Black TRIBUNA · menþiunea: „Pentru Festivalul-Concurs Internaþional de Poezie Avangarda...

TRIBUNA 165

PANTONE rrosu

PANTONE rrosu11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I I I • 1 6 - 33 1 ii u l i e 2 0 0 9 3 lei

Paravanu

l „Criza”

Judeþul Cluj

Ion Pop

VirgilGheorghiu

ªtefan Manasia

Despre pãrintelelui ZachariasLichter

Ilustraþia numãrului: Cornel Vana

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Interviu cupoetulAttila F. Balázs

Sergiu Gherghin

aD

oina R

oºoga

Festival-cconcurs dde ppoezie „„Costache CConachi”- ediþia a XVII-a; lucrãrile pot fi trimise pânã în data de 15 septembrie 2009 -

În zilele de 2-3 octombrie 2009, Casa de Culturã a Municipiului Tecuci organizeazã cea de a XVII-aediþie a Festivalului-concurs de poezie „Costache Conachi”, la care pot participa tineri creatori de poezie învârstã de pânã la 35 de ani, care nu au publicat în volum. Concurenþii vor trimite un numãr de zecepoezii, în câte cinci exemplare, semnate cu un motto. Într-un alt plic închis, pe care va fi înscris motto-ulde la poezii, participanþii vor introduce o fiºã cu date personale: nume, prenume, data ºi locul naºterii,domiciliu, ocupaþia, studii, distincþii literare, telefon etc.

Lucrãrile vor fi expediate pânã la data de 15 septembrie 2009 (data poºtei), pe urmãtoarea adresã: Casade Culturã a Municipiului Tecuci, str. 1 Decembrie 1918, nr. 62, cod 805300, jud. Galaþi, cu menþiuneaPentru concursul naþional de poezie „C. Conachi”.

Vor fi acordate urmãtoarele premii: Marele premiu – 700 lei; Premiul I – 500 lei; Premiul II – 400 lei;Premiul III – 300 lei. Vor mai fi oferite premii din partea unor edituri sau reviste literare.

Câºtigãtorii vor fi invitaþi la Tecuci, în zilele de 2-3 octombrie 2009. Cazarea, transportul ºi masa(diurna) vor fi suportate de organizatori.

Informaþii suplimentare la la telefon: 0236/820 449; 0723/289 695.e-mail: [email protected]

22 TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

bour

22

Black Pantone 2253 UU


TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Marc Maria Georgeta

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G.Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM

info

Festival-cconcurs IInternaþional dde PPoezie „„Avangarda XXXII”- ediþia a IX-a; lucrãrile pot fi trimise pânã în data de 3 august 2009 -

Fundaþia Culturalã „Georgeta ºi Mircea Cancicov” organizeazã, în colaborare cu Primãria Bacãu,Administraþia Fondului Cultural Naþional Român, Direcþia Judeþeanã pentru Culturã, Culte ºi PatrimoniuCultural Naþional Bacãu ºi Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Bacãu, Festivalul-concurs Internaþional dePoezie „Avangarda XXII”, manifestare care îºi propune descoperirea ºi promovarea creatorilor de poezieautenticã în limba românã – tineri ºi adulþi, începãtori ºi profesioniºti –, a celui mai bun debut în volum, acelor mai buni poeþi consacraþi, precum ºi a celei mai bune antologii de autor. De asemenea, iniþiativa îºi maipropune identificarea ºi promovarea celor mai valoroase reviste literare ºi de culturã de limbã românã din þarãºi strãinãtate.

La aceastã competiþie pot participa creatori de poezie în limba românã din þarã, Basarabia, Bucovina(Ukraina), Voivodina (Serbia), Gyula (Ungaria) ºi din diaspora, cu cetãþenia românã, a þãrii de rezidenþã saucu dublã cetãþenie, care: nu au depãºit vârsta de 35 de ani ºi nu au debutat editorial; au debutat editorial înperioada 2008 ºi nu au depãºit vârsta de 47 de ani; nu au depãºit vârsta de 55 de ani (poeþi profesioniºti).

De asemenea pot intra în concurs: antologii (din creaþia unui singur poet) în limba românã, din þarã,Basarabia, Bucovina (Ukraina), Voivodina (Serbia) ºi din diaspora, apãrute în perioada 2007-2008; revisteliterare ºi de culturã.

Concurenþii care nu au depãºit vârsta de 35 de ani, nu au debutat editorial ºi nu au primit premiul dedebut în volum în ediþiile anterioare vor expedia un numãr de minimum 25 poezii dactilografiate într-unexemplar. Lucrãrile vor purta un moto, iar fiºa autorilor (care va conþine, în mod obligatoriu, numele ºiprenumele, locul ºi data naºterii, profesia, locul de muncã, adresa exactã, numãrul de telefon ºi de mobil ºiadresa de e-mail) se va introduce într-un plic închis, ce va avea acelaºi moto cu cel al lucrãrilor.

De asemenea, concurenþii vor introduce în plicul mare un CD cu textele ºi fiºa autorului culese în word,cu fonturi româneºti – diacritice (condiþie eliminatorie!), precum ºi cu douã poze color – una bust ºi una înpicioare, scoase cu aparat foto digital, la rezoluþie maximã.

Pentru mai multã siguranþã, conþinutul CD-ului va fi transmis ºi la adresa de e-mail:[email protected]

Concurenþii care au debutat editorial în anii 2008 ºi nu au depãºit vârsta de 47 de ani vor trimite treiexemplare din cartea apãrutã, un CD cu un curriculum vitae ºi o fotografie.

Poeþii consacraþi, care nu au depãºit vârsta de 55 de ani, vor trimite minimum trei titluri de cãrþireprezentative, un CD cu un curriculum vitae ºi o fotografie.

Poeþii profesioniºti, care ºi-au scos o antologie din creaþia proprie în perioada 2007-2008, vor trimite treiexemplare din cartea respectivã, un CD cu un curriculum vitae ºi o fotografie.

Directorii (redactorii-ºefi) publicaþiilor literare ºi de culturã de limbã românã, din þarã ºi strãinãtate vortrimite cel puþin trei numere reprezentative apãrute în cursul anului 2008, un CD cu un curriculum vitae ºi ofotografie.

Toate lucrãrile vor fi expediate, pânã la data de 3 august 2009 (data poºtei), pe adresa: Direcþia Judeþeanãpentru Culturã, Culte ºi Patrimoniu Cultural Naþional Bacãu, Strada Cuza Vodã nr. 6, cod 600275, cumenþiunea: „Pentru Festivalul-Concurs Internaþional de Poezie Avangarda XXII”.

Concurenþii premiaþi vor fi, în prealabil, anunþaþi telefonic sau prin poºta electronicã în vedereaparticipãrii la festivitatea prilejuitã de acest eveniment.

Organizatorul va asigura transportul, masa ºi cazarea pentru invitaþi ºi laureaþi. Manuscrisele, revistele, cãrþile ºi CD-urile nu se înapoiazã.Lucrãrile premiate vor fi publicate în antologia „Avangarda XXII”.Manuscrisele, cãrþile ºi revistele care nu

îndeplinesc întocmai condiþiile acestui Regulament nu vor intra în concurs.Relaþii suplimentare la: telefon/fax: 0234/518236; 0234/513250; mobil: 0721/861045; E-mail:

[email protected]

Existã romane care depãºesc cu mult succesulprognosticat de autor. A cãror „subversivã”aurã stãruie-n cele mai diverse categorii de

cititori. Astfel, despre Viaþa ºi opiniile lui ZachariasLichter (prima ediþie, 1969) s-ar putea glosa enorm.„Micul meu eseu în formã romanescã” – cum îlnumea însuºi Matei Cãlinescu, pãrintele sãu – aavut parte de generaþii succesive de cititori aici, înRomânia, chiar ºi dupã ce autorul se exilase (în1973) iar cartea fusese interzisã. Succes au avut ºitraducerile în polonã ºi maghiarã – în acelaºiperimetru sufocant al „lagãrului comunist” –reuºind sã-l entuziasmeze pe celebrul disidentungur Konrád György sau pe scriitorul – pe-atunciîn devenire – Esterházy Péter.

Cartea, alcãtuitã în bunã parte din scurte eseuriºi poeme voit profetice („Cuvîntul se bea întãcere./ În ploaie./ În Dumnezeu.”), propunefigura pitoreascã ºi anarhicã, „misticã” ºiscandaloasã a evreului Zacharias Lichter dreptpersonaj central. ZL a fost identificat rapid, în condiþiile epocii, cu un simbolic erouanticomunist. A cãpãtat chiar valoareparadigmaticã în altã operã esenþialã, elaboratã-nacele vremuri, precum Jurnalul fericirii de NicolaeSteinhardt. Pentru cã scriitura ironicã ºi autoironicãa lui Matei Cãlinescu reuºeºte cu greu sãcamufleze – prin ce miracol, în faþa temuteicenzuri – caracterul moral al personajului. (Acestadin urmã, Zacharias Lichter, are, de fapt, o sursãrealã ºi poate fi identificat parþial cu filozofulmistic Genu Ghelber, prezenþã fascinantã pentrugeneraþia autorului dar ºi – dupã emigrarea la Paris– pentru un portretist de talia lui Cioran; pe Z.L.cel real, pe Ghelber, îl va imortaliza Cioran, cu tot

cu contradicþii & discurs „profetic” torenþial, înCaiete...)

Aºa cum observã ºi Alexandru Matei, într-unneliniºtitor articol publicat în Observator cultural,operei lui Matei Cãlinescu îi este consubstanþialãdimensiunea eticã, fie cã vorbim de poeme,eseisticã, studii academice, jurnal ºi memorialisticã,sau de acest straniu „roman”, singular în creaþiaautorului. Cine citeºte Amintiri în dialog,epistolarul Matei Cãlinescu - Ion Vianu, e imposibilsã nu ajungã la finalul volumului profund marcat,stingherit ºi tulburat de umilinþele, teribilelecompromisuri sau pur ºi simplu ezitãrile moraleîndurate de tinerii anilor 1950-1960. Va descoperi,de asemenea, ºi acea dimensiune eticã de carepomeneam, prezentã-n evocarea nostalgic-înfioratãa unui Miron Chiraleu sau Ion Negoiþescu,adevãraþi eroi – azi încã (ºi mai) necunoscuþi – aiepocii Infernului roºu.

Oare, nu de aceea,-n contextul anarhist ºiextrem de suspicios al studenþiei mele – a douajumãtate a anilor ’90 – Viaþa ºi opiniile luiZacharias Lichter îºi continua exerciþiul subtil deseducþie, de „contaminare” moralã? Pãstrîndu-ºiintacte calitãþile de roman-cult (revendicat de noi ºinoi generaþii), cartea ajunsese un fel de talismanunderground. Lectura ei exorciza – fie ºi numaifantasmatic – mizeria adîncã, viermuitoare aRomâniei de-atunci (ºi de azi): Mircea Tomai, unuldin prietenii mei de studenþie, chiar aºa citea/recitadin Lichter – ca în transã, ca pe o mantrã...

Cînd, în primul an de masterat, aveam sã-lcunosc pe profesor, acesta aproape a refuzat sãvorbeascã despre Z.L., de care-a mãrturisit cã-ntimp se-nstrãinase, fiind în schimb curios sã afle

cum „receptam” noi Straja dragonilor a luiNegoiþescu, operã – îndrãznesc sã spun –complementarã, afinã lui Z.L. prin verticalitateapersonajului central. În semestrul acela, ne-aprezentat o splendidã incursiune în lumea Crailorde Curtea-Veche, propunînd o lecturã vie, înpermanentã re-contextualizare, dezvãluindu-ne – nufãrã umor – simbolistica acestui alt mare romanprovocator, atipic... Nu bãnuiam atunci cãsubiectul cursului se va concretiza – peste doar unan – într-o nouã carte, Mateiu I. Caragiale: recitiri,ºi un inedit capitol, adãugat versiunii româneºti atratatului Rereading – A citi, a reciti. Cãtre opoeticã a (re)lecturii, semnate de profesor.

La 24 iunie, Matei Cãlinescu s-a stins din viaþãîn Bloomington, Indiana, SUA. Tonul calm, înþeleptºi elegiac al ultimelor sale scrieri ne îngãduie aziposibilitatea unei tristeþi decente, „demne”. Dealtfel, în delirul lor morbid michaeljacksonian,ziarele ºi televiziunile româneºti nici n-au vãzut întrecerea în nefiinþã a acestui exemplar cãrturar un„eveniment”. Ceea ce, recitind la întîmplare dinbogata-i operã literarã ºi ºtiinþificã, se poate vedealesne: o uriaºã pierdere – eticã ºi esteticã – aliterelor române.

33



TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009 33

editorial

În România anului 2009 se vorbeºte desprecrizã cu euforie, respect ºi abnegaþie. Oriceexistã în aceastã þarã în care timp de 20 de ani

am avut de ales constant între aleºi cu grade mari(dar diferite) de incompetenþã este efect al Crizei.Aceasta a devenit substantiv propriu cãcipoliticienii noºtri de mucava, ºi când se închinãseara înainte de culcare, pronunþã, printrecuvintele rugãciunii, cuvântul magic „criza”, ca nucumva sã uite sã-l pomeneascã a doua zi. Este fiesperietoare, fie subiect de umplut spaþiile deemisie ale show-urilor tv, fie temã de miºtocãrealãautohtonã; justificã, argumenteazã ºi legitimeazãorice. Dacã incapacitatea guvernanþilor trebuiejustificatã, avem explicaþia: Criza. Dacã nu sealocã bani investiþiilor, acea cale general-recunoscutã ca o soluþie viabilã ºi pe care aupromis-o ºi guvernanþii noºtri, este din cauzaCrizei... Fiecare dintre cei ce apar în faþa noastrãexplicând implicaþiile acestui fenomen (pe care îisuspectez cã nu îl înþeleg) pentru România artrebui sã menþioneze cã, în timp ce crizafinanciarã se manifestã la nivel mondial, efecteleacesteia sunt o particularitate pentru fiecare þarãºi depind, în principal, de guvernanþi ºi decapacitatea lor de management al situaþiei.Niciunde pe Bãtrânul Continent cantitatea de

vãicãrealã nu eclipseazã într-atât absenþa ideilorsau a acþiunilor concrete.

În contextul general, România nu putea sãrãmânã o oazã de abundenþã. Declinul abrupt alactivitãþii economice din primul trimestru – cu6,2% faþã de aceeaºi perioadã a anului 2008,respectiv cu 4,6% în valori ajustate pentrusezonalitate, faþã de cel de-al IV-lea trimestru alanului trecut, fiind ºi primul trimestru în careraportarea s-a fãcut conform reglementãriloreuropene (trimestrul curent faþã de trimestrulanterior) – confirmã cã începutul contracþiei s-aprodus la sfârºitul anului trecut, dar ºi cã s-aaccelerat scãderea economicã. Atunci cândmajoritatea analiºtilor din þarã avertizau asuprapicajului economic ce va urma, preºedintele þãriine mângâia pe creºtet asigurându-ne cã suntemnaivi dacã ascultãm Cassandrele autohtone, cã nuvom avea de suferit, cã þara are forþa de a treceneatinsã prin incendiu, poate doar cu genelepârlite, o nimica toatã, iar prim-ministrul Boc îiþinea hangul zâmbitor ºi condescendent. Atunci,statul avea ºi rezerve uriaºe ºi buget de-a dreptulobez.

Pe la sfârºitul lunii aprilie, Emil Boc ne anunþacã am scãpat cu bine din situaþia în care seajunsese, aceea de a nu mai avea bani pentruplata salariilor ºi pensiilor, considerând cã acela afost vârful crizei. Acum aflãm cã statul seîmprumutã zilnic zeci de milioane de euro pentrua face faþã plãþilor ºi cã, în pofida acestui lucru,în ultimele luni ale acestui an nu vor fi fonduripentru achitarea salariilor bugetarilor, a pensiilor.Sã fie doar un joc în care, deºi suntem faliþi –cum ne lasã sã credem guvernanþii -- Bãsescu-jucãtor va deveni salvatorul naþiei mai spretoamnã când va candida pentru un nou mandat?Foarte posibil, cacealmaua este metoda safavoritã, el se identificã cu minciuna, începând culacrimile false ale momentului renunþãrii lacandidaturã ale lui Theodor Stolojan, continuândcu voturile „furate” care ne-au determinat sã-lvotãm majoritar ºi cu acel „furt” care ulterior nua putut fi probat deºi deþinea toate pârghiilepentru a fi dovedit, cu promulgarea legiisalarizãrii cadrelor didactice care prevedea mãrireasalariilor acestora cu 50%, ca mai apoi sã declarecã a fost o „eroare” din partea lui ºi a claseipolitice, cu acceptarea ca miniºtrii din propriulpartid care fac afaceri oneroase cheltuind banulpublic pe publicitate ºi festivism, gen „cazul”Ritzi, sã nu fie sancþionaþi, cu mascaradacandidaturii independente a progeniturii sale care„este mai inteligentã decât credeþi voi”, proºtilor,ºi cu... ºi cu...., multe altele.

Sergiu Gherghina & Doina Roºoga

Paravanul „Criza”

(Continuare în pagina 27)

ªtefan Manasia

Despre pãrintele luiZacharias Lichter

Matei Cãlinescu, 15 iunie 1934, Bucureºti – 24 iunie2009, Bloomington

Dan PerºaCãrþile vieþiiBucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2009

Puteam lesne descoperi, în romanele maivechi ale lui Dan Perºa, dincolo deingeniozitatea jocurilor intertextuale ºi de

viziunea sceptic-dezabuzatã a unui spiriteminamente postmodern, care deconstruieºte, cuo remarcabilã vervã parodicã, locurile comune ale„literaturii”, un nihilism de esenþã, legat denimicirea lumii prin scrierea ei. Astfel încât, înspatele paginii de roman, se ghicea rictusul uneifiinþe demonice, care orchestra simfoniaapocalipsei universale, a lucrurilor, dar mai cuseamã a semnelor, propunându-ne scenariieschatologice pe al cãror parcurs terificul ºigrotescul, catastrofa cosmicã ºi reflexul ei încaricaturã ºi parodie reuºeau sã se suprapunã ºi sãconvieþuiascã.

Nu la fel stau lucrurile ºi în ceea ce priveºteultimul roman al prozatorului, Cãrþile vieþii, încare miºcarea este de epos, are acea solemnitate amarilor fluvii a cãror imagine revine obsesiv de laun capitol la altul, în timp ce destinele omeneºtise integreazã (tot în spiritul epopeicului) înþesãtura unei fabule metafizice, iar romanul, elînsuºi, nu e decât transcrierea unui text cosmic,plãmãdit de imaginaþia unui fictor divin. Aºa seface cã, în locul naraþiunii alerte, care îºipropunea parcã sã reproducã miºcarea precipitatãa unui univers ce goneºte iremediabil sprecatastrofa finalã, Dan Perºa preferã de dataaceasta povestirea au ralenti, de-a lungul cãreia (înconsonanþã cu ritmul solemn ºi cadenþa ritualicãa textului cosmic) gesturile ºi viaþa interioarã apersonajelor se pulverizeazã în detalii aproapepointilistice, în virtutea unei misterioase„mecanici cuantice” ale cãrei principii guverneazãdeopotrivã omul ºi cosmosul. Iar oamenii ºievenimentele se percep din perspectiva unui fictorsupra-uman, de undeva de la altitudinea PrimuluiCer pe care o ating în final o parte dinpersonajele cãrþii, cu serenitatea olimpianã a uneiretine angelice: „Iar pe pãmânt, pe un colnic, seînãlþa un foc sãltãreþ, iatã-l, aidoma focului fãcutde el, de ªtefan, într-o noapte. ªi iatã Bucureºtii ºi

Patriarhia ºi-ntr-o odaie un bãtrân cu barbaplãviþã, privea în zãri, spre foc, cu ochii largdeschiºi. ªi iatã turnul; peste parapetul luicrenelat se prãvãlea cascada, aidoma unui punctsuspendat între viitor ºi trecut, ce parcã ºoptea cãtrecutul nu e iremediabil pierdut, ci, aidomacascadei, cãzând, îºi aflã alt liman, viitorul. Iatãbarcazurile construite ºi conduse de el, în chip deamiral, pe canalele sãpate de-a lungul ºi de-a latulmoºiei. ªi iatã trenul, ºuierând în timp ce alergapeste câmpii. ªi iatã Dâmbul Murelor, ColniculVãtafului, Gorganul Gãinii, Mãgura Dulce, ColinaZdrenþãrosului, Movila Galbenã, CulmiºulPahonþului, Greabãnul Tânguirii, PiscanulPrisãcarului. ºi iat-o pe Lucia cum aleargã princurtea conacului ºi intrã în odaia casei bãtrâneºtisub grinzile negre ºi cu ascunziºuri misterioase ºi,aºezându-se pe pat, cu mâinile împreunate înpoalã, plânge încetiºor, fãrã hohote, doarsuspinând”. ºi poate cã tocmai în acest pasaj finalse gãseºte ºi „cheia” romanului lui Dan Perºa,care, înainte de a fi o colecþie de „vieþi paralele”ºi un amestec bine dozat de istorie realã ºiapocrifã, este o meditaþie despre rosturile maiadînci ale faptului de a povesti, ridicat lademnitatea actelor omeneºti esenþiale, de vremece se dezvãluie ca o cale spre mântuire. Cãci, dinperspectiva prozatorului, paradisul nu le esteaccesibil decât „pneumaticilor”, adicã acelora caren-au rîvnit niciodatã la bunuri sau puteripãmânteºti: artistul-povestaº (ªtefan Cantacuzino),îndrãgostitul (Matei ghinãrar) ºi (ca în parabolapovestitã odinioarã de Marmeladov lui RodionRomanovici Raskolnikov) beþivul pentru carecombustia în „ºpriþul ofiþeresc” e un exerciþiu deascezã ºi umilinþã. La celãlalt pod al umanitãþiicare miºunã prin paginile lui Dan Perºa se aflã„somaticii”, chinuiþi de fascinaþia puteriimundane, ale cãror chipuri ºi biografii scriitorul le împrumutã din istoria valahã a sutei aºaptesprezecea. Aceºtia devin actanþii unui soi desatiricon politic ce îºi propune sã ilustrezeparadoxurile unei puteri care nu se aflã niciodatãla cel care o deþine în aparenþã, iar complicatelecabale de curte, nu fãrã atestare documentarã, facinteligibil ºahul orb al istoriei, în care perdanþii ºicîºtigãtorii se confundã în cele din urmã. Din cele

spuse aici, nu trebuie sã se înþeleagã însã cã DanPerºa ar fi un „documentarist”, preocupat sãreaducã în actualitate pagini uitate de cronicã;Informaþia istoricã este pentru el doar „materiabrutã” a unei prodigioase imaginaþii epice careremozaicheazã dupã bunul ei plac filmultrecutului, transformând figuri cvasi-anonime caªtefan Cantacuzino în personalitãþi emblematice,demitizând pânã la caricatural „icoanele” istoriei,aºa cum se întâmplã în cazul lui ConstantinBrâncoveanu ºi amestecând cu subtilitate istoriacu literatura. Deoarece sugestiile intertextuale segãsesc aici la ele acasã, iar sub carapacea decarton a personajelor din Cãrþile vieþii putemdesluºi fizioinomii bine cunoscute: ªtefanCantacuzino e o caricaturã ingenuã a titanilorrenascentiºi, stolnicul Constantin (care pare sãdomine ºi sã dirijeze, el singur, din umbrã cadrilulburlesc al puterii) pãstreazã tot timpul un rânjetmefistofelic, Brâncoveanu e un fel de Falstaffsanguinar, perechea aga Bãlãceanu - Mateiughinãrar reprezintã versiunea dâmboviþeanã acuplului Don Quijote - Sancho Panza etc.

Asemenea jocuri intertextuale nu sunt însã, încazul lui Dan Perºa, nici pur ludice ºi nicigratuite: cu ajutorul lor, romancierul izbuteºte sãpunã semnul unei depline egalitãþi între istorie ºiliteraturã, demonstrînd cã totul, dar absolut totul,e numai poveste. Iar lumea, cu oamenii ºi cudestinele lor, opera unui povestaº divin carecompune, recurgând la inepuizabile energiicreative, cãrþile vieþilor ºi ale morþilor noastre, cãcia fi nu înseamnã de fapt decât a fi povestit.Acesta pare a fi tâlcul mai profund al romanuluilui Dan Perºa, pe care scriitorul îl disemineazã însavuroase pagini de istorie levantinã, care vizeazãcea mai înaltã performanþã stilisticã. Fãrã aarhaiza excesiv, autorul scrie colorat, adeseori cuumor, dovedindu-se perfect stãpân pe mijloacelesale ºi realizând un roman cu adevãrat exemplarºi din punctul de vedere al scriiturii.

Odatã cu Cãrþile vieþii, el ne dã certitudineaunui prozator de mare calibru, care stãpâneºteaproape la perfecþiune lecþia ficþiuniipostmoderniste.

44



44 TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

cãrþi în actualitate

Octavian Soviany

Lumea vãzutã din Primul Cer

Marin MincuIntermezzo II. Graziella, Ediþia a II-a revãzutãIaºi, Editura Polirom, 2008

În 1986, respectiv 1989, apar primele douãvolume ale tetralogiei Intermezzo, concepute decriticul, prozatorul ºi poetul (în aceastã ordine,

sic!) Marin Mincu. Atunci textualismul lor inedit ledistingea mãgulitor de experimentele similare alescriitorilor târgoviºteni sau ale prozatorilor optzeciºti.Douã decenii mai târziu, Polirom are iniþiativareeditãrii lor, cu riscul de a resuscita artificial oformulã narativã demult moartã ºi îngropatã.Fragmentarismul, melanjul de istorii personale ºieseu sau panseu estetic intrã flagrant în opoziþie cunarativitatea suculentã redescoperitã de romancieriiactuali. Totuºi, pariul editurii ieºene e câºtigãtor:Intermezzo se reciteºte cu savoare, semn cãsubstanþa primeazã în faþa metodei. Sunt la fel depalpitante cãutarea eului prin scriere, povestea dedragoste ºi tabloul cu valoare documentarã al lumiiliterare româneºti din anii ’70-’80.

La prima vedere, avem de-a face cu douã romanede dragoste, cu atât mai mult cu cât noua ediþiestrecoarã câte un subtitlu relevant – Aurora ºiGraziella –, deci instanþele feminine centrale devinchei de lecturã. Evident unele false, pentru cãaventurile erotice sunt pretexte sau, princonfruntarea între parteneri-modele, pentru intrigacentralã: lupta pe viaþã ºi pe moarte între eu ºi textpentru autenticitate.

Intermezzo II continuã modelul structural dinprimul volum, rezumat evident de titlu. Romanul înîntreg este un intermezzo, o trecere a subiectuluiîntre douã vârste. Apoi, fractalic, fiecare dinfragmentele constitutive este un intermezzo întrealtele: nu se leagã organic de celelalte bucãþi, dar nicinu le contrazice neplãcut, demonstrând delicatvarietatea constitutivã a unui destin. Poeticafragmentului este de altfel teoretizatã în mod repetatîn roman, iar modelele declarate sunt Wittgenstein ºiBarthes. În nici un alt roman din anii ’80 reþeta nueste atât de concret furnizatã cititorului, iar autorulatît de insistent în a-ºi comunica ingredientul devenitcauzã ºi scop – autenticitatea scrierii. Se iniþiazã chiarun dialog cu lectorul, un text interactiv avant lalettre: „Nu te apuci sã urmãreºti experienþaamoroasã decât dacã ai o minimã garanþie cã aici evorba despre tine.” Personajul-narator-autor seerijeazã în iniþiator al cititorului ingenuu ºi dinprimele pagini îºi asumã un ton profesoral:predefineºte autenticitatea în context imagisticdescriind fotografia de la nunta unchiului: „Existãaici o mare autenticitate, aproape sumbrã, dupã cumvom vedea.” „În imaginea alãturatã”, mi se pare cãaud în completare. Dincolo de formulã, textul deînceput, „Fotografie cu nuntã” are valoareprogramaticã.

Noþiunea constitutivã se defineºte progresiv.Prima etapã este a diferenþierii de formulainterbelicã, aplicatã de Eliade, unde accentul cade peautenticitatea trãirii, în timp ce subiectul autor-narator-personaj cautã autenticitatea trãirii.Întoarcerea la literatura anilor ’30 este totuºiconstantã, iar romanele lui Camil Petrescu revin într-o formã de intertext direct ºi indirect, la limitaparodicului, sã susþinã propria istorie de amor. Depildã, reluând povestea cu A., personajul feminin dinprimul volum, o descrie în aceleaºi etape, cu aceleaºisintagme ca Gheorghidiu pe Ella: întâi e mãgulit ºiemoþionat în faþa devoþiunii ei, apoi se obiºnuieºtecu prezenþa ºi se cãsãtoreºte dintr-o ambiþie, dintr-unpariu cu mizã derizorie. Altãdatã reia ideea de iubireabsolutã care motiveazã dreptul de viaþã ºi de

moarte al amanþilor unul asupra altuia. Nu înultimul rând, textul are aceeaºi structurã mozaicalãca Patul lui Procust în care intrã, printr-o convenþiede adevãr, documente intime sau texte verificabiledin realitatea imediatã. Pe lângã notaþiile de jurnalale lui M. ºi G., inserate alternativ, mai apar poeziide Nichita Stãnescu, referatul lui OvidCrohmãlniceanu de la susþinerea tezei lui M. M.,delicioasa scrisoare a lui Ion Barbu cãtre TudorVianu despre pasiunea pentru o nemþoaicã la operã,textele foºtilor studenþi etc.

Cel mai interesant aspect al planului autenticitãþiirãmâne însã lupta dreaptã cu textul, ca entitate gatasã preia controlul ºi sã-ºi impunã propriile strategiificþionalizante. Miezul realului se pierde „în pliurilescriiturii care se rãsucesc imperceptibil spre altãinterpretare a faptelor”. De aceea, fragmentul – capulsiune scripturalã – este simþit ca singura strategieeficientã. În schimb, G. se dezice de orice formã descris, asociindu-l cu minciuna. O foarte frumoasãdeconstruire a ficþionalizãrii este repovestirea sceneicu G. fetiþã, „maturizatã” la 10 ani din cauza unuigest al unui bãiat mai mare, lipsit de delicateþe.„Corectarea” sfârºitului scenei, adecvarea la realultrãit aduce o cu totul altã semnificaþie, o reacþiebanalã de copil, fãrã nimic dramatic, cel mult ridicol.Amândoi protagoniºtii ajung sã considere cã posesiarealului se manifestã doar în absenþa semnelor, într-un discurs al golului. Umplerea golului cu semneechivaleazã în roman cu un act erotic, fecundator,care suplineºte erosul real, împãrtãºit. De aiciporneºte practic povestea de dragoste din text,ofensiva ºi defensiva lui M., invers proporþionale cuapropierea ºi depãrtarea lui de literaturã.

Planul iubirii se desfãºoarã într-o cronologieîntoarsã. Oricum fragmentele amestecã vârstediferite, dar G. apare iniþial ca soþia iraþionalã, sãtulãde separarea impusã de slujbele în oraºe diferite, casã involueze în istorisirile succesive spre momentulcãsãtoriei ºi al primei întâlniri. Schema e simplã: ceidoi sunt colegi de grupã la facultate, ea îi trimite oscrisoare neaºteptatã de dragoste, devin iubiþi, el îispune cã nu o iubeºte, dar se cãsãtoresc. Ea devineprofesoarã la Poarta Albã, iar el asistent universitarla Constanþa. Când nu-l mai poate iubinecondiþionat, G. se întoarce spre iubirea dinadolescenþã, M devine gelos, dar ajuns în Câmpinapentru o discuþie lãmuritoare cu rivalul, renunþã înfaþa dramei mai puternice relevate de castelul luiHasdeu. Episodul are o evidentã artificialitate, aºacum uneori replicile lui G. sunt livreºti ºineverosimile. Într-o scenã unde se invocã foamea dinstudenþie ºi cârnaþii cu muºtar de la bufetulAcademiei, ea rosteºte: „Mi-e foame de altceva, deun alt conþinut, aº vea sã muºc din forma purã avieþii, s-o simt cum se înmoaie în saliva gurii ºi cumse rostogoleºte apetisantã pe gât.” Dincolo deasemenea scãpãri, G. e un personaj feminin reuºit,ambiguu cât sã rãmânã misterios ºi credibil princontrastele exterioare ºi interioare.

Conturarea traseului profesional e un al treileaplan al cãrþii, interesant nu atât în sine, cât prinpeisajul universitar ºi literar al României ceauºiste.Dupã ce refuzã postul de profesor repartizat defacultate, departe de Bucureºti, ºi se întreþineaproape un an din plata pe articolele scrise pentrumai multe publicaþii culturale, M. îºi depune dosarulla Institutul Universitar din Constanþa pentru unpost de asistent. Deºi concureazã cu nepoataprorectorului Papaºa, câºtigã postul, în primul rândprin prezenþã de spirit. Doctoratul e altã aventurã,pentru cã pofesorul Piru avea doar douã locuri, unulpentru nepotul lui, celãlalt pentru o „pilã” a luiºerban Cioculescu. Îºi terminã doctoratul în doi ani

ºi publicã simultan douã cãrþi de poezii ºi douã decriticã. Cunoaºte oameni admirabili cãrora le faceportrete mãgulitoare: Marin Preda, Zaharia Stancu,Gh. Vrabie. Are de asemenea antipatii ºi idiosincraziipe care le afiºeazã fãrã scrupule, transformândromanul într-un fel de poliþã plãtitã la cald, care cusiguranþã nu i-a adus prea multe prietenii. EugenSimion apare de exemplu aºa: „E cel mai periculosoportunist din critica actualã, îmi spune despre elAdrian Marino pe care-l întâlnesc la BibliotecaAcademiei”. Din pãcate scriitorii se împart în „buni”ºi „rãi” dupã singurul criteriu al sprijinului sauatacului la adresa autorului. Este însã un peisajpitoresc, viu ºi de cele mai multe ori amuzant.

Nu foarte reuºitã este partea de autopsihanalizãîn care eul încearcã sã recupereze momenteleesenþiale din copilãrie, determinante în ordineaformãrii interioare. Amintirea mamei ºi a caseipãrinteºti se vrea emoþionantã, dar în text transpareun ton neautentic, încãrcat de cliºee: „Aici îmi simtrãdãcinile înfingându-se solid în spaþiul protector încare m-am nãscut. E important sã existe acasa încare te-ai nãscut. ” Schemele personajelor ºi în acesttip de istorii recuperate sunt bicolore, cei rãi suntnumai rãi, iar cei buni sunt numai buni. În armatãde pildã, în episodul distrugerii Geticii lui Pârvan,adversarii sunt zugrãviþi exclusiv în termeni ca „faþãde rumegãtoare” sau „agrarieni”, pe când apãrãtorule descris cu ajutorul unor arhetipuri pozitive –„torace de grec”, „muºchi puternic reliefaþi”. Unultim lucru mai puþin reuºit în carte este imagineapersonajului-narator despre sine. Eul apare ca unînvingãtor perpetuu ºi pe toate planurile: carierãuniversitarã ºi literarã strãlucitã, moralitateimpecabilã, ideal erotic pentru toate partenerele.Lipsa frãmântãrilor, a eºecului, a îndoielii, amustrãrilor de conºtiinþã îl aplatizeazã consistent, îlmutã într-un registru neadecvat de poveste.

Esenþial este însã cã romanul conþine multepagini de prozã admirabilã, viguroasã, adevãratenuclee de alte posibile texte. Cred cã a devenitantologicã deja scena în care G. este blocatã demângâierile unei femei elegante la un cenaclu. Felulcum se construieºte toatã tensiunea spre devoalareaidentitãþii doamnei – Nina Cassian – transformãbucata într-una din cela mai bune pagini dinliteratura noastrã. Alte episoade cu o curgereimpecabilã sunt acela al înecului iminent în Olt ºi alapariþiei mefistofelice. Meritul suprem al cãrþii este –cum ºi-ar dori orice romancier – cã te proiecteazãîntr-o ficþiune atât de atrãgãtoare, prin autenticitate,confesiune ºi inedit, încât o preferi „realitatãþii reale”.

55



55TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

Anca Ursa

Eu vs Text

În 1376, cãlugãrul dominican catalan NicolauEymerich redacteazã, la Avignon, un Manualal inchizitorilor [Directorium inquisitorum]: o

enormã compilaþie de canoane, legi imperiale,constituþii, glose, enciclice ºi instrucþiuni destinate„apãrãtorilor credinþei” – moment de vîrf aldreptului inchizitorial de la sfîrºitul secolului alXIV-lea, promis unui frumos viitor. Tipãritdevreme, în 1503, manualul a fost reeditat decinci ori: de trei ori la Roma (1578, 1585 ºi 1587)ºi de douã ori la Veneþia (1595 ºi 1607).Reeditãrile din secolul al XVI-lea sînt datoratestrãdaniilor unui filolog erudit, paleograf ºiexeget, propulsat pe scena dreptului canon:spaniolul Francisco Peña, însãrcinat de SfîntulOficiu cu reintroducerea ordinii în instituþiainchizitorialã (1), care a îmbogãþit textul dejaoficial al lui Eymerich cu preþioase apendice,lãmuriri, aduceri la zi ºi comentarii. Acest discursinterminabil, ce numãrã douã mii de pagini,niciodatã tradus integral, ne apare astãzi ca ocarte bicefalã, cãlare pe trei veacuri: operã a uneiinstituþii mai curînd decît a unui autor, în careesenþialul nu e efectul literar sau stilul ciaptitudinea de a clasifica, de a repertoria ºi de apune textele în ordine a lui Eymerich, completatãde capacitatea lui Peña de a nuanþa, reformula ºiadapta masa textualã noilor împrejurãri sociale,juridice ºi culturale. Avem de-a face cu o sumãteologicã, de drept canon ºi de drept civil în careautorii – voci devenite anonime – lasã sãvorbeascã texte vechi ce dau glas spaimei deerezii înfãþiºîndu-ne practicile represive ale EvuluiMediu tîrziu ºi ale începuturilor modernitãþii.

Nicolau Eymerich (1320-1399), inchizitorgeneral al Cataloniei, Aragonului, Valenciei ºiMajorcãi în 1357, ºi-a exercitat sarcinaîncredinþatã cu mari întreruperi, determinate dezelul sãu excesiv în îndeplinirea misiunilor, faptcare i-a adus, de exemplu, exilarea din teritoriile

ce aparþineau coroanei Cataloniei ºi Aragonului(2). În 1362 a devenit vicar general aldominicanilor din spaþiul numit; ºi-a sfîrºit zilelela Avignon, în calitatea de capelan al papeiGrigore al XI-lea. În legãturã cu cel de al doileaautor al manualului avem însã foarte puþineinformaþii. Ca o umbrã, acesta îl însoþeºte peEymerich, îl explicã, îl face familiar cititorilor dinsecolul al XVI-lea, uneori îl corecteazã. Reluarea,glosarea ºi critica merg împreunã pentru a afirmaputerea unui tribunal excepþional, al cãruiprincipiu e delegarea puterilor de cãtre papã ºiinstituirea unei poliþii a gîndirii. Cu încetul,aceastã instanþã îºi va transfera competenþele deexecutare a sentinþelor spre justiþia laicã, fãcînddin excepþie o regulã ºi din urmãrirea delictuluide opinie un fapt de drept comun.

Inchiziþia – „Sfîntul Oficiu” – a fost creatã deconciliul de la Toulouse, în 1231. Pe fundalulextinderii ereziilor meridionale, îndeosebivaldeismul ºi catarismul, întemeierea ei de cãtrepapa Grigore al IX-lea e expresia voinþei deînãsprire a pedepselor ce-i loveau pe eretici, avîndîn vedere faptul cã tribunalele ecleziastice(„oficialitãþile”) erau adesea depãºite de volumulde muncã necesitat de urmãrirea deviaþiilordoctrinale ºi rituale. Cu toate acestea, cum seîntîmplã adesea, practica îºi precedã propria-icodificare. Astfel, în 1184, pedeapsa focului edecretatã împotriva ereticilor perseverenþi ºi arecidiviºtilor; în 1199 i se adaugã confiscareabunurilor (3). Procedura pe cale de a se naºte(secretul privind numele martorilor pentruevitarea rãzbunãrilor ºi a represaliilor, autorizareatorturii, recurgerea la justiþia laicã, „braþulsecular”) e repede adaptatã tuturor genurilor deerezie: o mobilitate ºi o flexibilitatesurprinzãtoare a unei instituþii deja veche, ce aveasã fie abolitã în 1821, dar care avea sã dea naºtere

unei producþii de texte impresionante, eºalonatãîndeosebi între secolele XIV ºi XVI.

Numeroasele manuale, culegeri de precepte,ghiduri ce orientau practica cotidianã a anchetei ºitratate ce legitimau recurgerea la „chestionare”,oralã sau prin torturã, au cãzut, în zilele noastre,în uitare. Unele rãmîn cu toate acestea exemplareprin puterea lor de expresie ºi prin rãspîndirea înepoca ce le-a generat, ºi de asemenea printulburarea pe care o produc cititoruluicontemporan. Aceastã lungã serie are cîteva titluri„tari”: Manualul inchizitorului [Practicainquisitionis heretice pravitatis] a lui Bernard Gui(1324), Manualul lui Eymerich-Peña (1376-1578),Ciocanul vrãjitoarelor [Malleus maleficarum] deInstitoris ºi Sprenger (1486), Demonomaniavrãjitorilor a lui Jean Bodin (1580), Discursulexecrabil al vrãjitorilor al lui Henri Boguet (1602),Tabloul nestatorniciei îngerilor rãi ºi a demoniloral lui Pierre de Lancre (1612).

De la început se impun douã observaþii: dacãîn veacurile XIV ºi XV autorii acestui gen delucrãri sînt cel mai adesea inchizitori, oameni aiBisericii în miºcare, parcurgînd terenul infestat de„erezii”, al cãror obiectiv e urmãrirea ereticilor ºiextirparea ereziilor, începînd cu secolul al XVI-leaapare o deplasare de accent a interesului sprevrãjitori ºi vrãjitoare. Tot acum, sarcina de aancheta e încredinþatã magistraþilor, judecãtorilorºi experþilor în drept civil ºi criminal a cãror grijã,mai degrabã politicã decît eclezialã, e restabilireacalmului în sînul corpului social, al regatelor.Vrãjitorul ia locul ereticului de ieri, iar statul, totmai sigur de el, se activeazã ºi face sã se vorbeasãde el prin gura profesionºtilor legii. Prin mijlocireadiabolizãrii femeii, legea de stat, ceinstrumenteazã spaime noi, sfîrºeºte prin a-ºiînsuºi vechile obsesii ale transgresiunii religioase,exorcizîndu-le prin mijloace de reprimare identice,a cãror imagine emblematicã e rugul pe care erauarºi ereticii medievali (4).

Nucleul Manualului lui Eymerich-Peña ecompus din trei secvenþe esenþiale. Ele sîntconsacrate principiilor jurisdicþiei inchizitoriale,„practicii” proceselor ºi „practicilor aferente” ceînsoþeau anchetele sau în care erau cuprinsefaptele ºi gesturile actorilor proceselor. Laînceputul secolului al XIV-lea, Bernard Gui îºiîncercase deja puterile în genul manualului.Numit inchizitor în sudul Franþei, va condensa, înenorma lui carte de explorator al terenuluiereziilor, experienþa („practica”) sa de „apãrãtor alcredinþei”. În textul lui, interogatoriile, citãrile ºisentinþele se împletesc ca într-o naraþiune, cu grijadetaliului dar fãrã preocupare pentru schema deansamblu a procedurii inchizitoriale. La dreptvorbind, opera lui Gui, care se mulþumeºte sãdescrie demersul propriului ei autor, rãmînîndastfel strãinã de orice efort de teoretizare, nu arevocaþie de universalitate. În acest sens, revenirealui Eymerich la sfîrºitul secolului al XVI-lea, cîndSfîntul Scaun îi încredinþeazã sarcina decomentator al corpusului eymerichian lui Peña, efoarte semnificativã, mai ales dacã þinem seamade uitarea în care cãzuse Manualul lui Gui.Acesta nu avea sã revinã în atenþie decît în 1886,cînd va fi publicat pentru prima datã (5).

