Ministerul Educației din Republica Moldova

Universitatea de Stat

Facultatea de Relații Internaționale,Stiințe Politice și Administrative

Catedra de Relații Internaționale

ReferatTema :Budismul în viaţa contemporană a

popoarelor din Statele Unite ale Americii,

Europa și Rusia.

A efectuat : Znamenscicov Liliana,gr.302

A verificat : Frunză Veronica,

magistru,lector

Chișinău 2012

Cuprins

1. Introducere

2. Aspecte generale privind religia budistă

3. Budismul în Statele Unite ale Americii

4. Budismul în Europa

5. Budismul în Rusia

6. Concluzii

7. Bibliografie

Introducere

Actualitatea și necesitatea cercetării temei. Budismul reprezintă cea de a doua mişcare reformatoare în sânul hinduismului. Spre deosebire de jainism, budismul va deveni o religie cu pretenţii universaliste, răspândindu-se treptat în afara graniţelor Indiei.

Actualitatea și necesitatea temei reiese din faptul că budismul este considerat ca unul din marile sisteme religioase ale lumii de astăzi. Sfera sa de influenţă este Asia, iar adepţii lui îl consideră a fi o religie universală. În virtutea acestei consideraţii, au fost organizate misiuni budiste în Europa şi în America, fără a avea un impact major. În ţările budiste care garantează libertatea religioasă, se observă o puternică strădanie de ancorare a budismului în noile realităţi ale lumii contemporane, prin angajarea în lupta pentru o societate umană mai bună şi mai dreaptă. Pe de altă parte, dacă budismul este sau nu o religie, este o temă încă nerezolvată şi aceasta, cu toate că este menţionat alături de marile religii ale lumii, şi anume, hinduismul, iudaismul, creştinismul, islamul etc. Într-o viziune strictă, budismul a fost evaluat ca "un simplu sistem etic şi filosofic întemeiat pe o teorie pesimistă despre viaţă" (Monier-Williams).

Originalitatea mesajului budist constă în faptul că acea convertire pe care o propune îşi trage seva şi orientarea exclusiv din polul negativ (de care omul aspiră să se elibereze), în timp ce polul pozitiv rămâne cu desăvârşire gol. Dar din faptul ca atare este cu putinţă să interpretăm budismul ca un ansamblu de tehnici care ar permite iniţiatului să ajungă la capăt prin forţe proprii şi în mod sigur: mântuirea ar fi atunci efectul actelor săvârşite . Însă Nirvana , fiind Absolutul, nu poate fi efectul a orice.

Scopul și obiectivele cercetării temei :

- abordarea aspectelor generale privind religia budistă

- analizarea budismului din Statele Unite ale Americii

- analizarea budismul din Europa

- analizarea budismului din Rusia

- determinarea concluziilor referitor la budismul din viața contemporană

Aparatul categorial : budism; religie; templu; convertire; lama; tradiții budiste,etc;

Aspecte generale privind religia budistă

Budismul este o religie și o filozofie orientală. Ea își are originea în India în secolul al VI-lea î.Hr. și s-a răspândit într-o mare parte a Asiei Centrale și de Sud-Est. Se bazează pe învățăturile lui Gautama Siddhartha (Buddha Shakyamuni), un gânditor indian care se crede că ar fi trăit între 563 î.Hr. și 483 î.Hr.. De-a lungul timpului, budismul a suferit numeroase scindări, în prezent fiind o religie foarte divizată, fără o limbă sacră comună și fără o dogmă strictă, clar formulată.

Budismul aparține grupului de religii dharmice alături de hinduism și de jainism, păstrând o puternică influență a elementelor constituente ale acestor două religii. Mai este numit și „Buddha Dharma”, ceea ce înseamnă în limbile sanscrită și pali (limbile textelor antice budiste) „învățăturile Celui Luminat”.

“Budismul este singura religie al cărei întemeietor nu se declară nici profetul unui Dumnezeu, nici trimisul său. În plus, respinge însăşi ideea unui Dumnezeu, ca Fiinţă supremă”

Fiind cea mai timpurie dintre religiile mondiale, budismul, uneori, este confundat cu jainismul, întrucât are în mod real anumite afinităţi cu acesta, datorită apariţiei în acelaşi spaţiu şi timp, ca expresie a insatisfacţiei spirituale pe care a provocat-o brahmanismul oficial. Însă între budism şi jainism sunt deosebiri fundamentale, atât în plan doctrinal, cât şi în cel al trăirii religioase. Dacă religia budistă, în partea ei esenţială, se întemeiază pe principii proprii, jainismul se datoreşte unor elemente teoretice ale şcolii Samkhya sau ale Vedantei.

