Afirmarea specificului naţional în pictura româneascăRolul important în afirmarea specificului naţional în pictura românească interbelică l-au

avut Grupul celor patru (1926-1934=7 expoziţii) prin hotărârea cu care a combătut desprinderea de tradiţie şi epigonismul grigorescian – presa culturală şi mişcarea literară, respectiv reviste ca Viaţa Românească şi Gândirea.

Fig. Grupul celor patru.De la stânga la dreapta: sculptorul Oscar Han, Ştefan Dimitrescu, Nicolae Tonitza, Francisc Şirato.

Printre artiştii plastici cu asemenea preocupări s-a evidenţiat şi Ion Theodorescu – Sion (1882-1939), creatorul unei picturi cu valenţe monumentale, cu tratare decorativă, pe linia ornamentului folcloric, cu o ordonare ritmică a volumelor prin care transmite frumuseţea omului şi peisajului românesc.

Fig. Ion Theodorescu – Sion. Compoziţie cu motive româneşti

Rudolf Scweitzer –Cumpăna (1886, Pitești - 1975), născut în Piteşti, unde a lăsat numeroase tablouri caracterizate prin pastă groasă, tuşe viguroase, umbre grele şi lumini puternice. Unele imagini sunt aspre, refuzând idilismul, relevând sculpturalitatea şi materialitatea formei, nu numai efectele afective, expresive.

Rudolf Scweitzer –Cumpăna. AutoportretRudolf Scweitzer –Cumpăna. În vizită

Cei mai importanţi reprezentanţi ai acestei direcţii au fost, totuşi, Dumitru Ghiaţă şi Ion Ţuculescu.

DUMITRU GHIAŢĂ (1888-1966) îşi extrage viziunea artistică direct din esenţa creaţiei populare prin nobleţea sobră a expresiei, robusteţea sentimentului, prin idealul comun asupra frumosului. Tema predilectă a creaţiei sale vizează peisajul şi oamenii din nordul Olteniei. El nu descoperă satul ca alţi pictori ci îl reflectă ca un exponent al universului rural, parte integrantă acesta, cunoaşte şi simte firesc spiritul ţăranului şi ştie să caracterizeze culoarea locală.

Fig. Dumitru Gheaţă. La capătul ogorului

Fig. Dumitru Gheaţă. La târg

Influenţa post impresionistă – un anume cloazonism şi imobilitatea monumentală a personajelor – este integrată de artist în propria lui personalitate, definită de masele cromatice susţinute de un desen aspru, sintetizat, care constituie scheletul compoziţiei. Schema compoziţională prestabilită nu împiedică firescul legăturii om-natură – aşa cum se întâmplă şi în arta ţărănească. A surprins cu cea mai mare veridicitate psihologia ţăranului român, mesajul umanităţii lui.

Ion ŢUCULESCUNăscut la Craiova, într-o familie de cărturari, Ion Ţuculescu (1910-1962) a fost şi un medic

cu rezultate strălucite în activitatea ştiinţifică. La 25 ani hotărăşte să înveţe singur să picteze, bazându-se pe ceea ce văzuse în călătorii, în muzee şi în expoziţiile artiştilor români. A fost puternic marcat de vizionarea unei mari expoziţii retrospective a lui Van Gogh, îi admira pe Gauguin, Petraşcu, Andreescu, Luchian. Tatăl şi bunicul lui i-au trezit pasiunea pentru folclor.

Fig. Ion Ţuculescu. Portretul bunicului

Fig. Ion Ţuculescu. Interior ţărănesc

Ţuculescu a fost un colorist plin de forţă de expresie. A pornit de la decorativismul artei populare, a pătruns universul mitic, simbolic, filozofic al creaţiei folclorice, dar cu mijloacele unui

pictor modern, nu pe drumul lui Grigorescu, Andreescu, Petraşcu sau Tonitza – şi nici pe cel al lui Brâncuşi. Spiritul lui neliniştit, clocotitor, era opusul celui luminos, plin de duioşie al lui Brâncuşi, ca atare nu a căutat ca acesta armoniile simple şi perfecţiunea formei plastice.