Care sînt competenþele inchizitorului în opticalui Eymerich ºi care e izvorul lor? Mai întîitrebuie sã precizãm cã tribunalul inchizitorial eunul extraordinar, acþionînd în virtutea uneidelegaþii directe a papei sau, începînd cu secolulal XVI-lea, a unui mandat eliberat de un cardinalcare e ºi inchizitor general (6). Inchizitorul aveaaºadar competenþe în materie de jurisdicþie

66



66 TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

Horia Lazãr

Cartea bicefalã: Manualulinchizitorilor Eymerich ºiPeña (1)

incidenþe

77



77TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

bisericeascã, mai precis în urmãrirea ereticilor.Dublu tãcut ºi ameninþãtor al episcopului a cãruiautoritate se întindea asupra tuturor cauzelor,inchizitorul avea puterea de a interveni asupratuturor persoanelor (7), cu excepþia papei, alegaþilor papali ºi a episcopilor.

Punctele esenþiale ale muncii inchizitoruluisînt urmãtoarele: definirea ereziei, legitimareajuridicã a intervenþiilor Sfîntului Oficiu ºi secretulprocedurii. A alege calea rea în materie decredinþã (hæreticus=electivus) asemenea unuifilosof „sectar” care îºi alege tabãra, faþã decreºtinul care nu are nimic de ales, religia lui fiindîn acelaºi timp unicã ºi revelatã; a adera(hæreticus=adhesivus) cu încãpãþînare la odoctrinã falsã, socotitã adevãratã; a se despãrþi deviaþa comunã ºi, prin aceasta, a introducedezbinarea în sînul Bisericii (hæreticus=divisivus):iatã primele trei repere ale ereziei, pentru careinvestigarea etimologicã ne dã un prealabil util(8). Formã specialã a erorii, atitudinea ereticãapare ca îndepãrtare faþã de articolele credinþei(exemplu: trinitatea divinã sau întruparea luiIsus), faþã de adevãrurile credinþei (exemplu:camãta e un pãcat) sau faþã de conþinutul cãrþilorcanonice (exemplu: Dumnezeu a creat cerul ºipãmîntul). Triplã opoziþie prin urmare, ce priveºtesimbolul credinþei, decretele Bisericii ºi cãrþilesfinte (9). În secolul al XVI-lea, comentariul luiPeña ne dã, printr-o încruciºare a criteriilorereziei, în numãr de ºapte, ºi a regulilor decanonicitate, în numãr de opt, ultimele jaloaneale încadrãrii juridice susceptibilã de a defini„delictul canonic” (10).

În controversa care, încã în secolul al XIV-lea,îi opunea pe canoniºti civiliºtilor, Eymerichdefinea „crima împotriva credinþei” prin douãrepere: judecarea ºi aplicarea pedepsei (sau, altfelspus, condamnarea ºi executarea sentinþei), ceeace antreneazã, simultan, împãrþirea competenþelorºi întãrirea controlului juridic exercitat deInchiziþie. Mai precis, competenþele îngemãnateale inchizitorului ºi ale episcopului se referã laconvocarea, judecarea ºi condamnarea suspectului,în vreme ce executarea sentinþei, mai ales dacãimplicã vãrsare de sînge, e încredinþatã puteriicivile, „braþului secular” (11). În acelaºi timp,legile civile ce contraveneau justiþiei bisericeºtiurmau sã fie abrogate în virtutea principiuluipreeminenþei, în statul creºtin, a credinþei asupraputerii vizibile: „Inchizitorul nu trebuie sã seamestece în afaceri civile pe parcursul anchetelor

sale (care sînt, de fapt, de resortul guvernãrii), dar aceasta nu înseamnã cã guvernatorul poatepreciza cînd ºi în ce fel inchizitorul poatedeclanºa procese [...]. Legile ce constituieobstacole pentru exercitarea inchiziþiei trebuieabrogate” (12). Pentru acelaºi motiv, jurisdicþiapapei – altfel spus a Inchiziþiei – se întinde ºiasupra evreilor, cu deosebire asupra erorilorprezente în riturile lor, avînd în vedere faptul cãVechiul Testament cuprinde adevãruri comuneevreilor ºi creºtinilor (13): adevãratã luare înstãpînire de cãtre Roma a elementelor liturgice aleiudaismului, al cãrei scop e promovarea imaginiiunei instituþii care îi apãrã pe evrei de propriilelor erori. „Nu tolerãm oare supravieþuirea rituluiiudaic deoarece el constituie un argument înfavoarea credinþei creºtine? Alterîndu-l, ei [evreii]profaneazã mãrturisirea valabilã a credinþeicreºtine. De aceea, papei ºi inchizitorilor le revinejudecarea oricãrei piedici create în exercitarearitului iudaic dacã preoþii evrei aratã slãbiciune.Evreii vinovaþi de erezie vor fi prin urmarecondamnaþi împotriva propriei lor credinþe” (14).

A-i apãra pe evrei împotriva lor – o cale sigurãde generalizare extremã a vocaþiei inchizitoriale ºide extindere a suspiciunii de erezie în afarateritoriului credinþei creºtine, adicã acolo undedoctrina ºi morala creºtinã nu sînt cunoscute.Instalaþi într-un cerc de acþiune tot mai larg,inchizitorii vor fi deci invitaþi sã supraveghezebuna desfãºurare a ritualurilor iudaice, sãextirpeze toate acþiunile „necredincioºilor” ºi sã-isupunã urmãririlor pe „toþi cei ce se opuncredinþei creºtine” (15). Proiectul „apãrãriicredinþei” se transformã astfel, nemãrturisit, într-unul de convertire forþatã.

Note:

(1) Nicolau Eymerich, Francisco Peña, Le Manueldes Inquisiteurs. Introductio, traduction et notes deLouis Sala-Moulins, Mouton, Paris/La Haye, 1973.Introduction, p. 16.

(2) Ibid., p. 12 ºi urm. Zelul excesiv al unorinchizitori a suscitat, mai ales pe vremea primelormisiuni, neliniºti, rezerve ºi chiar ostilitãþi deschise. În1231, Conrad din Marburg devine primul inchizitoroficial în Germania. În urma unor conflicte cu înaltulcler german ºi cu autoritãþile imperiale va fi asasinat, în1233, iar denunþãtorii pe care îi încurajase sã depunãmãrturie împotriva nobililor catolici ºi ale cãrormãrturii au fost schimbãtoare au fost întemniþaþi în

închisorile arhiepiscopului. V. Norman Cohn,Démonolâtrie et sorcellerie au Moyen Âge. Fantasmeset réalités. Traduit de l’anglais par Sylvie Laroche etMaurice Angeno, Paris, Payot, 1982, p. 44 ºi urm.

(3) Gabriel Audisio, Les Vaudois. Histoire d’unedissidence. XIIe-XIVe siècle, Paris, Fayard, 1998, p. 46.

(4) Rolul în creºtere al judecãtorilor pe vremeaconsolidãrii monarhiei absolute în Franþa a fost superbpus în evidenþã de Robert Mandrou, Magistrats etSorciers en France au XVIIe siècle, Paris, Plon, 1968, ºide asemenea de numeroasele lucrãri ale lui RobertMuchembled, dintre care Justice et société aux XVIe etXVIIe siècles, Paris, Imago, 1987 ºi Le temps dessupplices, Paris, Colin, 1992.

(5) Eymerich, Peña, Manuel, Introduction, p. 18. (6) Manuel, III, 3 (16). Cifra romanã indicã partea

din Manual în traducerea francezã iar cifra arabãnumãrul textului. Cînd acesta e urmat de (16) e vorbade comentariul lui Peña.

(7) Ibid., III, 4 ºi 4 (16). (8) Ibid., I, 1. (9) Ibid., I, 2. Chiar din primele pagini ale

Manualului ereticul e strîns în menghinã. Încolþit dintoate pãrþile prin interogatorii, el riscã, în orice clipã, sãrãspundã imprecis, fãcînd astfel loc incriminãrilorviitoare – tot atîtea circumstanþe agravante susceptibilede a antrena cumularea pedepselor: „Existã erezie dacãe vorba de opoziþie faþã de unul sau mai multe articoleale credinþei, faþã de un anume pasaj din scrierilecanonice, o constituþie sau un canon al Bisericiicatolice. De exemplu, e eretic, în prima situaþie, cel cenu crede cã Spiritul procedeazã din Tatã ºi din Fiu; în adoua, cel ce crede în eternitatea lumii; ºi în a treia celce susþine cã Cristos ºi apostolii nu au posedat nimic încomun” (Manual, I, 8).

(10) Ibid., I, 2 (16). (11) Contrar la ce am putea crede, doctrina romanã

a Inchiziþiei comportã o adevãratã oroare de sîngelevãrsat – motiv pentru care inchizitorii preferã sãîncredinþeze executarea sentinþelor sîngeroasejudecãtorilor laici, pentru a se descãrca de oresponsabilitate sinistrã dar ºi în scopul de a-ºimanifesta o pretinsã imparþialitate juridicã.„Inchizitorul trebuie sã se limiteze la rolul lui dejudecãtor”, insistã Peña în Manual, II, 9 (16), înainte dea sublinia apãsat buna credinþã a confraþilor sãi: „Noinu sîntem cãlãi!”

(12) Manual, I, 19. (13) Ibid.(14) Ibid. Peña ne reaminteºte cã în 1230, an

fierbinte, papa Grigore al IX-lea a pus sã fie ars pe rugTalmudul, „dupã ce a aflat cã e plin de afirmaþii lipsitede evlavie ºi de blasfemii”.

(15) Ibid., în titlul articolului.

CCoonnccuurrssuull NNaaþþiioonnaall ddee PPooeezziiee ººii EEsseeuu ““OOccttaavviiaann GGooggaa”” - ediþia a XV-a; lucrãrile pot fi trimise pînã la data de 17 august 2009 -

Pentru omagierea operei ºi personalitãþii poetului ºi luptãtorului pentru crezul naþional Octavian Goga, Direcþia pentru Culturã, Culte ºi PatrimoniuCultural Naþional a Judeþului Cluj, Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Cluj ºi Muzeul Memorial “Octavian Goga”Ciucea organizeazã, în colaborare cu Primãria ºi Consiliul local Ciucea, cea de-a XV-a ediþie a Concursului Naþional de Creaþie Literarã “Octavian Goga”.Concursul se desfãºoarã pe douã secþiuni - poezie ºi eseu - ºi este deschis tuturor creatorilor de literaturã din þarã, membri sau nu ai unor asociaþiiprofesionale, indiferent dacã au volume publicate.

Condiþii dde pparticipareI. Secþiunea PPoezieTextele, dactilografiate în douã exemplare, se vor expedia pînã lla ddata dde 117 aaugust aa.c. pe adresa Direcþia pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniul Cultural

Naþional a Judeþului Cluj, Piaþa Unirii nr. 1, 400133 Cluj-Napoca, tel./fax: 0264/597616, însoþite de un scurt C.V. conþinând numele, prenumele, vârsta,adresa, numãrul de telefon ºi un rezumat al activitãþii literare. Numãrul minim de poezii expediate este 4, cel maxim, 10. Fiecare plic va purta menþiunea:Pentru CConcursul ““Octavian GGoga”.

II. Secþiunea EEseuVa fi trimis un singur eseu, consacrat operei sau vieþii lui Octavian Goga, nedepãºind 20.000 de caractere. Textul, dactilografiat în douã exemplare se va

expedia pînã lla ddata dde 117 aaugust aa.c. pe adresa Direcþia pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniul Cultural Naþional a Judeþului Cluj, Piaþa Unirii nr. 1, 400133Cluj-Napoca, tel./fax: 0264/597616, însoþit de un scurt C.V. conþinând numele, prenumele, vârsta, adresa, numãrul de telefon ºi un rezumat al activitãþiiliterare.

Fiecare plic va purta menþiunea: Pentru CConcursul ““Octavian GGoga”.Manifestãrile prilejuite de finalizarea Concursului Naþional de Poezie ºi Eseu “Octavian Goga” se vor derula la Muzeul Memorial “Octavian Goga” din

Ciucea, în luna septembrie a.c. Organizatorii asigurã transportul pentru participanþi numai pe traseul Cluj-Napoca – Ciucea ºi retur.Informaþii ssuplimentare sse ppot oobþine lla ttelefon: 00264/597616 - Direcþia pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniul Cultural Naþional a Judeþului Cluj

(persoane de contact: Petru Poantã ºi Victor Cubleºan).

88



88 TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

Cititorii lui Virgil Gheorghiu (1905 -1977)vor fi fost destul de surprinºi vãzând înrevista unu (numãrul 16, din august 1929,

- “Unu estival” – urmãtoarul anunþ tipãrit larubrica “Frigidaire”: “În cursul acestei luni,prietenul nostru Virgil Gheorghiu va apare peCalea Victoriei într-o salopetã din manuscrisulexemplarului unic de poeme Panoptic”. Fiindcãgestul nonconformist, insolit la noi, venea de lacineva care debutase, abia cu vreo trei ani înurmã, cu o carte ce era departe de a promiteasemenea sfidãri. Dimpotrivã, Cântecelerãsãritului (1925) înregistra, supus, mai toateecourile posibile din scrisul poetic românesc depânã atunci, de la Eminescu, Coºbuc, Goga,Anghel, Bacovia, pânã la Ion Pillat, cu o evidentãlipsã de spirit critic. În masivul tom de Poezii,prefaþat la Editura Eminescu de Valeriu Râpeanuîn 1986, nu mai puþin de 150 de pagini suntocupate de aceste versuri epigonice, sãrindu-se,însã, tocmai peste producþia, nu foarteabundentã, dar semnificativã, din anii 1928-1929,adicã peste momentul avangardist al poetului,pentru a se trece direct la poeziile din Febre(1932), apoi la Marea vânãtoare (1935), Tãrâmulcelãlalt (1938) ºi restul operei, adicã la cãrþile dinnou echilibrate, atestând o evidentã maturizareîn raport cu naiv-imitativele compuneri iniþiale.Aici poetul ºi-a modernizat evident discursul,propunând o poezie de concentrãri plastice,cvasiparnasiene ale imaginii, cu impregnãribaudelairiene ºi decadentiste, remarcate imediatde recenzenþi favorabili ca PompiliuConstantinescu ºi ªerban Cioculescu, fãrã a seuita modelul « stampelor » unui Adrian Maniuori aerul ermetizant emanat de producþia poeticãdin cercul discipolilor lui Ion Barbu (debutantulEugen Jebeleanu sau Simion Stolnicu). N-a mairãmas în aceste poeme nici o urmã din micileromantisme cultivate doar cu câþiva ani maidevreme. Efuziunile lirice lipsesc, cedând surdineielegiace, iar retoricii adesea romanþioase i sesubstituie notaþia intelectualizatã, care « rãceºte »starea de spirit ºi invitã la o anume geometrizarea desenului, poate ºi în consecinþa « sintetismului» promovat în epocã de constructiviºtii de laContimporanul lui Ion Vinea, ºi Marcel Iancu.Ceva din crisparea sintaxei celui dintâi ºi dinliniile ferme ale celui de-al doilea se regãsesc înviziunea controlatã lucid a mai tânãrului autor.

În intervalul decembrie 1928-octombrie 1929,poetul fusese însã prezent în revista unu, undeîºi publicase majoritatea textelor avangardiste, numai multe de ºapte. Trecuse ºi pe la Prospect-ulieºean, de care s-a desprins repede, alãturi de alþicamarazi începãtori ca Aurel Zaremba, Saºa Panã,Al. Dimitriu-Pãuºeºti, « neputându-se supune unuiregim cu directive literare mucegãite » ºipromiþând cã « vor continua literatura-frondã înrevista XX-literaturã contemporanã, care va apãreavineri, 7 decembrie ». - cum ne spune o notã dinunu, nr. 8, din decembrie 1928, datoratã probabillui Saºa Panã. În a doua revistã moldoveanãtipãrea, paralel cu debutul din unu, un textintitulat În loc de manifest, rimat tradiþional, însãcu o imagisticã trãdând deja, dincolo de stângãciiemfatice, un anumit curaj al asocierilor, chematesã traducã un program juvenil-iconoclast : “Focul

vechi e scârnav, prin el trecem ghem ; / Bolovaniiumbrei, ulii de blestem / Bat ºi rup osânze deluminã calmã. / Cine-aruncã-ntâi azi, discul desudalmã? / Cãutaþi-mi zeii cocoþaþi pe cruci / Sãle cânt prohodu-n hohot la rãscruci?”. Sau:“Bãlegar de visuri inima v-o-ngraºã / Adormind înmuzici de tãcere laºã”. Promisiunea înnorii seface, oricum, în zona de influenþã a imaginaruluiconstructivisto-futurist: “ºoldul Afroditei mi-lascut la strung”, “Babel singur urcã din sporiielastici / Calfele fac case ori devin gimnastici”…

La unu, apãruse mai întâi cu un poem, Jazz,cu decor de cabaret de epocã modernistã ºifrazare cu concentrãri geometrizante ºi sincope pecare poezia de program constructivist le înscriseseîn peisaj cu câþiva ani în urmã, prin Vinea,Voronca sau Roll: “Alb creºte-n alcooluri unnenufar de bec. / ni-s creºtetele douã pe o tipsieduse; / mâini cu fluiditate de balerine ruse / întrebutelii joacã pe un rec / fumans / sãrut vid /zâmbete-n dans / difuze bile roze s-au ciocnittorid”. Un mic aer satanic, moºtenit de ladecadentiºtii francezi subliniazã fronda în a douastrofã, unde elemente “exotice” sunt integrateacompaniamentului muzical strident alinstrumentiºtilor de pe estradã: “Asmut secret cudulci oase de pui ud Luciferul; / sub mese calcãmoale, sfrijit, în gen de câine. / am sã-i ridicstatuie din miezul rãu de pâine / licoare denaranjas tu soarbe din ochi cerul / livid / Mànio;/ scrijilã (sic!) rigid / gorilele estradei un pericardde banjo”…

Alte texte poetice apãrute în aceeaºi revistãduc ºi mai departe experimentarea unuiimagism din care se recompune, la modulsimultaneist, al interferenþelor de planuriîmprãºtiate, un tablou dinamic ºi tensionat, înnotaþii ºi metafore în lanþ ce alãturã elementulnatural celui de ambianþã modernã: “Coarneleasfinþitului împung bestiile templelor / Prafcosmic noaptea nãbuºã bronchia luminilor / Aornat vila cu þestele crinilor eºafodul terasei / Eun arc voltaic verdele pinilor. // Zbucni dincutremurul muºuroaielor lava furnicilor /Scufiþele ghindei ºi râsul fragilor se nimicirã ca/ Pompei / E o expoziþie de curcubee virajulþânþarilor / Pachiderm pãmântul cu tulpini înºerpuirea trompei”… (Motiv). Într-o Baladãmarinã se procedeazã similar, cu un grad maiaccentuat de “ermetism” sintactic, prin carefoste motive simboliste sunt reciclate în formulaunui soi de cubism analitic. Mirajul unei iubirisenzuale în peisaj marin ºi desertic seaproximeazã astfel în acelaºi sistem de notaþiemetaforizatã, într-un limbaj în care preþozitãþile“elevate” stau lângã licenþe aproape triviale:“Faruri de bolnavi / clãtinau cristalul tidvelor /exilat e comandorul / rãguºit de quarturi / prinpâlniile trombei / mondena pãlmui deºertul /sub evantaiul oazei / murmurã-n nisip miragii /irumpe sonda sânilor flama coapselor de aur /descheind nasturii scoicilor / cãutãtorii dinarcansas / în binocluri flancurile, / erecþiastâncei / în coit aquatic / zgârie safic / sãgerminezi familia de spume / ºi alga noctilucã/…/ flori de insolaþii în mãdulare susur /bazarul piciorului se deschide-n lunã”…

Cele câteva proze, tipãrite tot în unu, sunt, defapt, tot ce a dat mai dens Virgil Gheorghiu caexpresie a unei modernitãþi trãite în dinamica eicotidianã, surprinsã/inventatã deopotrivã înconcretul ei substanþial, graþie unui simþ al mate-riei transpus într-o imagisticã ce preia modelulsimultaneist cu o ars combinatoria inventivã, ce-ºirecunoaºte reperele în “reportajul” practicat de unBlaise Cendrars în Transsiberianul sãu ori înplastica cubistã, precum în Spre ora O:«Locomotiva în ºezutul trenului Ceinturepompeazã vagonul meu spre Port-Royal. Fir detelefon liniazã ferestrele care falºificã galbeni deluminã platã. Liniile nervi þipã, se zbat în frisonulsosirilor. Maºina cu sânge pe bot deschide pulpeleroþilor ºi defloreazã-n coastã gãrile. Bulevardeletârâte de autobuze se lungesc ca gumeleînnodând în rãspântiile albe cafenele. /…/Sergenþi cu pelerine retezate par ambisexi.Epuizez excentricul: beau cacao cu piºcot dehavanã. Caseriþa roºcatã îºi preseazã mâinile încadastre. Bãuturile fierb ca-n autoclave. Aliniate,figurile buretoase sug sensual mãduvã lichidã dinconul paharelor ºi deschid în stradã cu gesturimanechinate paraºutele crengilor. Toate picioarelese încruciºeazã, pe când superiorul corpurilor stau(sic!) obtuze ca-ntr-un voiaj siberian. Scaune sefreacã electric de robe încât aºezat mã clatin ca-nSalmacis.” Amintirea livresc-mitologicã vine sãaccentueze nota de senzualitate a acestui universºi el “hermafrodit”, interferent ºi ambiguu. Iarelementele de decor din final, trimiþând la ocafenea parizianã celebrã, întregesc ambianþa demodernitate boemã, asezonatã cu “melodiilenegre” la modã: “Tablourile cubiste în Rotonde,ca talgerele simfoniei viitorului tremurã vag pezid vãruit peste poeme fãrã transmisie, repetândacustica ritmului triumfal nou. Pe ulucilebalustradelor curg ºuvoaie guturale de melodiinegre”.

Nu altfel stau lucrurile, în fond, nici cu altedouã texte în prozã publicate în revista unu în1929, Soliloc ºi Marea vânãtoare. În prima, stradae spaþiul spre care se deschide/închide privireareporterului-visãtor, care îºi pune în scenã confe-siunea: “Strada. Sã-mi repar puþin glasul. Strada.Iertare. Lucrul e serios. Strada. La capãt e odoamnã. Nu mã uit ºi dispare. ªi ce e cu asta? Odoamnã rimeazã cu toamnã, dar e varã. A fost osurprindere ovoidã ca o fazã a lunii”…

Cum se vede, poetul îºi deconspirã statutul deconstructor al textului, se abandoneazã joculuicontiguitãþilor sonore, e permeabil ecourilorlivreºti, cum ne spun ºi câteva fraze ceva mai jos:«Când scot gulerul (Scott e romancier). /…/fiecare frunzã e o mirodenie, denie. /…/ Aleeami-a condus nãluca în lac. E un fel de Ofelie pecare o scãp în toate soiurile de ape”… E o“filmare de forme” conjugatã cu proiecþii alereveriei intime, desfãºurate în evantaiul aceluiaºiimagism pletoric. Cealaltã prozã, Marea vânãtoare(titlul ei va trece ºi la volumul publicat în 1938)este ºi mai ramificatã imagistic, amintind încã odatã de Ilarie Voronca sau de Stephan Roll, cu unsimilar apetit pentru transformarea notaþiei înmetaforã, dupã sistemul “în lanþ” care fusese ºi alsuprarealismului: “În pavãza oglinzii defila evulmediu al tãcerii când soarele îºi muºcã buzeleîntâlnind ofensa geamurilor. /…/ Se ofereau braþeunui scrib din azur pãtratele catedralelor cu scoicivuind sub nebuloasa cãdelniþelor. Degetelepreoþilor descuiau stele, le vedeam lunecând întrepsaltirile unsuroase ca torsul curtezanelor în zoriicearºafurilor. /…/ Funicularul vocilor urcã pisculnorilor, se rãstoarnã ca o rugã neprimitã în

Virgil GheorghiuMomentul avangardist

Ion Pop

istorie literarã

99



99TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

coamele ploilor…/…/ Un singur cal atacã opãdure ca o reginã verde”. ªi încã: “ºtampile ochiiatingeau pergamentul mâinilor”, “tu frângeaianafura bancnotelor”, “în desiºul zenitului trilapasãrea surâsului reflectatã în palatul de cleºtar aldinþilor”…

“Exemplarul unic de poeme Panoptic“ pare ficel ce va fi tipãrit ca un afiº la Editura Unu în1930, sub titlul 8-11-19 ºi unde se pot citi versuritot atât de încãrcate de imagini nu foarte comune: “Albesc pletele somnului pe fruntearespiraþiei / Drapele de hipertmanganat îndesfãºurarea / Pauzelor de victorii ºi reverii descapet; / Cum gem ºefi de expediþii piepturi deprietene insulare / Dar pleoapa lor abia miºcatãlagãrul trezeºte / Încât o silabã aromatã / ºifructe gustoase miºunã ca termitele. / Se-ntunecãmetalul nobil în lãzi oceanice / Degetelepalmierilor se umezesc pe buza morganelor”…

Urmând exemplul celor de la unu, carepublicau din când în când un soi de cugetãri-aforisme fantezist-ironice, în linia unui imagismcultivat deja de Adrian Maniu în unele dintreFigurile de cearã, Virgil Gheorghiu e ºi autorulunor Poeme telegrafice ingenios asociative, încheie ludicã: “Sistemul solar face gigantica legat laochi. Dumnezeu e director de circ ºi se încrede înreclama stelelor.”; Lutul serveºte la cântat (:luth)”; “Lunã, zmeu cu coadã de strofe; n-amdestulã sfoarã pentru tine. Eºti liberã. Se vor jucaalþii”; “Metropolitan, fulgerând dedesubt cruciºuldirecþiilor întunecate, subconºtientul Parisului!”;“Moise – toiag întins, semn minus spre Canaan”…

Momentul avangardist propriu-zis al poetuluise consumã, însã, repede. Neînþelegeri cu grupulde la unu au dus la excluderea anunþatã amuzantîn numãrul 26 al revistei, din iunie 1930:“Abãtându-se de la solidaritatea grupului nostru,dl. Virgil Gheorghiu a fost îndepãrtat cu începeredin luna aprilie º.a.m.d. De asemeni este rugat sãtreacã pe la redacþie sã-ºi ia piciorul în cur”…

În continuare, evoluþia sa va fi aceea a unuimodernist “moderat”, care se vede cã a asimilatbine mica experienþã avangardistã, chiar dacãnonconformismul ºi teribilismele sale apar multrelativizate în cãrþi precum cele deja menþionate,adicã în Febre, Marea vânãtoare, Tãrâmul celãlalt,care se menþin, cumva, în apropierea stilisticã acolaborãrilor din anii 1928-1929. Într-o recenzie laMarea vânãtoare, Pompiliu Constantinescu evoca,foarte rezervat, “o vreme, aceea a începuturilor,când poetul cãuta expresia specioasã; este faza’avantgardismului‘ sãu”, constatând cã ºi înversurile mai noi apar “infiltraþii“ ale aceleiperioade ºi citând versuri ce conþin imaginiprecum “cufãrul linºat de un continent”, “unungher cu gripe hibernate” ºi “rozele de recviema(le) iubitelor” - asocieri, ce-i drept, forþate ºiartificioase.

Dincolo de asemenea artificiozitãþi, lui VirgilGheorghiu pare a-i fi priit exerciþiul avangardist deeliberare de convenþii, încât multe dintre poemeleulterioare acelei etape îi datoreazã tocmaidezinvoltura imaginaþiei, care e ºi una lingvisticã,de constructor detaºat ce-ºi manevreazã lucidinstrumentele de comunicare. Se topesc, cumanticipam mai sus, în sinteza sa liricã, aluviunipornite dinspre filonul baudelairian-decadentist,ilustrabil ºi de alte exemple, precum : “ciclonulfetiþelor damnate / mansardele cu frânghiile degenii spânzurate”, “un halo de haºiº (care)încoroneazã spelunci” ; ori cu ceva din peisajul“ftizic” bacovian: “vieþile amanþilor cântã rumenede sânge / Sau râd înãbuºite sub climatul zgurilor”, “rãsãritul de ofticã ºi abecedare”,“polare neguri în fildeº de clavire”. Distanþa“criticã” faþã de propriile texte sugereazã o

remarcabilã libertate faþã de convenþiile adoptateºi conºtiinþa unui joc sui generis pe scenapoeziei, cu pozã de actor de elitã, cu gusturiestetizant-decadente : “Fiecãrui cheiu ºi etaj ammontat epiloguri; / Eu, fenomen de cartier înmuzicã ºi droguri, / Betonai demenþe în varniþeleceþii, / ªi furiºam cadou în pantofii lui Venus aPieþii. /…/ Pe când fraþii mei la garduri boleaudupã speþã, / Eu umblam în ritmuri de Alteþã / ºinumãram þânþarii în loc de margarete / Pentrupaludismele anahorete” (Poem cu ºerpi). Lecþiabarbianã e bine asimilatã ºi ea, în strofe stricte,eliptice, cu peisaj stilizat geometric, sugerândascensiunea extaticã, precum în acest Imn: “Ca ogemã de nobilã erã / Condor corectând turnuristatice / Planeazã-n ezitãri estatice / Peste necro-emisferã. // Soare galvanic, iris de aur / Cu sporide migratoare muze / În floralele avuze / Stilezilimite de laur // Somnul de pastor, astrolit / caziprecum destinul pieziº. / Edenului abia-n frunziº/ Spargi albul, istovit”.

În Marea vânãtoare, poetul, care era ºi un finmuzician, poate auzi cum “în paradisul de cenuºãal sonatelor / Se zbat optimile” ºi, într-o expresievag ermetizantã din acelaºi poem, cum “Oameniîn cartierul brumelor / Purtau ocnaºul defunct alclaviaturii” (Plecare). O muzicã difuz elegiacãemanã din mai toate versurile din acest volum,în stãri de reverie crepuscularã, somnolentã, încare “orele de studiu” au o “cãdere de fluturiobosiþi”, “Voaliere de fumuri calme / Au dus laceruri basmele din case” ori mama profesoarã eevocatã trecând cu paºi osteniþi “lângã bãrcile dehârtie ale elevelor somnoroase”. Altãdatã, “aromaunui declin de stamine / se despleteºte-n dansulamintirilor”, “Spre pilonii porturilor alte vapoare /Se îndreaptã somnoros ca pruncii spre maméle ”,“ lebede morgane aduc pe aripi seara”, iar poetulse vede “lâncezind în împãrãþii morgane / ºifumând spirala capitelurilor virtuale”. Pe unasemenea fundal aburos, desenul poate cãpãta unaer stilizat hieratic, ca într-o Stampã în decorrustic, ce cheamã în sprijin referinþa biblicã, cumfãcuse ceva mai devreme un Ion Vinea: “vãcarii /În fum biblic de gunoaie / Veneau pe dealuri capatriarhii / Din cãrþile mele de religie”; sau înpoezia Singurãtate, unde dinspre cadrul modernse trece prin reverie spre efigia medievalã apoetului-cruciat, amintind întrucâtva de AdrianManiu: “Cordoanele nopþii tãiate de tren, / ªisuie nojiþã pe unghie luna. / În adâncul oglinziiplânsul de lirã: / Tu… Tu…/ Tutun amar, planetãnelocuitã. // Era-ntr-un ev un cruciat, / ªi ochiiDoamnei-Mediteranã. /…../ La lampã i-a scris,muind în ranã”. Din sinteza liricã propusã în chippersonal de poetul nostru, nu lipseºte nicimotivul simbolist, drag ºi moderniºtilor pre-avangardiºti de început de secol, precumCendrars, Valery Larbaud ori Paul Morand:“Leneºe trenuri de excursii ca fluviile-n Orient, /Trenuri lacome de graniþi / Cu virtuoºi ºi regi detrust în calmul sleeping-carelor, / Trenuri defructe împletind fumul cu al vapoarelor, /Depãrtãrile în lanternele voastre se pãsuiesc ca uninel, / Trenuri, jidovi rãtãcitori ai basmului deoþel” (Trenuri).

Cam în aceeaºi zonã de sensibilitate sesitueazã ºi poemele din Tãrâmul celãlalt, undemai pluteºte“ fumul de morgane lente”, mairãmâne ceva din “clavirul colbãit” ca o “lebãdã-nsomn”, iar ecoul – conºtientizat ca livresc – alpoeticii simboliste mai este înregistrat, asociind “spleenul ºi lectura” care “urcã peste borduri”,“adolescenþa panicã / cu pretext de lecturãoceanicã”, “sincope de fanfare”, “fumul desamovare al expreselor”. Se simte însã în mainoile versuri ºi o repliere spre un fel de

tradiþionalism modernist, o dorinþã manifestã deîntoarcere la realitãþi mai concrete, locale, are locun soi de revenire, ca la din nou evocabilulAdrian Maniu, “lângã pãmânt”. “Mã voi mâhni /De Isuºii troiþelor plângând în lemn / Cãlãtoriiodihniþi în prãpãstii / ªi de izvoarele scorburiiclipind pentru scufundarea comorilor / Prin ochiilor am sã revãd / Lacrima ierbii din geana plecatãpe imaºuri” - promite poetul – ºi se va ºi vedea,altundeva, “cetind viitorul în oglinzile de fier aleplugurilor”, se va simþi atras, într-o pornireumanitarã, de “ vaierul copiilor tãiaþi de irodulmizeriei / ºi vocile de rãmas bun ale ucenicilor /Fugãrindu-ºi umbra printre roþi fierbinþi”,regretând apoi, într-un Cântec umil, cã n-a“îngenuncheat ca un duh al chiliilor / Lângã orbiide lângã poduri” ori cã n-a “sângerat odatã cuapusul / Când muncitorii trãgeau blocuri de oraºpe cer”.

Sunt, aºadar, semne ale unor schimbãri deregistru ºi tematicã, de relativã “clasicizare” ºireconvertire la “tradiþionalism”, anunþatã formal ºide câteva sonete, iar amplul poem Cântece defaun, din 1940, va uza de masca clasicizantã,dionisiacã, aproximatã într-un discurs cu prozodiecuminte, pe linie tradiþionalã : “Eu mi-am cioplitdin cornul lunii pline / Un syrinx, pentru nimfamea, din trestii. / M-am înþeles cu neamu-ntregde bestii / Sã-mi ierte mugetul de sânge-n vine. //ªi-n mijloc negru de crângare ude / ªiret ºiprefãcut voi ºti sã cânt / Durerea unui bulgãr depãmânt / Cu hulpavi ochi spre coapse tari ºinude”… Dupã apariþia versurilor din Pãdureadormitã (1941), care mai pãstreazã doar puþineîndrãzneli moderniste, Virgil Gheorghiu va puteapublica abia în 1966 un alt volum de Poeme.Opþiunea clasicizantã se va stabiliza într-o amplãculegere de Sonete (1975), iar ultima carteantumã, din 1977, va cuprinde tot niºte Cântecefinale de faun. Pentru ca artefactul sã învingãdefinitiv, o Carte a rondelurilor, postumã, vaîncheia opera tot registru artizanal, cu polisãrilimpezi ale versului, dar ºi cu destule locuricomune, foarte departe, în orice caz, de“momentul avangardist” ºi de prelungirile sale dinanii ’30 ai secolului trecut.

Republicându-ºi într-o ediþie secundã –probabil nerevizuitã ºi adãugitã, de vremece nu se menþioneazã nimic explicit în

legãturã cu asta – Istoria literaturii române.Dramaturgia (Bucureºti, Ed. Tracus Arte, 2008,918 p.), Mircea Ghiþulescu face un serviciututuror acelora care, deºi interesaþi într-o astfel depanoramare, nu au ajuns în posesia primei ediþii(cea din 2000). El continuã însã – iar acest lucrueste mai important în direcþia proiectuluiscriitoricesc al autorului – ceea ce a început cupeste douã decenii în urmã, atunci când publicaO panoramã a literaturii dramatice românecontemporane (1984), începând cu... sfârºitul ºirecuperând abia ulterior dimensiunea istoricã aactualitãþii. Între timp, efortul sãu istorico-lexicografic a cuprins însã ºi Cartea cu artiºti.Teatrul românesc contemporan (2004), ceea cedezvãluie o conºtiinþã criticã de o mai largãsuprafaþã decât s-ar fi putut crede. ªi uite aºa, dinromancier ºi autor de piese publicate în revistestudenþeºti, precum Echinox-ul, Mircea Ghiþulescua ajuns sã îºi stabileascã centrul de greutatecreatoare în zona explorãrii creaþiei dramaturgiceºi al actoriei româneºti, oferind sinteze ºiinstrumente de lucru care îi conferã dimensiunide mentor recapitulator cu ticuri ardeleneºti.Numai în aparenþã o asemenea dinamicã îlamplaseatã însã pe autor în categoriacomentatorilor cuminþi. Pesemne cã, mai înþeleptdecât odinioarã, astãzi el foloseºte istoria literarãca alibi pentru polemicã. „Avem iluzia cã o nouãlecturã a patrimoniului dramatic românesc, caresã puncteze mai curajos valorile, ar putea activadramaturgia pasivã”. Pornind de la platformaaceasta, Ghiþulescu viseazã la o dramaturgieactivã – conceptul îi aparþine – care ar desemnaacele contribuþii textuale care modificã „nu numaiun fel de a scrie, dar ºi unul de a face teatru” (p. 18). Prin aceasta, criticul ºi istoricul literarstatueazã cã „Problema nu mai este a autonomieitextului sau spectacolului, ci a reversibilitãþiiîmprumuturilor” (p. 18). Într-o miºcare –constatabilã – de maree dinspre dramã cãtrespectacol, tendinþa actualã, ºi înapoi (tendinþaaltor epoci), reciprocitatea ºi du-te – vino-ulcontinuu pare sã fie reþeta propusã deobservatorul atent ºi dedicat al tendinþelorteatrale care trece în revistã contribuþiileromâneºti. Problema centralã într-un asemeneademers este însã cã, înainte de orice evaluare

posibilã referitoare la dramaturgia românã artrebui sã ºtim mãcar cum aratã aceasta ºi câtãeste. „Nu ºtim dacã dramaturgia româneascã estemare sau micã dar, în mod sigur, este necititãsau, cel mult, rãsfoitã” (p. 7). Acest lucru seîntâmplã pentru cã textul teatral este altceva decâtliteratura propriu-zisã, nedefinindu-se nici caprozã, nici ca poezie, chiar dacã poate îngloba înhaloul sãu din ambele. Din pãcate, însã, pânã înultima perioadã, criticii care s-au pronunþat înlegãturã cu dramaturgia au fost, prin excelenþã,profesioniºti ai literaturii în cel mai larg înþeles alacestei noþiuni, nebeneficiind de o specializare îndomeniul criticii teatrale. Dintr-un punct devedere, deci, cartea lui Mircea Ghiþulescu este ºiun manifest pentru critica teatralã ca opþiuneconstantã ºi consecventã, presupunând o ieºiredin diletantismul critic tradiþional al spirituluicapabil sã deceleze binele ºi contraperformanþa îndomenii plurale.

Cu acest program în frunte, cartea sedesfãºoarã în direcþia unei re-lecturi a textelordramaturgice din România cu ambiþia cuprinderiitotalizante. Ghiþulescu se rezumã sã împartãîntreaga istorie a genului în patru etape: 1800 –1900; 1900 – 1945; 1945 – 1990 ºi 1990 – 2008.Odatã cu teatrul interbelic, apar secþiuni de„Profiluri” ºi de „Dicþionar” (ultimele se regãseauºi în sinteza de istorie criticã a literaturii românea lui Nicolae Manolescu), pentru ca ultima etapãsã se compunã exclusiv din acestea. Rezultã deaici o anume dificultate în a contura niºte direcþiiºi tendinþe mai generale, ca ºi fascinaþia faþã depersonalitãþile creatoare ca entitãþi individuale. Nuar fi stricat niºte capitole menite sã analizezeprogramele care vor fi fost susceptibile sã grupezeîn jurul lor mai mulþi dramaturgi, fenomenele deemulaþie, publicaþiile mai importante dinperspectiva interesului lor pentru dramaturgie, bachiar ºi referirea mai amplã la contextul politicreflectat în documente importante pentru mersulînainte al acestui domeniu. Astfel de lucrãri auapãrut în ultima vreme, de-ar fi sã mã refer fie ºinumai la culegerile ºi volumele colectivecoordonate la Cluj de Liviu Maliþa.

Totodatã, mi s-ar fi pãrut excelent dacãautorul ar fi gãsit resursele pentru a facejoncþiunea – fie ºi prin câteva rânduriintroductive, dacã nu în maniera lui Alexªtefãnescu din istoria lui literarã, care dedicã

evocãrii contextului subcapitole întregi – întretextele produse de dramaturgi ºi împrejurãrilevieþii de teatru. Vreau sã spun cã nu este inutilpentru mai buna înþelegere a tendinþelor textuluidramatic sã ºtii, de pildã, cã atunci când scriaAlecsandri marii artiºti ai scenei erau Matei Milloºi unchiul lui Caragiale; cã teatrul – postum – allui Eminescu nu ar fi arãtat la fel dacã scriitorulnu ucenicea în trupa lui Fanny Tardini; cã însuºiconu Iancu a trecut prin faza de angajat al uneitrupe de teatru; cã în vremea lui Camil Petrescustrãluceau pe scenã Marietta Sadova ºi colegele ei,împreunã cu Tony Bulandra ºi George Vraca etc.

Poate cã într-o ediþie ulterioarã, Ghiþulescu vagãsi interesant sã compare – cunoscând prieteniileºi intersecþiile vremii – teatrul scris de Slavici,Eminescu ºi Caragiale, neuitând cã au trecut cutoþii pe la Junimea, sau sã acorde o atenþiesuplimentarã complementaritãþii pe care oexprimã preocupãrile membrilor Cercului Literarde la Sibiu pentru baladã, dar ºi pentru elementuldramatic (Radu Stanca, Dominic Stanca, I. D.Sârbu scriu teatru, Doinaº traduce Faust, dar esteºi el autorul unei – unice – tragedii, Eta Boeriutãlmãceºte, ºi ea, o antologie a comedieirenascentiste italiene). ªi, aºa cum primii s-auadunat în jurul lui Titu Maiorescu, mãcar în parteºi pentru o vreme, ceilalþi au ieºit, într-un fel, desub mantaua teatrului, filosofiei ºi eticii – stoice,de la un timp -- a lui Lucian Blaga.

... Deja, la dimensiunile la care se înfãþiºeazã,ca ºi prin cuprinderea ei, lucrarea lui MirceaGhiþulescu impune respect. Cu toate acestea,pentru a nu rãmâne, în cea mai mare parte a ei,o galerie comprehensivã de portrete ºi analizerezumativ-monografice, extinderea ei în direcþiiprecum cele arãtate mai sus ar putea fi salutarã înstructurarea ei ca un instrument de lucru de mareutilitate în înþelegerea fascinaþiei unui gen literar,a locului pe care teatrul ºi fenomenul teatral l-auocupat în societatea ºi în cultura româneascã.Priceperea cu care analizeazã criticul ofertadramaturgiei noastre, disponibilitatea luiscriitoriceascã – de romancier, deci de constructorde lumi – îl recomandã pe autor ca fiind unuldintre puþinii foarte bine pregãtiþi pentru a ducemai departe proiectul sãu.