Deosebirea fundamentală dintre acestea se referă la “raţiunea practică”, la viaţa morală: budismul se îndepărtează de ascetism, în timp de jainismul este de neconceput fără asceză. Astfel, se explică de ce jainismul a rămas în graniţele Indiei, în timp ce învăţătura lui Buddha dispăruse de pe teritoriul de baştină, răspândindu-se în Asia Centrală şi de Est, devenind o religie cu statut universal. Distincţia relevată evidenţiază un fapt de importanţă capitală: apare pentru prima dată în istoria omenirii o legătură confesionalăîntre oameni, diferită de legăturile etnice, lingvistice sau politice. Indivizii umani au început să se grupeze pe temeiul coreligiozităţii, indiferent de locul naşterii, de limbă, de ţară, de cetăţenie. Se poate spune că budismul a jucat acelaşi rol important în istoria popoarelor Asiei, pe care l-a avut creştinismul în Europa sau islamismul în Orient şi Africa de Nord. Budismul este considerat ca unul din marile sisteme religioase ale lumii de astăzi. Sfera sa de influenţă este Asia, iar adepţii lui îl consideră a fi o religie universală. Misiuni budiste au fost organizate în Europa, America, Rusia și alte state unde budismul a ocupat un rol important și pe care il are și astăzi.

In zilele noastre, budismul prin formele sale multiple, este înfloritor în multe țări din Asia și începînd cu secolul 20, de asemenea, în "lumea occidentală", adică în Europa, Statele Unite ale Americii, Rusia, Australia, etc; Numărul total de budiști din întreaga lume este estimat la 500 la 1000 de milioane .

Budismul în Statele Unite ale Americii

Budismul este una dintre cele mai mari religii din Statele Unite ale Americii după creștinism, iudaism și este aproximativ la același nivel cu islamul și induismul. Printre budiștii americani se numără mulți americani oroginari din Asia, precum și un număr mare de convertiți de alte etnii împreună cu copiii lor și chiar nepoții. În 2012, U-T San Diego, un ziar din San Diego a estimat că numărul de practicieni budiști este în jur de 1,2 milioane, dintre care 40% locuiesc în California de Sud.

Conform prevederilor savantului american budist Charles Prebish, e xistă trei tipuri principale de budism american:

Cel mai vechi și cel mai mare este budismul imigrant sau budismul etnic, acele tradiții budiste care au ajuns în SUA prin intermediul imigranților care erau deja convertiți la această religie și care au fost transmise de aceștia.

Următorul tip de asemenea vechi și fără îndoială unul din cele mai importante grupuri la care se referă Prebish sunt ”budiștii de import” deoarece aceștia sunt persoanele care au venit în Statele Unite în mare măsură ca răspuns al interesului convertiților americani față de budism, care i-au căutat chiar plecând peste hotare sau au oferit suporturi pentru profesorii străini care predicau religia budistă; acesta este numit ”budismul de elită”, deoarece practicanții săi, în special din acele timpuri tindeau să vină din elitele sociale.

O tendință în budism este de asemenea și grupurile budiste de export sau evanghelic din alte state care recrutează în mod activ membri în SUA din medii diferite. Budismul modern nu este doar un fenomen american.

Budismul a fost introdus în Statele Unite ale Americii de către imigranții asiatici în secolul al XIX-lea, atunci când un număr semnificativ de imigranți din Asia de Est au început să sosească în Lumea Nouă. Chinezii imigranți au început să vină în jurul anilor 1820, dar în proporții mari au intrat pe teritoriul SUA numai după 1849 (goana după aur din California). Congregațiile de budiști imigranți din America de Nord sunt la fel de diverse ca diferitele popoare de origine budistă din Asia care s-au stabilit acolo. Astfel SUA este casa budiștilor chinezi, japonezi, coreeni, Sri Lanka, vietnamezi și pentru ceilalți împreună cu familiile lor din majoritatea

regiunilor și țărilor budiste. Actul de imigrare din 1965 a crescut numărul imigranților care vin din China, Vietnam și țările din sud-estul Asiei care practică Theravada.

