Black PANTONE aalbastru ddeschis 2278 UU...

TRIBUNA 131

PANTONE aalbastru ddeschis 2278 UU

PANTONE aalbastru ddeschis 2278 UU11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I I • 1 6 - 22 9 ff e b r u a r i e 2 0 0 8 2 lei

Desp

re timid

itate

Judeþul Cluj

Dreptatepentruanimale

În afara legiiHoria Lazãr

Iulia Grad, ªtefan

Man

asia, Vian

u Mureºan

, Oan

a Pughinean

u, Ioana Sigovan

Ion Pop

Estetica lui DanteLaszlo Alexandru

Mikhail Verholantsev (Rusia)

Radu Preda

Noul Statut alBisericii Ortodoxedin România

Nu ºtiu cîte numere vor mai edita redactoriirevistei Stare de urgenþã, care apare – din1 ianuarie – la Chiºinãu, bilunar, cu

sprijinul asociaþiei Oberliht a tinerilor artiºtibasarabeni. Am aflat deja, de pe net, despregreutãþile lor financiare ºi de difuzare. Dar griuldifuzãrii presei (nu doar culturale) în România numai mirã pe nimeni de mulþi ani. Revista condusãde Marius Ianuº ºi de Dumitru Crudu pare a fi oultimã combustie a motorului fracturist. Reþeta ocunoaºtem: implicare socialã, angajare existenþialã,biografism, scriiturã agresivã, iritantã. Din furiaingenuã iniþialã, ce conþinea o dozã autenticã deinsurgenþã neoavangardistã, a rãmas limbajulireverenþios ºi acid, cît mai frust.

Stare de urgenþã (chiar cã nu prea mai înþelegtitlul ãsta panicat! sau poate este o sugestielivrescã din Frank O`Hara?) stã bine la capitolul„atitudine”: excelente-s poveºtile basarabeneºtirememorate de Crudu, reportaje incisive despreestropiaþii lumii din stînga Prutului, victime alecomunismului dar ºi ale cutumelor tribal-rurale;textele cumva „dinãuntru”, sumbre ºi exasperate,scrise de Iulian Ciocan ºi Mitoº Micleuºanu, ca ºipunctele de vedere ale celorlalþi, ale „românilordin România” Cãlin Torsan ºi CosminManolache; bine gîndite ºi anchetele acestui primnumãr, în special aceea dedicatã nobelarzilormoldoveni, scriitori venerabili bîntuiþi zi ºi noaptede stafia premiului suedez: dacã „la noi”, deregulã, anchetele astea reprezintã încununareaanului literar, Pavel Pãduraru concepe o farsãinteligentã ºi deloc inocentã. În anticameraacademicianului Mihai Cimpoi, preºedintele USM,se regãsesc – fiecare pãstrîndu-ºi cu mari eforturipropriul secret – scriitorii-victime, convinºi cã eisînt pe bune fericiþii nobelizaþi...

Am reþinut, de asemenea, suplimentul artisticconsacrat proiectului Intervenþii 2 al asociaþieiOberliht: „Încercãm sã intervenim în spaþiul încare locuim ºi care ne formeazã, preluînd dreptpunct de plecare structura socialã, administrativãºi economicã a urbei. În urma celor 5 cãlãtoriiorganizate în cadrul oraºului Chiºinãu amidentificat subiectele ºi problemele. Artiºtii s-ausimþit liberi de a interveni nestingherit acolo undeau considerat cã este necesar”. Pe net, acþiunileartiºtilor basarabeni (Vitalie Iuraºco, LudmilaBouroº, Diana Draganova, Irina Francova,Vladimir Us, Andrei Gamarþ, EmanuelaSprînceanã, Max Cuzmenco, Mihai Bruma oriAlexandru Raevschi) pot fi vizionate la adresahttp://www.oberliht.org.md/interventii/index/html.

Dacã la „atitudine” ºi „artã” stã bine, putînddeveni portdrapelul unei noi generaþii deintelectuali basarabeni, Stare de urgenþã rãmânedatoare la capitolul „literaturã”, deºi publicã, cugenerozitate, prozã ºi poezie: textele sînt însãmediocre, par scrise de una ºi aceeaºi mînã,uneori devenind jenante prin numãrul mare destîngãcii stilistice ºi lexicale. Apoi, scriituraabsurdã, mimat incoerentã, urmuz-harmsianã s-acam „fumat” de pe la mijlocul anilor `90 – ceeace pãruse atunci vitalitatea, farmecul ºi lipsa decomplexe culturale ale tinerilor literatoribasarabeni, se aratã astãzi ca expresia unuimanierism mediocru, fãrã orizont artistic, fãrãmizã. „Onoarea” literarã a numãrului e salvatã depoemele lui Marius Ianuº ºi Gabi Eftimie (doipoeti nici ei în cea mai bunã formã).

De dragul diversitãþii, m-aº bucura sã gãsesc lachioºcul de ziare, sau mãcar într-una din librãriileClujului, ºi revista cea mai nouã a românilorbasarabeni. Mi-ar plãcea sã o pot rãsfoi ºi sãcitesc în ea reportaje ºi antropologie localã,articole politice, istorice etc. Am impresia cãbasarabenii înºiºi vorbesc prea puþin despreBasarabia, ca ºi cum povestea asta i-ar stînjeni, caºi cum originea ar fi ceva în sine ruºinos. Ori eucred cã tocmai istoria recentã e marele lor capital.

În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM22 TRIBUNA • NR. 131 • 16-29 februarie 2008

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

22

Black Pantone 2253 UU


Cu calm, despre Stare de urgenþãUn portdrapel al tinerei generaþiibasarabene?

info

ªtefan Manasia

33



TRIBUNA • NR. 131 • 16-29 februarie 2008 33

editorial

Astm intelectualOana Pughineanu

Pe vremuri am scris cã timiditatea e un fel de aînlocui orice tip de prostituþie, oricerepetitivitate obscenã: a zilelor, a oamenilor, a

amorurilor, a propriilor gesturi. Nu cã lucrurile ar fimereu noi pentru timid, dar intensitatea cu care letrãieºte îl scuteºte oarecum de rutinã, aºa cum oînþeleg oamenii normali & sociabili. El este, maidegrabã prins într-un soi de rutinã a ºocurilor, iar înzilele lui „bune” când probabil e prea epuizat, seapropie de „normalitate”, reuºind sã se simtã întreoameni ca între pereþi. Sãlile de lecturã,cinemaurile, cuminþenia ºi tãcerea militãreascã aobiectelor din magazinele non-stop pe care poþi sãle vizitezi noaptea îi fac bine timidului. Dacã enevoit sã interacþionaze atunci, ca ºi snobul, vadepinde total de pãrerea celorlalþi, numai cã spredeosebire de el nu-ºi va dori centrul atenþiei, ciexpulzarea din el. De fapt, timidul reuºeºte înacelaºi timp ºi sã atragã toate privirile ºi sã fieoutseider. Oamenii normali & sociabili se simt înfaþa unui timid degajaþi, deconectaþi de la treburilemãreþe & importante pe care le au de fãcut, privindfâstâcelile lui cu acelaºi amuzament cu care se uitãla un filmuleþ primit pe net. Timidul esteechivalentul social a ceea ce se numeºte „spam”. Dar societãþile noastre atât de echitabile, vor sã reci-cleze acest „spam”, sã-l upgradeze ºi sã-l facã viabil.Astfel timizii încep sã fie convinºi cã nu pot deveninormali & sociabili, decît printr-un management efi-cient al agresiunii pe care ar fi bine sã nu ºi-oadministreze pe toatã lor, ci sã mai împartã ºisemenilor. Astfel vor deveni competitivi, ºi – cineºtie? - într-o zi vor deveni poate chiar sales man-ageri. Desigur, aceastã idee simplã, sau mai binespus acest instinct folosit de mama naturã de mil-ioane de ani cu o eficienþã de neîntrecut [a fi agre-siv = a fi luat în seamã] este mascat în tot soiul dediscursuri culturale. Timidul are de ales întrediferite formule, unele hard care îl plaseazã într-ozonã de promiscucitate moralã, formule de genul:„oamenii timizi preferã calmul despotismului decâtînvolburata mare a libertãþii” (Thomas Jefferson), ºialtele soft, care sã-l mãguleascã: „Timiditatea – undefect al oamenilor mari, tupeul – defectul oame-nilor mici” (Maurice Coyaud).

Nu trebuie sã uitãm nici personalul specializat carevine cu o a treia ofertã de discurs, cel „echilibrat”,între cel hard ºi soft, accentuând pe rezolvareaproblemei. Cine are curiozitatea poate gãsi peaceastã temã, la BCU, câteva cãrþi inepte pesudo-psi-hologice, pseudo-comunicaþioniste, pseudo-clinice,care recomandã desigur terapia, dar nu orice fel deterapie, ci una de grup. Timidului i se cere sã facãparte pentru câteva sãptãmâni dintr-un soi de grã-diniþã pentru adulþi, unde sã poatã cânta, bate dinpalme ºi culege floricele pe câmpii. Se poate plângesubtil, în fiecare zi, despre cât de grea ºi insuporta-bilã îi este viaþa. Iatã primul (ºi, de fapt, singurul)pas greºit: eroarea terapeuticã (dar nu ºi financiarã)de a da frâu liber pacientului. Nu existã niciun altcapitol în care indivizii sã fie mai competenþi decâtîn acela de a se plânge de ei înºiºi. Dar pentru cãtimizii au dificultãþi la capitolul verbalizare li se sug-ereazã sã scrie. Din pana/creionul/pixul timiduluinu vor ieºi lucruri excepþionale, ci doar câtevaeterne banalitãþi literare. Ceea ce e interesant deurmãrit este frecvenþa cu care utilizeazã numai unanumit tip de banalitãþi. Se va constata cã timidulvorbeºte, de fapt, puþin despre el – sau, mai binespus, (v)orbeºte despre el, dar numai ca fiindurmãrit, vânat de ceilalþi. Pentru timid celebra for-mulã „a exista înseamnã a fi perceput” sunã la felde încurajator ca un mesaj de pe coroanele mortu-are. Un timid oprit din fuga de ceilalþi plonjeazãinstantaneu într-o stare de paralizie aproape cadav-ericã. Senzaþia de „cap gol” (se pare cã e un termenmedical) sau de „vid sentimental” se instaleazã petot parcursul procesului de „vânare”. Dar sã-i lãsãmîn pace pe timizii „oficiali” care încã nu înþeleg cã acere ajutor nu însemnã decât a-ºi creºte numãrul de„vânãtori” din preajmã. E absolut incert ce se întâmplã cu timizii din afaraacestei categorii, dar cei mai binevoitori cred cã însingurãtate timidul este puþin prea profund, puþinprea introvertit. Nu o sã ne hazardãm la a face olistã a presupuselor calitãþi ale timidului, cãci aces-tea se comportã paradoxal, asemenea viruºilor carenu existã ca forme de viaþã decât în momentul încare îºi gãsesc gazda. În afara unui corp pe care sã-linvadeze viruºii sunt „morþi”… ºi totuºi se transmit.

La fel, calitãþile timidului nu sunt detectabile decâtde cel în cauzã, de cel „infectat”, devenind „deneexplicat” în momentul în care timidul trebuie sãle expunã/exteriorizeze/expulzeze… de unde ºiincontrolabila „bâlbâialã”. Ca ºi în cazul viruºilor,calitãþile timidului nu pot fi cercetate „în stareliberã” ºi nu devin vizibile decât prin daunele pecare le produc. Dar asta e doar începutul.Necesitatea timidului de a fabrica anticorpi îi vaprovoca suferinþe ºi mai mari, cãci timidul este deneîntrecut în lupta cu propriul interior. Astfel vasfârºi prin a produce o cantitate mult mai mare deanticorpi decât ar fi fost necesar, devenind alergic lael însuºi. Timiditatea e un soi de astm intelectual, oautopercepþie gonflatã, sau, dupã cum se exprimaun expert, o „conºtiinþã de conºtiinþã” (Duglas)care, contrar a ceea ce s-ar crede, nu are nimic de-aface cu filosofica „gândire care se gândeºte pe sine”.Cioran identificase cel mai bine starea, definindtimiditatea ca fiind un „dispreþ instinctiv al vieþii”. ªi pentru cã timidul nu poate vorbi decât cu elînsuºi, deºi nu poate comunica realmente cunimeni… nici mãcar cu el însuºi, activitatea sa fan-tasmaticã se va intensifica depãºind cadrele bovaris-mului spre a plonja într-un soi de viziune pueril-omnipotentã. Se va visa în posesia parfumuluidescris de Suskind sau având, ca în desene animate,„crema care te face invizibil”1. Dacã l-ai întreba cear alege între cele douã, probabil þi-ar rãspunde: „N-aº putea sã aleg. Le vreau pe amândouã. Întâi mi-aºda cu crema ºi apoi cu parfumul. Ca sã mãiubeascã toþi ºi sã nu mã gãseascã nimeni.”

1. Invizibilitatea pare sã fie mai mult decît un vis SF.Pasionaþii de subiect pot gãsi descrierea primelor experi-mente în acest sens în revista Scienece et avenir,octombrie 2007, unde se descrie modul în care un obiectpoate fi fãcut invizibil înconjurându-l cu un fel de „capã”care conþine mici bucle de cupru. Aceastã „capã” faceposibil ca undele electomagnetice sã ocoleascã obiectul lafel cum apa ocoleºte un corp. ºi aceast nu e unicateorie…

Silvi Väljal (Estonia)

V. Shpigov (Rusia)

Radu VancuMircea Ivãnescu. Poezia discreþiei absolute. Bucureºti, Editura Vinea, 2007

În ultimii ani am început sã avem semne clareîn privinþa unei noi generaþii de critici literari,o generaþie de mult bãnuitã (ºi aºteptatã), dar

care nu reuºea sã se concretizeze prin opere caresã mulþumeascã majoritatea taberelor din culturanoastrã. Adicã atât volume de criticã ºi istorieliterarã în spirit academic, cu numãrul suficientde trimiteri bibliografice, cu backgroundul eruditºi poza încruntatã a judecãtorului imparþial, cât ºiopere trãznite, scrise în litera lejerã a critificþiunii,a destinderii canonului ºi a viziunilorinterpretative. Paul Cernat, Daniel Cristea-Enache,Bogdan Creþu, Simona Popescu, Antonio Patraº,Dragoº Varga-Santai, Gabriela Gavril sunt doarcâteva nume care meritã reþinute pentru un viitorportret de familie al criticii româneºti. Acestornume li se adaugã ºi numele lui Radu Vancu,critic de un mare rafinament stilistic, dar ºi de unspirit justiþiar absolut necesar luptei cu meandreleistoriei literare. Înainte de a discuta volumul dedebut pe tãrâmul criticii, trebuie sã facem omenþiune absolut necesarã. Cei care-l cunosc peRadu Vancu, îl ºtiu din postura de poet, posturãîn care a publicat deja douã volume (epistolepentru camelia – 2002 ºi biographia litteraria –2006) ºi care o influenþeazã pe cealaltã, aceea decritic literar. Dar despre influenþe ceva mai târziu.

Mircea Ivãnescu. Poezia discreþiei absolute(Vinea, 2007) e o monografie nu doar binevenitãîn peisajul postdecembrist, ci mai degrabã unastrigãtor la cer de necesarã pentru receptareaactualã a poetului Ivãnescu. În fapt, primamonografie despre Mircea Ivãnescu (mai existã otezã de doctorat nepublicatã, cea a lui DanielDeleanu, executatã rapid de Vancu ºi pe bunãdreptate) ºi, totodatã, prima lucrare careurmãreºte îndeaproape atât mecanismul intern alpoeticii ivãnesciene, cât ºi receptarea autorului,de-a lungul timpului, aºa anevoioasã cum a fostea. Între aceste douã paliere oscileazã monografialui Vancu ºi, tot între aceste douã paliere,oscileazã ºi atitudinea criticului din spatele cãrþii:una sfioasã, politicoasã, precautã, uºor afectivãcând vine vorba de a analiza opera lui Ivãnescu;cealaltã, justiþiarã (Al. Cistelecan vorbeºte înprefaþa volumului de un „temei justiþiar”), uneoriviolentã, netolerantã ºi chiar demolatoare cuopiniile criticilor care au cãlcat pe din lãturi întextele despre Ivãnescu. Întreg efortul critic al luiRadu Vancu se îndreaptã înspre susþinereatezelor proprii, dar nu mic e rolul acordat în cartecriticii de recuperare – procesului de reechilibrarea istoriei literare ºi de desconspirare a erorilorunei epoci în care trona triada Labiº, Sorescu,Stãnescu, iar restul poeþilor trebuia sã orbitezeforþat în jurul idolilor criticii. Explicaþia oferitã deautor pare destul de plauzibilã. Poezia româneascãse afla într-un stadiu imediat de recuperare dupãperioada puternic doctrinarã, proces care a dus lao reluare a poeticilor interbelice ºi, fãrã îndoialã,la o fixare a rigorilor poetice undeva într-o zonã,sã-i spunem generic, a metafizicului. Ori, un

Ivãnescu, Brumaru, Dimov sau Ursachi ar fideranjat prin discrepanþa faþã de modelele„metafizice”. De aici ºi rãceala criticilor în primelecronici, rãcealã care nu scapã netaxatã de cãtreRadu Vancu. O confuzie persistentã printreexegeþii ivãnescieni – aceea a biografismuluipracticat de autor, îºi gãseºte în sfârºit o lãmurire:biografismul de tip Berryman sau Frank O’Haranu e echivalent celui folosit de Mircea Ivãnescu, acãrui biografie e una fictivã, livrescã. Radu Vancuscrie: „Prietenii lui Henry au nume identice cucele ale corespondenþilor reali: Ezra Pound,Delmore Scwhartz, Malcom Lowry etc. Cei ai luimopete poartã nume bizare ºi cu rezonanþelivreºti; chiar dacã, uneori, codul prea transparentte lasã sã ghiceºti cine se ascunde dupã mascapseudonimului (cum e cazul lui i negoescu, aliasI. Negoiþescu, ori el midoff pentru LeonidDimov), o necontenitã voinþã de discreþie aºternevãlurile disimulatoare ale ficþiunii peste tot ceeace ar putea sã semene prea bine cu realitateasocialã a prototipului lui mopete.” Aceasta e unadintre multele confuzii exegetice pe care RaduVancu le clarificã în volum. ªi efortuldemonstrativ nu e doar unul retoric, în sprijinul

afirmaþiilor sunt aduse atât argumente teoretice,cât ºi o mulþime de analize pe text, destul cât sãmulþumeascã orice critic obedient trimiterilorbibliografice sau notelor de subsol.

Cu adevãrat incitante sunt însã tezele deinterpretare ale lui Radu Vancu. Discreþia princare s-ar caracteriza opera ivãnescianã se bazeazãpe cel puþin douã semnificaþii distincte. Prima,cea a discreþiei înþeleasã ca „metodã deautodefinire prin reprimare”, în termenii luiVancu. Adicã discreþia celui care e obligat sã-ºicenzureze anumite trãsãturi pentru a ajunge la oidentitate de sine veridicã. De aici rezultã întregmecanismul construirii unei biografii fictive, aunor detalii intime de naturã livrescã: „dacã luiNichita Stãnescu i se pare indecent sã povesteascãceea ce e de naturã particularã, lui MirceaIvãnescu i se pare indecent sã povesteascã ceva cenu þine de natura vieþii lui particulare ºi priveºtealte existenþe sau alte moduri de existenþã.”Rezultã un soi de închidere într-o lume apropriilor personaje (ademenitor de asemãnãtoare

cu cele reale), dar care nu au la bazã decât faptefictive. Este suficientã analiza câtorva poeme din„mopeteianã” pentru a se observa cã niciundetaliu din viaþa personajelor ivãnesciene nu-ºigãseºte echivalentul în viaþa realã. Detaliilepomenite, deºi bine aºezate în discursul poetic,þin de o anumitã „sfialã a poetului” de a se limitala lumea personalã, la o lume bazatã pe selecþiamemoriei ºi pe aceea a influenþelor. ªi, aici, seaflã o a doua tezã a lui Radu Vancu, tezã caresusþine substratul prin excelenþã intertextual alpoemelor lui Ivãnescu. O intertextualitate voalatã,subtilã, care-ºi refuzã ostentaþia tehnicã („refuzã,cu o modestie care sfârºeºte deseori prin a zãpãcicititorul, sã se aºeze în orice fel de relaþie cucreatorii importanþi din literaturã ºi din muzicã,abia arareori numindu-i”), dar care se bazeazãputernic pe sugestie, pe aluzie. O intertextualitatece se ascunde, discret, în spatele prietenilor luimopete ºi care cere cititorului efortul descifrãrii.„Discreþia, ca formã de intertextualitate,înseamnã, pentru Mircea Ivãnescu, altceva decât osimplã tehnicã literarã – ea este, mai mult decât ometodã literarã, o metodã esenþialã ce presupunea cerne neîncetat prin sita textului propriu textelealtora, pentru a putea, într-un prezumat final, adiscerne, în toate sensurile de mai sus, propriafiinþã, poeticã ºi nu numai.” Citindu-l pe Vancucrezi cã ai în faþã un critic puternic ancorat întradiþia modernã a predecesorilor sãi. ªi totuºi,undeva, scriitura poetului, astãzi ºi critic, te punepe gânduri. Deseori aforisticã („biografia, câtã

este, devine astfel una apocrifã”), cu multe jocuritextuale, cu ritmuri ce variazã de la lentoareaanalizei tradiþionale, pas cu pas, pânã la derutamiºcãrilor scurte, incisive, chiar violente în limbajºi spirit ºi cea a ieºirilor din jargonul academic, cupauze relaxante în discurs, fraza lui Vancu teprinde în lecturã mai repede decât ai crede. Multmai târziu, zãreºti contrastul, explicabil prin dublaidentitate a autorului: un volum de criticã, darscris în ritmuri când prozaice, când poetice. Uncontrast care anunþã, probabil, un dublu viitorpentru Radu Vancu. ªi o inevitabilã competiþieinterioarã. Dar sã fim discreþi.

P. S.O mare problemã o reprezintã însã distribuþia

cãrþii. Nu discretã, ci inexistentã. Un volum cuadevãrat necesar pentru bibliotecile Facultãþilor deLitere, dar ºi pentru bibliografiile cursurilor depoezie românã contemporanã. ªi, totuºi, lipseºtecu desãvârºire de pe rafturile librãriilor. Ce sã maivorbim de biblioteci!

44



44 TRIBUNA • NR. 131 • 16-29 februarie 2008

cãrþi în actualitate

Valentin Derevlean

O monografie discretã despreun autor ºi mai discret

Yuri Liukshin (Rusia)

Rita ChirianSevrajBucureºti, Editura Vinea, 2006

Situîndu-se între documentarismul în cheiemizerabilistã al ºcolii de la Fracturi ºihimerismul fantast al unui Dan Coman,

poemele Ritei Chirian (Sevraj, Editura Vinea,2006) amestecã notaþia frustã cu imagineasuprarealistã, astfel încît cotidianul devine aici, caîn picturile „metafizicilor”, teatrul de manifestareal unei realitãþi suprasensibile, iar peisajul citadin- configurat cu abundenþã de imaginar apocaliptic- îmbracã aspectul unei „cetãþi a morþilor” sau allocului infernal: „stimaþii mei surzi, oraºul b. e pemoarte./moartea asta e nouã, moartea asta aremai multe mãsele gãunoase/decît orice noapte, aînceput sã muºte din clãdirea prefecturii,/dinspitalul de nebuni, nimic nu tulburã clefãitul ei decarne, scuipatul ei/cade peste oraºul b. ca oploaie acidã. strada armeanã s-a zbîrcit,/i s-aridicat pãrul pe ºira spinãrii ca unei pisici speriate,dar eu o mai vãd/acum chircitã sub garduri ca uncerºetor, singurã îi mai cînt/sã adoarmã”(povestiri din oraºul b). Pe aceeaºi linie vin„portretele de familie”, cu personaje care iau penesimþite aerul unor mãºti pline de stranietate,dizolvîndu-se, printr-o abilã tehnicã adistorsionãrii, în fabulos „negru”: „plecasemdeparte intr-o varã, tata m-a întrebat cîþi ani amcu o/minã severã de ofiþer ºi era mîndru de toþicei zece ani pe care mama/mi-i croºetase înpliurile gîtului, cei zece ani care-mi atîrnau pînãsub/genunchi împiedicîndu-mi paºii, iar mama seapleca mereu sã mi-i /aºeze frumos, apoi se uitala televizorul care de la o vreme nu-ºi mai/miºcapoveºtile, iar tata mînca toate roþile de rezervã sãnu mai putem/pleca niciodatã” (povestiri dinoraºul b.). Cãci biografismul Ritei Chirian areevidente accente particulare, experienþa trãitã esteintegratã aici în scenariul autobiografiei fabuloase,al „mitului personal”, poeta asumîndu-ºi, cel maiades, identitatatea „povestaºului” carereconfigureazã realul prin permutaþii ºiaranjemente, ridicîndu-l la coeficientul superior alfabulei mitice. Iar dispoziþia de a fabula se naºteaici din sentimentul unei fragilitãþi existenþialesuperlative, e forma prin care „omul agonic”,atins de germenii descompunerii, încearcã sã-ºicompenseze deficitul de existenþã, de vreme ce, înacest spaþiu concentraþionar, totul alunecã, încet ºiiremediabil spre moarte: „o alunecare înceatã ºiatentã spre moarte. îþi þii/poemul pe braþe ca peun copil ºi þipãtul lui nu se aude înurdorile/oraºului b. îi eliberezi ochii din orbite cape niºte fluturi cu aripile/zdrenþuite, îþi smulgifîºii de piele ºi decupezi aripi colorate pentru/fluturii orbi, eºti un copil cu tãlpile afundate înstrãzile oraºului b., iar/cînd te ridici, oraºul teîngroapã în fãinã de oase” (cele mai noi povestiridin oraºul b.) Fiindcã, distanþîndu-se de poezia„visceralã” a colegelor sale de generaþie, autoareascrie o liricã a terorilor existenþiale, în caresubstanþa vitalã se metamorfozeazã aproapeinstantaneu în materie sepulcralã, iar existenþa adevenit îndoielnicã: „venele tale explodeazã ºi oduhoare de hoit îþi încovoaie uºile ºi ferestrele/cape niºte baloane de piele ºi el îmi spunea ceteamã absurdã de/cuvintele mari îmi lua palmelele aºeza cuminte pe pereþii/albaºtri nu-þi fie teamãpoþi înghiþi din toamnã fiecare copac/pînã laprimãvarã totul se va sfîrºi” (ce teamã absurdã decuvintele mari). O asemenea conºtiinþã acutã avidului existenþial atrage dupã sine prezenþa

„confirmatorilor” prin care personajul liricîncearcã sã obþinã dovada propriei lui existenþe:gesturile, cuvintele, micile automatisme ale vieþiide zi cu zi au, de aceea, în poemele Ritei Chirian,rolul „argumentelor ontologice”, darconfirmatorul suprem este, fãrã doar ºi poate,„povestea”: „de fiecare datã cînd deschid ochii mise pare cã într-adevãr sunt/am o/poveste îþi spuntu întinzi braþul printre cãnile de cafeazîmbeºti/superior (da e drept întotdeauna am fostmegalomanã – îmi trece prin/cap) se prea poatesã nu am o poveste la fel cum noaptea asta poatefi o/moarte de cîteva minute densã ca un sirop(himeneu. de fiecare datã cînd deschid ochii mise pare cã sunt/am o poveste). Prin urmare,textul se converteºte într-un spaþiureprezentaþional, poemul devine o „comedie cumãºti”, perverse sau liliale, iar poeta îºitransformã existenþa într-o„poveste”, care nu e atît „spusã”, cît, mai ales,„pusã în scenã”, „jucatã”, cînd cu pateticã trucu-lenþã, cînd cu autoironicã detaºare, descoperind încele din urmã lipsa de consistentã a propriilorsale fantasmagorii, cãci „povestea” se dovedeºte,la rîndul ei, la fel de îndoielnicã, la fel de evanes-centã ca ºi existenþa: „pentru cã e frumoasã doaratunci cînd rîde în hohte ca o tîrfã/cînd îºimolfãie spaimele ºi le scuipã în feþelecelorlalþi/pentru cã fruntea îi cade în cearcãn/pen-tru cã nicotina îi mortificã degetele pentru cãdegetele îi dizolvã/cele mai bune intenþii ca pecafeaua instant/pentru cã tãlpile o strîmbã ºi o

imbecilizeazã/pentru cã-ºi poartã suflet ºi chiloþide schimb în poºetã-pentru cã ochii ei suntgoi/pentru cã urechile ei înghit oraºul ºi strãzile ise lipesc de tãlpi ºi ea le/poartã departe-departe//pentru cã nu mai poate iubi//pentrutoate astea miura nu existã” (de fapt miura nuexistã). În consecinþã, specatacolele Ritei Chirianvor cãpãta aerul unei pantomime burleºti, semetamorfozeazã în propria lor parodie, iar poves-taºul ia ipostaza unui Sisif condamnat, sau maibine zis autocondamnat la încarcerare perpetuã,în zonele rarefiate ale „mitului personal”, astfel cã„tehnica distorsiunii” produce acum mãºti înregim inflaþionist, care au aspectul excrescenþelormaladive, trãdîndu-ºi tocmai deficitul de fiinþã:„în întuneric sufletul meu poate fi atît de mare cãoriunde îþi aºezi-palma el poate fi acolo poate pal-pita ca un fluture. în burta umedã a/întunericuluifrica stã zbîrcitã ca un fetus hidos roz acolo rîdeºi plînge/mã întrebi: spaima îþi paralizeazãmuºchii îþi încleºteazã maxilarul ºi îþi/spun: fricamea a crescut odatã cu mine ºi s-a fãcut mare-mare” (sevraj). Prin aceastã tendinþã de replieredezabuzatã în spaþiul ficþiunii perpetue, RitaChirian se integreazã desigur în enclavamanieriºtilor (Dan Coman, Teodor Dunã, ClaudiuKomartin) din interiorul grupului 2000, iar, înceea ce priveºte poetesele din ultimul val, ea parea se situa oarecum în vecinãtatea Cristinei Ispas.Dincolo însã de aceste etichetãri, autoareaSevrajului ni se impune ca apariþia poeticã ceamai convingãtoare din ultimii doi-trei ani, care areuºit sã treacã peste locurile comune ale pro-moþiei ºi s-a dovedit mai mult decît un talent: ointeligenþã.

55



55TRIBUNA • NR. 131 • 16-29 februarie 2008

Graþian Cormoº

Raport asupra protocronismului românesc

Alunecarea spre moarteOctavian Soviany

Alexandra TomiþãO istorie “glorioasã”. Dosarul protocronismuluiromânescBucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2007

Tânãra Alexandra Tomiþã, cunoscutã ca poetãºi colaboratoare a revistelor Altfel ºi Verso,ne surprinde printr-un consistent volum de

debut monografic, situat la intersecþia dintreistoria literarã ºi istoria ideilor. Lucrarea sa aduceîn dicuþie problematica protocronismuluiromânesc, reflectatã într-o dezbatere continuã adeceniilor 8 ºi 9 ºi încã neelucidatã, doarradiografiatã succint de cercetãtori precumKatherine Verdery, Anneli Ute Gabanyi, LucianBoia sau trecutã în revistã de cãtre criticii literaride diferite calibre ºi tabere, dintre care pot fiamintiþi Mircea Zaciu, Mircea Martin, GheorgheGrigurcu, Alex. ªtefãnescu, Florin Mihãilescu,Laszlo Alexandru º.a.

Conºtientã de importanþa înþelegerii moduluiîn care propaganda naþional-comunistã a încercatsã penetreze majoritatea actelor de culturã din“Epoca de Aur”, Alexandra Tomiþã pleacã peurmele amintitei Katherine Verdery, pe care o“copiazã” (în sensul bun al cuvântului) camanierã ºi stil de expunere a faptelor. Volumulcercetãtoarei americane, Compromis ºi rezistenþã.Cultura românã sub Ceauºescu, constituie doarpunctul de plecare pentru o adâncire a studiuluiasupra acestui fenomen politico-literar. DemersulAlexandrei Tomiþã era absolut necesar, în condiþi-ile în care, pânã la ora actualã nu exista în cultura

românã o “abordare sinteticã” a protocronismuluiromânesc “care sã ofere, pe lângã definiþii oper-aþionale ale conceptului, ºi alte informaþii factualecelor interesaþi. Pentru aceasta, am introdusnumeroase citate care sã ne susþinã observaþiile ºi,din mulþimea episoadelor litigioase provocate dedezbaterile în jurul protocronismului, le-am detali-at pe acelea care ni s-au pãrut semnificative. Amdorit sã obþinem o cartografiere a fenomenului”.(p. 8)

Miza centralã a volumului – care îi sporeºte ºigradul de interes – mi se pare a fi relevarea iden-titãþii, relaþiilor ºi motivaþiilor celor implicaþi îndisputa pe marginea acestui fenomen. Este evi-dent cã ideea profesorului Papu exemplificatã cutextele literaturii române clasice a devenit “calultroian” al discursului neaoºist care mitiza întreaganoastrã evoluþie spiritualã, transformând-o într-oepopee continuã. “Ideea beligerantã” a protocro-nismului a reuºit sã scindeze lumea culturalãromâneascã, iar taberele au uzat de proceduricare confirmã principiul à la guerre comme à laguerre.

Alexandra Tomiþã se apleacã aºadar, asupraimaginarului trucat al ideologiei naþional-comu-niste, al cãrui avatar principal a fost, fãrã doar ºipoate, teoria protocronistã, deviatã din plan literar ºi ºtiinþific în cel politic, într-o încercare de aanexa personalitãþile ºi faptele trecutului înbuchetul unei istorii “glorioase” servitã pe post dedesert unui popor flãmând ºi oprimat zilnic.

Deºi încearcã sã-ºi pãstreze tonul de obiectivi-tate pe tot parcursul analizei, în cazul portretizãriilui Edgar Papu, lucrurile nu stau chiar aºa.Cãutând echilibrul între inocentarea ºi demo-nizarea cãrturarului român, Alexandra Tomiþãînclinã spre o criticã a acestuia, tocmai în virtuteaobiectivitãþii asumate: “Dar considerãm nejustifi-cate încercãrile de a impune în ochii posteritãþiiimaginea unui savant distrat (eventual marginal-izat de autoritãþi), un simbol cultural pe careregimul comunist ºi oportuniºtii l-ar fi confiscat ºil-ar fi utilizat ilicit”. (p. 179-180)

Alexandra Tomiþã nu îi iartã eruditului com-promisul cu puterea comunistã, compromis în vir-tutea cãruia Edgar Papu a putut beneficia de oactivitate editorialã ºi publicisticã de excepþie, aacordat interviuri, a fãcut parte din juriile careacordau diverse premii literare etc. Mai compro-miþãtoare este ºi colaborarea lui Papu la RomâniaMare cu articole protocroniste sau elogii la adresa“talentului” unor scriitori naþionaliºti precumEugen Barbu sau Corneliu Vadim Tudor. Poziþia eise apropie de cea a criticului clujean LaszloAlexandru, însã este mai moderatã: “Iatã aspectecare intrã în contradicþie cu imaginea de savantinocent, apropriat ilegitim de o grupare ale cãreiopinii nu le-ar fi împãrtãºit, sau atras ºi menþinutfãrã voia lui în mascarada naþionalistã”. (p. 181)

Niciodatã, critica faptelor, a fenomenelor nueste de ajuns pentru înþelegerea lor intimã.Bineînþeles cã faptele rãmân ºi ele nu pot fischimbate. Colaborarea lui Papu la publicaþiileprotocronist-naþionaliste dinainte ºi de dupã 1989este un fapt ruºinos, regretabil. Alexandra Tomiþã,nepreocupatã de aspectul antropologic allucrurilor, uitã bãtrâneþea, însingurarea, naivitateaºi boala cãrturarului (Edgar Papu suferea de cata-ractã ºi îºi dicta textele publicate în RomâniaMare, neavând cum sã vadã ce conþineau celelaltepagini ale revistei). ªi-a trãit ultimii ani din viaþãîntr-un turn de fildeº tot mai strâmt, inconjuratdoar de cei care îl elogiau, confiscându-l. Mãrtu-riile în acest sens sunt multiple, de aceea nu maiare rost sã insistãm

În final, Tomiþã conchide cã: “protocronismul,chiar în faza sa doctrinarã, maturã nu a fost nicio-datã mai mult decât o idee falsã care, aruncatã peun sol politic prielnic, a încolþit rapid ºi s-a dez-voltat haotic. Ciulinii ºi mãrãcinii sãi au sugrumatcalea regalã a culturii române”. (p. 319)

Ceea ce mi se pare inevitabil de adãugat laorice investigaþie istoricã de acest gen este oreconsiderare a principiilor care obiectiveazã îndefinitiv o idee sau alta. Rãmâne evident cã înistoria omenirii toate teoriile apar într-un climatcultural-politic, care le stimuleazã, le sprijinã ºi leexacerbeazã în folosul propriei legitimitãþi, com-promiþându-le ca fenomen, dar nu ca idee.Capitalismul, socialismul, sincronismul, protocro-nismul ºi toate –ismele apar la un moment dat caparadigme parþiale ºi circumstanþiale. Ulterior, sauchiar de la început, ideea este confiscatã politic.Aºa este ºi cazul protocronismului românesc, acãrui apariþie a fost stimulatã de regim. Dar ideeaprotocronismului (italian, german, portughez,român, albanez) ºi recunoaºterea dreptului la cre-ativitate a tuturor popoarelor nu numai cã suntchestiuni evidente, dar deja au ºi fost încorporatela nivelul teoriilor socio-politice, constituind însãºimiza comunicãrii interculturale actuale, carepleacã de la premisa admiterii celuilalt drept cre-ator de valori!

66




Eleonora SavaExplorând un ritualCluj-Napoca, Editura Limes, 2007

Cartea Eleonorei Sava, Explorând un ritual,recent apãrutã la editura clujeanã Limes, esteun excelent studiu antropologic, care s-a

închegat pe parcursul cercetãrii unui ritual deidentificare a hoþilor ºi a criminalilor. Despre „datulcu ciubãrul“, Eleonora Sava a auzit în septembrie2005, la Sadu, în judeþul Sibiu, iar cercetarea s-adesfãºurat pe o perioadã de doi ani. Ritualul, avândo evidentã funcþie psihologicã, se practica, dar pealocuri se practicã încã, atunci când cineva estepãgubit, dar ºi în urma unei crime sau a dispariþieineelucidate a unui membru al neamului. În timpulrãzboiului s-a practicat pentru a afla veºti de pefront, iar alteori scopul lui a fost de a uºurachinurile unui muribund. Finalitatea ritualã esteaceea de „restabilire simbolicã a unui echilibru, fieel material, social, moral, psihologic sau ontologic“(p. 30).

Ritualul propriu-zis se practicã în fiecarelocalitate dupã reguli precise. Într-o descrierereducþionistã, el constã în pregãtirea unui ciubãr cuapã, în care un grup de fete curate ritual, vorîncerca sã desluºeascã întâmplarea. Miza este aceeaa unei revelaþii care se aratã în apa ciubãrului.Întregul ritual este organizat, de cele mai multe ori,sub îndrumarea unei femei bãtrâne din sat. Aceastao instruieºte pe femeia pãgubitã cu privire lapregãtirile ritualului, posteºte pe tot parcursuldesfãºurãrii lui, conduce rugãciunea comunã ºidirecþioneazã copiii, punându-le întrebãri. Femeiapãgubitã sau o fetiþã aduce apã pe care o pune înciubãr, cel mai frecvent sâmbãta noaptea sau înzorii zilei de duminicã, dar apar variante în careapa este adusã sâmbãta dimineaþa sau în timpulvecerniei. Ritualul se practicã, de obicei, duminica,în timpul slujbei de la bisericã, dar existã informaþiireferitoare la practicarea ritualului noaptea saumarþea. Uneori, preotul ortodox din sat participã laritual sau ritualul se desfãºoarã în bisericã, clarãdovadã de sincretism. Astfel, sunt chemate fetecurate ritual (numãrul lor diferã de la o localitate laalta: 3, 5, 7, 9, 12), care, în timp ce un grup defemei se roagã, privesc cu atenþie în ciubãr, urmândsã vadã fragmente din desfãºurarea furtului sau acrimei, uneori chiar pe cel vinovat. În timp ce feteleprivesc în ciubãr, un grup de femei se roagã.Femeia care conduce ritualul va adresa întrebãrifetelor, iar pe baza rãspunsurilor date se va construio istorie. „Istoria finalã e cea care primeºte girulcolectivitãþii, ºi care începe sã circule, având valoarede adevãr“ (p. 17).

Eleonora Sava observã ritualul în dinamica lui,aceastã carte, construindu-se, în bunã masurã, pebaza analizei întregii recuzite rituale, nu doar ca undat ci ºi ca un construct social. Astfel, cercetãtoareaeste foarte atentã la felul în care satul se raporteazãla acest obicei, insistând asupra modului în careeste perceput obiceiul în comunitate în ceea cepriveºte eficacitatea sa. Este memorabilã descriereanemulþumirii unei actante care pune pe seamaneseriozitãþii fetelor care participã la ritualineficacitatea acestuia. Dacã mai demult fetele seangajau deplin în participarea la ritual, în 2003,când a apelat din nou la ghicitul în ciubãr, fetelerâdeau ºi construiau o poveste, fãrã sã spunã ceeace vedeau în ciubãr: în ciubãr nu li se arãta, defapt, nimic, tocmai fiindcã ele nu erau serioase.Aºa, femeia ajunge sã afirme: „În veci, sã-mi fure

tãtã casa, nu mai cot!“ (p. 54).Dupã mãrturisirea autoarei, „explorarea“

ritualului s-a dovedit anevoioasã, din cauza absenþeiunor informaþii referitoare la practicarea lui de-alungul timpului. Sursele identificate nu au permisformularea unor concluzii ultime referitoare laobicei, la aria sa de rãspândire sau la timpul în cares-a practicat. Cartea vorbeºte tocmai despre acesteinterogaþii, despre „dinamica raportului observant-observat“, despre felul în care s-au constituit reþelelede colaboratori, dar ºi despre strategia folositã,aceea a plasãrii proprii în ipostaza de pãgubitã, învederea acceptãrii ei de cãtre informatori ºi adezvãluirii de cãtre aceºtia a amãnuntelor referitoarela ritual. Autoarea ne invitã, cu generozitate, înlaboratorul sãu de lucru, povestindu-ne cum a ajunsla anumite concluzii sau cum s-au nãruit ele. Dinmaterialul foarte bogat adunat pe parcursulcercetãrii ritualului, o parte este publicat încapitolul Un dosar etnografic. Acesta cuprinde uncorpus de naraþiuni inedite, pãstrate în Fondul IonMuºlea al Arhivei de Folclor din Cluj, transcriereacâtorva interviuri realizate pe teren ºi a unorrapoarte de cercetare întocmite în urma aplicãriichestionarului, dar ºi ecouri ale practicãrii ritualuluiîn presa contemporanã sau pe site-uri de blog.