În acest context, cea mai potrivitã încheiere aprezentei întâmpinãri s-ar putea sã fie unfragment din cuvântul scriitorului la una dintrelansãrile de librãrie ale sintezei: „ (...) Sunt uncititor înrãit de piese de teatru ºi cred cãdramaturgia oferã o lecturã mai dificilã, dar maiintensã, mai purã, decât alte genuri literare,tocmai pentru cã este «incompletã” ºi te pune însituaþia, intelectual confortabilã, de a face apel lafantezie, perspicacitate ºi culturã pentru a adãuga[de la tine la cele spuse de autor – n. O. P.].Tocmai eliptismul este acela care îndepãrteazãdrama de realism ºi o apropie de artã. Faþã dedrama shakespearianã, hugolianã, ibsenianã,drama modernã a pierdut cincizeci la sutã dincuvinte, fãrã a pierde din intensitate. Vorbimdespre marii autori, desigur, de genul Beckett sauIonesco. Din explicit ºi locvace, teatrul modern adevenit implicit ºi eliptic, ceea ce îl face foartepotrivit pentru lecturã”. Mircea Ghiþulescuimagineazã, deznoadã ºi explicã în modconvingãtor viziunile oamenilor de teatru români.

1100



1100 TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

imprimatur

Aventura teatrului nostruOvidiu Pecican

(Urmare din numãrul trecut)

Nicolae Manolescu mai are însã ºi alþiprieteni cu reputaþie tulbure, a cãroramintire se strãduieºte s-o tãmîieze acum,

dupã ce-au trecut în nefiinþã. Unul dintre aceºtiaeste Mihai Botez, evocat afectuos în succesivulnumãr al revistei Lettre Internationale (ediþiaromânã, primãvara 2009).

Paralelismul celor douã evoluþii biograficecomemorate e într-adevãr frapant. AlexandruIvasiuc îndurase, în tinereþea sa agitatã, chinurileºi puºcãria politicã anticomunistã, dar se cãpãtuisela maturitate, în diverse posturi ºi onoruri dintrena sistemului. Mihai Botez a pornit ºi el prin a-ºi asuma gesturile de rebeliune, la adresa despo-tismului comunist, drept care a ºi fost sancþionat:“Disidenþa lui Mihai a debutat cu o scrisoareadresatã lui Ceauºescu, în care îi reproºa acestuiastrategia economicã. Dupã o vreme, a fost alungatºi de la catedra Facultãþii. A fost mutat cercetãtorla Institutul de Matematicã, desfiinþat ºi acestaulterior. Sediul fiind evacuat peste noapte, biblio-teca a fost aruncatã în stradã. Represiunea nu s-aoprit aici. Anchetat aproape o sãptãmînã de secu-ritate, lui Mihai i s-a refuzat de 29 de ori viza deieºire din þarã. (Cifra era a lui, matematicianul,aºa cã îi fac credit)”.

Anumite diferenþe se observã totuºi, între ceidoi amici zugrãviþi de pana memorialistului. Întimp ce Al. Ivasiuc pare mai curînd furtunos ºimitoman, Mihai Botez aduce a strateg binecumpãnit, prudent chiar ºi în reacþiile bãºcãlioasede protest: “Era mereu calm, liniºtit, relatîndu-micu mult umor discuþiile pe care le avea. Intra încomportamentul lui ºi o bunã dozã de abilitate.Fiind membru PCR (nu mai þin minte dacã ºicînd a fost exclus), a votat, în adunarea de la uni-versitate, pe cînd era încã lector, contra propune-rii ca Nicolae Ceauºescu sã candideze la conduce-rea PCR, declarînd, spre stupoarea sutelor de par-ticipanþi, cã el o susþine pe Elena Ceauºescu.Chemat la ordine dupã adunare, le-a explicat cîtse poate de serios colegilor lui cã o schimbare etotdeauna binevenitã ºi cã el sprijinã ideeacreºterii numãrului de femei în organele de con-ducere ale partidului. Creºterea numãrului defemei era un slogan la modã în PCR. N-au avut,evident, ce sã-i facã”.

Primind pînã la urmã rîvnitul paºaport, MihaiBotez se stabileºte în Statele Unite. Acolo, steauasa continuã sã creascã: frecventeazã lumea bunã,catalizeazã personalitãþile cunoscute ale exilului înjurul unor idealuri comune, strãluceºte infatigabil:“O vreme ne întîlneam în patru, cu DorinTudoran ºi cu Vladimir Tismãneanu. La Houston,l-am prezentat lui Corneliu Coposu, invitat ºi el laConvegno. La Washington i-am cunoscut peRegele Mihai ºi pe Reginã, la nu mai ºtiu ce felde ceremonie, dupã care am fost invitaþi, toþi, deMihai, la un restaurant”. Însã, de pe aceastãculme a mondenitãþii sclipitoare, iatã-l azvîrlit, peneaºteptate, în malaxorul dispreþului unanim: “Unan sau doi mai tîrziu, trãia izolat, ignorat de toþiprietenii noºtri stabiliþi în SUA. Le devenise sus-pect. N-am înþeles niciodatã de ce”.

Ce romanticã întorsãturã de destin, a unuipersonaj prãbuºit, vorba italianului, dalle stellealle stalle! Ne-am fi aºteptat, din partea spirituluiscrutãtor al memorialistului, sã intre în dedusub-turile fenomenului, sã tatoneze motivaþiile unui

asemenea derapaj. Dar explicaþiile sale, atuncicînd apar, se menþin în zona comodã a lui nuºtiu, nu pricep, nu-nþeleg. În ordinea asumãriiunor situaþii neplãcute, fireºte cã aceastã atitudinee totdeauna mai comodã. În varianta comunicãriinuanþate a realitãþii, însã, ea echivaleazã cu o de-zertare.

În continuarea traseului de carierã al lui MihaiBotez, amicul Manolescu se mulþumeºte sã con-semneze desfãºurarea evenimentelor, persiflîndu-isubþire pe cei ce se minuneazã de nefirescul lor.Ceilalþi foºti apropiaþi ai protagonistului “se între-bau din ce trãieºte (pãrea sã aibã bani destui), dece nu le comunicã adresa, cine e noua lui soþie(se recãsãtorise între timp) ºi aºa mai departe. Înzadar am încercat sã-i conving cã mie îmirãspunde la telefon de îndatã ce-l sun ºi, din cîteîmi spusese, lucreazã pentru o firmã de consul-tanþã politicã. Iar cînd a acceptat sã vinã în þarã,la solicitarea lui Iliescu, probabil ca sã preia ofuncþie în guvernul pedeserist, toate zvonurilecare circulau pe seama lui au pãrut confirmate:disidentul Mihai Botez devenise securistul cuacelaºi nume”.

Interpretarea ulterioarã a faptelor, din parteaautorului, ne împinge treptat spre cea mai adîncãuluire. Adeziunea nonºalantã a fostului disidentanticeauºist la politica de violenþe minereºti a luiIon Iliescu este explicatã, cu o la fel de mare de-zinvolturã memorialisticã, prin... dorinþa de lux ºieleganþã a personajului: “Era gãzduit la una dinvilele de protocol de la Bulevardul Kalinin (astãziMircea Eliade). Alt prilej de rumoare ºi de suspici-une. Cum ºtiam cã nu-i displac onorurile ºi chiarfastul, nu m-am mirat. Cînd ne-am vãzut, la unrestaurant, a venit cu o maºinã oficialã”. Dacã amextinde aceastã logicã bizarã, n-ar mai trebui sã nemirãm azi de opþiunea neocomunistã a nici unuiadintre partizanii lui Iliescu: bieþilor de ei nu le dis-plãceau... onorurile ºi fastul.

Iar N. Manolescu mai strecoarã subtil încã ocircumstanþã atenuantã, privind trecerea lui MihaiBotez, cu arme ºi bagaje, în tabãra foºtilor sãicãlãi: din moment ce opoziþia democraticã seeschivase de la acceptarea serviciilor lui, opþiuneaîi devenise aproape inevitabilã (?): “Mi-a amintitcã, la Houston, îi propusesem un post în guvern,dacã PAC sau CDR va veni la putere, ºi cã pro-punerea fusese primitã evaziv de CorneliuCoposu. Era adevãrat. Ulterior îi telefonase cinevadin anturajul lui Iliescu, invitîndu-l la Bucureºtipentru a discuta o eventualã numire. Venise, iatã,discutase, refuzase. Nu considerase de la bunînceput cã e dezonorant sã dea curs unei astfel depropuneri, indiferent de unde ar fi venit. El nuera un radical. Ca alþii”. Ciudatã logicã, prin cinis-mul ei! Întrucît propria tabãrã nu-þi oferã prilej deparvenire, te adresezi la concurenþã. Iar lipsa descrupule ºi deraierea de la consecvenþa de prin-cipii ajunge a fi scuzatã prin... spiritul de tole-ranþã (“El nu era un radical. Ca alþii”).

Fireºte cã un zarzavagiu are toatã libertatea dea-ºi muta ghereta într-o altã piaþã, atunci cîndafacerile nu-i mai sînt profitabile. Dar pesemne cãnãpîrlirea eticã a unui intelectual e pedepsitã prindiscreditul public – chiar ºi atunci cînd N.Manolescu se preface a nu înþelege le pourquoi dela chose: “Cu excepþia lui Mihnea Berindei (careera ºi el de faþã) ºi a mea, îl pãrãsiserã toþi pri-etenii. «Nu putem trãi din ranchiunã”, repeta

Mihai Botez. N-am avut, nici atunci, nici altãdatã,nici cea mai micã dovadã cã juca dublu ºi necin-stit”. Directorul României literare, care l-a inter-vievat complezent pînã ºi pe Ion Iliescu, pe vre-mea cînd studenþii erau mãcelãriþi de mineri înPiaþa Universitãþii, e oarecum normal sã nuobserve cele mai evidente dovezi ale jocului dubluºi necinstit...

Cum tot neobservatã a trecut ºi reacþia duplici-tarã din 1995 a lui Mihai Botez, în calitate deambasador al lui Iliescu la Washington, la discur-sul rostit de diplomatul David Funderburk înCongresul american. D. Funderburk, fostambasador la Bucureºti pe vremea regimuluiceauºist (funcþie din care demisionase spre aprotesta împotriva despotismului dîmboviþean to-lerat de superiorii sãi ierarhici), s-a simþit dator sãfacã o descriere de peisaj a realitãþilor româneºtipostdecembriste. În intervenþia intitulatã O vederepozitivã asupra României ºi românilor, omulpolitic american sublinia, fãrã ezitare, continui-tatea camuflatã a vechilor nãravuri autoritare:“Degradarea economicã, moralã ºi spiritualã prici-nuitã de comunism a avut consecinþe enorme ºi îiva urmãri pe români generaþii întregi. Vechiicomuniºti sînt tot la putere, sub un nume diferit,însã þara a fãcut eforturi sã se apropie de StateleUnite ºi sã se reintegreze în lumea Vestului”.

Ce avea de rãspuns, la acest diagnostic precis,Mihai Botez? Efortul sãu de-a dilua ºi a disipajudecata publicã severã, în numele propriului tre-cut glorios, rãmîne dizgraþios, în ciuda volutelor“de salon”: “Ca fost disident anticomunist, refu-giat politic în Statele Unite ºi într-o vreme rezi-dent permanent în S.U.A., am învãþat sã respectpunctele de vedere la care nu subscriu înîntregime” (vezi rev. 22, nr. 35/1995). Cît priveºterezerva moralã a diplomatului americanFunderburk, legatã de faptul cã, dupã o revoluþiesîngeroasã, în România se menþinuserã aceleaºieºaloane de putere, sofistul Botez rãspunde cu oargumentaþie politicianistã încheiatã la toþi nas-turii: “în spiritul adevãratei democraþii, pe minepersonal nu mã tulburã la fel de mult cît pare sãvã tulbure pe dumneavoastrã situaþia normalã cãnu toþi cei aleºi ne împãrtãºesc propriile valori ºideci establishment-ul politic în tranziþie are mem-bri diferiþi de noi înºine”. Ei, da. Onorurile ºi fas-tul, maºina oficialã la scarã, precum ºi funcþiileinfluente de reprezentanþã se cereau achitate, princontravaloarea lor în planul conºtiinþei.

Îndurerata lamentaþie finalã a lui NicolaeManolescu, din însemnãrile lui memorialistice(“Unul dintre cei mai importanþi disidenþi românieste astãzi aproape uitat”), rãmîne mai curînd lip-sitã de acoperire. Dupã decesul aceluia, survenitîn 1995, au vuit ziarele cã fostul disidentanticeauºist devenise colaborator al Securitãþii ºicã se ocupa cu spãlarea banilor murdari ai oculteiinstituþii, pe continentul american. ªi totuºi, pînãla epifania dejecþiilor camuflate prin arhiveleexplozive, o ºcoalã generalã din Bucureºti poartã,în zilele noastre, numele lui Mihai Botez.

1111



1111TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

sare-n ochi

Amintiri cu cîntecLaszlo Alexandru

În încercarea de a face dreptate pentru toatãlumea, voi apela la o întâmplare ciudatã.

Maeºtrii Zen sunt deseori marginalizaþi dincauza – aºa zisei – lipse a simþului umorului.

Permiteþi-mi, în mãsura în care sunteþi de acordcu cele ce urmeazã, sã vã demonstrez

contrariul. Rãsfoind o revistã comercialã, daupeste urmãtoarea bandã desenatã: Tom

plimbându-se ca de obicei þanþoº cu un tricoupe care scrie: Jesus is coming. Puþin mai în

spate, de pe coada motanului ºerpuitã ca unsemn de întrebare, Jerry ne face cu mâna.

Poartã un tricou pe care citim: Buddha: HERE,NOW! „Meditaþi cu maestrul Zen X!”

Personal, tind sã cred cã ºi Iisus este la felde prezent, aici ºi acum. Avem în vieþile noastreºi în societatea noastrã tendinþa unei asigurãrisubconºtiente cã tot ceea ce este bun se vaîntâmpla cândva, cât de curând, în viitorulapropiat, dar niciodatã acum.

Am aruncat o privire prin camerã. Auroradormea dusã, cu pumnii adunaþi sub ea. Îisimþeam cãldura coapsei care rãzbãtea prinpantaloni ºi rochia ei. Nu prea mai aveam pe cesã pun mâna, în afarã de gin. O reclamã mi-aatras atenþia asupra televizorului. „Dacã eºtisingur, sun-o pe una din fetele noastre superbe.Ea te va înveseli.” Le-a arãtat pe fete. Briantinaarãta cel mai bine. Mi-am dres bine vocea, amtuºit de câteva ori. Eram pus pe ºotii. Am luat ogurã de gin, am plimbat lichidul puþin pringurã, am fãcut gargarã ºi am înghiþit. Apoi amformat numãrul.

Spre surprinderea mea a rãspuns un tip.Suna periculos.

- Cu Briantina, vã rog.- Ai opºpe ani sau peste?- Peste, am rãspuns.- Ce fel de card folosiþi, doamnã? Obiºnuit

sau Mastercard?- Obiºnuit.- Ia stai aºa, a rãmas tipul pe gânduri.

Cunosc vocea asta!- Nu cred cã am avut plãcerea…- Stai, stai! Te ºtiu! Eºti Mammy Two Shoes!

Cum sã nu? Ia mai spune ceva.- Ãããã… Mi-am dat seama dupã câteva

secunde cã am folosit vocea de bãrbat, aºa cãam rectificat cu glasul lui Mammy Two Shoes:Ãããã…

- E clar, s-a entuziasmat tipul. Am avutdreptate. Sã ºtiþi cã sunt un mare fan aldumneavoastrã, nu pierd niciun episod din Tom& Jerry!

Am rãsuflat uºurat. A înghiþit gãluºca.- Dacã vreodatã o sã îmi acordaþi un

autograf, a continuat în ºoaptã, vã pot face oreducere. Suntem în branºã de ceva aniºori, nefacem reclamã la televizor. Suntem oameniserioºi. Ce ziceþi?

- Cum sã nu, puiºor? Îþi spun cumprocedãm: pânã îmi faci legãtura cu Briantina,þi-am ºi trimis autograful prin poºtã!

- Sunteþi cea mai grozavã! Mai am nevoiedoar de numãrul ºi data expirãrii cardului, vãrog.

- În regulã, stai sã scotocesc prin hainã dupãchestia asta. Despre ce-o sã-mi vorbeascãBriantina?

- O sã vã placã.- Bine, în regulã, aºteaptã o clipã.I-am dat tipului informaþiile cerute. A urmat

o pauzã destul de lungã pânã au reglat plata depe cartea de credit. Dupã aia m-a întâmpinat ovoce.

- Bunã, scumpule, Briantina la telefon.- Bunã, Briantina, eu sunt o negresã grãsanã

ºi constipatã.- Fffui, asta e o premierã. Rareori mã sunã

câte o femeie. Dar nu mã deranjeazã deloc,dacã mã forþez puþin pot fi ºi hetero. ªi totuºi,ai o voce atât de sexi! Parcã mã simt deja un picexcitatã.

- Ne, vocea mea nu e sexi.- Fui, eºti doar modestã!- Nu, Briantina, nu sunt modestã.- ªtii, mã simt foarte aproape de tine! Mã

simt ca ºi cum aº sta încolãcitã în poala ta ºi m-aº uita în sus la tine cu ochii mei maaaari,albaºtri…

- Crede-mã, nu ai vrea sã ai de-a face cupoala mea! Astea-s baliverne, Briantina, nu mãfaci sã te simt aproape. Strãduieºte-te mai mult!

- Ascultã, iubire, trebuie doar sã-þi foloseºtipuþin imaginaþia. Dã-þi drumul ºi vei fisurprinsã de ce putem face împreunã!

- Imaginaþia zici? Briantina, stau aici de unasingurã ºi mã cinstesc cu gin. Nu crezi cãtocmai de imaginaþie duc lipsã?

- Fui, uitã-te la mãrimea sânilor mei.Imagineazã-þi sânii mei, iubire. Închide ochii ºi…

- Sfinte Sisoe, eºti aºa de bine fãcutã!- Ai vãzut, iubire, cã nu e greu? Trebuie

doar…- Adicã uitã-te la mãrimea sânilor ãstora!

Sunt binecuvântatã sã vãd cei maiantigravitaþionali sâni!

- Tu spui cele mai drãguþe lucruri, iubire.- Ar trebui sã cazi în nas cu ei, dar presupun

cã te þine în echilibru curul ãla mare.- Fui, nu am posterior mare, iubire.- Pãpuºã, ãsta nu-i posterior. Chestia asta e

un vagon plin cu bomboane ºi cremeºuri!- Iubire, te lamentezi exact ca un bãrbat. Mã

ºochezi, fatã! Îmi aminteºti de fostul meu soþ.- Bagi mâna-n foc cã nu sunt transsexuat,

Briantina?- Nu mai bate câmpii, iubire. Ascultã-mi mai

bine vocea. Nu-þi place vocea mea? Nu o gãseºtiun pic… aaaah, sexi?

- Mda, parcã. Parcã un pic, dar nu prea mult.Mi se pare cã eºti rãcitã.

- Ho, ho, transsexuatul meu drag, sunt preafierbinte ca sã fiu rãcitã!

- Ei bine, vocea ta sunã de parc-ai fi rãcitã.- Vorbeºte-mi în continuare, iubire. Ascultã-

mi vocea, gândeºte-te cã stau pe genunchii tãi.Uitã-te în jos. Ce vezi?

- Sticla de gin. Telefonul…- ªi mai ce, iubire?- Pe Aurora…- Cine-i Aurora, iubire?- Aurora doarme.- Vai, vai, ai lângã tine o bucãþicã ºi o laºi sã

doarmã?- Vrei sã o trezesc? Îi transmit ceva?- Nu e cazul, iubire. În schimb, am eu sã îþi

transmit þie ceva!

- În regulã…- Stau pe genunchii tãi, cu rochia ridicatã pe

jumãtate, dezvelindu-mi genunchii ºi pulpele.Gândeºte-te la toate astea, iubire. Gândeºte-te.

- În regulã…- Uitã-te în jos. Acum ce vezi?- Aceleaºi lucruri: sticla goalã de vin, ginul,

televizorul, pe Aurora…- Rãutate micã ce eºti! Ce-aº mai veni la tine

sã-þi trag o mamã de bãtaie! Sau poate… te laspe tine sã-mi tragi o mamã de bãtaie.

- Briantina…- Da?- Mã scuzi o clipã, te rog? Trebuie sã fug la

baie.- Fui, ºtiu ce vrei sã faci! Dar nu e nevoie sã

mergi pânã acolo, poþi s-o faci la telefon. Chiaracum, în timp ce vorbeºti cu mine!

- Nu, nu pot Briantina. Ai uitat cine sunt?- Fui, te ºtiu pe de rost, iubire!- Nu, nu, Briantina, aminteºte-þi cum m-am

recomandat ºi vei înþelege de ce trebuie sã fugla baie.

- Ziceai cã eºti o negresã grãsanã…- Grãsanã ºi mai cum, Briantina?- ªi mai cum, iubire?- Constipatã. Dar nu mai e cazul. Vocea ta

m-a inspirat, cu adevãrat. Scuzã-mã o clipã,trebuie sã fac un caca.

- Boule! Considerã conversaþia încheiatã!A închis.M-am ridicat în picioare ºi m-am dus la baie.

Nu prea mã privesc în oglindã, dar am aruncatun ochi. Deasupra cearcãnelor pungite am vãzutochi mici ºi cãcãcioºi, ochii unui nenorocit derozãtor încolþit de afurisita de pisicã. Îmisimþeam pielea cum mã detestã fiindcã faceparte din mine. Arãtam groaznic. ªi nici mãcarnu-mi venea sã-mi golesc maþele. Am minþit-ope Briantina, nu mi-a rezolvat constipaþia. Darîmi place sã fac oamenii sã se simtã utili. Mãmânca, totuºi, gãoaza. Îmi reveneau, oare,hemoroizii? M-am consolat cu gândul de a facepipi. Am þintit corect, însã nu calculasem forþajetului ºi am stropit gresia. Am þintit din nou ºim-am piºat pe colacul de la closet, pe careuitasem sã îl ridic. Am rupt niºte hârtie igienicãºi am fãcut-o ghemotoc. Am ºters colacul. Apoigresia. Am aruncat hârtia la coº ºi am tras apa.Prin ferestruicã am vãzut un rahat de pisicã peacoperiºul vecin. Era un afurisit de boþ uscat, onimica toatã. În jurul lui zumzãia musca pe

1122



1122 TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

proza

Tom & Jerry Andrei Mocuþa

1133



1133TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

care Aurora o alungase cu tubul de insecticid.La ieºirea din baie, pe pragul uºii, aºa cum

punem lapte ca sã îmblânzim spiriduºii, Auroralãsase un pantof.

- Bunã dimineaþa, am spus.Aurora îºi scoase un cercel.- Aoleu, spuse, turnându-ºi un pahar de gin.

Eºti la strâmtoare, amice.

Tom avea o pãlãrie de safari trasã pe nas întimp ce leul fugit de la circ îl zgâlþâia pe motandin toþi rãrunchii.

- ªtiu sã fac o grimasã, zise leul. Una pe caren-ai vãzut-o. Nimeni din acest oraº nu a vãzut-o. Am fãcut-o numai o singurã datã ºipoate cã mai trãieºte încã, cine ºtie în ce starevegetalã, paznicul de la circ care a vãzut-o.Pârãºte-mã poliþiºtilor ºi sunt în stare sã fac dinnou grimasa aceea. Are o razã efectivã de o sutãde metri ºi cine are ghinionul sã o vadã cadepentru totdeauna în subterana întunecatã, iartrapa se închide irevocabil. Mulþumesc.

Aurora îºi scoase ºi celãlalt cercel.- Dacã sunt un pisoiaº cuminte ºi nu suflu o

vorbã poliþiºtilor, îþi scoþi ºi tu ceva?- Chiar ºi dacã sufli, am hohotit, lepãdându-

mi haina.Aurora îºi umplu din nou paharul, eu am

tras o duºcã.- ªtii, pisoiaº, ai avut dreptate. Când ai dat

buzna cu tubul de insecticid, eu moþãiam. Îl visam pe bunicul, un om foarte bãtrân.Credeam, când eram puºtan, cã avusese optzecide ani toatã viaþa. Ce poveºti mai spuneabãtrânul! A fost infanterist în al doilea rãzboimondial.

Aurora, sensibilizatã, îmi zâmbi aºa cum îºiînchipuia cã îmi zâmbeºte un bunic.

- Visul era neclar, am continuat. Eraamestecat cu un film de desene animate. Amfãcut un semn cu mâna spre televizor. ªtii, îþiintrã în vise.

Aurora privi în jur, speriatã cã soarele care serevãrsa prin fereastrã a surprins-o atunci cândîºi desfãcea fermoarul rochiei, ºi exclamã:

- Dumnezeule!

- ªi eu îl simt în unele zile caniculare, cupresiune barometricã apãsãtoare.

- Pe bunicul?- Nu, pe Dumnezeu.Mi-am scos pantalonii, fãrã glumã. Aurora

ºi-a scos o brãþarã. ªi tot aºa: la televizorsuccesiunea unor secvenþe de desen animat.

- Pe la ºaptezeci de ani bunicul a leºinat întimp ce mergea cu bicicleta. L-au gãsit prãbuºitla marginea drumului. Dupã un examen medicaldetaliat i-au gãsit o tumoare pe creier. Au urmato grãmadã de scanere ºi biopsii, rezultatul fiindunul tranºant: „Ne pare rãu sã vã anunþãm, darîn cazul în care nu vã operãm, mai aveþi celmult ºase sãptãmâni de trãit. Dacã intervenim,tumora e amplasatã în zona vorbirii ºi aînþelegerii, ceea ce înseamnã cã existã riscul de anu mai putea vorbi, citi, scrie sau înþelege oricelimbã. Am dori sã vã operãm mâine dimineaþã.Vã rugãm sã ne comunicaþi deciziadumneavoastrã.”

Aurora a rãmas cu mâna înþepenitã la spate,pe clamele sutienului.

- Îmi dai o mânã de ajutor, te rog?- Dupã cum îþi imaginezi, bunicul era într-o

stare cu totul nemaipomenitã, am continuat întimp ce îi eliberam sutienul elastic. Singurullucru despre care vroia sã discute era viaþa luispiritualã. Nu îl mai interesa ce fãcuse sau ceconstruise pânã atunci. Nu a suflat nicio vorbãdespre rãzboiul pe care mi-l depãna – cu oexactitate de ceas elveþian! – în fiecare searã.Acum avea un altul de înfruntat. Atunci cândintervin marile schimbãri, nimeni nu-þi mai cereMastercard-ul sau carnetul de cecuri. Dupã vreozece minute de tãcere, a zis: poate cã am vorbitdestul pânã astãzi, de acum înainte voi ascultadoar. A ales operaþia. A fost operat de unchirurg foarte bun ºi la capãtul a opt ore l-audus în salonul de reanimare. Urmãtoarea zi, oasistentã a mers sã îl vadã, dar bunicul era dejatreaz ºi când ea a intrat pe uºã, el i-a spus: bunãdimineaþa. A mai trãit ºaptesprezece ani dupãaceea, dar a fãcut-o într-un mod cu totul diferit.Pentru cã o datã cu aceastã pãþanie a ajuns sãaprecieze la un alt nivel ce înseamnã sã fietreaz.

M-am întins pe canapea cu braþeleîncruciºate sub cap, doar în chiloþi ºi cu osemierecþie.

- Petrecem mult timp vorbind, mi-am dresvocea, dar de cele mai multe ori suntem pepilot automat. Vorbim, ascultãm, dar nu suntemprea conºtienþi de asta. Ignorãm cã pânã ºirostirea trebuie tratatã ca parte a treziriinoastre. O ultimã poveste ºi am terminat! Unmaestru Sufit este chemat sã îl vindece peunicul copil al cãpeteniei unui sat. Bãtrânelul dãglas câtorva rugãciuni simple ºi foarte scurte ºile zice sãtenilor adunaþi buluc în jurul lui:

„Acum, copilul va fi bine.” Un individ din grup care nu prea credea în

treburile spirituale, tare contrariat, se ridicã înpicioare:

„Ce vrei sã spui? Îndrugi câteva cuvinte ºinoi s-o luãm de bunã cã e vindecat?”

Toate privirile sunt aþintite asupra acestuiom ºi maestrul se repede la el:

„Tu la ce îþi bagi nasul? Nu eºti decât unfãþarnic tembel!”

Spune asta în faþa tuturor sãtenilor. Ei bine,tipul se înfurie, îi zvâcnesc tâmplele ºi începe sãfiarbã. Simte cã ar da cu bãtrânelul de toþipereþii. Maestrul, bineînþeles, observã asta ºi i seadreseazã:

„Vezi, dacã douã sau trei cuvinte te pot facesã explodezi, de ce alte, la fel de puþine cuvintenu ar avea puterea sã vindece?”

(Fragment din volumul Porcilator în curs deapariþie la editura Brumar)

Concurs NNaþional dde PProzã sscurtã ººi EEseu ““Pavel DDan - ediþia a XIV-a; lucrãrile pot fi trimise pînã la data de 17 august 2009 -

Pentru omagierea operei unuia dintre cei mai valoroºi prozatori români, Pavel Dan, Direcþia pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniul Cultural Naþional aJudeþului Cluj ºi Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Cluj organizeazã, în colaborare cu Consiliul Judeþean Cluj, CasaMunicipalã de Culturã Turda, Primãria ºi Consiliul local Turda, Primãria ºi Consiliul local Tritenii de Jos, cea de-a XIV-a ediþie a Concursului Naþional deProzã Scurtã ºi Eseu “Pavel Dan”. Concursul este deschis tuturor creatorilor de literaturã din þarã.

Condiþii dde pparticipareI. SSecþiunea PProzã sscurtã Pot participa orice autori, fie membri ai unor asociaþii profesionale, fie nu, indiferent dacã au sau nu volume publicate. Textele, dactilografiate în douã

exemplare, standard (caracter de 12, la 1 ½ rînduri) se vor expedia pînã lla ddata dde 117 aaugust aa.c. pe adresa Direcþia pentru Culturã, Culte ºi PatrimoniulCultural Naþional a Judeþului Cluj, Piaþa Unirii nr. 1, 400133 Cluj-Napoca, tel./fax: 0264/597616. Fiecare concurent va mai expedia alãturat ºi un scurt C.V. conþinînd numele, prenumele, vîrsta, adresa, numãrul de telefon ºi un rezumat al activitãþii literare. Numãrul minim de texte expediate este 3, cel maxim, 6.

Fiecare plic va purta menþiunea: Pentru CConcursul ““Pavel DDan”.II. SSecþiunea EEseuPot participa orice autori, fie membri ai unor asociaþii profesionale, fie nu, indiferent dacã au sau nu volume publicate. Va fi trimis un singur eseu, pe

teme din creaþia lui Pavel Dan, nedepãºind 15 pagini. Textele, dactilografiate în douã exemplare, standard (caracter de 12, la 1 ½ rînduri) se vor expedia pînãla ddata dde 117 aaugust aa.c. pe adresa Direcþia pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniul Cultural Naþional a Judeþului Cluj, Piaþa Unirii nr. 1, 400133 Cluj-Napoca,tel./fax: 0264/597616. Fiecare concurent va mai expedia alãturat ºi un scurt C.V. conþinînd numele, prenumele, vîrsta, adresa, numãrul de telefon ºi unrezumat al activitãþii literare.

Fiecare plic va purta menþiunea: Pentru CConcursul ““Pavel DDan”.Se vor acorda premii în bani.Manifestãrile prilejuite de finalizarea Concursului Naþional de Prozã Scurtã ºi Eseu “Pavel Dan” se vor derula la Triteni ºi Turda, la o datã comunicatã

ulterior.Informaþii ssuplimentare sse ppot oobþine lla ttelefon: 00264/597616 - Direcþia pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniul Cultural Naþional a Judeþului Cluj

(persoane de contact: Petru Poantã ºi Victor Cubleºan).

1144



1144 TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

Nu pot vorbi cu viitorimea

Nu pot vorbi cu viitorimea,n-am semne destule,cele de care dispunsunt încã sãrmane ºi seci.

Poezia are încã puþine sculecontemporane –ca turmele fãrã berbeci...

Urmuzianã

Aflu de la o vreme cã tarabele cu legume ºi fructeinvitã scriitorii – inclusiv poeþii –sã-ºi prezinte produsele: trei strofe lîngã o vînãtãdurdulie, douã strofe lângã doi gogoºari rotofei,un poem de 4-5 strofe lângã un ciorchine afuzaleu,un vers chinuit alãturi de un cartof, de un tubercul...

Literatura, inclusiv poezia – zic unii – sã devinãobiect de tarabã. Sã respire precum cererea ºioferta,sã îmbrace forma concurenþei de piaþã, cu adaptãri...

Dar mã întreb: razele soarelui, lirice, sunt detocmit?Sclipitul stelei se poate negocia? I se poate aninao etichetã cu preþul de fabricaþie (plus TVA-ul)ca mioarei din staul?

Privighetoarea, cãreia îi rezerv un loc privilegiatpoate cânta ca un þigan lãutar, pe parai, ore-n ºir?

Poeþilor cuvântul li-i strajã. Glasul mãrilormângâie, fãrã amestecul pieþii, þãrmuri ºi plajã...

Sunt totuºi om

Sunt totuºi omnu animal rapace, nu plantã veninoasã,nu obiect de uz casnic fragil.

Istoria duhului meu umilm-a þinut ca filele unui abecedar pe-un copilpânã am pãtruns printre vietãþile mari ºi mici,printre papagali ºi arici, printre vulpi viclene ºi raci,aclamat – în zi de vânt – de copaci.

Viul din mine, trupul pe care-l ating înseamnãcontactul cu cerul, cu forþele nevãzutecare se strâng policrome în curcubeuºi mã-nfãºoarã peste frunte, peste gâtul curbatºi mã asigurã cã vijelia a încetat

ºi cã pot sã mã bucurde fiece mugur ºi strugur ºi ciucurca un urmaº de om, ca un puternic proton în atom...

Un tril ca o ºoaptã

Undeva e un vultur, un argusce-mi vede miºcãrile de la mare distanþã.

Undeva e un arbore ca un ierarhcu patrafir înstelatgata sã oficiezeun Aeternum Vale.

Undeva, printre garoafele coborîte în bernãstau ironia ºi ura, douã pãsãri justiþiare.

Undeva, în cuvintele seriise aude enigmaticca o ºoaptãun tril...

De când poetul nu mai e un vates, nunumai cã vaticinaþiile sale sunt, îndeobºte,niºte false prorociri (ºi nu am în vedere,

aici, nici „viscerala”, obscura premoniþie à laKafka, nici, mai cu seamã, – strict speculativã –prognoza, justã, în manierã Valéry), dar pânã ºiurãrile-i de bine au, pasãmite, darul sã deoache,sã facã, nu o datã, ursuzluc (ca vânãtorilor, sãzicem, ºi altor bravi superstiþioºi!), – ceea ce facedin acesta, din bietul nostru urãtor (pe post de,uneori, poet privat), o cobe ºi o piazã rea.

Astfel, în rãstimpul unui secol, trei poeþi ainoºtri, ºi anume: I. Heliade Rãdulescu, AntonPann ºi, mult mai în preajmã-ne, acela al „florilorde mucigai”, firitisindu-i succesivamente peAlexandru Ghica, leat 1832, în circumstanþeleunui „grozav” cutremur („Un OM pe uliþi trece,ce n-are ale sale,/ Ce-ai sãi nu mai cunoaºte,decât al sãu norod...”), pe – dupã nouã primãveri– Bibescu, în acelea, nu mai fericite, ale unui aºa-zis „foc mare” („Trãiascã prinþul Iorgu Bibescu,/Mii de familii din guri rostea,/ Trimiþã-i viaþã desus cerescu,/ Pe tronul þãrii mulþi ani sã stea!”),ºi, respectiv, pe Carolus Secundus, în ’940, îniunie, la „prima decennalia felicia”1 („De-apururea de-aci ’nainte/ Au sã ni-l þie vremurileminte...”2), avurã, cum se zice, gurã rea...

Mai puþin în ceea ce-l priveºte pe AlexandruGhica Voievod (aflat, atunci, la jumãtatea unei

domnii nu foarte scurte, – din care fi-va, totuºi,mazilit), cât pe Bibescu Vodã (carele, nici dupãcinsprezece luni, avea – fatalitate! – sã abdice); ºicu atât mai mult pe cel din urmã (cãruia-i mairãmânea sã stea în scaun nici cât, a doua oarã, luiNapoleon, – cent jours! ).

Recomandãri ºi observaþii:

1 Atenþie la durata de „înjumãtãþire”, înaceastã (ato)misticã aparte, a termenelor strictscadente, ºi anume: de la circa patru ani3 laaproximativ cincisprezece luni4; ºi, de la lunileacestea, la mai puþin de una sutã zile.

2 Remarce-se, idem, denivelmentul (înproporþie inversã, aº spune, cu acceleraþia de maisus) dintre o laudã nu fãrã strategie (cãciapeleazã, totuºi, la prolepsã: „Nu mi-am plecatgenunchii în veci spre linguºire...”) ºi un elogiuindirect, „prin delegaþie” (cum figureazã într-un„memorabil”, ce va sã zicã reportaj) ºi, cel puþinretoriceºte, obiectiv (în limitele, amândouã, alerezonabilitãþii), – ºi, la un secol dupã, acestencomiu ultim, apoteotic fãrã nicio condiþiune:„... o sã-ºi aducã-aminte vântul/ Cel ce-i ascultãgândul ºi cuvântul,/ Vântul acela care, de la cer,/L-a pogorât pe un vultur de fier [a se citiaeroplan!]” i proci, i proci, – pâna la cosmocraticasituaþie: „El a mutat Carpaþii vechi din loc.”

P.-S. Pentru René Guénon, vaticinaþia nu e o simplã

(ºi trivialã) divinaþie, verificabilã în timp/cutimpul (în care caz, un Dante Alighieri, cu al sãu„câine Veltro”5, ca ºi cu numãru-i, profetic, de„cinquecento cinque e dieci”, ar fi un fals prorocsau, baremi, un oarecare „ficþionar”); ea e vocaþiaînsãºi ºi statutul „tradiþional”, adicã iniþiatic, alvechilor aezi ºi barzi.

La rându-i, Pierre Naville, fost poet din cercullui Breton, convertit la pozitivism, e de pãrere cã:„Notre époque n’est pas celle des prophéties, maiscelle de prévisions.”

„Previziuni” cu care nici poeta vates, nici, cumvãzurãm, cel privat, nu au – prin definiþie, unul;din rea-credinþã (sau orbire ºi anosmie), celãlalt –nici cea mai micã legãturã.

1 Expresia, nu fãrã umor (involuntar), este al lui C.Daicoviciu (v. „Revista Fundaþiilor Regale”, an VII, nr.6, iunie 1940, p. 723).2 Ibid., p. 483.3 E vorba de rãstimpul dintre data cutremurului depãmânt (11 ianuarie 1838), la care se referã, în Imn ladragoste („Curierul românesc”, an IX, nr. 6, 4 februarie1838) I. Heliade Rãdulescu, ºi 7 octombrie 1841, cândAlexandru Ghica e depus.4 Poema „finului Pepelei” se intituleazã Memorabilulfocului mare, întâmplat în Bucureºti în ziua de Paºti1847, martie 23, – iar Bibescu pãrãseºte tronul,retrãgându-se în Transilvania, la 14 iunie 1848.5 Cã, pentru unii ghicitori în ceaºcã, acest Veltro arputea fi un înainte-mergãtor al dlui Veltroni, fostulprimar al Romei, este o supoziþie de-a binelea grotescã.

ªerban Foarþã

emoticon

Poeta vates ca poet privat

poezia

Ion LLupu

Naratorul romanului Ion este unul heterodiegeticauctorial1. Nu face parte din lumea naratã ºireprezintã eul ficþionalizat al autorului. Acest tipde narator povesteºte de obicei la toate formeletimpului trecut ºi la persoana a III-a, dar face uzdestul de frecvent ºi de persoana I, pentru acomenta, evalua, explica acþiunile ºi chiar gân-durile eroilor.

Naratorul lui Ion începe însã povestirea latimpul prezent (primele trei subcapitole –numerotate cu cifre arabe – ale primului capitol),numai în subcapitolul patru trece la perfectulsimplu („Ion trecu încet pârleazul de lângãgrajd.....”). Dar ºi acest perfect simplu îndeplineºte(ºi va îndeplini ºi în urmãtoarele capitole) maimult funcþia unui prezent continuu deschis spreviitor, despre care nici naratorul nu pare a aveamai multe informaþii decât înºiºi eroii romanului.Simultaneitatea (aparentã) a observaþiei ºi arelatãrii creeazã impresia permanentã cã naratorulîºi urmãreºte eroii de-aproape. Gesturile, vorbeleºi gândurile lor sunt redate de pe poziþia uneistricte proximitãþi temporale ºi spaþiale.Distanþarea e minimã, dictatã ºi ea exclusiv decerinþele elementare ale actului narativ. Naratorulnu se delimiteazã prea mult de eroii sãi, nicimãcar din punct de vedere ideologic. El nu vreasã fie prezent în povestire ca persoanã (ca un„eu” explicit), ci, într-un acord perfect cu ideea debazã a romanului, se reprezintã de fapt pe sineînsuºi în toate personajele romanului(neidentificându-se integral, precum vom vedea,cu nici unul dintre ei).

Aceastã identitate esenþialã complicã multsituaþia narativã. Cãci, la o primã analizã, s-arpãrea cã avem de a face cu un narator auctorial,cu largi posibilitãþi de a face uz de diferiteleforme ale discursului narativ: cel metanarativ-comentativ, cel explicativ, cel evaluativ, celabstract, cel emotiv, chiar ºi cel modal. Naratorulpare a mai fi capabil de a face întoarceri întrecutul istoriei ºi de a enunþa anticipãri sigure, dea schimba, dupã nevoile naraþiunii, focalizarea ºiperspectivele diegezei. Naratorul lui Rebreanurenunþã însã aproape integral la aceste posibilitãþi(implicit ºi la mijloacele corespunzãtoare),apropiindu-se de o variantã narativã la modã ºiastãzi, cea cu naratorul heterodiegetic auctorial,de tip neutru. Cu o singurã diferenþãsemnificativã: pe lângã percepþia externã„nelimitatã” („omniscienþa” externã), naratorulface uz ºi de posibilitatea de percepþie internã„nelimitatã” („omniscienþa” internã). ªi în acestcaz, însã, naratorul se acomodeazã nivelului decunoºtinþe ºi de conºtiinþã al eroilor. Niciodatã nupare a ºti mai mult despre personajele poveºtii,mai mult decât ºtiu personajele despre ele însele,sau mai mult decât ºtiu ele unele despre celelalte.

În acest fel, naratorul se sustrage obligaþiei dea face în mod direct aprecieri ideologice asupravorbelor, acþiunilor sau gândurilor eroilor sãi.Avantajele acestei modalitãþi narative se manifestãmai ales atunci când aºteptãrile cititorilor nu

coincid întrutotul cu intenþiile autorului. Aºadar,ambiguitatea narativã care se naºte are consecinþefoarte importante la nivelul receptãrii, mai precisîn decodarea textului ºi în asimilarea mintalã aficþiunii.