Este dificil de a preciza numărul budiștilor din SUA. Procedura de auto-descriere cuprinde anumite capcane, deoarece budismul este un concept cultural, indivizii care se descriu ca fiind budiști pot avea puține cunoștințe îm acest domeniu,sau nu au angajamentul de a practica budismul ca pe o religie; pe de altă parte alții pot fi implicați profund în meditații și în Dharma, dar refuză eticheta de ”budist”. În anii 1990, Robert A.F Thurman a estimat existența a aproximativ 5-6 milioane budiști în America.

Într-un sondaj al unui centru de cercetare cu un procentaj de 0,7%, budismul este a patra religie ca mărime din Statele Unite, după creștinism (78,4%), nici o religie (10,3%) și iudaismul (1,7%). În 2012 cu ocazia vizitei lui Dalai Lama ( persoană cu cel mai înalt grad spiritual) un ziar din San Diego a menționat că numărul practicienilor budiști este de 1,2 milioane în Statele Unite ale Americii, dintre care aproximativ 40% locuiesc în California de Sud.

Discuție despre budism în America a fost uneori axată pe problema decalajului etnic vizibil care separă congregațiile etnice budiste de grupurile budiste de import. Deși multe temple budiste au fost fondate de către asiatici, acum ele atrag mai puțini asiatici americani. Cu excepția Sōka Gakkai, aproape toate grupurile budiste din America sunt fie etnice fie din import, bazate pe date demografice ale membrilor săi. Există de multe ori contact limitat între budiștii din diferite grupuri etnice.

Cu toate acestea, decalajul cultural nu trebui să fie privit ca unul periculos. Adesea este susținut că diferențele dintre grupurile budiste apar benefic din nevoile și interesele diferite ale celor implicați. Budiștii convertiți au tendința de a fi implicați în meditație și filosofie, în unele cazuri, să evite întru totul capcanele religioase. Pe de altă parte, imigranții și descendenții acestora, păstrând tradiția și menținând un cadru social, ei asumă o importanță relativă mult mai mare, făcând abordarea lor față de religie mai conservatoare. Mai mult, pe baza unui studiu a budiștilor asiatici din San Francisco ”mulți din budiștii asia-americani văd budismul non-asiatic ca unul formativ, fiind la stadiul experimental” și totuși ei cred că aceasta "s-ar putea maturiza în cele din urmă într-o expresie religioasă de o calitate excepțională".

Întrebări suplimentare provin din datele demografice din cadrul budismului de import. Majoritatea americanilor convertiți practicându-se în centrele budiste sunt

de culoare albă, de multe ori din medii creștine sau evreiești. Numai Sōka Gakkai a atras un număr semnificativ de membri afro-americani sau latino-americani. O varietate de idei au fost abordate în ceea ce privește natura, cauzele și semnificația a aceste uniformități rasiale. Jurnalistul Clark Strand a remarcat :

..... că prin faptul că a încercat să recruteze persoane afro-americane, face din comunitatea Sōka Gakkai International (SGI) un fenomen unic în budismul american.

Strand, scriind pentru Tricycle ( un jurnal budist american ) în 2004, constată că SGI a vizat în mod specific afro-americanii, latino-americanii și asiaticii, și alți scriitori au remarcat faptul că această abordare a început să se răspândească cu Vipassana și Theravada, exerciții spirituale care vizează practicanții de culoare sau non-albii, conduse de câțiva profesori specifici.

O întrebare este gradul de importanță atribuit discriminării, care este sugerat de a fi în cea mai mare măsură inconștient, din partea convertiților de culoare albă față de potențiala minoritate convertită. Într-o anumită măsură, diviziunea rasială indică un decalaj de clasă, pentru că budiștii convertiți tind să fie mai educați. Printre budiștii afro-americani care au comentat cu privire la dinamica decalajului rasial în convertire la budism, sunt Jan Willis și Charles R. Johnson.

Americanii tind să fie mai puțini părtinitori față de budiști în comparație cu alte religii, cum ar fi creștinismul, la care 18% dintre oameni sunt părtinitori și doar 14% față de budiști. Budiștii americani nu sunt de multe ori crescuți ca budiști, 32% sunt crescuți în familii de protestanți și 22% în familii de catolici, ceea ce înseamnă că peste jumătate dintre budiștii americani s-au convertit la un moment dat. Budismul a trebuit să se adapteze în America, în scopul de a acumula mai mulți adepți, astfel încât noțiunea să nu pară atât de străină , așa că acesta a adoptat cuvinte "catolice" cum ar fi "cult" și "biserică".