La Ţuculescu predomină forţa psihică, izbucnirea temperamentală, neliniştea, întrebările răscolitoare ce au dat un caracter expresionist creaţiei lui. Comparat cu Ghiaţă, care era un spirit clasic, echilibrat, liric, Ţuculescu e ancorat cel mai firesc în universul folcloric, cu stilizări izvorând direct din cele ale scoarţelor, ceramicii, ciopliturilor în lemn, cu limbaj primitiv şi culori armonizate.

Fig. Ion Ţuculescu. Noapte la Ştefăneşti

Etape de creaţie: 1. ante 1939. Tentative de a

pătrunde expresia artei culte: Mangalia-cartier tătăresc, Iarna în strada Lizeanu, Peisaj la Mangalia, ş. a.

Fig. Ion Ţuculescu. Peisaj la Mangalia

2. 1939-1947. Accentuează forma expresivă, rezumând sintetic realitatea: Pajişte, Câmpuri cu rapiţă, Portretul Bunicului, Autoportret (cu frunză), Interior ţărănesc. Se apropie tot mai mult de spiritul arhaic al folclorului: “Smălţuirea oalelor, chilimurile olteneşti, icoanele pe sticlă, sculpturile în lemn ne arată destul că noi, românii, avem simţul culorii, al ritmurilor, avem imaginaţie. nu le utilizăm la maxim şi cu destulă pricepere.” (Ion Ţuculescu)

Fig. Ion Ţuculescu. Autoportret cu frunză.

Ţuculescu foloseşte negrul ca dominantă în multe lucrări, cu funcţii diverse: redă tristeţe, disperare, nelinişte, gândul morţii (Noaptea salcâmilor, Iarna în mahala, Birjă). Alteori negrul e utilizat în spiritul artei populare, ca în scoarţele moldoveneşti, în portul popular din zona Sălişte, în chilimurile olteneşti: element de întărire a caracterului decorativ, de ritmare a compoziţiilor cromatice. Mai utilizează negrul şi ca element de contrast, într-o dezlănţuire de tonuri intense, uneori violente.

Fig. Ion Ţuculescu. Birjă.

3. Etapa folclorică (1947-1957). Fascinat de scoarţele populare cu care îşi pavoazase casa, pune de acum accent pe decorativism, pe mituri, datini, ceremonii, având în minte viaţa transfigurată în decorul scoarţelor, al ceramicii, ciopliturilor: frunze conturate unduios ca nişte ochi, păsări, oameni-păpuşi, flori, unelte de muncă. Foloseşte formele stilizate dar le imprimă mişcare, ritm, joc cromatic, le însufleţeşte. Repetiţia e scoasă din monotonie, depăşeşte geometrismul stilizării şi aplatizarea decorativistă: Hora verde, Femei la seceriş, Hora în pădure, Păpuşile, norii şi fluturii.

Fig. Ion Ţuculescu. Hora în pădure

Fig. Ion Ţuculescu. Câmpul cu margarete

4. Etapa simbolică şi totemică (1956-1960): Ochi negri în ocean oranj, Punct de fugă, Privirile câmpului, Apus de soare etc. Într-o ultimă fază artistul face din ce în ce mai mult apel la abstractizare şi simboluri pentru a reda un univers lăuntric dificil de descifrat din exterior: Dinamica materiei, Duet, Ultimul tablou.

Ion Ţuculescu a fost orientat spre teme dramatice, obsesive, spre fantastic, straniu, tainic – fără, însă, ca vreodată să devină morbid, hidos sau absurd. Această viziune, expresionistă, îl singularizează în arta românească şi îi conferă meritul de a fi indicat noi valenţe ale folclorului românesc prin care arta contemporană românească îşi menţine capacitatea de a căpăta expresie şi valoare universală.

Fig. Ion Ţuculescu. Privirile câmpului

Fig. Ion Ţuculescu. Autoportret şi Triplu autoportret

În Triplu autoportret, face apel din nou la motive decorative ale artei populare româneşti: flori

şi fluturi stilizaţi ca pe scoarţele olteneşti şi la forma ochiului ce poate fi considerat leit motiv în opera lui. Se reprezintă în trei ipostaze, sub forme asemănătoare unor păpuşi din turtă dulce,

diferenţiate cromatic aşa cum şi expresionistul Edward Munch o făcuse în lucrarea Dansul vieţii: adolescenţa în galben vibrat cu alb, maturitatea în roşu, culoare caldă, simbolizând energie, pasiune, iar vârsta senectuţii în albastru ultramarin vibrat cu negru.