Cãci acest stil obiectiv, „bolovãnos” (cum îlcaracteriza critica tradiþionalã), îl provoacã pecititor sã întreprindã chiar el acea coordonare ainformaþilor la diferitele nivele ale textului narativ,pe care naratorul refuzã s-o realizeze. Cititorulabstract – deghizat în cititor fictiv (adicã înpartenerul de „dialog” al naratorului fictiv, plasatºi el în lumea romanescã) – este constrâns sãcompleteze textul narativ cu discursurile lipsã, caun rãspuns la provocarea lansatã de voceanarativã prin informaþiile transmise. Succesulacestei operaþiuni presupune însã conºtientizareaºi analiza raporturilor obiective dintre semnaleleficþionale transmise de autorul abstract2, pe de oparte, ºi discursul naratorului ºi al eroilor, pe dealta. Ceea ce este extraordinar de complicat, cãci,în modalitatea narativã datã, cele trei „discursuri”sunt atât de contopite încât par de nedezlipit.

Cititorul, dacã nu urmãreºte cu o deosebitãatenþie textul narativ, poate cãdea uºor în capcanarãstãlmãcirilor diverse, nemaifiind capabil sãpãtrundã adevãratele sensuri cuprinse în vorbele,gesturile ºi chiar gândurile eroilor.

Naratologia depisteazã o diferenþã relativ clarãîntre autorul abstract („autorul model” al lui U.Eco) ºi naratorul fictiv (care în cazul nostru esteºi el auctorial). Naratorul abstract este cel care, pede o parte, creeazã persoana naratorului ºisituaþia narativã, iar pe de alta dirijeazã dinspatele naratorului procesul de derulare anaraþiunii. În cazul naratorului auctorial, chiar ºinaratorul este un alter ego al autorului, deºi cu oautonomie cãreia de multe ori ºi autorul abstracttrebuie sã-i cedeze (nemaivorbind de cel empiric).

În cazul romanului Ion, împãrþirea romanuluiîn volume, capitole ºi subcapitole este în modcert opera autorului abstract. Prin ea se transmitcititorului abstract (corespondentul autoruluiabstract dinspre latura receptivã) semnaleleficþionale care-l ajutã în dezlegarea sensului maiprofund. Semnalele ficþionale pot fi transmise, pelângã aºanumitul paratext (care în cazul lui Ioninclude – în afarã de titlu, prefaþã, tabelcronologic – ºi recomandarea „Celor mulþi umili!”,precum ºi datarea „martie 1913 – iulie 1920”,plasatã la sfârºit), ºi prin intermediul discursuluinaratorial.

Cu cât competenþa naratorului scade, acestesemnale ficþionale izvorâte din „subconºtientulnaratorului” (o posibilã denumire a autoruluiabstract) devin din ce în ce mai indirecte, dartotodatã capãtã ºi o importanþã mãritã. Dat fiindfaptul cã autorul model, propus de Rebreanu, îldeposedeazã pe narator de o parte foarteimportantã a competenþelor narative, care înmodelul dat i s-ar cuveni, în textul naratorului dinIon aceste semnale nu pot fi decât mai mult saumai puþin indirecte.

Neexistând un punct de vedere ideologicexplicit, depistarea punctului de vedere ideologicimplicit – fixat de semnalele ficþionale transmiseprin organizarea temporalã, spaþialã, ideologicã atextului naratorial - câºtigã o importanþã tot maihotãrâtoare.

Metoda istorico-filologicã, dominantã îndiscursul literar românesc decenii de-a rândul,devine fatalmente derutantã în cazul romanuluisemnat de Rebreanu. Într-o mãsurã incomparabilmai mare chiar decât în cazul altor romaneromâneºti cu tentã realistã. Datoritãsimilitudinilor (la prima vedere, într-adevãrispititoare) dintre biografia autorului ºi cea a luiTitu, cititorii ºi criticii (de obicei în mod tacit) auconsiderat cã Titu ar fi un fel de portavoce aautorului. Pornind de la aceastã ipotezã, romanuldevenea interpretabil într-o manierã netnaþionalistã ºi din acest moment se preta în mod„ideal” la educaþia naþionalistã a „tinerelorgeneraþii”, la formarea aºa-numitei „conºtiinþenaþionale”. Funarii de astãzi sunt în mare mãsurãprodusul acestor interpretãri naþionaliste, îndiscursul politic naþionalist ardelean se poatedepista textual „influenþa” presupusului „discursauctorial nemijlocit” din Ion.

ªi toate acestea în ciuda faptului cã aceastãpracticã interpretativã, în cazul lui Ion, nu pare aavea prea mult suport real în discursul naratorialpropriu-zis. Epitetele „naþionalist”, „mare român”,„român înflãcãrat” etc. nu sunt definite niciodatãde narator. Nu avem indicaþii directe pentru aputea decide univoc cu ce valenþe ideologice suntele folosite. Clarificarea valenþelor este cu atâtmai complicatã cu cât discursul naratorial, careconþine aceste aprecieri, este contaminat înpermanenþã de elemente specifice monologuluiinterior al personajelor. Cele douã modalitãþi dediscurs se contopesc de multe ori pânã laconfuzie. Nu putem ºti cu siguranþã cui aparþinaprecierile: naratorului, eroilor, cititorului sauopiniei publice? Adesea, singurul lucru de careputem fi siguri este faptul cã însuºi autorul modelal lui Rebreanu are o grijã deosebitã sã nu putemºti nimic cu siguranþã. Cel puþin din surse directe.Singura modalitate de a depista tenta acestoraprecieri este oferitã, pe de o parte, depersonalitatea eroilor cãrora le sunt aplicateepitetele, pe de alta, de conexiunea minuþioselaboratã a relaþiilor interpersonale.

Ceea ce putem depista ºi la prima vedere este

1155



1155TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

eseu

Posibilitatea unei ironii naratoriale în romanul Ion al lui L. Rebreanu

Bíró Béla

faptul cã epitetele amintite apar în discursulnaratorial numai ºi numai în legãturã cu eroi alecãror trãsãturi de personalitate le ºi pun imediatîn ghilimele. Astfel, epitetele capãtã totdeauna otentã ironicã implicitã, câteodatã chiar satiricã.

Care sunt personajele pe care naratorul leeticheteazã drept „naþionaliste”?

În primul rând popa Belciug. E drept cã figuralui este scoasã din ghilimelele negativiste lasfârºitul romanului. Cel puþin aparent. (Capitolulde încheiere, intitulat Sfârºitul, constituie oproblemã aparte, pe care o vom discuta la capãtulacestui analize.) Cert este, însã, cã în cea maimare parte a naraþiunii (chiar ºi în momentelecheie ale acesteia), el este personajul cel maisumbru (câteodatã chiar respingãtor) alromanului. Caracterul îndoielnic al lui Belciugeste scos în evidenþã ºi de faptul cã nenorocirea –care se abate asupra familiei Herdelea ºi mai alesasupra personajului cel mai simpatic, învãþãtorulHerdelea – provine în mare parte de la el.

Prima caracterizare a lui Belciug se face dinperspectiva lui Titu: „Popa îl lua cu trãsura ori decâte ori se ducea la Armadia sau la Bistriþa ºitrãgeau câte un pui de chef, ocãrând împreunãpe unguri, cãci Belciug era mare naþionalist(sublinieri - B.B.), deºi nu prea arãta a fi, de fricãsã nu-ºi piardã ajutorul de la stat, fãrã de care n-ar mai fi putut trãi în rândul oamenilor...” (102.)3

Citatul relevã clar cã naþionalismul e un fel desinonim al sentimentelor antimaghiare,sentimente care se manifestã ºi în atitudinea faþãde limba maghiarã. În faþa judecãtorului „Preotulroºi ºi rosti câteva vorbe pe ungureºte. Deºi ºtiabiniºor ungureºte, avea oroare sã vorbeascã maiales în faþa autoritãþilor, vrând astfel sãdovedeascã tuturor cã românul nu renunþãniciodatã la drepturile lui.” (113.)

Dar, când interesele proprii sau ale bisericii(cele douã, în cazul lui, sunt identice) îi dicteazã,Belciug poate sã fie rãu, chiar nemilos ºi cu fraþiilui români. Pe „prietenul lui”, Herdelea, îl împingecu o satisfacþie bolnãvicioasã la funduldeznãdejdii. Este dur ºi cu þãranii care îiintersecteazã calea. În pasiunea oarbã împotrivalui Herdelea, Belciug este gata sã-l bage la rãcoareºi pe Ion, dupã ce în bisericã îl ofenseazã în faþasatului întreg. Aceste porniri sunt suficiente sãpunã într-o parantezã ironicã ºi valoarea„naþionalismului” sãu ºi sã genereze o umbrã deneîncredere ºi faþã de „îndreptarea” lui„definitivã” la sfârºitul poveºtii.

Celãlalt personaj etichetat drept românînflãcãrat este Grofºoru, avocatul preþuit nunumai de comunitatea româneascã, dar chiar ºide colegii sãi maghiari. ªi el, aidoma lui Belciug,„chiar în vârtejul visurilor naþionale nu uitarealitatea”. Dar nu uitã sã foloseascã nici ocaziilecare îl pot ridica în ochi alegãtorilor sãi. În ziuaalegerilor are loc un incident minor, un þãran, dincei care încearcã sã spargã cordonul jandarmilor,este înþepat (mai mult accidental, decât cupremeditare) de un jandarm zelos. Grofºoruexploateazã imediat evenimentul în favoareasuccesului electoral, strigând teatral : „ – Cetãþeni,a scurs sânge nevinovat! Teroarea.....”. Dupã ceofiþerul îi atrage atenþia cã n-are voie sã facãpropagandã electoralã, Grofºoru schimbã placa,dar melodia nu se schimbã. Chiar ºi naratorul sesimte obligat sã atenþioneze asupra felului în careacest personaj obiºnuieºte a se evidenþia, folosindsubstantivul ciorovoialã: „– Protestez împotrivaacestei noi încãlcãri de lege! – strigã Grofºorudeschizând o nouã ciorovoialã (subliniere – B.B.)cu ofiþerul.”

Strategia lui Grofºoru este în general una bine

gânditã ºi eficientã: prin Herdelea vrea sã câºtigevoturile evreilor din Jidoviþa. Înfrângerea nu-ldescumpãneºte defel, ci se comportã încontinuare „strategic”, ajutându-l pe Herdelea învederea urmãtoarelor alegeri: „era într-adevãrhotãrât sã mulþumeascã pe Herdelea când i se vaprilejui. Astfel câºtiga un partizan ºi în acelaºitimp se ridica în ochi întregului þinut... Cum sãnu se aleagã deputat acela care întinde o mânã deajutor chiar ºi adversarului de ieri?” (271). Îlcurteazã pe Herdelea :„– Am auzit cã pãtimeºti cuungurii dumitale... Foarte trist... Foarte, foartetrist... Nu-þi închipui cît te compãtimesc!” (271).Ceva mai târziu, însã, sub influenþa reacþiilorsincere ºi naive ale lui Herdelea aflãm ce seascunde în spatele compãtimirii sale: „simþi toatãemoþia acestui suflet muncit ºi bun ºi fu cuprinsde compãtimire adevãratã (subliniere – B.B.).”Epitetul „adevãratã” întãreºte bãnuiala cititorului(bazatã ºi pe alte indicii frazeologice) cã maiînainte a fost vorba de o „compasiune” teatralã(272), deºi personajul este într-adevãr „sufletmilos.” (283). Calculul pare întãrit ºi desentimentalisme naþionaliste („º-apoi, mai ales,suntem români, aºa-i?”). Toate acestea pun subsemnul întrebãrii ºi caracterul dezinteresat alsentimentelor sale naþionaliste. Deloc întâmplãtor,naratorul dezvãluie ºi visul lui suprem, acela de aajunge în „Camera de pe malurile Dunãrii”.„Victor Grofºoru era om deºtept ºi ºiret ca toþipoliticienii, între care râvnea sã ajungã.”(271).Ideea reapare ºi în toastul þinut cu ocazia sfinþiriibisericii (360). De altfel, sinceritatea lui Grofºorueste pusã sub semnul întrebãrii ºi de doamnaHerdelea (220).

Dãscãliþa face parte ºi ea dintre personajelecare nu sunt doar etichetate naþionaliste, ci chiarele se declarã ca atare : „Pricep eu ce ziceþi –spune ea avocatului maghiar –, dar nu vreau sãvorbesc ungureºte! Nu-mi place mie sã mã strâmbtrãncãnind într-o limbã strãinã, când nici n-amnevoie! sfârºi dãscãliþa cu o superioritatezdrobitoare ºi strângând din buze, parcã numaigândul c-ar putea vorbi ungureºte îi strepezeºtedinþii.” (312). Ea însã manifestã prejudecãþi fatãde toþi. Doamna Herdelea „nu-ºi ascundeadispreþul [nici] faþã de proºti, cum zicea dânsaþãranilor [români]” (180).

De altfel, la capitolul prejudecãþi naþionale,romanul abundã în exemple diverse : prejudecãþifaþã de evrei („ovrei”, „jidani”), faþã de þigani(„cioroi”), faþã de unguri, saºi etc. În ceea ce îipriveºte pe unguri ºi evrei, imaginea este ceva mainuanþatã, apar ºi personaje pozitive, pe care atâteroii romanului cât ºi naratorul îi gãsesc oamenicumsecade. Chiar ºi printre þigani se gãsescpersonalitãþi demne de respect.

Tonul de bazã însã este dispreþul faþã de totce este „strãin”. Nu-i de mirare cã Belciug, cândvrea s-o jigneascã pe dãscãliþa pânã în fundulinimii, luând singura lor masã câºtigatã la licitaþiaorganizatã în prealabil, intrã în locuinþa ei cu unajutor de þigan bãtrân. Dãscãliþa, ieºitã din fire, îidã afarã cu un gest pe care Belciug îl înregistreazãtot în termenii prejudecãþilor comune, spunând:„m-a ocãrât dãscãliþa þigãneºte”.

Faptul cã membrii colectivitãþii româneºti nu-icondamnã pe naþionaliºti – cu toate cã þãranii(Ion, Ana, George, Baciu, Florica) nu dau nici unsemn c-ar fi naþionaliºti, iar la majoritateaintelectualilor sentimentul naþional firesc nu ducela manifestãri de intoleranþã –, se explicã prinpolitica din ce în ce mai naþionalistã a statuluimaghiar. Oamenii puterii, ca judecãtorul, care întextul narativ apare (bineînþeles din punctul devedere al eroilor) mai mult cu denumirea„ungurul”, inspectorul Horvat, care-i persecutã pe

copii, care pur ºi simplu nu au posibilitatea sãînveþe perfect maghiara (nemaivorbind de faptulcã, în ambianþa datã, nici nu ar putea sã aibãnevoie de o cunoaºtere perfectã a limbiimaghiare), avocatul firmei cãreia Herdelenii s-auîndatorat, afiºeazã ºi el o intoleranþã ºi o pretenþiede superioritate naþionalã arogantã, care suscitãinevitabil reacþii adverse. În manifestarearesentimentelor existã însã o mare diversitate dereacþii.

Pe lângã Spãtaru, care îºi afiºeazã fãrã reþinereiredentismul (134), reprezentantul principal alnaþionalismului bazat pe resentimente este eroulcel mai complex ºi totodatã cel mai contradictoriual romanului: Titu Herdelea. În ceea ce-l priveºte,naratorul nu-l eticheteazã drept naþionalist, totuºinaþionalismul românesc se întruchipeazã mai alesîn ºi prin figura lui. Romanul îi atribuie fraze ºiatitudini care nici mãcar în epocã nu se puteaudeclara „euroconforme” (ca sã folosesc un termenla modã în zilele de astãzi). Din nefericire,consideraþiile lui de multe ori puerile sunt ulteriorluate în serios de naþionaliºtii dintre cele douãrãzboaie, din epoca zis Ceauºescu. ªi de mulþinaþionaliºti ai zilelor noastre.

Cãlãtorind cu trenul spre Sibiu, Titu constatã:„Pretutindeni aceiaºi þãrani, umili, voinici,rãbdãtori: pe ºosele albe, alãturi de care silitoare,pe câmpiile galbene, rãscolite de braþele lor ºiudate de sudoarea lor, prin satele sãrace, stoarsede vlagã. Unde era munca, erau numai ei. Peurmã veneau gãrile mari, anticamerele oraºelor ºiþãranii nu se mai zãreau. În schimb, apãreausurtucarii grãbiþi, gãlãgioºi, nerãbdãtori, vorbindporuncitor numai în grai strãin.

– Noi muncim ca sã benchetuiascã ei! segândea Titu înecat de o revoltã din ce în ce maimare. Asta-i ilustraþia nedreptãþii ºi oropsiriinoastre! […] La Cluj schimbã ternul. De-abiaizbuti sã se caþere într-un vagon ticsit de oameni,sã-ºi aºeze geamantanul pe coridor. Atâta vorbãungureascã îi înnegrea sufletul. Se simþea de parcãs-ar fi oprit deodatã într-o mocirlã.” (335-336).

Cititorul se poate întreba pe drept: ce ar firevoltãtor în faptul cã þãranii locuiesc la sate(marea majoritate a locuitorilor maghiari aiTransilvaniei fiind tot þãrani, cum ºi mulþi ºvabi ºisaºi) ºi muncitorimea ºi burghezia (care a fostîntr-adevãr majoritar germanã ºi maghiarã) sãlocuiascã în oraºe? În România parcã nu era totaºa?

Indignarea lui Titu are suport naþional, darmoneda este ºi de data asta cu douã feþe.Naratorul pare a le vedea pe ambele, deºi Titu nule realizeazã consecinþele. „Îºi aduse aminte cumîn Sãscuþa, acum vreo zece ani, când a trecut spreBistriþa, singur vãcarul era român ºi stãtea într-ohrubã în capul satului, pe când azi, fãrã ºcoalã ºifãrã bisericã jumãtate comunã e româneascã.”(174). E drept, la marginea hotarului lingvistic, unfost sat românesc (Vireag, în care enoriaºii vor fipãstoriþi de Pintea, soþul Laurei) s-a maghiarizatsub influenþa ambianþei de limbã maghiarã.

Mizeria þãranilor români, dintr-o localitate cuþãrani unguri bogaþi (Gargalãu), îi trezeºte lui Titunu numai sentimentul naþional firesc ºi instinctulsolidaritãþii, dar (rupt de Rozica ºi constrâns laadunarea zãloagelor ºi de la þãrani români sãracilipiþi pãmântului) îl împinge ºi la aiurelinaþionaliste. Absurditatea lor ar ieºi la ivealã maiales dacã le-am transpune în gura unuitransilvãnean maghiar de astãzi din Secuime(eventual, chiar în situaþia lui Titu): „deseori sevisa în fundul unei temniþe, legat în lanþuri ºitotuºi fericit în inimã, simþindu-se martir, careprin jertfa sa trebuie sã smulgã izbânda tuturor.[…] ºi închipuirile acestea îi umpleau fiinþa de

1166



1166 TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

1177



1177TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

plãceri sufleteºti nebãnuite. […] Avu o bucuriecând îi dãdu prin gând sã rupã orice relaþie cutoþi ungurii ºi sã nu vorbeascã decât româneºte[…] Îi era ruºine însã când îºi amintea cã i-adeclarat dragoste [Rozicãi] în ungureºte ºi cãîntâia iubire pãtimaºã e o unguroaicã.” (187).Ulterior se consoleazã cu gândul cã Roza e totuºinevasta unui evreu, ºi de altfel „ura niciodatã nupoate cuprinde pe femeile asupritorilor. Spre a ficu totul liniºtit, fãcea legãmânt cã o va învãþa ºipe ea româneºte.” (188.) Greu ar putea cineva sãinventeze fraze al cãror conþinut sã epuizeze maicomplet ideea de gândire contaminatã deprejudecãþi. „Ura” lui Titu îi cuprinde acum – fãrãdiscriminare – pe toþi ungurii, inclusiv pe oameniide omenie, ca Madarasy, care simpatizeazã fãrãrezerve cu românii, sau Cernatony, care îlprotejase pe tatãl lui timp de o viaþã.

De aici încolo, Titu devine insensibil nunumai faþã de eventualele considerente maghiare,dar ºi faþã de tragedia tatãlui sãu: „trebuie sã fiimândru pentru cã suferi fiindcã ai apãrat pe unromân, chiar dacã românul s-a întâmplat sã fie unmiºel... E o faptã superbã! Cu cât vor fi mai grele,cu atât te vei ridica mai sus în faþa tuturor! zisetânãrul invidios cã nu el este în loculînvãþãtorului, sã se poatã lãuda pretutindeni cusacrificiile lui pentru cauza neamului.” (195).

Nu-i de mirare cã din discuþiile cu învãþãtoareaVirginia Gherman (care, „ironia sorþii”, se vacãsãtori însã cu un jandarm ungur), ungurii disparpur ºi simplu din unghiul sãu de vedere: „Cândromânii vor stãpâni pe pãmântul strãmoºilor,când toate lumea va crede ca dânºii, când...Vorbele îmbãtau pe amândoi.” (247). Naratorulnu face aprecieri pe marginea acestor consideraþii,dar verbul a „îmbãta”, calificã totuºi, în modindirect ºi discret, natura acestor „depãnãri denãdejde”.

Rãmânând singur, visul se „îndulceºte” ºi maimult: „Iatã-l în Cluj, unde a fost o singurã datã cucâþiva ani în urmã. Pretutindeni numai grairomânesc... ºi ce grai! Parcã toatã lumea vorbeºte”ca în þarã«, mai dulce ca inginerul Vasile Pop dinVãrarea, care a colindat România întreagã...Firmele magazinelor, strãzile, ºcolile, autoritãþile...tot, tot e românesc... Statuia lui Matei Corvinulzâmbeºte cãtre trecãtori ºi le zice: ”Aºa-i c-a venitceasul dreptãþii?« […] Judecãtorul, care a fost atâtde obraznic cu Herdelea în Armadia scoatepãlãria pânã la pãmânt dinaintea lui. Titu vrea sãfie mãrinimos, sã-i arate cã stãpânii români suntnobili ºi iertãtori.” El însuºi se întreabã: „Ce-i cumine? Aiurez?”

Numai cã aceste „aiureli”, ulterior ºi înrealitate, nu doar cã au fost luate în serios, dar aufost ºi puse în aplicare. În mai multe rânduri.

Dacã acest texte nu se pun între ghilimeleironice, cititorii care nu se aflã sub influenþaideilor naþionaliste (adicã, toþi românii proeuropeni ºi toþi strãinii, chiar ºi cei pro români),vor putea întreba pe drept: dacã aºa staulucrurile, pe ce se bazeazã aversiunea împotrivametodelor reprezentanþilor statului maghiar? Dacãungurii sunt asupritori (ºi sunt fãrã doar ºipoate!), atunci ce vor fi (sau ce sunt) românii,care vor prelua metodele asupritorilor (ºi se ºtie,de multe ori le-au ºi preluat), perfecþionându-lechiar?!

Naþionalismul anihileazã orice empatie.Reprezentanþii puterii, din partea maghiarã, devindin ce în ce mai incapabili sã se punã în situaþiaromânilor. Nu-ºi mai pun întrebarea: cum m-aºsimþi eu în pielea lor? Cãci întrebarea în sineconstituie, în viziunea naþionalistului, trãdare deneam. Titu se apropie ºi el din ce în ce mai multde viziunea naþionaliºtilor maghiari. De aceea nu-i

rãmâne decât sã-ºi pãrãseascã þara. Dar puerila sastare de spirit se manifestã chiar ºi în acestmoment hotãrâtor: „–Nu mai plec nicãiri! – strigãseara înainte de somn în euforia serbãrilor de laAstra – Rãmân aici!... Ar fi o trãdare sã plec deaici!... Aici avem nevoie de oameni! Aici e nevoiemai mare ca oriunde!” Dimineaþa, însã, parcã nicinu ºi-ar aminti: „– Cum sã rãmân aici.... Dincolo efericirea adevãratã... Acolo trebuie sã fie!” (342).

Aºa stând lucrurile, personajul de referinþã alromanului nu e, nu poate fi Titu, ci ar fi maidegrabã tatãl sãu, învãþãtorul Herdelea. Dar ironia(de data asta explicitã) nici pe el nu-l poate ocoli.La Sîngeorz Bãi „Dupã prânz, stând cu toþii devorbã într-un chioºc, la umbrã, Herdelea povestiamãnunþit rudelor câte a pãþit. Voind sã-ºipregãteascã mai frumos ieºirea la pensie, oîntoarse pe coarda naþionalã, arãtându-le cumtoate i se trag din faptul cã a luat apãrarea unuibiet þãran român faþã de samavolnicia unuimagistrat ungur, apoi stãruind mai ales asupraexamenului când inspectorul i-a cerut sã nu mailase pe copii sã crâcneascã pe româneºte, ºisfârºind melancolic:

– Dar decât sã-mi unguresc sufletul la bãtrâneþeºi sã-mi vând conºtiinþa, mai bine s-ajung salahormuritor de foame! Mai bine!... De aceea mã ºibate capul sã ies la pensie curând, curând...”(320). Ceva târziu însã ºi el schimbã placa: „...sosiapoi ºi Comunicarea inspectorului cã ministerul abinevoit sã-i încuviinþeze trecerea la pensie,mulþumindu-i pentru serviciile aduse statului.Herdelea tremurã citind adresa ºi se îngâmfã demulþumirile ministrului. Fireºte cã, pânã seara,toate Armadia aflã regretele guvernului de-a fipierdut un învãþãtor atât de harnic ca Herdelea ºitoate lumea se minunã de asemenea distincþierarã...” (354).

Cu toate acestea el e singurul personaj alromanului capabil de o empatie adevãratã. Nicimãcar nepãsarea jignitoare a Laurei, ajunsã princãsãtorie într-o stare materialã de invidiat, nu-ldoboarã. Se pune în locul ei ºi îºi dã seamaimediat de relativa normalitate a gesturilor ei: „avuo clipã de mânie, dar ºi-o stãpâni repede. Aºa-scopiii, când cresc mari ºi se înstrãineazã. Parcã eln-a fost aºa? S-a dus la înmormântarea tatãlui sãu,dar nu s-a deranjat niciodatã cât a zãcut, ºaptesãptãmâni. ªi doar era colea, al patrulea sat. Pemaicã sa, de câte ori vine pe aici, o cinsteºte curachiu dulce. Încolo parcã nici nu ar fi. Grijile ºidragostea le pãstreazã cu zgârcenie pentru cãminullui. Atunci ce sã se mire, cã pe Laura n-o mai dordurerile lui. Asta-i viaþa. E tristã. Cine sã-i schimberostul? Viaþa trece peste cei bãtrâni, peste cei slabi.Viaþa e a celor tineri ºi puternici. Egoismul etemelia vieþii.” (258-259).

ªi putem fi siguri cã ºi vorbele dãscãliþei, care-ºi „potriveºte pãrerile dupã împrejurãri”, provinde fapt de la el, din discuþiile lor cotidiene: „ –Lumea ºtie cã suntem români, dar ºovinismul nu-ibun niciodatã. Adicã ce-o fi, dacã sã-i înveþiungureºte! Lasã-i sã înveþe cã-i bine azi, când ºtii olimbã strãinã, sã vezi bine cã fãrã ungureascã nicinu te poþi miºca din loc... Dacã-s vremurile aºa,noi sã le schimbãm?” (326).

Rebreanu, atât în rolul de autor model cât ºide narator fictiv, pare sã fie mai degrabã depãrerea dascãlului, decât de cea a lui Titu. În ciudafaptului cã despre Rebreanu, persoanã empiricã, s-ar putea dovedi relativ uºor cã a nutrit ºisentimente naþionaliste marcante ºi în jurul aniilor’40 ajunge adesea sã gândeascã chiar în categoriileideologice sacrificate de naþional-socialismulgerman (Blut und Boden, Lebensraum), fãrã a seidentifica însã cu ideologia fascistã, rãmânândfidel în continuare ideilor liberale. „Spaþiul vital

românesc, în cuprinsul frontierelor noastre nu erezultatul unor cuceriri samavolnice, ci expresiacuratã a fiinþei neamului românesc... Pãmântulacesta ne-a zãmislit pe noi dupã chipul ºiasemãnarea lui.”4

Chiar ºi renumitul discurs de recepþiune þinutîn faþa membrilor Academiei ni se pare astãzidepãºit de istoria post-naþionalistã a nouluimileniu. Multe consideraþii ale lui Rebreanu ne parastãzi aproape penibile: „Oraºele noastre nu suntexpresia specificului naþional... Oraºul nostruînfiinþat ºi dezvoltat în multe cazuri din altenecesitãþi decât cele româneºti, nu s-a adaptat încãdeplin, spre a fi aievea, ca duh ºi civilizaþie izvorde românism curat....Þãranul e serios ºi naiv,orãºanul e ironic ºi sceptic.”5

I. Petrovici în elogiul lui constatã pe drept:„...substanþa concluziunii discursului ascultat, nueste deosebit de nouã, ba am putea spune, cã eastãzi foarte rãspânditã, uneori chiar pe cale sãalunece în primejdioase exagerãri” ºi anume în„fãrãmiþarea unitãþii ºi universalitãþii adevãrului încompartimente naþionale distincte”.

Rebreanu, de parcã ar fi vrut sã-i ofere suportoponentului sãu, într-un articol din Familiaintitulat Transilvania 1940, scrie: „Dreptatearomâneascã e atât de evidentã, cã noi n-am socotitnecesar s-o demonstrãm, sau n-am ºtiut. Numaicine n-are dreptate trebuie sã zbuciume, sã mintãºi sã înºele pentru a crea aparenþe împotrivaevidenþei.”6 Evident, aidoma naþionaliºtilor unguri,nici el nu este capabil sã iasã din cercul vicios allogicii statului-naþiune, ºi implicit al mutãriifrontierelor, cãci nu este capabil sã vadã, totaidoma naþionaliºtilor unguri, partea de adevãr aceluilalt.

În calitatea lui de autor abstract ºi mai ales canarator fictiv al evenimentelor din lumearomanescã însã nu se poate absolvi nici el deconfruntarea cu adevãrurile alternative. Pe de oparte ºi în lipsa confesiunilor explicite se impunepresupunerea cã Rebreanu, în procesul deelaborare a romanelor sale, þine seama ºi dejudecãþile de valoare ale eventualilor cititorimaghiari ºi germani, cât ºi de ale celor din limbileoccidentale de mare circulaþie. În moºtenirea luiliterarã gãsim o serie de nuvele ºi texte dramaticeredactate în limba maghiarã. Aceste textedemonstreazã fãrã doar ºi poate cã la un momentdat el considerã nu numai posibil, dar chiarispititor succesul în faþa unui public de limbãmaghiarã. E greu de crezut cã doar cu câþiva animai târziu acest public sã fi dispãrut completchiar ºi din subconºtientul sãu. Nemaivorbind defaptul, cã în cazul unui „minoritar” dorinþa de a-ºidemonstra valoarea în opinia publicã „majoritarã”reprezintã un instinct social-psihologic de netrecut.

(va urma)Note:

1 În prezenta analizã, voi utiliza terminologia iniþiatã ºiîmbunãtãþitã de Genette, Gerard (Narrative DiscourseRevisited, Cornell University Press, Ithaca, New York,1990), de Stanzel, Franz K. (Typische Forme desRomans, Vandenhoeck and Rupprecht in Göttingen, 12.Auflage, 1993) ºi de Eco, Umberto (Hat séta a fikcióerdejénben, Európa Könyvkiadó, Budapest, 2002), maiales în forma lor sistematizatã de Lintvelt, Jaap (Punctde vedere. Încercare de tipologie narativã, EdituraUnivers, 1989 ) 2 In terminologia lui Umberto Eco „autorul model”.3 Citatele provin din ediþia Rebreanu, Liviu: Ion,(Prefaþã de Lucian Pricop, Tabel cronologic IlderimRebreanu), Editura Liviu Rebreanu, Bucureºti, 20064 Rebreanu, Liviu: Jurnal II., Editura Minerva, 1984Bucureºti, text ales ºi stabilit de Puia-Florica Rebreanu,agenda, note ºi comentarii de Niculae Gheran, 305 pp.5 Idem, 313 pp.

Ioan-Pavel Azap – Dragã Attila F. Balázs, eºtinãscut la Târgu Mureº, ai urmat studii de teologieromano-catolicã la Alba Iulia ºi de biblioteconomiela Bucureºti, ai fost bibliotecar în Ardeal, din 1990trãieºti în Slovacia, la Bratislava, unde ai înfiinþat în1994 editura AB-ART, eºti preºedintele AsociaþieiEditorilor din Bratislava, scrii poezii ºi prozã,traduci în ºi din limba maghiarã / în ºi din limbaromânã, conduci o revistã literarã, organizeziproiectul cultural Promovarea literaturii române înspaþiul european... Sunt acestea doar câteva date aleunui parcurs existenþial, social, cultural în plinãderulare. De unde atâta energie? De unde aceastãcapacitate de a te „împrãºtia” fãrã a te risipi?

Attila F. Balázs – Sunt norocos, deoarece viaþamea de pânã acum a fost o cãlãtorie fãrã sfârºit,care a pornit din Târgu Mureº, a continuat prinIernut, Ditrãu, Alba Iulia, din nou Târgu Mureº,Braºov, Cluj, Miercurea Ciuc, Oradea, Bratislava,Budapesta, Okoc ºi aproape toatã Europa. Dinfiecare oprire am pornit mai departe mai bogatsufleteºte, spiritual ºi experimental. Am spusnorocos, fiindcã sunt convins cã dacã rãmâneam înacelaºi loc(alitate), pierdeam vremea cu prieteni princârciumi, baruri ºi petreceri. Sã nu mã înþelegigreºit, n-am nimic împotriva modului de viaþã alunora, dar numai cu o viaþã strictã, bine organizatãpoþi dobândi plusul acela prin care realizezi ceva nunumai pentru tine, ci pentru breasla literar-culturalã.Numai umblând prin lume îþi dai seama cã a fipatriot nu înseamnã sã te închizi, ci tocmai invers:sã te deschizi spre alte culturi, tradiþii, obiceiuri.Astfel nu pierzi energii - te reîncarci, împrãºtiivalori, dar nu te risipeºti. M-am îndrãgostit deliteratura românã încã de când eram tânãrbibliotecar, poezia româneascã a fost întotdeaunapentru mine izvorul dãtãtor de viaþã, avândinfluenþã puternicã în dezvoltarea mea poeticã.

Admir lirica aceasta, care aliazã (contopeºte)tradiþiile balcanice ºi estice cu cele mai moderneinfluenþe vestice, dar mã întristeazã ºi mã revoltãfaptul cã nu e cunoscutã îndeajuns nici mãcar înspaþiul est-european. Este nevoie de o viziune nouãîn promovarea literaturii ºi culturii româneºti.Trebuie încurajate încercãrile care lãrgesc orizontulsimbiozei artã-public, care fãuresc punþi pestegraniþele de limbã, încercãrile de tãlmãciri reciproceetc. Numai astfel ieºim din ghetoul cultural în carepremiile pierd tot mai mult din valoare.

– Se poate spune cã te miºti - dacã nu chiar „caacasã” în toate, cu siguranþã cu lejeritate - în treiculturi, în speþã în literaturile românã, maghiarã ºislovacã. Existã un numitor comun între ele? Dar,mai ales: cum sunt acestea comparativ cu marealiteraturã/culturã a Vestului? Sunt într-un raport de„vasalitate”, respectiv: centru - periferie, capitalã -provincie?

– Da, existã un numitor comun: complexul deinferioritate, discordia, ostilitatea, canonizareaincorectã ºi cu multe capete de dragon, prezenþapoliticii în viaþa culturalã. Nu putem vorbi demarea literaturã a Vestului, mai degrabã de:literaturã de limbã englezã care include ºi literaturaamericanã, canadianã etc., literaturã de limbãspaniolã care include ºi literaturile sudamericaneº.a.m.d. Literaturile ºi culturile mai mici din Vestsunt mai periferice decât literatura ºi culturaromânã, polonezã, maghiarã sau cehã. Problema ecã, în aproape 20 de ani de la ieºirea din mocirlacomunistã nu s-a fãcut prea mult pentrupromovarea culturilor est-europene în spaþiuleuropean ºi în lume. În ultimii ani s-au fãcut câtevaîncercãri - ca de exemplu proiectul Promocult,lansat de Ministerul Culturii, sau TPS al InstitutuluiCultural Român -, dar nu-i de ajuns. Trebuie sãînþelegem cã nu are nici un efect o antologietradusã de români în alte limbi ºi publicatã înRomânia. Trebuie cãutaþi traducãtori, edituri ºiinstituþii în diferite þãri, care în colaborare cuinstituþiile din România ºi cu finanþarea statuluiromân sã promoveze cultura românã în þãrilerespective, atrãgând branºa culturalã, mediile ºipresa de acolo. Nu existã literaturã provincialã,existã doar literaturã bunã ºi proastã.

– În România existã aceastã (mai mult sau maipuþin accentuatã) „polarizare” capitalã - provincie.Sunt exemple - ºi nu cu titlu de excepþie - descriitori a cãror cotã a crescut semnificativ odatã ces-au strãmutat din provincie în Bucureºti (existãexemple la îndemânã ºi din Cluj!), fãrã a scrieneapãrat mai bine dupã acest pas. Vreau sã spun cãei erau la fel de buni scriitori ºi pânã la momentulrespectiv, dar vizibilitatea lor a fost mai mare, maiales printre confraþii critici, din clipa în care audevenit „capitaliºti”. Nu ºtiu dacã e vorba aici deun complex de inferioritate alprovinciei/provincialului sau de un complex de

superioritate al capitalei. Cum vezi tu lucrurileprivite din aceastã perspectivã?

– E drept, în capitalã sunt concentratemajoritatea instituþiilor culturale - edituri, redacþii,medii, presã, ministere, muzeu literar etc., careatrag scriitorii. Însã în ciuda acestui fapt, numai otreime a elitei literaturii ºi culturii românesti se aflãîn Bucureºti. Douã treimi trãiesc ºi creeazã în centreculturale precum Cluj, Timiºoara, Iaºi, Braºov,Târgu Mureº, Oradea etc. Traducând peste 50 depoeþi din elita liricii româneºti, m-am convins cã 60-70% dintre poeþii de seamã trãiesc în aºa zisaprovincie. În conducerea Uniunii Scriitorilor dinRomânia ºi în managementul altor instituþii,provincia nu e reprezentatã pe mãsurã. Asta nu edeficitul capitalei, ci mai mult complexul deinferioritate ºi pasivitatea celor din provincie.

– Dacã o þinem tot aºa, întrebãrile o sã fie totmai lungi iar rãspunsurile tot mai telegrafice. Iatã oîntrebare la care te rog sã rãspunzi detaliat: Careeste crezul tãu artistic, ars poetica ta?

– Poetul este un mediator între oameni ºi lume,un fel de tãlmaci, care detecteazã înþelesurile ºi letransmite cãtre cititor. Opera nu este o fotografie arealitãþii ci o altã realitate peste real. Sã fii poetînseamnã sã fii de partea celor umiliþi, frustraþi,subjugaþi. Lumea bogaþilor, a stãpânilor este o lumenefireascã, iar un poet adevãrat nu se angajeazã caarlechin la curtea lor. Atunci când un stil, curentliterar ajunge sã fie modã, ºi criticii se împotmolescîn ideologii forþate, pentru mine curentul respectivîºi pierde farmecul. Postmodernismul la ora actualãeste (în)trecut, este un capitol în istoria literaturii ºiculturii, îndrãznesc sã spun cã nu cel maiinteresant. De aceea ni se pare atât de înviorãtoarepoezia generaþiilor mai tinere. Cãrtãrescu în poezienu mai este la fel de interesant ca acum undeceniu. În prozã poate reuºeºte sã gãseascã noi cãi.Literatura ºi poetul sunt într-o perpetuã cãutare aidentitãþii. Lumea ºi poezia sunt în permanentãschimbare. Critica ºi istoria literarã nu pot fi cevaconstant, în fiecare moment sunt în întârziere.Canoanele existente sunt depãºite de mult, se scriucronici dar critica literarã româneascã a rãmasdatoare cu o istorie literarã completã ºinepãrtinitoare. În aceeaºi situaþie e ºi literaturamaghiarã. Sunt mai multe canoane, unul mai prost

1188



1188 TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

interviu

„Nu existã literaturã provincialã, existã doar literaturã bunã ºi proastã”

de vorbã cu poetul ºi traducãtorul Attila F. Balázs

Attila F. Balázs (foto: Adelina Câmpean)

1199



1199TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

ca celãlalt. Sunt gãºti - mai rãu: mafiotism submasca elitismului cultural. Democraþia nufuncþioneazã între scriitori ºi artiºti, dar nicidictatura. ªi atunci?

– Scrii, mã refer la poezie, doar în limbamaghiarã? De fapt, se poate scrie poezie în afaralimbii materne?

– Scriu în limba maghiarã, cãci cu adevãratnumai în limba maternã poþi fi degajat, sigur. E olimbã grea dar foarte bogatã. E uºor de tradus înaceastã limbã, cãci gãseºti la orice cuvânt sinonime.Am scris, ºi din când în când scriu ºi astãzi înlimba românã, limbã care lângã limba maternã îmieste cea mai apropiatã. Din 1990 trãiesc într-o þarãunde nu aud vorbind pe nimeni româneºte, ºitotuºi majoritatea expresiilor au rãmas active înmemorie. Limba s-a modernizat, s-a schimbat multîn ultimele decenii. Scriind în limba românã trebuiesã fiu atent sã nu introduc maghiarisme în text ºisã nu gândesc în maghiarã. Astfel textul va fi osimplã traducere. Sunt mulþi poeþi care scriu la felde bine în mai multe limbi, majoritatea însã numaiîn limba natalã sunt geniali.

– O întrebare adresatã traducãtorului Attila F.Balázs: este traducerea unei poezii o „trãdare”, esteo recreare? Poate fi textul rezultat în urma uneitraduceri considerat creaþie originalã sau un simplu„act cultural” informativ? Mã refer îndeosebi lapoezie.

– Traducerea bunã ºi literarã nu poate fi unsimplu act cultural informativ. Se fac din pãcate ºiastfel de traduceri, dar astea dãuneazã multliteraturii, cititorului, autorului. Traducerea artisticãeste o recreare în care cel puþin 50% este operatraducãtorului, în unele cazuri ºi mai mult. Sunttraducãtori pentru care poezia originalã e numai unpunct de pornire, o temã. Eu încerc sã recreezpoezia originalã pãstrând stilul, forma, ritmultextului original.

– Dat fiind tendinþa globalizantã (sunt voci caresusþin cã beneficã ºi, totodatã, alte voci, cã, în egalãmãsurã, dãunãtoare - dar asta e deja o altã...întrebare!), crezi cã, mai devreme sau mai târziu,„efectul Babel”, înþelegând prin aceasta amestecullimbilor, va fi anihilat?

– Globalizarea e dãunãtoare nu numai culturii,efectele se simte peste tot, le simþim ºi noi pepielea noastrã. Noi intelectualii trebuie sã fim pefazã. Mediile ºi presa au ajuns în mâinile celor carebeneficiazã de zestrea globalismului. Mulþimea sepoate manipula uºor.