Aceastã carte demonstreazã angajarea fermã aautoarei în demersul de cercetare, propunând, înacelaºi timp, spulberarea iluziei cã antropologul esteobiectiv, el consemnând niºte date pre-existente,fãrã a se implica în construirea discursului.Eleonora Sava scrie o carte „cu ºi despre oameni“,bazatã pe naraþiunile lor, care „se þes în acea zonãmiºcãtoare în care real ºi ficþional gliseazã ºi seîntrepãtrund, ajungând nu doar la obturareaoricãror repere delimitabile dintre ele, ci, în multecazuri, chiar la substituirea realitãþii cu o meta-realitate ficþionalã sau la ficþionalizarea realitãþii“ (p.17). Cartea devine astfel fascinantã prinproblematizãrile pe care le contureazã ºi prin grilade lecturã pe care o aplicã ritualului.

Meritul acestei cãrþi constã, mai ales, în faptulcã aduce în discuþie un ritual care nu a beneficiatîncã de atenþia cuvenitã în literatura româneascã despecialitate. Douã studii consacrate, semnate deKeszeg Vilmos, semnaleazã prezenþa acestui ritualla maghiarii din Câmpia Transilvaniei,considerându-l ca fiind preluat de la români. Totuºi,niciun cercetãtor român nu s-a ocupat pânã acumde obiceiul interogãrii apei în scop justiþiar. NoraSava valorificã material inedit referitor la practicilejustiþiare tradiþionale, existent în Arhiva de Folclordin Cluj, întreprinde cercetãri de teren, dar valori-ficã ºi relatãri din presa contemporanã, care sedovedesc barometre ale unei psihoze culturale ºi,nu în ultimul rând, vorbesc despre un orizont men-talitar. Obiceiul nu a fost cercetat, pe de o partedin cauzã cã el nu se referã la obiceiuri cu datã fixãsau mobilã, care s-au înscris în niºte grile mai vastede cercetare, dar mai ales fiindcã, aflându-se învecinãtatea magiei, despre acesta nu s-a vorbit ºi nuse vorbeºte decât discret în orice comunitate.Propunând un subiect ce se dovedeºte, în modparadoxal, extrem de actual în România începutuluide mileniu trei, cartea Eleonorei Sava este capabilãsã-l confiºte deopotrivã pe specialist, cât ºi peoricare alt cititor care este interesat de domeniuletnologiei, atât prin tema pe care o propune, cât ºiprin priceperea cu care introduce în textfragmentele de discurs etnografic care susþinafirmaþiile.

Un exerciþiu de lecturã magicãCosmina Berindei

77




(urmare din numãrul trecut)

Existã însã ºi defecte „constitutive” alefenomenului legionar, tot trei la numãr înopinia lui Lavric: fundamentalismul

(asumarea unui proiect politic sub presiuneaparadigmei religioase, idealiste, prototipice, deextracþie biblicã), fanatismul (disponibilitatea de-amuri pentru o idee, dar ºi impunerea acesteia cuorice preþ) ºi totalitarismul (reducereaalternativelor istorice ale þãrii la proiectele tale,refuzul pluralismului ºi democraþiei). Cel mai binecred cã e sã preluãm de rezumat chiar cuvintelelui Sorin Lavric: „Viziunea legionarului era clãditãpe o ierarhie, o scarã a crezului creºtin, alcãtuitãdin trei trepte: Legiunea, neamul românesc,Dumnezeu. Cele trei instanþe erau precum treicercuri concentrice în centrul cãrora se aflalegionarul, care se raporta la ele în ordinecrescãtoare: mai întâi credea în Legiunea al cãruimembru era, apoi credea în neamul în al cãruispirit trãia ºi, în fine, credea în Dumnezeulreligiei creºtine.” (p. 207)

Nu-i musai sã cãdem în total acord, însã maridiferenþe nici nu poþi genera în raport cuinterpretarea autorului. Poate câteva nuanþãri n-arstrica, totuºi, sub raportul determinãrii religioasea Legiunii. Aici trebuie sã vedem care-i deosebireaîntre ceea ce se pretinde a fi ºi, pe de altã parte,cum e vãzutã ca fiind din afarã, dintr-operspectivã exterioarã, neutrã. Ea se pretindeacreºtinã patronatã fiind, cel puþin în primaperioadã a existenþei ei, de figura ArhangheluluiMihail. Cu timpul, dar nu foarte departe cultulCãpitanului, devenit un veritabil brand politic, aabsorbit arhetipul Arhanghelului, sfârºind ca atareîn fanatism idolatru. Adicã, exigenþa puritanã aspiritului biblic a fost deturnatã înspre cevapervers din punct de vedere religios, închinarea laidoli. Sã nu ocolim adevãrul, Zelea-Codreanu aveatoate datele unui VIP ce se lasã adulat, ºi asta subsacrosancta pretenþie a slujirii imperativelorcreºtineºti.

Miºcarea Legionarã, deºi grupare cu conþinutparamilitar ºi scopuri politice, funcþionadeopotrivã ca o agenþie eschatologicã, al cãreiobiect de activitate pãrea sã fie primenireaurgentã a societãþii româneºti în vederea Celei de-a Doua Veniri. Scop nobil, pe care de altfel toþipreoþii creºtini, toþi cãlugãrii ºi asceþii, chiar ºimirenii cuvioºi ºi rugãtori îl cautã de când existãcreºtinismul în lume. Dacã doreau atât deinsistent mântuirea României ºi dacã aveauinstrumente atât de eficace în comunicarea cuDumnezeu, încât ºtiau cã El vrea asta, nu înþelegde ce legionarii n-au intrat cu toþii în mãnãstireori, mãcar, nu s-au mulþumit sã rãmânã o sectãpur religioasã – fãrã ambiþii politice, fãrã voinþãde putere, fãrã alt scop decât acela cerut deChristos, iubirea ºi sacrificiul pentru aproapele.Aproapele fiind ºi strãinul ºi evreul ºi þiganul ºiîmbuibatul ºi politicianul corupt ºi canalia. Dacãaceºtia nu fãceau obiectul iubirii legionarului –foarte selectiv în amorul lui mistic, mai precisstrict filoromân – atunci entuziasmul lui vine dindirecþia Celuilalt, nu a lui Christos, atunci

pretenþiile lui sunt purã retoricã ºi jertfa lui eirositã. Vrei nu vrei, Christos a cerut iubire totalãºi necondiþionatã, a oprit de la judecareaaproapelui, a cerut sacrificiu, iertare ºi jertfã chiarºi pentru cel care crezi cã n-o meritã. Nu a fãcutEl tocmai asta, s-a jertfit pentru o lume care numerita? ªi n-a ezitat sã-ºi piardã viaþa pentrucineva care nu-l înþelege, nu-l iubeºte ºi nici nuvrea sã-l urmeze. În cele din urmã, la limitã oricejertfã este pentru cel ce n-o meritã, cãci dacã ar fimeritat-o înseamnã cã ºi-ar fi plãtit-o în avans, arfi cumpãrat-o. Ca creºtin riguros nu poþi fixenofob, nu ai dreptul la discriminare etnicã, nuþi-e permis sã împarþi tu dreptatea. Nu urãºti, nute rãzbuni, nu ucizi, ci înþelegi, ierþi ºi rabzi totul(vezi I Corinteni). Existã o Judecatã de Apoi,unica legitimã ºi dreaptã. Dacã nu crezi în ea orin-ai rãbdare sã se petreacã toate cele lãsate deDumnezeu pânã ca ea sã vinã, degeaba tenumeºti creºtin.

Tipul de vehemenþã agonicã a legionarilor,nerãbdarea lor mesianicã aduce mai degrabã cuspiritul zeloþilor decât cu cel impus de Christos,fiind ca atare nu doar strãin de creºtinismulortodox, ci poate chiar contrar lui. Aceastãagenþie eschatologicã, Miºcarea Legionarã, poate ficonsideratã cu indulgenþã o erezie creºtinã, dar nucorespunde moral ºi comportamental spirituluievanghelic. Faptul cã ea a avut susþinere masivã,precum ºi acela cã mulþimile aderau la ea chiar înnumele unei urgenþe religioase, nu dovedeºteîntemeierea ei ortodoxã. Ideea naþionalã avea oundã de radiaþie prea puternicã pentru a nu puteamasca sub ea orice altã pretenþie. Sigur cã, Lavricaratã insistent acest lucru, legionarii aveau cultuljertfei, al morþii ºi credeau în nemurirea obþinutãprin moarte. Dar cauza lor era falsã, cel puþin dinpunct de vedere creºtin. Nu-i destul sã fii gata sãmori, mai trebuie sã ºi ºtii care e cauza justã.Printr-o abilã operaþiune de spãlare a creierelorpoþi fi convins sã mori pentru orice – o femeie, osectã, un partid, o þarã, un imperiu, un pretinsordin divin – dar nu orice sacrificiu este învederea mântuirii tale ºi a lumii. Ori acesta eunicul just din perspectivã creºtinã.

Greºeala de interpretare legionarã care aasumat marþial creºtinismul, în spiritulcavalerismului medieval, a declanºat mecanismulasupra cãruia Isus atrãgea atenþia – cine scoatesabia, de sabie va pieri. Marea eroare a spirituluilegionar este aceea de-a nu fi reuºit sã-ºi învingãsetea de eroism public, justificându-l prin falsulargument al slujirii unei voinþe divine ºi al uneiurgenþe naþionale. Parada publicã atrage desiguradeziuni mult mai entuziaste, beneficiazã deecouri largi ºi profitã de simpatii mãgulitoare,mult mai mult decât bunãoarã recluziunea oraþieiºi devoþiunea isihastã. Nu trebuie uitat, odatãintrat în lume pãcatul a adus vrajbã, tulburare,urã. Christos a venit cu mâinile goale ºi a învinsarmatele prin bunãtate ºi credinþã. Asta e lecþialui. Cine pretinde altceva se dedã naiv sauneruºinat unor mistificãri.

În ce-l priveºte pe Noica, este evident un faptîntristãtor. Pentru el era mult mai la-ndemânã sãjongleze cu un complex – fratele fiului rãtãcitorsau chiar rãtãcitorul – decât sã-ºi asume o vinã

concretã, decât sã-ºi identifice un pãcat, acestafiind termenul corect pentru greºeala unuicredincios creºtin. Capacitatea lui deautojustificare îl atrãgea mereu în seninãtateaunor raþiuni superbe. Asta pentru cã era destul desceptic, încât sã nu punã preþ pe pretinsa Judecatãdivinã; era prea infatuat pentru a admite cãerorile lui constituie propriu-zis acte maligne,nicidecum simple complexe psihice evoluând înlaboratorul aseptic al conºtiinþei de sine. Cãinþelelui, aºa cum apar formulate, sunt de naturãrafinat psihologicã, nicidecum mistic-religioasã.Nu are nici ardoarea unui Pascal, niciintransigenþa unui Kierkegaard. Deºi cocheta cufigurile dostoievskiene, nu are patima sfâºietoarea celui ce simte în carne ºi sânge pãcatul, ºtie cãnu-i capabil sã se auto-salveze ºi decide sã îºiînchine viaþa total lui Dumnezeu, pentru a nu trãiºi muri în rãtãcire. Noica e prea inteligent pentrua nu înþelege mecanismele greºelii ºi reparaþiei.Dar se pare cã nu lua în serios ideea pãcatului. Ogreºealã o sãvârºeºti ºi o poþi îndrepta singur,eventual. Însã un pãcat nu þi-l poþi ierta singur.Comun greºelii ºi pãcatului este faptul cã ambelesunt tipuri ale rãului, dar imediat între ele apare odiferenþã semnificativã: greºeala este rãul omuluifãrã Dumnezeu, pe când pãcatul este rãulcredinciosului, care ºtie cã ceea ce a fãcut nuacþioneazã doar în ordinea orizontalã a istoriei, cirãsunã în lumea de Sus, disturbã ordinea care afost clãditã o datã pentru totdeauna de Logosuldivin spre a rãmâne nealteratã. Odatã sãvârºit,pãcatul rãmâne veºnic, apasã asupra grumazuluitãu pânã ce Dumnezeu te iartã. Pãcatul te leagãde Dumnezeu, ca unul care-l ºtie, te judecã ºieventual te poate absolvi; greºeala te lasã încustodia propriei conºtiinþe. Pãcatul funcþioneazãîntr-o eticã relaþionalã, heterocentricã; greºealaface sens ºi într-o schemã din care lipseºteinstanþa Justiþiei divine, singura neutrã ºi cuadevãrat incoruptibilã.

Acest fapt poate fi imputat lui Noica, ezitantmereu sã scrie o eticã, anume cã nu a înþeles rãullui ºi al istoriei ca pãcat, ci simplu ca eroare, cagreºealã, eliminând astfel din ecuaþie

comentarii

Vianu Mureºan

Despre Lavric ºi alþi iscoditori

transcendenþa divinã. Ca filosof þi-e îngãduit, darca legionar ºi creºtin n-ai scuzã rezonabilã.Problema e cã legionarii ºi-au compus propriaversiune de creºtinism, în care opreliºteaomuciderii nu mai avea temei transcendent, iardreptatea fãcutã haiduceºte, cu mâna propriecapãtã dezlegare, sfidând atât instituþiile în drepts-o aplice, cât ºi eventuala judecatã divinã. Nuînþeleg de ce Sorin Lavric se mulþumeºte sãconsidere cã filosoful a intrat într-o opticã a„confuziilor fatale”, ºi nu spune direct cã ºi-afolosit inteligenþa în scopul pãcatului, ceea ceintroduce o mare diferenþã sub aspect etic. Cel cegreºeºte pentru cã e confuz, beneficiazã în alb decircumstanþa iresponsabilitãþii, e victimãneputincioasã a unei situaþii în care s-a întâmplatceva rãu, fãrã a fi fost ales explicit rãul. Însã celce pãcãtuieºte printr-o distorsiune sistematicã,inteligentã a circumstanþei ºi face rãul amãgindu-se cã aºa lucreazã în numele unui bine mai mareeste agentul responsabil ºi vinovat, de totalitateaconsecinþelor propriilor acte – fie elepropagandistice, fie practice. Omul confuz esteun somnambul al istoriei, deci nu ºtie ce face, pecând omul pãcãtos lucreazã treaz în numelerãutãþii. Dacã Noica era legionar, înseamnã cãaderase totodatã la etosul creºtin, sau cel pretinscreºtin. Iar creºtinul nu greºeºte pur ºi simplu, cipãcãtuieºte. Ceea ce înseamnã cã nu face un rãunumai celuilalt, aproapelui, societãþii, lumii, ci ºicã rãul lui strigã în ceruri, e un rãu în faþa luiDumnezeu. Dar, desigur, a-þi vedea pãcatul nu etreabã simplã. Ba chiar, spunea Serafim de Sarov,e minunea cea mai mare atunci când se produce.

Ca sã nu pãcãtuim noi înºine faþã de memorialui Noica, se ºtie cã el a ispãºit, a plãtit cu vârf ºiîndesat pentru greºelile lui legionare, ani dedomiciliu forþat, torturi, temniþã grea, familiadestrãmatã. Nu se pune problema vreuneiculpabilizãri suplimentare, ci doar aceea a aplicãriiunei grile coerente de explicaþie. Cred cã larigoare e greu de argumentat cã filosoful aveaconsistenþã creºtinã în credinþã ºi comportament.Asta nu schimbã cu nimic natura actelor sale,doar sensul interpretãrii lor, fãcând ceva maidificilã lãmurirea tipului de crizã în care cãzuse.Eu i-aº zice pãcatul excesului de bunãtateabstractã, care nu mai are rãbdare sã transfigurezeistoria printr-un proces lent ºi natural, ci oviolenteazã terapeutic riscând sã nu rezistetratamentului. Alchimistul are rãbdare sã vadãplumbul prefãcându-se în aur, chiar dacã procesuli-ar lua toatã viaþa, convins fiind cã natura trebuierespectatã, ajutatã sã lucreze în felul ei lent, sigur,secret. Magicianul însã se grãbeºte, vrea acum, peloc sã se producã prefacerea ºi, în nerãbdarea lui,e dispus sã facã pactul cu Diavolul. Legionariifuncþionau sub urgenþa unei operaþiuni magice înraport cu istoria, doreau sã-i schimbe calitateaprintr-un act de solomonie. România era unbulgãre de plumb pe care ºi l-au imaginat aur,neºtiind ce sã facã pentru a realiza în chip naturaltransmutaþia. E drept cã adversarii nici nu i-aulãsat sã opereze în pace. În loc sã producã MareaOperã, n-au reuºit decât sã topeascã ceruzitul cuforfota scandaloasã a unui entuziasm nesãbuit, pecare adversitãþile, tensiunile diagramei forþelorpolitice n-au fãcut decât sã-l aþâþe ºi mai mult.

În concluzie, douã lucruri aº dori sã le adaugcelor spuse de Sorin Lavric, în aceastã carte de-ofluenþã epicã ºi o expresivitate stilisticã ceconcureazã literatura cea mai bunã, conceputã nunumai ca cercetãtor, dar ºi ca iscoditor al unuimoment istoric tulbure ºi al unei biografii deloccomune. Primul, legat de Miºcarea Legionarã, cãmistica ei nu a fost ortodoxã, mesianismul ei n-a

fost cel biblic, metodele ei n-au fost cele specificeetosului creºtin. Ea a deturnat un cult de originebiblicã, adicã religios, înspre o practicã idolatrã denaturã politicã, ºi în loc sã asume o eticã purreligioasã a devenit agenþie eschatologicã,bulversând sensul istoriei, predicând un falsmesianism. În plus este evidentã ºi incoerenþainternã a fenomenului legionar – neputinþa logicãde-a împãca revendicarea teoreticã de la figurileArhanghelului Mihail ºi de la Christos – biblice,iudaice – ºi antisemitismul în plan practic. Adicã,toatã ideologia religioasã legionarã este deîmprumut semit, iar comportamentul este explicitºi vehement antisemit. Cred cã justificarea acesteiincoerenþe vine dintr-o falsã poziþionare – de-oparte dorinþa practicã de-a elimina evreii din viaþaeconomicã ºi politicã româneascã, iar pe de altade-a întemeia biblic ura antisemitã. Adevãrul e cãnaþionalismele moderne, care proslãvesc patria ºisfinþenia unui pãmânt, maimuþãresc mai mult saumai puþin naþionalismul iudaic în care Canaanulreprezintã visul vãzut cu ochii al unui popor scosdin robie, menit sã joace rolul principal înmântuirea lumii. Fie cã-i vorba de o Româniesfântã, de o Rusie sfântã, de o Germanie sau oUngarie la fel de sfinte, modelul mistic al patrieiîl reprezintã „pãmântul promis”, locul unde teîntâlneºti cu Dumnezeu ºi unde continui legãturacu strãmoºii îngropaþi. Þinând seamã de acestmodel iudaic al misticilor naþionaliste, e cu atâtmai caraghioasã obsesia antisemitã anaþionalismelor moderne, între care ºi MiºcareaLegionarã. Probabil cã intenþiile primare alelegionarilor sunt mãgulitoare pentru destinulistoric al României, pe care o voiau mare,puternicã ºi curatã, dar mijloacele, pe care înconjunctura specificã le-au folosit, n-au contribuitla realizarea scopului. Eroarea lor este deopotrivã

una de viziune filosoficã, cât ºi de strategie. Înperspectivã spiritualã, Miºcarea Legionarã a fosttentaþia unei mari erezii mesianice, inconºtientede conþinutul ºi semnificaþia sa, care dacã nu ar fifost decapitatã pe linie politicã ºi interzisã prinlege, ar fi ajuns mai devreme sau mai târziu sã seconfrunte cu Biserica.

Al doilea, Noica aderase ideologic ºi psihologicla spiritul legionar, dar ca atitudine nu asumasecreºtinismul, rãmânând oarecum paralel ºiheterodox în raport cu etosul creºtin, de la careLegiunea în mod ilegitim se revendica. Incapabilsã gândeascã pãcatul, exaltat de falsa conºtiinþãapostolicã s-a izolat în singurãtatea ºi „mizeriaomului fãrã Dumnezeu”(Pascal). Sorin Lavric areacest merit, de a ni-l oferi pe Noica cel corupt deo mare rãtãcire fãrã sã-l menajeze, fãrã sã-ldisculpe, ºi cred cã, ºtiutã fiind iubirea lui pentrufilosoful pãltiniºan, numai entuziasmul adevãruluia putut face sã aleagã darea-n vileag în loculcomplicitãþii tãcute. Cu cel pe care-l iubeºti eºtisever ºi îl judeci, tocmai pentru cã vrei raþiuni sã-liubeºti mai departe. Nu poþi sluji în adevãr unmaestru mascându-i erorile, încercând sã-i treci cuvederea josniciile sau vinile, decât dacã te leagã deel o complicitate ce nu mai are nimic de-a face cufilosofia. Dacã l-ai scos din inimã, efortul însuºi aljudecãrii pare timp irosit. Se vede, deci, cã Lavricºtie sã-ºi onoreze maestrul chiar ºi în acest fel,insolit, al expunerii pãcatelor lui judecãþii publice,astfel sperând sã-l poatã recupera, dacã nu inocentmãcar îndreptat de buna înþelegere comunã. Cã,adicã, pasiunea lui pentru Noica este o specie aerosului filosofic, nicidecum vreun soi deefuziune infantilã gata sã se prosterneze dinainteainfailibilitãþii unui maestru.

88




Adevenit de-acum un loc comun în opiniapublicã de la noi ideea cã, în ciudaformulei cunoscute care spune cã nimeni

nu este sau nu trebuie sã fie mai presus de lege,pe plaiul mioritic lucrurile stau tocmai invers:legile nu funcþioneazã la fel pentru toatã lumea,ba chiar se poate crede, nu o datã, cã nici nuexistã Lege. Justiþia, ca instituþie fundamentalã astatului numit „de drept”, rãmâne una dintre celemai criticate, începând chiar cu organismelelegislative. Magistraþii de diferite nivele descoperãmereu câte o fisurã chiar în articolele Constituþieica lege fundamentalã, ambiguitãþi de formulare cepermit interpretãri care se pot bate uneori cap încap ºi care favorizeazã, ca atare, alterarea gravã aunor analize ºi decizii ale organelor de justiþie.

Pânã sã putem invoca, însã, Legea legilor, ceicare au de-a face cu Justiþia au a se confrunta cumeandrele ºi labirintul Codului penal, unde nupuþine capcane îi aºteaptã, blocând acþiuniimportante sau rãsturnând, uneori în ultimulmoment, sentinþe ce pãreau inevitabile. De obunã bucatã de vreme, aºa-numitele „vicii deprocedurã” tind sã ia locul în judecarea unorfapte întregului parcurs al instrumentãriidosarelor, dând peste cap în ultimul momenthotãrârile ºi trecând cu o uºurinþã, ea însãºicondamnabilã, peste conþinuturi ºi probe al cãroradevãr sare în ochi.

În spatele tuturor acestor devieri, falsificãri,încãlcãri ale legii de cãtre înseºi organele abilitate

pentru a o susþine ºi afirma, se strãvãd tot mailimpede „sforile” trase în culisele politice,coruperea celor care ar trebui sã-i „vâneze” tocmaipe corupþi ºi sã stãvileascã fenomenul deanvergurã ºi de extremã gravitate care tulburãbunul mers al societãþii româneºti actuale.Formula „monstruoasei coaliþii”, refãcutã în noivariante, pare, din nefericire, valabilã ºi pentrutimpul nostru imediat. Prea multe personaje dinzona Puterii gãsesc subterfugii pentru a evitasancþiuni de mult meritate, dar, mai mult decâtatât, chiar marea „decizie politicã” ce priveºtezone ºi probleme de interes naþional majorlipseºte adesea ori este amânatã fãrã termen,întoarsã din drum.

Au trecut, de exemplu, optsprezece ani dinDecembrie 1989 ºi patetic invocatul adevãr desprerevoluþie nu se lasã cunoscut, capitole esenþialedin dosarul „mineriadelor” sunt blocate din totsoiul de motive foarte dubioase, vinovãþiistrigãtoare sunt trecute, în mod culpabil ºi jignitorpentru naþiunea aºa de mult ºi de demagogicinvocatã. A mai spune cã niciun dosar în care eimplicat cutare mare demnitar, om politic,industriaº nu ºi-a gãsit soluþia dupã ani ºi ani decând a intrat în circuitul Justiþiei a devenit un loccomun. Dinspre diverse organisme ale „societãþiicivile” pânã la omul de pe stradã se strigã mereuºi mereu în pustiu. De unde ºi teribila descurajarea majoritãþii societãþii româneºti, pierdereasperanþei cã ceva va mai putea fi reparat ºi readus

Ion Pop

În afara legii ordinea din zi

99




la normaliatate în materie de dreptate ºi adevãr.Zicala dupã care „adevãrul umblã cu capul spart”se adevereºte în modul cel mai trist cu putinþã lamai toate nivelele vieþii noastre.

Cea mai recentã probã de sabotare a cãutãriiadevãrului ºi a reformãrii – de data asta morale –a socetãþii româneºti este decizia CurþiiConstituþionale de a scoate în afara legii oinstituþie emblematicã pentru epoca post-decembristã, Consiliul Naþional pentru StudiereaArhivelor Securitãþii. E o hotãrâre atât de ºocantsfidãtoare la adresa societãþii româneºti în curs dedemocratizare, încât pare a nu mai avaea nevoiede niciun comentariu. Numai cã evidenþa acestuiscandal nu are cum sã nu stârneascã conºtiinþelecât de cât luminate ale momentului, contrariate ºirevoltate pe drept cuvânt. Faptul cã numitahotãrâre urmeazã o logicã subteranã, tenebroasãºi nefastã, a forþelor care s-au opus din primaclipã reformãrii societãþii noastre este, de-acum,frapant. Se ºtie foarte bine câte obstacole aîntâmpinat deja cercetarea documentelorreferitoare la epoca comunistã, începând cu„groapa de la Berevoieºti”, continuând cusustragerera sau distrugerea prin mijloace oculte aaltor acte compromiþãtoare pentru cei care n-aufãcut decât sã-ºi schimbe pãrul ºi nu nãravul,pânã la întârzierea înfiinþãrii înseºi C.N.S.A.S.-ului, cu regulamente de fucþionare mutilate cât s-aputut de cãtre un parlament încã dens populat defoºtii susþinãtori ai regimului trecut sau aldeurmaºii lor profitori. Iar dupã ce, chiar deformatãºi redusã la scheletul ei, o asemenea lege a fosttotuºi votatã ºi dupã ce instituþia a început sãfuncþioneze de bine de rãu într-un cadru derelativã stabilitate, s-au gãsit tot timpul pricini deîmpiedicare ºi deturnare a concluziilor sale. Opresã în mare parte aservitã intereselor de partida avut grijã sã-i deformeze mesajele ºi sã anulezenu o datã posibilele efecte ale dezvãluirilor fãcuteprin cercetarea urâtelor documente ale demisieimorale a atâtor oameni care pãreau neprihãniþi.

Din nou, justiþia n-a vrut sã þinã seama deasemenea dovezi, au fost puse în prim plan

dosare ale unor oameni constrânºi la colaborãriimorale cu organele de represiune, personajele cuputere de decizie în sistem au trecut în penumbrãprin confuzii calculate de planuri ºi de ierarhii aleculpei, plevuºca denunþãtorilor a luat loculrechinilor securiºti. Torþionari dovediþi beneficiazãîncã de pensii grase, conducãtori de partidedovediþi ca servitori nedemni ai poliþiei politice,cu procese pierdute ca ºuviþele de apã în nisip, sebucurã de scauane în senat ºi în parlament,cuteazã sã dea lecþii de eticã naþiunii - ºi aºa maideparte. Momentul solemn al condamnãriioficiale a comunismului a fost bruiat în modulcel mai grotesc de huligani politici ce se daudrept justiþiarii României ºi purtãtorii stindardelormoralitãþii generale. Concluziile comisieiprezidenþiale pentru cercetarea crimelorcomunismului au fost contestate de pe tot felulde poziþii, cãutându-li-se defecte cu orice preþ,arhivele fostei securitãþi au ajuns cu maridificultãþi la dispoziþia C.N.S.A.S., ºi numai prinintervenþie prezidenþialã etc. Neruºinatul gest deacum al Curþii Constituþionale nu face decât sãaºeze un nou obstacol, cu aere de „legalitate”demersului ce începuse sã dea roade, mãcar însensul cã obliga la o minimã conºtientizare adegradantelor fapte din trecutului imediat. Elprobeazã cã forþe retrograde se opun din rãsputeriprocesului dificil ºi delicat ce promitea sã conducãspre o lege a lustraþiei, amânatã ºi ea sub tot felulde pretexte. Dacã notãm, însã, cã decizia Curþiivine exact în momentul când un numãr demagistraþi începea sã facã obiectul unorinvestigaþii deloc convenabile, nobilele motiveinvocate în favoarea funcþionãrii legale aleC.N.S.A.S. îºi cam pierd credibilitatea. Interese degrup ºi poate mult mai largi decât acestea suntmai degrabã de presupus ca stând la baza unuiasemenea act contrariant, de naturã sãcompromitã serios viitorul societãþii româneºti.

Se ºtie cã deciziile privind culpa de a ficolaborat cu poliþia politicã, date de organismulîn discuþie, nu aveau valoare juridicã, cireprezentau o sancþiune pur moralã, de mare

semnificaþie, totuºi, în mãsura în care obligau laasumarea unor fapte reprobabile, invitând lanecesare procese de conºtiinþã ºi, ca urmare,contribuind la purificarea eticã a societãþii. Înabsenþa unui astfel de proces, societatea noastrãriscã sã meargã ºi în viitor pe calea a tot soiul decompromisuri, eliberarea de rãul lãuntric acetãþenilor ei rãmânând o noxã periculoasã petermen lung.

Ceea ce a reuºit, pentru moment, CurteaConstituþionalã, numitã sub guvernare P.S.D.-istã,este, în orice caz, amânarea pentru cele patruzeciºi cinci de zile a activitãþilor Consilului ºi, maiales, deturnarea atenþiei de la alte probemeurgente ale þãrii. Încã o diversiune se adaugã, înfelul acesta, prea bogatei serii de acþiuni chematesã tulbure apele ºi sã amâne dezbaterea înprofunzime a unor chestiuni vitale, într-un fel saualtul, pentru România de dupã 1989, acum intratãîn Uniunea Euopeanã.

Nu-i vorbã cã ceea ce aceastã Uniune tocmai anumit „pimpongul instituþional” de la noi, avândîn vedere meciul cu prelungiri absurde dintre celedouã palate ale Puterii de la Bucureºti, nu facemai mult bine unei asemenea dezbateri. NiciCotrocenii, care cautã tot timpul nod în papurãguvernãrii P.N.L., pãstrându-ºi resentimenele faþãde un parlament mereu ostil, ce-i drept, ºi preapuþin favorabil autenticelor reforme ale orei, niciactualul guvern nu înþeleg sã înceteze sfada sterilãºi sã aºtepte mãcar pânã la apropiatele noi alegerireconfigurarea vieþii politice româneºti. ªi oinstituþie, ºi cealaltã vor mai curând sã-ºi facã înciudã una alteia, – ºi cam atât. Pânã una-alta,rezultatul e o întârziere a conºtientizãrii situaþieireale a þãrii în noul context unional-european, o„gripare” absurdã a marelui angrenaj al vieþiinaþionale, deturnatã spre cãi marginale, spreocoluri ce consumã degeaba o mare parte dinenergiile care ar putea fi folosite pentru scopurimai productive. A trecut un an de la adimitereaþãrii în Uniunea Europeanã ºi derapajele continuã,sub ochii atenþi ºi critici de la Bruxelles. Slabaconsolare cu gîndul cã „europenii” vor face doarmarginale observaþii critice pe tema justiþieiromâneºti în noul lor raport, pe fondul aprecieriidiplomatice a „progreselor certe” înregistrate deun an încoace, nu poate satisface. A acþionamereu sub constrângere nu e o notã de seriozitateºi nu promite prea mult pentru viitor. Cucondiþiile de care dispune, favorabile în atâteaprivinþe, România ar putea face progrese uriaºeîntr-un timp relativ scurt. Deocamdatã, pierdetimp preþios cu fleacuri, în confruntãri de orgoliiºi de ambiþii personale.

Ceea ce se vede, pe de altã parte, cu ochiulliber – aºa cum reiese ºi din proaspãta ispravã aCurþii Constituþionale - este, în fond prelungireanefastã, la nivel de instituþii, a unor mentalitãþivechi, refuzul clasei politice de a se reforma cuadevãrat, de a se rupe cinstit de un trecut celpuþin ambiguu, voinþa, mai degrabã, de a apãraniºte privilegii, dincolo de frontierele de partid.Diferenþele doctrinare – câte vor fi existând -, seºterg în faþa intereselor conjuncturale, prea puþin„idealiste”. Formula ejusdem farinae a latinilor îþivine imediat pe limbã, iar cea româneascã, „tot oapã ºi-un pãmânt”, de asemenea. În astfel decondiþii, neîncrederea popularã în clasa politicã ºidiscreditarea câtorva repere fundamentale alestatului sunt explicabile. ªi este limpede cãaceastã stare de spirit nu poate avea decât efectenocive în momentul de adevãratã cotiturã în carene aflãm. Prea multe lucruri se aflã încã ori suntîmpinse în afara legii.

Yuri Borovitsky (Rusia)

1100




Dacã, aºa cum susþin unii, animalele nu ausuflet ºi sînt lipsite de inteligenþã, ele aufãcut deseori obiectul urmãririlor penale.

Aduse în faþa justiþiei pînã în a doua jumãtate asecolului al XIX-lea, ele au fost acuzate, executateprin spînzurãtoare, mai rar achitate, prin procedurijudiciare complexe, identice cu cele ce se adresaufiinþelor umane. Un eseu recent al lui Jean Réalface bilanþul proceselor în care inculpaþii au fostnecuvîntãtoare, între secolele XII-XIX (1).

Insectele, rozãtoarele, viermii ºi alte sãlbãticiunide talie micã, a cãror înmulþire sau invazie eraasimilatã calamitãþilor naturale prin careDumnezeu pedepsea omenirea cãzutã în pãcat,erau de resortul justiþiei ecleziastice. Mai aproapede om ºi de viaþa lui de zi cu zi în care aveau unrol de producãtor asociat ºi un statut socialasemãnãtor celui al sclavilor din Antichitate,animalele domestice (2), a cãror «criminalitate» eradiseminatã, punctualã, imprevizibilã, atingînd însãintimitatea cãminelor, erau traduse în faþatribunalelor civile.

Între 1120 ºi 1866, din totalul de 90 de proceseecleziastice repertoriate de Jean Réal, desfãºurate înFranþa, Elveþia, Germania ºi Italia, inculpaþii celmai des întîlniþi au fost urmãtorii: gãrgãriþele (14procese), lãcustele (11), omizile (10), ºobolanii (7),viermii albi (5), melcii (4), muºtele (3), lipitoarele(2), cãrãbuºii (2), cîrtiþele (1), delfinii (1). Înschema procedurii judidiare, etapele erau somarea,convocarea la audiere (uneori repetatã în caz deabsenþã) ºi avertizarea solemnã cu valoareeducativã, exprimatã prin imprecaþii ºi exorcisme.Refuzul inculpaþilor de a rãspunde acestorinstrucþiuni putea fi sancþionat prin acte decondamnare: anatema sau excomunicarea. Dacã laînceputul Evului Mediu excomunicarea, soluþieenergicã ºi temutã, era frecvent practicatã (laMilano, pe vremea lui Ambrozie, împotrivabroaºtelor; în secolul al XI-lea la Grenoble de cãtreepiscopul Hugues împotriva viperelor, ce înceteazãde a mai fi veninoase; la Froigny, în 1124, undeBernard din Clairvaux, inoportunat în timpulpredicii de un roi de muºte le-a excomunicat scurt,fãcîndu-le sã cadã pe pãmînt, (3), blîndele soluþiialternative ale franciscanilor au adus ºi ele pacea ºisiguranþa în comunitãþile rurale. Francisc din Assisi,care a îmblînzit lupul din Gubbio, ce ºi-a trãitultimii doi ani din viaþã în sat, cerînd uneori sã fiemîngîiat asemenea cîinilor, a inspirat gesturisimilare ale discipolilor. Astfel, Anton din Padova asomat cu succes broaºtele prea zgomotoase dinMontpellier, în 1224, fãcîndu-le sã tacã, iar în 1227a predicat la Rimini în faþa peºtilor adunaþi de-alungul plajei pentru a-l asculta.

O particularitate importantã a proceselorintentate animalelor era prezenþa obligatorie a unuiavocat al apãrãrii. La acest capitol s-a ilustrat uncelebru jurist ºi diplomat, Chasseneux (1480-1542),ce ºi-a riscat renumele ºi viaþa ca apãrãtor în cauzedificile, cu implicaþii politice (4). Apãrînd ºobolaniiinculpaþi într-un proces la Arras în 1517,Chasseneux a obþinut mai multe amînãri aleprocedurii sub motivul neputinþei clienþilor sãi de ase prezenta la înfãþiºãri odatã somaþi (trãiauîmprãºtiaþi, prea departe pentru a putea ajunge latribunal în timp util din cauza faptului cã aveaupicioare prea mici ºi cã erau vînaþi de oameni)combinat cu solicitãri de conciliere. În ce priveºtedefinirea competenþelor justiþiei ce ancheta «crime»

comise de animale, Chasseneux a pus o serie deprobleme ce i-a încurcat pe canoniºti: e oarerezonabil sã fie traduse în faþa legii insectele? cumpoate fi asiguratã mai bine apãrarea inculpaþilor:aducîndu-i la tribunal (lucru foarte greu de realizat)sau încredinþînd apãrarea lor unui avocat? care etribunalul cel mai potrivit pentru a-i judeca: celbisericesc sau cel civil?

Pledînd pentru extinderea drepturilor apãrãrii,Chasseneux s-a pronunþat pentru judecareadelictelor animale de cãtre tribunalele ecleziastice.Competente în administrarea penalizãrilorspirituale, potrivite crimelor insesizabile sãvîrºite debroaºte, insecte sau viermi, acestora nu le rãmîneatotuºi, ca resursã judiciarã, decît pronunþareaanatemelor, avînd în vedere cã excomunicãrile,pedeapsã canonicã arhaicã, nu puteau fipronunþate împotriva unor fiinþe nebotezate. Unsecol mai tîrziu, în faþa argumentelor întãrite aleapãrãtorilor (în 1690 aceºtia au arãtat cã omizilecauzau desigur mari pagube, însã nu fãceau decîtsã-ºi urmeze nevoia naturalã de a se hrãni, neavîndnicio intenþie de a face rãu cuiva), judecãtorii ecle-ziastici încep sã îndrepte bucuros procesele cuanimale spre justiþia civilã. În ciuda pornirilor maiaccentuat represive, aceasta se va dovedi la rîndulei lipsitã de putere în faþa unor «crime» fãrã obiectmaterial, a cãror responsabilitate aparþine uneispecii de vieþuitoare anonime ºi nu unui individ.

Procese colective, acþiunile în justiþie îndreptateîmpotriva animalelor nedomesticite ce aduceaumari pagube gospodãriilor din mediul rural nuaveau ca scop rezolvarea unui conflict ci aplanareapanicii populare. Pornite cu greu ºi fãrã entuziasm,procedurile se prelungeau pînã ce flagelul înceta dela sine. Aceastã terapeuticã psihologicã, clãditã pespaime comune (învãlmãºeala ºi promiscuitateasînt semnele haosului ºi ale infernului, actualizatprin proliferarea viermilor, omizilor orirozãtoarelor) ºi punînd aºteptarea în locul soluþieiavea ca obiectiv major protejarea individului, amuncii ºi a micii proprietãþi. Fixat pe un domeniu,într-un sat, într-o familie ºi într-o credinþã, omulmedieval ºi cel de la începuturile modernitãþiipercepe stabilitatea ca securitate ºi mobilitatea canesiguranþã. În acest sens, expulzarea animalelorrãufãcãtoare prin faptul invaziei, care amînatã prinproceduri sofisticate s-a instalat printre credinþelecolective, a constituit un factor semnificativ deechilibru social (5). Pe de altã parte, integrate într-oeconomie providenþialistã în virtutea cãreia, înaintede a fi acuzate, necuvîntãtoarele sînt martori aiproiectului divin de populare a pãmîntului cu fiinþeaflate în slujba omului (6), animalele criminalizateîºi afirmã identitatea împotriva justiþiei umane, încare pedeapsa apare ca un ultim recurs derizoriu,confirmat de neputinþa judecãtorilor de a stãpînievoluþiile lor.

Din 135 de procese civile desfãºurate între 1266ºi 1846, 51 au adus în faþa judecãtorilor porci ºiscroafe, 29 cai ºi iepe, 13 vaci, 8 cîini, 4 tauri, 3capre ºi cîte unul o oaie ºi un cocoº. De dataaceasta, avem de-a face cu procese de drept comunîn care reperarea ºi definirea actelor înlocuieºtecãutarea motivelor. Trãind în vecinãtatea omului,animalele inculpate devin deplin rãspunzãtoare deactele lor (de exemplu, uciderea unui copil de cãtreun porc, care în perioada amintitã aveaconformaþie ºi apucãturi de mistreþ) iar proprietariinu rãspund în faþa legii decît în cazuri de

periculozitate recunoscutã a animalului. În sfîrºit,în ciuda condamnãrilor numeroase, acum avem ºiun numãr important de achitãri ºi de reabilitãri.

Evul Mediu a cunoscut un mare numãr de«crime porcine», ceea ce explicã interdicþiile regale –ºi de asemenea privilegiile – privind prezenþa lor înoraºe. Într-o ambianþã simultan morbidã ºicarnavalescã, în 1385 un porc mînat de foame ceucisese un prunc a fost întemniþat în vedereaprocesului, iar odatã condamnat a fostîmpopoþonat cu o mascã de om ºi spînzurat cucapul în jos, asemenea evreilor. Nepedepsiþi,proprietarii au fost totuºi obligaþi sã asiste laexecuþie, dupã care, în amintirea evenimentului, unpictor a zugrãvit în bisericã o frescã ce reprezentasupliciul (7). Arhivele menþioneazã de asemeneaplata cãlãului ºi faptul cã, expus intens impuritãþiianimale, acesta ºi-a aruncat mãnuºile dupãexecuþie, primind altele noi pentru urmãtoarele.