Avangarda artistică româneascăAvangarda exprimă o atitudine estetică ce îşi propune să depăşească formele de exprimare

învechite, staţionare, care nu mai progresează. De la apariţia Impresionismului toate curentele artistice europene au apărut ca mişcări de avangardă, generate de grupuri de intelectuali cu idei comune, deschise către viitor, către nou, care anticipau anumite etape de evoluţie a vieţii artistice, negau principiile curentelor contemporane lor pe care le considerau desuete, anchilozante pentru activitatea creatoare. De regulă aceste grupări elaborau câte un manifest teoretic (sau o operă de artă) exprimând mesajul, programul unui curent modern.

Avangarda românească a fost un fenomen complex şi contradictoriu, exprimând reacţia artei româneşti moderne împotriva formulelor estetice epigonice-care imitau fără har ceva deja făcut, depăşit.

În România s-au desfăşurat manifestări de avangardă complexe, organizate mai ales de redacţiile revistelor. La ele participau scriitori şi plasticieni, reunindu-se nume de prestigiu, precum cel al lui Tudor Arghezi, cu cele ale unor tineri, printre care Geo Bogza, Ilarie Voronca, M. R. Paraschivescu, Ion Vinea, Saşa Pană. Dintre plasticieni, au participat cu opere, dar şi cu scrieri: Marcel Iancu, Corneliu Mihăilescu, H. Mattis-Teutsch, M. H. Maxy.

Fig. Victor Brauner. Portretul lui André Breton, personalitatea centrală a Suprarealismului

Fig. M H Maxy Portretul lui Tristan Tzara

S-au evidenţiat şi personalităţi de prestigiu pe plan internaţional ca scriitorul Tristan Tzara (membru al unuia dintre grupurile ce au pus bazele Dadaismului), Victor Brauner sau Constantin Brâncuşi. Din presa avangardei româneşti s-au afirmat în mod deosebit revistele: Integral (1925), Unu (1928-1932), „Contimporanu”.

Mişcarea plastică ce gravita în jurul revistelor româneşti moderniste nu a avut o structură unitară, nu au existat grupări de artişti ai avangardei româneşti, dimpotrivă, unii artişti, ca şi avangarda în ansamblul ei, încorporau tendinţe multiple, de la cubismul cezanian la suprarealism, de la expresionismul german la abstracţionism.

Corneliu MIHĂILESCU (1887-1965)

Adoptă viziunea cubismului sintetic, dar inteligibil. Arta creată de el e cerebrală, opusă lirismului: ritmuri stricte ale formelor, curbe sau patrulatere, un ritm just al valorilor cromatice, în concordanţă cu armonia ritmului său interior, o utilizare anti - impresionistă a culorii.

Fig. Corneliu MIHĂILESCU. După bal (Păpuși) și Arlechin

Max Hermann MAXY (1895-1971) –porneşte de la o viziune raţionalistă – de la cubismul de factură G. Braque – dar fără fărâmiţarea formei, cu o cromatică gravă (Madona electrică). Evoluează spre accentuarea expresivităţii, spre o paletă mai luminoasă dar în tonalităţi reci (Piaţa Sf. Gheorghe în cârje). Construcţia compoziţională este logică, raţională, cu ritmuri puternic acuzate.

Fig. Max Hermann MAXY. Madona electrică.

Fig. Max Hermann MAXY. Autoportret (1932).

Fig. Max Hermann MAXY. Piaţa Sf. Gheorghe în cârje.M. H. Maxy este unul dintre pictorii care se lasă atras şi de artele decorative şi de scenografie.