Budismul în Europa

În a doua jumătate a secolului XIX, budismul a ajuns în atenția intelectulilor occidentali.iar în secolul următor numărul aderenților a crescut. La etapa actuală există între 1 și 4 milioane în Europa, majoritatea în Germania, Franța, Italia și Regatul Unit.

Interacțiunea europeană cu budismul a început după cucerirea lui Alexandru cel Mare a nord-vestului Indiei în sec.3 î.Cr. Coloniștii greci din regiune au asimilat budismul indian și l-au combinat cu aspectele culturii lor pentru a crea o sectă numită greco-budistă, care a dominat în zona Indiei antice și care compromite și în zilele noastre Pakistanul și estul Afganistanului timp de mai multe secole. Împăratul Asoka a trimis misionari budiști spre lumea elenistică unde ei au stabilit centre în așa locuri ca Alexandria, creând o prezență remarcabilă în regiune.

Un interes față de budism a fost abordat printre cercurile academice din Europa modernă încă din anul 1870 de către așa filosofi precum Arthur Schopenhauer și Friedrich Nietzsche. În ultima perioadă, Europa este din ce în ce mai receptivă spre budismul modern ca spre o alternativă la perceptele tradiționale budiste. Rusia și Austria sunt singurele state europene care recunosc astăzi budismul oficial, deși nu neapărat ca ”religie de stat” în țările respective. Mai mult ca atît, Rusia recunoaște această religie împreună cu islamul, iudaismul și creștinimsul ortodox ca fiind religii native pe pămîntul rusesc, acest fapt fiind stipulat în Costituția Federației Ruse din 1993 – toate celelalte grupuri religioase sunt nerecunoscute, ele trebuie să se înregistreze oficial și să fie supuse respingerii de către stat. În afară de națiunile budiste din Siberia, migrația persoanelor din Kalmyk în Europa în secolul al XVII-lea, i-au făcut să fie astăzi unica națiune tradițională budistă din vestul Uralului. La etapa actuală ei locuiesc în Republica Kalmykia, o Republică rusă.

Ca rezultat al abordării practice pe cale spirituală, budismul în Asia a văzut dezvoltarea a unei mari varietăți de tradiții, care de-a lungul secolelor s-au amestecat cu culturile locale. O astfel de varietate este, de asemenea, întâlnită în Europa, deoarece majoritatea organizațiilor budiste din Europa au profesori spirituali originari din Est. Cu toate acestea, recent, numărul de cadre didactice originare din vest a început să crească, și în mod similar multe organizații au văzut "în aspectul de Est"al lor o posibilitate de transformare într-o aparență de un brand mai local, adică european sau de Vest, arătând astfel că, în Europa, budismul este o tradiție vie.

La etapa contemporană în Europa budismul este important nu numai din cauza numerelor sale (între 1 și 4 milioane), dar și din cauza impactului acesteuia asupra vieții spirituale, culturale și științifice. Într-un continent deschis spre alternative spirituale, budismul este atractiv pentru mulți, datorită accentului său pe efortul personal și disponibilitatea metodelor spirituale și profesorilor capabili. Prin urmare, există un interes mare în practica diferitelor forme de meditație budistă clasică, precum și modernă.

În același timp, studiile despre budism continuă să reprezinte un interes substanțial în domeniul academic. Budismul prin multiplele sale aspecte, fără îndoială, are multe de oferit Europei de astăzi.

Unul din cele mai importante temple budiste din Europa este cel aflat in Plum Village. În 1982 călugărul vietnamez Thich Nhat Hanh și colega lui Bhikkhuni Chân Không, au fondat centrul budist din Plum Village (Làng Mai, din traducere Satul Prună), o mănăstire și un centru de practică în Dordogne, sudul Franței. Încă din perioada anilor 60 el a condus un grup monastic (ordinul inter-being) căruia i-a predat legile budiste. Biserica unificată budistă reprezintă un organ de conducere recunoscut în mod legal în Franța.

Budismul în Rusia

.

Budismul este una din cele mai răspîndite religii de pe teritoriul Rusiei. Zonele tradiționale unde se mărturisește budismul sunt : Buriatia, Tuva, Kalmîkia, Republica Altai, teritoriul Transbaikal și regiunea Irkutsk. Comunități budiste există, de asemenea, în Sankt-Petersburg, în Moscova și în alte orașe. Cele mai mulți dintre adepții budismului în Rusia dateaza de la școala Gelug, de asemenea un număr mare de budiști ruși aparțin școlii Karma Kagyu. Potrivit Asociației budiste din Rusia, numărul de persoane care practică budismul este 1.5-2 milioane.