Alte texte relateazã achitarea unor porcinevinovaþi (victima, lipsitã de mutilãri, decedasedin alte motive) dar ºi scene oribile: spînzurareaunei întregi turme (motivul: neidentificareavinovatului) ºi chiar îngroparea de vii a animalelor(practicã întîlnitã ºi în procesele umane). Ultimaexecuþie a unui porc pare a fi avut loc în 1846, înSlavonia (regiune a Imperiului austro-ungar): unporc ce mîncase urechile unei fetiþe a fostspînzurat iar proprietarul condamnat la muncãsilnicã pentru a-i constitui victimei o dotã (8).

Dacã secolul al XVII-lea a vãzut înmulþindu-seexecuþiile de cai ºi îndeosebi de iepe (foartesensibile la apropierea strãinilor de mînjii lor),epoca Luminilor a fost neîndurãtoare cu cîinii,deveniþi din animale domestice animale decompanie în urma urbanizãrii accelerate. În toiulRevoluþiei, în 1793, un cerºetor invalid al cãruicîine lãtra la trecerea soldaþilor Revoluþiei a fostghilotinat iar cîinele ucis. Iar dupã un an, unaristocrat denunþat cã ºi-ar fi învãþat papagalul sãstrige: «trãiascã regele!» (fapt ce nu a putut fidovedit) a fost ºi el executat împreunã cu fiica lui,în vreme ce pasãrea, socotitã slabã de minte, a fostîncredinþatã soþiei comisarului revoluþionar, învederea «reeducãrii».

Porci spînzuraþi de picioarele din spate, cai, viteºi cîini gîtuiþi în ºtreang: tot atîtea dovezi alefaptului cã viaþa comunã a oamenilor ºi animalelore dificilã ºi cã domesticirea, ca «pact de educare» asãlbãticiunilor e o utopie. Sacralizãrii totemice aanimalelor i se opune în civilizaþia iudeo-creºtinã,cum a remarcat Michelet, convingerea inferioritãþiianimalelor, prin care hegemonia omului, nutritãdin izvoare biblice, s-a întãrit cu trecerea timpului,consolidîndu-se în epoca secularizãrii (9). Dacãomul contemporan «ocroteºte» speciile pe cale dedispariþie ºi introduce în propria-i casã animalesãlbatice ca într-un proiect de domesticiregeneralizatã, «globalizatã» - altfel spus de aservire anecuvîntãtoarelor-, manipularea speciilor devieþuitoare în scopuri umane (psihologice, estetice,etice) e evidentã. Mari stocuri de animaleameninþate de dispariþie ce trãiesc în parcurile ºirezervaþiile naturale din zilele noastre într-unprizonierat paradisiac, ca într-o eprubetã în carenaºterea, creºterea ºi moartea tind sã devinãechivalente, sînt create în spiritul societãþii deconsum ºi a ambiguitãþilor ei: frustrãrile,nesiguranþa, singurãtatea ºi lipsa de echilibru iauînfãþiºarea blîndeþii, solicitudinii, grijii pentrufiinþele slabe, din care fac parte ºi animalele – toateaºezate sub prestigiul etichetei, al standingului ºi altehnologiei triumfãtoare. «Eliberate» de propria lornaturã ºi deculpabilizate, dar reduse definitiv latãcere, animalele devin, din fiinþe supuse omului

Dreptate pentru animaleHoria Lazãr

incidenþe

creat de Dumnezeu ºi dependente de el, produseartificiale ale tehnologiilor postmoderne, re-produse prin circulaþie asemenea mãrfurilor. Dinsacru (în totemism) ºi instrumental (în creºtinism),rolul lor s-a transformat în unul strict economic desatisfacere a nevoilor de consum.

Dacã ar fi sã cãutãm în imensa literaturãconsacratã animalelor texte ce le-ar face dreptate,ar trebui sã ne adresãm poeþilor, artiºtilor ºitradiþiilor populare, de multe ori impregnatereligios, mai degrabã decît promotorilor, mai vechisau mai noi, ai «spiritului ºtiinþific». Un exemplu,printre altele, poate fi un mic text al lui Etienne deBourbon, un dominican din secolul al XIII-lea,intitulat Despre adorarea cîinelui Guinefort, cerelateazã o legendã popularã – punct de plecare alunei remarcabile cãrþi a lui Jean-Claude Schmitt(10). Cãlugãrul povesteºte cum un cîine, ce pãzealeagãnul unui nou-nãscut, a ucis un ºarpe ceîncerca sã atace pruncul. Mînjit de sîngele ºarpelui,cîinele e omorît de stãpîn sosit la strigãteleservitoarei, fiind socotit ucigaºul copilului.Descoperindu-ºi însã pruncul nevãtãmat ºiînþelegînd ce s-a întîmplat, castelanul l-a îngropatpe credinciosul cîine într-o fîntînã pe care a zidit-o,plantînd totodatã în apropiere cîþiva arbori înamintirea bunului animal. Dupã cîtva timp,stãpînul castelului ºi-a pãrãsit domeniul însãoamenii din popor, aflînd povestea sacrificãriicîinelui, au început sã-i aducã omagii asemeneaunui sfînt. ªi astfel credinciosul ogar, ajuns martir,a devenit obiect de pelerinaj ºi de cult – «sfîntulOgar», vindecãtor al copiilor bolnavi.

Note(1) Jean Réal, Bêtes et juges, Paris, Buchet/Chastel,

2006. (2) În francezã, la sfîrºitul Evului Mediu cuvîntul

domestique desemneazã ca substantiv slujbaºii ºiservitoarele din casã; ca adjectiv trimite la animalele dincurte ºi de asemenea la prietenii casei, ba chiar ºi lamobilier (Réal, p. 123).

(3) Fiind foarte numeroase, a doua zi oameniilocului au fãcut curãþenie cu lopata, aratã legenda. Separe cã din acele timpuri franceza s-a îmbogãþit cuexpresia tomber comme des mouches (a cãdea camuºtele).

(4) Preºedinte al Parlamentului din Provenþa,Chasseneux s-a opus în 1540 aplicãrii unui edict regal ceprevedea distrugerea satelor de valdezi, o sectãmedievalã ce-ºi trãia ultimele zile în secolul al XVI-lea.În 1542, va muri pe neaºteptate în toiul unei sãrbãtori,otrãvit de miresmele unui buchet de flori oferit de otînãrã fatã (Réal, p. 34).

(5) În legãturã cu procesul intentat în 1451lipitoarelor din Berna, judecat de episcopul dinLausanne, arhivele menþioneazã defãºurarea lui dar nu ºiefectul (eventuala retragere a dãunãtorilor). Faptul însãcã în 1477, 1478 ºi 1479 procese similare au fostdeschise împotriva cãrãbuºilor ºi viermilor subliniazãcredinþa în eficacitatea acestor procese, indiferent derezultatul lor.

(6) În secolul al XVIII-lea, abatele Pluche continua sãafirme cã lãcustele au fost create de Dumnezeu pentrua-i servi ca hranã lui Ioan Botezãtorul.

(7) J. Réal, op. cit., p. 109. (8) Ibid., p. 117. (9) Robert Delort, Les animaux ont une histoire,

Paris, Seuil, 1993, p. 180. (10) Jean-Claude Schmitt, Le saint lévrier. Guinefort,

guérisseur d’enfants depuis le XIIIe siècle, Paris,Flammarion, 1979.

1111




imprimatur

Ovidiu Pecican

Nu spun noutãþi: Cornel Robu practicã oscriiturã eseisticã ce balanseazã – mereupericulos, deci captivant – între

monografia informatã exhaustiv, un pic scorþoasã,ºi abordarea jurnalisticã flexibilã, incitantã prindirecteþe ºi alegreþe. Fãcea acest lucru ºi în vremeacând, în Echinox, traducea ºi comenta mirabil dinpãrintele Alisei în Þara Minunilor, unde abordareasavantã se împletea cu un spirit de Panurge binestrunit. Dupã mulþi ani de travaliu asiduu, însubsolurile luminate de neoane, ale vieþiiuniversitare ºi literare româneºti, mereurecunoscut – pe bunã dreptate – ca o autoritate destil main stream a SF-ului românesc, ultimii ani îlreaduc în mod salutar în prim-plan pe autor.Paradoxurile timpului în science-fiction (Cluj-Napoca, Ed. Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2007, 318 p.)continuã ºirul prestaþiilor critice ºi istorico-literareori editoriale ale eseistului cu un text dens,provocator, pe alocuri pamfletar ºi umoristic,întotdeauna însã bine informat, ºi care, în plus, sedovedeºte ºi reactiv lamiturile ºi cliºeele zilei,aducând în discuþie nume sonore ale momentului,cu ºi fãrã legãturã vizibilã cu materia volumului,sloganuri publicitare amalgamate în discurs – caniºte simboluri automobilistice fosforescente cemarcheazã o ºosea la drum de noapte -, ºi chiardialoguri cu interlocutori imaginari. Senzaþia estecã Robu practicã un exerciþiu solitar de taijiquan,

decupând forme ce se risipesc lent în aer cu oºtiinþã perfectã, invitând la dialog ºi intrigând,totodatã.

Datoritã acestor particularitãþi, nu trebuie sãmire cã lectura Paradoxurilor timpului trimitesimultan la mai multe prototipuri scripturistice.Amintesc dintre ele, de pildã, pe cele semnate deSolomon Marcus despre timp, Pseudokynegetikosal lui Al. Odobescu ºi scriiturile mucalit-savanteale lui Luca Piþu. Tuturor acestor trimiteridisparate ca abordare, stil ºi formaþiuneprofesionalã a autorilor li s-ar putea adãuga ºialtele, cel puþin la fel de diverse, mãrind senzaþiade derutã, cãci ele nu fac decât sã expandezecaroiajul, nicidecum sã îl restrângã pânã la

conturarea proximitãþii oportune în care poate fisituatã lucrarea. Or, dacã este astfel, atunciaceasta însemamnã, probabil, cã deschidereaîncercatã de Cornel Robu se face dintr-un unghiîn care devin vizibile intersecþiile mai multordomenii ºi discursuri, ca într-un soi de nodorografic al literaturii critice.

În fine, las deoparte considerentele de naturãtipologicã ºi stilisticã referitoare la eseul discutatpentru a observa – pe urmele precizãrilorauctoriale – cã volumul acesta s-a dezvoltat dinmateria unui subcapitol al cãrþii precedentesemnate de acelaºi expert al literaturii SF, anumeO cheie pentru science-fiction (2004). Mãrturisindcã sfera tematicã centratã în jurul jocului cutimpul a autorilor de SF l-a sedus pânã la a-lobliga sã extindã textul la dimensiunile unei cãrþi,Robu invitã, totuºi, cititorii ca, dupã lecturã, sãreintegreze acest întreg ancadramentului pentrucare fusese pregãtit înainte de expandare. Este, defapt, un mod de a spune cã volumul din 2004 ºicel din 2007 trebuie citite împreunã, fiind solidareºi întregindu-se reciproc.

Existã, totuºi, ºi diferenþe notabile între pãrþiledipticului. În vreme ce cartea mai veche era oabordare a fenomenului SF dintr-o perspectivãesteticã – pariul fiind pe categoria sublimului, iarmiza întruchipându-se în efortul de a convinge cãSF-ul este compatibil, calitativ, cu marealiteraturã, netrebuind sacrificat marginalitãþii -, deastã datã demersul intereseazã aporetica, aºadarºtiinþa logicii, sau filosofia, în mãsura în carematerialul la care se aplicã este cronoplastia. Sepoate constata ºi numai din atât saltul pe care îlface Cornel Robu înafara criticii literare propriu-zise, tema învecinându-l cu recentul debut aldiscipolei profesorului Sorin Alexandrescu, univer-sitarã bucureºteanã de la litere ºi redactorã laObservatorul cultural, Lucia Simona Dinescu, cuo carte despre corporalitate în imaginarul virtual,pe când studierea aporeticii îl învecineazã cueseurile publicate în anii ’90 de Marta Petreudespre manierismul logic.

Nu asupra acestor aspecte, toate meritând a filuate în dezbatere, vreau sã insist, totuºi. La

p. 86, Cornel Robu observã: „Toþi am vrea sãne delectãm, fãrã a miºca un deget ºi fãrã a riscanimic, cu astfel de istorii alternative sau contrafac-tuale [este vorba despre versiunile de trecut închi-puite ca rãspuns la întrebarea: „ce-ar fi fostdacã...?”; n. O. P.], dar nu toþi ºtim sã le ºiscriem: pentru a face aloistorie e nevoie de cinevacare ºtie istorie [s.a.]...”. Ceea ce urmeazã este uninventar de nume actuale din cultura noastrã,socotite apte sã satisfacã aceastã nostalgie dupãcultivarea unui gen reprezentat, la noi, doar decâteva traduceri, iar printre ele – alãturi de cel allui Adrian Cioroianu, Lucian Boia, Ion Bulei,Florin Constantiniu, Neagu Djuvara, Al. Zub,Sorin Alexandrescu, Sorin Antohi, Ioan Buduca ºichiar... pseudonimul Ioan Sãneculce din AcademiaCaþavencu – regãsesc ºi numele meu. Provocarea,cãci de o provocare în toatã regula este vorba („...Cum altfel... aº putea spera sã le forþez mâna ºisã-i înduplec la o captatio benevolentiae întru ourcommon good?”, se întreabã retoric enterteiner-ul), ar putea sã treacã pe lângã nasul celorlalþi,dar eu mã sesizez cu plãcere de existenþa ei ºi voi

Invitaþie la un duel cu lasere

Konstantin Kalinovich (Ucraina)

1122




încerca sã îi rãspund chiar aici. Motivul pentru care, chiar ºi printre iubitorii

fenomenului SF recrutaþi dintre scriitori, genulistoriei contrafactuale nu are trecere estemultiplu. Printre cauze se pot enumera uneleexogene, precum: instabilitatea politicã uluitoarea ultimilor optsprezece ani, care nu a permisminþii scriitoriceºti sã o ia înaintea dinamiciirealitãþii la o suficientã distanþã, atât în planuniversal (1989: cãderea Zidului Berlinului; 1991:prãbuºirea URSS ºi instalarea hegemonismuluiunilateral; 1995-97: apariþia internetului înRomânia; 1998: boom-ul telefoniei mobile la noiºi... în Brazilia; anii 2000: clonarea ºi apariþia...Viagra; etc.), cât ºi la noi (1989: victoriaSecuritãþii asupra dictaturii lui Ceauºescu; 1991 –1996: perestroika fãrã glastnost a regimuluiIliescu I; 1996 – 2000: asedierea ConvenþieiDemocrate ºi prãbuºirea ei în corupþie ºiderizoriu; 2001 – 2004: duumviratul cu faþã

europeanã al baronilor lui Nãstase pe fondulrevenirii birocraþiei de extracþie comunistã aregimului Iliescu II; 2004 – 2006: mãcinareaAlianþei DA; 1 ianuarie 2007: intrarea Românieiîn UE, cu toate restanþele ei interne; primãvara2007: fractura Bãsescu – Parlamentul celor 322;ianuarie 2008: desfiinþarea CNSAS; etc.). Altele,de naturã endogenã, þin de disponibilitãþile ºiindisponibilitãþile fiecãruia dintre cei somaþi. Alemele sunt cuantificabile în câteva cuvinte: slujbã,familie, boli, decese, urgenþe civice, fiecare cupartea sa de solicitare, uneori cu dramaticesuprapuneri.

În acelaºi timp, cred cã personajul cel maipotrivit în asumarea unei asemenea sarciniseducãtoare ar fi chiar Cornel Robu. Sunt convinscã prestigiul lui – care a mai dat roade ºi cu douãdecenii în urmã, când a alcãtuit cea mai bunãantologie SF româneascã de pânã astãzi – arstrânge în jurul numelui sãu condeierii necesariîncropirii unui volum de istorie contrafactualãoriginal, românesc, demn de interes cu atât maimult cu cât ar fi giratã de un exeget de taliauniversitarului clujean. La provocare, rãspund,deci, tot cu o provocare. Cei ce doresc mai multeinformaþii despre acest gen prea puþin cunoscutla noi, n-au decât sã citeascã aventura celorunsprezece paradoxuri temporale scrisã fascinantde Cornel Robu.

Dante Alighieri a reprezentat o piatrã deîncercare pentru comentatorii literaturiiitaliene ºi universale. Poetul medieval,

opera sa complexã, multidisciplinarã, au stîrnitcuriozitatea de-a lungul timpului ºi nu i-au lãsatindiferenþi nici pe exegeþii români. Dupã GeorgeCoºbuc, important traducãtor al Divinei Comedii,dar ºi autor al unor înflãcãrate speculaþii analitice,italienistul Alexandru Balaci i-a consacrat onotabilã monografie. Anul 1965, marcînd ºaptesecole de la naºterea poetului, aducea pe piaþaromâneascã a ideilor substanþialele Studii despreDante, datorate unor buni cunoscãtori (AlexandruBalaci, Dumitru D. Panaitescu, Alexandru Duþu,Despina Mladoveanu, Venera Antonescu, TitusPârvulescu, Pimen Constantinescu, Nina Façon,Cornel Mihai Ionescu, Zoe Dumitrescu-Buºulenga,Eta Boeriu, Al. Piru). În acest context favorabil dereceptare, facilitat ºi de cele cinci versiuniintegrale ale Divinei Comedii în limba românã,precum ºi de editarea în 1971 a Operelor minoreale florentinului, se poate include contribuþia unuialt specialist autohton, Edgar Papu.

Scriitorul oferea imaginea rafinatã a poliglotu-lui (în tinereþe a fost profesor de latinã, francezã,germanã, italianã, românã), prestigiul universitaru-lui estetician (pentru o vreme a fost asistentul luiTudor Vianu), reputaþia numeroaselor comentariidespre literatura strãinã (Giordano Bruno, CharlesDickens, Kalidassa, John Galsworthy, Virgiliu,Eugenio Montale, Luigi Pirandello, GiovanniPapini, Massimo Bontempelli, Umberto Saba,John Keats, François Villon, Rainer Maria Rilkeº.a.), bogata experienþã de traducãtor (Epicur,Lucreþiu, Cervantes, Garcia Lorca etc.). Existautoate premisele ca studiul despre Dante al luiEdgar Papu sã constituie un punct de referinþã, însfera de specialitate, inclusiv datoritã nefericitelorsale aventuri. Manuscrisul – estimat de cîteva oriîn presa literarã la circa 500 de pagini (!) – a fostreþinut la Securitate, o datã cu arestarea autoruluidin motive religioase, în anul 1961, cînd i-a fostconfiscatã ºi averea, împreunã cu diverse altescrieri, ediþii ºi documente personale. Un motiv înplus de a deplînge destinul nefericit care îlurmãreºte indirect pe Dante, chiar ºi peste secole,prin tribulaþiile comentatorilor sãi.

Îºi au ºi cãrþile soarta lor. Atunci cînd nimeninu se mai aºtepta, în anul 2005, la Princeps Editdin Iaºi, apar pînã la urmã cercetãrile lui EdgarPapu cu titlul Estetica lui Dante. Cele 350 depagini în format A4 includ nu doar analizele pro-fesorului, recuperate în sfîrºit din arhivele poliþieisecrete, ci ºi bogate ilustrãri foto ale manuscrisu-lui, precum ºi utile fiºe sintetice biobibliografice.Contribuþia specialistului se aflã acum sub ochiinoºtri, o putem citi, o putem aprecia.

Trebuie spus din capul locului cã avem de-aface cu o carte ciudatã. Cel care se aºtepta sãgãseascã aici o tradiþionalã dispunere a ideilor, cuo anumitã evoluþie, încununatã de o concluzie, vafi dezamãgit. În fapt, este vorba de juxtapunereadiferitelor fascicule de însemnãri, structurate înjurul aceleiaºi teme de referinþã. Deschizînd volu-mul, intrãm în atelierul de experimente aleucenicului vrãjitor care, îndreptîndu-ºi privirileasupra þintei, tatoneazã diversele cãi de-a seapropia de ea. Aceleaºi meditaþii, aceleaºi expli-caþii, aceleaºi citate, întinse pe zece-douãzeci depagini, sînt repetate, uneori cu expresii doar uºor

diferite, în douã sau chiar trei rînduri. Nu depuþine ori “demonstraþia” e suspendatã la jumã-tatea frazei, cu neaºteptata menþiune: “lipsã man-uscris”. Ideea se reia, cîteva pagini mai încolo, eadusã din nou pînã la acelaºi punct culminant,dupã care gãsim iarãºi fatidica indicaþie: “lipsãmanuscris”. Nu doar ansamblul conceptual alcãrþii stîrneºte un sentiment de frustrare, în sufle-tul cititorului, ci însuºi nivelul de expresie.Adeseori întîlnim fraze ilogice, fãrã cap ºi coadã,alterate suplimentar de grosolane greºeliortografice ºi de transcriere. Iacopere da Todi (p.13), Iocopone da Todi (p. 86) sau Icopone de laTodi (p. 183) se referã, de fapt, la poetul italianJacopone da Todi. Con Grande de la Scala (p. 10,p. 311) e, fireºte, Can Grande de la Scala. Torroca(p. 27) e nimeni altul decît comentatorulFrancesco Torraca. Dante n-are nicio lucrare inti-tulatã Companierul (?, p. 133), dupã cum n-ascris nici Convivo (p. 60) sau Convivia (citat ast-fel, de zeci de ori, de-a lungul întregului volum),ci, desigur, Convivio. Raymundus Lullus, invocatcu anumite idei la p. 87-90, devine, cu aceleaºiidei, Gullus (p. 314). Luigi Tonelli (de la p. 167)se schimbã în Ruigi Tonelli (p. 208). Aflãm cã“iniþiatorul ideii despre cele trei suflete, adicãPalton [sic! – L.A.], este totodatã aplicatorul ei…”(p. 49), sau cã cercetarea esteticã “nu era cu totulignoratã în antichitate, aºa cum ne aratã printrealtele ºi Ion al lui Palton” [sic! – L.A.] (p. 203).Bãnuim cã e vorba de filosoful Platon ºi de ideilesale… Dante Alighieri, dupã cum el însuºi declarã,a scris “il poema sacro”, adicã poemul sacru, sau,cu o traducere mai pateticã, poema sacrã, dar înniciun caz, dupã cum ne asigurã azi comenta-

sare-n ochi

Estetica lui DanteLaszlo Alexandru

Evald Okas (Estonia)

Lembit Karu (Estonia)

1133




torul, “poama sacrã” (p. 178, p. 200). Lipsa negli-jentã a unei singure litere poate conduce chiar ladramatice rãsturnãri de sens: “ca în atîtea alteaspecte ale cugetãrii estetice danteºti, ºtiinþa teo-logicã, adicã instanþa supremã a gîndirii cretine[sic! – L.A.], va avea ºi de astã datã un cuvînthotãrîtor de spus” (p. 281).

Dincolo de obstacolul greºelilor ortograficefrapante, care pot stîrni ilaritatea sau confuzia, oproblemã serioasã o constituie citatele. Pentru a-ºisusþine ideile, Edgar Papu transcrie direct în ital-ianã numeroase pasaje din Divina Comedie, fãrãa le mai da traducerea în românã, ci doar, cîteo-datã, interpretarea. În nouã situaþii din zece, ver-surile sînt redate cu numeroase erori de limbaitalianã, care le fac practic ininteligibile. ªi nu evorba, din pãcate, doar de incompetenþa editorilorsãi de azi, care stîlcesc cuvinte, care citesc eronatlitere, care habar n-au ceea ce au de transpus, cichiar de ezitãrile autorului. Terþinele reprodusespre ilustrare sînt pe alocuri inexacte, iar citatuleste, sub aspect profesional, descalificat. Celebraexclamaþie dantescã adresatã lui Virgiliu, “tu duca,tu segnore e tu maestro” (Inf., II, 140), e stîlcitãde Edgar Papu sub forma: “tu duca, tu maestro,tu dottore” (p. 157), dupã care exegetul român selanseazã în divagaþii inutile privind importanþatermenului dottore, care oricum nu figurase înpasajul originar. Finalul rãsunãtor din confesiuneaFrancescãi da Rimini, în versiunea lui Dante, este“quel giorno più non vi leggemmo avante” (Inf.,V, 138), pe cînd în citarea lui Edgar Papu devine:“E da quel di noi non leggemmo avante” (p. 95).Chiar dacã aici alteraþia e mai puþin semnificativã,ca sens, e totuºi consistentã, ca poeticitate.

Atunci cînd cititorul nu e împiedicat sãpriceapã intenþiile autorului, din cauza greºelilorde transcriere sau a citatelor corupte, în italianãsau în latinã, un alt obstacol i se înfãþiºeazã înstilul expunerii. E. Papu nu ezitã sã-ºi suspendeadeseori prezentarea, pentru a intercala supãrã-toare ºi superflue paranteze pseudoerudite (vezi,de pildã, pagina despre diferenþele estetico-teolo-gice dintre substantivul unul ºi adjectivul unic).Eroarea multor ºoferi începãtori este cã apasãacceleraþia cu disperare, dar uitã sã eliberezeambreiajul. Tureazã motorul la maxim ºi se mirãcã maºina stã pe loc. Tot astfel, Edgar Papu apasãadînc pedala erudiþiei ostentative, dar lasã inactivãcomponenta analiticã a discursului. Nu esuprinzãtor, aºadar, cã mecanismul exegetic refuzãpe alocuri sã se mai clinteascã.

Premisa comentatorului este cã, pentru aînþelege corect opera lui Dante, trebuie sã-i pri-cepem ideile estetice. Trecînd în revistã concepþiapoetului despre instrumentele artei, se examinea-zã atît transpunerea practicã a acestor intenþii, cîtºi includerea lor în evoluþia gîndirii artistice.Plecînd de la exigenþele pe care Dante ºi leasumã, în mod explicit, în Convivio, tratatul deesteticã, precum ºi în celebra scrisoare cãtre CanGrande, sînt urmãrite consistenþa, seriozitatea ºiperseverenþa dantescã în aplicarea respectivelorconcepte. E subliniatã distincþia dintre limba lati-nã (nobilã, virtuoasã ºi frumoasã), respectiv limbaitalianã “vulgarã”, folositã totuºi de artistulmedieval pentru a se face înþeles de cît mai mulþi.Ni se vorbeºte despre scopul cãlãtoriei din DivinaComedie, anume ieºirea din pãcat, despreantecedentele literare ale acestei teme, precum ºidespre diversele înfãþiºãri sub care apãreaucãlãuzele în literaturã ºi rolul lor pe traseul deiniþiere. Semnificative sînt remarcile privind carac-terul clasic al structurii universului dantesc.Subsumatã unor exigenþe concrete, de naturã arhi-tectonicã (a locurilor strãbãtute, dar ºi a diviziuniiversurilor pe cînturi), acþiunea poemului cunoaºteo dinamicã alternatã: uneori e acceleratã, alteori e

încetinitã, în funcþie de contextul în care person-ajele se aflã. Nu se înºalã exegetul nici atunci cîndsubliniazã evoluþia intelectualã ºi esteticã a luiDante, de la opera de tinereþe Vita Nuova lacapodopera Divina Commedia, de la pre-tomismla tomism.

Partea cea mai consistentã a intervenþiei luiEdgar Papu se concentreazã pe problema celorpatru sensuri de lecturã, care au fost explicitatede însuºi Dante. Preluate de la Sfîntul Toma –care le aplica la decriptarea Scripturilor –, trecuteprobabil prin concepþia lui Raymundus Lullus(dar aceastã ipotezã a criticului român e ezitantãºi neconvingãtoare), ele au fost utilizate apoi deDante nu doar la înþelegerea textului literar, îngeneral, ci ºi la temelia propriei sale estetici. Aredreptate E. Papu sã insiste pe caracterul comple-mentar al celor patru niveluri de lecturã, pe dis-punerea lor paralelã, pe faptul cã ele nu se exclud,ci se îmbogãþesc reciproc: “DDivina CCommedia nupoate fi, deci, luatã decît în integritatea unitarã asemnificaþiilor sale pentru a-ºi dezvãlui adevãratacomoarã de poezie. Dante este un poet de o com-plexitate ºi de o adîncime unicã, care-ºi executãcîntul pe mai multe registre, atingînd simultan,printr-un singur acord, toate regiunile realitãþii”(p. 76-77). Dacã autorul român nu uitã sã evi-denþieze importanþa sensurilor alegorice ale opereidanteºti, el respinge totuºi exagerãrile predeceso-rilor sãi, chiar în direcþia respectivã. Demersulaberant al unui Luigi Valli, analizînd limbajul“secret” al lui Dante, ce ar fi preconizat împreunãcu pseudo-secta poeþilor “fedeli d’amore” niscaivaconspiraþii politice, sub pretextul elogierii femeiiiubite, este, pe bunã dreptate, respins cu iritare,ca fiind “cu totul fantezist”, întrucît conþine“primejdii [de interpretare] vecine cu grotescul”(p. 65). Rãmînînd, pe cît posibil, aproape de text,

Edgar Papu e anti-pozitivist ºi, în egalã mãsurã,anti-speculaþionist. Interesante sînt ºi excursurilesale privind evoluþia celor patru sensuri de lec-turã: uneori ele se reduc la douã (ca în scrisoareacãtre Can Grande), alteori sporesc la ºapte (ca încomentariul lui Pietro Alighieri, fiul poetului) (p.77-81).

Reþin atenþia pasajele în care cercetãtorul, pebaza remarcilor formulate deja de cãtre Dante,trece în revistã ingredientele talentului artistic:fantezia, perspicacitatea, intensitatea trãirii, fon-dul etic solid, precum ºi elementele þinînd demeºteºug. La loc de cinste e plasatã cultura cre-atorului de artã, ca o componentã indispensabilã.

Ne lipseºte spaþiul pentru a insista asupraaltor aspecte abordate de scriitorul român: sim-bolistica cifrelor, teologia “negãrii” din Paradis,teoria receptãrii artistice, rezultatã din luãrile depoziþie ale poetului italian etc. Toate pot fiplasate sub mãrturisirea sa, poate involuntarã,dintr-un colþ de paginã: “noi n-am descoperit,deci, nimic nou, nici chiar pe planul delimitat aldantologiei. În cadrul acestei probleme dezbãtute,noi intenþionãm numai sã aducem unele explici-tãri” (p. 138). Într-adevãr, fãrã a revoluþionadomeniul îmbrãþiºat, discursul lui Edgar Papu sepãstreazã la un nivel al prudenþei, al evitãrii stri-denþelor sau al îndrãznelilor nejustificate.Circumstanþa aventuroasã a publicãrii sale tardivenu-i dãruieºte un plus de valoare. În schimb îlvãduveºte de necesara coerenþã a unei lucrãriînchegate. Ilaritatea gafelor de editare e nemeri-tatã de aceastã cercetare care, altminteri, îºi pro-punea din start sã nu exceleze.

Michail. Verholantsev (Rusia)

1144




George-BBogdan SStoian s-a nãscut la 29octombrie 1983 în Comãneºti, Bacãu.A absolvittoate ºcolile elementare. A publicat în diferitereviste, atât electronice cât ºi în format clasic, ºi uncarneþel în colecþia no name intitulat Sub chiºtoace.Din 2007 editeazã revista de literaturã pana mea.În prezent studiazã dreptul în Bucureºti ºi îºi scrievolumul de debut.

Andreea

prima datã când am fost într-un club destripteaseaveam vreo 15 ani, neîmpliniþi, cum îmi erau ºicreieriipe-atunci. eram cu tata, victimã a datoriei pãrinteºtide-a fi dus la curve de timpuriu. dar fesele andreeimi se unduiau între tâmple mai ceva ca-n savoy ºifluturaºul tatuat pe sânul ei îmi aluneca prin toatevenele, pânã-n subconºtient, încât când clipeamîi simþeam sub pleoape aripile traseprin curcubeu. s-a aºezat lângã mine, mi-a sãrutatmânaºi mi-a bãgat-o între picioarele ei. câteva secundenici n-am mai ºtiut sã respirdar am auzit vocea ºoferului tatei: ce spune-acolobog?ºi-am revenit: n-aud nimic cu muzica astaatunci sã mergem într-o camerã a zis ea

evident cã m-am îndrãgostit în noaptea aceeaºi-n seara urmãtoare, cu bani furaþi de-acasã amconsultat-o din nou.i-am spus c-o iubesc, c-aº vrea sã fim împreunãºi i-am mai ºi fãcut cadou 830 de dolari. noroc-a auzit tata ºi-a exilat-o, cã altfel nu mai intram laliceu.însã dacã ºtiam unde-i, sigur fugeam dupã ea.

astãzi, dupã atâþia ani, am zãrit-o întâmplãtor.stãtea pe-o bancã-n copou, alãptându-ºi fetiþa.avea un ochi vânãt, o buzã spartã, nicio verighetãpe deget.ºi fluturele care îmi colorase odatã visele i-a zãcutpe þâþã ca pironitîntr-un insectar. pentru o clipã ne-am întâlnitprivirile,atunci m-a recunoscut. m-am prefãcut cã n-o vãd ºi-am mers mai departe. acum îmi pare rãu

Cap de broascã

lui Un Cristian

când eram micaveam casa-n pantãde-aceea nu mã mir cã hornul era ca turnul dinpisacã mingile mele erau cumva mai sferice în stângacã trupul meu e puþin lãbãrþat

când eram mic tata mã trimitea sã bag o piatrã sub roata din spatea driculuidupã fiecare înmormântareca nu care cumva sã creadã lumea

cã ºofeazã beatsau cine ºtie ce

am bãgat o piatrã sub salvare dupã ce l-am bãtut peNãnãuuna sub duba ce-l transporta pe tata la puºcãrieºi-acum aºez alta sub anvelopa PIRELLI 275/40ZR20 106Y PZERO ROSSO ZR/XLcu jantã OZZ 22 Inch CARBONce-aºteaptã femeia care m-a pãrãsit

îmi amintesc de doamna Cap de broascãatârnam cu ea de-un pet de vodcã sub stelele nopþiivaracând de nesomn mã lãsam purtat prin toatã istoriapânã-n nimicacolo începea astronomia în ochii meideasupra stelele îºi spuneau povestealuminand feþele noastre buhãiteacolo mi-am dat seama de cantitatea neglijabilã ce-oreprezint prea deºteaptã era doamna Cap de broascãºi totuºi atât de ratatãcãci îºi bãuse cãrþile casa maºina odatã cu minþileultima oarã a adormit cu capul sub roata din spatea unui jeep

nu-ar fi o pierdere dac-aº trânti piatra asta în par-brizºi ºtiu ºi ce-aº putea fixa în loc sub anvelopaPIRELLI 275/40ZR20 106Y PZERO ROSSOZR/XLcu jantã OZZ 22 Inch CARBONce-aºteaptã femeia care m-a pãrãsit

General Guºã nr. 3

ca o schijã tãioasã de obuz, puºcãria se-apropia demine în mare vitezã.cu trei cartoane de LM, cu pliculeþe de ness, cuceva de mâncare ºi cu o veste ce-avea sã-i întunece tatei cu preamult condamnarea, mã aduceau patru roþi, aproape cât cearcãnelecare îmi înrãmau ochii uscaþi. ca prin cenuºã înaintam imaginându-mi o scenãinevitabilã în minutele urmãtoare; mult prea devreme, totuºi, pentru puºtanul ceîncã mai zburda prin mine, pe-atunci. ºi mai erau ºi ficaþii bunicului, vizibili încã pepoalele mele, ºi chipul lui vânãt, crestat cu lama, legat într-o panglicã neagrã, ºi 31decembrie. îmi apãsam iriºii pe firele ruginite de sârmã ghim-patã care delimitau vieþile celor ca tata. îmi cãutam cuvintele, tonul, grimasa, ºi puþinãtãrie în câte-o duºcã de vodcã. am parcat în faþa porþilor înalte de fier. m-amtrezitîntr-o cãmãruþã îmbâcsitã de tutun ºi de transpi-raþie. pe fereastrã curtea interioarã unde ieºea ºi tata oorã pe zi,gratiile prin care întrezãream condamnaþi. apoi l-am auzit venind în duduitul uºilor trântite. i-au desfãcut cãtuºele ºi l-au poftit înãuntru.

cinci minute! a zis gardianul. cinci, a repetat dupãel tata. s-a bucurat vãzându-mã, dar când m-a privit în ochi,i-am simþit bucuria carbonizându-se într-o secundã, ca o þigarãterminatã dintr-un fum scurt. a murit tata... mi-a zis, parcã citindu-mi gândurile. a murit, am rãspuns încleºtându-mi maxilarul. îmi treceau prin cap tot felul de cuvinte pe care nule puteam rosti. cumva ºi gardianul se fãcuse sloi, plutind cu omânã pe armã, în tãcerea ce inunda întregul penitenciar. simþeam cã albesc, cã timpul se îndepãrteazã rapid,cã ochii îmi fug peste cap. nu ºtiu cum s-au scurs cele cinci minute, cert e cã vocea gardianului a sunat ca un ceasdeºteptãtor: a trecut timpul! luaþi-vã rãmas bun, c-acuºi e reve-lionul!

La înmormântarea nemernicului

nu a venit nimeni nici sora, nici tovarãºii de puºcãrie, nicimãcarpopa cã tot bântuia prin sat vorba cã-ºi luase singurmau sigur, nu-l înghiþea nimenitoþi îl blestemau în ºoaptãcând se-mbãta uliþa rãmânea pustie tremurau casele ferecate în zornãitul cântecelor ºi-njurãturilor sale se zvonea cã trãise cu maicã-sa ºi c-o omorâse se zvonea cã-l are pe dracu-n elmie îmi tot vindea gãini aºa cã nu-l judecaml-au gãsit în veceul din fundu’ grãdinii ºi dupã cercetãri s-a stabilit cã zãcuse acolo pestepatruj’ de zileºi-aºa a fost cã altfel nu se explicã putoarea ce s-a tot perindat în perioada aiatotuºi cu-aºa o moarte sigur a prins un loc ladreapta Tatãlui a avut noroc cã nea ºoric, groparul, era în toanebune cã, altfel, cum a zis nea Petre, cre’ cã se-ngropasingur în sfârºit, la-nmormântarea nemernicului chiar n-avenit nimeni dar a venit mama celui pe care-l omorâse

George-Bogdan Stoian

poezie

Ca prin cenuºã înaintãm

George-Bogdan Stoian

1155




Pentru a-ºi ispãºi pedeapsa, tânãrul venise labunicul lui ca sã taie lemne. De fapt, nu eracine ºtie ce pedeapsã. Nu putea fi legat la

infinit de ombilicul pãrinþilor. Intrând în ogradã, bunicul îl aºtepta la poarta

hambarului, cu joagãrul cel lung ºi lucios peumãr. Fierãstrãul se unduia pe umãrul lui lafiecare pas, vâjâind într-un grai necunoscut.Bãiatul ducea sub braþul stâng douã securi ºi înmâna dreaptã þinea o legãturã de trei þãruºi defier.

Intrarã în curtea cu gãini, bãtrânul primul.Înspre gardul de sârmã împletitã ce dãdea înograda vecinilor, buºtenii erau fixaþi în pãmântulmoale. Urmau sã taie împreunã buºtenii cufierãstrãul ºi sã îi despice cu securile. Moºul aveamiºcãri leneºe, dar sigure. Când se apuca detreabã, muncea, nu glumã. Cei doi înfipserãþãruºii de fier sub primul trunchi împotmolit înpãmântul mâlos, ca sã îl rãsuceascã din loc. Selãsarã cu toatã greutatea cãlcâielor pe coadaþãruºilor lunguieþi, bãtrânul mânuind cu miºcãrisigure lama toporului între doi buºteniîngemãnaþi, pânã ce primul dintre ei se clinti. Serostogoli de câteva ori pânã ce fu oprit de o fâºiegroasã, tãiatã din cauciucul voluminos al unei roþide tractor, ce servea ca jgheab pentru hranagãinilor.

Bunicul lãsã fierãstrãul de una din crãciletrunchiului. Bãiatul îl imitã ºi apucã imediatmânerul opus al lamei cu zimþi. La început,miºcãrile lor erau nesincronizate, joagãrul sebãlãngãnea energic ºi fãrã ritm. Doar dupã ceomul mai în vârstã îi explicã tânãrului tehnicamânuirii, vâjâitul metalic se transformã în sunetul

acela sacadat pe care îl scot lemnele tãiate. Zimþiiascuþiþi muºcau din lemn când dintr-o parte, cânddin cealaltã, pânã ce craca se prãbuºi cu untrosnet scurt.

Bãtrânul îngenunche ºi se uitã la capãtulcrãcii, pipãind cu palma acolo unde lemnul eraproaspãt tãiat ºi neted.

- Ehei, cam scump lemnul pentru vârsta care-oare. E destul de uscat pânã ºi în interior.

Sprijinit în coada securii, nepotul, cam ursuz,asudase de efort.

Bãtrânul îºi ºterse cu dosul palmei sudoarea depe frunte.

- Io cred cã prea glumeþ eºti tu în ultimavreme. Cred cã tot cu o glumã ai supãrat-o ºi peprofesoara aia.

- Nu înþeleg ce vrei sã zici, bunicule.- Io totuºi cred cã glumeºti un pic prea mult.

De aia te-a trimis ºi maicã-ta încoace. Ce zici?- Nu mai zic nimic. Aþi luat-o cu toþii razna!

Începând cu profesorii.Moºul aºezã craca tãiatã cu partea netedã în

jos, pe o buturugã groasã ce servea ca suportpentru despicat lemne. Înãlþã securea în aer, fãcuo semiroatã cu braþele ºi tãie craca în douã. Câteo gãinã mai curajoasã se apropia ºi ciugulea peici-colo, de prin scorburi, câte un vierme pitit.

- Da’ pãi ce treabã mai ai ºi cu profesoriiacum? se mirã bunicul.

- Bunule, dumneata pe ce lume trãieºti? De cecrezi cã am fost pedepsit de muma pãdurii?

- Aha. Care va sã zicã te-oi fi luat din nou laharþã cu vreo profesoarã.

- Ei, nu chiar, bãtu în retragere nepotul.- Ba da, eu cred cã te-ai luat din nou la harþã

cu o profesoarã.- Nu!!- Sunt sigur cã te-ai luat la harþã...- Bine, bine, m-am luat la harþã! ºi ce dacã?

Oricum, nu avea dreptul sã mã pedepseascãpentru un asemenea fleac.

- Fleac? ºtii tu ce înseamnã fleac? Ce cuvintenoi ai mai învãþat?

