medie. La creşterea în vara a IV-a, cu densitatea de 35-50 ex. /ha, peştii pot atinge

greutăţi medii de peste 2,8-5,5 kg, cu spor mediu de creştere individual de peste 2,6 kg /ex.

La creşterea în vara a V-a cu densităţi de 50-60 ex. /ha, greutăţile medii sunt cuprinse între 4,0 şi 7,5 kg/ex. şi sporul mediu de creştere individual, de 1,0-2,0 kg /ex.

La creşterea în vara a VI-a, la creşterea cu densitatea de 30 ex. /ha, s-au realizat greutăţi medii de 5,0 - 9,5 kg /ex., cu sporul mediu de creştere individual de 1,0-2,0 kg /ex. Pentru creşterea în vederea constituirii loturilor de reproducători, se recomandă densităţile de 40-50 ex. /ha.

În vara a VII-a se recomandă densităţi de 30-40 ex. /ha. La creşterea cu densitate de 30 ex. /ha, în condiţiile fertilizării adecvate a heleşteelor de creştere, greutatea medie realizată este de 7,8 kg /ex. şi sporul mediu de creştere individual de 2,0 kg /ex.

În vara a VIII-a - densităţile de populare sunt de 20 - 50 ex. /ha. La creşterea în densităţi de 20 ex. /ha, peştii au realizat greutatea medie de 8,5 kg /ex., sporul mediu de creştere la această vârstă, fiind de 1,0 kg /ex. În densitatea de populare de 50 ex./ha, greutatea medie a fost de 7,3 kg /ex. şi sporul mediu de creştere de 1,8 kg /ex. Se consideră optime densităţile de 20-30 ex. /ha.

Creşterea în vara a IX-a s-a realizat cu densitate de 20 ex. /ha, greutatea medie realizată fiind de 12,4 kg /ex., iar sporul mediu de creştere individual a fost de 3,5 kg /ex. Sporul de creştere în greutate este neuniform şi este determinat de condiţiile specifice de hrănire (cantitatea, calitatea hranei). Pentru această etapă de creştere se recomandă densităţile de 10-20 ex. /ha.