Efectul Babel existã de multã vreme, nu existãnici o limbã purã. Noile expresii sunt identiceaproape în fiecare limbã, se preiau expresiiletehnice - în primul rând din englezã. Dar atât. Nicilimbile, nici culturile naþionale nu o sã disparã.Limbile literare vor pãstra chiar ºi arhaismele. Dacãar fi sã disparã culturile ºi limbile, omenirea ar aveade pierdut mult prea mult. Nu mã tem de asta.Nici cartea nu va dispãrea, oamenii se întorc ciclicla valorile adevãrate, la moºtenirea culturalã, laidentitatea naþionalã. Turnul Babel se construieºte,dar nu va fi turnul amestecului limbilor ºiculturilor, dimpotrivã - turnul multiculturalismului,în care fiecare culturã îºi va pãstra identitatea ºifarmecul. Aºa sã fie!

Interviu realizat deIoan-PPavel AAzap

Datorez titlul cronicii mele distinsuluiprofesor, acad. Ioan-Aurel Pop. De fapt,trebuie s-o recunosc, l-am prins cumva din

zbor în timpul intervenþiei domniei sale, cuprilejul lansãrii publice, pe 28 mai, a cãrþii desprecare vreau s-aduc vorba – Elite clujenecontemporane, ed. Clear Vision, 2009.Academicianul clujean a gãsit mai potrivitãexpresia „fruntea cetãþii” decât neologismulîmprumutat „elitã”, ºi întrucât mi s-a pãrutjudicioasã opinia dânsului am adoptat-o, fãrã a-icere voie, desigur, sperând cã nu-mi va cerevreodatã despãgubiri pentru nevinovata-miºterpelealã.

Sã lãmurim câteva aspecte vizând acest tomneobiºnuit. Veþi crede sau nu, cartea cântãreºte înjur de ºase kilograme, ºi comparaþia cea mainostimã pe care am auzit-o, formulatã de istoriculIoan Bolovan cu acelaºi prilej, sus pomenit, mi-areadus în minte fericita lume a lui Gargantua. E ocarte cât o bucatã zdravãnã de slãninã, spuneaistoricul, din care s-ar putea hrãni o clacã decosaºi vreme de vreo trei zile, adaug eu. Dincolode nimerita comparaþie, trag nãdejde cãprofesorul Bolovan nu luneca cu gându-i nerostitînspre vreo nesãbuitã asemuire a actului lecturiicu înfulecatul ardelenesc al jumãrilor, cutezanþãde-a dreptul rabelaisianã, abstracþie fãcând deevidenþa cã, într-adevãr, pentru mulþi clujeniintimitatea slãninii este mai dulce ºi învoioºatãdecât cea a cãrþilor, iar jumara mai relevantã decâtteorema. O atare nãzbâtie nu ar fi îngãduitã nicivreunui detractor cu simbrie, darãmite unui sobruprofesor universitar.

Autorul tomului este Cristian Colceriu, cupregãtire istoricã, filosoficã ºi juridicã, care de-alungul celor cincisprezece ani scurºi de laabsolvirea primei facultãþi, Istorie ºi Filosofie, adesfãºurat o bogatã activitate jurnalisticã, înspecial ca reporter ºi producãtor de televiziune.Baza cãrþi se gãseºte în aceastã activitate, întrucâteste vorba de circa ºaizeci de interviuri ample,realizate pe o perioadã de mai mulþi ani,transmise iniþial pe un post local de televiziune,ulterior transcrise ºi publicate cu acordulpersonalitãþilor în cauzã. Volumul este la a douaediþie, care aduce în plus faþã de prima atâtcondiþiile grafice de excepþie, cât ºi versiunea înlimba englezã a textului. Cum e de bãnuit, unasemenea obiect nu poate fi realizat decât înechipã, ceea ce ne obligã sã indicãm numeletuturor celor ce-au compus-o, astfel: coordonatorDelia Kuciatovschi, editor Blényesi Attila, reviziatextului românesc Maria Chindriº, revizia textuluienglezesc Rodica Rafiroiu, secretar tehnic MarianaCriºan, tehnoredactare Unicat Design & PrintVancea Erzsébet, prelucrare graficã Claudiu Petrarºi Vancea Erzsébet, reporter Andrei Biró,fotoreporter Valentin Ciloci, coperta CarolinaBanc, colaborator Lazãr Vlad, foto designerBlényesi Attila ºi Fekete ªtefan.

Înainte sã luãm în discuþie introducereapropriu-zisã în tema elitologiei, care abia prinderãdãcinã în spaþiul cultural românesc, este nimeritsã reþinem o observaþie fãcutã, tot la evenimentulamintit, de profesorul Achim Mihu, rectorulUniversitãþii “Avram Iancu”, unicul sociologclujean prezent în volum. Dumnealui atrãgeaatenþia asupra confuziei, frecvente în societatea

noastrã, între elite ºi VIP-uri. De altfel, dedistincþia clarã între cele douã categorii autorulcãrþii face uz într-un paragraf al studiuluiintroductiv (p. 24). Pe scurt, ceea ce lediferenþiazã sunt aceste elemente, în opiniasociologului clujean: elitele îºi câºtigã prestigiulprin merite culturale reale, prin performanþe,descoperiri sau opere de mare impact îndomeniul lor, recunoscute de comunitãþilespecializate, academice, în timp ce VIP-urile suntproduse ale mediatizãrii, cu merite imprecise,supralicitate sau contrafãcute de industria debranding ºi iraþionalul consumatorilor de imagine.Calitatea incontestabilã a VIP-urilor este bunaexpunere mediaticã, spontaneitatea ºi aplombulapariþiei în spaþiul public, o abilã inginerie deimagine, lucruri care în sine nu constituie produseculturale. Mai simplu formulat, VIP-urilebeneficiazã de cea mai bunã imagine pe fondulunor merite necuantificate riguros, în timp ceelitele au merite ºi performanþe reale, atestate ºicertificate prin severele mecanisme ºtiinþific-academice, chiar dacã imaginea lor publicã,mediaticã, este slabã sau lipseºte cu desãvârºire.Diferenþa dintre cele douã categorii este, brutalspunând, ºi aceasta e o licenþã ce-mi aparþine, cacea dintre marfã ºi ambalaj, elitele fiind marfaambalatã mai mult sau mai puþin atractiv, în timpce VIP-urile sunt ambalaj ce-þi ia ochii, chiar dacãnu ºtii ce marfã îmbracã acesta.

Studiul introductiv al lui Colceriu izbuteºte sãofere atât fondul problemei elitelor, cât ºiconturul destul de clar al spaþiului pe care acesteaîl ocupã la nivel social. De altfel, tema aceastaconstituie ºi obiectul unei cercetãri doctorale pecale de finalizare, la Facultatea de Istorie clujeanã,pe care probabil cã autorul o va articula într-unviitor volum. Pânã atunci sã ne mulþumim cudatele pe care ni le oferã aici. Între acestea,important e sã vedem ce înþelege el prin elite,cum defineºte fenomenul, în ce fel le clasificã,unde le plaseazã pe scena socialã, în jocul puterii.Aºadar: „Produs al dezvoltãrii mentale, spirituale

Vianu Mureºan

Fruntea cetãþii clujeneaccent

ºi organizaþionale a societãþii, elita desemneazã ocategorie de oameni cu anumite aptitudini ºispecializãri, nãscuþi în sânul unui neam, ºireprezintã o comunitate solidarizatã activ deanumite idei, valori ºi idealuri. Elitele alcãtuiesctabla de valori specifice fiecãrei societãþi, dar ºicele general umane, mozaicul creat de existenþa ºicompetiþia lor în potenþialul de interacþiune culumea constituind un factor de progres social.” (p. 6) Aceastã definire ºi caracterizare a elitei îmipare limpede, bunã, inteligibilã, iar dacã este ºioriginalã, cu atât mai meritoriu. Cristian Colceriuidentificã patru tipuri de elite, funcþionale încadrul societãþilor moderne stratificate: elitaintelectualã, cea cultural-artisticã, cea tehnico-ºtiinþificã ºi cea socio-politicã. Nu ºtiu dacã n-arîncãpea în douã categorii distincte ºi elitele dinlumea sportului ºi cele din show biz, extrem deinfluente ºi vizibile într-o societate a spectacoluluiglobalizat. Cred cã da.

Elitele se recruteazã din diversele straturisociale, din diversele domenii, preocupãri, formede activitate, având menirea sã dea mãsurasupremã a potenþialului de performanþã ºicreativitate de care se aflã în stare o societate laun moment istoric dat. Elitele produc valori,coduri comportamentale, instaureazã norme,modeleazã direcþiile de evoluþie ale unor societãþisau grupuri, compun zestrea cea mai preþioasã înschimbul dintre generaþii. Sferele de performanþãîn care elitele îºi consacrã efectiv meritele sunt:cea cognitivã (oferã informaþii, cunoºtinþe,explicaþii, interpretãri, inovaþii, invenþii,anticipãri), cea motivaþionalã (genereazã tipuri deconduitã ºi acþiune), ºi cea estimativã (decidestandardele de evaluare ale performanþelor ºicompetenþelor). Producerea, susþinerea, circulaþiaºi reproducerea elitelor, în temeiul unor criterii deselecþie specifice fiecãrei societãþi este unmecanism de autoreglare prin care se cautãstabilirea ordinii, ierarhiei ºi viabilitãþii sistemelor,de neconceput în absenþa unor elite. Câmpul dincare rãsar ºi pe care se dezvoltã elitele este larândul lui parcelat. Speciile mai clar reliefateurmeazã criterii de constituire conforme custructura, modalitãþile de autoreglare ºi tendinþelesocietãþii. Astfel, existã elitele naturale, elitetradiþionale (adicã moºtenite), elite obediente(neimplicate în jocul puterii) ºi participative(intervin în jocul puterii la nivel local, naþionalsau internaþional).

Sub aspectul genezei societãþilor, a instituþiiloracestora ºi a diagramei puterii este interesantãdistincþia fãcutã de Machiavelli între elitele de tipleu ºi vulpe. Ferocitatea, puterea ºi spirituldominator al leilor au valoare decisivã în faza deînceput a istoriei unei comunitãþi, când se rezolvãconflicte, se duc lupte, se instaureazã ierarhii,grade de autoritate. Ar fi vorba, în aceastã etapã,de o elitã militarã. Apoi, în faza de organizareinstituþionalã ºi negociere între persoane, instituþiiºi autoritãþi îºi face simþitã acþiunea elita de tipvulpe, abilã, vicleanã, persuasivã, insinuantã, adicão elitã administrativã. Un alt teoretician alfenomenului elitar, Marcin E. Olsen, în lucrareaPower in Modern Societies relaþioneazã elita ladialectica puterii. În viziunea acestuia compoziþiasocialã a celor ce deþin puterea este dinamicã, încontinuã schimbare prin adoptarea de persoanenoi din nonelitã sau contraelitã, în funcþie deinteresele de control ºi administrare a puteriipublice. Elitele se închegã în grupuri de putere, cupoziþii-cheie în sistemul decizional, absorbind dintimp în timp persoane ce ºi-au dovedit eficienþamanagerialã ºi abilitatea de influenþare socialã.Între diversele grupuri de putere ale elitei ºi

contraelitei existã o concurenþã continuã,modulatã dupã caracteristicile evolutive alesocietãþi, ceea ce face ca, în momentul apariþieiunei noi surse de putere – economice, ideologice,religioase etc. – o contraelitã sã poatã preluaputerea impunându-ºi noua diagramã de forþe,noile instituþii, noul cadru de legitimare. Exemplurevoluþiilor este cel mai la-ndemânã.

Revenind la fruntea cetãþii clujene, CristianColceriu face o scurtã reevaluare istoricã aultimului secol, evocând personalitãþile cele maipregnante din diversele arii culturale, precum ºimeritele instituþionale ale acestora. Probabil cãsunt puþini aceia care mai ºtiu câte ceva despremarile figuri ale Clujului din prima jumãtate aveacului XX, despre inovaþiile lor în ºtiinþe sauoperele lor. De aceea evocarea lor este cum nu sepoate mai nimeritã, devenind element de bazãîntr-o istorie a locului în care trãim. SextilPuºcariu (iniþiatorul lingvisticii în România,fondatorul Muzeului Limbii Române în cadrulUniversitãþii din Cluj), Gheorghe Bogdan-Duicã(creatorul ºcolii de istorie literarã), lingviºtii EmilPetrovici ºi Iosif Popovici, istoricul ºi arheologulVasile Pârvan, Emil Panaitescu, D. M. Teodorescu,Constantin Daicoviciu (fondatorul Institutului deStudii Clasice, unde au activat Vasile Bogrea,ªtefan Bezdechi, Teodor Naum), Ioan Lupaº,Alexandru Lapedatu, Silviu Dragomir, DavidProdan, Hadrian Daicoviciu, ªtefan Pascu, VirgilVãtãºianu, Lucian Blaga, D. D. Roºca, Liviu Rusu,Dumitru Isac, Florian ªtefãnescu-Goangã (care adeschis primul laborator de psihologieexperimentalã din România), Nicolae Mãrgineanu(contribuþii în psihologia teoreticã ºi aplicatã),Onisifor Ghibu (care a pus bazele pedagogiei lanoi în þarã), Vladimir Ghidionescu (cu merite înpedagogia experimentalã), Victor Babeº, IuliuHaþieganu (fondatorul ºcolii clujene de medicinã),Ioan Goia (cel care a înfiinþat Clinica MedicalãII), Victor Papilian, Aurel Moga, Octavian Fodor,Leon Daniello, Grigorie Benetatto, Ioan Chiricuþã,Ioan Albu, Aurelian Ionaºcu, Ioan Ceterchi, TudorDrãganu, Ernest Lupan, Virgil Bãrbat, EugeniuSperantia, Gheorghe Em. Marica, Emil Racoviþã(care a înfiinþat la Cluj prima ºcoalã debiospeologie din lume), Alexandru Borza(întemeietorul Grãdinii Botanice), Béla Péter(întemeietorul grãdinii agrobotanice, cu primastaþiune de plante medicinale din lume), IoanScriban (întemeietorul învãþãmântului zoologicromânesc), Eugen A. Pora, Gh. Vâlsan(întemeietorul învãþãmântului geograficromânesc), Tiberiu Morariu, Dimitrie D. Pompeiuºi Petre Sergescu (fondatorii ºcolii clujene dematematicã), N. Abramescu, Teodor Angheluþã,Tiberiu Popovici, Gheorghe Cãlugãreanu,Gheorghe Bratu (fondatorul ObservatoruluiAstronomic), Augustin Maior (ctitor al ºcoliiclujene de fizicã), Victor Marian, Victor Mercea,Gheorghe Spacu (iniþiatorul ºcolii clujene dechimie), Ion Tãnãsescu, Raluca Ripan, ConstantinMacarovici, Ion Cãdariu, Candin Liteanu,Gheorghe Dima (întemeietorul Conservatoruluide Muzicã ºi artã Dramaticã), Tiberiu Brediceanu(între fondatorii Operei române), Romul Ladea,Jenö Szervátius, Zaharia Bârsan, Olimpia Bârsan,ªtefan Braborescu, Ion ºi Magda Tâlvan suntfigurile cãrora memoria culturalã a oraºuluinostru le datoreazã cel mai mult, ceea ce face canicio ocazie de a-i celebra sã nu fie de prisos.

Celor pomeniþi mai-nainte, fondatori de scoli,instituþii, întemeietori de domenii culturale sauarii de cercetare, descoperitori, gânditori, scriitori,artiºti care au dat chipul ºi identitatea modernã aClujului li se adaugã figurile incluse în tomul luiCristian Colceriu, a cãror simplã enumerare, fãrã

explicitarea competenþelor ºi ariei de activitate nuar spune suficient de mult pentru a ne umplepaginile cu ea. Cei mai mulþi sunt în viaþã, activi,tangibili. Însã, aºa cum au observat cei mai mulþidintre vorbitorii de la lansare, cartea ar putea fiextinsã cu destul de multe figuri la fel deimportante, aparþinând fãrã niciun dubiu elitei,absenþa lor justificându-se fie prin insuficientarigoare a criteriilor de selecþie a autorului, fie prinincapacitatea fizicã, ca timp ºi cantitate demuncã, de a fi exhaustiv. Promisiunea autorului afost cã cercetarea va continua, ceea ce deschidepromisiunea completãrii tabloului elitei clujenecontemporane. Dat fiind cã naºterea, recrutarea ºicircuitul elitei este un fenomen dinamic, e deaºteptat cã ºi Clujul se comportã ca un loc undeinstituþiile academice, ºcolile, bibliotecile,institutele de cercetare produc în continuare elite.Popularitatea acestora este însã un fapt secundar,întrucât nu întotdeauna „cei mai buni” ocupãpoziþii sau funcþii care sã-i facã vizibili,recognoscibili ca aparþinãtori unei elite.Distorsiunea lucrurilor poate merge, ºi cred cã aºi mers atât de departe, încât multe dintreinstituþiile care ar trebui sã pregãteascã elite auîncãput pe mâna unor ambiþioºi lucrativi care legestioneazã în stil de baroni, cultivândoportunismul, obedienþa, disponibilitatea zeloasã,reciprocitatea îndatorãrii ºi beneficiului. Colceriuremarcã foarte precis aceste fenomen, precum ºiconsecinþele lui: „Dupã 1989, marea problemãeste, ºi la Cluj, ca ºi în alte centre ale þãrii, cea aexploziei veleitarismului ºi a nonvalorii sub formaeminamente nocivã a afirmãrii inflaþionare amediocritãþilor, sfidãtoare ºi infatuate, care auacaparat oportunist ºi s-au instalat confortabil,ocupând poziþii-cheie în instituþii publice dintrecele mai diverse, în învãþãmântul superior, înmass-media, în instituþii ºi organisme cultural-ºtiinþifice. Fenomenul acesta are graverepercusiuni atât în privinþa imaginii instituþionalea vieþii publice, cât ºi, mai cu seamã, sub aspectulblocãrii iniþiativelor ºi proiectelor autentice pe areadevãrata elitã intelectualã le propune în cadrulmai larg al societãþii. De cele mai multe oriacestea sfârºesc prin a fi asumate ºi valorificatesolitar, cu preþul unor mari eforturi, fãrã a puteaangaja necesarele raporturi de colaborare cu ceicare ar avea împuternicirea, îndrituirea ºi sarcinaoficialã de a interveni în sprijinirea actului decreaþie ºi care, în cazurile cele mai fericite,rãspund formal, prin stereotipii politicoase ºiabile, lezând condiþia veritabililor creatori,stingheriþi de incompetenþa dialogului, deumilinþã ºi ingratitudine. Este dificil de imaginatcã în situaþia actualã confuzã vor apãrea anticorpisociali capabili sã redea deplina sãnãtateorganismului intelectual rãvãºit de sindromuldiletantismului ºi imposturii.” (p. 25-26)

Neajunsul incompletitudinii ºi selecþiacapricioasã a câtorva dintre figurile prezentate încartea sa, nu ºtirbesc, totuºi, meritul uriaº al luiCristian Colceriu, de-a ne fi oferit singura oglindã,deocamdatã, în care clujenii îºi pot vedeachipurile alese. Þine de respectul de sine al urbeisã le onoreze, sã le recunoascã ºi sã le poarterecunoºtinþã pentru ceea ce au fãcut, pentru ceeace sunt, în ciuda vitregiilor pe care au fost nevoitesã le învingã de-a lungul celor câteva decenii demuncã ºi viaþã, necesare compunerii uneipersonalitãþi de excepþie. Tuturor acestora leadresãm gestul deferenþei noastre, iar autoruluimulþumiri ºi urarea sã continue cu aceeaºiîncãpãþânare operaþiunea începutã.

2200



2200 TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

2211TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

Fãrã o situare asceticã ºi contemplativã, dincreºtinism nu cunoaºtem decât înfrângerile.Victoriile pe care aceste înfrângeri le ascund

ne rãmân de cele mai multe ori strãine.

Omul poate sta înaintea lui Dumnezeu doarîntr-o prãbuºire continuã. E singura formã denobleþe realã, adicã nonsubiectivã.

Ca înfrângere, asceza anuleazã toate celelalteînfrângeri posibile. Ea este, cu alte cuvinte, nicimai mult nici mai puþin decâtantitranscendentalul prin excelenþã.

Gândirea asupra ascezei nu este ascezã, întimp ce asceza este în sine o formã de gândire. Oasimetrie ontologicã, desigur.

Dispunem de cuvinte într-un mod baroc.Realitatea pe care ele o construiesc este adeseoriiluzorie. Cã se întâmplã uneori ca Adevãrul sã sedescopere chiar în iluzie, iatã un merit care nuaparþine iluziei.

Diferenþa ontologicã dintre Dumnezeu ºicreaþie este atât de radicalã încât ea scapã înseºiontologiei.

Nu e nimic analogic în taina euharisticã. Sã-lmãnânci pe Dumnezeul-om, iatã un act real, de orealitate primarã. (Nu degeaba primii creºtini erauacuzaþi nici mai mult nici mai puþin decât de…canibalism!)

Cei care sunt teologi ºi totuºi îl cautã peDumnezeu fãrã sã-L fi gãsit deja (Pascal) sunt maide plâns decât toþi oamenii. Lipsiþi de credinþã, eise ridicã pânã la o nobleþe intelectualã care le estesuficientã, având o atitudine importatã dinfilosofie. O suficienþã care-i ºi orbeºte,nemailãsându-i sã vadã cã înãlþimea la care s-auridicat prin raþiunea lor este, faþã de chemarea luiDumnezeu, doar la dimensiunile unui picior debroascã. Oare nu spunea Cioran cã teologia esteforma de a crede a ateilor? (Aceasta, desigur, într-o paradigmã în care teologia ºi mistica se exclud.)

N-ar trebui sã meditãm decât la puþinãtateacãii noastre. Dincolo de angajarea intelectualã ºide cunoaºterea teoreticã a misterului hristic,marcã inevitabilã a unei amare parþialitãþiîndelung practicatã în cultura contemporanã,rãmâne puterea despre care vorbea Sf. Ap. Pavel.Nu puterea cuvântului, a silogismelor, nupãtrunderea minþii, nu inteligenþa, care, deºi nusunt refuzate, nu constituie deplinãtateaexperienþei creºtine, în ciuda fascinaþiilor formalepe care reuºesc sã le edifice. Puterea aceea carevine din ascezã, din slãbiciune, din înfrângere, dinrugãciune este cea care ne lipseºte. De aceea, înconformitate cu onestitatea (ºi încã nu cusmerenia), atunci când ne apropiem de lucruriledumnezeieºti ar trebui sã tãcem nu în legãturã cude negânditul lor, ci chiar cu gânditul. Cu acelgândit care nu are validarea Tradiþiei, „memoriacriticã a Bisericii”, dupã cum o numea VladimirLossky.

Celor mai mulþi dintre noi ne mai rãmânedoar înaintarea în înfrângere. ªi evenimentul,excepþional, care nu mai depinde de noi, aldepãºirii înfrângerii, tot printr-un fel deînfrângere, fireºte, numai cã de alt ordin.Evenimentul intervenþiei supranaturale, singurulcare poate deschide înfrângerile cãtre sens, cãtreschimbarea minþii.

Dã-i raþiunii ce-i al raþiunii ºi lui Dumnezeuce-i al lui Dumnezeu. Fraza e valabilã doar pânãla un punct, de la care încolo începe paradoxalul:a-l da pe Dumnezeu raþiunii, a da raþiunea luiDumnezeu, aºa cum se întâmplã în rugãciuneaminþii. Dar ºi paradoxalul este infim.

Nimicnicia proprie este o bunã situare, dar sãnu uitãm cã nu-i decât o formã de aºteptare. Oraºteptarea nu e mai mult decât îi spune numele,de aceea nu trebuie confundatã cu întâlnirea.

Conºtiinþa propriei nimicnicii trebuie sã aibãîn vedere verbul, iar nu substantivul. E, altfelspus, conºtiinþa faptului cã nimicnicirea proprieipersoane avanseazã. Cã omul cel dinafarã setrece. Se nimicniceºte.

Sã poþi vorbi despre nimicnicire ºi despredeplinãtatea bucuriei, în acelaºi timp. Iatã operformanþã pe care niciun raþionalist n-ar putea-oînþelege. Sau nici unul care nu aude cuvinteleApostolului: „…când sunt slab, atunci sunt tare”(2 Co 12, 10).

Doar omul are privilegiul de a absenta laîntâlnirea cu Dumnezeu. Cel Preaînalt aºteaptãîntotdeauna, de aceea nu putem vorbi despre o„absenþã” a Lui. Absenþa lui Dumnezeu este defapt absenþa credinþei omului.

Maxima credinþei: acþioneazã în aºa fel încâtsã te poþi jertfi pentru celãlalt în numeleortodoxiei tale ºi nu-l ucide, tot în numele ei.(Doar aºa se poate înþelege dictonul uneimânãstiri athonite, „Ortodoxie sau moarte”, doarsubliniind cã e vorba de moarte proprie,jertfelnicã, hristicã, iar nu de moartea celuilalt, aduºmanului.)

Dumnezeul Întrupat, care a biruit moarteaprin înviere, are cu omul o istorie plinã dedeicide. Omul are vocaþia criminalului, iarDumnezeu pe cea a victimei. Cu adevãratdumnezeiesc e faptul cã victima se întoarce nupentru rãzbunare, ci pentru a-l ajuta pe om sã-ºidepãºeascã înfricoºãtoarea condiþie de ucigaº.

Chiar când e eficace în viaþa omului, prezenþalui Dumnezeu rãmâne în neînþeles. Niciunconcept nu-L expliciteazã, nicio formã nu-Lepuizeazã pe Cel „dincolo de toate” (Sf. DionisieAreopagitul). Mai aproape de neant, decât defiinþã, Dumnezeu pare a suscita unei minþiraþionaliste mai degrabã necredinþa, decâtcredinþa. A-L numi la persoana a treia, cu „El”, ede aceea o atitudine improprie, atunci când un

asemenea discurs nu e învãluit în cel al lui „Tu”:Tu, Cel ce eºti aici, acum, miluieºte-ne!

Ne mirã din ce în ce mai mult credinþa celorvechi cã Dumnezeu este însãºi proximitatea. Nusunt zilele noastre mãsurate prin rigurozitateaunui limbaj, a unui raþionament, a unei ºtiinþe?Or aceastã apropiere divinã, prelingvisticã, situatãmai degrabã de partea unei tãceri, ne scapã. Sã fieoare nevoie de strigãte ºi de lacrimi, de muzicã ºide suferinþã fizicã pentru a o sesiza? Sã se fiascuns Cel Preaînalt în amplitudinileincomensurabilului?

Dumnezeu este ca poezia, dar nu e poezie.

Vorbind în termeni kierkegaardieni, stadiulreligios anuleazã stadiile estetic ºi etic. Oriceîntoarcere la cele douã, atunci când nu e cãdere,este o complicatã simulare.

Tot ce-i omenesc îmi e strãin, spune cel care acunoscut dragostea lui Dumnezeu. ªi desigur, nuîn sensul neºtiinþei…

Existã un punct al credinþei de la care nu maiexistã întoarcere. A te întoarce spre „omulnatural” înseamnã nici mai mult nici mai puþindecât a deveni demon. (Dostoievski o ºtia foartebine atunci când punea în gura lui IvanKaramazov celebrele cuvinte: „Dacã Dumnezeunu existã, totul e permis”).

Cel care crede nu se mai poate pierde decâttotal.

A-þi pierde credinþa înseamnã a o nu a fi avutniciodatã. Credinþa nu se mai poate pierde, eapoate deveni doar o certitudine rece, similarã celeia demonilor, ºi acesta e cazul extrem.

Pentru a-L uita pe Dumnezeu nu-þi ajunge oviaþã de om.

(Fragmente din volumul Dumnezeulgândurilor mãrunte, în curs de apariþie la EdituraLimes, Cluj-Napoca)

Raþiunile credinþei

religia

philosophia christiana

Nicolae Turcan



2222 TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

Internetul e o invenþie încã foarte tânãrã; nuare decât 20 de ani, iar lumea e încã în fazade familiarizare cu aceastã minune modernã a

lumii. Ritmul în care se rãspândeºte este extremde rapid, însã suntem departe de a cunoaºte toatãgama de aplicabilitate pusã la dispoziþie deinternet. Nu cred cã mã hazardez când spun cãinternetul va schimba radical lumea în urmãtorii50 de ani, efectele – pozitive ºi negative – fiindgreu de prevãzut acum.

Totuºi, în cele ce urmeazã voi încerca sã factocmai acest lucru: sã anticipez care ar putea fiefectele internetului asupra modului „clasic” încare se face politicã astãzi. Primele semne deschimbare existã deja, însã cred cã politica ºirelaþia dintre politician ºi cetãþean va fi cuadevãrat revoluþionatã în deceniile care urmeazã.

Deocamdatã, lumea se aflã încã sub influenþaalegerii lui Barack Obama în fruntea StatelorUnite, în urma unei campanii electorale în careinternetul a jucat un rol esenþial. Obama s-afolosit de internet pentru a strânge fonduri,pentru a-ºi face reclamã, pentru a sta de vorbã cualegãtorii, pentru a-ºi prezenta programul. În bunãmãsurã, campania lui Barack Obama reprezintãun prim pas pe un drum pe care cu siguranþãmulþi vor încerca sã meargã în viitor, însã cred cãObama nu a fãcut decât sã planteze seminþelepentru ceea ce va urma. Desigur, el are marelemerit cã, prin atenþia pe care întreaga lume i-aoferit-o, a deschis ochii multora în ceea cepriveºte potenþialul enorm pe care îl arecomunicarea în lumea virtualã.

Însã, internetul pune la dispoziþie mult maimulte posibilitãþi pentru lumea politicã.Dezvoltarea reþelelor sociale virtuale sauexpansiunea rapidã a blogosferei sunt canalelecare vor schimba mult mecanismele de recrutarea candidaþilor ºi a aleºilor sau dezbaterea înpreajma unor alegeri, dar mai ales între alegeri.

ªi pe aceste cãi s-au fãcut deja câþiva paºi. Cudouã luni înainte de alegerile europarlamentare,un partid din Slovenia a creat o paginã pe site-ulde socializare Facebook.com prin care anunþa cãîºi cautã candidaþi pentru apropiatele alegeri.Partidul Tinerilor din Slovenia, afiliat la PartidulEcologiºtilor Europeni, a decis cã aceastãmodalitate de recrutare a candidaþilor este ceamai bunã dupã ce au mai utilizat site-ul ºi în alteacþiuni de mobilizare a cetãþenilor. De exemplu, opetiþie privind eliminarea taxelor pe care trebuiesã le plãteascã pãrinþii grãdiniþelor a adunat peste1.000 de semnãturi în doar 10 zile. Iatã cum sunajustificarea celor din Partidul Tinerilor, postatãchiar pe pagina creatã pe Facebook: „PartidulTinerilor din Slovenia vrea sã activeze participareapoliticã a cetãþenilor ºi sã apropie instituþiileUniunii Europene de toþi alegãtorii. În partidulnostru suntem convinºi cã printr-o astfel decompetiþie putem gãsi numeroºi oameni careîmpãrtãºesc acelaºi mod de a gândi, aceleaºi valoriºi idei despre democraþie, precum: grija pentrutineri, rãbdarea, toleranþa, egalitatea, grija pentruminoritãþi ºi pentru mediu”.

Acest partid este unul mic, nu a obþinut decât1,9% din voturi la alegerile europarlamentare.Totuºi, modul în care au gândit campania esteunul cu adevãrat revoluþionar. Sunt sigur cã dacãun partid din Germania, Franþa sau MareaBritanie ar fi avut o astfel de idee, ar fi fost multmai mediatizatã ºi rezultatele partidului ar fi fostmai mari. Dar poate cã tocmai aceste partidemici, mult mai flexibile, ceva mai idealiste cândvine de vorba de politicã, sunt cele care vorschimba faþa politicii. E foarte dificil pentru unpartid de mari dimensiuni, cu o încrengãturãamplã de relaþii în interior, dar ºi în exteriorulsãu, sã se debaraseze de modul clasic de recrutarea candidaþilor, în care relaþiile, contribuþiafinanciarã sau experienþa în partid sunt elementeprimordiale. Însã, dacã aceste partide de mai micidimensiuni, care îºi pot permite „luxul” de a seabate de la „normalitatea” politicã, nu vorrenunþa sã mizeze pe mijloacele puse la dispoziþiede internet, ele vor reuºi sã creeze o masã criticãîn rândul populaþiei, în special al tinerilor, care sãle sporeascã ºi capitalul electoral. Altfel spus,treptat vor începe sã câºtige, pe mãsurã ce se vaefectua ºi schimbul de generaþii, în timp cepartidele care nu se vor adapta vor pierde voturi.Aceastã aritmeticã simplã ar putea fi elementulcare sã determine schimbarea modului în care seface politicã.

Putem sã ne gândim chiar mai departe. Votulelectronic este deja o practicã regulatã în uneleþãri. Estonia foloseºte deja votul electronic la toatealegerile. Partidele politice, aºa cum aratã ele azi,ar putea dispãrea cu totul. Locul lor ar putea filuat de grupuri create ad hoc, în jurul anumitorteme, care sã aparã ºi sã disparã în preajma unordezbateri. Prin intermediul internetului, oricepersoanã poate, din faþa calculatorului sã îºispunã pãrerea ºi sã voteze zilnic, nu doar încadrul unor alegeri. Locul alegerilor ar putea filuate de o serie de referendumuri organizatedirect pe internet, iar aparatul guvernamentalpoate fi „dezbrãcat” de latura politicã, plinã deinterese de partid sau de grup, ºi se poate limitala o categorie profesionalã a funcþionarilor publicicare sã punã în aplicare ceea ce se decide peinternet.

Desigur, acest scenariu este unul aproapefantasmagoric. Ceea ce vreau sã subliniez însãeste cã internetul ar putea determina, pe termenlung, instaurarea unui tip aparte de democraþiedirectã ºi cã ideea de politicã ºi de guvernare vatrebui sã facã faþã în curând celei mai mariprovocãri de pânã acum.

Internetul presupune însã ºi numeroase riscuri.Transparenþa aproape totalã, posibilitatea demanipulare a informaþiilor sau dispariþiacontactului vizual direct între oameni poate ducela apariþia multor impostori care sã deturnezespre propriul beneficiu avantajele pe care le punela dispoziþie internetul. Existã riscul ca tocmaiatunci când ne-am putea aºtepta sã scãpãm deelementele nocive pe care le presupune politica înforma ei „clasicã” sã fim descurajaþi de câteva

cazuri în care internetul sã fie folosit într-un modnegativ. Cei care vor alege însã sã urmeze aceastãcale a viitorului trebuie sã fie pregãtiþi pentruastfel de provocãri. Nu cred cã soluþia deprevenire a acestor riscuri ar fi o reglementareexcesivã a comunicãrii pe internet, pentru cãatunci ar fi afectatã chiar esenþa acestuia ºioricum nu cred cã ar funcþiona. Pe de altã parte,existã deja mijloace de securizare a datelor ºi avoturilor care deja funcþioneazã cu succes; am datdeja exemplul Estoniei.

Internetul poate reprezenta ºi alternativa pecare oricine o are la îndemânã dacã doreºte sãafle informaþii relevante despre subiectele dedezbatere în preajma unor alegeri sau întrealegeri. Cel puþin în România, alegerile din ultimiidoi ani au demonstrat cã nivelul dezbaterilorgãzduite de televiziuni, principalele canale detransmitere a informaþiilor cãtre cetãþeni, a scãzutenorm de mult. Practic, ideea de dezbatere, însensul original al cuvântului, s-a pierdut aproapecomplet. Avem de-a face, în schimb, cu dialoguride cea mai joasã speþã, între politicieniincompetenþi, puºi pe scandal, cu texteprefabricate, fãrã pic de personalitate, disputeîntreþinute cu o complicitate pãguboasã dejurnaliºti la fel de slabi ca ºi cei pe care îi invitãîn emisiunile lor. Dezbaterea realã se mutã înschimb pe internet, pe bloguri, pe reþelele virtualede socializare. Influenþa directã a politicienilor cudiscurs superficial va fi minimã în astfel de medii.

Oare în ce mãsurã sunt pregãtiþi politicieniiromâni actuali sã facã faþã unor astfel deprovocãri? Intuiesc cã foarte puþini îºi punproblema asta, iar faptul cã România este încã oþarã înapoiatã din punct de vedere al utilizãriiinternetului nu face decât sã cultive aceastãatitudine pasivã în faþa progresului tehnologic ºial aplicabilitãþii lui. Dar poate cã tocmai aceastaeste ºansa unei reforme reale a clasei politiceromâneºti. Ce aþi spune, de exemplu, despre uncandidat la viitoarele alegeri europarlamentarecare sã lanseze un blog de campanie, sã strângãsemnãturi electronice pentru depunereacandidaturii, sã lanseze în fiecare sãptãmânã sauîn fiecare lunã dezbateri pe teme europene, sãinformeze alegãtorii cu privire la instituþiile ºiprocedurile din interiorul Uniunii Europene, sãimplice tot mai mulþi blogeri în campania sa, iarcampania lui sã îndemne alegãtorii sã renunþe la ase mai uita la televizor ºi sã se mute pe internet,acolo unde se poartã dezbateri adevãrate, carearatã relevanþa pentru România a ParlamentuluiEuropean ºi, deci, importanþa alegeriloreuroparlamentare ºi a votului? Cred cã un astfelde candidat ar avea mare succes ºi ar costa foartepuþin. Chiar dacã nu va fi ales, publicitatea decare ar avea parte ar fi enormã ºi ar deschide ºimai mult ochii lumii asupra utilitãþii internetuluiîntr-o campanie electoralã. Poate chiar mai multdecât Barack Obama.

George Jiglãu

Internetul, invenþia care va reforma politica aºa cum o ºtim azi?

dezbateri & idei

2233TRIBUNA • NR. 164 • 1-15 iulie 2009

2233



Literatura ºtiinþifico-fantasticã are o relaþiestrânsã cu speculaþia filosoficã, ba chiarridicã niºte probleme importante de

epistemologie ºi de filosofia ºtiinþei. Astfel,filosoful face apel la experienþele de gândire (ger.gedanke experiment; fr. expériences de pensée), decâte ori i se pare cã realitatea se sustrage gândiriifilosofice sau atunci când limitele realulului îlîmpiedicã sã ducã reflecþia filosoficã dincolo deexperienþa empiricã. Nu pot cãlãtori cu vitezaluminii în realitate, datoritã unor constrângerifizice ºi a unor piedici impuse de legile naturii;însã pot sã concep, pot sã imaginez o astfel devitezã. Nu pot trece prin zid, însã pot sã concepacest fapt; nu pot deveni invizibil, dar potimagina fenomenul. Deasemeni, pot face deducþiipur logice, judecãþi analitice, fãrã ca sã fiu nevoitsã fac apel la judecãþi empirice, de tip sintetic, bachiar pot raþiona împotriva oricãror evidenþeexperimentale. Explicarea acestei relaþii dintreraþionalitate ºi fantasmagorie ar putea avea chiarun impact important asupra teoriilorepistemologice contemporane, care dau socotealãde funcþionarea ºtiinþei sau de mecanismelenoastre cognitive (prejudecatã, judecatã,conceptualizare, concepþie, calcul, analogie,memorie, imaginaþie, fantasmare, ficþiune etc.).

Istoria filosofiei, în întregul ei, este plinã deexemple de acest gen, de felurite experienþe degândire, prin care dialectica implacabilã ºi potenþaimaginativã îºi dau mâna pentru a rezolva cutareaporie sau pentru a discuta cutare paradoxã. Laacest nivel, cunoºtinþele ºtiinþifice (épistémé) seîntâlnesc ºi se întrepãtrund cu credinþele ºificþiunile imaginaþiei noastre (doxa). Din aceastãconfruntare rezultã ºi noutatea, creaþia, fie ea detip ficþional, fie de tip ºtiinþific.

De când cu stabilirea dihotomiei antice întrelogos ºi mithos, filosofii nu au încetat sã seîntrebe, sã se chestioneze asupra relaþiilor careexistã între aceste douã domenii de raþionalitate,care nu pot fi perfect disociate. La acest nivel, alîntrepãtrunderii discursului raþional, care sesprijinã pe logicã, ºi a discursului ficþional, care-ºiare sursa în lumea imaginarã a miturilor, putemcu adevãrat sã detectãm mecanismele cognitivecare funcþioneazã în munca de creaþie ºtiinþifico-fantasticã.

Una dintre aceste funcþii epistemologice esteaceea de profeþie auto-realizatoare. Prevezi ceva,anunþi, faci o prognozã ºi dacã dispui deautoritatea necesarã, poþi declanºa mecanisme ºiprocese sociale, istorice, culturale care sã seorienteze în sensul prezis. Se întâmplã astfel cucrizele financiare, cu rãzboaiele, cu crizeleeconomice, cu ideologiile etc. Bineînþeles cãfenomenele naturale scapã acestui mecanism (vezispre exemplu meteorologia ºi astronomia).

Într-adevãr, putem furniza oricâte exempledorim din literatura mitologicã ºi din ceaºtiinþifico-fantasticã, exemple care aratã cã maidevreme sau mai târziu acestea s-au concretizat, s-au realizat efectif. De la fiinþele mitologice hibridesau himerice, la metamorfozele lui Ovidiu,trecând prin proiectele magice ºi alchimicemedievale, pânã la faimoasele scrieri de anticipareale lui Jules Verne ºi chiar considerând toatescrierile utopice sau contra-utopice pânã înprezent, aceste experienþe de gândire au devenitefective sau sunt în stadiu de proiect de cercetare

în laboratoarele cunoscute ca fiind „ºtiinþifice”.Astfel, ceea ce era doar posibil, imaginat, a

devenit întretimp realizabil ºi concret. Ceea ceexista doar în mod virtual ºi potenþial, trece acumîn act ºi existã în realitate. Problema vine dinfaptul cã în multe cazuri acestea se realizeazã înmod violent, destructor.

Cum este cu putinþã aºa ceva? Dar esteadevãrat cã totul este posibil? Sau tot ce esteposibil este oare realizabil? Putem face orice? Nuexistã nici un fel de limite în faþa avântuluinestãvilit al fiinþei umane, al acestei maimuþecurajoase ºi nestãpânite, care înfruntã oricepiedicã ºi care aspirã la un statut demiurgic?Acestea sunt niºte întrebãri delicate, care armerita multã discuþie, dar ºi mai multã reflecþie.Deoarece consecinþele rãpunsurilor la acesteîntrebãri, ºi dau doar exemplul moralitãþii, s-arputea întoarce împotriva chiar a celor care letrateazã cu uºurinþã; vreau sã spun cu uºurinþã despirit, adicã în mod superficial, ceea ce din pãcateeste cazul majoritãþii cercetãtorilor, ba chiar alfilosofilor.

ºi încã acest fapt nu ar fi foarte grav, cãci cinear plânge dupã dispariþia unor cercetãtoriobesedaþi mai degrabã de putere ºi de profit decâtde cunoaºterea adevãrului? Însã ceea ce este graveste faptul cã maimuþa asta inteligentã homospiens sapiens, cu pretenþii umanoide, îºi fabricãastfel ºi propriile mijloace de autodistrugere!Adicã are un program de conspiraþie împotrivaumanitãþii, de distrugere în masã a fiinþei umane,de exterminare a acesteia.

La întrebarea filosoficã „cum este cu putinþãsã trecem de la domeniul posibil la domeniulreal?”, sau cum este cu putinþã sã legãm lumeainteligibilã de cea sensibilã, Platon ar fi rãspuns:conform unor modele ideale, arhetipale (Ideile) ºiprin mimésis, prin imitaþie; sau prin producþie(gr. poïésis) ºi acþiune (gr. energeia), ar fi spusAristotel. Într-adevãr, prin imaginaþie, concepþie ºicreaþie, cu ajutorul planului ºi al proiectului, iarapoi prin muncã, se trece de la ceea ce este doarposibil, potent (lat. potentia) la ceea ce este înact, perfect, împlinit (gr. entelecheia).

Dar dacã considerãm procesele ºi în sensinvers, ca fiind reversibile? Bineînþeles cã multeprocese naturale biologice sunt reversibile, darprocesele artificiale ºi fizice sunt ireversibile. Deaceea, atunci când dorim cu orice preþ sã obþinemreversibilitatea, în realitate avem de-a face cudeconstruirea, cu distrugerea, cu aneantizarea, pescurt cu des-fiinþarea lucrurilor care fiinþau. Ceeace a fost construit poate fi ºi este distrus.Catastrofa culturalã contemporanã se poateexplica astfel, prin aceastã substituire adeconstrucþiei, capacitãþii de reversibilitate.

Nu-i aºa? Aºa este, cãci ceea ce este doarposibil este defapt neîmplinit, adicã este lipsit defiinþã, deci imperfect; iar perfecþiunea, la fel debine la antici ca ºi la medievali, ba chiar ºi lacontemporani, oricât de limitaþi ar fi aceºtia dinurmã, este în mod necesar legatã de fiinþã: ceeace fiinþeazã este perfect, iar carenþele existenþialela acest nivel sunt tot atâtea forme deimperfecþiune (vezi handicapurile de tot felul,operele neterminate etc.). A viza perfecþiunea sauperfecþionismul înseamnã a viza o supra-abundenþã de fiinþã; în timp ce contrafacerea,falsul, minciuna, eroarea, impostura, boala,

patologia, handicapul sunt expresia lipsei defiinþã. Un surplus de fiinþã pe de-o parte, spectrulnefiinþei, al nihilismului pe de altã parte. Unadintre consecinþele multiple ale acestei distincþiieste cã minciuna se poate defini ca o formã denihilism. Nihilistul sau sofistul nu suportãadevãrul tot aºa cum nu suportã fiinþa.

Aºa este, numai cã nimeni nu precizeazã,pentru cã nimeni nu prea ºtie bine, de ce tip suntaceste procese, care permit trecerea de la ceea cefiinþeazã în mod virtual, la ceea ce fiinþeazãefectiv ºi vice versa. Toate aceste procese sunt detip magic, atunci când nu sunt procese naturale!Aceasta este ºi teza pe care o susþin aici.Principiul de funcþionare al magiei este de aacþiona la distanþã pentru a tranforma ºimanipula lucrurile, oamenii, fiinþele în general,conform propriei voinþi.

Împinsã la extrem, magia are ca ideal pe de oparte creaþia din nimic (ex nihilo), iar pe de altãparte distrugerea fiinþei sau des-fiinþarea, ceea ceeste mai bine cunoscut sub denumirea deaneantizare; oricum am privi-o, magia are unraport necesar cu nefiinþa, cu neantul, deoarecevoinþa de putere ºi exersarea acesteia se faceasupra a ceea ce fiinþeazã în sensul eliminãriifiinþei.

Magia înþeleasã ca mecanism, ca activitatereuneºte cele douã tipuri complementare deraþionalitate: demersul ºtiinþific de cunoaºtere ºitransformare a existenþei, ºi atitudineamythologicã în faþa lumii. Scopurile unormagicieni ºi alchimiºti celebrii, care au fostdeasemeni filosofi, oameni de ºtiinþã, ba chiarumaniºti, ca Jordano Bruno, Isaac Newton, Picodella Mirandola, Marsilio Ficino, Francis Baconetc., par sã se împlineascã în zilele noastre subforma unor realizãri ºtiinþifice sau sub formaunor proiecte de cercetare.

Dau aici doar câteva exemple, lista este foartelungã, care au devenit banale prin usaj ºi care numai uimesc pe nimeni. Faptul de a comunica ladistanþã, de a exersa o forþã (de exemplugravitaþia, electro-magnetismul) sau de a vedea ladistanþã; faptul de a se deplasa cu mare vitezã, dea zbura; faptul de a cunoaºte totul, de asupravegha ºi controla totul, de a fi la curent cutot ce se întâmplã; faptul de a modifica materia,de a schimba opiniile oamenilor, memoriaacestora, trecutul, falsificarea istoriei;metamorfoza corpului, eliminarea durerii,refacerea, faptul de a întineri, de a fi nemuritor;toate acestea sunt în mare parte realizate, pe calede realizare sau sunt proiecte „serioase” decercetare în care se investesc miliarde de euro.

Pe cine mai uimeºte telefonia sau telefoniamobilã, telecomanda, televiziunea, teledetecþia,geolocalizarea, mass-media, informatica, genetica,medicina de ameliorare ºi chirurgia esteticã,neuroºtiinþele, fizica, chimia, biologia molecularã,sportul de performanþã etc. Miza este importantã,aº spue crucialã deoarece se aflã în joc chiarschimbarea statutului omului. Cum aºa, omul arputea fi definit altfel decât ca un animal raþional,conform vechii concepþii a lui Aristotel? Se paredin pãcate cã avem „privilegiul cioranian” de a fimartorii unei catastrofe planetare, ba chiaruniversale (cãci aceasta este o gravã pertrubarecosmicã); într-adevãr se prevede modificarearadicalã a fiinþei umane, dintr-una naturalã (careeste procreatã ºi se perpetueazã filogenetic prinnaºtere dintr-o generaþie într-alta) într-unaartificialã, care sã fie fabricatã, produsã în modartificial. Este proiectul de bazã al„transumaniºtilor”, o sectã care a infiltrat întotalitate cercurile universitare ºi de cercetare

remarci filosofice

Jean-Loup d’Autrecourt

Magia ºi ºtiinþifico-fantasticul

occidentale (americane, anglo-saxone, franceze,germane, italiene etc.), frustrate de neajunsurileconcepþiei lor de bazã, marxismul.

Problema însã este mai veche ºi poate fireconstituitã la origini ca o confruntare întrefilosofi ºi sofiºti sau nihiliºti; între filosofi ºimagicieni; iar mai târziu, între filosofi sau savanþiºi alchimiºti; în fine în prezent, între filosofi ºifalºii oameni de ºtiinþã. Lupta aceasta a culminatîn Evul mediu. Cenzura necruþãtoare ºi cruzimeaInchiziþiei exersate împotriva fantasmelor ºipracticilor magice în perioada Evului mediu ºi aRenaºterii au fost probabil la originea camuflãriiacestora (sub forma scrierilor ºi practicilor oculte,hermetice, literare), iar mai apoi, atunci când afost posibil, practicile ºi fantasmele respective auexplodat în ºtiinþele moderne ºi contemporane, ºiculmea, nu numai în ºtiinþele umane, dar mai alesîn ºtiinþele exacte.

Literatura ºtiinþifico-fantasticã a funcþionatastfel ca un suport de substituire a discursuluimagic, care va alimenta prin urmare invenþiile ºidescoperirile ºtiinþifice. De aceea, imagineasavantului ca ucenic-vrãjitor sau ca Frankensteincontemporan, nu are nimic arbitrar, pentru cã s-aconstituit din aceastã relaþie ambiguã care existãîntre ºtiinþã ºi ficþiune, între ceea ce este adevãratºi ceea ce este imaginat, între ceea ce fiinþeazã ºiceea ce ar putea fiinþa.

Ceea ce doresc sã denunþ aici nu este nicipreferinþa, nici aversiunea pentru un tip deraþionalitate (ºtiinþificã ºi filosoficã) mai degrabãdecât pentru un altul (magicã ºi mitologicã); ceeace mi se pare foarte grav este amestecarea acestorregistre discursive, confundarea lor. Astfel ceea ceþine de ºtiinþific ºi de raþional pare ocultat de ceeace þine de magic ºi iraþional; acesta din urmã sesubstituie adevãratei raþionalitãþi ºi este prezentatefectiv (dar în mod fals) ca fiind o concepþietehno-ºtiinþificã. Principala consecinþã a acestorconfuzii voite ºi programate este imposturaºtiinþificã, iar contemporaneitatea ne-a furnizatcele mai multe ºi mai importante ºarlatanii

ºtiinþifice din întreaga istorie a umanitãþii: înistorie, în economie, în politicã, în biologie, înfizicã, în astronomie ºi astronauticã, în psihologieºi psihiatrie, în sociologie s.a.m.d.

Pentru epistemolog, exemplul magiei tehno-ºtiinþifice este deci revelator. Într-adevãr, tehnicaeste expresia raportului magic cu lumea realã.Problema filosoficã este triplã ºi se poate explicitaastfel, pentru cercetãtorul care ar dori sãaprofundeze chestiunea: a) mai întâi trebuie sãfie studiate frontierele logice ºi ontologice întreceea ce este posibil ºi virtual, ceea ce esterealizabil ºi în act, pe de o parte ºi ceea ce esteimposibil ºi necesar, pe de altã parte; trebuieastfel rãspuns sofismului magic „orice esteposibil” sau „totul este posibil”; b) dupã aceeatrebuie definit statutul obiectelor artefactualeinteligente despre care se pretinde cã pot fiautonome; acest statut este ambigu din punct devedere etic, pentru cã automatele nu dispun devoinþã, nici de libertate, nici de sensibilitate ºi cuatât mai puþin de inteligenþã, însã pot instauraraporturi de putere cu oamenii ºi cu mediulînconjurãtor; c) în fine, trebuie sã se arate cãtehnica este ea însãºi în curs de transformare ºiprin aceasta va transforma chiar statutul omului;deoarece dintr-o simplã expresie a raportuluinostru cu lumea, tehnica a devenit deasemeniexpresia raportului cu noi înºine.

Conºtiinþa, înþeleasã pânã acum dreptconºtiinþã reflexivã de sine, este deformatã deinterfeþele „inteligenþei artificiale”; vorbele anticeale oracolului din Delphes „Cunoaºte-te pe tineînsuþi, ºi nimic mai mult” par astfel un demers,dacã nu inutil, cel puþin modificat în mod radical.Progresul, care a fost idealul magicienilor din Evulmediu ºi din perioada Renaºterii, a devenit înprezent obiectivul far al cercetãrii ºtiinþifice: sãprogresãm pentru a progresa; ceea ce este absurd.

De aceea promovarea unei concepþii a omuluinou, care ar putea sã parvinã dincolo de el însuºiprin ameliorarea tehnico-ºtiinþificã (omulameliorat, supraomul, transumanoidul), cãtre untransumanism artificial, face parte dintr-o lume

perfectã a utopiilor, atât de bine descrise ºidenunþate de literatura ºtiinþifico-fantasticã.

În concluzie, acest raport dintre magie (voinþade putere), mitologie (capacitatea de mistificare)ºi tehno-ºtiinþã (posibilitatea de a acþiona asupralumii) are drept rezultat un fel de amestecexploziv, periculos cu efecte nocive atât în planulcunoaºterii (astfel se pot explica ºi marileimposturi ºtiinþifice din secolul XX), cât ºi înplanul biologico-ecologic (vezi distrugereamediului în particular, ba chiar a planetei îngeneral); ºi toate acestea au loc sub forma„dezvoltãrii durabile”, adicã sub forma planuluieconomic stalinian transpuns de la cincinal lacentenal. Altfel spus, ni s-a pregãtit ceva petermen lung; de la ciuma roºie ºi ciuma brunã s-atrecut acum la ciuma neagrã. Scapã cine poate!

Se poate împiedica în vreun fel aceastãexpansiune pitencatropicã, aceastã viclenieterestrã? Existã vreo soluþie? Nu! Sunt foartesceptic ºi cred, în linia marilor filosofi români,printre cei mai mari filosofi europenicontemporani, cã aceastã cunoaºtere agresivã riscãsã provoace perturbaþii cosmice grave, pentru cãeste o ameniþare pentru lume, pentru cosmos(ceea ce este frumos ºi armonios, în sensetimologic); deoarece orice cunoaºtere nedublatãde o cenzurã moralã transcendentã este o armã(ba chiar arma) de distrugere în masã. Simpla„dizidenþã moralã” pe care o face filosoful nupoate afecta în mod direct acest mecanismdestructor; poate doar trezi anumite conºtiinþeadormite. Ce se poate spera, aºa cum credeau ºiscolasticii, este ca rãul sã se distrugã singur.Þinând cont de faptul cã doar binele are orealitate metafizicã, iar rãul nu este decât oconsecinþã a binelui, un bine deviat prin orgoliuºi libertate, un bine cu carenþe de fiinþã, atuncirãul, care prin urmare nu are consistenþãontologicã, nu poate decât sã se autodistrugã,printr-un proces firesc de implozie maleficã. Darcu aceastã ocazie ne riscãm pielea ºi noi oamenii.

2244



2244 TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

Amatorii de sentinþe se vor bucura sã audã,încã o datã, cã marea culturã francezã e, înfond, tot pe atît de sãracã în genii pe cît e

de bogatã în talente „de mîna a doua”. Culegereade eseuri a lui Pierre Klossowski1 nu va face, înochii lor, decît sã confirme acest dictum ce arratifica superioritatea culturii germane, ori a celeislave. Cît de tare ne-am înºela, însã, investind înculturã doar aceastã formã patologicã a dorinþei(noastre, româneºti) de a fi recunoscuþi! Cãciniciodatã cultura nu e opera unor cîþiva, aleºi desoartã sã cutremure mintea proastã a publicului.Cine mai crede azi cu superioritate cã ar fi abiacîteva nume „de luat în seamã” în secolul trecut emai lipsit de spirit decît o cotã de bibliotecã.Cultura se face altfel; participarea la culturãpresupune altceva decît liste scurte de lecturiobligatorii, fãrã de care preopinentul nu-i demnde atenþie. În rãspãr cu falsul model „seniorial”al culturii, ar fi mai util sã credem cã aceasta e ochestiune de efervescenþã ºi de rodnice ºidureroase neînþelegeri (de sine, de ceilalþi, delume) care nu se pot mîntui, atît cît se poatemîntui oricine ºi orice din lumea asta, decît înneprevãzutul unor întîlniri îmbrãþiºate de ofraternitate cãreia nimic uman nu-i e strãin:

„N-am fi putut niciodatã sã rãmînem legaþi

unul de celãlalt, pînã ºi în opoziþiile noastre, dacãn-ar fi existat în prealabil frecventarea comunã aaceluiaºi spaþiu, în care gîndirea poate sãpriveascã de departe obiectele cele mai insolite cei se prezintã ºi, deîndatã, – nu sã le înþeleagã – cichiar sã se uneascã cu ele.” (p. 85).

Pierre Klossowski e un spirit tulburat depropria-i sinceritate. De aceea, nici nu mirã cãmãrturisirea sa de a fi fãcut parte din largamiºcare a mesianismului parizian trebuie sãdisparã, ulterior, la reeditarea lucrãrii în careapãruse.2 Întoarcerea sa spre creºtinism fãcea oastfel de mãrturisire incompatibilã pentru cel care,în autodeclarata sa monomanie, cãuta oplenitudine dincolo de fragmentarul unei biografiitotuºi suficient de ilustre pentru a impresiona.Fiului unui apreciat critic de artã cu educaþiegermanã ºi obîrºiile în aristocraþia polonã ºi alunei evreice alintatã de Rilke „Merline”, fratelemai mare al pictorului ce-ºi va gãsi publicul subnumele de Balthus, Pierre Klossowski (1905-2001)creºte într-un mediu saturat de artã. La 18 ani erasecretarul lui Gide. În anii ’30, deja cu o reputaþiede traducãtor (dupã ce îl tãlmãcise pe Hölderlinalãturi de Pierre Jean Jouve), îi transpune înfrancezã pe controversatul Friedrich Sieburg

pentru Grasset ºi Flammarion, dar ºi pe WalterBenjamin (care-l numea „traducãtorul meu”) – înparalel cu activitatea publicisticã, în caredovedeºte stil ºi erudiþie. Se intereseazã depsihanalizã, frecventeazã cercurile suprarealiste,alãturându-se grupãrii lui Bréton, Contra Atac, ºi,la sciziunea acesteia, merge pe mîna lui Bataille,

Lorin Ghiman

Tablouri vii, pe pipãite

2255



2255TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

colaborînd la Acéphale, alãturi de Roger Caillois,Jean Rollin, Michel Leiris, Jean Wahl, AndréMasson, ºi de alþi membri ai acestei „societãþisecrete”3. Dupã criza religioasã din anii celui de-aldoilea rãzboi mondial, publicã Sade, monprochain ºi, scuturat de dileme, scrie romane,trilogia din anii ’50, Lois de l’hospitalité,consacrînd în literatura francezã personajulRobertei. În paralel, continuã sã traducã dingermanã (Kafka, Nietzsche, Scheller, Klee, apoi,în anii ’60, Wittgenstein ºi Heidegger) ºi latinã(Suetoniu ºi Virgiliu). Influenþa sa asupra noiigeneraþii de gînditori francezi e confirmatã derãsunetul pe care îl are Nietzsche et le cerclevicieux (1969). Multe s-ar putea adãuga aicidespre apariþia decisivã a lui Nietzsche în culturafrancezã a generaþiei ’68, la care Klossowskicontribuie în egalã mãsurã alãturi de prietenulsãu de-o viaþã, Bataille, ºi de Blanchot(L’Entretien infini apare tot în 1969). Lunga sabãtrîneþe o consacrã desenului, cu care avusese,de altfel, ºi anterior, o “relaþie” aparte, ºi înexersarea cãruia e încurajat de prieteni, care îiînþeleg talentul încã înainte de consacrarea sa ºiîn saloanele expoziþiilor. Titlul volumului reia, dealtfel, motivul tabloului viu, atît de important înopera sa de pictor în gîndire ºi gînditor în artacuvîntului ºi a liniei.

Un fel de discreþie sau pudoare înnãscutã paresã împingã confesiunea, atît de proprie stilului luiKlossowski, cãtre ceva ce alþii ar numi filosofie –dacã tocmai n-ar exista ingredientul care faceinoperantã „marea filosofie”. Reluînd butada luiSloterdijk, cã filosofia ar fi a scrie scrisori unorprieteni de departe (ºi, la drept vorbind,inexistenþi), sã spunem cã, în scriitura luiKlossowski, amicii inexistenþi cãtre care s-artransmite gîndemele filosofice sunt înlocuiþi cuoameni în carne ºi oase, cu prieteni ºi apropiaþi,într-o comunicare în care „eu” ºi „tu”, subiectul ºiobiectul, alteritatea nu-s deduse din premise, ci seconstituie tocmai în fundamentul abisal al uneigîndiri intense, preocupate, neliniºtite, cãreia nu-ilipsesc ezitãrile, renunþãrile, despãrþirile. Aceasta-ipoate cea mai importantã moºtenire pe careKlossowski (alãturi de Bataille ºi Blanchot, fãrãîndoialã) o lasã generaþiei „ingrate” care lesuccede. Existã pagini ale lui Lyotard, ale luiFoucault, Deleuze ori Nancy în care acest loccomun straniu al gîndirii, de nenumit, iese laivealã, pentru a se închide asuprã-ºi ca o lespedestilisticã. Aici se ascunde secretul vitalitãþiiculturii franceze. Ea nu stã nici în egocentrismulcamuflat în voinþa de operã, nici în saltul depurice pe caroiajul proiectului, ci într-o manierãde a respira în dialog, de a tenta limitele expresieiºi ale comunitãþii.

Citite dinspre ceilalþi (cãci scrise fãrã oriceranchiunã auctorialã, deci scrise pentru ceilalþi),textele lui Klossowski reunite în Tablouri viioferã ºansa de-a pipãi, aproape, printre cuvinte, ostofã spiritualizatã ºi fragilã.

Note:1 Pierre Klossowski, Tablouri vii, Tact, Cluj-Napoca,2009.2 M. Weingrad, „Parisian Messianism: Catholicism,Decadence, and the Transgressions of Georges Bataille”History & Memory - Volume 13, Number 2,Fall/Winter 2001, pp. 113-133.3 Denis Hollier, Le Collège de sociologie (1937-1939),Gallimard, 1995.

Alba Simina Stanciu

O avangardã a cercetãrii artelor spectacolului

Etnoscenologia

Studiu al spectacularitãþii umane ºi pre-umane, Etnoscenologia este, definitã decãtre Jean Marie Pradier, personajul central

al acestei noi abordãri de studiu teatral,“comportamentul uman spectacular organizat”.Aceastã cercetare nouã îndeplineºte o funcþiuneexplicativã a teatrului dintr-o perspectivãteoretic avangardistã. Profesor la departamentulde Artã Teatralã UFR Universitatea Paris VIII,Saint Denis, Jean Marie Pradier este membruISTA (International School of TheatreAntropology), director Maison des Sciences del’Homme, pune bazele Centrului Internaþionalde Etnoscenologie deschis la 3 mai 1995 lasediul Universitãþii Paris VIII SorbonneNouvelle, autor de articole manifest dedicateperformance-ului Ethnoscénologie :Laprofondeur des émergences (1996) sau La scèneet la fabrique des corps. Ethnoscénologie duspectacle vivant en Occident (1997).

Etnoscenologia capteazã interesulteatrologilor, regizorilor, cercetãtorilor, al celorîn cãutare de “piste noi”. Scopul este trasareaunei “scenologii generale”, în sensul identificãriiunui nucleu performativ, a unei celule a com-portamentului biologic al speciei, al lumii ani-male. Mai precis, Pradier avanseazã o teorie bio-logicã de practicã performativã. Din acest punctîncepe procesul reducþionist fãcut de Pradiercãtre o “scenologie generalã”, de analizã a pulsi-unii biologice a speciei cãtre performativitate,fuziunea dintre organic-simbolic. Dansul,teatrul, ritualul sunt determinate bios. Se faceapel la experimentele UPSALA care constatã unfenomen de spectacularitate pre-umanã, pre-ani-malã, dialog de reacþii ale organismelor vii înprezenþa altor organisme vii. Printr-o extensiespre relaþia performance - auditoriu ºi actor -spectator, aceasta dovedeºte a se întemeia pebaza recognoscibilitãþii între elemenþi, justificatãde nevoia biologicã, spiritualã, esteticã, de spec-tacol. Ajungem în sfera regiei moderne undecreatorii de spectacol avanseazã poetici ale per-formance-ului ce mizeazã pe recuperarea com-portamentelor instinctuale, pre-umane, biolo-gice, din care dezvoltã noi tehnici de miºcare ºiexpresivitate corporalã. Acest aspect reconfigu-reazã poziþia receptãrii, a spectatorului, implicatîn fenomenele cognitive pânã la empatia muscu-larã. Etnoscenologia eliminã în analiza perform-ance-lui elementele de ordin estetic, cultural,simplificã pânã la impulsul cãtre manifestarespectacularã, ritualizatã a speciei. Intrãm însfera cercetãrilor ISTA, unde termenii propuºide Eugenio Barba, pre-expresivitate, pre-perfor-mativ, graviteazã în jurul instinctului care estedirecþionat cãtre performativitate înainte dedresajul ce devine tehnicã, coordonat de factoriisociali, culturali. Situaþia este similarã cu noþi-unea înaintatã de Richard Schechner, restauredbehaviour, în cadrul centrului de antropologieteatralã Performance Studies de la Tisch Schoolof the Arts, New York University.

În cadrul laboratorului de cercetareetnoscenologicã de la Paris VIII sunt atraºicercetãtori specializaþi în domenii strãine dearta teatralã care privesc teatrul din perspectiva

specialitãþilor lor. Aceastã abordare propulseazãteatrologia o datã mai mult cãtrepluridisciplinaritate, cãtre un dialog întredomenii ºtiinþifice variate. Enumerãm câtevadintre aceste faze teatrale ale etnoscenologiei :sociologie, psihologie sau antropologie, ramuriale lingvisticii, neuroºtiinþelor, etologiei (ºtiinþacomportamentului ºi deprinderilor animale).Din punct de vedere terminologic etnologia stãla baza ºtiinþei teatrale demaratã de Pradier,trece prin etapa Etnoteatrologiei, o deviaþie atermenului ºi intenþiilor trasate deetnomuzicologie, echivalentã a folcloristiciimuzicale. Oprirea la termenul de etnoscenologieºi nu etnoteatrologie are la bazã raportul dintreperformativ (ce se referã doar la cel ce seexprimã) ºi scenicitate (inclus cel ce priveºte).

Un alt punct de plecare sunt studiile socio-psiho-biologice pe linia trasatã de Marcel Maussîn anii ’30 (conceptul de “tehnicã corporalã”).Toate trãsãturile de comportament, de la celeexpresive la cele mai comune (a merge, amânca) sunt produse ale unui ambit socio-cultural. Gestul, miºcarea, expresia, sunt unrezultat al factorilor socio-culturali. Amintim deformula stilizatã a dansului indian careînseamnã un alfabet ºi o lingvisticã corporalã,Kutiyattam ºi Kathakali; relaþia dintre un modelde gândire ºi corporalitate, ce genereazã parþialsistemul de teme de antrenament ISTAdezvoltat de Eugenio Barba, “corpul ca extensiea gândului”. Acesta este un argument în pluspentru a reevalua prin prisma etnoscenologieicongruenþele conceptuale între antrenamentelepropuse de Eugenio Barba ºi raportul biologie /corporalitate sintetizat în termenul autopoiesis(creaþia de sine) propus de biologul ºi filosofulde origine chileanã Francesco Varela.

În consecinþã, cercetarea etnoteatrologicãpropune un “drum înapoi” de la Actul Teatralcristalizat în forme coregrafice sau actorie cãtreimpulsul spectacular condiþionat de universalismcomportamental, de instinctul performativ alviului.

Rusia ºi-a stabilit o Nouã Strategie desecuritate naþionalã. Noul act politico-strategic al acestei þãri vrea sã se raporteze

la noul sistem de securitate al comunitãþiiinternaþionale, sã se se bazeze nu numai pecapacitatea de reacþie ºi adaptare, ci ºi, mai ales,pe capacitatea de anticipare ºi de acþiune pro-activã. Într-o lume complexã, dinamicã ºiconflictualã, aflatã în plin proces de globalizare,Rusia îºi propune sã abordeze – în termeni delungã duratã – tendinþele majore de evoluþie asecuritãþii internaþionale ºi modul în care poate sãfie un actor ce impune ºi stabileºte reguli însistemul internaþional.

În data de 12 mai 2009 preºedintele RusieiDmitrii Medvedev, la Kremlin, a aprobat ºicontrasemnat decretul cu referire la ”Strategia desecuritate naþionalã a Federaþiei Ruse pânã în anul2020”. Documentul a fost aprobat ”în scopulconsolidãrii eforturilor organelor federale aleputerii executive, ale organelor puterilor stataleale subiecþilor Federaþiei, ale organizaþiilor ºicetãþenilor Rusiei în sfera asigurãrii securitãþiinaþionale”. Potrivit Strategiei, ”tezele conceptualeîn domeniul asigurãrii securitãþii naþionale (aRusiei – n.n.) se bazeazã pe o interrelaþie ºi ointerdependenþã fundamentalã a Strategiei desecuritate naþionalã a Federaþiei Ruse de pânã la2020 ºi Concepþia de dezvoltare social-economicãa Federaþiei Ruse pe o perioadã de pânã în anul2020”.

Conform decretului din 12 mai alpreºedintelui rus se anunþã ca fiind expirate:decretul preºedintelui Federaþiei Ruse din 17decembrie 1997, Nr. 1300 «Cu privire laaprobarea Concepþiei de securitate naþionalã aFederaþiei Ruse” ºi decretul preºedinteluiFederaþiei Ruse din 10 ianuarie 2000, Nr. 24 «Cuprivire la Concepþia de securitate naþionalã aFederaþiei Ruse”. Realizarea Strategiei desecuritate naþionalã a Federaþiei Ruse de pânã înanul 2020 are chemarea sã fie un factormobilizator în dezvoltarea economiei naþionale,îmbunãtãþirea calitãþii vieþii populaþiei, asigurareaunei stabilitãþi politice în societate, întãrireaapãrãrii naþionale, a securitãþii statale ºi ordiniipublice, sporirea capacitãþilor concurenþiale ºi alprestigiului internaþional pentru Federaþia Rusã.

Trebuie sã menþionãm cã preºedintele rusDmitrii Medvedev încã în luna martie a acestuian a desfãºurat o ºedinþã a Consiliului deSecuritate în chestiunea ”Strategiei de securitatenaþionalã a Federaþiei Ruse de pânã în anul 2020ºi complexul de mãsuri în realizarea acesteia”. Încadrul aceleiaºi ºedinþe au fost examinateproiectele Strategiei de securitate naþionalã ºiBazele planificãrii strategice-metodologice aledocumentului, care sunt necesare pentrurealizarea prioritãþilor naþionale pe termen lung.De asemenea, la acea ºedinþã s-a declarat cãStrategia urma sã se edifice pe principiile demoºtenire ºi de consecvenþã a politicii statului însfera de securitate ºi se bazeazã pe sistemulprioritãþilor naþionale ale Rusiei. În context, ºeful

statului rus afirma cã, în calitate de prioritãþi semenþin obþinerea unor noi acorduri în sferadezarmãrilor ºi al controlului armelor,consolidarea mãsurilor de încredere, dar ºirezolvarea unor subiecte ce þin de nerãspândireaarmelor de distrugere în masã, extindereacooperãrii antiteroriste, reglementarea conflictelorregionale.

Prin adoptarea unei Noi strategii de securitatenaþionalã, Rusia în calitate de actor cu pretenþiiglobale afirmã cã ”trece de la confruntareablocurilor (militare - n.n.) la principiilediplomaþiei multivectoriale, iar potenþialul deresurse a Rusiei ºi o politicã pragmaticã defolosire a acestuia va extinde posibilitãþileFederaþiei Ruse de consolidare a influenþei sale pearena mondialã”.

În Strategie se enunþã faptul cã ”FederaþiaRusã posedã un potenþial considerabil pentru casã mizeze pe crearea, într-o perspectivã pe termenmediu, a unor condiþii pentru întãrirea ei înnumãrul de state-lideri în economia mondialã, pebaza unei participãri eficiente în distribuþiamondialã a muncii, a sporirii unor posibilitãþiconcurenþiale a domenului naþional, apotenþialului de apãrare, a nivelului de securitateal statului ºi al societãþii”.

Elementul ccheie aal SStrategiei sse ddecripteazã ppestãvilire/descurajare

”Stãvilirea strategicã presupune elaborarea ºirealizarea sistemicã a complexului de mãsuriinterdependente de ordin politic, diplomatic,militar, economic, informaþional etc., orientate sãpreîntâmpine sau sã diminueze ameninþãrileacþiunilor destructive din partea statului-agresor(coaliþiilor de state)”, se anunþã în noul act desecuritate al statului rus. Pe de altã parte,conform opticii de la Kremlin, ”stãvilireastrategicã” se înfãptuieºte prin utilizareaposibilitãþilor economice ale statului, ce includeun sprijin bazat pe resurse în scopul asigurãriisecuritãþii naþionale, pe calea dezvoltãrii unuisistem educaþional militar-patriotic a cetãþenilorFederaþiei Ruse, dar ºi pe infrastructura ºisistemul de gestionare a organizãrii statului. Încontext, Federaþia Rusã anunþã cã îºi asigurãapãrarea naþionalã, reieºind din principiile uneieficienþe ºi capabilitãþi raþionale, inclusiv prinmetodele ºi sursele de reacþie non-militarã, prinmecanismele diplomaþiei publice ºi a pacificãrii, acooperãrii internaþionale în plan militar. Totodatã,Strategia afirmã cã în politica de stat a FederaþieiRuse din sfera naþionalã ºi a construcþiei militare,implicit în cadrul Uniunii statale, orientatã într-operspectivã pe termen lung într-o perfecþionare aForþelor Armate ale Federaþiei Ruse, al altor trupemilitare, formaþiuni ºi organe militare, chemate caîn orice condiþii de dezvoltare a situaþiei militar-politice sã asigure securitatea, suveranitatea ºiintegritatea teritorialã a statului.

Percepþia aameninþãrilor

În principal, ameninþãrile decriptate de Rusiaîn noua sa Strategie sunt evidenþiate de politicaunor state strãine de prim rang, care ar fiorientate sã obþinã o dominaþie impunãtoare însfera militarã, în primul rând în forþele nuclearestrategice, prin dezvoltarea unor resurseinformaþionale, de înaltã precizie ºi atehnologiilor avansate de gestionare a lupteimilitare, a strategiilor militare reflectate ca fiindnon-nucleare, prin formarea în ordine unilateralãa sistemului de apãrare antirachetã ºi militarizãriiproximitãþii cosmosului, capabile sã instituie onouã cursã a înarmãrilor, dar ºi sã rãspândeascãtehnologiile nucleare, chimice, biologice, sãproducã arme de distrugere în masã saucomponente ale acestora ºi a surselor dedistribuþie. În alt context, spune Strategia, ”luptaconcurenþialã pentru resurse nu excluderezolvarea problemelor ivite ºi prin aplicarea forþeimilitare care ar putea destrãma balanþa de forþedin proximitatea frontierelor Federaþiei Ruse ºifrontierele aliatelor ei”.

Terorismul ºi lupta contra terorismului, dar ºicombaterea extremismului, sunt reliefate în nouldocument strategic al Rusiei.

Principalele surse ale ameninþãrii securitãþiinaþionale în sfera securitãþii statului ºi a societãþii,enunþate în Strategia de Securitate a FederaþieiRuse, sunt: a) spionajul ºi altã activitate aserviciilor speciale sau a organizaþiilor statelorstrãine, dar ºi al unor persoane, îndreptate sãprejudicieze securitatea Federaþiei Ruse; b)activitatea organizaþiilor teroriste, grupãrilor sau aaltor persoane, îndreptatã sã modifice prinviolenþã ordinea constituþionalã a Federaþiei Ruse,dezorganizarea funcþionãrii organelor de stat aleputerii statului (incluzând acþiunile de violenþã înraport cu acþiunile reprezentanþilor statului,politici ºi ai societãþii), distrugerea obiectivelormilitare ºi industriale, întreprinderilor ºiinstituþiilor care asigurã activitatea societãþii,înfricoºarea populaþiei, inclusiv prin calea armeinucleare ºi chimice sau a surselor radioactive,chimice ºi biologice; c) activitatea extremistã aorganizaþiilor naþionaliste, religioase, etnice ºi aaltor structuri ºi organizaþii îndreptate sã distrugãunitatea ºi integritatea teritorialã a FederaþieiRuse, sã destabilizeze situaþia politicã internã ºisocialã din þarã; d) activitatea organizaþiilor ºigrupãrilor criminale transnaþionale care este legatãde droguri ºi materialele psihotronice, arme,muniþii etc.; e) creºterea atentãrii la adresapersonalitãþii, proprietãþii, a puterii de stat, asecuritãþii sociale ºi economice, dar ºi aproblemelor corupþiei. Ameninþãrileinformaþionale reprezintã un alt aspect dezbãtutde Strategie.

Viziunea aasupra oordinii mmondiale ººi aa ppoliticiiregionale

Rusia anunþã cã intrã pe un nou fãgaº înabordarea politicã de stat în sfera securitãþiinaþionale. Dupã ce ºi-a elaborat ºi lansat oConcepþie de politicã externã în luna august2008, Kremlinul naºte un nou document care vreasã-i ofere un stimulent suplimentar cã rolul ºimisiunea Rusiei ar fi în prime-time ºi un actorpro-activ, de prim rang, pe scena internaþionalã.Rusia reconfirmã prin Strategia de SecuritateNaþionalã cã doreºte sã edifice o lumemultipolarã, în care ordinea internaþionalã ar fiasiguratã de 5-6 actori. Actualmente, Rusia,

2266



2266 TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

geopolitica

Noua strategie de securitate aRusiei vrea sã edifice un nouechilibru internaþional

Octavian Sergentu

conform Strategiei Naþionale de Securitate,evalueazã Organizaþia Naþiunilor Unite caelementul central al sistemului stabilitãþii relaþiilorinternaþionale, în care ar exista o egalitate deºanse pentru statele care se bazeazã peinstrumente civilizaþionale de rezolvare asituaþiilor de crizã globalã ºi regionalã. Astfel,potrivit noii viziuni de securitate a Rusiei, unaccent sporit al statului rus se va exprima princreºterea interacþiunii în asemenea formaturimultilaterale: G-8(7+1), G-20, RIC (Rusia, India,China), BRIC (Brazilia, Rusia, India, China), darºi sã profite de posibilitatea folosirii altor institutenon-formale internaþionale.

Pentru strategia naþionalã a Rusiei, referinþacheie în abordarea mediului de securitate esteedificarea pe picior de egalitate a unui parteneriatstrategic cu SUA în baza intereselor care coincid.Acest lucru a fost precizat ºi de secretarulConsiliului de securitate al Federaþiei Ruse,Nikolai Patruºev, care a declarat cã Rusia vapromova o politicã raþionalã ºi pragmaticã înpolitica externã, care va exclude confruntareaepuizantã, inclusiv o nouã cursã a înarmãrii:”Þara noastrã se pronunþã pentru o consolidare ainteracþiunii cu Uniunea Europeanã. IntereselorRusiei rãspund formarea în spaþiul Euro-Atlantic asistemului deschis de securitate colectivã pe obazã clarã a dreptului contractual”. În context,N. Patruºev a declarat cã: ”Un factor determinantpentru Rusia în relaþiile cu NATO rãmânplanurile inacceptabile de înaintare ainfrastructurii militare a alianþei cãtre frontiereleruseºti ºi tentativele de acordare a acesteia caavând funcþii globale, care sunt contrare cunormele de drept internaþional” .

Prioritãþile SStrategiei rruse

Principala prioritate a Rusiei în politicaexternã, conform Strategiei, rãmâne dezvoltareacooperãrii bilaterale ºi multilaterale cu statelemembre ce aparþin Comunitãþii StatelorIndependente. Aºa cã Rusia va tinde în continuaresã dezvolte potenþialul integrãrii regionale ºisubregionale ºi sã o coordoneze în spaþiul statelordin CSI, mai ales în cadrul CSI, dar ºi înOrganizaþia Tratatului de Securitate Colectivã(OTSC) ºi al Comunitãþii economice eurasiatice,care ar oferi o influenþã stabilizatorie asuprasituaþiei generale din regiunile care sunt lafrontierã cu statele membre ale CSI. Totodatã,OTSC este vizatã în documentul cu pricina cafiind un instrument principal, menit sãcontracareze provocãrile ºi ameninþãrile regionalecu caracter politico-militar ºi militar-strategic,inclusiv lupta cu volumul ilicit de droguri ºimateriale psihotropice. În context, Rusia doreºtesã contribuie la consolidarea Comunitãþiieconomice eurasiatice în calitate de nucleu alintegrãrii economice.

Un rol semnificativ pentru Rusia constã înconsolidarea potenþialului politic al Organizaþieide cooperare de la Shanghai, în stimularea încadrul acesteia a unor paºi practici ce-ar ficapabili sã consolideze încrederea reciprocã ºiparteneriatul în regiunea Asiei Centrale.

În plan european, Federaþia Rusã ”se pronunþãpentru o consolidare cuantificatã a mecanismelorde interacþiune cu Uniunea Europeanã, incluzândformarea consecventã a spaþiilor comune însferele economiei, securitãþii interne ºi

internaþionale, a învãþãmântului, ºtiinþei, culturii.Interesele naþionale ale Rusiei, pe termen scurt,revendicã formarea unui sistem transparent desecuritate colectivã în spaþiul euroatlantic ce aravea o bazã de drept contractual”.

Un alt document care vrea sã sporeascã rolulsecuritãþii militare a Federaþiei Ruse este constituitîn Strategia de dezvoltare socialã a ForþelorArmate ale Federaþiei Ruse pânã în anul 2020,care cuprinde ºi un Plan strategic de sporire asecuritãþii în desfãºurarea serviciului militar înForþele Armate ale Federaþiei Ruse. Acesta posedãtrei etape de desfãºurare, pânã în anul 2020, ºirevendicã elaborarea standardelor de asigurare asecuritãþii militare. Planul vrea sã diminuezenivelul de suicid care are loc în forþele militareruse, ce constituie 30-40% din decesurile totaleale militarilor ruºi. Totodatã, anual circa 20 demii de militari dobândesc traume care îi fac inapþiulterior ºi pãrãsesc rândurile armatei.

Astfel problema asigurãrii securitãþii pentruserviciul militar în cadrul Forþelor Armate aleFederaþiei Ruse, potrivit guvernãrii ruse, devineuna primordialã, care influenþeazã directactractivitatea pentru îndeplinirea serviciuluimilitar. Conform planului strategic, principala.

Federaþia Rusã este în cãutarea unui rolmisionar, astfel, în anul 2020 îºi doreºte sã fiepropulsatã ca una dintre cele mai mari puteri.Prin urmare, se poate concluziona cã ajustareatuturor actelor sale strategice îºi are un termenbine stabilit – anul 2020. Sunt vizibile tendinþelede emancipare eurasiaticã, completate deeforturile de apropiere de spaþiul european.

2277



2277TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

Neînfricatul nostru premier, care nu posedãnoþiuni elementare de economie, finanþe saubuget ºi nici mãcar consilieri care sã suplineascãaceste goluri, este ridiculizat de mass-media dupãfiecare declaraþie aiuristicã pe care o dã. A pierdutsimþul ridicolului? Nicio problemã, merge înaintecu inepþiile ºi amalgamul coaliþiei. Suntem încrizã, dar nu are un plan de ieºire din ea, anunþãmãsuri care se dovedesc ineficiente rând pe rândcãci nu sunt coerente. Vrea Elena Udrea sã facãbaie în gheizerele Bucureºtiului? De ce nu? Vreatichete de vacanþã? Sigur, îi dã fonduri uriaºe întimp ce se anunþã alt val de ºomeri. Sunt fonduriinsuficiente pentru sãnãtate ºi blocaje din parteafarmaciºtilor ºi a distribuitorilor de medicamente?Nimic mai simplu, onor ministru Bazac aresoluþia în buzunar: parafiscalitatea pe care odeghizeazã sub denumirea de coplatã: 5 lei lamedicul de familie, 10 lei la specialist º.a.m.d.Devreme ce pentru aceste servicii se plãtesc dejacontribuþii la sãnãtate, orice altã taxã pentruaceleaºi servicii este ilegalã ºi se numeºteparafiscalitate pe care statul român o aplicã cuentuziasm ºi în transporturi, de pildã, undeplãtim accizele care sunt incluse în preþulcombustibilului dar ºi rovinieta.

Cauzele blocajului sunt multiple: pe fondulcrizei au scãzut veniturile bugetare, scãdereaeconomicã diminuând salariile sau îngheþându-le,taxele colectate pentru buget s-au redussemnificativ; capacitatea Ministerului Finanþelorde a colecta taxele s-a redus de la 80% anul trecutla circa 60% anul acesta, conform declaraþiilorreprezentanþilor ministerului, adicã ceva mai mult

de jumãtate din cât ar putea strânge; blocajulfinanciar impiedicã firmele sã-ºi achite datoriilecãtre buget. In acest context, principalul mijloc dedeblocare ºi ieºire din crizã este recapitalizareabãncilor de stat, prilej cu care pot deveni iarjucãtori puternici în sistemul bancar naþional,acordând credite populaþiei sau mediului privat cudobânzi mai mici. România mai are doar CECBank ºi Eximbank. Când îºi înfoiau panaºul maistraºnic Traian Bãsescu ºi Emil Boc criticând„birocraþia de la Bruxelles” care n-ar fi datrãspuns cererii României de recapitalizare a CEC,deºi ei ar fi murit de nerãbdare sã o facã, plici! ºirãspunsul ca o palmã usturãtoare pe obrazulminciunii continui pe care ne-o serveºte cel dintâiom al þãrii ºi la care s-a dedulcit ºi primulministru: ”Autoritãþile române nu au informatîncã CE de faptul cã vor recapitaliza CEC Bank.Comisia aa ddescoperit ssingurã aacest llucru ºiserviciile iinformale ale Comisiei sunt cele care aucontactat aautoritãþile rromâne la mijlocul luniimartie ºi nnu iinvers”. Tot criza a fost de vinã, dedata aceasta informaþionalã ºi de idei.

Devine tot mai evident cã împrumutul externse va cheltui pe salarii ºi pensii pânã dupãalegerile din toamnã cãci guvernul actual ºi-aînghiþit limba ºi odatã cu ea ºi sintagma„investiþii, mai ales în infrastructurã” (ministrultransporturilor, Berceanu, a trecut la concesionãri,nu mai construieºte infrastructurã decât acolounde rãmân urmele augustelor tãlpiprezidenþiale). Aºadar, pe când anul trecutMinisterul Finanþelor se rãsfãþa refuzând ofertelebãncilor ºi acceptând doar pânã la 15% dinsumele oferite pe licitaþie, acum utilizeazã ceamai mare parte a banilor pe care acestea îi oferãcu generozitate, cãci ºtiu cã statul este solvabil.Atunci, se mai mirã cineva de ce nu se va reluacreditarea prea curând? De ce sã creditezi firmele

ºi populaþia de la care se recupereazã greuîmprumutul? Iar þipetele ºi încercãrile deintimidare a bãncilor cu capital strãin sunt rãcnitedoar pentru campanie electoralã ºi imagine.Recapitalizarea CEC ar avea ºi efecte economicenu numai efecte de lumini.

Anul acesta ºi urmãtorul avem criza pentru ajustifica statul degeaba ºi guvernareadezastruoasã. Apoi, nepotismele, actele decorupþie ºi incapacitatea de a lua decizii în folosulpublic vor fi justificate prin alte mijloace.ºocheazã însã absenþa mecanismului de învãþarela ai noºtri reprezentanþi. În 20 de ani au ajuns sãconteze numai pe voturile celor pe care îi potcumpãra cu promisiuni sau cu acte de caritateelectoralã (mãriri de salarii, pensii, mici alternândcu cârnãciori ºi bere etc). Partidele ºi figurile pecare le propun mobilizeazã aproximativ unul dintrei români. Tentaþia votului negativ (alegerearãului cel mai mic) a dispãrut treptat, acelcompromis dovedindu-se a fi unul neprofitabil(Constantinescu în 1996, Iliescu în 2000, actualulpreºedinte în 2004). Criza este cortina idealãpentru harababura de la nivel guvernamental ºinici mãcar nu a trebuit inventatã. Sã vedem cu cene vor delecta ºi vor spori numãrul absenþilor dela urne în urmãtorii ani.

Paravanul „Criza”(Urmare din pagina 3)

The King is dead. Long live the King!Problema este cã nu se ºtie cine va fi urmãto-

rul rege al pop-ului. Megastaruri ca MichaelJackson apar o datã la câteva decenii. De aceea,cã ne place muzica lui sau nu, modul în care areverberat în lumea întreagã vestea decesului sãutrebuie înþeles. Cel mai mare show produs în celedin urmã de prinþul pop-ului a fost moartea sa; esigur cã nici o personalitate a lumiicontemporane, fie ea o somitate politicã,religioasã sau culturalã, nu a avut parte de atâteamanifestãri comemorative de simpatie, la nivelplanetar, poate cu excepþia lui Lady Di. FuneraliilePreºedintelui Kennedy nici nu pot fi comparate cucele ale lui Jacko. Cât priveºte faptul în sine aldispariþiei unui idol al tinerilor, singuracomparaþie care se susþine este aceea cu moartealui Elvis Presley, ºi aceea survenitã într-unmoment când fenomenul fandom-ului aveadimensiuni mult mai reduse. De altfel,asemãnãrile dintre cei doi sunt frapante. Ca ºiJackson, Presley introdusese un stil nou înmuzicã, unul care se adresa deopotrivãsensibilitãþii albilor ºi negrilor. Ca ºi al luiJackson, debutul lui muzical fusese modest.Amândoi intraserã într-o lungã eclipsã cãtresfârºitul carierei. Ambii au fost, se pare,dependenþi, dacã nu de droguri, atunci demedicamente periculoase, iar sfârºitul amânduroras-a produs prin stop cardiac, indus de supradoze.(Cauzele morþii lui Michael Jackson încãalimenteazã destule speculaþii, dar se pare cã înabuzul de narcoleptice ºi halucinogene trebuiecãutat rãspunsul.) În plus, megastarul american afost cãsãtorit timp de doi ani cu fiica lui Elvis,Lisa Marie Presley. Restul analogiilor vehiculate înpresã nu se susþin, fie din cauzã cã personalitãþilemuzicale în chestiune (Jim Morrison, KurtCobain) nu au avut anvergura lui M. J., fie pentrucã se încerca o comparaþie cu staruri din cu totulalt domeniu (Lady Di, James Dean, MarylinMonroe).

Timp de peste un deceniu, Michael Jackson apãstrat ceea ce anglo-americanii numesc un lowprofile. Plãnuia sã-ºi recucereascã supremaþiaprintr-o serie de 50 de concerte rãspândite,precum nodurile unei plase, pe tot globul. Nu esigur cã ar fi reuºit. Oricum, pronia avea alteplanuri cu el. Anume, ca Michael Jackson sã maidevinã o datã breaking news, dar printr-o moartesubitã, un altfel de „Thriller”, care sã înfiorezeîntreg mapamondul, precipitând iubirea ºideznãdejdea milioanelor de fani.

În aceastã rubricã am abordat rareoriproblemele muzicii de masã. Aºadar, un articoldespre Michael Jackson semnat, cu un decalajtemporal atât de mare, de inginer, ar putea sãparã ciudat, mai cu seamã cã numai în primeledouã zile de dupã moartea megastarului, portivitagenþiei Mediafax, în presa mondialã apãruserãdeja 120.000 de articole închinate lui, ca sã numai contabilizãm deluviul de imagini ºi cuvintetipãrite care a urmat. Evenimentul este încãdiscutat pe larg ºi acum, la multe zile dupãînmormântarea superstarului, nu doar în presã, ciºi pe Internet, unde multe situri ºi bloguri au fostpur ºi simplu blocate de mesajele de simpatie saudurere. Teoriile conspiraþiei nu au pregetat sãaparã ºi sã prolifereze, acesta fiind poate un

indiciu al faptului cã masele de admiratori nu vorsã creadã cã un erou al culturii populare ar puteadispãrea ca un om obiºnuit. Ca atare, fenomenulMichael Jackson nu poate fi ignorat, el afirmândtriumful globalizãrii culturii populare.

Dar cum îºi va aminti omenirea de Jacko?, seîntreabã Jon Pareles într-un articol din TheInternational Herald Tribune. Superstarul a fost(ºi rãmâne) un paradox. Va dãinui el în amintireaoamenilor ca extrem de talentatul showman carese pricepea de minune sã þeasã din muzicã, dans,lumini ºi miºcare o irezistibilã vrajã, ori ca omulretras ºi temãtor, care din când în când îºi acuzacu amãrãciune propriii suporteri de faptul cã nu areuºit sã-ºi realizeze ambiþia supremã, aceea de acrea un album care sã se vândã mai bine decâtcampionul Thriller? Ori ca un paradox rasial: unafroamerican al cãrui public nu a fost niciodatãsegregat, dar a cãrui fizionomie a devenit, cutimpul, din ce în ce mai caucazianã, al cãrui ten acontinuat sã se albeascã (vitiligo?), pânã înpunctul în care oricine l-ar fi putut porecli, cuîndreptãþire, „Harap Alb”? A fost iubit depopulaþia de culoare a Americii, dar nu o datã eaºi-a pus întrebarea dacã iubirea era reciprocã.Probabil cã un rãspuns corect ar fi: îºi va amintide el în ambele ipostaze, în funcþie de pãrereacontemporanilor. Pentru unii, a fost unentertainer de mare talent, un cântãreþ ºi dansatordesãvârºit, atins de scânteia divinã, un om cusufletul mare, care nu cerea decât sã se dãruiascã,dar a ºtiut ºi sã-ºi atribuie dimensiuni mitice,poate chiar cristice; aceºtia îl vor adula ºi dupãmoarte. Pentru mulþi alþii (aici intervenind ºiproblema grupurilor de vârstã), Jacko a fost untip confuz ºi efeminat, un retractil speriat, undependent de droguri, ezitând între a fi bãrbatsau femeie, negru sau alb, cântãreþ sau dansator.În Europa, în special, el a fost ani de zile unsubiect fascinant. Stilul de viaþã, din ce în ce maiexcentric dupã 1980, i-a fost monitorizat atent detabloide, care s-au îngrãºat nu o datã de pe urmaderutei lui. Era hãrþuit de procese, victimã a unoroperaþii de rinoplastie nereuºite, acuzat când dehomosexualitate, când de pedofilie. Pe deasupra,datoriile lui se pare cã se ridicau la ameþitoareasumã de 500 milioane de dolari, ceea ce dã onotã de ridicol certurilor legate de succesiune,pornite deja. Neaºteptata sa moarte a schimbatînsã atitudinea majoritãþii, în favoareacântãreþului. Tabloidul britanic de mare tiraj TheSun, care nu ezitase niciodatã sã-l prezinte în ceeace avea mai puþin plãcut, a numit decesul luiMichael Jackson „cel mai mare ºoc de dupãaccidentul Prinþesei Diana”. La Paris, o ceremonieîn onoarea sa a avut loc în faþa Catedralei NotreDame. „Cu toþii purtãm în suflet o bucãþicã dinMichael Jackson”, ar fi afirmat într-un interviuradiodifuzat ministrul francez al culturii, FrédéricMitterrand. Ministrul german al economiei, Karl-Theodor zu Guttenberg, a spus la Berlin cãMichael Jackson a avut o existenþã tragicã ºi cãnu trebuie judecat dupã ultimii sãi ani de viaþã.Manifestãri mai mult sau mai puþin spontane –priveghiuri, comemorãri, ridicãri de munþi deflori, concerte memoriale – au avut loc în toteoraºele lumii, de la Moscova la Manila. Chiar ºila Bucureºti, unde, aºa cum se ºtie, la 5 iulie s-adesfãºurat pe stadionul „Iolanda Balaº” un

concert comemorativ cu titlul „RememberMichael Jackson”, iar televiziunile s-au întrecut îna transmite ore întregi din spectacolele ºicuvântãrile de doliu de la Los Angeles. În faþamuzeului figurilor de cearã „Madame Tussaud’s”din Londra, o statuie în mãrime naturalã acântãreþului a fost amplasatã în plinã aglomeraþie,pe Marylebone Street.

La aceastã orã a bilanþurilor, existã tendinþa dea da uitãrii numeroasele contribuþii alecântãreþului la felurite acþiuni de caritate, dintrecare cel mai cunoscut este proiectul „We Are theWorld”; se mai cer menþionate campaniile pentrurecunoaºterea drepturilor sociale ale bolnavilor deSIDA, întemeierea propriei sale fundaþii, „Healthe World”, donaþiile pentru „Nelson Mandela’sChildren’s Fund”, Crucea Roºie sau UNESCO.

Marele talent al lui Michael Jackson nu poatefi negat. El s-a manifestat plenar în albumeleThriller ºi Off The Wall, dar ºi în unele cântececu caracter militant, precum hitul din 1991 „Blackor White”. În totalitate, Jackson a vândut, la nivelmondial, peste 700 de milioane de discuri. Nutoatã lumea a fãcut prizã la muzica lui, darnimeni nu-i poate ignora importanþa. De fapt,crede John Nichols, corespondentul dinWashington al revistei The Nation, în pofidacomportamentului excentric, „regele pop-ului” afost, pentru o bunã parte din deceniile nouã ºizece ale secolului trecut, o „faþã” a Americii celpuþin la fel de reprezentativã ca Ronald Reagansau George H. W. Bush. El a unit oamenii,desfiinþând barierele de rasã, clasã ºi sex. Aproiectat în lume geniul ºi forþa culturii afro-americane”, spune un profesor de sociologie de laGeorgetown University. Va continua sã fieperceput ca o icoanã a muzicii pop în eraglobalizãrii, creator al unui stil muzical distinctdar ºi al unor formule de spectacol adecvate ereiinformaþionale în care trãim.

2288



2288 TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

Fenomenul Michael JacksonIng. Licu Stavri

flash-meridian

2299



2299TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

Nu existã mitologie serioasã, de la cea avechilor greci ºi pânã la cele nãscute peatolii Polineziei, ori în wigwamurile

pieilor roºii, care sã nu fi închipuit înimpresionante istorisiri proprii naºterea lumii, acorpurilor cereºti, a Pãmântului ºi a omului,pentru a ajunge în cele din urmã sã descrie prinsemne simbolice destinul tribului respectiv. Lacapãtul celãlalt al Poveºtii fundamentale stã,bineînþeles, prorocirea Marelui Declin, asfârºitului absolut, urmat eventual de purificare ºide ascensiunea sufletelor într-un spaþiu ideal.

Creºtinismul ºi-a figurat propriile convingeri ºisugestii referitoare la pieirea ºi renaºterea omeniriiîn impresionanta Apocalipsã a sfântului apostol ºievanghelist Ioan, unul dintre „stâlpii” NouluiTestament. În viziunile consemnate de el, eimposibil sã desprinzi simbolistica pur mitologicãde sentimentul ºi obiectivele pur religioase.Imaginile balaurului infernal, a fiarei cu ºaptecapete ºi zece coarne, precum ºi rãzboiul „total”dintre forþele Cerului ºi cele ale Subteranei dinsuflete (atât de meticulos descrise de evanghelistîn notaþiile sale, la modul metaforic, figurat), nule poþi înþelege fãrã a lua în seamã prozelitismulextrem de aplicat al celui ce scrie la comandaîngerilor inspiratori. De aici ºi caracterul decisprin care se tranºeazã omenirea în pãcãtoºiînchinãtori la idoli, prin urmare irecuperabili fãrão convertire imediatã la adevãrata credinþã, ºicreºtini fericiþi, cãrora, dupã conflictul ultim,Dumnezeu le deschide porþile cetãþii eterne:Ierusalimul ceresc, coborât pe Pãmânt.

Omul ultimelor douã milenii a fost tentatinfinit mai mult decât înaintaºii sãi sã priveascãsfârºitul metafizic ca pe unul real, chiar iminent,ºi sã-l lege de o datã anume. Mânia luiDumnezeu, promisã de Biblie, urma sã sedeclanºeze neapãrat, în funcþie de semneleîntrevãzute de diverºi vizionari în evoluþiasocietãþii contemporane lor, dar ºi dupã cronologiiîn stabilirea cãrora sugestiile neo-testamentare seîmbinau cu calcule obscure. O primã venire asfârºitului lumii era aºteptatã pe la anul 500, o adoua la anul 1000, ambele fãcute credibile demistica acestor cifre rotunde. Diverºi vizionari dinEvul Mediu calculau evenimentul catastrofalpentru anul 1350-1400, deci chiar în timpul vieþiilor ºi, confruntaþi cu dezamãgirea de a nu-ºivedea profeþia împlinitã, îl împingeau imediat maideparte. Anul 2000 a fost aºteptat ºi el de unii cao împlinire a vechilor prorociri. Iar explicaþiafaptului cã am putut pãºi în mileniul trei (cum seputuse depãºi, de altfel, ºi pragul de intrare înmileniul al doilea, tot fãrã o întâlnire faþã în faþãcu cei patru cavaleri ai Armaghedonului) pãrea sãcadã în seama aceleiaºi nesfârºite milostenii divinefaþã de neamul nostru de pãcãtoºi.

Nu o datã, Miss Apocalipsa a fost pusã însã ºiîn relaþie cu fenomene mai puþin desprinse dinlitera Bibliei, legate însã nemijlocit de observaþiaastronomicã. Astfel, comete ºi supernove ivite pebolta cereascã de-a lungul timpului au pututconstitui semne „clare” privind sfârºitul lumii;între acestea, supernova din secolul al XVI-lea,cunoscutã drept a lui Tycho Brahe, iar maiaproape de noi cometa Halley, care în trecerea sadin 1910 a putut stârni destulã tulburare însufletele ignoranþilor influenþabili.

Mai recent, a ajuns în mare vogã, inclusiv

„cinematograficã”, Apocalipsa dupã mayaºi. Faceºi ea parte din categoria apocalipselor teozofice,dar fãrã nici o tangenþã cu creºtinismul primitiv.E inspiratã din Popol Vuh, textul sacru al vechilorlocuitori din America Centralã, unde apare ºiprorocirea unei catastrofe cosmice menite sãîngroape civilizaþia actualã în 4 Ahau 3 Kankin,dupã calendarul maya, ceea ce ar corespundedatei de 21 decembrie 2012, spun cunoscãtorii.Tot de la ei primim asigurarea cã mayaºii erau unpopor de matematicieni ºi astronomi excepþionali,încât calendarul lor ar fi chiar mai precis decât celdupã care ne conducem noi astãzi. Alcãtuit dinzile, din grupuri de 20 de zile (o lunã maiscurtã), ani de 360 de zile, perioade de câte 400de ani ºi, în sfârºit, mari cicluri din câte 13 astfelde perioade, aceastã invenþie complexã a rezultatîn urma observãrii atente a Soarelui, planetelor ºistelelor Cãii Lactee. Acesteia din urmã i sereperase pânã ºi nucleul galactic: Centrul Cerului,din care mayaºii credeau cã s-au nãscut nemijlocit,ca dintr-un pântece universal, lumea noastrã ºiciclurile repetate periodic ale timpului. Ciclulactual al calendarului maya se opreºte la 21decembrie 2012, când ar reveni pe Pãmânt„ºarpele cu pene” Kukulkan (echivalentul zeuluiQuetzalcoatl al aztecilor). Sunt zei fundamentalipe care, dupã creºtinare, populaþiile AmericiiLatine i-au asimilat lui Isus Christos.

Mayaºii ºtiau, aºadar, încã de acum patrumilenii, data precisã a Apocalipsei lor, legând-o deun eveniment cosmic pe care astronomii îlnumesc „aliniament galactic”: pãtrundereaSoarelui pe linia Ecuatorului Galactic ce desparteCalea Lactee în douã emisfere. Adepþii acesteicombinaþii de calcul matematic ºi divinaþiemezoamericanã lasã sã se înþeleagã cã revenirealui Quetzalcoatl pe Pãmânt va coincide cuincinerarea lumii noastre ºi naºterea unui soarenou („Cel de-al ºaselea Soare”), purtãtor prinCosmos al unei lumi mai evoluate.

Ca ºi în cazul primului exemplu la care amapelat (Apocalipsa creºtinã), cosmogoniapopulaþiei maya tinde sã fie speculatã abuziv, lamodul senzaþionalismului popular, poate ºi dintr-o revanºã înciudatã: dacã în atâtea rânduri n-amreuºit sã atingem prin calculele noastre multcãutata limitã ultimã a timpului ºi a vieþii, poatereuºim acum, prin socotelile mayaºilor, eventualmai precise decât cele europene. Deºi e oarecumsurprinzãtor ºi uºor descalificant pentrualcãtuitorii de calendare universale sã fi calculatatât de bine data pieirii lumii ºi s-o fi scãpat dinvedere pe cea a pieirii propriei lor seminþii,fenomen cvasi-apocaliptic pentru un popor,sãvârºit în condiþii pe care le cunoaºtem de lalecþia de istorie.

Fatalitatea unui final cosmogonic e, totuºi,manã cereascã pentru cultura popularã:observaþiile proprii privitoare la catastrofelenaturale recente, la modificãrile climei ºi laciclicele crize sociale le pui în relaþie directã cuCosmosul ºi tragi concluzia cã Miss Apocalipsa îþibate la uºã. Ba o mai ºi aºtepþi cu emoþiaconsumatorului de spectacole palpitante, gata sã-ºi trãiascã pânã ºi propria moarte ca pe onenorocire petrecutã altora. În urmã cu nu preamulþi ani am fost martorii unei alinieri aplanetelor, fenomen cosmic ce se repetã în chipnormal la anumite intervale de timp, dar pe care

televiziunile ni l-au prezentat tot ca posibilãapocalipsã, imaginându-ºi sistemul solar ca pe obarcã în care toþi mateloþii se adunã grãmadã peun singur bord, gata s-o dea peste cap. Niºteasteroizi trecuþi la milioane de kilometri pe lângãPãmânt ne-au fost înfãþiºaþi ca proiectileîndreptate direct spre inima globului terestru. Nudemult era sã pãtrundem cu toþii (ºi cu întreagaplanetã) în gaura neagrã pe care ar fi trebuit s-oproducã LHC, marele accelerator de particule dinsubteranele de la graniþa Elveþiei cu Franþa, întentativele sale de a scoate la luminã cotloaneîncã necunoscute din lumea atomului. Acum vinela rând intersectarea de cãtre Soare a EcuatoruluiGalactic, împrejurare ce nu poate avea alt efectdecât cel rezultat din trecerea unei nave pesteEcuatorul terestru – toate aceste linii geograficesau cereºti nefiind altceva decât proiecþii alepropriei noastre minþi sistematizatoare asuprauniversului mai apropiat sau mai îndepãrtat.

Dacã e sã ne temem cu adevãrat deApocalipsã, ar trebui s-o avem în vedere pe aceeape care putem ºi chiar tindem sã ne-o producemnoi singuri. Washingtonul, de pildã, ia tot mai înserios pericolul unui atac nuclear sau biologicdezlãnþuit de celulele oculte ale terorismuluiinternaþional prin 2013. ªi iatã cã-i ajutãm multpe nãscocitorii calendarului maya în împlinireapropriilor lor viziuni catastrofice…

Oricum, nu mai e cine ºtie cât pânã atunci. Lafel ca mulþi alþii înaintea noastrã, vom trãi ºi vomvedea. Iar dacã nu „izbutim” nici de data asta, sãavem „niþicã” rãbdare! Calendarul musulmanprezice sfârºitul lumii în 2076, cel evreiesc în2240. Mai urmeazã ºi fenomene naturaletentante: asteroidul Apophis vine la întâlnireafatalã în 2036, în vreme ce o nouã alinieregeneralã a planetelor s-a calculat pentru anul2040. ªi dacã toate acestea nu ne ajung, maiputem inventa.

Miss ApocalipsaMircea Opriþã

ºtiinþã ºi violoncel

3300



3300 TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

Aflãm despre Paul Meljian, autorul scurteipiese Euro 2, cã s-a nãscut la Sibiu în1947 ºi trãieºte în prezenr la Hanovra în

Germania. Nici nu trebuie sã ºtim mai multedespre el pentru a înþelege ce e cu Euro 2:mesaj artistic abil camuflat sau calcul standardpentru emisia de noxe acceptatã de UniuneaEuropeanã pentru maºinile înmatriculate? ªiuite aºa ne apropiem de ancestrala zonãcarpato-dunãreanã, cotropitã de tranziþie ºi demigraþia tehnologiei auto. Este arealul cunoscutde dramaturg, unde achiziþionarea unuiautoturism de familie se poate uºor transformaîn veritabil coºmar. Un coºmar de o noapte(poate chiar mai multe) pentru un cuplu deoameni obiºnuiþi, prins în dilema ironichamletianã „a avea sau a nu avea maºinã”.

Spectacolul imaginat de Rãzvan Mureºan ºiimplementat pe scena Euphorion a TeatruluiNaþional „Lucian Blaga” din Cluj se deruleazãde la început pânã la sfârºit într-un tempomolto vivace, cu intrãri ºi ieºiri ºocante vizândsalvarea din linearitate a textului ºi dinamizareaºirului de obsesii cotidiene ce-i strivesc literal-mente pe cei doi doritori de confort automobi-listic. Sã mai subliniez cât de actualã este explo-zia auto pentru Estul european? Nu e cazul. Esuficient sã cauþi un loc de parcare într-un oraºdin România ca sã te lãmureºti cum stã treaba

cu avântul ameþitor de a achiziþiona o maºinã:ieftinã, economicã, fiabilã, confortabilã, cu 3ani garanþie, cu euro 2 ºi aºa mai departe. Euro2 denunþã o psihozã (româneascã, dar nunumai) cu învârtoºate reverberaþii în comic.

Dorinþele personajelor enunþate înainte deculcare prind cheag ºi augmentare în vis. El(Petre Bãcioiu) prefigureazã pe soþul plictisit,tracasat, oscilant, conciliant, mofluz ºi abulic.Cu buzele rãsucite a lehamite, cu moaca sa deflãcãiandru dezorientat, uºor nãtãng, cu privireaapaticã ºi cu miºcãrile dezorientate ce trãdeazãinerþia ºi disconfortul interior, Petre Bãcioiuexceleazã în rol, stãpânind totalmente tipologiasoþului descris. Micã ºi energicã, Ea (IleanaNegru) e un ghem de nemulþumiri ºi frustrãritipic feminine, comic manevrate de abilitãþileinterpretative ale actriþei. Echipa de drãcuºorijoviali, dealeri, modiste, midinete ºi chiarmaxinete invadeazã inconºtientul extrapolatscenic al soþilor adormiþi, ies din pereþi, sardubios ºi grotesc în jurul lor, în patul lor,ademenindu-i profesional într-o ºedinþã depromovare a produselor ºi agresându-i ofensatorcând nehotãrârea îi îndeamnã sã renunþe. Esteîn acest joc o parodiere liberã, îngroºatã cugrotesc, a modului copiat din spoturi de apromova unele produse, mai ales acum, în plinãcrizã, când vânzãrile nu mai merg. Mai mult

decât atât, jocul plonjeazã subit în oniric, undefericirea conjugalã este pusã pe masa deoperaþie. Totul trebuie scos la ivealã, disecat,analizat, rezecat. Frustrãrile se înalþãfantasmatic din patul conjugal, luminând comiczonele ascunse ale vieþii cuplului. Concluziaacestor investigaþii cu extensie în burlesc esteblazarea sau acceptarea pre versuri tocmitã aunui statu quo lipsit de orizontul schimbãrii:„Viaþa e un ciolan rece/ rozi la el un an sauzece”. Protagoniºtii acestor tehnici psihologicede persuasiune sunt tinerii Ella (Patricia Boaru/Eva Criºan), Hella (Romina Merei), Bãrbatul 1(Cristian Grosu) ºi Bãrbatul 2 (CãtãlinCodreanu). Prin scãlâmbãieli repetate, ridicoleuneori, ei pun în evidenþã modul obraznic încare dealerii profesioniºti intrã în intimitateavirtualilor clienþi.

Euro 2 este un spectacol cu mult haz ºi camatât.

Teatrul Naþional „Lucian Blaga” Cluj-NapocaEuro 2 de Paul Meljian

Regia artisticã – Rãzvan MureºanScenografia – Rãzvan Mureºan/ Filip

OdangiuCostume – Csilla Munteanu Lajtár

Onirism fãrã respiro în Euro 2zapp-media

Adrian Þion

Tînãrul regizor a absolvit facultatea de profil dinCluj-Napoca, alãturi de alþi mulþi tineri. Mulþi ºimulte! Ei nu au nici o vinã cã furã înghesuiþi încîþiva metri pãtraþi de scenã unde, într-un ritm degalop ”rustican”, li se turnarã în capete multiplecunoºtinþe, aproape de-a valma. Cãci, nu-i aºa, sis-temul Bologna te obligã sã acumulezi în trei animateriile din patru ori cinci ani. Sã te dezvolþi caãla din poveste de creºtea într-un an cît alþii-nºapte...! Pînã la urmã, ceea ce conta era sã setreacã, rapid, prin toatã materia, pentru ca lafiecare sfîrºit de semestru sã se poatã raportaingurgitarea integralã a programei. Despre ”apro-fundarea” cunoºtinþelor teoretice ori (ºi) practicenici nu mai putea fi vorba. Nici despre studii indi-viduale dar nici mãcar despre o apropiere de profe-sori. Figura unora dintre ei le rãmînea studenþiloraproape necunoscutã. Astfel, plonjaþi în aceastãnãucitoare ºi ineficientã ”bucãtãrie” unde sepreparã, obligatoriu, de cãtre toþi supuºiieuropeeni doar spaghetti bologneze (mãcar de-ar fivoie, cîteodatã, ºi niºte ”cartofi prãjiþi cu orice...”),entuziasmul cu care au venit la facultate începu, lamulþi dintre ei sã prindã ruginã, sã-ºi vîre capul înpãmînt ºi acolo sã-l lase... Se entuziasmau tot maipuþin de ºcoalã ºi... tot mai mult de oraºul Cluj.Subtilã metaforã, nu? În felul acesta, se ajungeacolo încît bietului absolvent i se diminueazã chiar

ºi încrederea în capacitãþile proprii de a începeceva. Pandemia educaþionalã se extinde, nu doar peplaiurile noastre. Desigur, i se oferã tînãruluiabsolvent ºansa masteratului. Despre studiile mas-terale din România, unii specialiºti afirmã cã sînt,în general un eºec. Aºa cã tînãrului regizor absolv-ent nu-i mai rãmâne nimic altceva de fãcut decît sãspere cã-i va pica din cer... o invitaþie laHollywood.

Toate (aproape...) cele de mai sus, le-am citit înlucrarea de diplomã a tînãrului regizor absolventRareº Uglean, desigur scrise cu mai multã”îngãduinþã”, textul sãu emanînd o delicatã revoltã.El a ales, pentru partea practicã a diplomei sale,piesa Lecþia de Eugen Ionescu. ªi Eugen Ionescu fuun revoltat în tinereþea sa ºi cam aºa a rãmas pînãla moarte, NU? Rareº Uglean, tînãr regizorabsolvent, a citit piesa nu ca pe o aluzie la vreunregim totalitar, eliminîndu-i metaforele aºa zisepolitice. ”Chiar dacã unii sînt de pãrere cã trãimcam tot ca pe timpul comunismului, pe mine num-a afectat respectivul regim”, declarã tînãrulregizor care, în schimb, a crescut ºi s-a ”dezvoltat”timp de douãzeci de ani de tranziþie într-un sistemhaotic, derutant, superficial, în care a simþit cãmunca intelectualã se devalorizeazã. Prin urmare,spectacolul sãu l-a conceput ca o replicã la unsistem pedagogic adesea grotesc, superficial,

derutant ºi haotic... cu unii pedagogi obtuzi, carese impun în mod... dictatorial. Treptat, devinadevãraþi teroriºti... fãrã a apela la bombe.Spectatorii, atent numãraþi ºi numerotaþi (!) sînt,de fapt, victimele (nu ale ”datoriei”...) profesoruluila care se va adãuga, în mod firesc, în final nouavictimã, precum o fotografie într-un album defamilie! Spectatorii drept ”victime” ale actuluiteatral, iatã o idee salutarã.

Interpreþii au fost ingenios miºcaþi în spaþiulsemicircular al scenei, într-un ritm de crescendobine dozat, din ce în ce mai tensionat pînã la”victoria” finalã a profesorului care a mai adãugatun cadavru colecþiei sale. Tinerii actori au jucatconvingãtor, semn cã relaþia lor cu tînãrulabsolvent de regie Rareº Uglean a fost una de vasecomunicante, fãrã poticneli. Despre ce perspectiveau aceºti absolvenþi, e cam inutil sã teoretizez...Îmi doresc, doar, ca ei sã nu ajungã niºte ”victime”ale cine ºtie cãrui colecþionar... de la noi ori deaiurea.

Tînãr regizor absolvent aºteptinvitaþie la Hollywood...

portrete ritmate

Radu Þuculescu

3311



3311TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

O„cortinã” cu rafturi care gãzduiesc pãpuºide toate felurile mãrgineºte latura dinsprepublic a cutiei cu pãpuºi în care se joacã cel

mai recent spectacol al lui Tompa Gabor,Cântãreaþa chealã de Ionesco, montatã la TeatrulNaþional din Cluj, cu premiera în 27 iunie, darjucatã deja de vreo patru ori, la cererea publicului.

Versiunea din 2009 a spectacolului mi-a evocat-ope cealaltã, din 1992, realizatã atunci la TeatrulMaghiar, una din creaþiile memorabile ale teatruluiromânesc din acei ani postrevoluþionari carecultivau mai ales un tip de teatru antropologic, maipuþin aceastã zonã a absurdului. Cu atât mai multCântãreaþa chealã de acum 17 ani a rãmas adâncîntipãritã în memoria spectatorilor, inclusiv în amea.

Deºi a declarat cã spectacolul de la Naþional nue un remake – ºi nici nu e, la urma urmei –, Tompa

descifreazã în aceeaºi cheie textul ionescian ca ºiodinioarã, schimbând doar unele accente. Elpãstreazã formula „casei de pãpuºi”, a personajelorcu un anume mecanicism, acþionate parcã de unarc învârtit de cheiþa destinalã. Decorul imaginat deJudit Dobre-Kothay închipuie chiar o cutie, spaþiurestrictiv, cu încãrcãturã simbolicã, mobilat doar cuun cufãr imens ºi un balansoar ºi populatpermanent de un Arlechin (Silvius Iorga) ceacompaniazã „pãpuºeria” personajelor, rãmânândimobil în rest. Spaþiul e „spart” de o uºã rotativã înfundal, folositã doar de Cãpitanul de pompieri(Ionuþ Caras), ceilalþi protagoniºti intrând printr-unsoi de uºi-dulap laterale, ce comunicã direct cu„cortina”. Ele descind astfel direct din rafturile cupãpuºi, într-o trimitere semanticã limpede.

Ludicul ce caracterizeazã întreaga desfãºurare aintrigii este marcat prin comportamentul versatil al

Menajerei (Irina Wintze), mereu deghizatã, ba în„gardian”, ba în Sherlock Holmes, ba în midinetã,„organizând” ghiduº-autoritar acest spaþiu.

Cuplurile sunt gândite în specularitateaindivizilor. Dl Smith (Cãtãlin Herlo) e teatral, cudimensiuni hipertrofiate ºi frezã atent elaboratã, pecând dna Smith (Elena Ivanca) e o mare pãpuºãafectatã, cu rochie amplã ºi coloratã strident. DlMartin (Adrian Cucu) ºi dna Martin (AngelicaNicoarã) au ceva burlesc ºi þopesc totodatã în felulde a fi. Interacþiunea celor douã cupluri frizeazãimbecilitatea, într-un regal de dialog neverosimil, cuaccentele marcate pe zona ambiguu-eroticã. Unmoment memorabil este cel al „poveºtii”Cãpitanului de Pompieri, impecabil susþinut deCaras. Altã secvenþã de plasticitate vizualã este ceaa „supeului” celor patru, imaginat ca un fel deevoluþie coregraficã.

Spectacolul abundã în elemente pregnante, de lasensul pe care îl capãtã anumite replici latransformarea personajelor – care-ºi schimbã descostumele între ele, într-o indeterminare caracterialã–, ori la secvenþele „domestice”.

Admirabil, perfect calibrat, ca ºi în versiunea din1992, este finalul spectacolului, care deruleazã arculpãpuºilor-personaje, în rãspãrul acþiunii. Actorii aujucat remarcabil de-a lungul întregului spectacol, darîn aceastã scenã ei exceleazã prin perfectacoordonare ºi splendida mimicã, reuºind sãcontureze parcã încã un spectacol, reflexia celuilalt.Toþi aceºti eroi de jucãrie sunt exponatele unuiProprietar al cutiei cu iluzii (Paul Basarab), ºi ceîncheiere mai potrivitã ar fi fost decât tragereacortinei cu rafturi peste povestea deºucheatã aCântãreþei chele?

Spectacolul lui Tompa Gabor riscã sã aibãacelaºi succes cu montarea din 1992. Chiar dacãtendinþele în teatrul românesc s-au schimbat, onouã generaþie de spectatori va rezona la fel deintens la „pãpuºeria” ionescianã a regizoruluiclujean. Mã voi duce, cum am fãcut ºi în anii 90, sãrevãd Cântãreaþa chealã ºi la a suta reprezentaþie.

Viaþã de pãpuºiClaudiu Groza

teatru

Trebuie sã dispui de un bagaj de cunoºtinþeapriorice complexe pentru a descifrafrumuseþea Operei de trei parale a lui Bertolt

Brecht (regia Diana Lupescu, Teatrul Nottara dinBucureºti). Vina pentru aceastã sforþare intelectualãnecesarã (din punctul meu de vedere inacceptabilãîn teatru) îi aparþine în totalitate autorului.

În primul rând, conform legislaþiei ce protejeazãdrepturile de autor, partitura muzicalã a lui KurtWeill nu poate fi schimbatã, ºi nici separatã de text,deci Macheath nu doar cã spune acelaºi lucru de 80ani, dar o face pe aceleaºi note ºi tonalitãþi. Chiardacã s-au inventat între timp peste 30 de genurimuzicale noi, capabile sã actualizeze ºi sã sugerezela fel de bine principiile teatrului epic, regizorii ºipublicul se vor gândi la ele neputincioºi.

În al doilea rând, subiectul e axat pe dilemeleunei epoci mult prea clar definite (undeva în jurulanului 1928). Dramaturgia lui Shakespeare fiind overitabilã operã deschisã (aºa cum o defineºteUmberto Eco), ne permite sã-l vedem pe Hamlet lafel de posibil în orice moment al istoriei. ValoareaOperei de trei parale se mãsoarã pecuniar prin titlu,ºi se aseamãnã unui cufãr ferecat, în ciuda faptului

cã pentru Brecht a fost cea mai profitabilãreprezentaþie.

Arhetipul personalitãþilor lui Mackie ªiº ºi a luiPeachum deopotrivã sunt strâns legate de imagineaLondrei victoriene, epoca în care o reginã ambiþioasãse autointitulase Împãrãteasã a Indiei ºi se strãduiazadarnic sã creeze o comuniune între englezi ºiirlandezi. De asemenea, este exact Londra vizitatã ºistudiatã de Karl Marx pentru a-ºi exemplifica ideileeconomice ºi politice. Avem aºadar de-a face cu unbrutal manifest anti-burghezo-moºieresc, indiferentde ceea ce încearcã literaþii români moderni sã neconvingã. Un critic modern de exemplu (Jan-Christopher Horak) considerã cã Brecht exprimã aici„o viziune anarhistã a societãþii urbane”, pentru aadãuga mai târziu cã „many of Brecht’s plays arenot programatically Marxist”. Din acest „many”,Opera de trei parale este cu siguranþã o excepþie,cãci nu vãd cum altfel poþi numi descrierea unuioraº a cãrui manifestare haoticã a dus la exprimareaprincipiilor socialiste fundamentale.

Concepþia Dianei Lupescu îi suprimã lui Mackieªiº emblematica mustaþã, transformându-l într-unvagabond al timpurilor moderne, un Sile Cãmãtaru

geluit atât pe pãr, cât ºi pe muºchii exersaþi la salã, acãrui perfidie exemplarã pentru hoþii mãrunþi care îlînconjoarã va pãcãli pânã ºi destinul.

La polul opus se aflã Polly Peachum (Jojo), fatajucãuºã dar uºor rebelã, uºuraticã dar demnã,amintind întâmplãtor de o variantã femininã a luiGavroche, ºi cu siguranþã inspiratã de „Tank Girl”-ullui Jamie Hewlett ºi Alan Martin.

Performanþele vocale ale acestor douã protago-niste, completate de experienþa scenicã a lui GeorgeAlexandru ºi a Adei Navrot constituie principalaatracþie a a spectacolului, care într-un final sedovedeºte a fi o satirã echilibratã a societãþii con-temporane. Efectul de empatie este ºi în cazul defaþã exact invers proporþional cu aºteptãrile dra-maturgului din Augsburg: în loc sã inspire milã,Makie ªiº stârneºte sentimente de patetism comic,fiind în definitiv un criminal fustangiu care cerºeºtelibertatea nemeritatã. Ascunzându-se în spatele drep-turilor umane individuale la viaþã, sfideazã drep-turile umane ale semenilor. El de fapt nu meritãiertarea, ºi contrar montãrilor clasice, nu este unerou pozitiv.

Completatã de scenografia cu accenteexpresioniste a lui Helmut Sturmer, a cãreimultifuncþionalitate îi conferã mãreþie scenicã, regiaDianei Lupescu pare singura viziune pertinentã ºicredibilã pentru acest început de secol XXI.

Interlop de trei paraleAlexandru ªtefan

În babilonia artisticã a începutului de secol 21,jazzul ºi coreografia rãmân douã domenii alemaximei creativitãþi ºi capacitãþi inovative.

Spectacolul oferit de studenþii din diferite þãriînscriºi la Programul de studiu, cercetare ºi creaþiecoreograficã, patronat de Forum Dança dinLisabona (cu o duratã de doi ani / 2008-2009) mis’a pãrut exemplar în acest sens. Sub îndrumareacoreografului francez Loic Touzé, bursierii aurealizat fiecare în parte câte un Solo (titlu generic),cu o duratã medie între 15-30 minute, de cele maimulte ori lipsit de acompaniament muzical. Fãrã sãintru în detalii, voi remarca aici cã – per ansamblu –junele coreografe/dansatoare din Portugalia au lãsato impresie mult peste aºteptãri (având în vedereabsenþa unei ºcolarizãri în materie de dans de tipulcelei ce funcþioneazã, din fericire, în þãrile central-est europene). Menþionez câteva momenteantologice, în care prevalau inteligenþa, (auto)ironia,humorul ºi insinuarea eroticã: Mariana Tengner –aplicându-ºi spumã de ras, asemenea unor trãsãturide penel, peste corpul integralmente nud; CiniraMacedo – învestmântatã într’un costum colanttranslucid ºi autoconstrângãtor (aluzie, tottransparentã, la subtilitãþile BDSM nipone?) – ºi a eiimprovizaþie bine controlatã, în replicã la solo-ul decontrabas free din coloana sonorã; Maria Lemos – ometiculoasã autodescriere verbalã a unei succesiunide gesturi grãdinãreºti, culminând cu stropireapropriilor cizme de cauciuc, din care apa va fiscoasã prin luarea poziþiei stând-pe-cap,acompaniatã de explicaþia: „now I’m standing onmy head, to show you my legs”. Sclipiri deincisivitate aveau ºi solo-urile concepute deFrancisca Santos ºi Teresa Silva. În pauzã,spectacolul s’a mutat în hol, unde iranianul AliMoini denumea fiecare dintre numeroasele cuþiteetalate pe pardosealã, le ataºa de fâºiile de pânzãce-i erau legate de gât, iar apoi se lansa într’omiºcare specificã derviºilor rotitori, cu lámeleargintii vâjâind ameninþãtor, timp în care rosteaversuri dintr’un poet clasic persan. Un punct morta intervenit când uruguayana Natalia Viroga aîncercat... o evoluþie coreograficã doar prin cuvinte(scena rãmânea în obscuritate totalã – ca laspectacolul Preview de Manuel Pelmuº, desfãºuratpe întuneric la Centrul Naþional al DansuluiBucureºti); din pãcate, dicþia ei precipitatã împiedicaînþelegerea frazelor spaniole (mi se pare o adevãratãcontraperformanþã sã faci limba castelanã sã sune lafel de incomprehensibil ca atunci când portughezae vorbitã cu aºa-numita „pronunþie leneºã”,ucigãtoare de vocale).