- Da, un fleac, o nimica toatã!- Aha. Poþi sã-mi spui ºi mie despre ce fleac

era vorba? Bãtrânul culese una din gãteje de pejos ºi o aºezã tacticos pe suportul de tãiat. Îi fãcusemn bãiatului cu arãtãtorul, de parcã ar fi vrutsã spunã: „E rândul tãu acum!”

Nepotul luã securea din mâna bunicului.- Nu cred cã are rost sã îþi povestesc despre ce

fleac era vorba. Dacã ai ºti cât de cât englezã,poate cã ar merita. Aºa însã, îmi rãcesc gura depomanã. Capisci?

- Care va sã zicã iar þi-ai fãcut de lucru cuprofesoara de englezã. Nu e prima datã.

- Bineînþeles cã nu! Cred cã existã pe undeva odragoste ascunsã între noi. De aia ne totîmpungem!

- Crezi?- Of, Doamne, bineînþeles cã nu! - ªi atunci de ce te-a pedepsit?Tânãrul ridicã securea în aer ºi încercã sã

imite miºcãrile bãtrânului, însã nu nimeri decât înbuturuga ce servea drept suport.

- Bunule, ce rost are sã îþi explic dacã nucunoºti o boabã englezã? tunã nepotul, vãditiritat de eºecul sãu.

- Încercarea moarte n-are, ridicã moºul dinsprâncene. Dacã o sã mai slobozi încã o datãsecurea aºa, ai toate ºansele sã rãmâi fãrãpicioare. Dacã îmi spui ce ai zis pe englezeºte,atunci te învãþ ºi eu cum sã mânuieºti toporul.Dacã nu vrei, te fac de ruºine la maicã-ta.

- ªtii ce, eºti o vulpe ºi un ºacal la un loc!Bine, bine, îþi spun, numai nu mi te maimuþãriatât. E vorba de un oraº, Leicester.

- Leicester? Asta cu maimuþãritul ai luat-o dela maicã-ta.

- Da. E un oraº din Marea Britanie. Mãgândesc cã de Marea Britanie oi fi auzit. Se scrieLeicester...

- Cum ai zis?- L – E – I – C – E – S – T – E – R !- Aºa, Leicester.- Se scrie Leicester, dar se pronunþã lestãr. Eu

nu l-am pronunþat aºa cum trebuia, ci aºa cumsuna, pe silabe: lei – sis – tãr. Pentru asta amprimit nota doi.

- Cum ai spus, lestãr sau lãstar?- Of, ºtiam eu cã îmi bat gura de pomanã!- Bine, bine, mã las pãgubaº. Nu se poate sã-þi

fi dat doar pentru atât nota doi.- Ei, iatã cã se poate!- Da’ pãi, pe vremea mea sã ºtii cã era mare

lucru sã iei nota doi. Ca sã nu mai zic de unu!- Ei, chiar unu nu am avut pânã acum.- Ce s-a întâmplat dupã ce þi-a trecut nota? îºi

ºterse din nou cu palma fruntea asudatã.- Dupã aceea am fãcut gurã, bineînþeles! I-am

zis ceva de genul cã nu mai trãim sub dictaturã ºicã vremurile s-au schimbat. I-am sugerat sã îºischimbe puþin atitudinea ºi am întrebat-o dacã arehabar ce înseamnã un principiu democratic. ªi ºtiice mi-a rãspuns urâciunea? ªtii? Mi-a rãspuns cãdemocraþia înseamnã dictatura majoritãþii. Atuncim-a enervat de-a binelea ºi i-am zis sã îºi ia lestãr-ul ei preaiubit ºi sã ºi-l vâre undeva!

Andrei Mocuþa

prozã

Lestãr

Yuri Liukshin (Rusia)

1166




- Aºa i-ai rãspuns, mãi bolovane?- Exact aºa! - Da’ de unde ºtii tu ce-i ãla, un principiu

democratic, mãi nepoate?- Existã televizor, bunicule...Moºul se aºezã pe o buturugã ºi cioplea un

ciot din cracã, despicându-l în aºchii subþiri ºiascuþite. În spatele gardului din sârmã împletitãîºi fãcu apariþia figura vecinei, o femeie bondoacã.

- Ce faci, baci Onu, lucrezi din cur? râse eaenergic.

Moºul îºi continuã însã opera fãrã a schiþavreun gest.

- Ce vrei, vecinã, tu nu mãnânci din cur? i seadresã el pe un ton grav. Vecina încurcatã îºi fãcude lucru ºi dispãru. Nepotul savurã scena. Hai,bãiete, sã te învãþ cum sã tai lemne. Trebuie sãînveþi ºi tu, pe urmã sã vezi ce mândrã o sã fienevastã-ta de tine.

- Mda. Domnul ºi doamna Lestãr. Ar sunagrozav.

- Nu trebuie sã ridici securea pânã deasupracapului cã atunci îþi dai peste degetele de lapicioare. O þii aºa, ca mine, la semiînãlþime ºi olaºi sã cadã uºor, fãrã sã izbeºti prea tare.

- Sã trãiþi, sã lestãr-uiþi!- Te uiþi tot timpul sã nimereºti cât mai înspre

marginea butucului, aºa îl despici mai uºor. Ca sãdai în mijloc, îþi trebuie mult mai multã greutateîn braþe.

- Deºteaptã-te, rumâne, din somnul cel delestãr!

- Ce tot bombãni acolo cu lecesteru’ tãu? Haiºi încearcã sã-l tai aºa cum þi-am spus, îi zisebãtrânul, improvizând un paravan în faþa ochilorcu ajutorul palmei, deranjat de soarele dogoritor.Se sprijinã greoi pe o cadã de lemn. Aici ecomoara mea. Butoiul ãsta va da cea mai curatãþuicã de prune. Ia spune-mi, nepoate, cum se zicela þuicã pe englezeºte?

- Bine, acceptã nepotul. Dã-mi lestãrul!- Ce sã-þi dau?- Les – tã – rul, adicã securea. Bãiatul schiþã un cerc cu toporul în aer ºi îl

slobozi în aºa fel încât reuºi sã dezechilibrezebutucul ce se rãsturnã de pe suport. Buniculrâdea de el cu gura pânã la urechi.

- Io te sfãtuiesc sã te pui cu burta pe carte, cãnu eºti fãcut pentru tãiat butuci. Nu vrei sã teconcentrezi. „Cel ce îºi stãpâneºte mintea e maipresus decât cel ce cucereºte o cetate!”

Tânãrul azvârle furios securea cât-colo,împrãºtiind o grãmadã de gãini ce se aciuauprintre gãteje:

- ªtii ce, dã-le naibii de lemne ºi fã bine ºi-midã o lopatã!

- Mãi, cum vorbeºti aºa? Asta numai de lamaicã-ta ai fi putut auzi.

- Îmi dai nenorocita aia de lopatã?- ªi ce vrei, mã rog, sã faci cu o lopatã? De

abia ºtii sã þii în mânã o secure.- Vreau sã ajung în America.- În America?- Da, chiar în America!- Cu o lopatã?- Exact!- ªi ce vrei mai exact sã faci? Sã te sui pe ea ºi

sã îþi iei zborul?- Nu, tãntãlãule! Vreau sã sap!- Ei, nu mai spune!- Chiar aºa. Am vãzut la televizor cã poþi

ajunge în America dacã sapi drept în pãmânt,pânã în partea cealaltã.

- Aha.- Aha!- ªi te încumeþi?

- Ce sã fac, bunicule?- Te încumeþi? Crezi cã reuºeºti?- Pãi, dacã aºa spune la televizor, atunci

oricine o poate face.- Bine, mãi bolovane. Hai sã sãpãm!- Mã ajuþi?- Cum sã nu. Ce, numa’ tu ai vedea America?

Stalingradul l-am vãzut deja.- Bine, bunicule, dar nu ºtiu cât de mult va

dura.- Eh, cât poate fi? Imediat terminãm. Unde-s

doi, puterea creºte!Bãiatul chicoteºte. Împinge cu lopata în

pãmânt.- Uff, e cam tare pãmântul.- Nu e tare deloc. Lasã-mã sã îþi demonstrez

eu! Pentru asta ai nevoie de hârleþ. Cu lopata nufaci nimic. ªtii cum facem, sap eu prima parte, tumergi sã îi ceri la maicã-ta gãletuºa ºi adunipãmântul. Batem palma?

- Da! chiþãi nepotul ºi o zbughi.

Pe când se întoarce cu gãletuºa, moºul e îngroapã pânã la genunchi. O umple cu lopata dintrei miºcãri.

- Uff, ce grea e, bunicule!- Nu te grãbi, oboseºti repede. Uite, am dat

deja de pãmânt moale. Acuºi ajungem la apã.Poate facem o haltã prin Lecester înainte. Ce zici?

- Chiar aºa?- Ai sã vezi.- Bine, golesc gãleata ºi vin.- Nu te grãbi.Pe când se întoarce, bunicul e înghiþit de

pãmânt pânã la brâu.- Bunicule. Bunicule!- Da... da. Vorbeºte mai tare. Doar ºtii cã-s

mai tare de urechi.- Da’ tare grea mai e gãleata!- Þi-am mai spus cã nu e tare pãmântul.- Ah, nu, ziceam cã e grea gãleata! Tare grea!

Încã n-ai dat de apã?- Vrei sã-i vezi pe americani?- Da...- Atunci dã gãleata la umplut.- Dar nu mai pot..., se schimonoseºte nepotul.Împlântã hârleþul cu elan ºi iese din groapã

sprijinindu-se în mâini.- Ai obosit, soldat? Nu am ajuns încã la

Lecester. - Da, zise pe nas bãiatul. Privirea îi e pironitã

mai adânc decât hârleþul în pãmânt.- Continuãm mâine? Ce zici?- Cât mai dureazã?- Asta nu ºtiu sã-þi spun. Dar sigur nu-i mai

mult decât pânã la Stalingrad.- ªi cât e pânã la Stalingrad?- Cam douã sãptãmâni de mers pe jos.- Atunci continuãm mâine.

Pertti Kaskipuro (Finlanda)

Mikhail. Verholantsev (Rusia)

1177




Despre timiditate

Orizontul de reprezentãri al timidului secompune din situaþii neîntâmplate, atitudininemanifestate, porniri nefinalizate. Lumea

lui e apãsatã, scolastic vorbind, de fiinþa posibiluluipentru care numai hazardul mai aduce, din când încând, câte un corespondent actual. Nu ºtie sau nupoate face ca formele închipuirii lui sã se ºiîncarneze relaþional, distorsionat de prezumþia penimic întemeiatã a unor consecinþe abnorme alepropriilor iniþiative. Ceea ce simte nu manifestã,înfricoºat de o reacþie contrarã aºteptãrii lui, iarceea ce îºi doreºte nu conduce înspre fapt,consumându-se în elucubraþia redundantã aaceluiaºi spectru de aprehensiuni, autoafectate.Timidul este acela care nu poate afecta lumeaceluilalt cu gama sau nuanþele propriei afectãri – nupoate face pe cineva sã-i corespundã simþirilor, sã-ipreia ideile, sã-i asume crezurile, sã-i asimilezevalorile. Inhibat de hiperbola prezumatã a efectelorpropriilor atitudini, el se retrage la periferia practiciicomunicaþionale, decis cã nu e încã momentul sã seafirme, cã nu are cadrul cel mai propicemanifestãrii, cã se mai poate amâna, în ideea cãhazardul va reamenaja spaþiul în care spectrelepornirilor lui potenþiale ºi-ar gãsi finalitatea.

Îndrãgostitul, cãutãtorul cunoaºterii ºicredinciosul ar putea fi trei ipostaze revelatoare aletimiditãþii, în temeiul evidenþei cã ele presupuncontact cu anumite alteritãþi – a unui partener, aunui mediu cultural activ, a unei autoritãþi absolutetranscendente. Ca îndrãgostit, timidul îºi consumãdrama într-un teatru al fantasmelor pure, unde sejoacã doar ceea ce doreºte el, în ipostazierea sterilãa închipuirilor lui, fãrã colaboratori reali ºi fãrãspectatori. Priveºte ochi care nu-l vãd, atinge trupuricare nu-l simt, sãrutã buze care nu-i rãspund, îºirisipeºte retorica declarativã în preajma cuiva carenu-l ascultã, se devoteazã unei fantasme. Pasiunilelui evolueazã într-o dramã catharã, în care distanþafavorizeazã idealizãri, inaccesibilitatea creeazãmadone, iar fantasmele asediazã încetul cu încetulspaþiul mintal, impunând o anume autonomiehipnoticã. La modul efectiv nu sunt spuse cuvintelece-i rãsar în minte, nu sunt comportate gesturile,eliberate fantasmatic de spontaneitatea proprieisensibilitãþi, nu sunt angajate iniþiativele al cãrorrãspuns ar putea acorda o alteritate la universulintenþional propriu. Captiv unui vis pe care nu-l ºtieîmplini, timidul îºi hrãneºte glosarul atitudiniipractice cu semnificaþiile insuficient exersate alepropriilor reverii. Inaderent alteritãþii reale, timidulse iubeºte pe sine, ipostaziat ca partener al propriei

fantasme erotice, cãreia dorinþele proprii îi dicteazãtipurile de rãspuns, îi induc modulul reactivcomplementar.

În ipostaza de cãutãtor al cunoaºterii saupracticant al culturii, timidul nu se crede niciodatãsuficient de avizat încât sã punã în circulaþie oipotezã, sã facã publicã o idee, sã propunã operspectivã interpretativã nouã sau un nou stilcreator, chiar dacã s-ar crede posesorul vreunuiadintre elementele enumerate. Se limiteazã la aconsuma idei, convingeri ºi argumentaþii strãine,sporindu-ºi complexul periferiei, proporþional cuvastitatea dezvãluirilor de opere ºi specii culturalenoi. Infantilismul lui îl menþine în stadiuldependenþei ombilicale de crezuri, valori, convingeriºi semantizãri gata formulate. Dacã intrã-n disputã,obligatoriu aduce mai devreme sau mai târziuargumentul autoritãþii, exaltã valori ºi figuri deempatie universalã, predicã elemente de ortodoxieinerþialã, recurge meticulos la ticuri ºi cliºee, semiºcã în aria locurilor comune, unde se simteposesorul evident al legitimitãþilor infailibile.

În sfârºit, ca purtãtor al vreunei identitãþireligioase timidul nu crede decât în cadrele ºi întrelimitele vreunei predanii autoritare instituþionale, nucautã decât un Dumnezeu oferit de alþii, mefientfaþã de sine ºi pornirile interogative proprii.Raþiunea credinþei lui este constituitã din exemplulceluilalt, dintr-o tradiþie de expresie hagiograficã, omodã sau chiar, la limitã, un tic social. Deturul întimp al unei moºteniri ori, în spaþiu, al uneiasumãri sociale constituie testul, trecut înpreliminarii de naturã mimeticã, pentru ca timidulsã-ºi compunã un stil de religiozitate, niciodatãsingular, niciodatã suficient de propriu ºi de riscant,încât sã evolueze sub tensiunea vulnerabilitãþii.Preponent al excelenþei strãine, lasã întotdeaunaaltuia sarcina autorizãrii unui mesaj ori a instituiriiunei conduite, rezervându-ºi pentru sine agoniaderiziunii, avocaþia descalificantã. De teamã sã nudevinã eretic, timidul se refugiazã în dogmatism;nefericit în absenþa vreunei certitudini radicale,sfârºeºte prin a radicaliza o convingerecircumstanþialã, pe care-o socoteºte mai apoiîndrituit nucleu al vreunor adeziuni.

Timiditatea este, spre a utiliza o licenþã delimbaj kierkegaardianã, o maladie a relaþionãrii. Nuexistã un timid în sine, ci numai în relaþie cucelãlalt, ipostaziat sau nu, ori în spectrul unorrelaþionãri posibile. Punându-i în faþã oglindaceluilalt, timidul reflectã imaginea sinelui în

modalitãþi ce-l fac sã se simtã failibil, inadecvat,fisurat, iar complexul propriei incapacitãþi demanifestare îl face sã caute evitarea uzului derelaþii. Viciul tactic al timidului constã în orientareaspre sine a intenþionalitãþii relaþionale, învinsã deincapacitatea aderãrii la celãlalt, care e generatorulactiv sau pasiv al acelor specii intenþionale ce-i facmanifestã carenþa. Timidul este un performer sterilal posibilului, de care este confiscat, în aºa mãsurãîncât sfârºeºte prin a-l confunda cu actualul. Întrelumea somptuoasã a reprezentãrilor lui ºi cea aatitudinilor efectiv relaþionale existã o fracturã totalãsau, cel puþin, o discontinuitate, dupã gradulsuferinþei proprii timidului. Existã o anumeincapacitate de încarnare a fantasmelor în cazuloricãrui individ sau tip uman, prin simplul fapt allimitãrilor la care este supus, însã timidul îºisuplimenteazã inadvertenþele cu lumea actualitãþiiprin inabilitãþi de procedurã, neîncredere, rezerveprincipiale.

Simptomele comportamentale ale timiditãþii nuexplicã totuºi esenþa acesteia, de naturã psihologicã,nici nu indicã în direcþia vreunei cauze. Lipsaexerciþiului social, slaba antrenare relaþionalãîntreþine timiditatea, oricare ar fi cauzele ei.Necesarã, explicaþia psihologicã ar rãmâne oricuminsuficientã. Adaosul sociologic ar putea sã ocompleteze, dar nu sã-i epuizeze conþinutul.Problema timidului trebuie pusã tocmai în acestpunct, unde se vede fiinþa lui în felul în care este,cu limitele ºi atitudinile precis manifeste. Oraportare ontologicã la timiditate nu este, de aceea,deloc improprie. Ba poate este chiar necesarã,pentru cã va trebui sã ne întrebãm: ce conþinut arefiinþa timidului, indiferent care ar fi cauzele carenþeilui. ªi încã, dincolo de faptul de-a consideratimiditatea o carenþã comportamentalã, e de vãzutaspectul propriu-zis pozitiv al modului în care eaconfigureazã un tip comportamental. Desigur,timiditatea nu e atitudinea idealã pentru cel care sedefineºte în funcþie de efecte obþinute prinmodalitãþi pe care ea nu le comportã. Dar ea esteoricum un mod al fiinþei umane, definit încircumstanþe sociale precise, de care depindetraiectoria cel puþin provizorie a unui individ. Caatare a gãsi orizontul corect al timidului, înseamnãsã-i identifici conþinutul de fiinþã, ceea ce este el aºacum e, compoziþia universului de reprezentãri, de

Timiditatea, maladie arelaþionãrii

Vianu Mureºan


“Vã transpirã mâinile sau roºiþi când aveþi o întâlnire importantã? Sau poate nu puteþi mânca saudormi înaintea unui astfel de moment? Cercetãtorii elveþieni au gãsit soluþia: un spray nazal care vã vin-decã de timiditate. Oamenii de ºtiintã de la Universitatea din Zurich au testat aceastã nouã soluþie pe 70de voluntari care sunt neliniºtiþi înaintea unei întâlniri importante ºi au obþinut rezultate bune, scrie IlMessaggero online. Spray-ul emanã o formã sinteticã a oxitocinei, un hormon produs în mod natural deorganismul nostru atunci când suntem îndrãgostiþi, au explicat cercetãtorii la Congresul Mondial de laMelbourne (Australia). Se pare cã acestã substanþã ne ajutã sã depãºim fãrã timiditate momentele impor-tante, sã trecem cu bine peste obstacolele de fiecare zi, în relaþiile cu strãinii, colegii sau superiorii. Pentrua avea efect, produsul trebuie inhalat cu o orã înainte sã ne confruntãm cu acele situaþii stresante care nefac emotivi. Acum acest produs este testat la scarã largã pentru a se verifica eventualele efecte adverse, iarcercetãtorii spun ca va fi gãsit pe piaþã începând de anul viitor.” (www.somn.ro)

1188




afecþiuni ºi porniri proprii, modalitatea situãrii luiîn relaþie cu ceilalþi ºi în perspectiva timpului. Parepretenþios spus, ºi totuºi o ontologie a timiditãþii arfi versiunea cea mai cuprinzãtoare a realitãþii ei, caorizont în care intrã insul uman propriu-zis, undemanifestã atitudini, efectueazã gesturi, selecteazãvalori ºi adoptã orientãri.

O specificare trebuie adusã, e vorba nu atât deontologia fiinþei timidului, cât de modalitateaacesteia. Între atributele necesare ce þin de fiinþaumanã nu intrã timiditatea, dar în momentul încare apare ea începe sã torsioneze calitateamanifestã a acesteia, devenind o modalitate saugen. Ajustând limbajul la atare idee, corect ar fi nusã predicãm starea de existenþã a timidului, cinumai starea lui comportamentalã. Legitim eaºadar sã spunem nu cã „individul cutare estetimid”, ci cã acesta „se comportã ca un timid”, fãrãa forþa în vreun fel inferenþele. Desigur, pareconsecvent sã susþinem, cã din comportamentultimidului putem infera o stare de fiinþã atimiditãþii, însã þinând seamã de faptul cãmanifestarea ei efectivã este socialã sau relaþionalã,niciodatã nu fiinþa este cea care frapeazã sauexprimã ceva, ci numai modalitateacomportamentalã. Ontologia modalitãþii admite pelinie strict abstractã una a fiinþei, numai cã nu enevoie de aceasta, deoarece fiinþa nu se calificã princontingenþele relaþionale ale participanþilor la ea.

În conþinutul ei de maladie relaþionalã,timiditatea comportã câteva trãsãturi specifice caretrebuie indicate. Timidul este agentul unor situaþiirelaþionale. În cadrul acestora el primeºte impulsuri,preia aprehensiuni ºi îºi compune reprezentãri,manifestã reacþii. Dintre agenþii ºi instanþele socialeselecteazã numãrul celor importanþi pentru el, faþãcu care îºi creeazã traseele relaþionale principale,manifestând interes, dezvoltând rãspunsuri. Faþã cuaceºtia atitudinea lui este de complexare asimetricã,elaboratã fie printr-o falsã analizã, fie prin diverseimpregnãri emoþionale. Ceilalþi, sau unii dintre ei, ise reprezintã sub specia unor hiperbole, antrenândca atare relaþionãri stângace, gesturi abnorme,rãzbãtând dintr-o intenþionalitate vulnerabilã.Antrenat de situaþie în contact cu aceºtia, timidulnu reuºeºte sã exprime decât aria fredonatã a unorefuziuni dintr-o datã eclipsate. În el sporeºtetensiunea inconvertibilitãþii propriului sentimentrelaþional la gestul social, capãtã proporþiinemulþumitoare finalitatea abreviatã a iniþiativelorstângaci manifestate.

În unele situaþii, comportamentul lui rãbufneºteîn complementul superior al propriilor complexe,exercitat de regulã în relaþiile cu persoane de gradsecund sau periferice în componenþa lui societalã,devine infatuat ºi prezumþios, ca ºi cum asta i-arcompensa frustrãrile înregistrate în vasta panoplie anereuºitelor lui. Nemulþumirea de sine capãtãatunci forma unei neputinþe, incapacitate areprezentãrii ºi exprimãrii conforme cu propriaîncãrcãturã psihicã, sentimentul manifestãrii înrãspãr a propriilor intenþionalitãþi. Dacã esteconºtient de sine cu suficientã acuitate, ceea ce arînsemna sã-ºi identifice precis ipostaza în fiinþã,timidul se recunoaºte un inadecvat al manifestãrii,un consecvent involuntar al duplicitãþii naive.Textul reprezentat de figura lui retoricã este unpalimpsest, înscris peste ºirurile estompate deumbrã ale vechilor ºi nemanifestatelor versificãri.

Ne este dat destul de des sã vedem sau sãsimþim timiditatea, numitã impropriu ºiemotivitate sau ruºine, aceastã trãsãturã de

personalitate constituind, de fapt, eroina rândurilorcare umeazã. Timiditatea desemneazã, la nivelulsimþului comun, manifestãri foarte diferite, carevariazã de la bâlbâialã, roºeaþã a obrajilor, fâstâcealãla simptome mult mai grave care depãºesc simplasfioºenie ºi sugereazã tulburarea anxioasã socialãsau fobia socialã.

În ceea ce priveºte cauzele timiditãþii, sevorbeºte chiar despre posibilitatea identificãrii uneigene a timiditãþii, iar cercetãrile întreprinse pe ºori-cei sugereazã cã nimic mai mult decât îndepãrtareaunei pãrþi infime a creierului ne-ar putea face maiîndrãzneþi. Totuºi, aceste descoperiri nu absolvã devinã pãrinþii ºi mediul socio-cultural, care sunt încontinuare consideraþi principalii vinovaþi de “stig-matul urechilor roºii.”

Timiditatea este unul dintre acele subiectedespre care nu se poate vorbi decât în cunoºtinþãde cauzã. Fie eºti un specialist care a petrecut operioadã îndelungatã observând cu un ochi compe-tent sfioºi de grade diferite, fie te numeri printre ceiurmãriþi. Nicio ºansã sã fiu specialist, aºa cã, dinfericire pentru mine sunt una dintre, se parenumeroasele, persoane care prezintã aceastã trãsã-turã sau dupã alþii, tulburare de personalitate.

Existã mulþi factori care îl determinã pe timid sãafirme cu tãrie cã timiditatea nu face bine, ba maimult dãuneazã atât timidului, cât ºi celor din jur.Nu cred cã este necesar un efort intelectual preamare pentru a ajunge la aceastã concluzie. Oricum,dacã se doreºte trecerea peste aceastã fazã, ajungesã îl amintim ºi sã îl credem pe cuvânt pe Aristotel,care spune foarte clar: “Mãreþiei sufleteºti e maiopus spiritul umil decât vanitatea. Cãci micimea desuflet se întâlneºte mai adeseori ºi defectul e mairãu.” Exemplele în acest sens sunt inutile, având învedere faptul cã, la cât de rãspândit este“fenomenul” nu cred cã existã persoanã care sã nusufere din cauza lui sau sã nu se fi jenat vreodatãîn prezenþa vreunui ruºinos. Cãci, din pãcate, astachiar se întâmplã. Atmosfera stânjenitoare creºtedirect proporþional cu intensitatea roºului obrajilorºi al urechilor sau cu stranietatea sunetelor ºifluierãturilor produse de uscãciunea gurii care, larândul lor aduc încã un plus de roºu aprins.Concluzia este clarã: timiditatea trebuie învinsã! Învederea atingerii acestui scop indispensabil uneivieþi cât de cât normale existã o sumedenie de tru-curi oferite de surse mai mult sau mai puþin spe-cializate. Sfaturile precum: cautã contactul cuceilalþi, poartã-te ca ºi cum nu ai fi timid, cândinteracþionezi cu ceilalþi încearcã sã nu îþi fereºtiprivirea, aratã cât de bine poþi ºi fii o persoanã po-zitivã trãdeazã o oarecare urmã de sadism dacã negândim la definiþia oficialã a timiditãþii: “prezenþainhibiþiei ºi disconfortului în situaþiile sociale.Timiditatea include componente afective, cognitiveºi comportamentale. Componenta afectivã implicãanxietatea ºi disconfortul psihologic, componentacognitivã frica de evaluare negativã, gânduri auto-depreciative ºi conºtientizarea excesivã a sinelui, iarcomponenta comportamentalã implicã slabe com-petenþe sociale.”

Dacã însã presupunem prezenþa unei doze demasochism în bietul timid, putem afirma cã acestetrucuri trebuie sã aibã efect, din moment ce apli-carea lor înseamnã deja victoria asupra timiditãþii.Totuºi, compasiunea mã obligã sã sintetizez ele-mentele care au contribuit la ivirea unei situaþii încare timiditatea a fost, pot sã o spun cu mândrie,

pur ºi simplu ignoratã. Efectul, la care se ajungefãrã suferinþe ºi fãrã reacþii adverse este însã defoarte scurtã duratã. Astfel, este nevoie de conjunc-tura mai multor factori. Mai întâi, o obosealã crun-tã coroboratã cu o foame ajunsã în vecinãtatealeºinului. Apoi, o coadã nu prea mare la casa super-marketului ºi o vânzãtoare la rândul ei obositã ºinemulþumitã de patronii nemþi. Probabil cã oimportanþã oarecare o are ºi primul trimestru desarcinã. Toate acestea, plus o replicã deranjantã dinpartea nemulþumitei ºi gata, timiditatea este învinsãfãrã drept de replicã. Ba mai mult, îºi face apariþia,îndrãznesc sã spun, tupeul (care, trebuie sãrecunosc, rãmâne, la intensitatea tupeului timid!).Ieºirea din scenã se face pe un ton triumfãtor, iarprietenii te privesc uimiþi. Pentru a nu trãda impor-tanþa covârºitoare a momentului, spui cu o voceîmpãciuitoare cã doamna o fi având o zi grea.Episoadele de acest gen sunt adevãrate momente deglorie în viaþa unui timid, sunt episoade cu o încãr-cãturã emoþionalã atât de puternicã, încât suntpovestite dacã nu nepoþilor, sigur copiilor. Este ade-vãrat, este improbabil sã ai des parte de o conjunc-turã atât de fericitã, însã cu siguranþã funcþioneazã.

Ei, dar ca sã alungãm tonul acesta trist de “sunttimid, dar nu prea mã pot trata”, nu rãmâne decâtsã ne gândim la pãrþile bune ale timiditãþii. Astfel,timidul are de cele mai multe ori o aurã (bãnuiesccã roºiaticã) de mister, ceea ce îl poate face intere-sant. Mai mult, dacã ai norocul sã suferi de otimiditate foarte vizibilã, cu tot tacâmul plus ele-mente personalizate, þi-ai asigurat simpatia (înruditãcu mila) din partea grupului, de care însã este greusã mai scapi. Un alt avantaj important este cã nupoþi fi timid ºi arogant în acelaºi timp, aºa cã totnu e chiar aºa de rãu. Sau cine ºtie, pentru cã une-ori timidul, retras ºi tãcut poate pãrea arogant.Magicul numãr trei este suficient pentru amenþiona câteva avantaje ale timiditãþii.

Însã, din pãcate, o altã descoperire importantãtrebuie amintitã, cu scopul de a determina timidulsã punã în practicã sfaturile utile despre care amvorbit mai sus: s-a dovedit cã ºoriceii neofobi, adicã,pânã la urmã, timizi, mor mai repede decât cei neo-fili. ªi sincer, nu cred cã existã un motiv mai bundecât acesta pentru a-i privi pe ceilalþi în ochi, pen-tru a te purta ca ºi cum nu ai fi timid, pentru aarãta bine ºi a fi o persoanã pozitivã.

Timiditãþi Iulia Grad

Lembit Karu (Estonia)

Lipsa de îndrãznealã ºi încredere în forþeleproprii, cum este definitã aceastã trãsãturãcomportamentalã este o valoare aparent

negativã, încadratã de psihologia modernã chiar însfera patologicului. Caracterul discutabil ºi relativ altimiditãþii constã în cauza ei care poate fi, conformdomeniului de studiu menþionat anterior, atât undat genetic, cât ºi un produs al mentalitãþii. Dacãtimiditatea cultivatã este înruditã cu un cult almodestiei, o culturã fondatã pe respectul faþã detradiþie ºi faþã de reprezentanþii autorizaþi ai acesteia(mentorul, pãrintele, profesorul etc.) sau esteapanajul unei firi introvertite ºi al unuitemperament melancolic, relaþia de comunicare pecare o viciazã va spune ceva anume despresubiectul în cauzã.

În funcþie de cele douã contexte de apariþie atimiditãþii, ne putem referi la ceea ce studiile despecialitate numesc timiditate amoroasã, culturalã ºisocialã. Timiditatea amoroasã este caracteristicãadolescenþei ºi reacþiei în faþa unei contradicþii: ceadintre instinct ºi raþiune. Studiile, dacã nuepuizeazã acest subiect, cu siguranþã îi deschid mis-terele educând gestul. Interconectatã cu mentali-tatea istoricã ºi etnicã, timiditatea amoroasã poatefi favorizatã sau combãtutã.

Timiditatea culturalã este un caz cu totul spe-cial, referindu-se la raportul omului cu tradiþia prin

educaþia ºi formarea lui intelectualã. Diferenþiereade bazã apare între civilizaþia occidentalã careeducã în spiritul ambiþiei absolute, a posibilitãþiinelimitate ºi deschise a celui care încearcã, eºeculfiind raþionalizat prin interogarea istoriei, a sistemu-lui ºi, pe de altã parte, civilizaþia orientalã careblameazã slãbiciunea de caracter ºi sancþioneazãindividul pentru insuccese, meritele revenind cadru-lui de formare a acestuia.

În cele douã accepþiuni de mai sus, timiditateaînseamnã incapacitatea de a acþiona spontan, teamaºi reþinerea faþã de exprimarea liberã ºi inhibareajudecãþii morale, intelectuale a individului. În con-tinuare mã voi referi la timiditatea socialã ca la orelaþie în curs de cronicizare în condiþiile în carecapitalismul culturii favorizeazã propriile-i nevroze.Spaþiul social ca spaþiu de joc poate întreþine douãtipuri de relaþii: socializarea ºi sociabilitatea. Primaapare în spiritul narativizãrii experienþei empirice acotidianului, a doua este o relaþie omogenã întreanonimi, fãrã temporalitate narativã, un aici ºiacum al mãºtilor ºi rolurilor sociale. Dar înainte desocial, timiditatea porneºte ca reacþie la o prezenþãstrãinã relaþiei stabilite între sine ºi lume.

Deºi nãscutã între Renaºtere ºi Revoluþie, noþi-unea de individ se defineºte prin dimensiunea inte-rioritãþii înainte de a o opune unor spectatorisociali/sociabili. Ortega Y Gasset crede cã umanul

se defineºte prin capacitatea de interiorizare per-ceputã ca o reculegere în sine ºi contemplare a ceeace îi este exterior omului, pentru ca ieºind din sine,acesta sã îºi proiecteze subiectivitatea asupra lumii.Denaturarea acestui proces, el o numeºte pertur-bare, alterare, în sensul de raportare la alteritatepentru concluziile legate de experienþa vieþii. Ori,umanul înseamnã numai acel rod al convingerilordobândite prin meditaþia introspectivã.

Nesiguranþa individului descentrat din sine,rãspunsul lui mecanic ºi mimetic la stimulii exteri-ori, fãrã regãsirea scopului propriu, cred cã ajungeîn sfera timiditãþii. ªi totuºi, teama resimþitã caexpunere dureroasã a propriei decizii unei evaluãriexterioare, presupune încã acea conºtiinþã a valorii,a responsabilitãþii ºi a riscului, care sunt cele treiprincipii care certificã autenticitatea acþiunii umane.

Societatea modernã supune individul nervo-zitãþii schimbãrii perpetue ºi relativitãþii tuturor val-orilor, moralei ambivalente care nu mai poategaranta actele omului. Noua culturã este antiuman-istã în raport cu caracterizarea umanitãþii fãcutã deOrtega Y Gasset, pentru cã separã scopul ºi efecteleactelor umane de premisele lor ºi de responsabili-tatea individualã. În acelaºi timp, cucerirea libertãþiide automodelare nu mai este înþeleasã cadesãvârºire a sinelui, ci ca posibilitate de a schimbaroluri, de a fi mereu altul.

În cadrul relaþiilor interumane, aceastã hete-ronomie e încadratã de mulþimi psihologice sauneotriburi, în terminologia lui Baumann, celebrândizbucnirile spontane ºi efemere, dar ºi sociabilitateaca joc de mãºti în care faþa este ascunsã.Neacþionând niciodatã ca totalitate, individul îºi

lui Joseph Beuys, preacinstitului ºarlatan

Ca orice furaj-concentrat, ºi definiþia dinDEX acoperã prea puþin din sferasemanticã, din nuanþele ºi alungirile

timiditãþii. Apoi, pot înþelege cuvîntul numai într-un context dat, în istoria propriei vieþi, sãspunem. Nu poate fi timiditatea ºi o carapacepentru altceva? Nu poate ea compune ºiorganisme simbiotice? Asta voi încerca sãdemonstrez în cele ce urmeazã.

Începutul inteligibil al vieþii mele îl plasez înanii din urmã ai regimului Ceauºescu. Anii `80 aisecolului trecut. Prins de mic într-o cursã pentruºoareci (gri, igrasioasã, întunecatã, avitaminizatã,radiind rahitism, mirosind a cauciuc ars ºi clor dela combinat). Aerul pe care-l întîlneºti încyberficþiunile lui William Gibson dupã care toþicad pe spate. Sînt timid în faþa pãrinþilor, aprofesorilor, a miliþienilor, a maistrului de la orelede lucru manual, a vînzãtorului care mã înºalã lacîntar, a securistului care apare în mijlocul orei deistorie. Ca sã (ne) lãmureascã ceva. Dar ºitimiditatea mea are, la bazã, o poveste, o istorie:n-am fost timid în paradisul meu preºcolar, deanalfabet. N-am fost timid pe maidanele ºi-nostroavele nesupravegheate. Eram, în – ar scrieSimona Popescu – acel regnum puerile, agresiv ºirãzbunãtor cu sora mai micã, cu duºmanii soreimai mici, cu puºtimea pe care trebuia s-o tolerezpe terenul de joacã, pe falezã, pe maidanele de lamarginea oraºului, în blocurile din jur. În cazulmeu, alien se-nveºmînteazã, cameleonic, cinic, pre-

inteligent, în carapacea timiditãþii. A lui: uitaþi-vãce note bune are, cît de cuminte stã la ore, cumar putea sã-i taie mîna lui Marius Stanciu, sãpocneascã o „pãlugã” cu 5 ani mai mare, sã-ischilodeascã, de unul singur, pe golãnaºii de la„DubluVe”? Sã se lase schilodit în lupte inegalecu golani aproape adulþi, numai pentru a rãzbunaofensa (de cele mai multe ori verbalã)?

Manifestam o timiditate-agresivã, deghizatãisteþ. Pãstram hangerul ascuns în anteriu,strãmoºeºte. (Le) pãream credul (în iconoclasmulmeu), în acord cu Epoca de Aur, cu „deceniile deîmpliniri mãreþe” pe care ni le livrau: pãrinþii ºisectoriºtii, educatorii ºi poeþii stadioanelor, radioulºi televiziunea, romanele româneºticontemporane, CAP-iºtii ºi UTC-iºtii – ºi eiîmpotmoliþi în aceeaºi timiditate. În conformism.În panicã. În disoluþie mentalã. În smereniasocialist ºtiinþificã. Dar, oare, cunoºteau ei ºieliberãrile anarhiei pure, ale fight-club-ului demaidan, de subsol de bloc, de tatami înþesat decuiburi de ºobolan? Scãpau ei de bacilulideologiei unice prin intermediul bãii de acizi aviolenþei ºi animalitãþii? Îºi scoteau slipultimiditãþii înainte de a se strecura – solemn – încada cu apã cãlduþã?

Mã iritã (cã trebuie) sã fiu în halul ãsta deretoric. (Fuck ºi eu ce pot...) Îi vãd, îi întîlnesc ºiastãzi pe timizii monovalenþi, copiii cuminþi aiproletcultismului & pupincurismului. Îi vãd ºi îiîntîlnesc peste tot. Îmbrãcaþi bine ºi vitaminizaþi.Unsuroºi ca orice biluþã din rulmentul Puterii. Dela cei mai tineri la cei mai bãtrîni, înºiraþi pe o

scarã Richter a ticãloºiei sociale.Timiditatea este, uneori, oximoronul violenþei.

Dar:

Timiditatea e, cel mai adesea, costumulprotector al proºtilor ºi incompetenþilor, alipocriþilor ºi ranchiunoºilor (aceºtia din urmã,neintraþi încã în mecanismul puterii). Ieri ca ºiazi. Of, tantiile alea, dramatice ºi timide,îmbujorîndu-se în faþa unei buruieni lexicale! Of,masculii ãia care nu te pot privi mãcar în ochidindãrãtul ochelarilor cu ramã de firmãdindãrãtul ghiºeelor securizate! Of, tipiirevoluþionari care performeazã limbajul depermafrost! Ieri ca ºi azi. Fuck off!

Slavã Domnului!, din subsolurile rãsunãtoare(drum & base, ethnojazz), din rockotecile drapateîn verminã ºi negru, urcã popoarele adolescenþilorºfichiuitori. Internetul îl colonizeazã, lent, triburiale dialogului isteþ, guerrilele spiritului civic,alternativii din toate clasele sociale. Dacã nuputem extirpa timiditatea ºi cacofonia structuriide putere din societatea lor, sã ne mutãm cu toþiiîn lumea – permisivã ºi polifonicã – a reþelei, încluburile ºi asociaþiile noastre... Sã acþionãm!

PS: Post scriptum-ul nu þi-l mai scriu aºa cumam intenþionat, dragã Oana, pentru cã tu eºtiinteligentã ºi filozoafã ºi þi-ai dat deja seama cãnu militez – de-amorul artei – împotriva timiziloradevãraþi, blocaþi în propria lor fiziologie,împotriva timizilor (aº zice) autentici ºi reci ºiretraºi în lumea aia a lor. Unde nu ºtim dacã eaºa cald ºi aºa bine ºi dacã se poate ajunge în top.ªtim numai cã am dona un rinichi ca sã intrãm,fie doar cîteva secunde, în lumea aia autenticã ºinonviolentã a timizilor adevãraþi...

1199




Epoca timiditãþii vs epocaacþionismului

ªtefan Manasia

Timiditatea în societateapostmodernã

Ioana Sigovan

2200




pierde justificarea intrinsecã a actelor sale, supunân-du-se unui bine comun. Liniºtea pe care o câºtigãîn schimb este cea a non-deciziei, raportându-se laun cadru fix de reguli. Nici în forul interior arbitrulconºtiinþei nu se mai raporteazã la etica intimitãþii,ci la cea a anonimatului mulþimii. Dacã etica inti-mitãþii însemna cunoaºterea celuilalt ca alteritatesimetricã dar unicã, omul rãmâne acum singur înmulþimea în cadrul cãreia devine un element inter-schimbabil. Modernitatea valorizeazã prezentul ºiprin aceasta, factorul de risc al oricãrei relaþii culumea este ridicat, cu atât mai mult cu cât omul apierdut suportul tradiþiei ºi al transcendenþei.

A fi timid înseamnã a avea rezerve ºi devinesinonim cu a fi inadaptabil, incompatibil cu mase-le, incoerent în discursul sociabilitãþii. Pânã aici,aceastã complexitate se poate unifica sub voinþalucidã de opoziþie ºi puterea de a te bucura de sinefãrã concursul celuilalt, însã atunci când postura devinovat este supusã judecãþii eticii postmoderne,timiditatea va fi recunoaºterea înfrângerii, sau adurerii singurãtãþii ca resimþire a unui gol. Culturaoccidentalã cultivã sociabilitatea care transformãintimitatea în singurãtate, face din adâncirea în sineo pierdere de sine prin impresia cã acþiunea sepetrece în exteriorul fiinþei. În schimb, naufragiereaprintre lucruri este perturbarea ordinii interioare,anonimizarea.

Timiditatea culturalã presupune insularitate.Aceasta este receptatã negativ pentru cã, nu seîncadreazã în discursul universal. Subiectivitateaezitã în a se exprima pentru a nu fi judecatã.Astfel, individul este educat sã se teamã de a fiacelaºi cu sine. El poate fi mereu altfel, îi propunesocietatea capitalistã, cu condiþia ca multiplicitateamãºtilor sã substituie expresivitatea complexã afeþei.

Concluzia mea, evocând bolile metaforice aleepocilor culturale marcante ale istoriei cuprinse înlucrarea lui Susan Sontag (Boala ca metaforã), estecã spre deosebire de perioadele analizate de ea,boala societãþii actuale este una mentalã(mentalitarã). Paradoxul în epoca libertãþii deexprimare este cã ea nu oferã niciun instrumentpotrivit evaluãrii intrinseci a individului ºi cãvaloarea acestuia trebuie tradusã în rol socialpentru a nu fi retoricã. Acum garanþia valoriiumane se gãseºte în exteriorul subiectului, ba maimult, interioritatea trebuie sã devinã un buncomun. Timiditatea blocheazã actul extrovertirii,dar vindecarea ei denatureazã raportul intrinsecdintre scopul ºi efectul intenþionat. În orice direcþieam merge, comunicarea se falsificã dupã acelaºimodel al “falsei întâlniri” la care se referã Buber.

S-a nãscut în 1913 ºi, la vîrsta aproape biblicãa întemeietorilor în Genezã, este încã foarteviu. Abia adus de spate, îl întîlneºti zilnic

prin oraº, mereu dispus sã schimbe o vorbã cucineva, dar mai ales prezent în mai toate locurileunde cultural se întîmplã ceva. Are o miraculoasãdependenþã de culturã ºi de evenimente publiceale acesteia. Bãtrîneþea biologicã e compensatã deo curiozitate intelectualã uimitoare, cumvanefireascã la o vîrstã la care individul îºi exhibãde regulã ideile fixe ºi sensibilitatea posacã.Criºan Mircioiu, cãci despre el este vorba,ostenteazã prin vitalitatea sa luminoasã, una alecãrei surse sînt de naturã preponderent spiritualã.Cu siguranþã, existenþa sa nu s-a consumat nicifrenetic, nici apatic, ci în acord cu un proiectdestinal. A avut, adicã, ritmul unui om cu destin.Mai are doar vreo cinci ani pînã la împlinireaunui secol ºi nu stã o clipã. Îl vezi la diversesimpozioane, la vernisaje de expoziþii ºi la lansãride cãrþi. Merge la teatru ºi la operã. Cumpãrãcãrþi ºi chiar opere de artã, însã nu ca sã adune,ci cu sentimentul tonic al întreþinerii ambianþeisale originare. El s-a format în anii ’30 aisecolului trecut, în atmosfera universitarãîmbibatã de culturã a Clujului. Îºi începe carieraîn medicinã, cu specialitatea chirurgie.Extraordinar ºi cu un aer de poveste rãmînefaptul cã la cununie i-a fost naº poetul OctavianGoga. S-a cãsãtorit atunci cu fiica lui OnisiforGhibu, unul dintre fãuritorii României Mari ºiprincipalul reformator al învãþãmîntuluiromânesc. Din 1937 îºi începe o strãlucitã carierãuniversitarã la Clinica Chirurgicalã I, dublatã deaceea de chirurg practician. Activitatea ºtiinþificãrãmîne ºi ea extrem de fecundã, cristalizînd într-ooperã care numãrã sute de lucrãri ºi comunicãri.A publicat însã ºi cîteva studii monografice cu ovibraþie umanistã, depãºind stricta specialitate:Albert Schweitzer (1983), Omagiu IuliuHaþieganu (1985), Omagiu Victor Papilian (1988),Onisifor Ghibu la a 20-a aniversare a UniversitãþiiDaciei Superioare (2001), Theodore Billroth ºichirurgia (2002). Toate acestea constituieemergenþe ale unui fenomen singular în mediuluniversitar transilvan. Istoricii vieþii universitare ºicei ai culturii l-au numit ªcoala MedicalãClujeanã. Ca realitate propriu zisã, el denumeºteperformanþele mai puþin obiºnuite din mai toatedisciplinele medicale. Dupã Unirea din 1919 s-auformat aici cîteva somitãþi ale medicinii, multedintre ele cu prestigiu internaþional. Clujuldevenise locul privilegiat de actualizare avocaþiilor fondatoare. Parcã aici începea totul ºicreºtea miraculos într-un timp concentrat. Elatrãgea oameni valoroºi de pretutindeni, oferindu-le ºansa afirmãrii. Criºan Mircioiu, bunãoarã,venea din Cîmpina, dar a devenit în vreme unclujean “fundamentalist”, cu un sentimentindestructibil al apartenenþei la acest spaþiucultural matricial. Sã mai spun, apoi, cãîntemeietorii ºi urmaºii imediaþi ai ªcolii Medicalen-au rãmas niciodatã niºte riguroºi ºi autiºtiprofesioniºti. Cei mari au mereu deschidere sprecultura înaltã, spre artã ºi chiar spre creaþie. Uniitrãiesc cu nostalgia catalizatoare a omuluirenascentist, precum ºi în orizontul unuiumanism consistent. Sînt specialiºti de anvergurãîn domeniu, cu o formidabilã moralã a muncii ºia datoriei. Modelul arhetipal al unei asemenealumi este Victor Papilian, cel care absolvise nu

doar Facultatea de Medicinã, ci ºi Conservatorul(clasa vioarã). A reformat integral anatomia,elaborînd primul tratat performant, ºi astãzivalabil; în interbelic a fost ºi director al Operei ºial Teatrului, a scris cîteva cãrþi excepþionale deprozã, a înfiinþat Institutul de Anatomiedescriptivã ºi topograficã etc. A creat în Cluj oambianþã, amprenta cãreia o poartã prin ani ºiCriºan Mircioiu. Una dintre mãrcile acestoroameni exemplari este modestia dezvoltatã dintr-un anume tip de nobleþe sufleteascã ºi dintr-ofoarte activã conºtiinþã a comunitãþii. De aiciprovine vocaþia unei vieþi utile, structuralãexistenþei lui Criºan Mircioiu. El refuzã starea deodihnã, de aºteptare resemnatã a sfîrºitului.Prezenþa în lume nu poate fi decît dinamicã, iar

viaþa personalã are un rost în mãsura în care oconsacri unui interes obºtesc. De zeci de ani,astfel, Criºan Mircioiu s-a devotat, printre altele,conducerii Universitãþii Populare din Cluj-Napoca.Profesorului ºi chirurgului de odinioarã li s-asubstituit pedagogul umanist, conservînd aproapeintactã o specialã fervoare a dãruirii. CriºanMircioiu, aºadar, este în multe privinþe un omexemplar. În þinuta sa uºor desuetã pare cãaparþine altei lumi, însã prezenþa sa plinã de oenergie pozitivã desfide orice impresie deanacronism. În dezacord cu multiplele frustrãriale semenilor ºi cu relativismul dezabuzat alvremii, el reitereazã o mentalitate de învingãtor ºide om aºezat în rosturile sale. Reprezintã, înfond, tipul cetãþeanului deplin pentru carevalorile comunitare esenþiale nu sînt vorbe învînt, ci reflexe organice ale comportamentuluicotidian. Socializarea constituie pentru el o formãa generozitãþii ºi a libertãþii individuale. De fapt,generaþia sa a construit civilizaþia autohtonã aClujului contemporan ºi imaginea emblematicã aoraºului universitar. Într-o asemenea perspectivã,Criºan Mircioiu are calitatea exponenþialã a unuiîntemeietor ºi a unui model.

Un universitar de modã vechePetru Poantã

intermezzo clujean


M. Gaickov (Rusia)


Intrarea în vigoare, la începutul anului trecut, anoii Legi a cultelor a atras dupã sinenecesitatea ca toate cultele religioase

recunoscute sã înainteze Guvernului, spre luare lacunoºtinþã, statutele ºi codurile de canoane dupãcare acestea se conduc. Nu este cazul aici sãintrãm în miezul chestiunii dacã o astfel deprocedurã este sau nu fireascã, dacã era sau nuoportun ca statul sã îºi rezerve plãcerea de acontrola simbolic ºi juridic ceea ce prin conþinutþine oricum de autonomia cultelor respective.Cert este faptul cã, în ceea ce ne priveºte, aceastãcerinþã legalã a prilejuit ducerea la capãt a unuiproces de adaptare, modificare ºi completare aStatutului Bisericii noastre. Practic, din 1990încoace, nu a existat ºedinþã a Sfântului Sinodcare sã nu aducã amendamente la Statutul din1948, cel înaintat autoritãþilor de stat de la aceavreme. Revenirea la libertatea de exprimare ºi deacþiune a Bisericii în societatea româneascã post-comunistã s-a reflectat într-o multitudine deprecizãri, adãugiri ºi corecturi menite sãarmonizeze Statutul BOR cu noile realitãþi. Puþiniconsilieri în Patriarhia Românã mai aveau oviziune de ansamblu ºi cunoºtinþele detaliateasupra prevederilor statutare. Hãþiºul vechilor ºinoilor articole, unele schimbãri fiind operate pemarginea unor prevederi modificate deja, obliga lao abordare complet nouã, adicã la alcãtuirea unuiStatut. Lucrul la acesta a început în primele luniale anului trecut, moartea Patriarhului Teoctistreuºind, aºa cum era de aºteptat, sã punã înumbrã importanþa acestui proces legislativeclezial. Alegerea succesorului ºi aprobarea nouluiStatut s-au petrecut în mare vitezã, de unde ºiprima criticã: lipsa de transparenþã.

Practic, proiectul de Statut a fost înaintatEparhiilor la începutul verii ºi, cu excepþiasinoadelor mitropolitane ºi eventual a câtorvafuncþionari din administraþiile locale bisericeºti,nu a fost dezbãtut public. Prezentarea proiectuluila conferinþele preoþeºti nu poate fi consideratãnici pe departe o dezbatere în adevãratul sens alcuvântului. Facultãþile de Teologie nu au fostimplicate în procesul de redactare ºi niciasociaþiile ºi fundaþiile care funcþioneazã cubinecuvântarea Sfântului Sinod. S-a cultivat cuobstinaþie ideea cã formularea unui astfel dedocument este apanajul canoniºtilor. Or, aceºtiasunt în numãr extrem de limitat: doi-trei peîntreaga Patriarhie. La cea de-a XVIII-a întâlnire aSocietãþii pentru dreptul Bisericilor Rãsãritene (cusediul actual la Viena), care a avut loc înseptembrie 2007 la Cluj, lipsa canoniºtilor românia fost suplinitã cu succes de prezenþa teologilorsociali ºi a juriºtilor interesaþi de teme canonice,fapt sugestiv pentru suferinþa profundã a uneidiscipline pentru care teologia româneascã eracunoscutã cândva la nivel inter-ortodox ºi inter-confesional. Ceea ce ar fi trebuit sã fie formulatdin perspectivã ecleziologicã de cãtre canoniºti ºi,în general, de teologi a ajuns sã fie fixat înarticole seci de funcþionari având nefericita ºipãguboasa experienþã a formalismului birocratic.Pe scurt: în loc sã fie expresia eclezialitãþii

depline, a trupului Bisericii lui Hristos dinRomânia, noul Statut a eºuat de la bun începutdin cauza unei mentalitãþi juridiciste, de castã,prea puþin deschisã la ritmurile vieþii cotidiene acredinþei celor pe care pretinde cã îi reprezintã.Lipsa de transparenþã a atras dupã sine lipsa delegitimitate.

A doua criticã fundamentalã decurge oarecumnatural din starea descrisã mai sus. Lipsa depreocupare pentru o minimã transparenþã s-acompletat cu preocuparea aproape obsesivã de aasigura ºi spori prin noul Statut putereaepiscopului în Bisericã în detrimentul unei viziunisinodale autentice. Mai mult decât atât, prineliminarea completã a laicilor de la luareadeciziilor majore – în primul rând la alegereamembrilor ierarhiei superioare – ºi proclamareaputerii supreme ºi unice a Sinodului, s-a operat ºio foarte subtilã ºi periculoasã deplasare a aceleiaºiputeri de la multiplu la unu, de la ierarhii careformeazã Sinodul la cel care îl prezideazã. Prinrestrângereri succesive ale sensului sinodalitãþii, dela ansamblul corpului eclezial – reprezentat deepiscopi, clerici de mir ºi laici – la sinodalitateastrict episcopalã, s-a ajuns într-un final la concen-trarea simbolicã a aceleiaºi sinodalitãþi într-osingurã persoanã. Aceastã mutare de accent estecu bãtaie lungã. Fãrã sã anticipãm prea mult,suntem deja în faþa unei formule de aplicareacãreia va depinde tipologia umanã a viitoruluieºantion conducãtor în Bisericã. Într-o perioadã încare avem nevoie de încurajarea misiunii ºi aprezenþei sociale a Bisericii, de la parohie laPatriarhie ºi de la Seminar la Facultate, adicã latoate palierele vieþii ecleziale, noul Statut dã unsemnal, pur ºi simplu, demobilizator. Faptul cãsinodalii au ajuns la constatarea antropologicãpotrivit cãreia Adunãrile parohiale sunt formate

nu doar din bãrbaþi, ci ºi din femei, cã suntprevãzute mai multe sarcini ale Consiliuluiparohial ºi ale Comitetului de femei, cã esteacceptat un grad ceva mai mare de autonomieadministrativã – toate acestea sunt practic anulatede refuzul categoric de a oferi principiuluisinodalitãþii sensul deplin.

Dacã pânã de curând ecleziologia ortodoxãcritica pe bunã dreptate juridicismul ºicentralismul din Catolicism, iatã cã acum, graþienoului Statut al Bisericii noastre, avem unexemplu la îndemânã atât de juridicism fad, ruptde vitalitatea ºi dinamica vieþii întru Hristos, câtºi de centralism autocrat. Ca de atâtea ori înistoria Bisericii, nu ne mai rãmâne decât sãnãdãjduim cã spiritul va învinge litera legii, cãvom pãstra autenticitatea Ortodoxiei în ciudadefectelor ortodocºilor.

religie

Noul Statut al BisericiiOrtodoxe din România

Radu Preda

teologia socialã

Iurii Liukshin (Rusia)

Evi Tinemets (Estonia)

De mulþi ani, practic începând cu negociereade aderare a României la UE, românii sesitueazã în primele locuri la douã categorii.

Prima dintre acestea este optimismul referitor laviitor, exprimat de cele mai multe ori în termenieconomici. Cu toate cã existã ºi alte state post-comuniste care au aderat la UE ºi care au avutperformanþe economice superioare nouã, româniipercep viitorul pozitiv. Cea de-a doua categorie, pecare voi insista în acest articol, reflectã susþinereape care românii o acordã UE: David Eastondiferenþia în anii ’70 douã tipuri de suport: difuz ºispecific. Suportul difuz implicã susþinerea acordatãsistemului pe ansamblu. Astfel, dacã românii arsusþine în mod difuz UE, atunci ar vedea-o ca peun monolit ce acþioneazã în conformitate cuaºteptãrile lor. Suportul specific se referã la anumiteelemente din cadrul unei instituþii care determinãcetãþenii sã-i acorde susþinerea. În cazul nostru,cetãþenii care au suport specific ar putea sã nususþinã UE deoarece percep deficitul democratic dela nivelul Parlamentului, Consiliului ºi ComisieiEuropene. Clarificând aspectele conceptualereferitoare la suport, dilema constã nu atât în tipulde suport pe care îl manifestã românii faþã de UE,ci cum pot face acest lucru þinând cont de gradulextrem de redus de cunoºtinþe pe care îl au despreorganizaþia la care am aderat de peste un an. Lanivelul anului 2001, Eurobarometrul pentru statelecandidate indica faptul cã, alãturi de Bulgaria,România are cel mai mic procent de cetãþeniinformaþi despre UE. În 2004, când opt state post-comuniste au aderat, împreunã cu Cipru ºi Malta,mai puþin de unul din 10 români cunoºtea câtestate membre sunt în UE sau dacã europarlamen-tarii se aleg în mod direct de cãtre cetãþenii fiecãruistat-membru.

Cunoaºterea reflectã nivelul general deinformare al românilor referitor la UE. Douãîntrebãri adresate în Eurobarometrul opiniei publicesunt menite sã surprindã atât informarea la nivelgeneral, cât ºi cunoaºterea unui aspect specific celeimai vizibile instituþii europene. Întrebarea cecorespunde primei categorii se referã la numãrul destate membre ale UE, iar respondentului nu i secere sã menþioneze câte state sunt, ci sã rãspundãcu „adevãrat” sau „fals” la enunþul: „În acest mo-ment UE are 15 state membre?” (în întrebare sespecificau 12 înainte de 2004). Prin urmare, uncetãþean informat ar trebui sã rãspundã „fals”.Întrebarea referitoare la instituþiile europene sereferã la modalitatea în care este ales uneuroparlamentar. Respondentul are de ales întreaceleaºi opþiuni de adevãr sau falsitate, iar întreba-rea este: „Sunt europarlamentarii aleºi în mod directde cãtre cetãþenii europeni?”. Dupã cum ºtim cutoþii în urma exerciþiului electoral din 25 noiembre2007, rãspunsul corect este „adevãrat”. La o primãvedere, întrebãrile par a fi uºoare din douã conside-rente principale. În primul rând, cetãþeanului nu ise cere sã specifice câte state membre sunt, ci doarsã identifice dacã numãrul menþionat este adevãrat.Astfel, pot exista repondenþi care deºi nu au ideecâte state sunt în UE, pot oferi rãspunsul corect. Înal doilea rând, cea de-a doua întrebare nu solicitãelaborarea unui rãspuns complicat, ci prezintãmodalitatea de alegere a parlamentarilor europeni,

iar cetãþenii trebuie doar sã o recunoascã. Sã vedemînsã cum se prezintã situaþia în cazul românilor.

Am analizat eurobarometrele începând cu anul2004, momentul în care România ar fi trebuit sãdevinã membru UE, dar datoritã procesului lent dereformã nu a fost îndeplinit acest lucru. Definescdrept cunoaºtere a UE rãspunsul corect la ambeleîntrebãri. În anul 2004, mai puþin de 3% dintreromâni au reuºit sã ofere rãspunsurile corecte lacele douã întrebãri, în vreme ce de douã ori maimulþi bulgari cunoºteau cele douã aspecte. Niveluls-a triplat în toamna aceluiaºi an ajungând la aproa-pe 8% pentru, iar anul urmãtor unul din zece ro-mâni sã aibã cunoºtinþe despre UE. În 2006 nivelula crescut cu încã douã procente, fapt îngrijorãtor încondiþiile în care România adera la 1 ianuarie 2007.imediat dupã aderare existã un salt spectaculos,procentul respondenþilor ce identificau rãspunsurilecorecte ajungând la 25%. Toate acestea în condiþiileîn care pentru acelaºi moment post-aderare bulgariise situeazã la 40%.i

În condiþiile în care atât de puþini românicunosc ce înseamnã UE, de ce o susþin? Toate alter-nativele ce urmeazã sunt explicaþii logice ce trebuiecercetate în detaliu pentru a se dovedi veridicitatealor. În primul rând, românii pot avea susþinere faþãde UE datoritã asaltului mediatic la care au fostsupuºi din partea politicienilor ºi oamenilor publiciîn ultimii 5-6 ani. Armonizarea poziþiilor eliteipolitice a rezultat nu doar în discursuri pro-europene concertate în timpul campaniei, ci ºi înafara acesteia. Au existat multiple emisiuni realizatedespre UE, se discuta despre necesitatea aderãrii,despre rolul pe care UE l-a avut în democratizareainstituþiilor naþionale. Toate acestea sunt adevãrate,dar discursurile au fost þinute pe fondul necunoaº-terii elementelor de bazã despre UE. Deºi vãzutãdrept factorul extern de presiune necesar diminuãriicorupþiei, sporirii eficienþei în domeniul administra-þiei publice, diminuãrii birocraþiei, sporirii responsa-bilitãþii clasei politice, UE rãmâne pentru foartemulþi români o mare necunoscutã. ªi dupã aderareRomânia este statul european cu cele mai scãzuterate de rãspuns corect la cele douã întrebãri.ii

Totuºi, trebuie remarcat impactul pe care aderarea l-a produs la nivelul cunoaºterii, numãrul românilordublându-se în acest sens. Vom vedea care va finivelul de informare asupra aspectelor de bazã aleUE dupã Eurobarometrul ce a succedat alegerileeuroparlamentare unde foarte mulþi cetãþeni ar fitrebuit sã afle rãspunsul corect la cea de-a douaîntrebare.

O a doua explicaþie posibilã este aceea cãromânii vãd în UE miºcarea liberã a capitalurilor,portiþa de plecare spre o viaþã mai bunã. Numãrulemigranþilor creºte constant în ultimii trei ani, iaroportunitãþile de dezvoltare sunt diferite dinmomentul în care vizele au fost eliminate. În acestcontext, UE este deseori echivalatã cu statele vesticecu un trai de viaþã ridicat ºi cu posibilitãþi de evolu-þie profesionalã. Deschiderea frontierelor, perceputãîn special de studenþi ºi muncitori, este un factor cetrebuie luat în calcul în evaluarea susþinerii români-lor pentru aderare. În plus, odatã cu aderarea celor-lalte state, existã anumite modele pozitive care nesunt prezentate prin intermediul canalelor media.

În acest sens, þara ce deþine actualmente preºedinþiaUE, Slovenia, a reuºit în interval scurt sã intre ºi înzona Euro, fiind cea mai de succes economie post-comunistã.

În fine, reflectat ºi în titlu, este posibil ca româ-nii sã fi înþeles de la bun început cã UE este unaspect pozitiv, iar susþinerea aderãrii României nupoate fi decât beneficã. Poate acesta este ºi motivulpentru care românii au fost în permanenþã primii întopul optimismului referitor la aderare, indiferentde anul ºi nivelul la care s-a situat suportul. Aceastãexplicaþie a continuãrii cutumelor, a perseverãrii înobiceiurile deja dobândite fãrã a chestiona foartemult o credinþã de bazã nu este atât de ciudatã.Românii au susþinut UE indiferent de refuzurile dinFranþa ºi Olanda referitoare la Constituþia Europea-nã. În plus, referindu-ne la nivelul de informare alromânilor, aceºtia nu s-au informat mai mult despreUE în perioada ce a urmat acestor eºecuri instituþio-nale.

Susþinerea unei organizaþii fãrã a ºti foartemulte despre aceasta ar suna ciudat pentru mulþi.Însã, existã multe exemple din celelalte stateeuropene ce pot scãdea gradul nostru de uimire. Deexemplu, o bunã parte a populaþiei olandeze avotat împotriva Tratatului Constituþional în 2005fiind siguri cã acesta prevedea elemente despreaderarea Turciei (accentuate de cei ce se opuneauconstituþiei), iar în respectivul document nu era nicimãcar o aluzie la Turcia. În acelaºi timp, româniicunosc UE prin prisma a ceea ce îi intereseazã. Segândeºte foarte mult în termeni economici, „customacul”, iar UE continuã sã reprezinte mirajuldezvoltãrii. În fapt, pentru mulþi dintre români,beneficiile aduse de aderare se reduc la aspecteeconomice. Astfel, un subiect de pe agenda cotidia-nã este reprezentat de taxa de unicã înmatriculare.Aflatã deja la a doua versiune ºi având candidaþiputernici din partea partidelor, aceastã taxã estevehement combãtutã de cãtre UE care a ºi acþionatstatul român în judecatã. Cumpãrãtorii maºinilordin strãinãtate susþin în acest demers organismuleuropean deoarece aduce beneficii directebuzunarului propriu. Exemple de acest gen pot firegãsite în trecutul apropiat din mediul autohton(taxa de frontierã de la Giurgiu), dar ºi înexperienþa altor state care au sfârºit cu sancþiunipentru încãlcarea normelor comunitare.

Indiferent de cât de multe ºtiu românii desprefuncþionarea UE, continuã sã o susþinã. Chiar maimult, românii se situeazã la antipozi, comparativ cucelelalte state europene, când este vorba despre celedouã aspecte: cea mai puþinã cunoaºtere, cea maimare susþinere. Fiecare îºi alege ce îi place despreUE ºi, comparând-o cu instituþiile autohtone, nu audecât varianta susþinerii. Este mult mai eficientãdecât ce avem pe plan local, are acþiuni coerente,nu este învãluitã în atât de multã corupþie ºi,uneori, aduce beneficii semnificative (amânãmdezavantajele pentru un articol viitor). În plus, amcreat o tradiþie a susþinerii UE, nu putem sã nedeclarãm dintr-o datã nemulþumiþi dupã ce timp de9 ani am încercat sã aderãm ºi, probabil, ne va luatot atât pentru a ne integra. Ceea ce nu ºtim, nu nepoate afecta sau, în termeni mai duri, „ignoranþaînseamnã binecuvântare”. Prin urmare, slãbiciunileinstituþionale ale UE nu ne afecteazã percepþiadespre aceasta ºi nici nu ne limiteazã posibilitateade a spera la mai bine prin dobândirea statutului demembru. Ceea ce poate ar trebui sã ne îngrijorezeeste durata acestor beneficii.i Datele sunt luate din Eurobarometrele 2004-2007.ii Pentru comparare, vezi rapoartele prezentate pe paginaUE pentru primãvara anului 2007.

2222




Susþinerea cutumiarãEvoluþia cunoaºterii Uniunii Europene de cãtre români

Sergiu Gherghina

dezbateri & idei

2233




Societatea Alpinã de Filosofie (SAP) dinGrenoble a organizat anul trecut un ciclu decinci ateliere de filosofie pe tema adevãrului.

Am avut plãcerea ºi onoarea sã fiu invitat pe 7februarie (2007) pentru a inaugura prelegerea dedeschidere cu titlul „Ce este adevãrul?”. Succesulacestei prelegeri filmatã, înregistratã ºi editatã deprimãria oraºului, a fost atât de mare încât eramoprit de persoane cunoscute sau necunoscute pestradã, care mã felicitau ºi care îmi cereauînregistrarea video a prestaþiei mele. Faptul mi-afãcut plãcere cu toate cã nu m-a surprins, deoarecesunt obiºnuit cu succesul cursurilor de launiverstate, când amfiteatrele mele sunt pline destudenþi în timp ce colegii mai bãtrâni abia dacã audoi trei studenþi pierduþi prin salã. De aceea am sãrezum aici o parte din discursul liber þinut laBiblioteca muncipalã din centrul oraºului,orientându-l pe raportul dintre logos, mit ºi adevãr.Ideea de bazã a acestui articol este cã logos-ul nureuºeºte sã dea socotealã pe deplin despre adevãr;în schimb discursul mitologic ne poate revela careeste esenþa adevãrului. Precizare importantã, tezamea nu susþine cã adevãrul þine de domeniulmitologiei, al ficþiunii sau al imaginarului. Aiciintervine filosofia, cu rolul ei principal educativ,pentru a ne elibera de ignoranþã ºi pentru a neconferi autonomie intelectualã, astfel încât sãefectuãm singuri ascensiunea cãtre adevãr. Voisusþine aceastã concepþie cu ajutorul alegorieipeºterii din dialogul lui Platon, Republica, cartea aVII-a.

1. Logos ºi adevãr

Întrebarea „Ce este adevãrul?” este una dintrecele mai dificile ºi mai importante din istoriafilosofiei. Miza este multiplã, deoarece rãspunsul laaceastã întrebare presupune: elaborarea unor teoriiale cunoaºterii (importanþã gnoseologicã);construirea unor teorii ºtiinþifice fiabile care sã dearezultate precise, exacte, corecte (importanþãºtiinþificã); elaborarea unor concepþii moralecorecte, deoarece nu putem concepe o filosofiemoralã fãrã noþiunea de adevãr (importanþã eticã);validarea credinþelor noastre, deoarece nu esteinteresant sã urmãm credinþe ºi idei false(importanþã religioasã ºi ideologicã).

Este o chestiune care prezintã multe dificultãþi;însã voi arãta aici una singurã, plecând de la care,voi construi întregul articol. Atunci când formulãmîntrebarea „Ce este adevãrul?”, întrebare de tipgeneral, dorim sã dãm o definiþie noþiunii deadevãr! Nu-i totuna cu a întreba „Care esteadevãrul?” Cei mai mulþi oameni vor efectiv sã ºtiecare este adevãrul în cutare situaþie sau în legãturãcu un anume eveniment particular. Aceasta dinurmã este o problemã particularã, care nu þinteºtegeneralul; ea este interesantã pentru poliþistul careface o anchetã, pentru avocat, pentru judecãtor saupentru orice alt domeniu particular de cercetare. Înschimb prima întrebare, aceea a definiþiei, nu poatefi formulatã decât de filosof. Ea o presupune pe ceaparticularã; altfel spus, dacã vom reuºi vreodatã sãaflãm ce este adevãrul, am putea pe urmã, într-osituaþie particularã oarecare sã ºtim care esteadevãrul. Aceasta este subtilitatea care se ascundeaici. Este deci vorba de o dificultate de principiu. São explicitãm în contextul filosofiei contemporanede facturã analiticã, aºa zisã anglosaxonã.

În acest curent, în urma numeroaselor disputeºi a aprigelor confruntãri, s-a ajuns la concluziadisperatã pentru unii, îmbucurãtoare pentru alþii, cãnu existã definiþie a adevãrului. Altfel spus, neaflãm într-un fel de impas conceptual: nu dispunemde mijloacele necesare pentru a oferi o definiþiefiabilã a adevãrului. Într-adevãr toate definiþiilecunoscute sunt criticabile. Astfel, noþiunea deadevãr, care este cea mai preþioasã, cea mai cãutatã,pare imposibil de atins. Dar dacã se întâmplã astfel,poate cã nu este din „vina” adevãrului, ci datoritãdefiniþiei.

Deci ce înseamnã a defini? A defini înseamnã aface apel la raþiune, la logos, pentru a enunþa unadevãr. Orice act de definiþie este un act raþional,adicã aflat sub semnul logos-ului. Dacã am utilizaconcepþia tradiþionalã a definiþiei, ca simplãidentitate sau tautologie („=”), aºa cum a fostapãratã de Gottlob Frege, tot despre un act raþionaleste vorba, un act de identificare aflat sub semnullogos-ului, deoarece face apel la principiul supremal gândirii, principiul de identitate (a=a). Faptulacesta este evident ºi în cazul concepþiei luiBertrand Russell despre definiþie. A defini înseamnãa stabili o identitate definiþionalã: între ceea ce seaflã la stânga semnului de identitate definiþionalã(„=def”) ºi ceea ce se aflã la dreapta acestuia; între

definiens, cum spun latinii, ceea „ce este de definit”ºi definiendum, adicã ceea „ce defineºte” ceea ceeste de definit. Expresia formalã implicitã este maisimplã decât forma sa verbalã explicitã: definiens=def definiendum.

Deci trebuie sã procedãm astfel, sã facem apella logicã, la raþiune, la logos ºi sã spunem cãadevãrul „este prin definiþie” ceva anume. Dar dacãactul de definire, act raþional prin excelenþã,eºueazã în aceastã tentativã, înseamnã cã logos-uleste neputincios în a spune ce este adevãrul. Esteprima parte a tezei susþinute aici. O tezã negativã ºicam prea tare. Deci trebuie atenuatã ºi completatã.A doua parte a tezei este cã discursul mitologic(mithos) ar putea sã ne spunã ceva mai multdespre adevãr. Pentru a susþine prima parte a tezeivoi discuta douã dintre cele mai cunoscute teoriiale adevãrului: adevãrul corespondenþã ºi adevãrulcoerenþã. Bineînþeles cã existã o mulþime de alteteorii ale adevãrului, ba chiar avem de-a face cu oadevãratã inflaþie filosoficã contemporanã, care-ºiare echivalentul ºi în alte domenii. Însã nu voiputea discuta aici toate aceste teorii inflaþioniste aleadevãrului; pe de o parte acestea prezintã uninteres minor, iar pe de altã parte ele pot fi criticatefoarte uºor.

a) Adevãrul corespondenþã

Adevãrul corespondenþã se cheamã astfel,datoritã criteriului pe care-l considerãm pentru a dasocotealã de acest tip de adevãr: este criteriulcorespondantist. Ce înseamnã? Este foarte simplu,ba chiar vulgar: ceva este adevãrat dacã corespunderealitãþii, dacã existã relaþie de corespondenþã. Decitrebuie nuanþat. Mai întâi, atunci când vorbimdespre adevãr, trebuie sã ne situãm la nivelullimbajului, al cuvintelor, al raþiunii, al ideilor.Reformulat, acest criteriu de corespondenþã afirmãcã trebuie sã existe corespondenþã între ceea cespun, ceea ce gândesc, între cuvintele ºi ideile mele,pe de-o parte ºi realitatea obiectivã, pe de altã

parte. Exigenþa aceasta este atât de cunoscutã cã neapare ca un fel de truism, ca un fel de criteriutrivial; dar asta este. Atunci când afirm cã „esteîntuneric afarã”, pentru ca enunþul sã fie adevãrat,trebuie sã corespundã faptului real. Privim pefereastrã, remarcãm cã este întuneric ºi suntem toþide acord, deci este adevãrat.

Cu toate acestea încã nu ºtiu ce este adevãrul,ce înseamnã adevãrul. Dispun doar de acest criteriucare-mi permite sã spun cã într-o anumitã situaþieeste vorba despre adevãr corespondenþã. Este tipulde adevãr care a durat cel mai mult în istoriafilosofiei, mai mult de douãzeci ºi cinci de secole. Îlgãsim deja în Metafizica lui Aristotel. Filosoful grecafirmã: „A spune despre Fiinþã cã nu este ºi desprenefiinþã cã este, aceasta este fals; ºi a spune cãFiinþa este, iar nefiinþa nu este, aceasta esteadevãrat”. Este faimoasa definiþie corespondantistãa adevãrului a lui Aristotel, care a marcat istoriafilosofiei.

Regãsim aceastã concepþie la scolastici subexpresia latinã bine cunoscutã: Veritas est adequatiorei et intelectus; adevãrul este adecvaþia dintrerealitate ºi intelect. Este vorba despre acelaºi lucru,adecvaþie, corespondenþã, vom vedea mai târziu laKant, conformitate. Trebuie sã existe adecvaþie,corespondenþã, conformitate între ceea ce gândesc,ceea ce spun ºi lumea realã; altfel nu este adevãrat.Kant opereazã deja o schimbare în teoriaadevãrului, deoarece acest criteriu i se pareinsuficient ºi îi adaugã criteriul de coerenþã, însãfãrã a critica teoria corespondantistã.

Dar Gottlob Frege, filosof german (sfârºitulsecolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea),unul dintre cei mai importanþi logicieni din toatetimpurile, a fãcut o criticã radicalã a teorieiadevãrului corespondenþã, în lucrarea sa Scrierifilosofice. Este un filosof foarte tehnic, dificil decitit; el ridicã probleme chiar ºi specialiºtilor. Existãîn aceste scrieri un paragraf important unde Fregecomparã imaginea tabloului catedralei din Köln cucatedrala realã. Pentru ca sã fie corespondenþã întreuna ºi cealaltã (el utilizeazã termenul decoincidenþã), trebuie ca prima sã coincidã cu ceade-a doua. Or, se vede cã faptul nu este posibil.Obiectele respective nu au aceleaºi forme, niciaceleaºi structuri: unul este bidimensional, celãlattridimensional º.a.m.d. Deasemeni bacnota de 1marcã germãnã comparatã cu moneda respectivãnu coincid. Cu toate cã existã aici o confuzie între„corespondenþã” ºi „coincidenþã”, critica fregeanãrãmâne valabilã. Deci nu putem aveacorespondenþã perfectã între ceea ce spunem ºi ceeace este.

Dar ºi mai grav, nici nu ºtim care este relaþia decorespondenþã între limbaj ºi realitate! De exemplu,în fraza „La aceastã masã se aflã aºezaþi doiconferenþiari”, numãrul elementelor care o compunnu este acelaºi cu cel al obiectelor din realitate;deasemeni structura enunþului nu este aceeaºi ca înrealitate. Atunci despre ce corespondenþã estevorba? Or adevãrul, înþeles ca adevãr absolut (Fregeera sub influenþa lui Platon), nu poate toleraaproximaþii, confuzii, neclaritãþi; deci criteriulcorespondantist nu satisface exigenþele adevãrului;prin urmare trebuie evacuat. Trebuie înlocuit cu altcriteriu: coerenþa.

b) Criteriul de adevãr coerenþã

Altfel spus, trebuie ca limbajul sã fie coerent.Este adevãrat ceea ce spun aici, în faþadumneavoastrã, discursul meu va fi considerat cafiind adevãrat, dacã voi satisface condiþia de noncontradicþie, altfel spus, dacã nu mã contrazic.

remarci filosofice

Jean-Loup d’Autrecourt

Logos, mit ºi adevãr (I)

2244




Dealtfel, primul lucru pe care-l facem atunci cândascultãm pe cineva sau când citim un text este de asesiza contradicþiile; acestea sunt cele maiimportante motive de criticã ale cuiva. Este uncriteriu mai tehnic; dar fãrã a intra în detalii delogicã formalã, sã reþinem cã acest criteriucoerentist funcþioneazã, dacã nu violãm principiulde non contradicþie. Ce este acest principiu?

Este tot un principiu suprem de gândire, unprincipiu logic, ca ºi principiul identitãþii. TotAristotel l-a considerat ca atare. Bineînþeles cãaceastã exigenþã faþã de discurs exista deja înDialogurile lui Platon, ºi în mod sigur lapresocratici. Din pãcate nu mai dispunem de textelelor, nu se mai pãstreazã decât anumite fragmente.Dar este evident faptul cã filosofii încercau sã nu secontrazicã. Excepþie fãceau unii ca Protagoras sauGorgias; doar ei puteau sã spunã „bineînþeles cã potsã afirm ceva ºi contrariul”. Sofiºtii sunt cei care nurespectã principiul de non contradicþie.

Însã Aristotel, tot în Metafizica, îl considera caun principiu fundamental: „nu putem afirma înacelaºi timp fiinþa ºi nefiinþa, nu putem spune cãceva este ºi nu este în acelaºi timp”. ªtiu, aþi puteasã contestaþi poziþia mea ºi sã susþineþi cã esteposibil, cã adesea ne contrazicem, cã suntemconfruntaþi în viaþã cu situaþii imposibile. Aº puteasã-l citez pe Ludwig Wittgenstein, în Remarcifilosofice ºi Despre certitudine, ca sã vã ajut, carespune cã putem iubi ºi detesta pe cineva în acelaºitimp; ªi sunt de acord cu el. Cunoaºtem toþi astfelde stãri emoþionale, psihologice, sentimentecontradictorii etc. Da, dar acest fapt nu þine delogicã, de logos, ar spune Frege. Adevãrul trebuieconsiderat în domeniul logicii, al raþionamentului,al enunþurilor, al limbajului. De aceea se exclude

din logicã tot ceea ce þine de psihologie; nu putemconfunda cele douã domenii.

Din pãcate nici acest criteriu coerentist nu estefiabil. ªi adevãrul coerenþã a fost criticat. Dau aicidoar douã exemple. Sã considerãm un sistem depropoziþii, care trebuie sã fie coerent dacã vrem casã fie adevãrat. Dacã fiecare propoziþie esteadevãratã ºi niciuna nu contrazice o alta din acelaºisistem de enuþuri, în acest caz el este adevãrat;criteriul de coerenþã este satisfãcut. Dar în acelaºifel, pot construi un sistem de enunþuri false, carenu se contrazic ºi care deci sunt coerente. Prinurmare pot avea un sistem de propoziþii false ºicare este coerent! Mincinoºii profesioniºti ºimitomanii cunosc foarte bine acest lucru; eiîncearcã sã rãmânã coerenþi cu orice preþ, chiardacã astfel nu fac decât sã se afunde ºi mai mult înminciunã. Au intuiþia faptului cã coerenþa este uncriteriu de adevãr care le va permite în acelaºi timpsã-i pãcãleascã pe ceilalþi. De ce mincinoºii,manipulatorii au un succes atât de mare? Pentru cãcriteriul coerentist este insuficient pentru a garantaadevãrul.

O altã criticã pe care o putem face acestui tipde adevãr, constã în a pune în concurenþã douãteorii ºtiinþifice, care sunt considerate adevãrate.Exemplul mecanicii cuantice ºi al mecaniciirelativiste este elocvent. Enunþurile acestor teoriisunt coerente. Ambele teorii pot explica fenomeneºi experienþe, au o putere explicativã deosebitã; darîn acelaºi timp ele sunt concurente. Atunci pe caresã o preferãm, cum sã facem astfel încât sã alegem?Pentru cã ne este greu sã le conciliem. Or acest faptintroduce o anumitã îndoialã cu privire lapertinenþa criteriului de coerenþã, înþeles ca criteriuexclusiv de adevãr.

Poate cã este un criteriu necesar, dar nu

suficient. Poate cã celãlalt criteriu de corespondenþãeste deasemeni necesar, însã nu este nici elsuficient. Este motivul pentru care Kant, înmanulalul sãu de Logicã, a propus ambele criterii înacelaºi timp. O teorie a adevãrului trebuie sãcorespundã mai întâi exigenþei de coerenþã, adicã deadevãr formal; gândirea trebuie sã fie coerentã cuea însãºi, spune Kant. ªi deasemeni trebuie sãrãspundã exigenþei de adevãr material; trebuie sãexiste conformitate între ceea ce spunem ºi ceea ceeste. Dar Kant deasemeni poate fi criticat, deoareceremarcãm cã cele douã criterii, chiar luateîmpreunã, nu reuºesc sã satisfacã exigenþa deadevãr. Putem sã invocãm din nou exemplul de maidevreme, cu cele douã teorii fizice, deoarece ambelesunt coerente ºi conforme realitãþii, însã suntconcurente.

Din acest motiv filosofii contemporani, înspecial cei de orientare analiticã, au propus omulþime de concepþii ºi de criterii de adevãr; acesteteorii au apãrut în secolul trecut ca ciupercile dupãploaie, una mai criticabilã decât cealaltã. Este decisuficient sã reþinem cã teoriile cele mai importante,discutate aici, sunt problematice. Totuºi, îndiscursurile noastre, trebuie sã fim cel puþincoerenþi ºi conformi cu realitatea, ºtiind cã acestfapt este insuficient ca sã ne garanteze adevãrulteoriilor noastre.

În concluzie la aceastã primã parte a articolului,pot afirma cã avem de-a face cu un impasconceptual în diferitele concepþii despre adevãr.Logos-ul nu poate garanta adevãrul, deoarece nu nepermite sã formulãm definiþii fiabile despre adevãr.

11 ianuarie 2008, Grenoble

Numãrul recent al revistei J.S.R.I. (Journalfor the Studies of Religion and Ideologies,www.jsri.ro) este dedicat profesorului

Moshe Idel ºi se bucurã de participarea unorspecialiºti de la prestigioase universitãþi dinAmerica, Israel sau România. E destul aici sãamintim nume precum cele ale lui MichaelFishbane, Michael Zank, Zehuda Liebes, MariaRadosav sau mai tînãrul Jonathan Garb. DespreMoshe Idel am mai vorbit cu altã ocazie, într-unarticol anterior în Tribuna, nr. 106, Cât de simplupoate fi un savant. Eseurile publicate în onoarealui Moshe Idel vin sã punã în evidenþãschimbarea de paradigmã în studiul Cabalei ce areloc odatã cu apariþia lucrãrii Kabbalah: NewPerspective în anul 1988 (traducerea în româneºtea apãrut în anul 2000 la editura Nemira cu titlulCabala: Noi Perspective). Dacã pânã atunci, avorbi despre Cabala însemna a invoca cudeosebire opera lui Gershom Scholem, dupãapariþia cãrþii Cabala: Noi perspective a vorbidespre Cabala presupune a vorbi despre G.Scholem, pe de o parte, ºi despre Moshe Idel, pede alta.

Dintre textele gãzduite de J.S.R.I. dedicateoperei gânditorului evreu originar din Româniavreau sã atrag atenþia asupra câtorva articole ºimai cu seamã asupra unuia ce mi s-a pãrutedificator în raport cu opera ºi puterea ideilor pecare Moshe Idel le vehiculeazã. În articolul Idel

on Spinoza, Warren Zev Harvey ne aratã modulîn care Spinoza preia de la Abulafia douãconcepte fundamentale pentru scrierile sale,anume: Deus sive Natura, respectiv amor Deiintellectualis. Harvey aduce argumente în favoareaanalizelor lui Moshe Idel care relevã cã Spinozanu ar mai fi fost Spinoza fãrã Abulafia. Desigur,ne spune Harvey, Idel nu este unicul exeget careinsistã asupra recuperãrii unei tradiþii a literaturiievreieºti medievale în gândirea lui Spinoza, însãeste singurul care identificã similitudini deneeludat între Abulafia ºi Spinoza. Mai mult,atunci când vorbeºte despre Moshe Idel, unul dincriticii recunoscuþi ai acestuia, Isaiah Tishby,discipol al lui Scholem, propune aproape un„concept”, acela de pan-abulafism (avînd în vedereinfluenþele cunoscute, dar mai ales necunoscuteale lui Abulafia „asupra altor gânditori cabaliºtimedievali, asupra cabaliºtilor creºtini ºi evrei dinRenaºtere, asupra cabalei din Safed, asupramiºcãrii lui Sabatai Tzvi sau asupra celeihasidice”).

Harvey nu contestã nici demonstraþia pe careIdel o face în cazul lui Spinoza, nici obiecþiile pecare Isaiah Tishby le aduce la adresa lui Idel. Eleste mai degrabã preocupat sã releve modul încare Idel rãstoarnã orice fel de interpretaretradiþionalã, clasatã, indiscutabilã, atunci când sehotãrãºte sã abordeze un anumit subiect. Dinacest prea scurt, dar fascinant, articol scris de

Harvey putem inductiv trage urmãtoareleconcluzii. Atunci când Idel publicã lucrareaCabala: Noi perspective viaþa culturalã a studiilorcabalistice capãtã un nou ritm. Ceea ce seîntâmplã e faptul cã nu se mai poate scrie despreCabala fãrã Idel, indiferent dacã ajungi sã fii criticsau apologet al operei sale.

Aceastã stare de fapt este pusã în evidenþã ºide Daniel Abrams în articolul A critical Return toMoshe Idel’s Kabbalah: New perspectives: AnAppreciation sau de Ron Margolin în MosheIdel’s Phenomenology and its Sources. Un altexemplu care vine sã nuanþeze ºi sã evidenþiezeoriginalitatea demersului lui Idel ºi modul în careacesta reuºeºte sã evidenþieze filonul cabalistic alunor opere majore ale gîndirii evreieºti este ºiarticolul lui Sandu Frunzã Aspects of theconnection between Judaism and Christianity inFranz Rosenzweig’s philosophy. În The Star ofRedemption, Rosenzweig opereazã cu treiconcepte fundamentale: creaþie, revelaþie ºimîntuire. Analiza filosoficã a acestor concepte nupoate ocoli demersul pe care Idel îl face înîncercarea de a evidenþia faptul cã modul în careRosenzweig formuleazã aceste structuri esteinspirat din surse cabalistice.

Lãrgind puþin lucrurile, aº dori sã mai relevfaptul cã diferenþa majorã, sesizabilã, dintreScholem ºi Idel în studiul Cabalei, aºa cum neapare dupã lectura acestui numãr omagial, este cãScholem are o viziune monoliticã, o metodologieesenþialistã, pe câtã vreme Idel are o viziuneplurivocã, o metodologie „eclecticã”.

Ar mai fi de spus cã pentru Idel gândirea,praxisul ºi scriitura maeºtrilor cabaliºti trebuiestudiate sub aceeaºi grilã axiologicã. Impactul pecare îl au analizele lui Idel relevã cã gîndireaacestuia trebuie privitã ºi prin prisma importanþeicontribuþiei sale la studiul fenomenului religios îngeneral, nu numai în studiul Cabalei.

Moshe Idel în exegeza contemporanilor sãi

Cãtãlin Bobb

pharmakon

2255




Academicianul Alexandru Surdu împlineºte, pedata de 24 februarie 2008, vârsta de 70 de ani, ovârstã a maturitãþii intelectuale ºi filosofice. Prinvasta sa operã de investigaþie filosoficã, operã acãrei armãturã conceptualã s-a cristalizat princercetãri logice profunde ºi sistematice, având astfelplatforma necesarã elaborãrii unui sistem filosoficpropriu, fapt unic în peisajul filosofic românesc subsemnul pentadei. De altfel, a ºi apãrut primulvolum al acestei doctrine «Problema transcen-denþei», Editura Academiei Române, Bucureºti,2007. Ne bucurãm sincer sã fim contemporani cuun filosof român în viaþã.

Teodor VVidam: Dispunem, în mod normal, decinci degete la o mânã, circumscrisã în cerc, simbolal perfecþiunii, fiinþa umanã atinge în cinci punctecircumferinþa acestuia, dar avem numai cincisimþuri? Nu cumva unificarea acestora (fondulaperceptiv) care duce la sine e fãcutã posibilã de unal ºaselea simþ, cel intern?

Alexandru SSurdu: Discuþiile despre numere ºisemnificaþia lor au rãmas, de la pitagoreici pânã înzilele noastre, interesante ºi chiar captivante, maiales dupã ce au fost puse în joc aplicaþiile lorneaºteptate, în arhitecturã ºi esteticã în genere(picturã, sculpturã etc. o parte dintre ele fiindmenþionate în Pentamorfoza aartei), dar ºi maicurios, în fizicã ºi astrologie. Nu existã încã odisciplinã ºtiinþificã riguroasã a numerologiei, adicãa numerelor în genere cu semnificaþiile lorcategorial-filosofice (Unul primordial etc.),aritmetice, geometrice, fizice ºi, fireºte, amultiplelor combinaþii posibile cu tot felul denumere. Existã mai mult lucrãri despresemnificaþiile mistice ºi oculte ale numerelor,neagreate, fireºte, de cãtre poziþioniºtii scientiºti.Oricum, una dintre problemele perene alenumerologiei a fost aceea a numerelor pprivilegiate ºiapoi, într-o formã sau alta, a consecinþelor pe carele implicã acceptarea unor astfel de numere.Pitagoreicii cunoºteau Soarele ºi ºapte planete, darconsiderau cã trebuie sã mai existe încã douãpentru a fi zece. ªi, începând cu Aristotel, s-a totrâs de pitagoreici pânã în 1930 când a fostdescoperitã a noua planetã (Pluton), dupã a opta(Neptun, în 1846). Ce s-ar mai fi distrat pitagoreicii!

În legãturã cu “simþurile”, de data aceasta înspirit aristotelic, este vorba despre cele cinci care auorgane corespunzãtoare ºi, mai recent, localizãricerebrale, spre deosebire de simþul orientãrii,echilibrului etc. Facem abstracþie aici deconsiderarea eronatã a epifizei (glanda pinealã) saua timusului ca “organe” ale unor simþuri.

Perspectiva sinergeticã a psihologiei ºi mai ales aparapsihologiei, adicã a cumulãrilor energetice,asociate, exercitãrii simultane intensive a organelorde simþ în anumite condiþii limitã (ca moarteaaparentã) care ar legitima stãrile de conºtiinþãtranspersonalã, ar sugera ceva de genul obþineriunuia sau a mai multor simþuri relativ diferite decele obiºnuite sau care sã aibã o altã funcþionalitate.Ele nu pot fi însã experimentate.

A vorbi despre un “simþ” al simþurilor înaccepþia curentã nu este altceva decât a pune îndiscuþie starea de conºtiinþã, care însã nu estecorespunzãtoare simultan pentru toate cele cincisimþuri, prioritare fiind vãzul ºi auzul. De unde ºiexpresia: “era numai ochi ºi urechi”.

Logico-metodologic nu conteazã numãrul

degetelor, planetelor sau simþurilor, ci posibilitãþilede combinare a douã entitãþi, elemente, forþe etc.,opuse sau contrare, cu predominanþa uneia sau aceleilalte, cu echilibrarea, anularea sau integrarea lorîn formaþiuni binare, triadice, tetradice saupentadice. Aici se dovedeºte cã formaþiunile cu maimult de cinci componente, momente, faze etc. suntreductibile la cele pentadice sau subpentadice(6=3x2; 2+2+2; 4+2; 5+1, ...), fãrã sã ofere alteposibilitãþi combinatorice. Aceasta, în ciuda faptuluicã numerele mai mari de cinci aveau ºi mai au încãsemnificaþii mistice. Este cunoscut însã cã ºi misticiiapreciau valenþele numerelor mai mari decât cinciapelând la combinaþii de numere sau figurigeometrice subordonate: Steaua lui David = douãtriunghiuri; Septenarul = triadã + tetradã;Octonarul = Unu (divinitatea) + trei (sufletul) +patru (trupul) º.a.m.d.

- Triunghiul semiozei a lui Ch. S. Peirce permiteprintr-o înlãnþuire logicã accederea la adevãrulcoresspondenþã aa llui AArisstotel. Cum se poate ajungela un adevãr moral evident prin el-însuºi?

- Referinþa la pragmatism în legãturã cuadevãrul moral este potrivitã din mai multe motive.Cel mai important este legat de faptul cãpragmaticii nu se referã la Existenþa nemijlocitã,adicã la situaþii obiectuale preexistente enunþurilordespre ele, ci la Existenþa Realã, adicã la situaþii careurmeazã a fi realizate pe baza unor enunþuri (idei,teorii etc.). ªi, în al doilea rând, se referã la situaþiiutile, favorabile pentru cel care le înfãptuieºte. Dinaceastã cauzã se considerã cã adevãrul este un felde specie a binelui. Numai cã ºi minciuna sau falsulpoate sã le producã unora binele, ceea ce separãpragmatismul de moralitatea în accepþietradiþionalã.

Nici enunþurile morale nu se referã de regulã lasituaþii preexistente, iar când o fac, presupunadecvaþia iinversã a situaþiei preexistente la enunþulmoral. Dar situaþia nu poate sã fie adevãratã saufalsã, ci adecvatã sau inadecvatã enunþului moral,faþã de care situaþia sau fapta este consideratãmoralã, sau nu. Dar enunþul moral este adevãratsau nu? Adicã, tradiþional vorbind, poate fi ºi elconfruntat cu ceva, cãruia sã-i corespundã sau sãnu-i corespundã?

Aici se manifestã deosebirile moralitãþii faþã depragmatism. O faptã poate sã fie moralã chiar dacãproduce (ºi chiar o face de regulã) mai mult rãuldecât binele celui care o realizeazã, iar adevãrulenunþului nu depinde cu nimic de binele acesta ºinici falsul de contrarul binelui.

Dar enunþurile morale sunt de regulã imperativeºi, ca ºi cele pragmatice, se referã la realizarea unorsituaþii sau fapte inexistente încã. Cele “adevãrate”pragmatic sunt cele care produc binele. Celemorale, care nu depind nici de bine, nici de rãu, nudevin adevãrate prin realizarea faptelor ºi nici falseprin nerealizarea lor (indiferent de consecinþe). Maiales cã majoritatea nu sunt îndemnuri de a face, cisunt interdicþii, de genul celor daimonice care îlopreau pe Socrate sã facã ceea ce nu ar trebui. Iaracest “ar trebui”, cu referinþã nedeterminatã,plaseazã disenþia într-un domeniu nu numai“dincolo de bine ºi de rãu”, ci ºi dincolo de adevãrºi fals. Cãci, “ar trebui” este diferit de trebuie sã fie(bine sau rãu), ca ºi de este sau nu este (adevãratsau fals).

- Diferenþele calitative dintre limbã ºi limbajreaduc în prim plan raporturile dintre naþional ºi

universal. Cum consideraþi Dvs. aceste raporturi înprezent?

- Generalizarea limbajului simbolic de tip logico-matematic în domeniul ºtiinþelor, ca ºi impunereaunei limbi (ca engleza) ºi a câtorva (ca germana ºifranceza în sfera occidentalã) reprezintã o soluþiefireascã (nu existã geometrie, sã zicem, de limbãenglezã sau germanã) ºi chiar tradiþionalã (cazullimbii latine sau greceºti în Evul Mediu). Rãmâneînsã filosofia ºi literatura, mai ales poezia, care auparticularitãþi lingvistice naþionale. Dar mai sunt ºialte mijloace de exprimare, mai ales artistice:muzicale, picturale, sculpturale, arhitecturale,dansuri, jocuri, obiceiuri, tradiþii, vestimentaþie ºi,fireºte, credinþe.

Dacã existã tendinþa universalizãrii ºtiinþifice, cureflexul globalizãrii (cel puþin de principiu)economice, se impune totuºi tendinþa paralelã aparticularizãrii culturale. Este greu de spus cinecâºtigã competiþia universalizãrii, chiar dacã þine delimba predominant ºtiinþificã. Pentru moment arecâºtig de cauzã puterea militarã, cãreia i se iartãtoate fãrãdelegile. Ceea ce nu înseamnã cã acesteavor fi ºi uitate: agresiunea, minciuna, crima.

Dar toate acestea þin, spenglerian vorbind, decivilizaþie ºi nu de culturã. Cine nu prinde trenulcivilizaþiei sau ajunge numai la ultimele vagoane,scapã mai uºor de obiºnuitele deraierii parþiale ºi aresperanþa salvãrii, dacã sare la timp, de lacatastrofele feroviare periodice. Dacã nu este grãbit,aºteaptã trenul culturii sau, vorba lui Aristotel, maibine merge pe jos.

- Cum ne putem salva de la spusa lui P. Valéry“Intre neant ºi pura întâmplare / Eu m-am nãscutun semn de întrebare”?

- Este tot mai evident cã, în ciuda oricãreiaparenþe de petrecere a lucrurilor la întâmplare,Existenþa Realã, adicã ceea ce realizeazã omul dinExistenþa nemijlocitã cu care l-a înzestrat Divinitateasau, pentru atei, pura întâmplare, este o construcþiecare se face dupã un anumit plan. O construcþiegrandioasã care se ridicã unde trebuie sau estecoborâtã, pe alocuri, unde se doreºte. Se face, cumse zice, cu compasul ºi cu echerul. Sunt puþini aceiacare înþeleg ce se petrece ºi chiar mai puþini aceiacare fac planurile petrecerii. Oamenii obiºnuiþi seîmpart astãzi dupã cum se comportã faþã de mersullumii, intrã pe fluxul ei, plutind mai departe sau seopun, rãmânând izolaþi ºi dispersaþi sau fiindscufundaþi de valuri. Lingvistic vorbind, trec de lalimba rusã la limba englezã, uitându-ºinaþionalitatea; de la salopetã la blugi º.a.m.d.

Ceea ce rãmâne ca un semn de întrebare esteþãranul. Care, într-adevãr, nu mai înþelege nimic. Ela stropit cu sudoare ºi sânge fiecare palmã dinpãmântul acestei þãri, pe care l-a considerat sfânt.Or, vede astãzi cã nu mai are niciun preþ. Îl lasã înparaginã ºi pleacã. Se aºterne pustiul peste sate,doar la rãscruci de drumuri nãmoloase mai veziacele ciudate monumente strãjuite de vulturi prã-fuiþi de vremuri, pe care mai poþi citi cu greu aceainscripþie bizarã: “Spuneþi generaþiilor viitoare cãnoi am dat aici jertfa supremã pe câmpul deonoare!”. Cu timpul se va ºterge semnul exclamãriiºi va rãmâne subînþelesul ºi, din pãcate, atât deomenescul semn de întrebare.

Interviu realizat deTeodor VVidam

Sub semnul pentadeide vorbã cu academicianul Alexandru Surdu

interviu

2266




Toatã lumea polemizeazã pe marginea crizeipolitice din România, fãrã sã conºtientizezecã generaþia de oameni politici din anii ’90

este o epavã incapabilã sã propulseze þara spredemocraþie ºi dezvoltare. Ca de obicei, pãturasocietãþii care reprezintã cu adevãrat viitorulRomâniei este marginalizatã. Studentul este vârfulde lance al noii elite intelectuale, singurul capabilde a reactualiza cultura, creaþia artisticã ºioriginalitatea. Tot el îºi pune la bãtaie potenþialulpentru a-ºi demonstra valoarea în competiþii acerbe.Pentru cã la asta se reduce, în secolul XXI,percepþia fiecãrui tânãr asupra unui viitor profitabil– la competiþie, pulsatã de competenþã, deurmãrirea intereselor ºi de o energie debordantã,care-l ajutã sã realizeze zece lucruri pe minut ºi îlpropulseazã spre îndeplinirea idealului impus forþatde cãtre societate: conturarea unei cariere ºiachiziþionarea lucrurilor materiale menite sã-i ofereconfort.

„Idealul generaþiei tinere þine în primul rând derealizarea din punct de vedere profesional. Estedomeniul care îi intereseazã cel mai mult pe copiiinoºtri, dar ºi cel mai nesigur la ora actualã, oferitde societatea noastrã. Cultura lor se limiteazã ladomeniile care þin de specializarea profesionalãpentru care se pregãtesc, iar politica (mai bine zisbalamucul politic de la noi) nu îi intereseazã. Deidealuri sentimentale nu se pune problema. Idealulgeneraþiei mele, din acest punct de vedere, eraîntemeierea unei familii, dar nu cred cã îicaracterizeazã pe tinerii noºtri, cel puþin nu pânã la28-30 de ani”, mãrturiseºte Liliana Cleja, cu chipulbântuit de o umbrã de nostalgie, dar cu ochiabãtuþi, din care se revãrsa o dezamãgire continuãfaþã de transformãrile pe care le-a suferit lumea îndouã decenii. Când i-am propus tema discuþiei, aschiþat un surâs amar: „În tinereþe, mi-am permis sãvisez fãrã pregetãri. Îmi doream sã devinstewardesã, pentru cã îmi plãcea ideea de a zbura ºide a cunoaºte meleaguri, culturi ºi tradiþii noi. Defiecare datã îmi tresãrea inima când urmãream cuprivirea un avion trecând cu nonºalanþã la mii demetri în aer. Mai târziu, idealul meu s-a lovitviolent de cel al regimului comunist ºi am ajuns sãlucrez într-o fabricã, nopþi întregi, înconjuratã depraf, maºinãrii ºi eprubete. Odatã cu anii ’90, m-amtrezit înotând într-o libertate pe care nu ºtiam s-omânuiesc, în mijlocul unor idealuri ºi valori noi cucare nu mã identificam deloc. Era prea târziupentru mine”, povesteºte rar, cu un ton resemnat,femeia, din scaunul ei de funcþionar public, scaunpe care nu l-a pãrãsit de 15 ani. Aceleaºi sentimente

sunt împãrtãºite de Ioan Genþi, zugravul de la 4,cum este numit de vecinii lui care îi alimenteazãexistenþa financiarã. Mãrturiseºte cã perioada post-revoluþionarã l-a dezorientat, cã trecerea bruscã dela un trai modest al oamenilor la modernizarea ºitehnologizarea serviciilor, schimbarea totalã a con-ceptului de educaþie ºi goana oarbã a oamenilor du-pã agonisealã îl fac sã se simtã infim, depãºit, în ne-concordanþã cu secolul XXI: „Eu am crescut într-ofamilie simplã, la þarã, unde învãþãturile cele mai depreþ pe care le-am primit de la pãrinþi au fostbunul-simþ, modestia ºi pofta de muncã. Idealul mil-am îndeplinit, am un apartament pentru mine ºifamilia mea, o slujbã care-mi permite sã ofer soþieiºi fiicei un trai decent ºi o maºinã Dacia care-mieste un camarad de nãdejde de 15 ani. Ce sã-midoresc mai mult? Sã mã simt solidar cu acestevremuri? Nu pot þine pasul cu viteza cu care seschimbã lucrurile în þara asta”.

Am impresia cã existã o prãpastieincomensurabilã între generaþia tânãrã ºi ceaprecedentã, ale cãrei efecte sunt resimþite deexponenþii celei din urmã, iar factorul responsabileste, încã o datã, pragmatismul ºi superficialitateaca valori absolute ale prezentului, care împiedicãgeneraþia actualã sã îºi exploateze plãcerea de avisa: „Dacã îþi permiþi sa rãmâi idealist, cu valorimorale mãreþe, îngropat în straturile abstracte aleexistenþei, te descoperi, încetul cu încetul, inutil,neîncadrat în societate, strâmtorat financiar ºi înrelaþiile sociale”, recunoaºte cu un amalgam derevoltã ºi resemnare în voce, Paul Haran, care, dupãabsolvirea Facultãþii de Teatru din Cluj-Napoca, cudoi ani în urmã, a rãmas liber-profesionist, dupãcâteva încercãri zadarnice de a profesa în domeniu .„Nu îþi mai permiþi sã ai idealuri nobile ºi creativeîn ziua de astãzi ºi nu ºtiu de ce m-am încãpãþânatsã cred în continuare cã voi putea supravieþuidecent urmându-mi visul. Oamenii nu mai au timppentru culturã autenticã, Guvernul nu investeºtesuficient în teatru, pentru cã toatã lumea se axeazãpe domenii profitabile, ca publicitatea sau IT-ul.Cine mã mai bagã ºi pe mine în seamã, cuidealurile mele stupide?”.

Confuzia seamãnã obscuritate ºi regres, în carelumea ajunge sã fie altceva decât ceea ce este.Existând o neconcordanþã între cele douã straturiale fiinþei umane, cel superficial ºi cel esenþial,suntem tentaþi sã optãm pentru cel mai simplu de„purtat” conform modei societãþii actuale: celsuperficial perceput ca esenþial. În contextul vitezeicu care realizãm totul, al interesului pentru efectulimediat, dar efemer, pierdem consistenþa lucrurilor

ºi profunzimea iubirii în toate formele ei.Particularizând, iubirea pentru artã, culturã ºivalorile lor se pierde în amalgamul de preocupãrilipsite de substanþã în care ne lãsãm absorbiþi. Separe cã existã din ce în ce mai puþini oameni careîºi pãstreazã intact impulsul creator ºi îlmaterializeazã. De aceea avem nevoie de câte unimbold, o reactualizare a acestei valori în interiorulnostru. Dar prin ce s-ar putea realiza aceastãreactualizare? „M-am lasat corupt fãrã sã vreau deatracþia realizãrii palpabile a unei fericiri proxime,m-am lãsat atras de tendinþa aceasta a Românieispre imitaþie, spre «americanism». E periculoasãputerea banilor care primeazã în faþa culturii, însãam ajuns la concluzia cã e de ajuns sã mã îndreptspre bunãtate ºi dreptate singur. Mi-am dat seamacã singurul lucru important în viaþã nu e cariera ºicã ea trebuie perceputã ca fiind un simplu mod desupravieþuire ºi nu un scop în sine. Idealul petermen lung care conteazã cu adevãrat este pentrumine întemeierea unei familii ºi umplerea goluluisufletesc, de care generaþia mea suferã, cu credinþaîn ceva nesuperficial ºi lipsit de efemeritate. Oricinepoate ieºi din vârtejul activitãþilor care distrugsubstanþa sufleteascã. Dacã oamenii nu reuºeºc sãgãseascã resurse în ei, pot cãuta oricând ajutor înexterior”, afirmã cu tãrie ºi convingere HoraþiuIakab, student la Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca.

Iatã încã o dilemã a generaþiei: unde se gãsescmodele care sã însumeze aceste virtuþi ºi sã nedeconecteze de la activitãþile uºuratice care ne seacãenergia? La televizor, care ne îmbolnãveºte psihiculprin dependenþa de hrana informaþionalã atât devitalã omului modern? Zgura care ni se furnizeazãpe cale televizatã ne perverteºte raþiunea, nemanipuleazã sã venerãm „modelele” propuse dedevoratorii de rating: violenþã, inepþii, sexualitate,limbaj suburban, imbecilitãþi crase. „O ºansãaparentã de a gãsi modele pare a fi presa serioasã,cotidianele pline de subiecte importante cu care seconfruntã naþiunea, realizate de oameni culþi,competenþi ºi credibili. Din pãcate, asta ar trebui sãînsemne presa în teorie. Însã dacã eºti puþin analiticºi nu serveºti fiecare informaþie brutã dintr-un ziarfãrã sã o fi trecut prin filtrul minþii, realizezi cã ºiîn presã existã înºelãtorie, manipulare, satisfacereaintereselor sponsorilor, ascunderea de informaþii,perierea lor ºi multe altele. Eu unul nu pot numi osingurã publicaþie nepãrtinitoare, cu jurnaliºtieminenþi din punct de vedere moral, care ar puteaconstitui modele reale pentru generaþia aceasta”,recunoaºte Horaþiu, mândru de capacitatea sa de aintui ºi îndepãrta iluzia adevãrului ºi a moralitãþiicare, din pãcate, acapareazã tot mai multe victime.Nici politica de astãzi nu reprezintã o sursã deinspiraþie ºi un exemplu de eticã ºi credibilitate, iarexponenþii ei se întrec în corupþie, se pierd înscandaluri, îºi pierd responsabilitatea vizavi depromisiunile fãcute electoratului. Istoria statelorlumii enumerã o serie de personalitãþi politicemarcante pentru evoluþia politicã ºi socialã. UnChurchill ori Kennedy ºi-au pierdut urma demnã deurmat printre succesori. În prezent, politicieniidemonstreazã cã sunt doar lideri ai gafelor, aicompromisurilor ºi ai ºantajului, marionete ghidatedupã stereotipuri bazate pe interese meschine ºi nupe motivaþia de a schimba ceva cu adevãrat.

Radu Meza, student la Jurnalism, nu crede înviziunea apocalipticã asupra scenei politiceromâneºti: „Existã de bunã seamã modele înpoliticã, doar cã nu sunt scoase în faþã, fie dincauzã cã nu au susþinere financiarã, fie pentru cãdin punctul de vedere al celor ce i-ar putea scoateîn faþã, ar fi prea greu de controlat, nefiindatacabili. Un bun exemplu mi se pare CrinAntonescu, dar nu e singurul. În mod sigur va avea

Ideal ºi generaþieÎncepând cu acest numãr, revista Tribuna publicã opiniile mai multor tineri despre idealul

(idealurile) vârstei ºi ale generaþiei lor, uneori vãzute ºi de alþii. Întâmplãtor, autorii sunt studenþi(Facultatea de ºtiinþe Politice, Administrative ºi ale Comunicãrii), liberi, prin urmare, mult mai liberi ºimai sinceri cu visele, decepþiile ºi utopiile lor. Sinceritate care presupune, implicit, o invitaþie la dialog.Pe o temã ºi mai multe întrebãri trecute, uneori cu indiferenþã, în subsolul paginilor de istorie ºiculturã româneascã. Faptul cã toþi vor absolvi foarte curând poate fi de bun augur pentru schimbareade opticã privind abordarea mai direct-pragmaticã a ideilor de valoare ºi succes. Fãrã sã fie,deocamdatã, un grup de creaþie, autorii, gãzduiþi acum de revistã, aspirã deja la o identitate proprie.Câþiva sunt, de puþinã vreme, iniþiatorii unei publicaþii cu program. Sub un titlu (ContactCultural/Light), sugerând litera ºi spiritul civilizaþiei fast-food, ei propun reactualizarea modei pop-artºaizeciste din perspectiva realitãþilor contemporane româneºti. În ultima instanþã, tot un dialog întreforme culturale ºi generaþii. Le spunem bun venit! (AAurel SSassu)

Trecutul, muzã pentru idealuri

Dona Sãsãrman

2277




o ascensiune destul de substanþialã în anii urmãtoridacã PNL vrea sã câºtige credibilitate prin oamenipolitici inatacabili ºi cu o culturã civicã ºi politicãdemnã de un politician de vârf, spre deosebire deamatorii vehiculaþi în Guvernul actual. Dupã cumspuneam, mai sunt ºi alþii, oameni ceva mai tinericare, nefiind legaþi conjunctural de pete aletrecutului, pot face politicã cu eleganþã. Evidentniciun om politic nu va fi niciodatã în afarainteresolor vreunui grup sau altul. Nici nu enormal, pânã la urmã politica e în strânsã legãturãcu jocul economic. Important este însã cã existãoameni educaþi, care gândesc jocul politic aºa cumar trebui, cu eleganþã, punând accent pe negociere,respectând liniile de interes ale grupurilor care-isprijinã fãrã a se arunca în populisme penibile,injurii care fac viaþa politicã romaneascã din ultimii18 ani sã semene cu un bazar al biºniþarilor, caretrebuie purificatã de epavele comunismului ºirevigorat de tineri cu orizonturi deschise”.

Dacã politica îºi ascunde elitele-model care arputea folosi drept exemplu pentru formarea uneieducaþii, pentru conturarea principiilor, a moralitãþiiºi a idealurilor, probabil cã alte domenii ar putea sãînlãture aceastã lacunã. A rãmas literatura ºi poeziaca sursã de culturã, însã ºi acestea sunt anihilate deconsumism: „Au fost întotdeauna douã literaturi ºidouã publicuri, douã standarde artistice care s-audezvoltat paralel, însã scrierile comerciale tind sãcâºtige tot mai mult teren în detrimentul celorclasice ºi serioase, care au capacitatea de a formadin punct de vedere intelectual. Noi, eliteleintelectuale, o dispreþuim pe a doua ca fiindcoruptã, fãcutã pentru bani ºi pe placul unui publicincult. Dar ºi în literatura mare se scrie prost, iar pede altã parte, la vârf, literatura «popularã» a datuneori capodopere. Scrierile «comerciale», «deconsum» sunt un gen deosebit de literaturã, culegile ei proprii. Nici ea nu e mereu stupidã; ºi ea

se adapteazã unor gusturi mereu schimbãtoare. ªiproblema nu e dacã se mai citeºte astãzi, ci ceanume se citeºte”, opineazã Bogdan Caman, untânãr scriitor care se gândeºte sã-ºi modelezeoarecum idealul de a face literaturã perenã ºi sãopteze în schimb pentru artã de moment,nepretenþioasã, dar cât se poate de profitabilã:„Dacã un mare scriitor ca Mircea Cãrtãrescu ºi-aîncãlcat principiile ºi a consimþit la producerea unuibest-seller, De ce iubim femeile, înseamnã cã s-asãturat sã aibã un trai mizerabil de scriitor genial,însã neapreciat ºi s-a pretat tendinþelor pentru a ieºila suprafaþã, din punct de vedere al popularitãþii,dar ºi financiar. Chiar dacã îþi scade stima de sineabdicând de la propriul potenþial ºi propriileprincipii, faci compromisuri pentru a te adapta lapreferinþele publicului. În plus, romanele best-sellerse ecranizeazã cel mai des”.

Din pãcate, nici cinematografia nu mai areconsistenþa de odinioarã, bazatã pe un scenariu carepune inteligenþa ºi capacitatea analiticã la bãtaie,creionatã de replici ºi personaje memorabile. Totuºi,tinerii au speranþa ca întotdeauna va exista câte unfilm sau o carte bunã care sã satisfacã setea deculturã ºi artã de calitate: „Un film realizat într-unmod inteligent poate sã comprime câteodatã maimulte idei decât o carte ºi în plus îþi oferã imagineacare se întipãreºte în minte mai bine decât lectura.Dar mi-e greu sã le separ, pentru cã au fost ºi maisunt amândouã principalele surse de culturã pentrumine. Nu vreau sã discriminez internetul, careînsumeazã o infinitate de informaþii valoroase, însãcultura ºi educaþia adevãratã mi-au oferit-oindubitabil autorii clasici, ale cãror scriericonsistente nu se regãsesc în literatura de astãzi ºicu atât mai puþin pe internet. O altã categorie delecturã importantã este cea a duhovnicilor, care auaºternut pe hârtie o parte din experienþa revelatorieºi din liniºtea lor sufleteascã”, concluzioneazã

Horaþiu Iakab, un tânãr pentru care dezvoltareaintelectualã ºi moralã se face preponderent dinsevele creaþiei istorice.

Pãtura junã a societãþii pare debusolatã ºidecepþionatã de locul care i se rezervã în sistemulsocial actual. Tinerii intelectuali chemaþi sã deschidãorizonturile culturale ale unui stat care nu oferã sa-tisfacþii materiale ºi imateriale îºi simt destinulºubrezit ºi incert. Îngropaþi în nimicnicia existenþeicotidiene, ajung sã simtã lipsa substanþei spiritualevitale pentru împlinirea unor idealuri profunde, faptcare presupune o continuã introspecþie pentrudescoperirea esenþei sufleteºti creatoare. Aceste va-lori se aflã însã la polul opus stilului de viaþã puter-nic promovat astãzi. Secolul XXI tinde spre undezmãþ mediatic care îl transformã într-o muzã pen-tru pamflet ºi sãdeºte în tânãra generaþie senti-mente de kitsch ºi mediocritate, marginalizând înacelaºi timp predecesorii copleºiþi de valenþele soci-etãþii aflate intr-o necontenitã ºi haoticã reformã.

Atât relaþia cu propriul sine, cât ºi relaþiileinterumane s-au degradat valoric, ºi-au pierdutaievea capacitatea de pãtrundere ºi înþelegere. Într-ocontinuã luptã pentru însuºirea superficialitãþii –condiþie primarã a succesului – ºi pentru adaptareala tehnologizarea ºi robotizarea continuã asocietãþii, existã momente de luciditate, de revelaþiea tragicului în care ne îngropãm conºtient ºi voit. Înaceste momente de revelaþie ies la suprafaþãidealurile reale, râvna cãtre revenirea la naturainternã, ascunsã a sentimentelor, la dimensiunileinperceptibile nemijlocit ale lucrurilor ºi, mai ales, lareîntoarcerea în timpurile care preþuiau creaþia caprincipalã formã de exprimare a individualitãþii ºi avalorii umane. Idealul ultim ºi foarte rarconºtientizat al tinerilor este întoarcerea la trecut.

Istoria românilor oferã autorilor modernimultiple posibilãþi de reconstituire. Lipsaizvoarelor scrise explicite din perioada cuprinsã

între pãrãsirea Daciei de cãtre romani (sec. III p.Chr.) ºi apariþia primelor state medievale româneºti(sec. XIV p. Chr.) lasã spaþiu de desfãºurareistoriilor apocrife. Cronica lui Huru este un astfelde exemplu de istorie apocrifã: apãrutã în 1856 întipografia lui Gh. Asachi, cronica ar fi fost redactatãîn latinã de marele cancelar al lui Dragoº, Huru,preluând un text mai vechi al campodux-uluiArbure. Exemplarul tipãrit la 1856 era o traducere avel spãtarului Clanãu din vremea lui ªtefan celMare. Ni se spune cum în momentul retrageriiaureliene locuitorii s-au îndreptat spre Iaºi unde omare adunare a hotãrât întemeierea unei republicidupã model roman, rãmânerea pe loc ºi rezistenþaîn faþa barbarilor. Cronica este azi consideratã unfals «rezultat din fabrica de documente a familieiSion» (L. Boia, Istorie ºi mit în conºtiinþaromâneascã, Bucureºti, 1997, p. 34-35) ºi vreun altdocument similar dacã ar fi descoperit azi ar trebuiconsiderat de asemenea fals ºi apocrif.

Totuºi, existã ºi alte medode pentru popularea«mileniului întunecat» cu realitãþi istorice româneºti.Una ar fi cea urmatã de conferenþiarul universitarAndrei GGroza în lucrarea O iisstorie nnecunosscutã aaromânilor ((ssecolele IIIIII-XXIIV). SSchiþã,, Ed. CCivitas,Chiºinãu, 11997. Concluziile la care ajungecercetarea sunt formulate încã de la început pentru

cã sunt prestabilite. Sunt puse niºte întrebãri-cheie:unde a dispãrut timp de 700 de ani (sec. III – X) unpopor atât de numeros? ºi cum de românii ºi-auîntemeiat state doar în secolul XIV?. Se rãspundedirect ºi lãmurit la întrebãrile formulate princoncluziile care preced „cercetarea” istoricã. Acesteaar fi: Dacia nu a fost abandonatã în secolul III ºi arãmas parte a Imperiului pânã la începutul secoluluiVII, la rãscrucea secolelor VIII-IX se constituieprimul stat român pe un teritoriu vast din zonaBalcanilor, Dunãrea mijlocie ºi nordul Mãrii Negre,cel mai mare stat din Europa în secolul X; însecolele VIII – XI izvoarele îi numesc pe româniroºii, bulgari, myssi ºi vlahi, slavii ºi maghiarii le-aufost supuºi iar bulgarii ºi-au însuºit o mare partedin istoria românilor; la sfârºitul secolului XI statulromân dispare ºi va fi reînfiinþat de fraþii Asan lasfârºitul secolului XII (p. 5-6).

Cum ajunge istoricul moldovean la asemeneaconcluzii este destul de limpede din înºirarea lor.Anume printr-o lecturã arbitrarã a izvoarelorconstând în înlocuirea tuturor etnonimelor dintextele literare (ruºi, bulgari etc.) cu cel de „român”.

Sã urmãrim paºii istoricului în aceastãQuellenforschung. Considerând cã ideea pãrãsiriiDaciei de cãtre Aurelian este datoratã teoriiloristoricilor maghiari ºi austrieci de la rãscruceasecolelor XVIII-XIX, autorul reia textul lui„Vopiscus” (adicã Historia Augusta, Vita Aureliani,39, 7) ºi îl citeºte foarte personal. Textul în

traducere românã sunã aºa: „Vãzând cã Illiricum edevastat ºi Moesia ruinatã, (Aurelian) a pãrãsitprovincia întemeiatã de Traian peste Dunãre, Dacia,pierzând speranþa de a o mai putea menþine,retrãgând armata ºi provincialii”. A. Groza credeînsã cã „avem de-a face cu o eroare comisã deistoricii contemporani pe parcursul secolelor (sic)în timpul transcrierii lucrãrilor lui Eutropius ºiVopiscus, sau chiar cu un fals comis cu bunã ºtiinþãºi destul de iscusit. A fost omis un prefix dintr-unsingur cuvânt, anume prefixul ne din cuvântulnepierzând...”(p. 11). ªi autorul modificã textulintroducând prefixul pierdut: „...Dacia, [ne]pierzândsperanþa de a o mai putea menþine, retrãgând dinea armata ºi pe provinciali”. Mulþumit de punereala punct a falsificatorilor conchide: „Cât de multconteazã un singur prefix!?” (p. 12). Trecând pestefaptul cã întreaga frazã în traducere românã nu maiare sens dupã corectare/adaptare trebuie totuºimenþionat cã cele douã texte din secolul IV carepãstreazã fraza în aceastã formã ºi cu acesteexpresii (Eutropius, Breviarium ab Urbe condita, 9,16 ºi Historia Augusta) sunt scrise în latinã ºi aufost copiate ºi editate în latinã. Cum vastatumIllyricum ac Moesiam deperditam videret,provinciam Transdanuvianam Daciam a Traianoconstitutam sublato exercitu et provincilibusreliquit, dessperanss eam posse retineri... Cred cãdesperans din textul latin nu poate fi nicicumtradus prin „nepierzând speranþa”.

Cu aceastã mostrã de criticã de text ne putemface o opinie despre validitatea argumentaþiei.

Alte aserþiuni completeazã tabloul: în secolul IV„teritoriul dintre Carpaþi, Dunãre ºi Prut este inclusîn componenþa provinciei Dacia” (p. 13); vorbinddespre hunii veniþi în zonã în secolul V autorul ne

corecþii

Sorin Nemeti

Cronica lui Groza

2288




anunþã în treacãt cã „o analizã mai minuþioasã aizvoarelor istorice ne permite sã conchidem cãaceºtia nu erau huni, ci slavi” (p. 14). Dupã ceaflãm cã „romanii, nimeriþi sub controlul gepizilor,practic nu erau strâmtoraþi cu nimic”, plãtind doarimpozite „nu prea mari” (p.17) ajungem la sfârºitulunitãþii romanice balcano-dunãreano-carpatice, laînceputul secolului VII cand slavii ºi avarii se aºea-zã la stânga ºi la dreapta Dunãrii iar Bizanþul pier-de definitiv controlul asupra Daciei (p. 20). Tablouleste în linii mari similar cu reconstituirea istoricãcurentã care presupune subzistenþa nucleelor depopulaþie latinofonã autohtonã, coexistenþa cu gru-purile alogene în migraþie ºi un oarecare control alImperiului Roman târziu/Bizantin asupra zonei dela nordul Dunãrii. Singura diferenþã la dl. Grozaeste cã pune accentul pe aceastã apartenenþã azonei la Imperiu (de facto? din punct de vedereadministrativ?). Ideea este subînþeleasã în text ºiindusã cititorului.

Deºi în textele referitoare la secolele VII – IX„românii” nu sunt atestaþi, dl. Groza susþine totuºiîn capitolul II cã acum s-a constituit primul statromân. Rezolvã acest paradox prin identificarearomânilor din stânga Dunãrii cu populaþia menþio-natã sub numele de roºii ºi bulgari. Aceste popula-þii pomenite la asediul Constantinopolului din anul813 au fost identificate prin „deplasãri deochiate”de cãtre istoricii ruºi ºi bulgari cu strãmoºii lor.Autorul susþine cã „nu existã nici un izvor care ararãta cã roºii (rosî) din secolele IX-X sunt de neamslav” ºi îi identificã cu românii. Roºii provine de laculoarea roºie ºi sunt aduse pentru susþinerea echi-valãrii român – roºu o serie de toponime ºi oroni-me din spaþiul românesc (gen Piatra Roºie, TurnuRoºu, dar ºi Târgu Mureº = „Târgul din MunþiiRoºii”) „Mai târziu, spune dl. Groza, slavii derãsãrit, adicã ruºii, ºi-au însuºit nu numai numelestrãmoºilor românilor – roºii, ci ºi o parte din isto-ria lor” (p. 24-27). Dupã o demostraþie prea alambi-catã pentru a putea fi rezumatã aici, autorul ajungela aceeaºi concluzie ºi în ce priveºte etnonimulbulgari: sub acest nume erau atestaþi românii (p. 27-30). Astfel, misterul primului stat român dinsecolul IX este dezvãluit: în 811 „teritoriul dintreDunãre, râul Drina ºi munþii Rodopi trece subcontrolul statului român.(...) În urma analizeiizvoarelor istorice scrise, de provenienþã arabã ºibizantinianã, publicate ºi tãlmãcite de autori con-temporani, se poate conchide cã acest stat româ-nesc se numea Rum, iar locuitorii bãºtinaºi ai lui– rumâni (români). Aici putem întrevedea o legã-turã directã între denumirea Rum, capitala Impe-riului Roman – Roma ºi numele primului con-ducãtor al statului român – Crumus”. (p. 31-32).Capitolele III ºi IV trateazã problema „dezvoltãriistatului ºi poporului român” în timpul luiSimeon (p. 40-46) ºi Petru (p. 47-50), iar capitolulV despre destrãmarea statului român la începutul secolului XI (p. 51-55). Sunt, în fond,istoria pe scurt a primului Þarat bulgar. Lucrarease încheie cu o prezentare pe scurt a istoriei celuide-al doilea Þarat, cel al Asãneºtilor (p. 56 – 63).

Aceasta ar fi o nouã rezolvare a problemei„statalitãþii” româneºti în mileniul întunecat. Este ocronicã apocrifã care uzurpã istoria popoarelorvecine, cu convingerea cã face reparaþii. Nepierzândsperanþa cã vom înþelege vreodatã sensul unorasemenea producþii vom continua sã leinventariem. Ele sunt sortite oricum naufragiuluicultural, relevant este doar momentul apariþiei ºiproliferãrii lor în acestã epocã de mutaþii îndiscursul identitar.

ªtim ºi chiar ne pare bine cã oamenii deºtiinþã urmãresc prin cipuri viaþa animalelorsãlbatice, lupi, elefanþi, balene, rechini,

zburãtoare, în fine, specii periclitate ºi care, dacãle cunoaºtem obiceiurile, pot fi ajutate sãsupravieþuiascã ºi sã-ºi repopuleze vechile arealuride rãspândire. Unele experienþe, însã, nu preaînþelegi unde duc ºi, luând cunoºtinþã de ele, egreu sã eviþi o alarmantã neliniºte. De pildã: oechipã de la Centrul de cercetare a tehnologieiroboþilor din Universitatea oraºului Shandong,China, a raportat de curând cã poate dirijaporumbeii prin electrozi minusculi înfipþi încreierul lor. Poate sã-i facã sã zboare în oricedirecþie, dupã comanda experimentatorului.Performanþã ce nu le mai serveºte lor,porumbeilor, controlaþi astfel de la distanþã ºiderutaþi în simþul de orientare pe care îl au decând lumea ºi ºi-l folosesc, singuri, foarte bine.

Experienþele pe cobai ºi pe diverse alte soiuride animãluþe dirijate mai nou cu computerul sefac, de regulã, în perspectiva unor rezultate aplica-bile ºi pe rasa umanã. Totuºi, mã îndoiesc cãomul de pe stradã conºtientizeazã cât de departeajung ºi cu ce rafinament se aplicã uneori aseme-nea tehnici de manipulare microelectronicã. Poatecã nici nu-i pasã prea mult de existenþa lor,socotindu-le un domeniu strãin de viaþa luiobiºnuitã. Pânã când e pus la un moment dat însituaþia de a le descoperi pretutindeni în jur, încasã ºi pe masã, în pachetul de cafea, în cartea decredit ºi în hainele abia cumpãrate, atârnateinofensiv pe umeraºele din dulap. Nu e tocmai oglumã: viziunea pe care o au unii asupra unuiviitor foarte apropiat presupune existenþa unormicrocipuri încorporate în tot ce cumperi, fiindcãmarile firme producãtoare au tot interesul sã-ºiurmãreascã marfa pânã la tine, în calitate de con-sumator. Sã-þi studieze preferinþele de moment înfuncþie de lucrurile pe care dai banii ºi, bineînþe-les, sã þi le influenþeze discret pe cele de viitor,înclinându-le pe neobservate în direcþia pro-duselor fabricate de ele.

Vor fi, prin urmare, în aceastã viziune maxi-malistã, senzori electronici cu antenã în toateobiectele, de la pereþii casei la automobil ºi cãrþi,de la pãlãrie ºi ghete la ambalajul produselor ali-mentare. În tot ce se vinde ºi se cumpãrã, cu altecuvinte. O reþea nevãzutã, globalã, va scana locuriprivate ºi spaþii publice, identificând instantaneupersoane ºi contabilizându-le obiceiurile, gusturile,pentru a le putea trimite direct, sub formã de spa-muri subtile (ºi irezistibile), reclama la produselece trebuie cumpãrate în continuare. Pentru noi,cei din Est, imaginea lui Big Brother e dureros defamiliarã, având în principal conotaþii politice.Pentru occidentali, ea tinde sã îmbrace formaunui totalitarism al producþiei ºi consumului, carenici el nu e tocmai lipsit de conotaþii politice,fiindcã tot o putere lumeascã stã ºi în spatelemarilor aºi ai industriei ºi ai comerþului mondial.

Lumea de azi e plinã de obiectele uneitehnologii ce permite identificarea lucrurilor ºipersoanelor. Altele, noi, sunt în curs de realizare,iar utilizarea lor în scopuri obscur-interesate eoricând posibilã, în afara legii, în marginea ei, sauchiar sub acoperirea unor decizii legale dubioase.Corporaþiile au tot interesul sã-ºi alcãtuiascã bazede date vaste ºi complexe, prin care îºi urmãresc

eficient vânzãrile, iar informaþia obþinutã prinsenzorii miniaturali computerizaþi poate servi înmodul cel mai profitabil unui asemenea obiectiv.Ea este cu adevãrat la îndemâna marilor concer-nuri ºi depinde numai de ele cât de adânc se vorînfige dirijorii consumului în viaþa privatã, înintimitatea noastrã tot mai ameninþatã.Companiile nu vor susþine altceva decât cãacþioneazã pentru stricta protecþie a consumatoru-lui, cã-l feresc pe acesta de falsuri ºi de produseexpirate, cã datele „personalizate” vor rãmâne per-manent secrete, necãzând nici din întâmplare subochii unor indivizi neautorizaþi. Cã preocuparealor pentru tine, cumpãrãtorul, e una eminamenteumanitarã. Camerele de luat vederi ar fi folositedoar la monitorizarea paºnicã a cumpãrãtorilorcare trec prin magazin sau prin alte spaþii undeau fost instalate. Reþeaua de senzori pãzeºtemarfa de hoþi ºi îmbunãtãþeºte fluxulaprovizionãrii. Dar listele tale de cumpãrãturi,acumulate cu anii în memoria calculatorului, îþidescriu profilul mai bine decât o poate face carteade identitate. Companiile nu vor recunoaºte nicio-datã cã-þi þin contul sub strictã supraveghere, îþicontroleazã de la distanþã ºi în secret frigiderul,îþi alcãtuiesc pe neobservate meniuri la care poatecã nici nu te-ai fi gândit. Te ajutã, altfel zis, sãbagi mâna adânc în buzunar, pentru ca mecanis-mul producþie-consum sã funcþioneze neted ºifãrã oprire.

Tehnica aceasta de urmãrire înregistreazã ºiprelucreazã informaþii care sunt „aur curat” pen-tru comerciant: cât timp stai la raft, ce obiectecercetezi, când îþi ridici sau cobori privirea sprerafturile vecine ºi de ce. Îþi filmeazã expresia, încare se distinge reacþia ta la un produs sau altul.Dar microcipurile „active”, înzestrate cu baterieinternã, sunt capabile sã emitã semnale pânã lasateliþi, de unde le pot prelua fãrã dificultate nudoar poliþia, ci chiar ºi diverºi particulari interesaþisã adune informaþii pentru un dosar compromiþã-tor, pentru vreun mic ºantaj, pentru te miri ce. Þise pot scana de la distanþã locuinþa, garajul,maºina parcatã pe stradã, servieta ºi buzunarele.Pe oriunde te plimbi, emiþi semnale de identifi-care prin „senzorii de consumator” lipiþi, subformã de etichete, pe obiectele abia cumpãrate ºipe care le duci liniºtit cãtre casã.

„Acolo unde zornãie banul nu mai încapeviaþã privatã”, constatã un critic american al aces-tei tehnologii miniaturale de urmãrire, similarã cucodul de bare pe care ºi noi îl ºtim. Banul zornãiecam peste tot în lumea de astãzi, iar la sute dekilometri deasupra þiuie continuu un satelit.

Manipulãri demenþialeMircea Opriþã

ºtiinþã ºi violoncel

2299




Continuã sã fie deosebit de gustat genul deroman care ficþionalizeazã biografiile unor perso-nalitãþi culturale, de preferinþã scriitori, practicat,bunãoarã, de David Lodge în Author, Author!(Autorul la rampã!), de Julian Barnes în Arthur &George, sau de Colm Toibín în The Master.Recent, în Marea Britanie, Benjamin Markovits apublicat cel de al doilea episod dintr-o trilogiededicatã Lordului Byron, ne informeazã TheGuardian. Intitulat A Quiet Adjustment (Oajustare tacitã), romanul este continuareaprimului volum, Imposture (Imposturã), apãrut în2007. Autorul îºi concentreazã atenþia asupratinerei soþii a poetului, Annabella Milbanke,imaginându-ºi viaþa sufleteascã a fetei de la þarãcare s-a mãritat cu cel mai celebru poet al epocii,continuând sã vieþuiascã în umbra lui mult timpdupã moartea timpurie a lui Byron. Cunoscutulpoet romantic, ne încredinþeazã recenzenta cãrþii,Stephanie Merritt, este înfãþiºat în roman cu toateatributele consemnate de istoria literarã:intempensiv, fermecãtor, crud, violent, pasional.De altfel, viaþa ºi opera lui G. G. Byron au foststudiate cu atâta zel încât rãmâne prea puþin locpentru exercitarea imaginaþiei autorului deficþiune. Interesantã, în cazul lui Markovits, esteopþiunea pentru personajul pivotal al episodului.Byron se hotãrãºte sã o ia de nevastã peAnnabella cu gândul cã virtuþile ei vor distrageatenþia înaltei societãþi de la legãtura incestuoasãcu sora sa vitregã, Augusta Leigh. Lanouãsprezece ani, Annabella, deºi virginã, nu esteo ingenuã purã, ci o fatã relativ calculatã,conºtientã de perspectivele pe care o cãsãtorie cuByron le poate oferi unei tinere cu ambiþiile ei.Când acceptã, dupã multe tergiversãri, sã semãrite cu el, ceea ce obþine este un rolsubordonat într-un menage-à-trois cu Byron ºiAugusta, în care ea îndurã purtarea brutalã asoþului, prefãcându-se cã nu vede adevãrata naturãa relaþiei dintre cei doi fraþi. Markovits recurge lao surprinzãtoare rãsturnare de situaþie: cândByron lipseºte vreme mai îndelungatã, cãlãtorindprin Europa, Augusta devine total dependentã deînþelegerea ºi compasiunea Annabellei, care ofereºte ºi de scandalul public. Balanþa puterii esteînclinatã în favoarea acesteia din urmã, care iahotãrârea s-o ‘reformeze’ pe sora vitregã apoetului, folosind-o ca pe un înlocuitor al soþuluipierdut ºi triumfând, prin ea, asupra lui. Ceea cereuºeºte pe deplin autorul este sã foloseascã,constant, o voce narativã (a Annabellei) ce imitãperfect proza secolului al XIX-lea timpuriu, fãrã aemite vreo notã falsã. A Quiet Adjustment nueste, fireºte, prima romanþare a unui episod dinviaþa tumultuoasã a marelui poet romantic englez,dar e o carte pe care iubitorii de literaturã (ºiamatorii de can-can-uri din culisele istoriei, fie eaºi literarã) o vor citi cu interes, aºteptând ºiultimul volum al trilogiei, al cãrui subiect nu afost încã divulgat de autor.

Un alt exemplu de biografie ficþionalã esteromanul lui David Leavitt, The Indian Clerk(Socotitorul indian), despre care scrie, tot în TheGuardian, romancierul ºi criticul D. J. Taylor.‘Indianul’ din titlu este Srinivasa Ramanujan, un

geniu al matematicii copleºit cu onoruri la TrinityCollege, Cambridge, cu puþin înainte de PrimulRãzboi Mondial. Deºi romanul e narat aproape înîntregime la persoana a treia, reprezentantulautorului este o altã persoanã realã, sponsorul luiRamanujan, G. H. Hardy, cunoscut acum maiales pentru cartea sa de memorii AMathematician’s Apology (1940), dar la vremearespectivã unul dintre cei mai importanþimatematicieni din Europa Occidentalã. Hardy,împreunã cu un coleg, Littlewood, pregãteºtesosirea triumfalã la Cambridge a matematicianuluiindian. Leavitt – ne spune D. J. Taylor – reuºeºtesã transmitã emoþia matematicilor pure aºa cumsunt ele practicate de un talent din prima ligã.Ramanujan se specializeazã în demonstrarea‘ipotezei Riemann’. Leavitt realizeazã unele scenerare în proza englezã – ceva asemãnãtor ar firomanele despre fizicieni ale lui William Cooper –în care noþiuni rudimentare de matematicã suntprezentate cititorilor ne-ºtiinþifici în aºa mod încâtsã fie nu numai inteligibile, ci chiar pasionante.Desigur, pe plan universal, nu putem uitasplendidul roman al lui Daniel Kehlmann,Mãsurarea lumii, avându-i ca protagoniºti pesavanþii von Humboldt ºi Gauss. Pe plan uman,Socotitorul indian e un studiu al contrastelor. Estversus Vest, imperiu versus metropolã, pacifismversus atitudine marþialã, raþiune versus credinþã(Hardy este ateu, în timp ce Ramanujan sepresupune cã-ºi viseazã teoriile matematice cuajutorul zeiþei hinduse Namagiri). Alte confruntãrisunt mai nuanþate: relaþia dintre mizantropul ºihomosexualul Hardy ºi sora lui savantã, Gertrude,pasiunea secretã a soþiei unui profesor, AliceNeville, pentru Ramanujan. Cea mai importantã,însã, este relaþia dintre Hardy ºi protejatul sãu,care dã toate semnele cã va deveni un matema-tician mai bun decât mentorul sãu. Ramanujanrãmâne o prezenþã enigmaticã în roman, foarteretras ºi suferindu-ºi în tãcere declinul. În romaneste surprinsã cu mare exactitate atmosfera vieþiiuniversitare din Cambridge ºi diferite personajeistorice îºi fac apariþii ‘cameo’: Bertrand Russell îºipierde poziþia academicã fiindcã se opunerãzboiului, D. H. Lawrence dizerteazã despretemniþa cãsãtoriei, J. M. Keynes are opiniioriginale despre sex. Dupã pãrerea lui D. J. Taylor– care nu prea agreeazã genul biografieificþionalizate, criticându-l, la vremea lui, ºi peLodge pentru Author, Author! – romanul luiLeavitt are mai mult aerul unei dramatizãri amaterialului istoric preexistent decât al unei operede imaginaþie.

Max Gallo, primit anul trecut în AcademiaFrancezã, unde ocupã locul lãsat liber de Jean-François Revel, a þinut în luna ianuarie a. c.cuvenita laudatio pentru predecesorul sãu, neinformeazã Le Figaro. Gallo este un reprezentantde frunte al istoriografiei franceze, nu foartesavantã, nici greoaie de detalii precise, carepermite unui cititor obiºnuit sã comunice cutrecutul þãrii. De asemenea, el a apãrat ºi ilustratun gen literar în care el însuºi exceleazã: romanulde inspiraþie istoricã. Pe acesta l-a ilustrat în ciclulintitulat La Machinerie humaine ºi printr-o suitã

de saga istorice: Bleu Blanc Rouge (2000), Lespatriotes (2000-2001), Les Chrétiens (“2002),L’Empire (2004), La Croix de l’Occident (2005).Un scriitor caracterizat de cotidianul Le Figarodrept hiperactiv, asupra cãruia a planat chiarbãnuiala cã ar lucra cu negri. Nãscut la Nisa în1932, Gallo, de meserie mecanic, a ajuns la Parisîn 1953 ºi a lucrat o vreme la cãile ferate. ªi-aprimit diploma de istoric dupã ce a urmatcursurile serale, a predat la un liceu din Nisa ºi,dupã susþinerea tezei de doctorat, a fost integratîn universitate. Fiu de imigranþi italieni, ºi-aînceput activitatea publicisticã în anii ºaptezeci laL’Express ºi Le Matin de Paris, impunându-se caun mare jurnalist. Pe eºichierul pollitic, a alunecatde la stânga la dreapta, de la Rosa Luxemburg laCharles de Gaulle, a cãrui biografie, în patruvolume, a publicat-o în 1994. A rãmas credinciosideii cã Franþa are nevoie de un preºedinteputernic ºi responsabil, o persoanã carismaticã,astfel explicându-se ºi sprijinul sãu pentru NicolasSarkozy. De când ºi-a nuanþat ataºamentul faþã derepublicã cu simpatia pentru regalitate, Gallo(biograf ºi al lui Napoleon) ºi-a exprimat adeseoriconvingerea cã preºedintele Franþei nu trebuie sãdepindã de nicio facþiune politicã, ci sã aparþinã‘marii coterii a poporului francez’.

Pe piaþa media româneascã s-a întâmplat unlucru bizar: a apãrut versiunea româneascã a TheNew York Times Book Review, un sãptãmânalcare este, de fapt, suplimentul literar al mareluicotidian american. Cititorul interesat gãseºte aicirecenzii la cãrþi din diferite domenii (destul depuþine volume de literaturã), clasamente, liste debest-sellers etc. Nu putem sã nu ne punem,totuºi, întrebarea: pe câtã lume intereseazãcomentariile la lucrãri de strictã specialitate, pedeasupra ºi greu accesibile? E bine, totuºi, cã oincredibilã eroare cu care publicaþia amintitã aplecat din start – redarea numai în româneºte atilurilor cãrþilor americane recenzate – a fostcorijatã pe parcurs. Totuºi, parcã era mai binedacã editorii ar fi optat pentru mult mai serioasaºi analitica publicaþie The New York Review ofBooks, în care semneazã nume mari ale literaturiiamericane contemporane.

Ofensiva biografiilor ficþionalizate

Ing. Licu Stavri

flash-meridian

Vive Tolli (Estonia)

3300




Nici nu se putea altfel sã ne cunoaºtemdecît în culisele scenei. Eram student înprimul an. Tocmai înfiinþasem o trupã de

teatru ºi pantomimã la Casa de Culturã aStudenþilor. De ce ºi pantomimã, nu pot sã-miexplic. Poate din cauza filmelor vãzute cu MarcelMarceau. ªi, precis, din cauza filmului Copiiiparadisului... Dupã premierã, în culise mã aºteptao doamnã cu ochelari fumurii, pãr scurt ºi unextraordinar zîmbet de bucurie pe buze. Eraînsoþitã de cîþiva tineri care mã priveau cu onedisimultatã curiozitate. Am dat mîna. Ea eraKovács Ildikó, regizoare la teatrul de pãpuºi iarînsoþitorii erau pãpuºari. De aproape un an dezile pregãteau, în secret, un spectacol de...pantomimã care trebuia sã fie o adevãratãsurprizã în oraº. ªi... brusc apar afiºe cu... unspectacol de pantomimã exact cu douã sãptãmîniînaintea premierei lor. Nu s-a supãrat, nu-i stãteaîn fire, din contrã, a fost sincer bucuroasã deexistenþa noastrã. Aºa ne-am cunoscut, aºa aînceput o prietenie de lungã duratã. Am colaboratcu studenþii mei la unele spectacole ale acesteiminunate doamne al cãrei talent scenic teimpresiona.

Doamna Kovács Ildikó a fost un artistdesãvîrºit ºi, în aceeaºi mãsurã, un om de omoralitate exemplarã. Nu suporta compromisu-rile, veleitarii, fariseii. Nu-ºi ascundea sentimen-tele, spunea în faþã ce avea de spus. De aceea,unii o ocoleau ori încercau sã-i punã „beþe-n

roate”... Unele spectacole de-ale ei furã stopatedupã primele reprezentaþii, de teamã... Cum s-aîntîmplat cu Svejk, spectacol montat la Bucureºti.Dar Doamna Kovács Ildikó nu s-a lãsat intimidatãniciodatã, nici atunci cînd nu era lãsatã sãparticipe la festivaluri în strãinãtate. Pe ea ointeresau spectatorii iar, în cazul acesta,spectatorii erau copiii. Ei nu pot fi minþiþi. Iubeacopiii iar copiii o iubeau la rîndul lor pentru cã eisînt singurii care „simt” cînd un matur e fals,meschin, prefãcut. S-a luptat pînã la sfîrºitul vieþiipentru apãrarea teatrului de pãpuºi, solicitîndatenþie ºi fonduri din partea oficioºilor. De multeori, lupta ei era una cu morile de vînt dar nu arenunþat niciodatã.

Spectacolele ei produceau reacþii extraordinare,aºa cum s-a întîmplat, de exemplu, cu Pinocchiomontat la Sibiu, înainte de 1989, cînd copiii dinsalã au fãcut o adevãratã revoluþie, în timpulspectacolului, nãvãlind pe scenã ºi încercînd sã-ianihileze pe cei rãi...

Pe lîngã talentul ei de excepþie ca regizoare,Doamna Kovács Ildikó a fost omul care a ºtiut ºisã dãruiascã, fãrã nicio reþinere. A deschis„universitãþi de varã” unde îi învãþa pe cei tinerice ºi cum e cu arta aceasta atît de complexã amînuirii marionetelor, a modelãrii vocii, agesturilor, a mimicii ºi a expresivitãþii corporalecãci pantomima a rãmas pentru ea vechea ºifrumoasa obsesie.

Un artist care-ºi consuma singurãtatea printrepãpuºi ºi marionete, fotografii ºi cãrþi, pentru carescena, cît ar fi fost ea de micã, era singura eiadevãratã casã. ªi totuºi, nu cred cã a fost singurãDoamna Kovács Ildikó, cãci dragostea copiiilor aînsoþit-o mereu, o dragoste anonimã ºi cu atît maiputernicã, una care o însoþeºte ºi acum, cînd apãrãsit scena asta pãmînteanã ºi pluteºte deasupranimicurilor avînd pe buze minunatul ei zîmbetblînd ºi înþelegãtor.

Doamna Kovács Ildikó...Radu Þuculescu

rânduri de ocazie

Cu ani în urmã ºi timp de mulþi ani, lumeacumpãra una dintre marile revisteromâneºti, Contemporanul, pentru a citi,

în colþul din drepta/sus al primei pagini, tabletacu care ne bucura ochii ºi sufletele în fiecaresaptãmânã Geo Bogza. Tableta aceea era capâlpâirea de luminã a farului de pe þãrmurilepândite de naufragii, uitate de lume ºi deDumnezeu: statornicã, indefectibilã, necesarã.

Cu ani în urmã ºi timp de mulþi ani, acolo seaprindea lumina farului, despre care scriam atunciºi despre care rescriu acum, lãsând verbelorîndreptãþita ºi necesara adecvare la timpul care lise cuvine, lor ºi farului: prezentul.

«Acolo e farul. Puþini îl ºtiu, puþini îi bãnuiescînfãþiºarea. Unii îi vãd doar ochiul ciclopic,deschis pe nesfârºitele tãrâmuri clãtinãtoare.

Cei mai mulþi ºi-l amintesc numai când ceaþaºi vânturile ºi haita valurilor îi nãpãdesc cuspaimele nefiinþei. ªi atunci îl cautã cu înfrigurare,punct de sprijin în nestatornicie. Confirmare afaptului cã lumea are încã sens.

ªi mai puþini însã, foarte puþini se gândesc laacela care urcã, searã de searã, treaptã cu treaptã,scãrile reci de piatrã ca sã aprindã acolo, în turn,steaua speranþei. Între mare ºi cer, singur însingurãtate, omul acela, aproape de absolut,mântuie de orbenie corãbiile lumii.

Nimeni nu-i aduce lucruri rare dinîndepãrtatele cãlãtorii. Nimeni nu ridicã la catargmarele pavoaz. Corãbiile scãpate de primejdie trec

prin faþa lui trufaºe ºi indiferente.Dar el e acolo. Mereu acolo, aprinzând în

fiecare searã lumina certitudinilor. El însuºi o cer-titudine a adevãrului de neclintit: þãrmul. Peste eltrec anotimpurile, bat furtunile ºi se rotesc conste-laþiile. Peste el vine ºi pleacã, lunecând cu pânzeleluminii îngheþate, Marele Orion. El stã acolo, ve-ghind cu ochiu-i ciclopic întoarcerea celor rãtãciþi.Între valuri ºi vânturi, stea a speranþei.»

Cu ani în urmã ºi timp de mulþi ani, la fiecaremijloc de ianuarie desemna cu peniþa unui plop,pe harta celestã, chipul luceafãrului.

Cu ani în urmã ºi timp de mulþi ani, scria, cuumilinþã ºi cu iubire de ei, pe nãlucite frunze detoamnã, epistole prietenilor.

Cu ani în urmã ºi pentru totdeauna, cel de laa cãrui naºtere se împlineºte un veac ne dãruiaunul dintre cele mai frumoase poeme închinatevreodatã unei constelaþii. Constelaþia care-istrãjuieºte somnul sau vegherea cea fãrã de sfârºit,Orion:

«Nici o corabie nu s-a întors vreodatãDin mãrile Sudului sau de la CapricornAtât de purã ºi elegantã fregatãCum se întoarce toamna Orion.

Peste pãduri înverzite n-a strãlucit nicicândLumina lui albã. Nici peste pajiºti de fân.Tãcut, munþii îl vãd în Aprilie plecândºi cerul nu-ºi mai aflã toatã vara stãpân.

Octombrie urcã din nou peste grãdiniÎnaltele-i catarge cu vârfuri de platinãºi toatã iarna corabia de luminiDeasupra lumii uimite se clatinã.

Rege al constelaþiilor din SeptentrionMereu lunecând peste lumi îngheþateAºa strãbate vremea Marele OrionCorabie legãnatã în Eternitate.»

Horia Bãdescu

ferestre

Orion

Geo Bogza vãzut de Valentin Chibrit

Kovács Ildikó

3311




Leul secãtuit de puteri se retrage umilit însimboluri publice. Din piaþa financiarã în piaþade gãini. Mai exact în locul unde a fost pe

vremuri piaþa de gãini din Cluj. Nu vreau sã furpâinea lui Tudor Ionescu, dar aceasta se afla lacapãtul strãzii Ploieºti, fostã Iulius Fucik, fostãMasarik, spre Piaþa Mihai Viteazul. Tocmai acolo s-au gândit edilii noºtri sã înalþe emblema mãreþieide altãdatã a Veneþiei, pentru cã – nu-i aºa? –românii noºtri s-au obiºnuit sã copieze orice. De laclipuri strãine la talkshow-uri cam aºa cum secopiazã la teza unicã, introdusã din acest an ºcolarîn locul examenului de capacitate. Elevi corigenþiprimesc la teza unicã note de 8 ºi 9. Leul se goleºtede sarcini, dar, în paralel, se umflã nota la tezaunicã, se umflã factura la gaz ºi apã ca la toatepreþurile, dupã o nedezminþitã lege a compensaþiei.Nu te joci cu legile economice, legi obiective!

Evident, nu e vorba despre leul Sfântului Marcu,ci despre leul sfântului declin monetar. Poate îistãtea mai bine leului jigãrit printre gãini. Prindeacu timpul aripi, se transforma în grifon cu greutateºi mai ridicam ºi noi capul din necazuri. Aºa stãbietul de el, apatic ºi trist, cocoþat pe-un stâlp delângã Hala Agro ºi în loc sã se umfle în pene de

satisfacþie civicã, numãrã acru leii putere care urcãpe patru roþi în garajul suprateran, mândria recentãa municipalitãþii. Puþini îi trec prin faþã, cãci leii dinbuzunarele proprietarilor de Logan nu ajungniciodatã pentru extravaganþe de acest fel. Mai bineparcheazã omul pe trotuar. E mai ieftin oricum.

Dar nici asta n-o sã mai þinã. Nevoitã, Primãriacopiazã din vest reglementãri: abonamente pentruparcãri, taloane, ridicãri de maºini parcate ilegal.Dacã am copia ºi constanþa în respectarea acestormãsuri am fi cu un picior mai în Europa. Despreaceste mãsuri luate de primar, anemicul post localNCN informeazã pe larg ºi bine face. Când nuîndeplineºte rolul de telefon al primarului, NCNizbuteºte sã mai opreascã zapparea prelungitã cucâte o „povestire altfel” sau cu dialogurile luiOvidiu Pecican de la „Clujul trãit”. Trãit, simþit,evocat sau chiar „sfinþit” prin oamenii lui.

Sorin Grecu a ajuns pe drumul cel bun cuultimul filmuleþ care îl are ca protagonist perapsodul ce nu „cu fluierul”, ci cu frunza „ne zice”,nimeni altul decât „veselul” Nucu Padrea, cel culipici la prieteni ºi cu talentul pe buze. O altã lege acompensaþiei pãstratã din moºi strãmoºi. Asta nu-iobiectivã, ci sentimental-afectivã. În aceastã avalanºã

de scumpiri bezmetice la tot felul de utilitãþi,frunza codrului rãmâne frate cu românul ca sã nemai aline durerile. ªi are Nucu un dar de a captaauditorul cã-þi vine pe loc sã-i dai dracului depoliticieni ºi sã-þi încãlzeºti inima la „viersul” sãu celdulce. Nu numai înregistrãrile cu piese muzicalecunoscute „zise” din frunzã îþi ung sufletul, ci ºievocãrile sale legate de Mãnãºtur, de casa parohialãunde a copilãrit pânã la 18 ani, de locurile pe undemergea cu vaca la pãscut (activitate de care nu seruºineazã nici azi), toate au farmecul omuluiîndrãgostit cu patimã de viaþã. De viaþa simplã,tihnitã, pe cale de a o pierde curând din cauzastresului cotidian actual. „Cã ºi patetismul faceparte din viaþã”, zice el cenzurându-ºi patosulrememorãrilor. Emoþioant a fost momentul filmatîn cimitir, la mormântul lui Cãlin Nemeº. Poate cãºi filmãrile vor fi mai de calitate în viitor, laurmãtoarele filme, renunþându-se la cadre în contra-luminã.

Ameninþãrile la liniºtea noastrã zdrãngãnescnecontenit din toate pãrþile. Nucu Pandrea, cubonomia întipãritã pe chip, e o oazã de simplitateºi cãldurã sufleteascã de care e bine sã þinem seamaºi sã ne apropiem prieteneºte. Pânã una alta, înconjunctura actualã, leul se prãbuºeºte, dar Nucudin frunzã ne doineºte.

Local zapp-media

Adrian Þion

Nokia, celebra firmã a cãrei devizã maiclameazã cã îi apropie pe oameni princomunicare (Nokia, connecting people!), a

adus în poarta Clujului un dar surprizã. Surprizãegalã cu cursa unui meteorit, a cãrui cãdere încomuna Jucu a brãzdat cerul integrãrii noastreeuropene. Cu atât mai adânc cu cât se pregãtesc, separe, noi desantãri ale unui „Drang nach Osten”economic, din partea unor firme de automobile ceîºi deschid aripile de condori transnaþionali spreacelaºi loc miraculos. Loc unde se credea încontinuare cã nu se nãscuse decât eternitatea, deºiera tot mai greu, dacã nu imposibil, sã o creºti,hrãneºti, sã o porþi la ºcoalã, ºi mai ales sã o mãriþila oraº. Schimbarea a dat deodatã buzna în caselelocalnicilor, preþul terenurilor, în imaginaþiaoamenilor, pentru a nu spune nimic despre cea amai marilor locali ºi regionali. Cine s-ar fi aºteptatla acest turnir al capitalului strãin pe pãmânturilesomeºene? Cum se vor descurca oamenii locului,care ºi-au pus încrederea de veacuri doar înritualurile agricole? Vor emigra ei în alte colþuri aleEuropei, ori se vor angaja, dacã vor putea, „lastrãini”, peste drum de casele lor? Paºii de dans aiglobalizãrii sunt greu de anticipat, dar de-i prinzisunt greu de oprit.

Cu decenii în urmã, sincronismul lovinesciansusþinea cã depãºirea decalajului civilizaþional seface prin imitaþie, o imitaþie condusã însã cu talent,cãci ºi pentru imitaþie e necesarã multãoriginalitate. Nu doar pentru gãsirea unui modelcultural care sã fie cultivat din admiraþie, dar ºi

pentru implantarea lui criticã într-un prezent fãrãtradiþie, astfel ca în cele din urmã „forma sã tindãspre un fond”. Exemplul comunismului iar maiapoi cel al integrãrii în Europa a demonstrat cãforma produce un „fond”, chiar dacã acesta nu seadecveazã în întregime credinþelor ºi practicilorlocului. Noutatea primului an al integrãrii europenea arãtat cã am fost aleºi de europenii cei vechi dinraþiuni evidente de expansiune, profit, sferã deinfluenþã. La care a contribuit neîndoios cotaminimã a nivelului nostru de trai, indicând faptulcã în România, în lipsa standardelor, orice investiþiestrãinã e egalã, musai, cu grãdina paradisului.

Comuna Jucu s-a înfãþiºat nokienilor, acestormigratori ai „capitalismului de caravanã” cum îinumea un mare cotidian german, în toatãsplendoarea ei est-europeanã: ruralã, tradiþionalã,conservatoare, sãracã ºi pãtatã de corupþie, la fel caþara cãreia îi aparþine1. Mai mult decât orice altcevaîn aceastã alegere a contat pãmântul, locul gol,terenul viran, tãpºanul de descãlecare, bivuacul îndrum spre alte spaþii în care profitul ar putea rãsãridin aproape nimic, în prezenþa ori mai ales înabsenþa propriu-zisã a românilor. Excursianokienilor din centrul Europei la periferia eidemonstreazã cã deºi capitalismul e al tuturora, nudoar al unora împotriva altora, eligibilitateamuncitorilor se face dupã faima þãrii.

Pânã una alta, cele petrecute la Jucu se potrivescfenomenelor descrise de Arjun Appadurai, profesorde antropologie ºi civilizaþii asiatice la Universitatea

din Chicago, privind interacþiunea globalizãrii ºi aimaginaþiei în viaþa socialã. Relaþia dintrecunoaºterea globalizãrii ºi globalizarea cunoaºterii,scria Appadurai face ca globalizarea sã nu fie doarnumele unei noi ere în istoria capitalului, ci un rolanume scris pentru imaginaþia existentã în viaþasocialã2. Imaginaþia nu mai e doar geniu personal,fugã din realitate, ori subiect estetic, ci „facultatecare informeazã vieþile oamenilor simpli” în mii defeluri, tendinþe de emigrare, asociaþii civice, reacþiide apãrare împotriva violenþei statului3. Imaginaþiaare o funcþie dublã, dupã Appadurai, pe de o parte,îi disciplineazã ºi îi controleazã pe oameni, creândun fel de tipar comun, pe de altã parte le cultivãacestora, depinzând mereu de circumstanþe, „osensibilitate” aparte a locului, potenþialitate adiferenþei în condiþiile fluide ale globalizãrii. Aºadar,spre deosebire de globalizarea de sus în jos, cearealizatã de firmele transnaþionale ºi de stat, existão altã formã de globalizare, „de jos în sus” ori „dela firul ierbii”, care se adreseazã direct celor desprecare se ºtie prea puþin, ori deloc, atunci când limbade lemn a integrãrii intrã în ceaþa strãlucitoare apoliticii româneºti.

Întrebare: va reuºi Nokia sã ne conectezeimaginaþia la vremurile în care trãim? Pânã atunci,mini-globalizarea de la Jucu a început deja sãschimbe obiºnuinþele locului, începând cu ceadintâi, obiºnuinþa de a fi de prin pãrþile locului.

1 De pildã, douã titluri din F.A.Z., „Rumänien, billig, aberkorrupt”, 17 ianuarie 2008, „Mit harten Bandagen gegendie Korruption”, 18 septembrie 2007.2 Globalization, edited by Arjun Appadurai, A MilleniumQuartet Book, 2004.3 ibid. pp.6-7

Nokia la JucuMicro-tablou local despre globalizare ºiimaginaþie socialã

rezonanþe

Marius Jucan

3322




Mai zilele trecute (exact când nu mai ºtiu,oricum, prin douãzeci ºi ceva ianuarie)am fost de douã ori mirat, la interval de

o orã-douã. Tare mirat. Din motive diferite, însãînrudite. În ordine cronologicã inversatã, ar fivorba despre faptul cã, fiind într-un taxiu (ºtiu ºinumãrul maºinii ºi firma aparþinãtoare, dar nuvreau sã le pomenesc), din vorbã-n vorbã,povestindu-mã cu ºoferul despre realizãrile recenteale Primãriei, îi spun ºi lui cã «mi-a scris domnulPrimar», mie ca, probabil, altor zeci de mii declujeni ºi cã, în acea scrisoare, printre alteobiective de realizat în 2008, Primãria îºi propuneFinalizarea sstudiului dde ffezabilitate (sic!) pentrunoul ssediu aal FFilarmonicii ººi îînceperea llucrãrilor îînvederea aamenajjãrii CCentrului dde CCulturã UUrbanãîîn Bastionul CCroitorilor, (punctul 9 de pe pagina adoua), la care ºoferul mã întreabã:

- Da’ ce-i aia? referindu-se la BastionulCroitorilor.

N-am putut sã cred: ºi clujean, ºi ºofer de taxi,sã nu ºtii ce-i Bastionul Croitorilor! I-am rãspuns:

- Pãi, clãdirea aia mare ºi veche, din dosulstatuii lui Baba Novac.

- Ce statuie?Prea mult pentru mine! (Vedeþi? De-aia n-am

vrut sã spun numãrul ºi firma maºinii!) I-amprecizat:

- Domne, statuia aia, cum vii la vale pe Feleac!- Aa... No, bine...Am fost tare dezamãgit; deoarece eu taman cã

mã bucurasem mult primind scrisoarea semnatãde Primar. (În fine, e o altã chestie faptul cã, pe ofoaie alãturatã scrisorii, eram înºtiinþat cã s-ar camcuveni sã-mi plãtesc impozitul pe clãdire - adicãpe apartament - dar asta ºtiam, iar “înºtiinþarea”era redactatã civilizat, dupã ce mi se mulþumea cãîn 2007 am îînþeless iimportanþa ccontribuþiei mmelela cconsstituirea bbugetului llocal ºi cã mi-am achitat

taxele ººi iimpozitele llocale, alãturi de 90% dintreconcetãþeni.) Bun; cã finalizarea studiului defezabilitate, în România fiind, poate sã se întindã«ad calendas Graecas», este de la sine înþeles; vomtrãi ºi vom vedea ce scrie pe vreo paginãasemãnãtoare a scrisorii de primit la începutul lui2009 (asta de nu se schimbã Primarul, dacã el vamai scrie scrisori ºi anul viitor, de nu va uita ce ascris în 2008...).

La punctul 4 zice cã se modernizeazã PiaþaAvram Iancu (nu cã schimbã statuia!) ºi PiaþaUnirii, adicã “se va umbla” la fântâna artezianã,respectiv la situl arheologic. Foarte bine, zic eu,chit cã nu prea îmi dau seama cum va fi cu«modernizarea» fântânii ºi nici nu vãd exact cepoate însemna modernizarea unui sit arheologic,

În sfârºit, am niºte nelãmuriri ºi în privinþacelor prevãzute la punctul 11. Adicã nu-mi dauseama ce vrea sã fie acel Aqua PPark ce urmeazã afi construit (ce fel de parc pe bazã de apã? Multeºi mari acvarii cu peºti ºi alte lighioane? Un parcadãpostind lacuri, bãlþi, cascade, ºuvoaie de apãcristalinã? Mai multe ºi felurite bazine la un locîntru înot ºi/sau scãldare?). Nu ºtiu; sã nemulþumim cu informaþia: AAqua PParkk. Oricum,ceva pe bazã de apã ºi de taxe/impozite plãtiteanual de aproximativ 90% dintre clujeni.

Pe lângã faptul cã îmi comunicã aceste 11puncte conþinând planuri de viitor, domnulPrimar îmi mai mulþumeºte pentru rãbdarea decare dau dovadã pe timpul acestei transformãri aoraºului (uneori deloc uºoarã - citat din scrisoare).Sã-mi dea Dumnezeu transformare grabnicã!

P.S. Ceea ce urmeazã nu are nicio legãturã cu

scrisoarea de la domnul Primar, însã este vorba deceva ce mã roade de nu mai pot! Pe zi ce trece,limba românã îmi devine tot mai strãinã! Adicã

încep sã cred cã ea devine alta decât cea pe careo ºtiam eu odatã. De pildã: mã dissperã un (sauo?) promo de la Realitatea TV, în care este vorbadespre o emisiune a lui Robert Turcescu: Suntemdouãzeci ºi douã de milioane, într-o zi dedouãzeci ºi douã ne-am câºtigat dreptul la adevãr,la ora douãzeci ºi douã... Eu mã întreb ce s-ar fiîntâmplat dacã ne-am fi “câºtigat dreptul laadevãr” în ziua de 21 decembrie ºi dacãemisiunea cu pricina s-ar difuza la ora nouãseara? Ne-am fi “nãscut” într-o zi de «douãzeci ºiuna»? Emisiunea ar fi de urmãrit la ora «douãzeciºi una»? Dar dacã ar fi vorba despre o datã de 11ºi de ora 11? Ar fi ziua de «osprezece»? Ora«osprezece»? Pe de-altã parte, sã ºtiþi cã, potrivitunor vorbitori de “pe sticlã”, 12.000.000 de lei sespune «doiºpe milioane», iar ora 12 este de faptora «doiºpe». Ãºtia-s niºte fapþi frecvenþi cari pãmine mã disperã!

Mi-a scris domnul Primar !Tudor Ionescu

remember

Domnul Liviu, lãcãtuºul cu o jumãtate dekilogram de platinã prin corp, a ajunsºomer dupã evenimentele din decembrie

1989, când fabrica unde muncea ºi-a închisporþile; o vreme, uitat de autoritãþi, cu toate cãera atât de preþios, s-a retras la þarã ºi a crescutporci, trebuia sã se descurce cumva. A vândut ºitãiat toþi grãsunii când, cu ajutorul unui vãr, areuºit sã se angajeze portar la singurul muzeu dinoraº; cât a lucrat acolo, vreo cinci ani, a fost operioadã foarte bunã pentru el, adevãratã boierie:vizitatori nu veneau prea mulþi, directorul ºipersonalul îl tratau cu respect, mai ales cã le fãceamici servicii; dar, cel mai mult îl plãcea cã l-aulãsat sã se ocupe de grãdina, destul de mare, dinspatele muzeului; când s-a angajat el, era plinã debãlãrii ºi mizerie, abandonatã, cu câþiva merinecurãþaþi, nevãruiþi; i-a luat ceva vreme s-o

cureþe, sã sape câteva straturi, sã punã ºi tot felulde flori. La un an de la angajare, chiar domnuldirector l-a felicitat, nu le venea sã creadã ceminuni fãcuse el cu biata grãdinã a muzeului!Doamnele cercetãtoare, patru la numãr, de acoloserveau ceapã verde ºi castraveþi, ardei ºi roºii,mere ºi flori. Minunea n-a durat decât aproapecinci ani, s-a hotãrât o drasticã reducere depersonal, el ºi douã doamne cercetãtoare au fostpuºi pe liber. Din nou ºomer, din nou silit sãplece la þarã, sã creascã porci, dupã ce fusesedomnul portar ºi grãdinar Liviu.

*Din portar, domnul Liviu a decãzut în paznic

la o fostã crescãtorie de porci; a reuºit sã seangajeze, sã pãzeascã o ruinã, de mai bine dezece ani crescãtoria era închisã, halele, cândvapline cu grãsuni, se degradau încet ºi sigur, ceea

ce natura fãcea lent era completat de ceea cefuraserã oamenii – repede. Domnul Liviu ºtiaacest lucru, la angajarea lui nu mai era nimic,doar zidurile; ei, dacã s-ar fi angajat devreme, s-arfi ales ºi el cu ceva, acum nu prea mai e de luatnimic; de la un coleg de pazã a aflat cã nu maitrece sã scoþi decât bucãþi din acoperiº, unul dinfoi de azbest, le mai solicitau unii, sã acopere cuele coteþe sau magazii, aºa încât nici de furat numai era ce, sta liniºtit în baraca lui de paznic, astacând nu mergea la capãtul dinspre râu al fermei,sã mai pescuiascã ceva. De plictis, a început sãciteascã tot felul de ziare cu vedete ºi viaþa lor.Acum, într-una din aceste reviste, a citit cã un oms-a dus la Oficiul pentru ProtecþiaConsumatorului, sã reclame cã i s-a vândut ofemeie gonflabilã defectã. Cine ºtie ce dracu’ areclamat nebunul, cum sã nu fie defectã dacã nuvorbeºte?!

anestezii de larg consum

De la portar la paznic cufemeie gonflabilã

Mihai Dragolea

Olga Samosiuk (Rusia)

3333




film

(Urmare din numãrul trecut)

Iatã-ne în faþa episodului doi al discuþiei în care voiprezenta preferinþele mele dintre cele mai bune filmepropuse de Academia Americanã. Clasamentul era

urmãtorul: 1. No Country for Old Men, 2. There Will BeBlood, 3. Michael Clayton, 4. Atonement, 5. Juno.

Astãzi vom discuta podiumul. Vom auzi numai debine!

3. Michael Clayton

Michael Clayton este un film despre corporaþiiºi procese, pe fondul cãrora filmul discutã despretrafic de influenþã, despre sãnãtate, greºeli ºirepararea acestora. Filme cu subiect juridic am maivãzut în ultimii ani (unul dintre ele chiar foarte bun– The Insider), însã Michael Clayton stã destul debine în comparaþie cu ele, fiindcã propune unpunct de vedere diferit!

Dupã cum spuneam, recent au mai fost cîtevafilme în care sã fie vorba despre avocaþi,ameninþãri, firme mari ºi probleme de sãnãtate.Cele mai bune care îmi vin acum în minte sînt TheInsider al lui Michael Mann, un film care pleca dela un caz care a fãcut istorie în presã, unde unchimist vorbea din interior despre matrapazlîcurileproducãtorilor de tutun, ºi Erin Brokovich al luiSteve Soderbergh (unul dintre producãtorii luiMichael Clayton), portretul cinematografic al uneifemei simple, secretarã a unui avocat, care, cutenacitate, va apãra o comunitate a cãrei sãnãtateera grav afectatã de funcþionarea localã a unei firmede electricitate ºi gaze.

Noutatea oferitã de filmul scris ºi regizat deTony Gilroy (responsabil ºi de redactareaaventurilor lui Bourne) este aceea a caracterului careleagã povestea. Niciodatã nu mi-am imaginat cã arputea exista un post de reparator de boacãne într-ofirmã de avocaturã... Unghiul de vedere inedit,faptul cã personajul care dã numele filmului seprezintã ca anti-erou mai tot filmul, firul narativdestul de încîlcit, cîteva rãsturnãri de situaþie, toateacestea m-au þinut în prizã pînã cãtre final. Apoiam realizat cã totul se va calma într-o singurãdirecþie (hoþul pãcãlit de hoþ), însã nu m-am simþitdeloc înºelat: filmul promite acþiune ºi suspans, iarpe acestea le oferã din plin, printr-o povesteintensã, sprijinitã de interpretãri precise carederuleazã un scenariu original bun. Tom Wilkinsoncontureazã bine un rol grav, febril, al avocatuluiArthur Edens, iar George Clooney – în rolul luiClayton – are cea mai reuºitã apariþie a sa într-odramã, abãtut, melancolic, inteligent, uºor scîrbit de„datoria” sa. Lui Clooney ºi lui Wilkinson le þinisonul interpretativ Sidney Pollak, ºeful firmei deavocaturã Kenner, Bach & Ledeen, ºi TildaSwinton, în rolul consilierului pe probleme juridiceal firmei U North.

Un grup de fermieri dã în judecatã oîntreprindere uriaºã pentru cã mãrfurile realizate deaceasta le-ar fi otrãvit animalele. Firma respectivã, UNorth, produce tot felul de pesticide ºi plantemodificate genetic. Animalele hrãnite cu ierburicreate sau tratate cu soluþii care provin de lacompania respectivã putrezeau de vii, þesut cu þesut.Arthur Edens este unul dintre avocaþii de soi aifirmei Kenner, Bach & Ledeen ºi, cu toate cã estenevrotic, el se ocupã (deja) de cîþiva ani de litigiulrespectiv al companiei U North. Are o cãderenervoasã. Nu îºi mai urma tratamentul

medicamentos ºi nu mai suporta sã apere o firmãcare era destul de clar vinovatã. În timpul crizei seafla în tratative cu avocata pãrþii adverse. Trebuia sãajungã la o înþelegere care sã împace ambele pãrþi.În toiul discuþiilor începe sã urle, se dezbracã ºicoboarã doar în ºosete în parcarea clãdirii unde seaflau cu toþii. Începe misiunea lui Michael Clayton.Fost procuror adjunct ºi fost apãrãtor, MichaelClayton e angajat pe post de „gunoier” în firma deavocaturã pomenitã mai sus. El trebuie sã cureþe„mizeria” fãcutã de angajaþii firmei. Însã dorinþa luiArthur Edens de a înfunda firma U North complicãtreaba...

2. There Will Be Blood

Un regizor pe care sã-l fi simþit perfect în fiecarefilm al sãu a fost Stanley Kubrick. Au trecut vreopatru-cinci ani de cînd îi urmãream cu nesaþfilmele, de la The Killing încoace. Unele dintre acelefilme, 2001 – A Space Odyssey, A ClockworkOrange, Barry Lyndon sau The Shining sîntincontestabile piscuri ale genurilor abordate ºi, prinaceasta, adevãrate piese de colecþie din istoriacinematografiei. Ei bine, prin There Will Be Blood,Paul Thomas Anderson atinge acel soi deperfecþiune cinematograficã pe care o credeamapusã odatã cu moartea lui Kubrick. Cu acest film,P.T. Anderson este surprinzãtor ºi faþã de realizãrilesale de pînã acum, care, între noi fie vorba, nu preasînt la îndemîna multora (mã refer la Magnolia saula Punch-Drunk Love). O construcþie minuþioasãcare pãstreazã o cursivitate, o simplitate ºi ocurãþenie dezarmantã. Un scenariu scris tot de P.T.Anderson, dupã un roman de Upton Sinclair.Povestea înãlþãrii socio-economice a lui DanielPlainview, la începutul secolului XX, prin afaceri cupetrol. Un studiu de caracter care, din punct devedere uman, se dovedeºte a fi o forare sprerãdãcinile rãului. O evoluþie urmãritã pas cu pas ºi,totuºi, nicio scãpare, niciun moment pe care sã-lsimþi în plus, pe care sã-l fi vrut sãrit fiindcã nu armai adãuga nimic personajului care ia proporþiicosmice înaintea noastrã. ªtiinþa de a gãsi unghiulcel mai potrivit pentru a reda tensiunea unei scene,puterea de a lãsa un cadru sã creascã minute în ºirfãrã a opri aparatul de filmat ºi minisecvenþe încare cadrele se succed parcã derulate pe rapid-înainte, pentru a exprima absurdul unor accidentepe care erupþia þiþeiului parcã le cerea, cu poftã. Înrolul lui Plainview, un Daniel Day Lewis lasuperlativ. ªi o muzicã violentã, înfiorãtoare, carem-a zbîrlit cum numai Requiem-ul lui Ligetti ofãcea în preajma monolitului din Odiseea luiKubrick. O muzicã originalã, compusã pentru filmde cãtre Jonny Greenwood. Nu mai stãruiesc acumasupra poveºtii, voi reveni la There Will Be Bloodîn luna martie, cînd va fi lansat în cinematografe.Pînã atunci, un mic sfat, nu-l rataþi!

1. No Country for Old Men

Filmul fraþilor Coen este un thriller. LlewelynMoss (Josh Brolin) este vînãtor. Urmãrind oantilopã rãnitã ajunge la locul unui carnagiu. Ogrupare de traficanþi de droguri mexicani ºicumpãrãtorii americani ai mãrfii se ciuruiserãmutual. În urma încãierãrii armate rãmîne o geantã

cu douã milioane de dolari ºi un mexican rãnit ºisetios. Moss ia banii, ajunge cu ei acasã fãrãprobleme, dar conºtiinþa îl îndeamnã sã îi ducã apãmexicanului rãnit. Doar cã acum e reperat ºi decãtre recuperatorii mexicani ºi de partea americanãimplicatã în afacere. Astfel cã vînãtorul devinevînat. Pe urmele lui pleacã Anton Chigurh (JavierBardem), un criminal fioros, care ucide atît propriiangajatori (pe cei care voiau sã cumpere drogurilede la mexicani) cît ºi mai toate fiinþele care-i ies încale, respectînd un principiu paradoxal pe care ºi-lînsuºise în relaþiile sale cotidiene: el este o armã amorþii aflatã în mîna destinului, astfel cã tot ceeace-i iese în cale trebuie sã piarã, doar cã, atîta vremecît ºi ceilalþi au un destin, el le oferã ºansa unui joc– sã nimereascã partea corectã a unei monedearuncate în aer! Tot pe urmele sale se aflã ºirecuperatorii mexicani. Pe marginea acestui triunghiviolent, fraþii Coen mãturã genul thriller de toatevalenþele sale clasice: nu avem o înfruntare între ceibuni ºi cei rãi, iar poliþia urmãreºte triunghiul sus-numit cu o detaºare de-a dreptul filosoficã, nuavem o confruntare între personajele principaleopozitive (Moss ºi Chigurh), diferendul lor fiindrezolvat prin intervenþia unor terþi; pe lîngã asta,niciun personaj al poveºtii nu prezintã semnele uneievoluþii morale ºi, mai ales, nici finalul filmului,prin intervenþia autorilor mãcar, nu dã o rezoluþieliniºtitoare problemei: în film nu e restabilitãaparenta ordine dinspre care am pornit. Criminaliirãmîn criminali, hoþii hoþi, doar cei care de laînceput par a fi fraieri o mierlesc. Cu promisiuneacã voi reveni pe larg asupra modalitãþii prin careEthan ºi Joel Coen destabilizeazã genul thriller, nupot decît sã vã dau sfatul din dreptul filmuluianterior: nu-l rataþi! Va veni pe ecrane la fineleacestei luni.

Ultimele rînduri

Decernarea premiilor Oscar e programatã pe 25februarie. Sã sperãm cã greva scenariºtilor nu vatransforma fastuoasa ceremonie într-o conferinþã depresã, precum s-a întîmplat la Globuri, deºi unînvingãtor precum Atonement nu ar merita sã fiedecît unul dintre titlurile lecturate de pe o volantã.

De ce am ales No Country înaintea lui ThereWill Be Blood? Pentru cã filmul fraþilor Coen arede-a face cu cinematografia. Pînã la urmã acest filmdiscutã condiþia artei în care se înscrie ºi, prindeconstrucþia criticã a genului thriller, fraþii Coenmaturizeazã sfera limbajului cinematografic (chiardacã fac asta numai în sfera unui gen anume). Depeste douãzeci de ani cinematografia americanã aintrat sub semnul autoreferenþialitãþii postmoderneºi, cu toate cã David Lynch, Quentin Tarantino sauchiar cei doi Coen au fost nominalizaþi pentru regieºi film la Oscar, nicicare nu a intrat în posesia uneidistincþii la acest capitol. Tarantino ºi fraþii Coen auprimit premii pentru scenarii, însã un premiupentru scenariu nu certificã ºi nu rãsplãteºteîndeajuns cea mai originalã ºi, în acelaºi timp, ceamai împlinitã formulã cinematograficã aHollywoodului contemporan.

Dacã There Will Be Blood ar fi distinsul anuluinu ar fi nicio supãrare, filmul este foarte bun. Însãe un film care, pe linia calitãþii cinematografice, arfi în aceeaºi serie cu Schindler’s List, Dances withWolves sau A Man for All Seasons. ªi chiar dacãThere Will Be Blood e mai bun decît seria tocmaienumeratã, eu mi-aº dori sã fi ajuns ceasul în careaprecierea sã cadã pe inventivitate în gen, penoutate, nu pe realizarea fãrã cusur.

Oscar 2008Lucian Maier

3344




colaþionãri

Necunoscuta (La sconosciuta, Italia /Franþa, 2006; r. Giuseppe Tornatore; sc.:Giuseppe Tornatore, Massimo De Rita;

cu: Kseniya Rappoport, Michele Placido, ClaudiaGerini) descumpãneºte spectatorul cât de câtfamiliarizat cu universul operei lui GiuseppeTornatore, autor a cel puþin douã dintre cele maifrumoase filme ale sfârºitului de secol douãzeci:Noul cinema Paradiso (Nuovo cinema Paradiso,Italia / Franþa, 1988) ºi Legenda pianistului de peocean (La leggenda del pianista sull’oceano, Italia,1998) – adevãrate, vorba lui D.I. Suchianu,nestemate cinematografice. Descumpãneºte nuprin faptul cã regizorul ar cãuta o schimbare deparadigmã, din dorinþa de a evita manierismul,cum a fãcut în O simplã formalitate (Una puraformalità, Italia / Franþa, 1994), ci pentru cãNecunoscuta este un film comun, mediocru,anodin, anost, anonim. Povestea Irinei(Kseniya Rappoport), – o prostituatã din fostulimperiu sovietic obligatã de super-peºtele Muffa(Michele Placido – cine ºi-l mai aminteºte, sau îlmai urmãreºte din / în serialul tv Caracatiþa?) sãfacã copii pe care acesta îi vinde spre adopþie –,are iz de telenovelã stilizatã, concentratã, laconservã. Dupã ce iubitul ei de suflet (ca oriceprostituatã care se respectã, Irina are un asemeneaiubit necotizant) este ucis de Muffa, care larândul lui este ucis de Irina (sau, cel puþin, aºacrede aceasta din urmã!), Irina porneºte în

cãutarea ultimului ei copil. Aºa ajunge în Italia, seangajeazã – dupã manevre diabolice – ca menajerãla familia adoptivã a copilului (o fetiþã leit Irina!),Muffa reapare, Irina comite o crimã, Irina esteînchisã... ºi cam tot aºa vreme de vreo douã ore –douã ore dupã care orice spectator de bun simþ n-ar mai intra la un viitor film al lui Tornatore,mulþumindu-se cu cele douã titluri amintite maisus, la care se pote adãuga cu sufletul împãcat ºiMalèna (Italia / SUA, 2000). Cum însã criticii n-au bun simþ, promit cã voi vedea ºi urmãtoarelefilme ale regizorului italian, cu speranþa cãNecunoscuta este un accident în filmografia sa.

Dincolo de orice consideraþii estetice, cel mai(dacã se poate spune aºa!) descumpãnitor estefaptul cã Necunoscuta este filmul propus de Italiaîn cursa pentru Oscar 2008... Deºi, dupã ceMarion Cotillard concureazã pentru cel mai bunrol feminin la acelaºi Oscar 2008 cu prestaþiaabsolut insipidã din La vie en rose (La Môme,Franþa / Marea Britanie / Cehia, 2007) – maimult, obþinând ºi premiul BAFTA 2008 pentruacelaºi rol – nu mã mai mirã nimic. Pentru cãdacã doar schimbarea fizicã / fizionomicã aMarion-ei a contat, ºi nu adecvarea la rol, atunci(ca reparaþie moralã cel puþin!) ar merita cu vârfºi îndesat un Oscar ºi David Prowse, interpretullui Darth Vader, pentru uluitoarea schimbare lafaþã prestatã în filmul lui George Lucas Rãzboiul

stelelor (Star Wars, SUA, 1977). ªi asta pentru anu mai vorbi de Peter Mayhew, interpretul luiChewbacca din acelaºi Star Wars...

În 2002 iese pe ecrane filmul Irréversible înregia lui Gaspar Noé, cu un trio bulversant:Monica Bellucci, Vincent Cassel, Albert

Dupontel. De altfel, Noé se gândea la filmulDeodatã, vidul, pe care urma sã-l facã în Japonia,numai cã avea nevoie de bani ºi de un proiect maifacil. Aºa a scris dintr-o rãsuflare scenariul pentruIrréversible ºi s-a bazat enorm pe cuplul Cassel-Bellucci, care joacã într-o manierã realistã, lãsândla o parte orice pudoare.

Filmul se deruleazã de la coadã la cap, deparcã astfel coºmarul s-ar disipa, într-o exorcizaretemporalã sui-generis. Multe filme apeleazã laflash-back, însã aici e altceva: „citirea” invers. Unspectator neavizat pricepe mai greu demersulfilmic al lui Gaspar Noé. Imaginile sunt violente,repezi, într-un ritm fulgurant, într-o insaþiabilitatea miºcãrii nezãgãzuite. Apoi, deodatã, camera„oboseºte” ºi asistã la violul insuportabil dinmetrou. Niciun alt film nu produce vreun efectsimilar. Nicãieri ºi niciunde vreun viol n-a fostastfel disecat, demascat, pânã la cedarea nervilor.Extrem de acuzator ºi crud, în acelaºi timp, deparcã un bisturiu þi-ar brãzda creierul. La proiecþiaoficialã a filmului, vreo 200 de spectatori (din2400) au pãrãsit sala. Niciodatã la Cannes nu semai întâmplase aºa ceva. La scena violului, unii austrigat: „E scandalos. Ruºine! Sunteþi bolnavi!”.

În cinci sãptãmâni Noé a pregãtit decorul,distribuþia, scenariul. Pentru secvenþa tunelului s-aupictat pereþii în roºu ºi astfel ne gândim la culorileuterine, într-o stare de tensiune majorã. Sexulpoate fi un sindrom de nevrozã de putere, crede

Noé. Ce citeºte Alex (Monica Bellucci) în parc?Cartea lui J.W. Dunne – O experienþã cu timpul(pe care Borges o citeazã ca fiind una din cele maivizionare despre timp). Noé, de asemenea, credeîn premoniþii. Aºa cum percepem feed-back dintrecut, ne trezim ºi cu feed-forward aleevenimentelor ce se vor produce. Dacã sedeseneazã un mare ºoc emoþional, atunci niºtevaluri trebuie sã anunþe acest ºoc.

S-a scris mult despre film: cã ar fi o experienþãsãlbaticã, cã îþi creeazã o stare bizarã, cã e visceral,organic, greþos, monstruos, ultra-violent, ultra-sexual, scandalos. Cã ar aminti de Céline, fãrã sãaibã, în schimb, vreo scânteie de umanitate. Ba cãar fi strãlucitor, bulversant, necesar, puternic. Cã,ieºind din salã, realitatea pare o uºurare, o salvare.Înseamnã cã Gaspar Noé ºi-a atins scopul.Viziunea barului gay îi face ºi pe homofobi sãroºeascã. Nici nu ai timp de reflecþie, întrucât selucreazã asupra nervilor tãi cu o agresiune brutalã.Atunci sã conchidem: nici violatorii cei mai acerbinu suportã scena violului. De ce? Trebuie vãzutfilmul ºi sesizatã maniera au rrelanti de inoculare arevoltei.

Oare Sade cum ar reacþiona? ºi cum apareliteratura eroticã jucãuºã ºi nevinovatã pe lângãaceastã scenã? Ce-i drept, nici finalul cãrþii Vieþilelui Laulou de Almudena Grandes nu te lasã rece.Însã povestirile erotice de Anais Nin din Delta luiVenus (Ed. Humanitas, 2007, traducere de AlinaPurcaru) par niºte copii nevinovaþi pe lângãrezonanþa macabrã a tunelului lui Noé. DacãHenry Miller a scris literaturã eroticã (pentru o

sutã de dolari pe lunã, de la un colecþionar decãrþi), atunci ºi Anais Nin, trezindu-se lefterã, cufacturi neplãtite, s-a apucat de registrul erotic. Darce fãcea Baronul (personajul lui Nin), de fapt?Aducea femeile „pe culmile extazului, le urca atâtde sus cu vârtejul farmecelor sale, încât despãrþireaîncã mai pãstra ceva din zbor. Pãrea aproape firesc– nicio partenerã nu-l putea urma înimpresionantele-i zboruri de vultur”. Aºa da!Nimic nociv în aceste voluptãþi. Mã gândescmereu la lelea T. din Dârja, care a fost violatã ºi,(compãtimitã fiind), pãºea ca o eroinã pe uliþasatului, zicând cu regret: „Numa’ trei au fost…”Viol-viol, da’ sã ºtim ºi noi, nu? Sã fie o glorie, nuo ruºine! Fãrã violenþã! Viol pervers, cupremeditare.

Alexandru Jurcan

Ioan-Pavel Azap

Forºpan

Rezonanþa macabrã a tunelului

Monica Bellucci

3355




Coleg de generaþie cu Milestone ºi Vertov,Jean Renoir este la rândul lui încorporat ºiluptã ca aviator în Primul Rãzboi Mondial.

În 1915 este rãnit destul de grav ºi este lãsat lavatrã. Experienþa rãzboiului, cu tot ce are acestamai dezumanizant, l-a marcat pe Jean Renoir ºi ainfluenþat decisiv opera cinematograficã a acestuiasprijinitã pe trei creaþii fundamentale: Iluzia ceamare, Bestia umanã ºi Regula jocului.

Dar, înainte de rãzboi, în perioada copilãrieiiar mai apoi a adolescenþei, personalitatea tatãluisãu, Pierre-Auguste Renoir, ºi-a pus decisivamprenta pe formarea intelectualã ºi, mai ales,emoþionalã a tânãrului Jean. Timpul ºi l-a împãrþitîntre locuinþa tatãlui de la Paris, cu celebra pãdureFontainebleau din satul Barbizon – cu toatãinfluenþa mediului impresionist a epocii –, ºi sudulFranþei (Collettes din Cagnes sur Mer), acolounde, la îndemnul tatãlui sãu, învãþa în fiecareminut sã se bucure de frumuseþea naturii. TatãlRenoir, o fire destul de autoritarã în relaþia cufamilia, îl trezea pe viitorul cineast pentru a plecala vânãtoare. Era o vânãtoare ciudatã: fãrã arme,fãrã vânat, fãrã zgomote. Era o vânãtoare deimagini. O vânãtoare de lumini. Lumina dedimineaþã. Lumina de la orele prânzului. Luminade dupã-amiazã. Lumina de amurg. ªi din nouzorii zilei. De aceea Natura este într-o veºnicãschimbare. Vânãtoarea se schimba treptat în lecþiide privit. Poate ºi de aceea Apollinaire va spune în1913, cu doar ºase ani înainte de moarteamaestrului: „Renoir picteazã precum respirã.Pentru el pictura a devenit o completare a vederii”.În acest mediu creºte Jean Renoir pentru carecinematograful încã nu existã. De fapt pentruimpresioniºti cinematograful mai cã nu existadefel. Impresioniºtii dispreþuiau aceastã tehnicã deredare doar a miºcãrii. Muzica, teatrul, baletulerau spaþiile preferate ale acestora. ªi, bineînþeles,natura. Natura ºi chipul uman. În ultimii ani deviaþã Auguste Renoir a pictat multe portrete. Boalanu îi mai îngãduia sã iasã din atelier iar modelelesale erau prietenii ºi rudele. În convalescenþa datãde rana de la ºold dobânditã pe front, Jean Renoirºi tatãl sãu au stat lungi perioade împreunã. Jeanprivea cum pictorul se apropia uneori pânã lacâþiva centimetri de faþa modelelor. Încerca sãvadã dincolo de ochii acestora. Privirea omului!Dincolo de ochi se ascunde un univers halucinant:fãptura umanã, întreaga noastrã existenþã.

Totul, pânã la urmã, pare atât de simplu. Darcât de greu se cucereºte aceastã simplitate. JeanRenoir a fost acolo când tatãl sãu a rostit ultimelecuvinte înainte de a muri: „În sfârºit, am înþeles”.

Peste ani, marele cineast, în autobiografia saRenoir despre Renoir (apãrutã la Paris în 1989), vaspune: „Simplitatea este absolut esenþialã creaþiei.Oamenii spun în timp ce fac dragoste: Vom aveaun copil superb; ei bine, ei nu vor avea un astfelde copil.Un astfel de copil se naºte din ºansã, într-o zi dupã un râs sãnãtos, dupã o joacã înpãdure... doar aºa vine pe lume un astfel decopil...”

Iluzia cea mare apare la o perioadã destul demare de la sfârºitul Primului Rãzboi Mondial.Anul 1937 era un moment în care perspectivatimpului permitea evocarea rãzboiului dar, înacelaºi timp, anunþa o a doua mare conflagraþiemondialã. Filmul nu este atât o poveste propriu-zisã – perpetua încercare de evadare din lagãrele

germane a doi prizonieri francezi – cât unminuþios studiu de caractere. Renoir nu vorbeaniciodatã de cinema. Vorbea de spectacolulcinematografic în care portretele personajelorpresupuneau o atentã incizie cinematograficã.Dincolo de portretele unui Von Rauffenstein,comandantul închisorii Wintersborn (castelul-lagãrîn care se întâmplã mare parte din film),interpretat de Von Stroheim, ºi a celor doiprizonieri francezi, Marechal (Jean Gabin) ºicãpitanul De Boldieu (Pierre Fresnay), filmul esteo cronicã de rãzboi vãzutã prin prismacamaraderiei dintre soldaþii francezi ºi cei germani.

În acest film, iar mai apoi în toate opereleimportante ale lui Renoir, stilul ºi omul devininseparabile. Modul în care Renoir îºi creeazãmizanscena pune în evidenþã personajele, relaþiadintre acestea dar, lucru important, mizeazã multpe autenticitatea spaþiilor. Întâlnirea de laînceputul filmului dintre Von Rauffenstein ºi ceidoi prizonieri francezi se petrece prin câtevamiºcãri de aparat care devoaleazã treptat spaþiulcazon în care, în spiritul onoarei germane, cei doiprizonieri sunt invitaþi sã ia masa cu VonRauffenstein. Existã în aceastã secvenþã – mai apoiîn altele, cum ar fi spaþiul închisorii, alcabaretului, al castelului etc. – un firesc al citiriidramaturgice a acþiunii unic în contextulcinematografului francez de pânã atunci. Dacã unEpstein sau Gance, pionierii filmului francez, audezvoltat bazele limbajului cinematografic, Renoirne învaþã sã vedem întocmai cum la rândul lui aînvãþat sã priveascã de la tatãl sãu. Criticulbritanic Tom Milne spune: „Credincios moºteniriisale de fiu al pictorului Auguste, calitatea luminiiºi senzaþia de tangibilitate a lucrurilor au deþinutîntotdeuna o importanþã supremã pentru Renoir.Pentru acest motiv (ºi împotriva tendinþei generalea epocii), el a insistat aproape fãrã excepþie sãturneze în decoruri reale ºi nu în decoruriartificiale de studio. Pentru ca reacþiilepersonajului sã fie captate corect ºi corect înþeleseel trebuia sã fie vãzut în mediul sãu, ca parte dinceea ce îl înconjura.”1

Nu o datã Renoir i-a fost recunoscãtor tatãluisãu. Portretele marelui pictor trãiau nu doar princhipurile ºi privirile acestora ci erau caracterizateprin trãsãturi nãscute ºi din obiectualitatea ce leînconjura. Spaþiul, lucrurile, obiectele personale aleportretelor defineau ºi carcaterizau cu exactitateceea ce pictorul dorea sã transmitã privitorilor.Cineastul Renoir a ºtiut la rândul sãu sãbeneficieze de aceastã moºtenire. Pentru primadatã în istoria filmului libertatea de miºcare apersonajului era garantatã de regizorul însuºi.Credinþa lui Renoir era urmãtoarea: „Eu am mareîncredere în urmãtoarea metodã de repetiþie: ceractorilor sã spunã cuvintele fãrã sã le joace, nu ledau voie sã încerce sã gândeascã, dacã pot spuneastfel, decât dupã mai multe lecturi ale textului, înaºa fel încât în momentul în care îi vãd cã aplicãanumite teorii, sau cã au anumite reacþii faþã deun text pe care-l cunosc ºi nu faþã de unul pe carepoate nu l-au înþeles, îi opresc pentru cã nu poþiînþelege o frazã decât dupã ce ai repetat-o de maimulte ori; ºi cred chiar cã maniera de joc trebuiesã fie descoperitã de actori; ºi când au descoperit-ole pretind sã se înfrâneze, sã nu-ºi dea drumul dela început, sã tatoneze, sã meargã cu prudenþã ºiîn special sã nu adauge gesturi, decât la sfârºit de

tot, sã fie în sfârºit în deplinã posesie a sensuluiscenei înainte de a deplasa o scrumierã, de aapuca un creion, sau de a aprinde o þigarã. Le cersã nu simuleze naturaleþea, ci sã acþioneze în aºafel încât descoperirea elementelor exterioare sãvinã dupã descoperirea celor interioare ºi nuviceversa. În orice caz sunt cu totul împotrivaacelei metode pe care o aplicã mulþi regizori ºicare constã în a spune: priveºte-mã, voi juca scena:acum fã ca mine. Nu cred cã este bine aºa, pentrucã nu regizorul este cel care joacã scena, ciactorul; trebuie prin urmare ca actorul sãdescopere singur scena ºi sã aplice propria sapersonalitate situaþiei ºi nu pe cea a regizorului.”2

Prin urmare actorii nu mai erau niºtemarionete sudate în grila viziunii regizorale cifiinþe vii, atente colaboratoare ale regizorului.Iluzia cea mare este un film care grãieºte în acestsens. Jean Gabin ºi Von Stroheim au avut deplinalibertate în construcþia personajului. Duºi în spaþiireale actorii puteau improviza, puteau sã-ºi aleagãsinguri obiectele care sã-i caracterizeze sau poziþiilecele mai fireºti ale acestora în faþa camerei.Dublele erau, de multe ori, atât de schimbate,încât deveneau variante. Încadraturile variaudeoarece o replicã la prim-plan spunea ceva întimp ce aceasta rostitã într-o altã încadraturã saumiºcare de camerã spunea cu totul altceva. Înspaþii reale interpretarea trebuia sã ajungã la unînalt grad al firescului. Iar citirea acestuia trebuiasã fie insesizabilã. Spectatorul nu trebuia sã simtãtehnica sau regizorul din spatele camerei ci doarrealitatea surprinsã. Realizarea ca ºi mai apoicitirea filmului trebuia sã fie una simplã. De aceeapentru Renoir simplitatea interpretãrii actoriceºti afost acea redutã pe care a cãutat-o, asemeni tatãluisãu, toatã viaþa. Sensul clasic al operei sale o dãadmirabila sa profesiune de credinþã: „Mie nu-miplace câtuºi de puþin cuvântul ’artã’, ba e chiar uncuvânt care-mi trezeºte frica. Fiindcã pe mãsurã ceînaintez în vârstã, mã simt tot mai influenþat deformele literare ºi de limbajul secolului al XVIII-lea. Or, pânã în epoca romanticã, Arta însemnapur ºi simplu a face, modul de a face. Exista oºtiinþã a medicinei, ceea ce însemna cã un domncitea toate cãrþile de medicinã, cã era un profundcunoscãtor al tuturor problemelor medicale, dupãcum exista ºi arta medicinei, ceea ce însemna,pentru un medic, faptul de a îngriji un bolnav,adicã practica acestei ºtiinþe. Gãsesc cã aceastãidee de practicã, aplicatã artei, înnobileazãcuvântul. Or, în ziua de azi, cuvântul Artã estefoarte adesea folosit de persoane care îi dau unînþeles destul de vag: ceva ce are legãturã cu visul,cu creaþia sublimã ºi neterminatã, totul adãugat lao anumitã atitudine de viaþã, la un anume ton, pecare-l auzi câteodatã rostit despre cineva: ’Ah! Eun artist!...’”3

Note:1 CDC, nr. 7, Arhiva Naþionalã de Filme, 1966.2 Leprohon Pierre, Maeºtrii filmului francez, p.144,

Ed. Meridiane, 1969. Nu se poate, citind acest text, sãnu ne amintim de celebrele indicaþii date de Hamlettrupei de actori venitã sã dea o reprezentaþie la Elsinore.

3 Secolul XX, nr. 4-6 / 1986, p. 173.

56. Jean RenoirMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Acum zece ani am participat la o amplãexpoziþie organizatã de asociaþia finlandezãde ex libris, la Helsinki, pe motivele epopeii

Kalevala. M-a surprins numãrul mare de artiºtiparticipanþi, aflând cu uimire cã în lumeacolecþionarilor de ex libris Kalevala, asemenea luiDon Quijote sau a temelor erotice, este un motiv lafel de solid pentru întemeierea unei colecþii. Aceastãconstatare demonstreazã cât de puternice suntasociaþiile de ex libris din Finlanda, Estonia,Lituania, Letonia sau Rusia, pentru cã amatoriiKalevalei se gãsesc cu precãdere în aceastã zonãgeograficã. Trebuie subliniat cã la ora actualãasociaþia finlandezã de ex libris, datoritã prezenþeivii ºi autoritare a actualului preºedinte Olly Ylönen,a devenit un factor de decizie în miºcarea mondialãde ex libris. Chiar dacã sunt puþini autori de marcãfinlandezi, în cadrul asociaþiei s-a constituit un grupsolid de colecþionari care mobilizeazã pe cei maicunoscuþi artiºti din lume sã creeze opere dedicatelor.

Recenta expoziþie de la Muzeul de Artãintitulatã Kalevala a adus pe simezele clujene câtevapiese din colecþia lui Pekka Heikkilä, cu numeroaselucrãri create pentru el de cunoscuþi graficieni chiarcu ocazia expoziþiei amintite mai sus. Am avutastfel fericita ocazie de a le vedea în original.

Pe lângã faptul cã expoziþia ne-a introdus înlumea eroilor mitologiei nordice ºi a nostalgieilecturilor copilãriei noastre, al cãror clasament eratotuºi dominat de argonauþi, aceastã expoziþie atrezit nostalgia unei bienale clujene de graficãpierdutã ºi reîntâlnirea, la o scarã mult mai micã,cu nume care parcã sunau familiar.

Centrul de greutate al expoziþiei a fost omezzotintã realizatã de graficianul rus YuriBorovitsky, cândva cãºtigãtorul concursului clujeanOmagiu Poetului, nume cunoscut de amatorulclujean de graficã micã. Lucrarea sa evidenþiatã ºipe afiº poate cã merita un plasament mai onorabilîn economia expoziþiei. ªi dacã e sã rãmânem înzona creatorilor ruºi ar mai fi de amintit încã douã

nume de mari graficieni: Mikhail Verholantsev ºiYuri Liuksin, reprezentând generaþii ºi tehnicidiferite, totuºi având ceva comun. Aceºtia laapogeul creaþiei, au reuºit sã spargã tiparele epocii,fiind rãsfãþaþii mai multor generaþii de colecþionari.În zona performerilor l-aº mai incadra peucraineanul Konstantin Kalinovich, un gravorincredibil, cu o virtuozitate tehnicã rar întâlnitã lagravorii actuali, prezent cu o singurã lucrare, poatemai puþin spectaculoasã decât cele cu care ne-aobiºnuit. Artiºtii din Estonia, prezenþi în expoziþie,fac parte din categoria naratorilor, fiind preocupaþide o redare cât mai corectã a subiectului abordat.Aº aminti în primul rând un veteran al arteiplastice estone: Evald Okas. El este apreciat pentrusimplitatea ºi firescul compoziþiilor, pentruîmbinarea gestului spontan cu veridicitateareprezentãrii. Fiind educat în spiritul realismuluisocialist al fostului imperiu sovietic, reuºeºte ºi laora actualã sã trezeascã nostalgii, cel puþin estetice.

Sunt prezenþi în expoziþie încã doi artiºtiestonieni din aceeaºi categorie esteticã, naratori ºi eidar mai poetici, Silvi Väljal ºi Lembit Karu. Maimoderni în viziune sunt Vive Tolli din Estonia ºiPertti Kaskipuro din Finlanda. Poate cea maiexpresivã operã din expoziþie este o inspiratãcompoziþie din 1975 a artistului finlandez PetriAalto, tãiatã în lemn cu o fireascã simplitate. Altãprezenþã cunoscutã nouã este rusoaica OlgaSamosiuk care a pornit pe drumul celebritãþii de pesimezele Muzeului de Artã din Cluj cu ocaziaexpoziþiei Oraºe Europene.

În încheiere vreau sã atrag atenþia asupraprezenþei discrete, aproape timide, a domnuluiTakács Gábor în realizarea acestei manifestãri,pentru cã fãrã iniþiativa dânsului ºi a ajutorului sãulogistic nu s-ar fi conturat aceastã micã, dar bogatã,expoziþie.

3366

Black Pantone aalbastru ddeschis 2278U

Black PANTONE ggalben mmustar

plasticainfoªtefan ManasiaCu calm, despre Stare de urgenþã. Un portdrapel al tinereigeneraþii basarabene? 2

editorialOana PughineanuAstm intelectual 3

cãrþi în actualitateValentin DerevleanO monografie discretã despre un autor ºi mai discret 4Octavian SovianyAlunecarea spre moarte 5Graþian CormoºRaport asupra protocronismului românescCosmina BerindeiUn exerciþiu de lecturã magicã 6

comentariiVianu Mureºan Despre Lavric ºi alþi iscoditori (continuare) 7

ordinea din ziIon Pop In afara legii 8

incidenþeHoria Lazãr Dreptate pentru animale 10

imprimaturOvidiu Pecican Invitaþie la un duel cu lasere 11

sare-n ochiLaszlo Alexandru Estetica lui Dante 12

poezieGeorge Bogdan Stoian Ca prin cenuºã înaintãm 14

prozaAndrei Mocuþa Lestãr 15

despre timiditate Vianu Mureºan:: Timiditatea, maladie a relaþionãriiIulia Grad: Timiditãþiªtefan Manasia: Epoca timiditãþii vs epoca acþionismuluiIoana Sigovan: Timiditatea în societatea postmodernã 17

intermezzo clujeanPetru Poantã Un universitar de modã veche 20

religie teologie socialãRadu Preda Noul Statut al Bisericii Ortodoxe din România 21

dezbateri & idei Sergiu Gherghina Susþinerea cutumiarã 22

remarci filosofice Jean-Loup d'Autrecourt Logos, mit ºi adevãr (I) 23

pharmakon Cãtãlin Bobb Moshe Idel în exegeza contemporanilor sãi 24

interviude vorbã cu academicianul Alexandru Surdu Sub semnul pentadei 25

ideal ºi generaþie Dona Sãsãrman: Trecutul, muzã pentru idealuri 26

corecþii Sorin Nemeti: Cronica lui Groza 27

ºtiinþã ºi violoncel Mircea Opriþã:: Manipulãri demenþiale 28

flash-meridianIng. Licu Stavri Ofensiva biografiilor ficþionalizate 29

ferestreHoria Bãdescu Orion 30

rânduri de ocazieRadu Þuculescu Doamna Kovács Ildikó 30

rezonanþeMarius Jucan Nokia la Cluj 31

zapp-mediaAdrian Þion Local 31

anestezii de larg consumMihai Dragolea De la portar la paznic cu femeie gonflabilã 32

rememberTudor Ionescu Mi-a scris domnul Primar 32

filmLucian Maier Oscar 2008 33

colaþionãriAlexandru Jurcan Rezonanþa macabrã a tunelului 34

Ioan-Pavel Azap Forºpan 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 55. Jean Renoir 35

plasticaOvidiu PetcaKalevala în ex libris 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 12 lei – trimestru, 24 lei – semestru, 48 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 21 lei –

trimestru, 42 lei – semestru, 84 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr.

R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Kalevala în ex librisOvidiu Petca

Petri Aalto (Finlanda)

Black PANTONE aalbastru ddeschis 2278 UU...

Documents

Transcript of Black PANTONE aalbastru ddeschis 2278 UU...