Primele dovezi ale existenței budismului în Rusia din zilele noastre, datează din sec.VIII- lea î.Hr. și este legat de statul Bohai, care în 698-926 a ocupat o parte din Primoria și Pryamuria contemporană. Populația din Bohai a căror cultură a cunoscut o mare influență din partea Chinei, din Coreea și Manciuria practicau budismul Mahayana. Pe teritoriul statului rus, budismul există de la începutul secolului al XVII- lea, atunci cînd unele triburi din Kalmîk au adoptat cetățenia rusă.

Începînd cu sec.XVII budismul tibetan s-a răspîndit în Buriatia de către lamaiașii mongoli și tibetani, numai în 1712 în așezările din Buriatia au sosit 100 de lamaiași mongoli și 50 tibetani. Pînă la stabilirea frontierei dintre Rusia și China prin Trratatul de la Kyakhta din 1727, budismul a jucat un rol destul de important în viața comunității din Buriatia. Ambasadorul rus în China S.L. Raguzinsky- Vladislavich a aprobat instrucțiunile de frontieră prin care interzicea trecerea din Mongolia a lamaiașilor mongoli și a dat ordin de a începe pregătirea lamaiașilor din Buriatia în sens de loialitate față de împărat.

În 1741 prin oridul dat de Ecaterina Petrovna budismul a fost recunoscut oficial în Imperiul rus. În 1764 Ecaterina a II-a a creat postul de Pandita Hambo Lama - șef al budiștilor din Siberia de Est și Transbaikalia. Această declarație a fost considerată recunoașterea budismului ca religie oficială a Rusiei. În 1766 lama din Buriatia la rîndul lor au recunoscut-o pe Ecaterina cea Mare ca fiind întruchiparea Tarei Albe pe pămînt. La acel moment Buriații aveau cel puțin 17 «temple».

Influența budismului a fost vizibil mai ales în 1914, în urma anexării Tuva cu 22 de mănăstiri la Rusia. După 1917 clerul budist a fost sub persecuție; lamaiașilor li s-a refuzat dreptul la pămînt, iar școlile și mănăstirile au fost închise, bisericile au fost jefuite, proprietatea a fost predată muzeelor.

În anii 30 ai sec.XX Guvernul rus a întreprins măsuri de distrugere a budismului. La începutul anilor 1941 în țară nu mai exista nici un datsan (templu budist) activ, iar majoritatea clerului a fost deportat. Cu toate acestea, atunci când în timpul Marelui Război Patriotic budiștii au luat poziții patriotice, URSS a creat «Administrația Centrală spirituală al budiștilor»; lama au fost eliberați din închisori și lagăre, comunitățile budiste și-au reluat activitatea în Tuva, Kalmîkia și Leningrad.

Renașterea parțială a budismului a începul în anul 1945, când la cererea credincioșilor budiști a fost construit templul Ivolginski, iar în 1946 guvernul sovietic a adoptat ”poziția clerului budist din URSS”, în conformitate cu care acest datsan sau templu a devenit reședința șefilor budiști din URSS.

În 1990 în decursul a unei perioade scurte s-au construit 10 temple budiste și se mai construiesc și altele în continuare.

În 1996 a fost adoptată o nouă Constituție conform căreia Direcția sprirituală centrală budistă din Federația Rusă a fost redenumită în Sanga tradițională budistă din Rusia. Aceasta este membră a Frăției Mondiale de budiști și reprezintă una din comunitățile budiste în rînd cu altele. La etapa actuală însă nu există o organizare centrală care ar uni toți budiștii din Rusia.

În ianuarie 2003, în Rusia existau 218 organizații budiste. În Kalmîkia - Asociația Budistă din Kalmîkia, în Tuva - Kamba Lama a oficiului din Tuva. În Republica Buriatia există două mănăstiri budiste (datsans).

Prezența a trei regiuni budiste din imperiu și apropierea acestuia de alte țări cu cultură budistă a contribuit semnificativ la faptul că, în XIX - începutul secolului XX, în Rusia, s-a fost format una dintre cele mai puternice școli orientale.