În schimb, Claudia Tomasi (Italia) a pus înscenã ceea ce aº defini drept o parafrazã plinã deprospeþime a picturii lui Gustav Klimt: învelindu-seºi dezevelindu-se mereu surprinzãtor, cu o cuverturãce-i aluneca peste corpul botticellian, trecea printr’osuccesiune de atitudini asemãnãtoare personajelorpictorului austriac. Irina Krasnoper (Rusia), destulde apropiatã de estetica dezvoltatã la noi de FlorinFieroiu, nu putea evita câteva, fie ºi involuntare,aluzii tarkovskiene. Sezen Tonguz (Turcia) a realizatsolo-ul cel mai... claustrofobic, împachetându-seîntr’un tapet, probabil o metaforã a constrângerilor

misogine ale tradiþiei musulmane. BrazilienceleKandye Medina ºi Julia Salaroli au explorat douãdirecþii diferite: prima, virtuþile contorsionismuluistatic ºi extatic – în Femeia cu piciorul pe masã; adoua, grimasele expresioniste, asemenea unor mãºtijaponeze din teatrul Nô.

Dacã în toate aceste experimente se simþeauîncã incertitudinile ºi oscilaþiile valorice specific stu-denþeºti, solo-ul final mi s’a pãrut cel mai împlinit.Tânãra spanioloaicã Acerina Ramos (nãscutã în1983/Tenerife) ºtie sã îmbine viziunea conceptualãcu interpretarea cutezãtoare ºi angaja(n)tã. De laprima vedere, frapeazã energia ei abia reþinutã, detip vulcanic-mediteranean, degajatã prin toþi porii.Coama cârlionþatã, freamãtul muºchilor, nervozi-tatea gambelor ºi gleznelor (fãcând pantofii cu tocînalt sã tropoteascã asemenea unor copite de argint)îi conferã un fel de magneticã feminitate ecvestrã.Dansatoarea îºi fructificã pregãtirea anterioarã, caactriþã, ºi utilizeazã simultan tehnicile de motrici-tate corporalã ºi pe cele de rostire a cuvântului. Laînceput, e aºezatã într’o rânã pe podea, în poziþiapersonajelor din Dejunul pe iarbã al lui Manet.Poartã o rochie brunã, din fir de borangic. Areprivirea fixatã cãtre un partener virtual (sau perso-naj idealizat), cãruia îi adreseazã o singurãrugãminte, repetatã pe o vastã gamã de intonaþii,de la rostirea platã pânã la patetismul exacerbat:“Ama-me!” (iubeºte-mã). Viscerala declaraþie/do-rinþã/implorare/imprecaþie e urmatã de ridicareaprotagonistei în picioare. Acum ea enunþã trei deter-minãri temporale: “por la mañana”, “por la tarde”,“por la noche”… Cele trei sintagme se succed totmai accelerat, tot mai tãios, iar corpul dansatoareischiþeazã un fel de pantomimã repetitivã, asemãnã-toare sãritului coardei. Tocurile pantofilor ritmeazãnevrotic frazarea: “dimineaþa – dupã-amiaza –noaptea / dimineaþa – dupã-amiaza – noaptea /dimineaþa – dupã-amiaza – noaptea …” Rochiafâlfâie ca o flamurã bãtutã de vânt. Sugestia imedi-atã e aceea a unei dezesperante predeterminãri, însãdin punct de vedere estetic secvenþa îmi evocãobsesivele proze scurte ale poetului George Bacovia,procedeele muzicii minimaliste, sau figurile circu-lare, martelante, descrise cu mâna stângã depianiºti-improvizatori ca Dollar Brand, MalWaldron, sau (în anii “altermodernitãþii”) NickBärtsch. La un moment dat, din cauza efortuluiexcesiv, cuvintele încep sã se dezintegreze, suflul sepierde. Extenuatã, dansatoarea se opreºte, ca dupã ocursã cu obstacole. Timp de câteva minute, nu i semai aude decât respiraþia gâfâitã. Se reinstaureazãtãcerea. Tânãra îºi apleacã lent torsul spre stângarostind, ca pe o incantaþie, o declaraþie de amor înlimba spaniolã (în mod ironic, textul e preluat din-tr’un hit al unei vampe pop hispanoamericane).Cuvintele ºi rimele sunt dintre cele mai banale, darrostirea are ceva hieratic, în contrast cu poziþiile dince în ce mai “desacralizate” ale corpului: printr’oingenioasã contorsiune, recitatoarea stã acuma pecap, cu faþa spre public, continuându-ºi declamaþia,în timp ce coapsele îi sunt întinse ca ale unei gim-naste executând sfoara, iar gambele oscileazã verti-cal; trupul s’a transformat într’o balanþã, sau – dacã

vreþi – un ipotetic suport floral; rochia a alunecat,oferind spectatorilor o imagine rãsturnatã anuditãþii feminine – aproape integralã, dacã pecoapsele artistei nu ar fi inscripþionate diversevocabule, asemãnãtoare unor graffiti quasi-inde-scifrabile. Când poemul-declaraþie se terminã, inter-preta se prãbuºeºte, spotul ce o lumina se stinge,iar din difuzoare se revarsã o banalã melodie co-mercialã.

Titlul conþine în miezul sãu verbul determinantpentru acest condens de poesie vizualã: Placeresextraños repito placeres extraños (Plãceri straniirepet plãceri stranii). Acerina Ramos îºi converteºteintenþiunile în tensiuni creative: ar fi vorba despre“o imersiune în lumea obsesivã a fiecãruia dintrenoi”, dar investigaþia se concentreazã exclusivasupra modului feminin de a uza amorul “nu cafinalitate, ci ca obiect, ca practicã a obsesiei”!Caracterul provocator al demersului estetic constãîn realizarea unui voiaj introvertit, un voiaj fãrãdeplasare în spaþiu, o serie de imagini ce seurmãresc reciproc. Scopul mãrturisit al artistei este“de a experimenta împreunã cu voi, de a ne puneîntrebãri, a ne confrunta, a ne imagina. Corpul meuse oferã ca exponent al acestei chestionãri, seepuizeazã, rezistã ºi îºi îmbrãþiºeazã epuizarea, sprea se re-privi, re-întâlni pe sine; pentru a se puteanaºte o altã privire asupra produselor de massã cene îndeamnã sã iubim într’un anume fel, sã fugimvârâte cu forþa pe tocurile noastre înalte, în eternacãutare a acestui amor, a acestei existenþe… imposi-bil de iubit ºi de trãit.” O esteticã situatã oarecumpe linia trasatã de recent dispãruta coreografã ger-manã Pina Bausch, cu preocupãrile ei obsesivelegate de solitudine, teamã, disperare, dar ºi deraportarea – mai criticã, sau mai ambiguã, dupã caz– la diversele forme de exhibiþionism ºi de mercan-tilizare a trupului.

Însã valoarea acestui solo constã în caracterulinsubordonabil, de o certã originalitate, al artistei ºial travaliului pus în scenã de ea. E adevãrat cã tan-genþele cu armoniile clasice ale dansului sunt com-pletamente efasate. Dar ceea ce se pierde în planultradiþiei se compenseazã prin defriºarea de noi teri-torii ale expresivitãþii corporale. În mai puþin de ojumãtate de orã, Acerina Ramos reuºeºte un tur deforþã – o experienþã spectacularã intensã, dusã pânãla limitele autoexplorãrii ºi autoexhibãrii.Subiectivismul acerb, însã inteligent sublimat inactu, genereazã lirism, chiar dacã poemul ca atarerãmâne doar sugerat prin literele tatuate. Vigoareaºi energia nativã, senzualitatea debordantã sunt fil-trate printr’o inteligenþã conceptualã în permanentãalertã – un aliaj dãtãtor de mari speranþe pentruevoluþia viitoare a acestei coreografe.

3322



3322 TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

corespondenþã din Lisabona

Forum Dança Lisboa

Insolite câmpuri de forþãcoreografice

Virgil Mihaiu

Acerina Ramos

3333



3333TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

film

M-a intrigat construcþia realistã a luiPorumboiu, dar m-au nedumerit situãrilesale comic-absurde în legãturã cu familia

sau cu poliþia românã. Filmul vorbeºte despreadevãruri, despre percepþia realitãþii prinintermediul conºtiinþei, despre lege ºi despretranformarea experienþei cotidiene în comunicare,în limbaj, care, faþã de realitate, întotdeauna emai sãrac. Restul de realitate, ceea ce limbajul nupoate cuprinde sub semnele sale, e exact locul încare conºtiinþa poate interveni ºi interpreta dupãlegi mai puþin fixe decît cele ale Codului Penal.Dar ajungem faþã în faþã cu finalul filmului, celedouã planuri-secvenþã de cîte zece minute fiecare.Dacã pînã atunci lucrurile sînt strãvezii,inteligibile, dacã sensurile cuvintelor ºi legilor erauîmpregnate cu o dozã de bun-simþ (un bun-simþcu atît mai viabil cu cît Cristi, poliþistul careinstrumenteazã cazul de pe ecran, este unprofesionist!), acolo, prin eliberarea sensurilor dedicþionar ale cuvintelor, eroul filmului este redusla zero de cãtre ºeful sãu, Anghelache. Cu otenacitate de care doar atleþii geniali mai daudovadã. În acest punct m-am simþit înºelat. Nufiindcã personajului i-a dat viaþa sau realitatea (depe ecran) o lecþie, ci fiindcã aveam impresia cãlecþia asta a fost minuþios pregãtitã, secvenþã cusecvenþã, pentru a avea în film un exerciþiudidactic perfect, atît formal cît ºi dramatic. M-amsimþit cobai într-un exerciþiu de exprimare aputerii – a ºefului de poliþie asupra subalternuluiºi a regizorului de film asupra mea, ca spectator.Semnul de întrebare a crescut în clipa în care(dupã proiecþie, la TIFF) Corneliu Porumboiu aspus cã interesul sãu primar a fost sã aducã peecran o istorie în dinamica sa realã, în timp ºiîntr-un ritm care sã respecte traversarea uneiistorii de gen în societate. Cu alte cuvinte,intenþia sa e de a interpreta realitatea, de a odiscuta (cinematografic) cît mai aproape devalenþele sale veridice.

Filmul are douã laturi – una pe care(convenþional, cã tot la convenþii trimite ºi filmul)o sã o numesc formalã (sau esteticã) ºi altacriticã. Prima cuprinde latura realistã a istoriei,construcþia cinematograficã a situaþiilor dinpoveste cît mai aproape de o întîmplare de gendin realitate, ºi mai cuprinde edificiul dramatic alpoveºtii (modalitatea în care îl implicã pespectator în poveste). A doua e în fapt o

întoarcere ironicã spre realitate, o descãtuºarecinematograficã prin care: 1. spectatorulparticipã la nebunia cotidianã – fie ea legatã deserviciu, fie ea legatã de familie; 2. personajulprincipal aflã sensuri relevante pentru situaþia sade la serviciu. Privite separat, fiecare din celedouã laturi e în regulã. Împreunã sînt cool, darnu prea se leagã conceptual (existã undezechilibru între încercarea realistã a luiPorumboiu ºi implicaþiile absurde ale istorieiprezentate).

Principul pe care Corneliu Porumboiu aafirmat cã a încercat sã îl împlineascã în proiecte ralierea poveºtii la realitate, interpretarearealitãþii prin intermediul istoriei de pe ecran.Problema ar fi aceasta: filmul reuºeºte sãexprime elocvent – în cheie realistã – situaþiafizicã ºi moralã în care se aflã personajulprincipal, Cristi (jucat de Dragoº Bucur); el arede rezolvat un dosar de consum de droguriuºoare, îl vedem în timp real cum fileazãsuspecþii (niºte elevi de liceu), în vedem în timpreal cum redacteazã raporturile de filaj ºi, astfel,dincolo de recuperarea realã a modalitãþii delucru din poliþie (recuperarea dimensiuniitemporale reale de cãtre cinema), obþinem (cevaºi mai important, aº spune) - timpul necesarpentru a putea interioriza într-o formã coerentãînfundãtura moralã în care ajunge Cristi: sãmeargã pe calea conºtiinþei, care-i spune cã puºtiinu trebuie arestaþi, sau sã respecte litera legii ºiprocedura de lucru standard – flagrantul?

Însã realismul e total pierdut din vedereatunci cînd Porumboiu construieºte lumeapersonajului central, figurile cu careinteracþioneazã Cristi (latura criticã). Discuþiilesale cu soþia, cu colegii de serviciu ºi, mai ales,lecþia DEX pe care i-o þine ºeful (Anghelache,jucat de Vlad Ivanov) în finalul filmului, acesteaþin de teatrul absurd, nu de realismulcinematografic pur-sînge (atins în latura formalãa peliculei). ºi încã o situaþie deranjantã aici, caremi-a devenit clarã la a doua vizionare aPoliþistului, e cã fiecare episod absurd (sau, într-o exprimare adusã din englezã – fiecare episodout of this world) oferã sensuri importantepentru situaþia lui Cristi, care se confruntã culegi ºi care trebuie sã pãtrundã misterelecuvintelor:

Discuþia 1: cu colegul de birou, despre fotbaltenis; aici avem un prim exemplu de lege, într-uncaz particular, o definire care þine de simþulcomun: dacã nu eºti bun la fotbal, nu poþi fibun nici la fotbal-tenis.

Discuþia 2: cu domnul procuror, desprecalitatea de interpret a legilor - unii o au, alþii,cum e el, trebuie doar sã aplice legea.

Discuþia 3: cu soþia, despre metafore, anafore,despre transformarea cuvîntului în simbol ºidespre posibilitatea de a interpreta cuvintele.

Discuþia 4: cu soþia, despre ortografiere,despre modificarea unor legi gramatice carecauzeazã modificãri ale cuvintelor.

Toate aceste discuþii sînt un preambul laapoteoza DEX.

Didacticismul din poveste devine didacticismcinematografic: treptat, spectatorul e prins alãturide Cristi în istoria de pe ecran (dilema lui devinedilema spectatorului, stãm la masã cu el, neenervãm alãturi de el cînd Mirabela Dauerruleazã fãrã încetare, aºteptãm alãturi de el înantecamera ºefului), lui Cristi îi e jucatã o lecþie,care devine o lecþie þinutã spectatorului. CorneliuPorumboiu e atît de atent la fiecare detaliu (însecvenþa cu DEX-ul, pînã ºi încadrarea lui Cristivorbeºte – e prins în colþul din stînga al ecranuluiºi în funcþie de felul în care Anghelache conducediscuþia, Cristi ba e în cadru pe de-a-ntregul, baiese cu trunchiul din cîmpul camerei de filmat;acesta e mai repede un statement artistic decît opunere în scenã realistã) încît, la final, constaþi cãde fapt nu aveai nicio ºansã alãturi de Cristi. Ceeace poate fi OK în realitatea pe care Porumboiu ostabileºte ca referent. Cu o condiþie, însã:povestea sã fie dusã spre un final de personajecredibile în raport cu problema dezbãtutã,personaje care creeazã situaþii credibile în raportcu realismul vizat de autor. Însã aci totul esteextrem de rotunjit, fiecare detaliu de acumcompleteazã un detaliu dintr-un alt moment alpoveºtii, încît ajungi sã simþi cã totul a fost pre-fabricat, a fost un joc al autorului cu personajeleºi, finalmente, cu mintea spectatorului. Poliþist,adjectiv e OK din punct de vedere dramatic. DarCorneliu Porumboiu afirma cã a cãutat sã joacerealist. Apreciez filmul pentru cã dramatic e binelegat ºi are noimã, discutã o problemã moralãcaptivantã. Însã dacã e sã-l privesc în cheiarealistã enunþatã de autor, filmul e ºubred.

Ion Stoica, Dragoº Bucur ºi Vlad Ivanov în Poliþist, adjectiv

Poliþist, adjectivLucian Maier

3344



3344 TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

Aþi vãzut privirea unui câine bolnav? Scuzaþi,nu vã intereseazã, aºadar... Dar a unuicopil bolnav? Sã zicem cã aþi fi bunicul sau

bunica acelui copil. Credeþi cã v-aþi sacrifica, sprea-l salva, pânã la abolirea oricãror principiimorale? Pânã la pierderea de sine? Maggie (aliasIrina Palm) din filmul lui Sam Garbarski – IrinaPalm – demonstreazã cã poate deveni o „vãduvãmasturbatoare”. Scopul scuzã mijloacele? Depindede scop. Câtã distanþã – totuºi – de lapudibonderia britanicã a eroinei lui Ian McEwan(prin 1962) pânã la sacrificiul asumat cudezinvolturã de Maggie. Veacul înainteazã,desigur, iar moralitatea îngustã se topeºte subvalurile revoluþiilor sexuale. În romanul Pe plajaChesil de Ian McEwan (Polirom, 2007, traducerede Ana-Maria Liºman) o cãsnicie proaspãtãeºueazã lamentabil din cauza principiilorburgheze rigide. Sigur cã acum ni se pare ridicolca o femeie sã facã o cãdere psihicã la vedereaspermei soþului ei, cu un urlet de repulsie, în„ruinele nopþii de nuntã”. O groazã visceralã,atunci când „carnea întâlnea carnea”. Atunci ce sãfi zis Irina Palm, silitã de un destin implacabil sãmasturbeze diverºi bãrbaþi, a cãror faþã nu o vedeniciodatã, însã le culege sperma pe ºerveþele dehârtie, pe care le aruncã la pubelã cu gesturimecanice?! La Ian McEwan „senzaþia cã i seprelinge ceva pe piele în râuleþe dense, sinistre înlãptoºenia lor, cu mirosul acela de rufe apretate”determinã o greaþã aparte, în timp ce Maggie-Irina

adunã banii pentru salvarea nepotului. Aºaprecum Ian evitã ridicolul (în roman), aºa evitãregizorul filmului Irina Palm orice dram demelodramã (ne permitem sã uitãm finalul... lipital filmului). Actriþa Marianne Faithfull ºtie sã fieo Irina complexã, între demnitate ºi asumare,gravitate ºi umor conþinut. Prietenul ei – Miky –este actorul lui Kusturica, inegalabilul MikiManojlovic, care în filmul Promite-mi (deKusturica) face un rol comic debordant,chaplinian, total. În Irina Palm actorul joacãprudent un personaj colorat, pigmentându-l cutãceri înþelepte, ba chiar echivoce. Acolo laKusturica personajul sãu are o înclinaþie pregnantãspre... zoofilie (curca îl provoacã mereu). Cum arfi reacþionat eroina lui Jan la asemenea scenã?Dar atunci când Maggie are dureri la mânã ºidescoperã cã boala ei se numeºte „cot de penis”?Vãzând-o pe Maggie-Irina, gândul m-a dus la acelefemei accentuate, solitare în þelul lor, precumVera Drake din filmul lui Mike Leigh, oriSéraphine din filmul lui Martin Provost. ÞelulIrinei este sã salveze un copil. A propos de þel...un personaj din Promite-mi strigã în gura mare:„Þelul vieþii mele este sã omor un þãran!”. Bizarãafirmaþie, nu? Poþi schimba lumea în ciudãþeniileei? „Dacã nu poþi schimba lumea, schimbã lumeata” – aºa afirmã un personaj din filmul lui FatihAkin Cu capul în zid (adicã Gegen die Wand).Da, vremuri de crizã, în care oamenii încep(oare?) sã renunþe la principii... „Aº face orice

pentru bani”, ºuierã un personaj al lui Kusturica.Pe plaja Chesil doi oameni se despart din motiverizibile (azi – doar azi). Pe plaja Irinei Palm se aflão umanitate bântuitã, minatã, însã viguroasã,realã, tonicã. Unghi de vedere diferit? Omul caree sub „vremi”? Rãul care te strânge de gât? Chiarnu vã intereseazã privirea unui câine bolnav?

colaþionãri

Pe plaja Irinei PalmAlexandru Jurcan

De un ridicol care te lasã perplex esteParfumul ddoamnei îîn nnegru (Le parfum dela dame en noir, Franþa, 2005; sc.,

adaptare dupã un roman de Gaston Leroux, ºi r.:Bruno Podalydès; cu: Denis Podalydès, SabineAzéma, Pierre Arditi, Michael Lonsdale). Înprimele douã, trei minute ai impresia cã “omul” –respectiv regizorul-scenarist Bruno Podalydès – vaecraniza corect ºi dezinvolt o poveste uºordesuetã (dar câtã savoare poate oferi o asemeneapoveste!), în urmãtoarele cinci minute te întrebidacã va fi o comedie uºoarã ori un film deacþiune “serios”, pentru ca în restul timpuluirãmas pânã la final sã moþãi de plictis ori sãînjuri în gând, din acelaºi motiv – asta dacã,bineînþeles, n-ai pãrãsit sala dupã primele 7-8minute. (ªi ar fi doar douã motive sã nu ieºi dinsalã fãrã a mai privi înapoi: ori eºti zgârcit, îþipare rãu dupã bani ºi vrei sã-i “recuperezi” cumva,ori eºti constrâns sã rãmâi din motiveprofesionale.) Mathilde ºi Robert, proaspãtcãsãtoriþi, îºi petrec zilele imediat urmãtoareoficializãrii relaþie la castelul unor prieteni de peo “insulã misterioasã”. De fapt nu insula estemisterioasã, cât ce se petrece pe ea. Mathilde areun fiu dintr-o relaþie secretã, Joseph, pe care l-aabandonat prin internate, dar care, acum bãrbatîn toatã puterea (în film pare cã-i de-o vârstã cumaicã-sa, ba, la un moment dat, ai chiar impresiaunei atracþii sexuale între cei doi!), vine sã osalveze de propriul sãu tatã (al lui Joseph!), unmagician celebru care ºi-a înscenat moarte ºi i s-asubstituit bietului Robert, cu complicitatea postfactum a Mathildei. Joseph se agitã ca disperatul

cu maximum de efort ºi minimum de eficienþã,descurcând în cele din urmã iþele poveºtii doarpentru cã aºa cer datele destul de artificiale alescenariului. Partea amuzantã e cã nu poþi fi sigurdacã Bruno Podalydès se ia în serios, de bunãcredinþã ºi convins fiind cã ceea ce face el estecinema adevãrat, sau îºi râde pur ºi simplu despectatori... Din aceastã dilemã nu pot ieºi decâtcei care nu au vãzut filmul!

Fãrã a fi neapãrat un film prost, Miracolul ddela SSf. AAnna (Miracle at St. Anna, SUA / Italia,2008; sc. James McBride; r. Spike Lee; cu: DerekLuke, Michael Ealy, Laz Alonso, John Turturro) se„mulþumeºte” doar sã dezamãgeascã. Filmul s-arputea rezuma cam aºa: povestea a doisupravieþuitori din cel de-al doilea rãzboi mondial,un soldat american negru ºi un puºti dintr-un satitalian, care se reîntâlnesc peste câteva decenii dela terminarea conflictului graþie unor întâmplãriexcepþionale. Pare simplu? Ei, bine, nu! Miracolulde la Sf. Anna începe ca un thriller, continuã ca odramã de rãzboi moralizatoare ºi corectã politic ºise încheie apoteotic ca o melodramã de prostgust. Nimic nu-i „scapã” lui Spike Lee: de lapledoaria pro afroamericani care – nu-i aºa? – „ºiei au luptat pentru þarã”, trecând prin dramaomului onest care iubeºte sincer dar femeiavisurilor îi rãspunde la sentiment (ºi nu numai!)amicului care gândeºte doar cu ce are înpantaloni, plusând pe motivul trãdãrii, culminândcu finalul în care insul de treabã este salvat ca înbasme de cine nici cu gândul nu gândeºti. Sã fi

vrut Spike Lee sã spunã prea multe ori sã nu fiºtiut nici el ce vrea sã spunã?

Forºpan Ioan-Pavel Azap

(Continuare din numãrul trecut)

La sfârºitul anilor ’20, aproape de apariþiasonorului (Cântãreþul de jazz, 1927),limbajul cinematografic era deja format. Se

inventase tot: miºcãri de aparat, unghiulaþiispectaculoase iar montajul avusese ospectaculoasã evoluþie. Aici se cuvine amintitãrealizarea de importanþã istoricã a lui EdwinStanton Porter, care, împreunã cu WilliamFleming (actor ºi scenograf), în Execuþia luiCzologosz (realizat în studiourile lui Edison dela New-York) va apela la o organizare a filmãriiîntr-un chip diferit decât se fãcea pânã atunci:interioarele ºi exterioarele sunt filmate separat.Acum apare pentru întâia oarã ideea deîmpãrþire a structurii filmului în locaþii. Pe de oparte, acest fapt va da logicã ºi rigurozitatefilmului (exista un plan calendaristic înprogramarea filmãrilor pe locaþii ºi pe zile!); pede altã parte, prin montajul ulterior urmau sã sestabileascã dramaturgia ºi suspansul filmului.Astfel montajului i se acorda o importanþãcovârºitoare. Prin legarea cadrelor între ele ºiformarea de secvenþe, la rândul lor atent gânditeºi filmate funcþie de o dramaturgie chiar ºi naivscrisã, se puneau bazele naºterii structuriidramaturgice a filmului.1 Modul de a povesti seperfecþiona de la an la an iar secvenþele, gînditela început ca scene teatrale, curgeau acum într-omizanscenã filmicã, în cadre cinematogaficeatent turnate. De aici înainte urma ca armate descenariºti, struniþi de marii producãtori, sã cautepersonaje, situaþii, cazuri care trebuiaustructurate în poveºti cinematografice. Foartepuþini cineaºti, dar ºi spectatori, simþeau, în aceltimp, lipsa sunetului ca fiind ceva vital. Mariicineaºti ai momentului – Victor Sjöstrom2,David Wark Griffith3, Wilhelm FriedrichMurnau4 sau Serghei Mihailovici Eisenstein5 –spuseserã totul în materie de inovaþiecinematograficã. Se nãscuserã metafora,atmosfera, citatul cultural, citirea abisuluisufletului uman. ªi totuºi...

„Criticul cronicii pozitive”, cum mai estenumit distinsul cronicar ºi teoretician D.I.Suchianu, aratã – în dezvoltarea descoperirilorsale numite povestea bis sau subiectul de temã–, cã în anii ’20 apãruse pericolul cacinematograful sã moarã.6 În ajunul apariþieisonorului, cinematograful povestea impecabil. Îngoana dupã subiecte, producãtorii (ne referim înprimul rând la cinematograful american aflat înzorii naºterii Hollywoodului – cinematografulnikel-odeoanelor) cãutau prin scenariºti plãtiþi labucatã noi ºi noi poveºti. Publicul se dovedea afi mare devorator de film. Numãrul sãlilor decinematograf explodase nu numai de la Atlanticla Pacific, pe întreaga suprafaþã a Statelor Unite,ci ºi pe teritoriu european, unde cinematografulamerican gãsea o foarte bunã piaþã de desfacere.Presa scrisã, mai ales articolele mondene, adevenit o minã de aur în ceea ce priveasubiectele atractive. Aici puteau fi gãsite acelepoveºti cu care publicul trebuia sã se identifice(sã nu uitãm cã aceastã modã a fost introdusãîn cinema de însuºi pãrintele cinematografului,Louis Lumière, cu ale sale reconstituirimondene). Scandalurile diverse ºi subiectele detop care þineau prima paginã sãptãmâni de-arândul erau un excelent pretext pentru

producãtorii americani aflaþi într-o permanentãgoanã dupã personaje, teme ºi subiecteextraordinare. Era nevoie de acele story-uri caresã atragã spectatorii în sãlile de cinema. Înpaginile mondene, dar nu numai, ale marilorcotidiane ºi sãptãmânale melodramele se gãseaula tot pasul. Scenariºtii agreaþi de producãtoritrebuiau sã îmbrace subiectele de presã înpoveºti filmice care erau jucate de marile vedeteale vremii. Astfel cã intervalul dintre apariþiaunei ºtiri excepþionale în presã – de orice gen sedovedea a fi ea – ºi transpunerea acesteia pemarele ecran era extrem de scurt. Nu sestingeau ecourile scandalului de presã ºi lumeanãvãlea în sãli pentru a vedea versiuneacinematograficã. Eroii ºtirilor de presã seregãseau, fãrã voia lor, pe marile ecrane –întruchipaþi, desigur, de actori celebri ai vremii.ºi, prin urmare, reacþionau pe mãsurã. Era greude dovedit cã poveºtile de pe ecran nu eraudoar simple reconstituiri ale diferitelor cazurisau subiecte luate din realitatea socialã, politicã,mondenã etc. Diferenþa dintre ficþiune ºirealitate aproape lipsind, s-a recurs la celebraformulã – pe care Suchianu o aminteºte –apãrutã pe genericul multor filme începând dinanii ’20 ºi pânã astãzi: „Faptele din acest filmsunt pur ºi simplu imaginare. Orice asemãnarecu vreo acþiune sau persoanã realã este o simplãcoincidenþã.”7 (Sã nu uitãm cazul, poate cel maicelebru, al conflictului dintre magnatul preseiamericane, miliardarul William RandolphHearst, ºi Orson Welles ca regizor ºi RKO cafirmã producãtoare, în cauzã fiind filmulCitizen Kane.)

D.I. Suchianu continuã: „Însã ca autorii, peviitor, sã scape de orice belea, s-a recurs ºi la altprocedeu: pentru ca subiectul sã parã realmenteireal, el devine intenþionat inept, simplu pretextpentru lucruri cu aadevãrat sserioase, ca bãtãimonstruoase, sãrituri de lung metraj, femeigoale, cataclisme cosmice, numere de varieteu,întreceri sportive. Aºa cã biata artã aa ººaptea, înghilimele, risca sã devinã distracþie deiarmaroc...” Tocmai de aceea „prin anii ’20 chiarcã filmul era pe cale sã rãmânã doar distracþiede bâlci! ªi, iatã, intervine aici o întâmplare dedouã ori ciudatã. Întâi, faptul cã filmul gata sãmoarã i-a trezit pe toþi cei peste o sutã de mariregizori ai lumii care aveau sã salveze a ººapteaartã. Ba, ceva mai mult: naivul truc cu fapteleimaginare le-a permis bunilor cineaºti ca, fãrãsã-ºi dea bine seama, sã ofere cu ajutorul arteifilmului, acea definiþie ºtiinþificã pe careesteticienii de profesie nu o cunosc nici pânãastãzi.”8

(Urmare în numãrul viitor)

Note: 1 Noul procedeu sau noua opticã – a filmãrii

graduale a interioarelor iar mai apoi a exterioarelor,lucru care urma sã dea o adevãratã bãtaie de capproducãtorilor din Statele Unite – ridica pentruprima oarã o problemã esenþialã, care þine de rigorileperioadei de post-producþie. Porter ºtia cã cele treietape (postulate, de altfel, mai târziu) ale realizãriifilmului (pregãtire, filmare ºi editare) sunt un totorganic care se supune, pânã la urmã, relaþiei dintreproducãtor ºi regizor. Astfel Porter se întreba dacãlungimea sau complexitatea unor scene, ºi implicit a

filmului, pot fi date de rigorile impuse de producãtorsau de complexitatea unei povestiri care urma a fispusã. Mizanscena realizatã de regizor se supune,pânã la urmã, presiunii producãtorului dar ºi legilorspecifice montajului pe care Porter le învãþase caautodidact. Poate cel mai important lucru a fost cãPorter a sesizat cã nu doar decuparea unor acþiuniîntr-un numãr de scene conteazã, cât mai ales cãsuspansul acþiunii era o rezultantã mai mult a ceea cenu se vedea încã decât a ceea ce deja s-a vãzut.

2 Prin Cãruþa fantomã cinematograful descopereamagia ºi clarobscurul. Poetica fantasmului – prinrepetate trimiteri la pictorul Munch –, retoricaimaginii, curgerea spasmodicã non-linearã a acþiuniiînsemnau noi cuceriri, în primul rând la nivelulimaginii. Ceea ce se va dovedi a fi pentru artafilmului însãºi raþiunea sa artisticã primã:preeminenþa vizualului.

3 În capodopera Intoleranþã cele patru istoriipovestite nu sunt prezentate într-o anumitãcursivitate – narativã, temporalã etc. –, ci într-ostranie ºi complicatã simultaneitate. Prin intermediulmontajului alternat al celor patru episoade – ele înseleconþinând un numãr mare de secvenþe ºi beneficiindde capacitatea ubicuã a camerei de filmat, acel atributprin care aparatul de filmat poate fi oriunde ºioricând, în timp ºi în spaþiu, acum ºi aici, în timpuldesfãºurãrii naraþiunii cinematografice – Griffith vastabili regula celor trei multiplicitãþi: de timp, loc ºiacþiune.

4 Dacã pânã în 1919 stilistica lui Murnau constaîn topirea vizualã a exterioarelor ºi a obiectelor înimagini simbolice, în înclinaþia, ca atmosferã, cãtreoroare ºi morbid, cãtre naturalismul stilizat îninterpretarea actorilor, odatã cu realizareacapodoperei Ultimul dintre oameni acesta descriedrama unui ciclu uman care se sfârºeºte ºi care numai poate fi înlocuit decât de un vid al unei disperãriexistenþiale trãitã la cote pe care cinematograful nu leredase pânã atunci. Cu aceastã operã cinematograficãMurnau a dat jos masca personajelor filmuluiexpresionist ºi a descoperit, pentru întâia oarã (alãturide un Stroheim cu a sa capodoperã Rapacitate) înistoria filmului universal, chipul ºi trãirea umanã. Adescoperit în cele din urmã actorul ºi sufletulacestuia.

5 Prin apariþia grandiosului proiect CruciºãtorulPotemkin, Eisenstein – învãþând lecþia metaforeicreate de Griffith în Intoleranþã: episodul mamei careîºi leagãnã copilul (a arãta înseamnã sã ascunzi, iar aascunde presupunea totuºi a lãsa câteva urme!) –realizeazã un imens puzzle istoric, în care revoluþiaeste singurul personaj viu, major, real, în timp cefigura umanã este un biet exerciþiu stilistic, osintagmã prin care lanþul trofic pare cãexperimenteazã noi ºi infinite posibilitãþi ale trecerii.

6 Grid Modorcea observã pe bunã dreptate: „Încãde la începuturile cinematografului, prin 1896, Gorkivãzuse un film într-un bâlci ºi de atunci prevãzuse cãfilmul poate fi o mare artã, dar cã este ameninþatdeocamdatã sã rãmânã distracþie de iarmaroc, ceea ceistoria cinematografului a confirmat pânã azi, prinlupta dintre filmele zise comerciale ºi cele valoroase,noncomerciale, între filmele proaste, dar cu ambalajstrãlucitor, ºi cele realmente bune, durabile, lãsate deregulã sã se descurce singure în timp, fãrã ambalajulpublicitar.” Modorcea, Grid, Literaturã ºicinematograf. Convorbiri cu D.I. Suchianu. Ed.Minerva, Bucureºti, 1986, p. 138.

7 Idem. 8 Ibidem.

3355TRIBUNA • NR. 165 • 16-31 iulie 2009

102. Cenuºã ºi diamantMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

infoFestival-concurs de poezie "Costache Conachi" 2Festival-concurs Internaþional de Poezie "Avangarda XXII" 2

editorialªtefan Manasia Despre pãrintele lui Zacharias Lichter 3Sergiu Gherghina & Doina RoºogaParavanul "Criza" 3

cãrþi în actualitateOctavian Soviany Lumea vãzutã din Primul Cer 4Anca Ursa Eu vs Text 5

incidenþeHoria Lazãr Cartea bicefalã: Manualul inchizito-rilor Eymerich ºi Pena (1) 6

istorie literarãIon Pop Virgil Gheorghiu: Momentul avangardist 8

imprimaturOvidiu Pecican Aventura teatrului nostru 10

sare-n ochiLaszlo Alexandru Amintiri cu cîntec 11

prozaAndrei Mocuþa Tom & Jerry 12

poeziaIon Lupu 14

emoticonªerban Foarþã Poeta vates ca poet privat 14

eseuBíró Béla Posibilitatea unei ironii naratoriale înromanul Ion al lui L. Rebreanu 15

interviu"Nu existã literaturã provincialã, existã doar literaturã bunã ºi proastã" de vorbã cu poetul ºi traducãtorul Attila F. Balázs 18

accentVianu Mureºan Raþiunile credinþei 19

religiaphilosophia christianaNicolae Turcan Fruntea cetãþii clujene 21

dezbateri & ideiGeorge Jiglãu Internetul, invenþia care va reformapolitica aºa cum o ºtim azi? 22Jean-Loup d'Autrecourt Magia ºi ºtiinþifico-fantasticul 23Lorin Ghiman Tablouri vii, pe pipãite 24Alba Simina Stanciu O avangardã a cercetãriiartelor spectacolului. Etnoscenologia 25

geopoliticaOctavian Sergentu Noua strategie de securitate a Rusieivrea sã edifice un nou echilibru internaþional 26

flash-meridianIng. Licu Stavri Fenomenul Michael Jackson 28

ºtiinþã ºi violoncelMircea Opriþã Miss Apocalipsa 29

zapp-mediaAdrian Þion Onirism fãrã respiro în Euro 2 30

portrete ritmateRadu Þuculescu Tînãr regizor absolvent aºtept invitaþie la Hollywood... 30

teatruClaudiu Groza Viaþã de pãpuºi 31Alexandru ªtefan Interlop de trei parale 31

corespondenþã din LisabonaVirgil Mihaiu Forum Dança Lisboa. Insolitecâmpuri de forþã coreografice 32

filmLucian Maier Poliþist, adjectiv 33

colaþionãriAlexandru Jurcan Pe plaja Irinei Palm 34Ioan-Pavel Azap Forºpan 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 102. Cenuºã ºi diamant 35

plasticaIon Cristofor Poezia sub "fascinaþia realitãþii" 36

Descins din zona munþilor Apuseni,Cornel Vana s-a impus în arta plasticãactualã cu vigoarea ºi îndrãzneala unui

adevãrat muntean. Pictorul are plãcerea de aprovoca gustul comun, exprimându-se fãrã sãmenajeze convenþiile ºi mediocritatea. Tablourilesale impresioneazã prin gustul pentru detaliilesenzuale, pentru impresia frustã, în aparenþãnesupravegheatã.

Fervoarea ºi pasiunea din pânzele sale, unanumit gust pentru provocare sunt de regãsit ºiîn poeziile pe care pictorul le dã la ivealãrecent, dupã ce s-a exersat, cu o anumitã pru-denþã, în paginile unor reviste de culturã transil-vane. Fascinaþia pentru universul literelor eravizibilã încã din tablourile sale, pline decaligrafii, de hieroglife în care se putea uºordescifra o pasiune pentru lumea cãrþilor ºi acuvintelor meºteºugite. E limpede cã suntem înfaþa unui artist lipsit de complexe, ce seexprimã cu îndrãznealã, prea puþin atent lamodele efemere din literatura actualã.

Poetul trece, cu suveranã nonºalanþã, de lapostura angelicã sau cea de ascet („Eu eramcurat ca Isus Hristos fãrã barbã”) la cea de virilãexhibare a masculinitãþii. Îºi afirmã cu superbietriumfurile erotice („Am iubit o mie de femei”)sau practicã o provocatoare vorbire fãrã perdea,fãrã, însã, a cãdea în vulgaritate. Ipostaza îndrã-gostitului capãtã la Cornel Vana multiple faþete,poetul dovedindu-se o hipersensibilitate, ce ºtiesã întreþinã mereu tensiunea metamorfoticã atrecerii de la o ipostazã la cealaltã. Firesc, rafi-natul artist oscileazã între nota pateticã ºi ceadeceptivã sau nostalgicã. Combustia trãirilorsale nu e decât rareori calmã, cãci registrul sãusentimental e unul al extremelor. Totuºi, încomplexitatea trãirilor sale sunt ºi zone maitemperate ºi, poate, mai profitabile din punctde vedere al expresivitãþii. Sunt de remarcatcâteva poeme în care vâlvãtaia pasiunii e redusãla flacãra de veghe a unei meditaþii calme,echilibrate. În aceste poeme scurte, blagiene,pâlpâie o neliniºte abia ghicitã, ca în poemulintitulat Dormi liniºtit:„De aceea îþi zic: Dormiliniºtit / Eu întreþin echilibrul ºi veghea / Fãrãzgomote de rugã sau de hulã. / Doar coapseletale în penumbrã. / Unde e duhul sfânt ?/ ªi îninimi mici de guºteri / ce prin rogozuri verzipalpitã, / ªi în livada de mãslini, / Dar ºi înnoi, / mereu ºi mereu ca o ispitã”.

Discursul sãu e adeseori unul de „om tur-mentat” de revelaþiile frumuseþii sau alehidoºeniei lumii. Poetul nu îºi îmblânzeºte însãniciodatã obsesiile ºi angoasele, ci le transcrie cuo anume vehemenþã ºi uneori cu aceeaºi predis-poziþie de a provoca pudibonzii „cu verbul (sãu)viril”, spre a prelua o expresie emblematicã dinpoemul intitulat Cânt. Cornel Vana îºi transcrietrãirile într-un ritm galopant, din care nulipseºte nici ipostaza romanticã a damnatuluisau a celui cercetat de nenoroc. Aceastã laturã asensibilitãþii sale saturniene, demonice, stã subfascinaþia geniului baladesc al lui FrançoisVillon. Cu necesara observaþie cã în cazul

poetului român combustia e mai supravegheatã,ca în poemul intitulat Mângâie-mã: ”Cã portîntunericul / Sub pleoapã / De aceea demoniimei râd / Citesc în podul palmei / Luceferioglindiþi în bãlþi. / De aceea poate n-am avutnoroc / ªi-s prea hârºit de rele. / Vã zic: / Numã mai priviþi de-aproape / Am demoni subpleoape / ªi un singur înger plânge / Oglinditîn rana mea de sânge…”.

Adeseori poemul (sau unele parcele ale liris-mului) e acaparat de o vehemenþã expresionistãa rostirii, discursul tensionat fiind provocat de oexasperare interioarã („Mereu, mereu aud / Unþipãt”). Totuºi vigurosul artist nu îºi cantoneazãdiscursul în zona deceptivã, principala caracte-risticã a poetului fiind mobilitatea sufleteascã ºio rarã capacitate de metamorfozare.Interogaþia, postura dubitativã sau sarcasticã seconvertesc adeseori în fervoare a exaltãrii uneirealitãþi pe care poetul nu o gãseºte nicicândmonotonã sau plictisitoare.

Pictorul-poet trãieºte sub „fascinaþia real-itãþii”, cum se numeºte una din cele mai fru-moase poezii ale volumului, nerefuzându-ºi nicipoezia de notaþie a unor trãiri cotidiene, înpoeme irizate de o melancolie calmã ºi maipuþin întunecatã. Sã citãm un poem de aceastãfacturã, intitulat Cotidianã: „Mereu, mereu aud/ Un þipãt / Poate e corbul / Sau lãstunul orb./Fiul risipitor / Sau masca de cearã a lui FrançoisVillon. / Eram noi supravieþuitorii focului / Încãmai miroseam a catran / Purtând singurãtateacorãbiilor / Trase la mal / <<Ne adia în auz caun fluture larvar>>”.

În toate ipostazele sale din recentul volumPãpuºa din iarbã (Editura Diotima, Cluj-Napoca,2009), Cornel Vana se dovedeºte un poet auten-tic. Exerciþiile sale lirice, de exorcizare a dis-perãrii existenþiale, sunt montate într-o viziunepersonalã, în care pendulul rostirii oscileazãmereu între calmul meditativ ºi exasperareainsului ce-ºi cerceteazã cu atenþie abisurile inte-rioare.

3366

Black PANTONE rrosu

Black PANTONE rrosu

plasticasumar

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Poezia sub „fascinaþia realitãþii”Ion Cristofor

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei –

trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr.

R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Cornel Vana

Black TRIBUNA · menþiunea: „Pentru Festivalul-Concurs Internaþional de Poezie Avangarda...

Documents

Transcript of Black TRIBUNA · menþiunea: „Pentru Festivalul-Concurs Internaþional de Poezie Avangarda...