Marcel IANCU (1895-1984)Arhitect şi pictor din avangarda europeană, M. Iancu este atras de viziunea expresionismului

german, atât în pictură şi în lucrările de grafică, dar manifestă şi influenţe ale cubismului analitic. Fig. Marcel IANCU. Portret de fată și Țărancă cu ouă

Se află printre inițiatorii curentului artistic Dadaism (Zürich la 6 februarie 1916), alături de

Tristan Tzara: „Ne-am pierdut încrederea în cultura actuală. Tot ceea ce este, la momentul actual, trebuie distrus, demolat. Trebuie să reîncepem actul creației pornind de la o tabula rasa. …Noi vrem să zguduim ideile, opinia publică, educația, instituțiile, muzeele, bunul simț așa cum este el definit la momentul actual, pe scurt, tot ceea ce ține de vechea ordine.” (Marcel Iancu).

Victor BRAUNER (1903-1966)După ce a studiază pictura la Bucureşti, V. Brauner intră direct în universul artei moderne

trecând, conform propriilor mărturisiri, prin toate fazele „dadaiste, abstracţioniste, expresioniste”. Împreună cu Ilarie Voronca înfiinţează revista de avangardă 15HP, în care publică manifestul „pictopoezia” şi articolul „Supra-raţionalismul”. Colaborează şi la revistele Contimporanul şi Unu. Din 1930 instalat la Paris, îl cunoaşte pe Yves Tanguy, intrând în grupul Suprarealiştilor. Scriitorul André Breton însuşi, centrul acestui grup, îi prezintă prima expoziţie personală de la Paris, pentru ca apoi Victor Brauner să participe la toate expoziţiile Suprarealismului.

Fig. Victor Brauner. CompozițieFig. Victor Brauner. Autoportret

Deschide mai multe expoziţii personale şi de grup, ilustrează o culegere de poeme a lui Gelu Naum şi din anul 1938 se stabileşte definitiv în Franţa. Aici desfăşoară o strălucită activitate artistică, în 1966 devenind reprezentantul Franţei la bienala de la Veneţia, unde i se dedică o sală întreagă.

Din anul 1930, Victor Brauner a reprezentat permanent, direcţia suprarealistă. Publică pe tema împăcării dintre acţiune şi vis, elogiind oniricul. Transpune în imagini o viziune dureroasă, între straniu, grotesc şi înspăimântător. Oameni înfricoşaţi şi chinuiţi, fără braţe, exprimând neputinţa împotriva iraţionalismului, sau transformaţi copaci ori mecanisme; amintiri din iconografia medievală (dragoni, arme, armuri); un spaţiu pustiu, bizar, ameninţător, cu ciuperci uriaşe şi insecte hidoase.

Universul său nu este, însă, întotdeauna lipsit de umor, vioiciune, insolit, ironie.

În caietele cu însemnări personale, dezvăluie „cheia” creaţiilor sale, mărturisind că fiecare tablou realizat „.este

proiectat din cele mai adânci izvoare ale neliniştei mele…”. Victor Brauner evidenţiază astfel, de fapt, legătura sa profundă cu Suprarealismul, pe care André Breton îl definea ca „autonomism psihic pur, prin care o încercare este făcută să exprime… adevărata funcţionare a gândului. Comanda gândului, în absenţa totală a controlului gândului, excluzând orice preocupare morală sau excentrică.”

În 1932, la o scurtă revenire în ţară, s-a încadrat în Partidul Comunist, motiv pentru care personalitatea sa de valoare europeană a fost oarecum recunoscută în regimul comunist faţă de alte mari personalităţi din rândul diasporei româneşti.

Direcţia expresionistă e urmată de grafica militantă a lui A. Jiquidi, de Gheorghe Labin şi de Hans Eder. Acesta porneşte de la Blaue Reiter şi Kandinsky, şi ajunge să expună alături de Paul Klee şi Chagall.

Hans Mattis-Teutsch (1884 - 1960)

Pictor, sculptor și grafician a oscilat art nouveau, post-impresionism și fauvism, expresionism abstract, figurativ stilizat se înscrie pe calea abstracţionistă. Este şi un teoretician al noilor probleme puse de stilizarea decorativă, de abstractizarea geometric simbolică, creator al unor lucrări de avangardă şi în domeniul picturii dar şi al sculpturii sau artelor decorative.