În universitățile din Sankt-Petersburg, Moscova, Kazan, Harkov, și alte centre de cercetare importante s-au deschis catedre de tibetologie, sinologie, s-au tradus importante tratate budiste și s-au asigurat expediții în Asia. Lucrările lui V.P. Vasiliev (1818-1900), F.I.Stcherbatsky (1866-1942), E.E Obermiller (1901-1935) și ale altor orientaliști ruși proeminenți servesc drept model pentru oamenii de știinta din întreaga lume. Prin cooperarea activă dintre conducătorii budiști și sprijinul guvernului țarist Buryat Lama Aghvan Dorjiev (lider spiritual și un ambasador al lui Dalai Lama al XIII-lea), în 1915, s-a construit un templu budist în St Petersburg.

Începînd din 1930 după ce s-a început o perioadă de persecuție atât a budiștilor cît și a științei despre budism, aproape două decenii în Rusia s-au încetat studiile budiste. Revigorarea parțială a budismului și a tradiție budistei a început în anii 1950 și în anii 1960, dar oficial budiștii au fost reabilitați numai în perioada anilor 80 - 90. Bidiya Dandaron a avut posibilitatea de a organiza, în anii șaptezeci printre savanții budiști un mic grup budist, față de care s-a început un proces juridic. În 1972 Dandaron a fost condamnat, iar guvernul a început să trateze budismul cu o mare suspiciune.

În 1989 s-a fondat o grupă budistă în Saint-Petersburg, filială a Institutului de Studii Orientale sub conducerea lui I.V.Rudov – prima oficializată de după Stcherbatsky. De atunci au început să apară catedre budiste în cîteva universități, iar procesul de restabilire a științei orientale să se desfășoare mai rapid.

În Buriatia, Kalmîkia, Tuva, Sankt Petersburg se restaurează templele budiste care au mai supraviețuit și se construiesc altele noi, în mănăstiri se crează noi școli, se invită cadre didactice tibetane.

La etapa contemporană în Rusia există mai multe școli budiste: Theravada, cîteva direcții ale Mahayana, printre care zen japonez, școli coreene și aproape toate școlile budismului Tibetan.

Budismul în Federația Rusă este declarat ca unul din cele patru religii tradiționale rusești, împreună cu creștinismul ortodox, islamul și iudaismul.

La 18-20 mai 2009 în Moscova pentru prima dată a avut loc forumul "Zilele budismului tradițional rusesc". La acest eveniment au participat reprezentanți din Buriatia, Kalmîkia și Tuva. În timpul forumului, a avut loc un dialog între diferite școli budiste, între practicienii budiști și reprezentanți ai școlii ruse de studii budiste. Forumul a fost organizat la Centrul Internațional - Muzeul în numele lui Nicholas Roerich.

Concluzii

Cu tot pragmatismul sau radicalismul în cautarea Absolutului, budismul are o contribuție importantă nu numai pentru aprecierea valorii relative a personalitații intuitive , ci și a experiențelor din universul fenomenal la care atîția oameni iși limitează perspectivele. Astfel, budismul ocupă un loc dintre cele mai onorabile in cortegiul maestuos al marilor tradiții spirituale,iar inalta figură a lui Buddha este demnă de respectul și gratitudinea chiar și a celor care nu sunt atrași de atmosfera atât de pură a doctrinei sale.

Prin faptul că învăţătura lui Buddha a dispărut de pe teritoriul de baştină și s-a răspîndit nu numai în Asia Centrală şi de Est, dar și în SUA, Europa, Rusia, Australia și alte state din lume, îi redă acestei religii un statut universal. Astfel prin numărul total de budiști din întreaga lume, care este estimat la 500 la 1000 de milioane putem spune că budismul ocupă un rol important în viața contemporană a statelor, iar dacă numărul convertiților va crește, acesta va fi capabil să concureze nu numai cu islamul și iudaismul, dar și cu creștinismul.

Bibliografie

1. Gethin Rupert. Foundations of Buddhism. Oxford University Press, 1998.

2. Harvey Peter . An Introduction to Buddhism: Teachings, History and Practices. Cambridge University Press, 1990.

3. Levenson Claude B. Budismul.București : GRAFOART, 2009.

4. Prebish Charles . Buddhism — the American Experience. Journal of Buddhist

Ethics Online Books, Inc. ISBN 0-9747055-0-0, 2003.

5. Абаев Н. В., Тапышпан О. Д., Мендиярова Г. С. Некоторые проблемы

культурно-образовательной безопасности России и почитание учителя-

наставника в тибетском буддизме // Электронный журнал «Знание.

Понимание. Умение». — 2009. — № 4 - Культурология.

6. Сафронова Е. С. Буддизм в России (российские буддологи о буддизме в

России) // Государство, религия, церковь в России и за рубежом. 2010, №

1, С. 140—164.