Fig. Hans Mattis-Teutsch. Compoziție (seria Flori sufletești)

Fig. Hans Mattis-Teutsch. Nud

BIBLIOGRAFIEVasile DRĂGUŢ, Dan GRIGORESCU, Vasile FLOREA, Marin MIHALACHE, Pictura românească în imagini, Ed.

Meridiane, Bucureşti, 1982.Vasile FLOREA, Arta românească, vol. II, Editura Meridiane, București, 1982.Amelia PAVEL, Pictura româneasca interbelică, Bucureşti, 1964.

Sugestii pentru teme de referat:Lucrări de Rudolf Scweitzer –Cumpăna din categoria ”tezaur” aflate in colecția Muzeului Județean ArgeșLucrări ale reprezentanților avangardei artistice românești aflate in colecția Muzeului Județean Argeși Lucrări ale reprezentanților direcției naționale în pictura românească aflate in colecția Muzeului Județean Argeș

Teste

1.Caracterizaţi opera lui Rudolf Scweitzer –Cumpăna (direcție artistică, influențe artistice, teme predilecte, opere):

2.Caracterizaţi opera lui Dumitru Ghiață (localizare, direcție artistică, opere):

3.Explicați ce se înțelege prin avangardă artistică

4.Ce este și cum s-a manifestat avangardă artistică în România:

5.Menționați artiștii asociați în Grupul celor patru, și rolul lor în pictura românească interbelică:

Artiștii:……………………………………………………………………………………………………….

Rolul…………………………………………………………………………………………………………...

6.Caracterizaţi opera lui Ion Ţuculescu (Influenţe, viziune artistică, etape de creaţie, opere)

7.Alegeţi dintre următorii artişti pe aceia în opera cărora s-au manifestat preocupări importante pentru manifestarea specificului naţional în artă:

Nicolae Dărăscu

Rudolf Scweitzer –CumpănaDumitru GhiaţăJean Al. SteriadiIon ŢuculescuIon Theodorescu – SionLucian GrigorescuNicolae Grigorescu

8.Numiţi patru artişti din prima jumătate a secolului al XX-lea care au urmărit afirmarea specificului naţional în pictura lor:

9.Menţionaţi autorii următoarelor afirmaţii:

“Smălţuirea oalelor, chilimurile olteneşti, icoanele pe sticlă, sculpturile în lemn ne arată destul că noi, românii, avem simţul culorii, al ritmurilor, avem imaginaţie. Nu le utilizăm la maxim şi cu destulă pricepere.”……………………………………………………………………“ fără ritm, armonie în compoziţie un tablou nu este decât o pictură iar nu o operă de artă. Pictura, meşteşugul este mijlocul de a exprima toate acestea, ea nu este scopul însuşi. ... Desigur şi execuţia îşi are importanţa ei, o putem admira, ea nu rămâne totuşi decât instrumentul”…………………………………„Ne-am pierdut încrederea în cultura actuală. Tot ceea ce este, la momentul actual, trebuie distrus, demolat. Trebuie să reîncepem actul creației pornind de la o tabula rasa. …Noi vrem să zguduim ideile, opinia publică, educația, instituțiile, muzeele, bunul simț așa cum este el definit la momentul actual, pe scurt, tot ceea ce ține de vechea ordine.”

10. Numiţi câte un artist român influenţat de următoarele curente artistice moderne:

Expresionism…………….……………………………………………………………………...Suprarealism…………………………….………………………………………………………Abstracţionism…………………………….……………………………………………………Cubism…………………………….……………………………………………………………

11. Numiţi cate doi artişti reprezentativi pentru următoarele curente artistice:

Impresionism (în România)……………………………………………………………………….Avangarda artistică românească…………………………………………………………………

12. Numiți patru scriitori angajați în mișcările avangardei artistice românești:

13. Numiți autorul următoarelor opere:

Portretul lui Tristan Tzara………………………………….

Portretul lui André Breton ……………………………………

După bal (Păpuși) …………………………………………..

Madona electrică …………………………………………..

Piaţa Sf. Gheorghe în cârje ……………………………………….

Țărancă cu ouă……………………………………………………

14. Caracterizaţi opera lui Victor Brauner: