TRIBUNA 65

Pantone 272 U

Pantone 272 U 1

Black

Black

REVISTÃ DE CULTURÃ • serie nouã • anul IV • 16-31 MAI 2005 15 000 1,50 lei

interviu cu Samuel Tastet

reportaj & antropologieBãiuþ

evocareChristinel Eliade

Integrarea europeanãDaniel Sur: A treia cale

A.M. Nicoschi: Cetãþeniclujeni, viitori cetãþenieuropeni

V. Cioarã ºi S. Gherghina:Raportul dintre dreptulcomunitar ºi dreptulnaþional al statelor membre

ilustraþia numãrului O n i s i m C o l t a

D upã obiceiul de-acum stabilit, la sfârºitulfiecãrei luni, Dan C. Mihãilescu facebilanþul presei în Idei în dialog. În nr. 5

(8) pe mai 2005 însã, criticul de la Pro TV serãfuieºte din plin cu criticul de la TV Cultural,Ion Bogdan Lefter. Cum acesta din urmã nu maieste la Observator cultural ºi nici nu mai are ladispoziþie vreo revistã în care sã poatã rãspundede pe poziþii egale, emisiunile televizate ale amân-durora rezumându-se la prezentarea noutãþilor înmaterie de carte, s-ar zice cã a sosit ºi vremearãfuielilor. Drept aceea, iatã-l pe Lefter pictat cumscrie la carte: el este acum, nici mai mult, nicimai puþin decât "criticul dogmatic care a con -tribuit într-o mãsurã hotãrâtoare la transformareaclimatului nostru intelectual într-un soi de fâºieGaza (ºi asta exclusiv din raþiuni de autolegiti-mare a corectitudinii politice, mare fabricantã deinamici ºi gogoriþe diabolizate)". Ne aflãm, cums-ar zice, în plin rãzboi israeliano-palestinian, iarunicul responsabil de afacerea asta este tulburã-torul de calm ºi voluptate, "criticul dogmatic". Dece e acesta însã dogmatic? Evident, doar pentrucã, nu-i aºa, practicã... asta... cum îi zice... corecti-tudinea politicã. Nu prea se înþelege de ce opþi-unea în cauzã ar fi mai dogmaticã decât oricarealta, fie ea ºi una de extremã. Din câte ºtiu, dog-matismul este o atitudine, un mod de adeziunefãrã rest, nicidecum un conþinut. Dogmatismul luiLefter s-ar traduce însã prin "...obsesiile doctrinar-autoritarist... [care - n. O. P .] scindaserã artificial,otrãviserã, înarmaserã ºi excitaserã întru rãzboicivil-cultural piaþa de idei...". Care va sã zicã,omul e dogmatic fiindcã aderã la o doctrinã, ºiîncã la una autoritaristã. Este, iarãºi, vorba desprecorectitudinea politicã (un alt nume pentru tend-inþa de a ajusta prin bun simþ dictaturamajoritãþii, dând drept la vorbã ºi minoritarilor),ea e doctrina despre care se vorbeºte. Sã fie eaautoritaristã? De unde pânã unde? Cu ce mijloaces-ar putea practica autoritarismul de cãtre niºteminoritari?! Imposibil de priceput, dar... în fine.Poate cã Dan C. Mihãilescu îl face dogmatic peLefter pentru cã, zice el, acesta ar fi "obsedat".Fie, sã presupunem cã emiþãtorul acestui verdictar putea proba cu acte în regulã acuza; dar decând - ºi, mai ales, pânã când - diagnosticele cli-nice vor mai pretinde cã e legitim sã se substituiediscuþiei critice raþionale?

Nu mi-e deloc simpaticã atitudinea unuia caredã în cineva cãzut la pãmânt. Ion Bogdan Lefternu este un infirm, nici un exilat ori un marginal,ºi totuºi, în acest moment, plecat de laObservator cultural , Lefter este un critic fãrãrevistã. Urâtã - ºi inexactã - punere la punct a pre-opinentului de mai an, mãcar pentru cã dis-cutarea elitismului în cultura românã actualã nu aînceput ºi nici nu s-a terminat cu I. B. Lefter. Iarrestul articolului semnat de Dan C. Mihãilescutocmai asta ºi demonstreazã. Nu criticul supusautodafe-ului de cãtre recenzentul presei culturalea ultimei luni i-a scris cartea lui Ciprian ªiulea, ºinici lui Sorin Adam Matei. Nu el l-a învãþat ce sãspunã pe filosoful Adrian-Paul Iliescu, ºi nici peprozatorul Gh. Crãciun ori pe editorul ºi poetulCãlin Vlasie. Ce sã mai vorbim despre echipanoului Observator cultural?! De aici Lefter a ple-cat, dar nu a luat cu sine ºi tot spiritul critic ºicurajul de a detabuiza al acestei publicaþii.Oricine poate sesiza cu ochiul liber inovaþiile noii

formule a revistei. Nu ºi Dan C. Mihãilescu care,inelegant, îi face reproºuri doamnei CarmenMuºat cã, vezi Doamne, ar pãstra spiritul lefte-rian. În traducere: noua formulã e, pasãmite, nulãºi nocivã, iar oamenii care o compun sunt niºtetriºti plastografi lefterieni. Chiar aºa?

Sunt aduse în discuþie ºi argumente. Mareaproblemã e cã în acelaºi numãr din Observatorcultural coexistã douã articole "antinomice ca spi-rit, anvergurã intelectualã, substanþã moralã ºiapetit polemic". Pesemne s-ar fi cuvenit sã fieinvers, atingându-se consensul partinic ºi naþionaldrag lui Ion Iliescu ori, mai bine, cel dintr-un corde þârcovnici. Totul, fireºte, sub bagheta unui diri-jor unic.

În aceeaºi logicã, Dan C. Mihãilescu numeºte"campanie" discutarea desfiinþãrii unei reviste -Cultura - care apucase sã-ºi formeze ºi echipa, ºitonul propriu, ºi sã-ºi dobândeascã ºi publicul. Tepomeneºti cã era firesc un mucles absolut, fãrãîntrebãri ºi tentative de elucidare a circum-stanþelor... În virtutea cãrui criteriu infailibil am ficolegiali doar cu unii jurnaliºti culturali, nu ºi cuceilalþi? De ce redactorii concediaþi ar trebui sã sebucure mai puþin de atenþia noastrã decât cei carei-au eliberat din funcþii? De ce prezumþia deonestitate ar trebui sã funcþioneze numai într-odirecþie?

Acum devine ºi mai limpede: disecþia de carea beneficiat Lefter era menitã sã dea greutate(des)calificãrii demersului noii echipe de laObservator cultural. Nu mai existã nici o îndoialã:Dan C. Mihãilescu face parte dintr-o tabãrã anga-jatã într-un rãzboi violent, e pe fâºia Gaza ºi toc-mai ºi-a identificat noul inamic. Este vorba, defapt, tot de cel vechi sau, în orice caz, de umbralui. Conflictul e necruþãtor ºi a atins cote în carefarafastâcurile þinând de civilitate nu mai con-teazã. ªuturile la cap, în caz cã inamicul s-a întinsîn praful drumului, agresarea doamnelor ºi identi -ficarea celui de opinie divergentã drept adversarînrãit devin proceduri omologate.

Cu asemenea tehnici de luptã, nu e de mirarecã inflamarea se transmite ºi în publicisticaieºeanã, piteºteanã ori, iatã, clujeanã. ªi ce plic-tisealã sã-i tot repeþi lui Dan C. Mihãilescu evi-denþa cã nu tot ce ne displace nouã e obsesie,resentiment, rãutate a celuilalt...

n

2 TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul consultativ al Redacþiei Tribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforCãlin FelezeuMonica GheþIon Mureºan

Mircea MuthuPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Pavel PuºcasIoan Sbârciu

Radu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Mihai-Vlad Guþã

Redacþia ºi administraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: redactia@revistatribuna.ro Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

opinii

Intifada bucureºteanãOvidiu Pecican

2

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Î n toate mediile nu se vorbeºte decît despre oRomânie europeanã. Se fac pronosticuri, pari -uri ºi se poartã controverse adeseori violente.

Aºadar, raportarea ºi poziþionarea României faþãde Europa a devenit principala temã de dezbatereatît în mediul politic, cît ºi în mediul cultural.Frenezia ºi disponibilitatea noastrã de a importamodele instituþionale ºi modele de gîndire ia ade-sea forme macabre, repunînd pe tapet dezbatereamaiorescianã despre forme ºi conþinut. ReacþiaRomâniei faþã de Europa ar trebui sã fie unul din-tre fenomenele cele mai controversate ale prezen-tului nostru. Lucru care nu se întîmplã.

ªtim cu toþii cã idealurile sînt amãgiri; nece-sare poate debitãrii unor justificãri defensive rafi-nate, pe cînd în realitate conteazã numai faptele.Aºa cum observa ºi Cioran, utopia este o dezer-tare teoreticã din faþa realitãþii. Insuficienþainstinctului politic, în sensul cel mai larg al cuvîn-tului, construieºte o o imagine care nu þine seamade ireductibilul realitãþii. Reforma unui cîmp dementalitãþi nu este posibilã decît cu mijloacele ºidatele imediatului. Toate viziunile utopice s-audovedit inconsistente ºi au ieºit pe rînd din circu-laþie, tocmai pentru cã au ignorat gradul necesarde realitate. ªi i-au transformat pe utopiºti înniºte visãtori ordinari. Construcþiile fantastice auîncercat sã elimine din viaþã ceea ce are ea maidurabil: nevoia funciarã a identitãþii.

De 14 ani am reuºit sã ne contruim ºi sã nefixãm obsesia arderii etapelor. Ne verificã de maimulte ori pe zi pulsul cursei de ajungere a celor-late neamuri din regiune care au gãsit izbãvirea.Uniunea Europeanã: raiul instituþional ºi cornulabundenþei. Ne uitãm cu jind la cele 10 þãri careau reuºit. Periodic, ne apucã panica: cã nu vomapuca sã gustãm mãcar din fructele dulci aleEuropei, cã dacã nu suntem cuminþi ºi cu unghiiletãiate regulamentar, ni se va refuza totul, cã nuvom mai apuca sã ne îmbrãþiºãm ºi sã ne pupãmpe obraji cu demnitatea europeanã, cã speranþelepe care le-am înmagazinat se vor transforma într-un ocean de frustrãri.

Cu toate strãdaniile noastre, în imaginaruleuropean nu am putut nicodatã sã depãºimcondiþia unui popor obscur ºi lamentabil, care,deºi îmbrãþiºeazã formele, nu reuºeºte sã se scaldeîn spiritul care animã Europa. În astfel demomente de luciditate, devenim furioºi ºi însetaþide sînge. Cine se face vinovat de acest neajuns?În cine sã aruncãm cu piatra? ªi aproape de 14ani decapitãm aceeaºi pãpuºã: clasa politicã.Ineficienþa ºi prostia conducãtorilor noºtri politicijustificã procesul nostru de victimizare. Aºa cãputem sã dormim liniºtiþi: ºtim cum stã situaþia.Dacã nu am trãi în secolul 21, ne-am ascunde înmunþi, unde sã compunem doine triste ºi chiui-turi. Un blestem greu ne-a interzis sã trãim înistorie, un blestem geografic ne-a împins sã ratãmîntîlnirea cu contemporaneitatea.

Cum totul ne a fost oprit, ni se cuvine totulodatã ce vom renaºte la viaþã. Iar imitaþia estesingura formã de viaþã pe care o cunoaºtem.

Dorinþa de a avea totul deodatã, de a ne puneîn rînd cu lumea bunã, dorinþã arzãtoare de a neumple golurile cu o vitezã dementã, ascunde, în

fond, o sete de imitaþie incredibilã la un poporcare, în acelaºi timp, se evalueazã ca un popordemn ºi original. Am imitat gesturi, sisteme, ide-ologii, organizaþii, de la îmbrãcãmintea de fiecarezi, pînã la speculaþii metafizice. De la comporta-mente sexuale, pînã la discursuri politice. Saltulne este a doua patrie.

Frenezia imitaþiei are acum un caracter dog-matic. Ce mai conteazã cã am îmbrãþiºat lucruripe care nu le pricepem, cã am acumulat artificial,cã nu am putut asimila de tot ceea ce aveamnevoie?! Ce importanþã au toate aceste detalii?Nu aceasta e problema. Problema este ritmul. Oriimitaþia dã þãrii un ritm bun. Cînd nu imitãm,viteza scade dramatic, de aceea este contraproduc-tiv sã vorbim despre fond. Pierdem din elan. Ceeace conteazã cu adevãrat este sã descoperimgolurile ºi sã le acoperim. În demersul nostru dea imita, trebuie sã disparã orice urmã de asimilarecriticã a valorilor occidentale. E adevãrat, din cîndîn cînd, suntem scîrbiþi de unele caricaturi prostrealizate, dar acestea sunt inconveniente minore,care nu ne pot determina sã ratãm momentul.

În fenomenul culturii româneºti, aceastã imi-taþie înflãcãratã e ºi mai admirabilã. Aici, impor-tul de forme occidentale a fost ºi mai efervescent.Pãcatele perioadei comuniste urmau sã fie rãs-cumpãrate îndeajuns de furia imitativã (post)mo-dernistã. Prin aceasta, România era relansatã înlume, chiar dacã artificial. Se spera ca prin acestexerciþiu al formei, prin reconectare la prezent, sãse poatã determina viitorul sã o integreze în sub-stanþialitatea valorilor occidentale. Cioran spuneacã "nu intereseazã, în ascensiunea ºi aurora uneiculturi, conþinutul ei, cît ritmul". ªi cã, în fond,aºa zis-ul nostru paradox istoric ne a obligat laaceastã maimuþãrealã, pe care o speram fecundã.Raþionamentul era urmãtorul: dacã fondul ar aveao direcþie determinat occidentalã, el trebuia sãasimileze specific valorile strãine ºi sã le dea altãconfiguraþie decît caricatura. Cum acest lucru nus-a întîmplat, era justificatã orice modalitate deimport. Pentru cã, nu-i aºa, obsesia Occidentului afost marea noastrã constantã. O revoluþie, oricîtde monstruoasã, este preferabilã unei pasivitãþiruºinoase. În aceste condiþii, prezenþa fondului nuare cum sã justifice deloc refuzul modernizãrii.

Dar aici, în acest plan, putem sã vorbim ºi deun ghinion. Cei care propuneau o rezervã în ceeace priveºte imitaþia, au propus alternative cuaccente autist-etniciste. Toate celelalte curente,junimismul, sãmãnãtorismul ºi alte isme suntevaluate ca retrograde. În loc sã impunã o rezervãîn imitaþie, acestea cad victimã reprobãrii sau uneidistanþãrii arogante. Cine vrea o Românie puter-nicã ºi modernã, o naþiune în drum spre putere,obligatoriu trebuia sã aprecieze elanul inconºtientºi reformator al imitatorilor, chiar dacã aceºtias-au "compromis" imitînd cu atîta zel pe toateterenurile spiritului, generînd o culturã second-hand. Hainele culturii occidentele, deja vechi,roase ºi aruncate la coº erau mai bune decît oricealtã hainã. Cel puþin aºa ne întîlneam cu prezen-tul. Eforturile stupide ºi absurde, ininteligibileuneori, ale noi generaþii, multilateralitatea confuzãºi en grosismul cultural au fost de o mie de ori

mai apreciate decît tendinþele etniciste. Tot ce s-acreat la noi se insereazã, cu mici excepþii, într-oecuaþie a echivalenþei, mai degrabã a echivalenþeisimbolice a unui efort, pentru update-ul stadiuluiºi structurii culturii noastre.

Fãrã Europa, adicã fãrã forme occidentale,România ar fi condamnatã la o culturã minorã.Ele actualizeazã ºi pun în miºcare atîtea energiinebãnuite ºi aflate în stare de somnolenþã.Formele occidentale, ºi nu fondul oriental, suntsalvarea noastrã. Aºezaþi la periferia Europei, încel mai indeterminat climat spiritual, nici Orient,nici Occident, pãrem condamnaþi sã facem oalegere violentã: ori orientali ori occidentali. ªinoi am ales deja: apusul. În aceºti parametri, estegreu de conceput ºi greu de acceptat orice formãde originalitate Orientului din noi, tradiþie spiritu-alã. Sud-estul Europei nu a avut mult timp nici opondere semnificativã în peisajul cultural occiden-tal. Ereditãþile turceºti ºi greceºti, agonia molatecãa culturii bizantine, a lumii sud-est europene aufost ºi sunt privite ca unul dintre cele mai mariblesteme naþionale. Orient sau Occident? Aceastapare a fi dilema noastrã rezolvatã. Noi am întorsspatele acestui "centru de periferii spirituale,numit Balcani, unde rãbufneºte doar ecoul ma-rilor respiraþii spirituale", dupã cum recunoºteaCioran. Cãci nu ne recunoaºtem nici o afinitatecu spiritualitatea specific orientalã, ci doar curateurile ºi scursorile acesteia. România sperã cãdacã se gãteºte în exterior occidental, va creºte,cu timpul, în interior, un sîmbure european.

Aºadar, sunt douã cãi. Ori Occident oriOrient. A treia cale nu pare sã fie posibilã.

Exploatîndu-ºi disponibilitãþile de modernizareºi încercînd sã se degajeze de toate ereditãþiilesud-estice, fenomenul cultural românesc a riscatsã rãmînã mereu la stadiul de copie. Dacã înaintede instaurarea comunismului, cultura romîneascãera aproape în întregime aservitã culturii franceze,acum putem indentifica un anume servilism înfaþa modelelor propuse de spaþiul anglo-american.Se importã orice, de la modele, la experienþe.

Sã fim sinceri, trecutul României nu ne preaflateazã ºi nici nu avem prea multe episoade decare sã fim mîndri. Mai ales somnolenþa noastrãlipsitã de orgoliu din perioada comunistã, în cares-a optat pentru aºteptarea libertãþii ºi nu pentrucucerirea ei, nu ne face cinste. Dacã arunci oprivire panoramicã asupra istoriei nostre, constaþicã România pare blocatã într-un început perpetuu.Fiecare om politic sau de culturã simþea nevoia (ºiîncã se mai simte aceastã nevoie), indiferent deavergura lui, sã joace un rol profetic în viaþaRomâniei. Cu el, cu cartea lui, cu viziunea luipoliticã, România se afla la "adevãratul" început.Cuza, Carol I, Ferdinand, Carol al II, fiecare lidercomunist, liderii politici post revoluþionari sunttot atîtea începuturi. Eminescu, Blaga, Barbu, casã dãm doar cîteva exemple, sunt deschizãtori dedrumuri în fenomenul literar. Filosofiaromâneascã e ºi mai sugestivã: nici una dintreîncercãrile de construire a unui sistem filosofic nua fost dezvoltatã de discipoli. Conta doarînceputul ºi niciodatã nu interesau consecinþele.Aproape nimic nu are continuitate în aceastã þarã.Nici la nivel politic, nici la nivel social ºi cu atîtmai puþin la nivelul fenomenului cultural. Ajungisã fii convins cã în þara aceasta orice gest, oriceacþiune, orice atitudine sunt un început absolut,cã nu vor mai exista niciodatã continuãri, reluãri,linii ºi directive. Pentru cã nimeni nu e dispus sã

3

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

editorial

A treia caleDaniel Sur

Integrarea europeanã

(continuare în pagina 8)

4 TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

4

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

integrarea europeanã

A nul acesta, Ziua Europei - 9 Mai 2005 - aavut o încãrcãturã simbolicã aparte în con-textul în care România a semnat, la 25

aprilie 2005, Tratatul de Aderare la UniuneaEuropeanã. Se preconizeazã cã "cele 25" de statemembre ale Uniunii Europene vor deveni "cele 27"la 1 ianuarie 2007 prin intrarea în marea familieeuropeanã a þãrii noastre împreunã cu Bulgaria.

Dupã valul extinderii Uniunii din 1 mai 2004cu încã 10 noi state membre, definitivarea ºisemnarea proiectului Tratatului Constituþional alUniunii Europene va crea un cadru necesarfuncþionãrii eficiente a unei Europe extinse, acolounde cetãþenii statelor membre sã se simtã cu ade-vãrat cetãþeni europeni, cu drepturi dar ºi obligaþiicorelative, cetãþeneºti. În acest sens obiectivulmajor al Uniunii Europene se configureazã a fiacela al apropierii de cetãþenii sãi.

Integrarea României în UE reprezintã un obiec-tiv fãrã echivoc. Stabilitate politicã ºi economicã,siguranþã, solidaritate sau, mai simplu, am puteaaminti deviza Uniunii Europene: "Unitate în diver-sitate" - aceasta este Uniunea Europeanã ai cãreimembri vor deveni în 2007 ºi cetãþenii români.

Cetãþenia europeanã a fost definitã în 1992prin Tratatul de la Maastricht. Incluzând drepturi,obligaþii ºi participarea la viaþa politicã, cetãþeniaeuropeanã vizeazã consolidarea imaginii ºi iden-titãþii Uniunii Europene ºi implicarea mai pro-fundã a cetãþeanului în procesul integrãriieuropene. Integrarea ºi armonizarea valorilorromâneºti cu cele europene se va face respectândprincipiile ºi standardele europene la care aspirãmsã ne aliniem ca membri cu drepturi depline înUE la 1 ianuarie 2007. În acest context,cunoaºterea de cãtre cetãþeni a drepturilor dar ºi aobligaþiilor ce le vor reveni ca viitori cetãþenieuropeni, reprezintã un obiectiv de importanþã majorã.

Primãria Municipiului Cluj-Napoca, BiroulMass-Media, Integrare Europeanã a organizat deZiua Europei, beneficiind de sprijinul DelegaþieiComisiei Europene în România ºi a MinisteruluiIntegrãrii Europene, în parteneriat cu centrele cul-turale, ONG-urile ºi alþi multiplicatori de infor-mare europeanã ºi cu susþinerea a generoºi spon-sori, un seminar intitulat "Cetãþenii clujeni, viitoricetãþeni europeni". Acesta s-a bucurat de partici -parea domnului primar al municipiului Cluj-Napoca, Emil Boc, alãturi de alþi prestigioºi invitaþicare au þinut discursuri marcând Ziua Europei.

Domnul primar al municipiului Cluj-NapocaEmil Boc a deschis activitãþile seminarului,salutând cei peste 200 de participanþi-consilieri,elevi, profesori ºi a subliniat importanþa zilei de 9Mai, ca având o triplã semnificaþie. Din aceastãperspectivã a dat cuvântul domnului consilierlocal, preºedintele Comisiei de IntegrareEuropeanã din Consiliul Local al municipiuluiCluj-Napoca - prof. Silviu Nistor, care s-a referitmai în detaliu la conotaþiile istorice ale zilei de 9Mai.

În continuare domnul primar Emil Boc a insis-tat în discursul sãu pe importanþa datei preconiza-tã pentru integrarea efectivã a României înUniunea Europeana - 1 ianuarie 2007, datã de lacare, a adãugat domnia sa, cetãþenii români vordeveni ºi cetãþeni ai Uniunii Europene. Pânã la 1ianuarie 2007, "trebuie sã fim compatibili cu stan-dardele pe care le are Uniunea Europeana… Dartrebuie sã ne schimbãm ºi mentalitatea spre a ficu adevãrat europeni", a precizat domnul primarEmil Boc. Edilul clujean a salutat participanþii lacampania "Cetãþenii clujeni, viitori cetãþenieuropeni", arãtând cã aceºtia sunt "motorul inte-grãrii", deoarece ca generaþie tânãrã au avut ºansasã fie educaþi ºi sã fi trãit în democraþie.

Domnul primar a menþionat în discursul sãu ºicare vor fi beneficiile pe care le va aduceRomâniei integrarea în UE. Referindu-se la temacampaniei "Cetãþenii clujeni, viitori cetãþenieuropeni", derulatã de municipalitatea clujeanãprin intermediul Biroului Mass-Media, IntegrareEuropeanã, aceea a cetãþeniei europene, domnulprimar Emil Boc a explicat care vor fi drepturile ºiobligaþiile viitorilor cetãþeni europeni. Domnia sa adat exemplul Primãriei din Paris, arãtând cã din2007 competiþia va fi deschisã în cazul în care uncetãþean român, având ºi cetãþenia europeanã, vadori sã candideze va putea sã o facã, precum ºi uncetãþean francez va putea candida la primãria clu-jeanã.

Domnul primar Emil Boc, care este ºi cadrudidactic universitar, a avut un dialog cu partici-panþii la seminar subliniind de asemenea ºi faptulcã România va avea în curând observatori înParlamentul European ºi, de asemenea, a insistatpe importanþa faptului cã parlamentarii europenivor fi aleºi direct de cãtre cetãþeni. S-a deschis invi-taþia cãtre elevii participanþi la seminar de a venisã facã practicã în primãrie sau de a petrece o ziîn diferite departamente ºi chiar de a asista pri-marul la o zi de activitate în cadrul municipalitãþiiclujene, invitaþie care a fost primitã cu un entuzi-asm deosebit din partea audienþei.

Seminarul a încununat campania derulatã demunicipalitatea clujeanã, Biroul Mass-Media,Integrare Europeanã în perioada 4 aprilie - 9 mai2005. Campania ºi-a propus sã implice cetãþeniiclujeni într-un proces de dezbatere a noþiunii decetãþenie europeanã, a drepturilor ºi obligaþiilor cele vor reveni în calitate de viitori cetãþenieuropeni, precum ºi a raportãrii valorilorromâneºti la cele europene în lumina prevederilorConstituþiei Europene.

Anul 2005 reprezintã Anul European alCetãþeniei prin Educaþie, iar o astfel de campaniede informare s-a dovedit absolut necesarã ºi utilãîn perspectiva integrãrii României în UE. Calitateade cetãþean presupune atât exercitarea unor drep-turi cât ºi asumarea, în contrapartidã, a unorresponsabilitãþi. La baza acestui proces stã înprimul rând o informare corespunzãtoare, ºi poatecã ceea ce lipseºte cel mai mult din conºtiinþacetãþeanului român este tocmai realizarea nece-sitãþii (ba chiar a obligaþiei) de a se informa.

În cadrul campaniei a fost prelucratã ºi disemi-natã informaþia europeanã cãtre o serie de grupuriþintã specifice (elevi, studenþi, ONG-uri, IMM-urietc.). Pentru a se asigura de asimilarea acesteia s-audistribuit chestionare de cunoºtinþe pe temaCetãþeniei Europene în ºapte ºcoli ºi licee dinmunicipiul Cluj-Napoca. Din cei 170 de partici-panþi care au completat chestionarele, au fostselectaþi 55 de elevi, care au fost premiaþi pentrucele mai originale rãspunsuri, în cadrul seminaru-lui organizat cu ocazia Zilei Europei de cãtremunicipalitatea clujeanã.

Sãrbãtorirea Zilei Europei la nivelul PrimãrieiCluj-Napoca s-a concretizat ºi printr-o expoziþie destanduri cu materiale info-promo din domeniulintegrãrii europene, ale partenerilor ºi sponsorilor,ºi o expoziþie de fotografie intitulatã "Cãlãtor inEuropa" a Centrului de Informare Europã Cluj,partener al municipalitãþii clujene. Cu ocazia ZileiEuropei din 9 Mai 2005, pentru prima datã laCluj-Napoca reþeaua multiplicatorilor de informaþieeuropeanã (instituþii, ONG-uri, mediul de afacerietc.) ºi-a reunit evenimentele într-o acþiunecomunã, un calendar al evenimentelor derulateindividual pentru Ziua Europei.

"Ziua Porþilor Deschise… spre Europa" a fostsigla sub care s-a desfãºurat ºi seminarul "Cetãþenii

Mirela Nicoschi, Biroul Integrare Europeanã, Primãria Cluj-Napoca

9 mai 2005 Ziua Europei

“Cetãþeni clujeni, viitoricetãþeni europeni”

5

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

5TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

clujeni, viitori cetãþeni europeni" organizat dePrimaria Cluj-Napoca, Biroul Mass-Media,Integrare Europeanã marcând Ziua Europei ºi carea încununat o campanie de succes destinatã infor-mãrii cetãþenilor clujeni pe tema cetãþenieieuropene. În perspectivã, campania se doreºte a ficontinuatã la nivelul cetãþeanului de rând dincartierele municipiului Cluj-Napoca.

Accesarea informaþiei ca proces democratic vareprezenta cheia cãtre o integrare de succes a þãriinoastre în Uniunea Europeana. Primãria municipi-ului Cluj-Napoca îºi propune ca, prin intermediulactivitãþilor Biroului de Integrare Europeanã sãdezvolte acþiuni viitoare de promovare a valorilorºi informaþiei europene.

Domnul Emil Boc, primarul municipiului Cluj-Napoca, a conluzionat activitãþile seminarului"Cetãþenii clujeni, viitori cetãþeni europeni",arãtând cã, în contextul integrãrii europene, Clujulºi cetãþenii sãi trebuie sã fie pregãtiþi pentru opor-tunitãþile acestui proces. "Toþi trebuie sã înþelegemcã aceste oportunitãþi se vor transforma în ben-eficii reale numai prin eforturi susþinute. Toþi tre-buie sã participãm la construirea Clujului euro-pean.", a subliniat domnul primar Emil Boc.

I. Scurt istoric al dezvoltãriiDreptului comunitar

A. Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºiOþelului (C.E.C.O.)

Acest organism a fost creat ca o agenþiesupranaþionalã cu scopul de a supraveghea politi -cile naþionale din domeniul producerii ºiexploatãrii cãrbunelui ºi oþelului precum ºi a tari-felor acestor produse.

Tratatul care reglementa constituirea C.E.C.O.a fost semnat în 1951 ºi a intrat în vigoare laînceputul anului urmãtor. Tratatul prevedea elimi-narea taxelor vamale pentru produse ca: minereulde fier, cãrbunele, cocsul ºi oþelul în cadrul comu-nitãþii precum ºi instituirea unui tarif vamalcomun pentru importul de produse destinateindustriilor de cãrbune ºi oþel din þãri din afaracomunitãþii ºi supraveghearea producþiei ºi avânzãrilor.

B. Tratatele de la RomaÎn 1957 reprezentanþii statelor membre s-au

reunit în cadrul Conferinþei de la Roma, laaceastã conferinþã au fost semnate alte douãtratate: tratatul care crea Comunitatea Europeanãa Energiei Atomice (C.E.C.A.) ºi tratatul ce creaComunitatea Economicã Europeanã (C.E.E.).

Tratatul C.E.E. prevedea eliminarea gradualã atuturor taxelor vamale dintre þãrile membre ºiinstituirea unor tarife vamale comune în ceea cepriveºte comerþul cu alte state. Statele membre aufost de acord sã implementeze politici comune îndomenii precum: transporturile, agricultura ºi asi-gurãrile sociale ºi sã permitã circulaþia liberã apersoanelor ºi a resurselor financiare în cadrulComunitãþii.1

C. Actul Unic European (A.U.E.) Datoritã faptului cã deºi trecuserã mai mult de

trei decenii de la crearea Comunitãþii Europenedar gradul de integrare a statelor membre eradestul de redus a fost luatã decizia de a acceleraacest proces, în acest sens a fost elaborat un do-cument numit Actul Unic European, acesta obligaComunitatea Europeanã la implementarea a maimult de 300 de mãsuri menite sã înlãture barie-rele fizice, tehnologice ºi fiscale pentru a crea opiaþã unicã în care economiile statelor membre sãfie complet integrate. Statele membre au fost deacord cu implementarea unor mãsuri ºi politicicomune în domenii precum: fiscalitatea, ºomajul,sãnãtatea ºi mediul. Actul Unic European a intratîn vigoare în iulie 1987. 2

D. Tratatul de la MaastrichtNumit ºi Tratatul asupra Ununii Europene

acest document a reglementat crearea UniuniiEuropene ºi avea ca scop creºterea gradului deintegrare a statelor membre atît economic ºisocial cât mai ales politic. De asemenea tratatul acreat instituþii care sã poatã promova o politicãexternã ºi de securitate cu un grad de integrareridicat ºi sã încurajeze o mai bunã cooperare îndomeniul juridic ºi combaterea infracþionalitãþii.Statele membre au acordat organelor de condu-cere ale Uniunii Europene mai multã autoritate înceea ce priveºte diferite arii printre care: mediu,educaþie, sãnãtate ºi protecþia consumatorului.3

E. Tratatul de la Amsterdam Acest document a continuat eforturile de a

creºte gradul de integrare a statelor membre, dara acordat o atenþie sporitã ºi procesului de extin-dere a Uniunii Europene. Un alt punct extrem de

important a fost crearea zonei de liberã circulaþie.Din aceastã zona fãceau parte toate þãrile membrecu excepþia Marii Britanii, Irlandei ºi aDanemarcei.4

F. Tratatul de la Nisa Tratatul de la Nisa a vizat reforma structurilor

Comunitare în vederea extinderii UniuniiEuropene, în cadrul unei extinderi masive struc-turile existente ar fi putut duce la blocaje insti-tuþionale, iar pentru ca acestea sã fie evitate aufost reformate instituþiile europene din perspecti-va reducerii dimensiunii potenþiale a ComisieiEuropene, a procedurii de vot în cadrulConsiliului Uniunii ºi a distribuþiei de mandate încadrul Parlamentului European.

II. Definirea Dreptului comunitar ºia ordinii juridice comunitare ºiaplicabilitatea acestora

Pentru a putea vorbi despre dreptul comunitarconsiderãm necesarã oferirea unei definiþii care sãdelimiteze acest concept. „Dreptul comunitarreprezintã ansamblul de norme care guverneazãraporturile stabilite de cãtre comunitãþileeuropene cu urmãtoarele categorii de subiect dedrept: statele membre; statele nemembre alecomunitãþilor europene; alte organizaþii europene;persoane fizice ºi juridice care nu aparþin statelormembre ale comunitãþilor europene”.5

Ordinea juridicã a comunitãþilor europenecunoaºte douã tipuri de acte juridice:

„- norme juridice cu valoare de lege fundamen-talã, constutuþionalã (tratatele institutive ºi celemodificatoare)

- norme juridice cu valoare de legi ordinareelaborate de instituþii în existenþã ºi funcþionarealor”.6

Aceastã nouã ordine juridicã este caracterizatãde douã elemente fundamentale care au efecteasupra modului de funcþionare al comunitãþiloreuropene.

Primul element se referã la faptul cã ordineajuridicã a comunitãþilor este una autonomã, acestcaracter autonom a fost afirmat atât de C.E.J. câtºi de jurisdicþiile interne ale statelor membre.Aceastã autonomie alãturi de autonomia insti-tuþionalã implicã mai multe aspecte:

Victor Cioarã, Sergiu Gherghina

Raportul dintre dreptul comunitar ºi dreptul naþionalal statelor membre

à

6 TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

6

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

- autonomia reglementãrii jurisdicþionale adiferendelor prin intermediul Curþii de Justiþie ºi aTribunalului de Primã Instanþã

- autonomia normelor comunitareCel de al doilea element ce este caracteristic

ordinii juridice comunitare are în vedere carac-terul integrat al acesteia. Ordinea juridicã a comu-nitãþilor europene face parte din dreptul intern alstatelor membre.

Aceastã integrare are mai multe consecinþe:- subiectele de drept comunitar sunt atât

statele membre dar ºi indivizii particulari- organele naþionale, inclusiv tribunalele

naþionale, aplicã regulile dreptului comunitar;aceastã aplicare trebuie sã fie identicã în timp ºispaþiu.

O ierarhie a acestor surse legislative aºeazã înfruntea piramidei tratatele constitutive, apoi prin-cipiile fundamentale, acordurile internaþionale ºinormele derivate.7

III. Drept internaþional, drept euro-pean, drept comunitar, dreptnaþional

Înainte de a delimita raporturile dintre dreptulinternaþional, european, comunitar ºi naþional tre-buie sã definim cu exactitate ceea ce înþelegemprin acestea. Dreptul internaþional este ansamblulde norme juridice care se aplicã la nivel inter-naþional, cu menþiunea inexistenþei unui mandatimperativ. Actele cu caracter neobligatoriu suntcele care alcãtuiesc ordinea juridicã internaþionalã.La nivelul continentului nostru, existã dreptuleuropean care reglementeazã relaþiile dintre statelemembre ale Uniunii ºi cele exterioare Uniunii,cele din interiorul UE beneficiind de dreptulcomunitar ale cãrui elemente constitutive le-amdezvoltat anterior. Raporturile dintre statele-mem-bre UE sunt reglementate de cãtre dreptul comu-nitar care, spre deosebire de celelalte douã anteri-or menþionate, are caracter imperativ. Prevederilesale se aplicã în mod direct în statele membre,excepþie fãcând situaþiile în care legile statuluisunt mai favorabile cetãþeanului. Un alt elementsub aspectul dreptului comunitar ºi al raportuluiacestuia cu dreptul naþional este cã statelerenunþã la a mai face parte din tratatele inter-naþionale în care se aflau înainte de aderarea laUniunea Europeanã ºi vor face parte doar dinacele organizþii ºi vor fi parte doar a tratatelor

semnate de UE. La nivelul fiecãrei entitãþi statale,dreptul naþional reprezintã ansamblul de norme ºireguli ce reglementeazã activitatea din cadrulrespectivelor entitãþi.

În privinþa raporturilor între dreptul inter-naþional ºi dreptul naþional au fost avansate 3teorii. Primele douã, dualiste, considerã dreptulinternaþional ºi dreptul naþional ca reprezentândordini juridice separate. Ele sunt considerate egaleºi independente, cu consecinþa cã normele dreptu-lui internaþional nu au valoare pentru dreptulintern ºi invers, ºi, pentru a fi valabile în ordineainternã, ele trebuie sã fie transformate în normede drept intern, singurele pe care organele statuluiºi instanþele sale judecãtoreºti le aplicã. Acesteaspecte fac posibilã modificarea ºi abrogarea lorprintr-o lege internã ulterioarã. Dar, practica gene-ralã a statelor este în sensul cã transformareadreptului internaþional în drept intern nou nu seface prin adoptarea de legi interne care sã repro-ducã normele convenþionale ale dreptului inter-naþional.

Statele comunitare nu au un sistem dualistcomplet. În toate aceste state dreptul internaþio-nal cutumiar este o parte a dreptului naþional.Dar în ceea ce priveºte tratatele internaþionale, înMarea Britanie, Danemarca ºi Irlanda ele nu suntdirect, imediat aplicabile în ordinea juridicãnaþionalã, ci este necesarã transformarea normelorce decurg din acestea, în norme juridice naþionale.Acest sistem prezintã o serie de dezavantaje însensul cã procesul de transformare poate fi deduratã.8 Sistemul în cauzã nu poate sã fie aplicatpentru transformarea deciziilor obligatorii emisede organizaþii internaþionale, acte care îºi menþinacest caracter indiferent de ce ar putea decide par-lamentul naþional.9

În domeniul dreptului comunitar se remarcãabsenþa oricãrei prevederi exprese la nivelultratatelor constitutive ale Comunitãþilor ºi al celorulterioare prin care sã fie reglementatã problemaîncorprorãrii sale în ordinea juridicã naþionalã astatelor membre. Numai articolul 249, alin 2 CEprevede în privinþa regulamentelor ce pot sã fieadopãtate de organismele comunitare, cã ele suntobligaorii în toate elementele lor ºi “direct aplica-bile în toate statele membre”. Aceste regulamentetrebuie sã fie aplicate de cãtre instituþiile naþionalefãrã a fi necesare mãsuri prelabile de transfer adreptului comunitar în dreptul naþional.

IV. Aplicarea directivelor comu-nitare în dreptul naþional

În ceea ce priveºte modul în care ar trebuiaplicatã ordinea juridicã a comunitãþilor europeneau existat ºi continuã sã existe douã abordãrimajore.

A. MonismulCei ce adoptã viziunea monistã asupra relaþiei

dintre dreptul naþional ºi dreptul comunitar înacest caz, dar în mod general ºi dreptul inter-naþional susþin cã între cele douã ordini juridicenu existã nici un fel de deosebire, deoarece lumeajuridicã este una, iar dreptul este unul singur.Astfel, potrivit teoriei moniste ar exista o singurãordine juridicã, cuprinzând atât dreptul inter-naþional, cât ºi dreptul intern, ca un sistem unitarde norme situate într-un cadru ierarhic de priori-tate.

Susþinãtorii monismului afirmã cã dreptulcomunitar se aplicã direct în ordinea juridicãinternã, iar acest lucru este posibil datoritã inter-penetrãrii dintre cele douã ordini juridice.Moniºtii resping orice recepþionare formalã aordinii juridice comunitare în ordinile juridiceinterne. Teoriile moniste se divizeazã în douãdirecþii diametral opuse, cea a primatului dreptu-lui intern ºi cea a primatului dreptului inter-naþional.10

1. Subordonarea dreptului intern dreptuluicomunitar

Acest punct de vedere susþine aplicarea dreptu-lui comunitar sau internaþional în mod direct înordinea juridicã internã. Astfel se afirmã supre-maþia dreptului internaþional sau comunitarasupra celui naþional.

2. Subordonarea dreptului internaþional saucomunitar dreptului intern

O altã viziune generatã de teoriile monisteeste acea conform cãreia dreptul internaþional ºidreptul comunitar nu sunt altceva decât reflecþii,proiectãri ale drepturilor interne ale unor stateindependente ºi suverane.

B. Dualismul.Susþinãtorii teoriei dualiste îºi fundamenteazã

argumentele pe diferenþele dintre cele douã ordinijuridice, potrivit acestei teze cele douã ordini suntdistincte. Între normele interne ºi cele comunitarerespectiv cele internaþionale nu pot exista con-

à

flicte deoarece ele fac referiri la subiecte diferite,normele interne nu pot fi aplicate în ordineajuridicã internaþionalã, iar normele juridice inter-naþionale nu pot fi aplicate în ordinea juridicãinternã.

Dacã se doreºte implementarea unei normeinternaþionale în ordinea juridicã internã nu poateexista altã cale decãt transformarea ei în normãinternã prin intermediul unui proces derecepþionare ºi adaptare a unei norme la nouaordine juridicã unde urmeazã a fi implementatã.Existã însã nuanþe ºi în interiorul curentului deopinie dualist, aºa cum existã ºi la cel monist,unele state înþelegând diferit aspectele legate deimplementarea dreptului comunitar. În cazul dua-lismului atenuat, ale cãrei reprezentante suntGermania ºi Italia, înainte ca guvernele sã aderela tratatele internaþionale trebuie obþinutã apro-barea parlamentarã, normele generale de dreptinternaþional având, totuºi, prioritate asupra legis-laþiei interne ºi fiind obligatorii.11

V. Raportul dintre drept comunitarºi dreptul naþional

Raportul dintre dreptul comunitar ºi dreptulnaþional este unul extrem de complex al cãruistudiu necesitã volume întregi, dar se pot identifi-ca douã tendinþe majore.

A. CooperareaÎn cadrul relaþiilor dintre cele trei tipuri de

norme marea majoritate a timpului relaþia decooperare a dominat deoarece atingerea scopuriloratât a Comunitãþilor europene cât ºi a scopurilorstatelor membre a solicitat o completare ºi ointerdependenþã constantã ºi funcþionalã între celedouã seturi de norme juridice. Aceastã relaþie decooperare a fost precizatã încã de la începutulconstrucþiei europene prin intermdiul tratatelorinstitutive iar apoi confirmatã prin intermediultratatelor de la Maastricht ºi Amsterdam.

B. ConflictulDeºi raportul dintre dreptul comunitar ºi drep-

tul naþional este în majoritatea cazurilor unul decooperare nu se pot omite cazurile în care întrecele douã ordini juridice existã neconcordanþe iarîn unele cazuri chiar conflicte.

Conflictele dintre dreptul comunitar ºi dreptulnaþional apar de cele mai multe ori datoritã faptu-lui cã normele europene prevãd drepturi ºi obliga-þii directe pentru cetãþenii europeni astfel acestenorme intrã în conflict cu norme naþionale careau fost emise de cãtre autoritãþile naþionale încadrul aceleiaºi arii juridice.

Armonizarea legislaþiei Datoritã acestor conflicte dintre dreptul comu-

nitar ºi dreptul naþional a fost instituit un procesde armonizare legislativã, acest proces de armo-

nizare este unul extrem de complex dar tendinþamajorã este de a integra complet ordinea juridicãa comunitãþilor europene în ordinile juridicenaþionale. Pentru ca procesul sã aibã succesComunitãþile europene furnizeazã asistenþãstatelor membre ºi în curs de aderare. Ajutorul sereferã la furnizarea asistenþei tehnologice ºi infor-maþionale necesare dar ºi a unor specialiºti juri-dici.

C. ConciliereaConcilierea între cele douã sisteme – comuni-

tar ºi naþional – se realizeazã pe baza a trei prin-cipii fundamentale, consacrate de tratate ºi CJCE:aplicabilitatea imediatã a normelor comunitare,efectul direct al acestora, primatul dreptuluicomunitar.

În virtutea aplicabilitãþii imediate, dreptulcomunitar se integreazã automat în ordineajuridicã internã a statelor membre.

Efectul direct presupune aptitudinea dreptuluicomunitar de a crea drepturi ºi obligaþii în moddirect faþã de persoanele fizice ºi juridice.12

Primatul dreptului comunitar se referã la cali-tatea acestuia de a se situa deasupra prevederilornaþionale, vãzute în ansamblu.

D. Rolul sistemului juridic în raportul dintre dreptul comunitar ºicel naþional.

În aplicarea normelor comunitare trebuie sãþinem cont ºi de structura ierarhicã a instanþelorjudecãtoreºti. CJCE, devine în acest sens oinstanþã supremã, doar la modul impropriu. Eanu devine o instanþã de recurs împotrivasentinþelor pronunþate de instanþele naþionale.

Garantarea efectului direct a normelor comu-nitare se poate aprecia pe trei coordonate: putereajudecãtorilor naþionali de a înlãtura normeleinterne în favoarea celor comunitare, asigurarearealizãrii scopului normelor comunitare printr-ointerpretare corectã, aspecte de ordin procedural.

Din privinþa primei perspective, se poate afir-ma cã în fapt, instanþa acceptã în mod implicit,vis-a-vis de situaþia de fapt datã, o abrogareimplicitã a normei interne. Vor fi înlãturate astfelatât norme interne de drept material, care con-travin celor comunitare, cât ºi unele norme dedrept procedural care aduc atingere aplicãrii uneinorme comunitare. Judecãtorii sunt puºi practicîn faþa unui conflict de legi, soluþionându-l înfavoarea normei comunitare.

În privinþa interpretãrii corecte a normelor,trebuie subliniat faptul cã întreaga activitate ainstantelor de judecatã se axeazã tocmai pe ana-liza, corelarea, interpretarea normelor, în generalpentru a rãspunde cerinþelor situaþiei de fapt.

CJCE este instanþa care asigurã interpretareauniformã a tratatelor ºi prevederilor comunitare.

Sesizatã de o instanþã naþionalã cu o chestiuneprejudiciarã care presupune interpretarea uneinorme, instanþa urmeazã a interpreta norma vis-a-vis cu situaþia de fapt supusã atenþiei. Astfel,CJCE va da soluþia care va fi urmatã de instanþanaþionalã. În perioada de “acomodare” ainstanþelor cu normele comunitare sunt reco-mandabile astfel de sesizãri ale instanþeieuropene.

Principiul dupã care trebuie realizatã inter-pretarea normelor comunitare este cel al inter-pretãrii conforme: când o norma este susceptibilãde mai multe interpretãri, care duc la soluþiidiferite, va fi aleasã interpretarea conformã curegulile dreptului internaþional.

nBibliografie:

Barbero, Javier Roldan, La Interaction Entre Las Normas

Internas E Internacionales En El Acervo JuridicoEuropeo , în Revista de Derecho Comunitario Europeo ,

nr. 13, 2002. Donner, Andreas Matthias, Le Juge national et le Droit

communautaire, Maison Ferd Lancier, Bruxelles, 1966.Filipescu, Ion P., Fuerea, Augustin, Drept instituþional

comunitar european , Editia a V-a, Editura Actami,

Bucureºti, 2000.Fuerea, Augustin, Drept Comunitar European. Partea

Generalã Ed. All Beck, Bucureºti, 2003.Liviu–Popescu, Corneliu, Raporturile dintre dreptul

Uniunii Europene ºi dreptul intern român în lumina dis-poziþiilor constituþionale revizuite , în Revista de Drept

Comunitar, nr. 2 (aprilie) 2004.Manolache, Octavian, Drept comunitar, ediþia a III-a,

Editura All Beck, Bucureºti, 2001.Mazilu, Dumitru, Dreptul comunitar ºi dreptul naþion-

al – interdependenþã ºi complementaritate , în Revista deDrept Comunitar, nr. 2 (aprilie) 2004.

Moroianu–Zlãtescu, Irina, Demetrescu, Radu C., Dreptinstituþional european ºi politici comunitare,

Casa editorialã „Calistrat Hogaº”, Bucureºti, 2001.

Munteanu, Roxana, Drept comunitar , Ediþia a II-a,Editura All, Bucureºti, 1999.

Pleºoianu, Mihaela, Dreptul comunitar derivat ºiefectele sale asupra dreptului naþional al statelor mem-

bre ale Uniunii Europene, în Revista de DreptComunitar, nr. 2 (aprilie) 2004.

Rideau, Joel, Droit Instituionnel de l’Union et desCommunautes Europeennes , L.G.D.J., 1996.

www.eicne.rowww.europa.eu.int

Note:1. http://eicne.ro/articole/a4.htm 2. http://www.europa.eu.int/eur-lex/en/treaties/select-

ed/livre509.html 3. http://www.europa.eu.int/eur-lex/en/treaties/select-

ed/livre521.html 4. http://www.europa.eu.int/eur-lex/en/treaties/select-

ed/livre545.html 5. Augustin Fuerea, Drept Comunitar European. Partea

Generalã, Ed. All Beck, Bucureºti România, 2003 p. 44.6. Augustin Fuerea, op. cit. p. 45.7. Mihaela Pleºoianu, Dreptul comunitar derivat ºi

efectele sale asupra dreptului naþional al statelor membreale Uniunii Europene, în Revista de Drept Comunitar, nr.2 (aprilie) 2004.

8. Mihaela Pleºoianu, op. cit.9. Octavian Manolache, Drept comunitar, ediþia a III-

a, Editura All Beck, Bucureºti, 2001, p. 50.

7

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

7TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

8 TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

8

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

îºi recunoascã un predecesor, nimeni nu neîndeamnã la un respect sãnãtos al istoriei, toatãlumea cautã cu disperare originalitatea sau sã-ºiimpunã propriile adevãruri ca adevãruri absolute.Ori Absolutul nu mai poate fi continuat. De aiciºi cele douã metehne ale noastre: contestareaabsolutã, care merge pînã la distrugerea celui con -testat ºi obedienþa absolutã, unde cel mai micgest devine exemplar. ªtefan cel Mare ºi Sfînt,Eminescu, geniu ºi sfînt, sunt doar douã exemplealese la repezealã. Nu ne mulþumeºte un simpluconducãtor de oºti de referinþã ºi de aceea îlproiectãm forþat în cîmpul iluzoriu a oamenilortotali. La fel se întîmpla ºi cu poetul Eminescu.

Dacã alte popoare ºtiu sã accepte cã existenþaînseamnã proces, evoluþie sau lunecare insesi-zabilã, pentru noi înseamnã doar început ºi atît.Perspectiva noastrã nu a apucat niciodatã sã sedilate pentru cã a fost în permanenþã înlocuitã cualta. Totul trebuie sã aibã un nou început, absoluttotul. Pentru noi, conteazã viitorul, chiar dacãacesta ia uneori nuanþe macabre. Fiecare sperã sãfie recunoscut de posteritate. Totul se spune pen-tru întîia oarã, tot ceea ce trãim se determinãîntr-o lume de valori cu totul nouã, într o ordineºi un stil incomparabil. Cultura româneascã este oculturã care naºte monstruos doar excepþii.Fiecare nou scriitor reia gestul primordial ºi nu seînnoadã la firul rupt al predecesorilor lui. Iaracest primordialism ne paralizeazã într-o imitaþieperpetuã. Pentru spaþiul în care trãim, importulnostru înseamnã originalitatea absolutã,conectarea la adevãrata culturã, la adevãratele val-ori. O atitudine, fãrã doar ºi poate, pateticã aunor sufletele slabe, mînate orbeºte doar deinstinct combativ ºi voinþã de afirmare personalã.

În aceste condiþii, nu e de mirare cîndajungem sã constatãm cã multe opere ale oame-nilor de culturã sunt copiile cele mai reuºite reali-zate vreodatã dupã un original occidental. Demulte ori, reuºim atît de mult sã sãrim calul, încîtdevenim mai francezi ca francezii, mai englezidecît englezii sau mai moderniºti decîtmoderniºtii. Obsesia noastrã de a fi la curent cuceea ce se întîmplã în Europa se întoarce împotri-va noastrã. Rãmînem înmãrmuriþi în faþa pattern-ului ºi nu mai reuºim sã-l adaptãm sensibilitãþiinoastre, ceea ce înseamnã, pînã la urmã, odepãºire a originalului. Nu reuºim sã rescriem sau

sã filtrãm modelul prin etnicitatea noastrã. Cutoate acestea, orgoliul nostru trebuie satisfãcut.Trebuie sã-l alimentãm cu speranþa cã fiecareputem fi dumnezeul istoriei noastre, cã linia noas-trã este destinul þãrii. Cã existenþa noastrã se con-stituie într-un element la temelia României. Darcam atît. Pentru cã atunci cînd încercãm sãevadãm din acest spaþiu, ne lovim de refuzuripoliticoase sau înregistrãm eºecuri rãsunãtoare.Cu toate acestea, înarmaþi cu copiile noastre,forþãm admiraþia idolilor noºtri fãrã nici un rezul-tat. ªi nu ne putem explica de ce produsele noas-tre politice sau culturale nu reuºesc sã fie apreci-ate "la justa lor valoare", cu excepþia unor cercuriprivate.

Occidentalii trebuie sã suporte avîntul nostrucultural agresiv, trebuie sã suporte ofensa atuncicînd le prezentãm copiii sub denumirea pom-poasã de creaþie autenticã, îi obligã sã suportevidul trecutului ºi starea de noastrã de somnam-buli ai istoriei, ascunse în spatele unor scuze peni-bile.

Cu toate acestea, viitorul României ar putea fimai luminos decît am fi putut spera vreodatã.Timpul nu a mai avut rãbdare cu noi ºi ne-aobligat sã ne conectãm la satul global - afaceriletransnaþionale, diviziunea internaþionalã a muncii,o dinamicã vertiginoasã a schimburilor bancare ºirelaþiilor bursiere, îndatorarea þãrilor din Lumea aTreia, noi forme de interacþiuni media, automati -zare ºi computerizare pe scarã largã, deplasareaproducþiei cãtre zonele avansate din Lumea aTreia, împreunã cu consecinþele sociale ale acesteimutaþii, incluzînd criza producþiei tradiþionale,emergenþa categoriei yuppies, ascensiunea socialãglobalã spre bunãstare ºi consum. Schimbãrileaduse de aceastã nouã dispunere a capitaluluiafecteazã cu rapiditate la scarã globalã, fiecare insfiind afectat de aceasta dinamicã, conºtientizînd-oºi fiind constrîns sã se integreze într-un aranja-ment social în permanentã mobilitate.

Ceea ce termenul de "tîrziu" din conceptul de"capitalism tîrziu" semnificã cã ceva s-a schimbatprofund, cã lucrurile stau diferit, ca s-a trecutprintr-o transformare a vieþii care este într-un anu-mit fel decisivã, chiar dacã incomparabilã cutransformãrile convulsive ale modernizãrii ºiindustrializãrii, o transformare mai puþin percepti-bilã ºi dramaticã, însã, cu atît mai mult definitivãºi atotcuprinzãtoare.

Aceste transformãri din sfera economico-

socialã au determinat mutaþii ºi în plan cultural.Cultura s-a dilatat pînã la dimensiunile unei adoua naturi, expansiune care a condus la o acul-turaþie a Realului în întregime prin comodificare,estetizare, informatizare. Destinul modern al capi-talismului, continuitatea sunt astãzi contraba-lansate de analiza rupturii produse odatã cu emer-genþa unui dominant cultural: cunoscut sub titlude postmodernism. Farã a fi un stil, postmoder-nismul exprimã mai degrabã o concepþie integra-toare care permite prezenþa ºi coexistenþa unorserii de trãsãturi subordonate ºi în acelaºi timpfoarte diferite.

Poziþiile postmoderniste sunt inseparabile de ocriticã implacabilã a modernismului radical,acuzat de distrugerea mecanismului oraºuluitradiþional ºi a culturii micilor comunitãþi care îlalcãtuiau. Modernismul, prin transformarea realu-lui în virtual, produce o rupturã în spaþiul dez-voltat organic ºi afiºeazã un elitism profetic alcãrui mesaj autoritar vizeazã schimbarea ansam-blului. Modernismul întruchipeazã habitatulUtopiei modernului filosofic. Ca ºi în proiectuliluminist, tot ce este reziduu tradiþional trebuieinterzis, adicã ornamentele, policromia, metafora,umorul, simbolismul ºi convenþia. Toate au fostpuse la index, iar toate detaliile, ca ºi referinþeleistorice au fost declarate tabu.

În opozitie, postmodernismul practicã un soide estetism populist, combinînd eclectic stiluridintre cele mai diverse: de la elemente clasice, laelemente de Pop-Art, în încercarea de a realiza odublã comunicare: atît cãtre un public larg, carereuºeºte sã înþeleagã, cît ºi cãtre un grup restrînsde specialiºti sau esteticieni. Postmodernismulºterge frontiera dintre cultura înaltã ºi cultura aºa-zis de mase sau comercialã, ca ºi emergenþa unornoi tipuri de texte informate cu categorii, formeºi conþinuturi ale acelui tip de culturã industrialã,denunþate cu pasiune de toþi ideologii modernu-lui, de la Noul Criticism American pînã laAdorno ºi ºcoala de la Frankfurt. Întreg postmo-dernismul este fascinat de întreg acest peisajdegradat al culturii kitsch-ului, serialelor TV ºicolecþiilor pseudoºtiinþifice, al reclamelor, talk-show-urilor, filmelor de categorie B, paperback-urilor cu biografii populare, romanþate, SF ºi mis-tere neelucidate. Astfel de repere, postmod-ernismul le asumã ºi le utilizeazã ca material pro-

(urmare din pagina 3)

9

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

9TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

priu. Cu alte cuvinte, postmodernismul integreazãproducþia esteticã în întregime în producþia debunuri. Producþia esteticã devine astfel o urgenþãeconomicã înnebunitoare de a produce valuri noide bunuri care sã parã originale, cu o vitezã dince în ce mai mare, alocã o funcþie ºi o poziþiestructuralã din ce în ce mai importantã inovaþieiºi a experimentului estetic.

Orice analizã culturalã izolatã sau discretãimplicã întotdeauna o teorie îngropatã sau repri -matã a periodizãrii istorice. Perspectiva genealogi-cã se strãduieºte mai ales sã liniºteascãtradiþionalele neliniºti teoretice în ceea ce priveºteaºa-numita istorie linearã, teorii ale stadiilor ºi aleistoriografiei teleologice. Una din îngrijorãrilefrecvent trezite de ipotezele de periodizare este cãacestea tind sã oblitereze diferenþa ºi sã proiectezeasupra perioadei istorice o idee de omogenitatemasivã. În replicã, postomdernismul admiteprezenþa ºi coexistenþa unui ºir de trãsãturi foartediferite, deºi subordonate.

Explozia literaturii moderne într-o droaie destiluri ºi maniere particulare distincte a fosturmatã de o fragmentare lingvisticã a vieþii socialeînseºi pînã în punctul în care chiar norma e eclip-satã: redusã la un mediu al vorbirii neutru ºi reifi -cat. Pe de altã parte, problema micropoliticiidemonstreazã în suficientã mãsurã cã uimitoareaproliferare din ziua de azi a codurilor sociale înjargoane profesionale ºi ale unor discipline, dar ºiîn insignele afirmãrii adeziunii etnice, de gen,rasã, religioase ºi de clasã. Dacã ideile unei clasestãpinitoare au fost odatã ideologia dominantã asocietãþii burgheze, þãrile capitaliste avansate deazi sînt un cîmp al eterogenitãþii stilistice ºi dis-cursive fãrã normã. Maeºtri fãrã chip continuã sãdistorsioneze strategiile economice care ne con-strîng existenþele, dar nu mai au nevoie sã-ºiimpunã discursul.

Situaþia determinã ceea ce e cunoscut subnumele de "istorism", canibalizarea aleatorie atuturor stilurilor trecutului, jocul aluziilor stilisticeîntîmplãtoare ºi, în general, ceea ce HenriLefebvre a numit primatul crescînd al lui 'neo'. Unapetit pe de-a-ntregul original din punct de vedereistoric al consumatorilor pentru o lume transfor-matã în pure imagini ale ei înseºi ºi pentru pseu-do-evenimente ºi spectacole. Adicã o culturã asimulacrului - copia identicã pentru care n-a exis-tat vreodatã un original. Cultura simulacrum-uluivine la viaþã într-o societate despre care GuyDebord a observat, în lucrarea "Societatea specta-colului", cã în ea "imaginea a devenit forma finalãa reificãrii bunurilor".

Acest eclectism hedonist al prezentului post-modern, care, la întîmplare ºi fãrã principii, însãcu gust, va ajunge sã canibalizeze tot trecutul cul-tural ºi le va combina în ansambluri suprastimula-tive.

Producþia culturalã este astfel împinsã într-unspaþiu mental care nu mai e cel al vechiuluisubiect monadic, ci mai curînd cel al unui soi de"spirit obiectiv" degradat: nu mai poate prividirect înspre vreo presupusã lume realã, însprevreo reconstrucþie a istoriei trecute care a fost eaînsãºi, odatã, un prezent. Dacã a mai rãmas vreunrealism aici, e un "realism" care urmãreºte sãdevieze ºocul perceperii acestei îngrãdiri ºi sãdevinã încet conºtient de o situaþie istoricã nouãºi originalã în care sîntem condamnaþi sã cãutamIstoria prin mijlocirea propriilor noastre imaginipop ºi simulacre ale istoriei, care, ea însãºi,rãmîne pentru totdeauna dincolo de atingereanoastrã.

În contextul acestei mari sinteze obsedate deoriginalitate, România ar putea ocupa un loc deprim plan, în primul rînd, pentru cã România se

aflã la confluenþa dintre douã blocuri diferite:Orient ºi Occident. Ceea ce îi dã posibilitatea, celpuþin în principiu, sã realizeze un mixaj neaºtep-tat ºi original cu elemente specifice celor douãblocuri. În al doilea rînd, România nu se aflã într-un raport substanþial de determinare nici cu valo-rile occidentale, nici cu cele orientale, ea se aflãoarecum în exteriorul celor douã alternative, fiindîn acelaºi timp contaminatã de amîndouã, astfelcã spaþiul românesc nu numai cã poate sã-ºi ma-nifeste instinctul canibal împotriva tuturor stilu-rilor occidentale, dar poate sã combine, la oadicã, eclectismul occidental cu forme orientalepentru a produce obiecte culturale inedite ºi origi-nale. Produsele rezultate au mai multe ºanse sãbeneficieze de o audienþã largã în Occident, dar,poate, ºi în Orient. Cîteva încercãri timide înacest sens au avut loc în muzica pop, unde intere-sul de care s-a bucurat spaþiul muzical turcesc,grecesc ºi indian a fost neaºteptat de mare înultimul timp. În al treilea rînd, nefiind apãsatã deun trecut ºi tradiþie ilustrã, România poate benefi-cia de un plus de vitezã de a ocupa un loc maibun în acest prezent eclectic.

Putem deci sã ne ºi jucãm cu limitele culturaleºi, mai ales, sã le punem în comun, sã leamestecãm, dezindividualizîndu-le ºi deteritoriali-zîndu-le, desprinzîndu-le de purtãtori, de susþinã-

tori, cãci sînt diferite, ºansa de diferenþã ºi decreaþie de sine. În principiu, celãlalt este o lim-itare a mea, iar eu dau limita celuilalt, sunt limitalui. Gîndirea ºi practicarea istoricã a culturii-mona-dã pot fi depaºite, pot fi fãcute sã nu mai apese,ci sã devinã, ca non-teritoriu, ca altfel de teritoriu,mediu liminal de comunicare ºi rezonanþã. Sãapropiem limitele calitative, sã comunice între ele,chiar dacã procesul pare fortuit. Astfel, se creeazãun fel de spaþiu gri, un spaþiu de întîlnire, unspaþiu de împletire, un spaþiu încã fãrã un stildominant. Dar un spaþiu, unde libertatea stilisticãeste nemaiîntîlnitã pînã acum. Douã valuri care sesparg unul în celãlalt, lãsînd în urmã o spumãfascinantã.

De un astfel de spaþiu beneficiazã România.Chiar dacã în acest moment putem vorbi doar deun spaþiu geografic, în viitor se poate vorbi de unspaþiu cultural. Argumentul geografic poate suscita efervescenþa culturalã româneascã. Dar nunumai.

Poate ar trebui sã învãþãm sã ne valorificãmpropria noastrã poziþionare în lume, pentru a creacu adevãrat o identitate culturalã româneascã.

Occident sau Orient? Nici Occident, niciOrient. Sau amîndouã o datã.

n

10 TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

10

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

ALEXANDRU JURCAN

Chiar dacã mi-aº da trupul sã fie arsCluj-Napoca, Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2004

Nu poþi cunoaºte un om doar citind ceea cescrie. Nu-l poþi cunoaºte însã, nici ignorând ceeace el scrie.

Alexandru Jurcan este pentru multã lume unpersonaj excentric, un "original" sau un ciudat,dedicat trup ºi suflet profesiei ºi pasiunii sale pen-tru teatru, care i-a adus, de altfel, numeroase sat-isfacþii ºi recunoaºtere publicã. Pe bunã dreptate,cãci spectacolele puse în scenã de el, chiar dacãau actori neprofesioniºti, elevi ajunºi abia la vârs-ta adolescenþei, depãºesc orice aºteptare. Dincoloînsã de munca pe care o presupun catedra ºiscena, Alexandru Jurcan gãseºte timp sã scrie ºisã publice poezie, prozã, traduceri ºi texte de crit-icã literarã.

Ultima sa carte, apãrutã în 2004 are un titluincitant, preluat din Biblie, din "Întâia epistolã alui Pavel cãtre corinteni" (13/3). Alegere delocîntâmplãtoare.

Chiar dacã mi-aº da trupul sã fie ars vine cu oformulã ineditã, în care proza ºi poezia seamestecã dând naºtere unor versete, aºa cumautorul însuºi le numeºte într-o notã menitã sãtrezeascã atenþia lectorului. Foarte exact numero-tate, avem spre lecturã 119 versete (doar cu douãmai multe decât în Cântarea cântãrilor!), în caretextul se cristalizeazã cu o maximã intensitate înjurul unei poveºti de iubire, de fapt o povestedespre pierderea ºi, în final, regãsirea femeii multiubite, a cãrei plecare, echivalentã cu trãdarea,declanºeazã mecanismul terifiant al suferinþei ("Aiplecat. În urma ta s-a prãbuºit un nuc. Ploile aunãvãlit de pretutindeni. Durerea devenea cuþit ºicuþitul erai tu.").

Dar infinitele chinuri ale îndrãgostituluipãrãsit nu par a fi zadarnice. Suferinþa este accep-tatã cu luciditate, fãrã anestezie, fãrã resenti-mente ºi de aceea cel bântuit continuu de ea areºansa de a o transcende ºi sublima. Ea poatedeveni bunã, poate cãpãta un sens superior ºi

MIHAI DRAGOLEAColecþia de mirãri

Cluj-Napoca, Ed Limes, 2005

Cine spune cã românul nu mai citeºteziarele?! Existã cu certitudine mãcar un "ultimmohican" cu obstinaþie înþepenit în peisajulmedia, nu doar graþie facturii profesiei sale (redac-tor TV), ci - în speþã - fascinat de spectacolul rea-litãþii în esenþa ei, ce transpare din gazete,reclame, ºtiri radio ºi tv ºi acesta este MihaiDragolea. Volumul sãu Colecþia de mirãriînsumeazã "secvenþe" ale melancoliei autoruluitratate cu "drãcovenii", în opinia lui LiviusCiocârlie, pe cînd optzecistul ludic îl defineºte casnop, cãci "se alcãtuieºte mai mult întîmplãtor,(...) e mai sãrac, încropit în grabã, (...) cam plinde praf ºi neîngrijit (...), poate cîºtiga în privinþanaturaleþii"; firescul, am zice, cã e chiar amprentafocalizãrii obiectivului pseudo-fragmentat al luiMihai Dragolea, cãci personajelor ºi situaþiilor sur-prinse le sînt proprii veridicul ºi verosimilul.Termenul de colecþie pentru care a optat proza-torul nu restrînge posibilitãþile noastre deacceptare a cãrþii - ea se insinueazã ofertant caregistru al speciei literare: jurnal fragmentat, sãrit,nedisciplinat ori poem în prozã pur ºi simplu sauradiografii prozaice ale pulsului umanului auten-tic.

Mihai Dragolea "suferã" de un acut simþ allimbii care-i permite un inepuizabil joc al cuvin-telor ("S-a anunþat cã ºoferii care au dat în gropivor primi bani, despãgubiri pentru daunele pro-duse în traficul plin de hîrtoape; cum sã nu legeomul anunþul cu pricina de caracterizarea arhi-cunoscutã‚ e prost de dã în gropi'?! Ar veni cumcã maximum de prostie e cu adevãrat folositor,aduce chiar ºi parale!"; "cum dracu' sã mai fim‚flataþi' cînd nenorociþii de flataþi de ºlapi te punla pãmînt?!"), dar ºi de un generos dar al priviriicare-i înlesneºte punctarea excentricitãþii deghizateîn proximitatea noastrã ("ºi de unde sã începi, tu,biet ºters vieþuitor, aprecierea excentricului ade-vãrat? Mai ales acum cînd ciudaþi, bizari defileazãintens ºi trec la catalog drept reprezentanþi defrunte ai delicatei specii."). Îndãrãtul excentricului,pitorescul este cel revelat: detaliul care ºocheazãºi disturbã, frînge fracþionar rutina cotidianã,irumpe ºi e cultivat cu mare artã de cãtre autor.În registrul pitorescului se înscriu reclameºugubeþe ("..am vãzut o firmã de toatã minunea:Gogoºi româneºti, Plãcinte ardeleneºti.."); portreteale gospodinei frustrate, cu iz de atotcunoscã-toare, exprimînd apatic o filosofie de viaþã înparametri banali ºi mediocri ai emisiunii DinDragoste, ale cãror fidele spectatoare sînt ("ºidomniºoara Simona a decretat scurt: ‚Ce sã-ifaci, toþi bãrbaþii sînt niºte ticãloºi!'. Dupã acestverdict a întrebat-o pe doamna Doina dacã-i placeemisiunea ‚Din Dragoste', cã ea urmãreºte cumare plãcere fiecare episod..."), categoria"cãpºunarilor" ("cum, altãdatã, se conchidea vesel,azi e sãrbãtoare-n þarã', acum se poate, onest,exclama: 'azi e du-te- vino-n þarã!'"), pînã ºi practi -ca universitarã de tranzit ºi contra selecþie atît deactualã ("ºi Mary mi-a povestit performanþele reci-clatului universitar Grigore: pe lîngã catedra debazã din urbe, Grigore s-a orientat ºi mai oferãºtiinþã în alte trei orãºele ale patriei care, deºimici foarte, nu s-au lãsat pînã nu s-au dotat ºi cu

universitãþi necesare acolo precum canalizarea ºiasfaltarea uliþelor; din spusele drãgãlaºei Mary,rezultã cã Grigore cel universitar e ºi harnic ºihedonist: cel mai mult îi place ca universitar înorãºelul din Muntenia, meritã obositoareadeplasare: cursurile le þine cu pãrinþii studenþilorºi aceste comori de înþelepciune þin pînã cînd seumple portbagajul ºi bancheta din spate alelimuzinei..."). Prozatorul transcrie în text feþeºugubeþe, absurdul de tip kafkian, "necrologul dela ora 5", politica ºi politicienii de ocazie, "fãcuþi,iar nu nãscuþi", confruntaþi cu dileme existenþiale,ilar-devastatoare - "i-a spus cã nu poate sã-i zicãporcuºorului Mita pentru cã s-ar sesiza cei de lapartid, ar crede cã l-a botezat aºa pentru cãmereu sînt acuzaþi de corupþie ºi luare de mitã..."

Textualizarea spontanã dragolianã respectã, înansamblul ei, un pattern de atac ºi asamblare ascriiturii nu tocmai spontan: martor-reflectorjucãuº al cotidianului, autorul este un observatorîn registru diurn, ba mai mult: matinal în majori-tatea cazurilor; pretextul este gazeta, jurnalul deºtiri, lectura "în dorul lelii", ºedinþa programatãsupãrãtor sau deplasãrile "în interes de serviciu";obiectul istorisirilor secvenþiale e dat de elementulieºit din comun, de miracolul absurd-grotesc, darveºnic surprinzãtor din preajma sa; în ipostaza deascultãtor "bine temperat" sau de actant mai multsau mai puþin voluntar al întîmplãrii, MihaiDragolea purcede uneori ca reactor al uneiproustiene Madelaine sau ca relevator al unei situ-aþii de fapt; demersul sãu aparent haoticconecteazã ºi relaþioneazã inedit perspectiva pri-marã/detaliul iniþial de obiectul focalizãrii sale;finalul punctãrilor lui e surprinzãtor, deschis, darniciodatã cu o vocaþie a sentinþei de judecatã cear culpabiliza... Pofta auctorialã intrinsecã despeculaþie e cultivatã logico-ironico-ilar, intrigantefiind reacþiile umane percepute ca exerciþii deimaginaþie sau/ºi de conturare a celui mai plauzi-bil scenariu. Prozatorul nu are viziuni în sensulromantic consacrat al termenului, ci surprindeabsurdul minunii cotidiene înt-un spaþiu al natu-raleþii vii, mecanismul fiind presãrat de tehnicaparantezelor incidente: "(ce nume inspirat, parcãar fi o licoare obþinutã din aripi gingaºe delibelule!); (pe mine m-a lãsat deoparte, aveamfigura de idiot care tot nu pricepe nimic, chiardacã aude); (ei, nu beau ei diluant de vopsele, aºase numesc bãuturile spirtoase incolore, rachiul,vodca, gin-ul)". Savurãm imagini ancorate în cotidian printr-un efect tehnicist al zoom-uluifotografic.

Secvenþialã, dar înmãnunchiatã într-un snopcu titulaturi buclucaºe, Colecþia de mirãri circum-scrie un univers spectacular, al cãrui nucleu - axismundi e reprezentat de piaþa urbei ("o lume maiintens coloratã, amestecatã, un spaþiu de forme ºiritmuri cuceritor înghesuite, un ‚concentrat' deviaþã"), populatã frecvent de figura rromului ("lavreo 50 de ani, pãlãrie cu boruri largi, dinþi dincînd în cînd de aur sau argint (mai mulþi decît ceide os), costum negru, cãmaºã coloratã, deschisãpe piept cît sã se vadã lanþul de aur, gros de-undeget, brãþarã la fel de groasã ºi valoroasã, celularîn dreapta, fizionomie de ºmecher care le ºtie petoate...") ºi regalîndu-se cu alimentul de bazã:ºoricul - "la noi - strãmoºul ruladei"; un univers cese conservã miraculos ºi ce-ºi sporeºte inventivi-tatea, fãrã a simþi povara moralei ajunsã" cevaprecum guma de mestecat, (care) calmeazã nervii,curãþã impuritãþile, ba mai mult, dã ºi un gustplãcut ºi proaspãt"...

n

cartea

Mirarea suprimã rutinaIoana Cistelecan

Alexandru Jurcan ºi arta de a crede în iubire

Sanda Vãran

11

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

11TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

Simpozionul Liviu Rusu - 100Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2004

Cu patru ani în urmã a avut loc la Cluj sim-pozionul comemorativ Liviu Rusu. Acum un anEditura Dacia a publict textele comunicate cuacest prilej în volumul "Simpozionul Liviu Rusu -100"*. Este un semn bun acest gest ºi, fãrãîndoialã, important pentru cei care l-au cunoscut.De ce important? Cred cã, în special, pentru fap-tul cã promite calitatea indiscutabilã a stilisticiiintelectuale a unui psiholog, estetician ºi com-paratist clujean.

Elogioase, energice, de context, aceste textereuºesc sã circumscrie într-o imagine suficient delimpede figura profesorului Liviu Rusu pentru aface explicitã moºtenirea intelectualã formatã înspiritul generaþiei interbelice a filologilor clujeni.Liviu Rusu obþine titlul de Doctor în filosofie (cuspecialitatea psihologie) în anul 1928, iar dupãperiplele sale la institutele de psihologie dinLeipzig, Berlin ºi Hamburg ºi dupã încã trei anide cercetare la Paris, este numit Doctor în este-ticã la Sorbona (1938). Pe lângã aceasta, încer-carea continuã de a da expresie cât mai elocventãunor prezumþii ºtiinþifice, o viaþã întregã petre-cutã în exerciþiul culturii autentice sunt alte câte-va indicii care asigurã temeinicia operei sale. Unpasaj din articolul lui I.D. Sârbu publicat în"Viaþa româneascã" în 1981 sunã astfel: "Acum,dupã lunga trecere ºi petrecere a unor greledecenii, ne putem da seama mai limpede decovârºitoarea importanþã pe care au avut-o atâtopera de estetician ºi teoretician al literaturii,datoratã lui Liviu Rusu, cât mai ales, de influenþatrainicã ºi creatoare pe care a avut-o catedra ºiseminarul sãu, în acei ani când a rãmâne euro-pean ºi a gândi în categorii de universalitateumanistã reprezenta un act de curaj ºi de gravãimplicaþie moralã. […] Liviu Rusu ºi-a ales rolulcel mai dificil dar ºi cel mai eficace din punct devedere al creaþiei ºi gândirii artistice: acela depunte de legãturã între litere ºi filosofie, întrespeculaþie ºi artã, între metodã de investigaþie ºiopera în sine ca act, valoare ºi sens".

Volumul se recomandã prin nume precumNicolae Balotã (Dragi colegi ºi prieteni), Al.Husar (Liviu Rusu în esteticã. Estetica militans),Mircea Muthu (Liviu Rusu ºi teoria genurilor),Dan-Eugen Raþiu (Liviu Rusu, Logica frumosului :actualitatea unui demers), Vasile Voia (Principiiteoretice de literaturã comparatã în scrierile luiLiviu Rusu), ºtefan Borbély (Eminescu ºiSchopenhauer), Monica M. Grecu (Omagiu),Liana Marta Rusu (Liviu Rusu ºi Ion D. Sîrbu),Andrei Marga (Liviu Rusu ºi generaþia sa) º.a.,splus o serie de texte inedite (studii nereproduseîn volumul De la Eminescu la Lucian Blaga ºi altestudii literare ºi estetice) ºi fragmente de core-spondenþã. Fãrã a recurge la discursuri gen"piruetã", rostite din raþiuni conjuncturale, ci maicurând prin intermediul unor comentarii sobre,devotate, cititorului i se propune miºcarea în ori -zontul larg ºi elevat al unei estetici ºi a unorexperienþe de viaþã. Iatã un profesor care a ºtiutsã se pãzeascã de spiritul sclerotic al unor timpuride precaritate intelectualã ºi sã rãspândeascã înpreajma sa aerul lucrului bine fãcut.

n

NICOLAE DUDAº, VICTOR ÞARINÃEl ºi Cel?!

Cluj-Napoca, Editura Clusium

Cartea celor doi autori clujeni, Nicolae Dudaººi Victor Þarinã, El ºi Cel?! (sub)intitulatã sugestiv"film bãrbãtesc", nu poate fi cititã decât cu senti-mentul totalei asumãri a destinului personajelor,cu un ochi atent ºi analitic. Ea nu se adreseazãunui cititor cu lecturi "sensibile ºi nobile", cãci,învãluitã în absurdul unei lumi închise ce începe,datoritã vidului în care graviteazã, sã-ºi devorezepropriii locatari, în ea se desfãºoarã o tragedie aOmului cãruia îi sunt suprimate sensurile funda-mentale: de a se rosti pe sine ºi de a fi liber.

Straniului sentiment cã te afli, fãrã sã vrei, într-un labirint uriaº, ce se roteºte mereu încercând sãacapareze noi existenþe în imensul sãu spaþiu, încare o "maºinãrie" tipic kafkianã grefeazã neobosit,pe trupul ºi mintea fiinþei, semnele noului spaþiuîn care a fost aruncatã, i se adaugã ºi sentimentulunei demente rotiri în golul imens al construcþieidedalice.

Deºi viaþa pare sã-ºi urmeze cursul; deºi parecã spectacolul are dimensiunile ºi forþa perfectecerute de cei care l-au comandat, cã nimic nulipseºte acestei desfãºurãri mecanice a rostirii, amiºcãrii, a gesticii, cã totul funcþioneazã la "para-metrii normali", în spatele cortinei, în culise, cine-va a ridicat o oglindã uriaºã ºi deformatã prin carepriveºte derularea tragi-comediei. La început dincuriozitate, cu jumãtate de ochi, apoi din ce în cemai atent la reflexele luminoase ale oglinzii,sfârºind printr-o rãsucire totalã în imensitateaoglinzii, spectatorul-actor iese din scenã ºi îþi joacãde data aceasta propriul rol în suprafaþa acapara-toare a oglinzii.

Cartea este construitã pe aceastã metaforã aoglindirii în afara spaþiului existenþei concrete ºi adeformãrii suprarealiste a "ordinii ºi perfecþiunii"ceasornicului socialist. Totul s-a transformat bruscîn cealaltã imagine, grotescã, rablesianã, asemeniteatrului ionescian, în care fiecare personaj îºirosteºte delirant partitura, agãþându-se disperaþunele de altele pentru a supravieþui în nebuniarotirii. Perfecta identificare a spectatorului-actor cumetaforica imagine a oglinzii ºi acceptarea ei ca oieºire din universul etanº, sufocant, delirant allabirintului se poate regãsi în ultimele fraze alecãrþii (în acest misterios ºi invariabil Cel poateintra destinul fiecãruia surprins înãuntrul angrena-jului acestei "colonii penitenciare") în care imagineaîniþialã dispare, se estompeazã, fiind total înghiþitã,cu toate enormitãþile ei, de adâncul nesondat aloglinzii: "Deschizãtura a atins dimensiunile uºii. Omuzicã egalã îneacã imaginea. În sala de conferinþesau spectacole zãpada s-a aºternut îngropândscaunele. Ninge cu reflexe copilãreºti. Muzica pieretreptat. Încet dispare ºi imaginea."

Neantul a înghiþit totul. Supravieþuitoriimaºinãriei vor deveni oglinzi în care va trebui sãprivim de fiecare datã când vom auzi ecoul aceleistranii muzici.

n

poate fi chiar un izvor de energie care sã-l trans-forme pe acela care ºtie cã "Dragostea esteîndelung rãbdãtoare…".

"Nu vreau sã mã gãseºti acelaºi", se spune înversetul 3 ºi asta nu e o simplã declaraþie deintenþii. Ceea ce urmeazã se aseamãnã unei mariexperienþe spirituale. Camera ce aminteºte nopþilepline de voluptate este închisã ºi în locul ei sedeschide sihãstria unei colibe ("Pânã vei revenilocuiesc în pãdure"), în apropierea unei grote ceva deveni un adevãrat altar închinat celei plecate,momentului în care ea se va întoarce, deºi multtimp nimic, în afara credinþei singuratice a bãrba-tului ("Când vei reveni - dacã vei reveni - voiºterge atingerile strãine de pe trupul tãu cu colbde stele"), nu vine sã confirme cã acea reîn-toarcere e posibilã. Aºa încât s-ar putea crede cãtotul e doar un exerciþiu de exorcizare a durerii("Absenþa ta - un vacuum pe care încerc sã-lîmblânzesc. Felonia ta - o umbrã cu care încerc sãconvieþuiesc. Întind o felie de pâine trãdãrii tale").

S-ar pãrea cã în Chiar dacã mi-aº da trupul sãfie ars pânã ºi trãdarea poate fi "îmblânzitã" ºi aredreptul sã fie iertatã. Ea este "intelectualizatã" ºi-ºigãseºte savante justificãri. Un pasaj bine ales dinDostoievski puncteazã o posibilã înclinaþiemasochistã pe care îndrãgostitul ºi-o asumã:"Dragostea nu poate fi nimic altceva decât drep-tul pe care-l dãm celui iubit, nesiliþi de nimeni, dea ne tiraniza". Eminescu, Antoine de Saint-Exupery, Michel Tournier sau Cioran sunt alþimaeºtri prezenþi cu frânturi de text rãspânditesavant, în jurul cãrora se construieºte continuupovestea împãtimitului de aºteptare ("ºi bãrbaþiiºtiu aºtepta, poate mai dureros decât femeile,poate mai nemilos").

O aºteptare fecundã, fãrã doar ºi poate, cãciîn versetul 51, cel care se întreba: "Sã fiu euultimul romantic?" îºi pierde privilegiul sin-gurãtãþii. "Pe când ºedeam în faþa colibei ºiîmpãrþeam cu pãsãrile pãdurii o felie de pâine, avenit Femeia cu un vas albastru, însã n-a turnatmir pe capul meu. […] Un ºarpe încãlzit a trecutpeste umbra inimii mele. Femeia mi-a fãcut semns-o urmez."

Apropierea de Femeie e plinã de interogaþiichinuitoare: "Eºti cumva o cursã a destinului?","Cine poate trãi pânã la capãt adevãrul meu inte-rior, cuiele înflorite în carne, eºecurile îmbãlsã-mate…? Cine ar avea nevoie de cheia ruginitã casã pãtrundã în labirintul meu interior, cândfiecare respirã sub piatra propriului vis?". Acestease dizolvã însã la atingerea rândurilor uneiscrisori lãsate în grotã: "Sunt sigurã cã aºtepþi pecineva, iar eu, la rândul meu, aºtept pe altcineva,încât singurãtãþile ºi aºteptãrile noastre seînvecineazã neobosit ºi tragic."

Versetul ultim lumineazã cu infinitã delicateþeînþelesul a ceea ce se întâmplã: "Doar azi, spresearã, când soarele a coborât roºu ºi blând, doarazi mi-am dat seama cã Femeia eºti tu".

Regãsirea ºi recunoaºterea Femeii înseamnã înfapt o recunoaºtere a imposibilitãþii de a trãi fãrãiubire. Aceasta se dovedeºte încã o datã a fi ceamai înaltã experienþã spiritualã la care omulpoate accede, nivelul major al evoluþiei speciei ºireprezintã o religie în sine, demult anunþatã ºiatât de greu de înfãptuit.

Alexandru Jurcan ne oferã în Chiar dacã mi-aºda trupul sã fie ars un minunat prilej sã neamintim, dacã, prinºi în vâltoarea atâtor mãrunteºi sâcâitoare, enorm de importante plictiseli coti -diene, uitasem: "Dragostea acoperã totul, credetotul, nãdãjduieºte totul, suferã totul." (Corinteni,13/7), dar ºi sã-i descoperim Lui, autorului, onebãnuitã sau neºtiutã dimensiune a sufletului ºia scrisului.

Maºinãria dementãFlorin Lazãr

Moºtenirea unei generaþiiLaura Roºca

Transpunerea fidelã a textului în limbilefrancezã ºi englezã realizatã de Liana Gocan ºiHenri Dahringer, ilustraþiile diafane ale AncãiPop completeazã în mod fericit efortul autoruluide a ne oferi o carte care sã ne facã plãcere s-oavem lângã noi..

n

12 TRIBUNA • NR. 64 • 1-15 MAI 2005

12

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

N umele lui Nicolae Drãganu, care poate firegãsit în pleiada istoricilor noºtri literari,a rãmas, totuºi, rezervat mai degrabã

cunoaºterii specialiºtilor. Faþã de aceastã situaþie -echivalentã cu o intrare într-un con de umbrã lanivelul marelui public -, iniþiativa lui Octavianºchiau ºi a lui Eugen Pavel de a reedita Istoria lite-raturii române din Transilvania de la origini pânãla sfârºitul secolului al XVIII-lea/ Histoire de la lit-térature roumaine de Transylvanie des origines ála fin du XVIIIe si ècle (Cluj-Napoca, Ed. Clusium,2003, 200 p.) are meritul de a înfãþiºa celorinteresaþi, români ºi strãini, un autor pierdut ºiregãsit. Autorul astfel redescoperit, recomandatcãlduros în prefaþã, a trãit între 1884 ºi 1939 ºi,dupã ce a slujit o vreme învãþãmântul secundar laNãsãud, a devenit, îndatã dupã unirea din 1918,universitar clujean. Totodatã, Drãganu s-a ilustratca filolog din grupul agregat în jurul lui SextilPuºcariu, începând din 1919, la Muzeul clujean alLimbii Române, împreunã cu Vasile Bogrea - altcercetãtor de excepþie decedat timpuriu - º. a.Deºi s-a afirmat ca un excelent contributor laelaborarea Dicþionarului limbii române, vãdindreale calitãþi de etimolog, un talent cel puþin egall-a plasat printre istoricii literari români deexcepþie. Minuþios, scrupulos, cu mare capacitatede muncã ºi exigent cu sine, Nicolae Drãganu apublicat numeroase studii menite sã reconstituieprofilul literaturii române vechi din Ardeal, operãîncununatã prin apariþie, în 1938, în limbafrancezã, a istoriei reluatã astãzi ºi în limbaromânã.

Practic, restituirea acestei lucrãri careavanseazã dinspre literatura bizantinã în tãlmãcireslavonã pânã la începuturile noii literaturi române(plasate în preajma anului 1780) oferã imagineaunui efort de sintezã bazat atât pe contribuþiilepunctuale proprii dinainte, cât ºi pe exemplulIstoriei literaturii române. Epoca veche a lui SextilPuºcariu însuºi, tipãritã, aceasta, în 1921.Emulaþie? Proiect comun? Construcþie pornitã dininteriorul aceleiaºi atmosfere stimulative, deºcoalã ºtiinþificã? Replicã amical ironicã, de pepoziþiile unui provincialism asumat, la tentativa

prietenului sãu de a cuprinde într-o privire între-gul orizont literar românesc din vechime înainteca aporturile fiecãrei provincii sã fi fost puse bineîn luminã? Rãspuns românesc tentativei lui ArpadBitay de a aºterne o istorie a literaturii maghiareîntr-o versiune la fel de succintã? Succinta con-strucþie a lui Nicolae Drãganu intra astfel în dia-log implicit cu mai mulþi autori ºi mai multetendinþe. Pe lângã dorinþa de a arãta cã nu numaimaghiarii au produs o literaturã în Ardeal,Drãganu se ambiþiona, probabil, sã demonstrezecã Transilvania participã la tezaurul literar dinvechime al celorlalte provincii româneºti cu drep-turi cel puþin egale.

Sinteza lui rãmâne sã se bucure, în orice caz,deocamdatã, de atributul originalitãþii ºi al uni-citãþii. Concepþia conform cãreia genurile, formelede expresie ºi elanurile literare ale unei comunitãþievolueazã odatã cu trecerea timpului, ca ºiasocierea demersului istorico-literar celui istorico-lingvistic particularizeazã felul în care autorul ºi-aînþeles misiunea; dar îl ºi aseamãnã, odatã în plus,lui Puºcariu. Unul dintre meritele de cãpetenie aleomului de culturã a fost reevaluarea ºi punerea încirculaþie a pleiadei de nume ardeleneºti deveniteîntre timp obligatorii (Ioan Zoba din Vinþ, Gh.Buitul, Gavril Ivul, Mihail Halici, Teodor Corbea,Radu Tempea, Gherontie Cotorea º. a.). Astfel, elrefãcea, la nivelul cunoaºterii de atunci, tabloulunui secol al XVII-lea transilvãnean românesclacunar prezentat în reconstituirile anterioare. Dealtfel, tocmai acest veac de culturã urma sã facã,mai recent, carierã în cãrþi semnate de EugenPavel ºi Doru Radosav.

Deºi scrisã într-o epocã în care revizionismulstatelor învinse în prima conflagraþie mondialãfãcea din naþionalism, ºi în România, un stindardfluturat pe orice meterez, Istoria literaturiiromâne din Transilvania... nu ezitã sã releve,atunci când este cazul, convergenþele româno-maghiare pe tãrâmul literaturii.

Autorul cãrþii este un stilist. "Astfel furã ridi-cate în vãile romantice ale Carpaþilor, de cãtre ele-vii hesychaºtilor ºi asceþilor de ºcoalã bizantinã,mai multe mãnãstiri", spune el într-un loc,

folosind, parcã, peniþa rafinatã a lui MateiuCaragiale. "Hesychaºti" pentru isihaºti, "asceþi"pentru pustnici (sau chiar pentru... asceþi!) ºiCarpaþi reflectaþi în lumina vãilor "romantice" careîl inspirau ºi pe Blaga în Spaþiul mioritic - ºi edestul pentru a conferi frazei un parfum ºi untimbru pregnante. În alt loc, o caracterizare lapi -darã, esenþialã ºi în acelaºi timp pregnantã, încuvinte cât se poate de simple, atrage atenþiaasupra aporturilor culturale ale fiecãrei provinciiromâneºti din Vechiul Regat: "În vreme ceMoldova se distinge prin productivitatea de ma-nuscrise, Muntenia are meritul de a ne fi datînceputurile tipografiei ..." (p. 28). Alte ori, gândule formulat dintr-o trãsãturã de condei: "În întregsecolul al XV-lea nu se tipãri nimic pentruromânii din þinuturile ardelene" (p. 29). Poþi cãutaastãzi mult ºi bine pe cineva care sã scrie înmaniera decantatã ºi subtil-mlãdioasã a luiNicolae Drãganu.

Chiar ºi din mãruntele observaþii de mai susse poate înþelege complexitatea figurii universi -tarului clujean venit din pãrþile Nãsãudului.Dascãl, cercetãtor ºi publicist care a fãcut carierãºi în administraþie, ca primar al Clujului, acest ommeticulos ºi riguros, care a publicat mult, însãlucrãri îndeobºte de mici proporþii, murind în cul-mea puterii de creaþie a înþeles sã îºi lege integraldestinul de provincia în care se nãscuse, în pofidaalegerii lui ca academician (în 1923 ca membrucorespondent, iar în 1939 ca titular).Regionalismul lui, fãrã nimic ostil împotriva celor-lalte zone ale þãrii ori a etniilor diverse prezenteîn Ardeal, s-a exprimat la o altitudine academicã,în forme drapate ºtiinþific ºi cultural, în careconþinutul este dat de interesul pentru specifici-tatea creativitãþii literare ºi lingvistice transil-vãnene.

Reluarea textului francez dupã exemplarulcorectat de autor ºi introducerea în circuitul lec-turii, în premierã absolutã, a versiunii iniþiale,româneºti, dupã manuscrisul autograf, în cuprin-sul aceluiaºi, unic, volum, meritã sã fie semnalateca unul dintre faptele culturale emoþionante, înpofida discreþiei lor, din România ultimilor ani.

n

imprimatur

Orgoliu regionalist ardelenescOvidiu Pecican

13

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

13TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

Dragã Ovidiu Pecican,Am citit textul lui Gabriel Andreescu (Mult

Goma) pe care mi l-ai trimis. Ce sã-þi spun? Pealocuri e "pozitiv", cum se spune la briefingurilepolitice de azi - prin alte pãrþi m-a amuzat sau(uºor) nemulþumit. Sã înºir doar cîteva dintreacestea din urmã:

1. Da, tot autocronist e Gabi al nostru. Sepune pe sine în frunte, cã a luptat el împotrivaantisemitismului lui Goma. Apoi îi mai înºirã peMichael Shafir, Radu Ioanid ºi Andrei Oiºteanu.Cu tot regretul - ºi jena: revin, repet ºi subliniez.Eu însumi am fost primul (din punct de vederecronologic) care am semnalat ºi m-am disociat deantisemitismul lui Paul Goma, încã din 2002 -asta în timp ce prietenul nostru comun IonSolacolu îmi argumenta înþelept cã Goma nu-iantisemit, ci e... subiectiv ºi pãtimaº, iar tu însuþi,Ovidiu Pecican (e suficient sã reciteºti primele taleintervenþii) dãdeai ipoteza antisemitismului, încãdin subtitlu, cu semnul întrebãrii, pentru ca încuprinsul textului sã ajungi mai degrabã la con-cluzia opusã, cã nu, în ciuda aparenþelor, totuºi,Goma nu e antisemit. Apoi þi-ai schimbat ati-tudinea, sub efectul apariþiei Sãptãmînii roºii pre-cum ºi (îndrãznesc sã sper) al analizelor mele.Lucrurile aºa stau, cronologia asta este - dacãamicul Gabi are o reþetã de inversat ordinealucrurilor ºi evoluþia timpului, sã ne-o ºopteascã ºinouã la ureche. Mie, de pildã, mi-ar plãcea sãredevin contemporan cu vremurile cînd era buni-ca fatã...

2. Nu, cu toatã prietenia, Ion Solacolu n-a fost"organizatorul" întregii noastre discuþii despreGoma, cum neglijent scrie G. Andreescu. Pur ºisimplu aºa s-a nimerit cã pe vremea aceea - ca ºiîn prezent - fiind I. Solacolu unul din principalii

mei confidenþi ºi amici epistolari, i-am împãrtãºitnedumerirea, apoi supãrarea, apoi indignarea meaîn faþa treptatei metamorfoze antisemite aceluilalt amic al nostru, Paul Goma. Iar Solacolun-a obosit a nuanþa, contrazice sau respingeipotezele mele, pînã cînd el însuºi a trebuit sãcedeze în faþa evidenþelor. Aceeaºi situaþie întîm-plãtoare a fãcut ca, la iniþiativa mea de a reunicele trei puncte de vedere ale noastre într-un sin-gur volum, sã iasã în întîmpinare I. Solacolu cucontrapropunerea sã scoatem în prealabil unnumãr al revistei Dialog (variantã agreatã de toþitrei: Laszlo, Pecican, Solacolu).

În treacãt fie spus, mã amuzã eforturile amicu-lui Gabi de a mã ascunde prin peisaj: în discuþiadespre antisemitismul lui Goma ar fi evoluat maiales el însuºi în presa de Bucureºti, dialogul nos-tru ar fi fost "organizat" de Solacolu etc.Simpatice nuanþe.

3. De douã ori, pe aceeaºi paginã, G.Andreescu identificã eronat obiectul propriei salepolemici, scriind despre "cele douã texte [ale luiGoma] Sãptãmîna Roºie 28 iunie - 3 iulie 1940 ºiBasarabia ºi Evreii". În realitate Paul Goma a scrispe subiectul în dezbatere:

a) Basarabia , roman, Bucureºti, Ed. Jurnalul li-terar, 2002;

b) Sãptãmîna Roºie 28 iunie-3 iulie 1940 sauBasarabia ºi Evreii , eseu, Buc., Ed. Vremea XXI,2004 (precedat de douã ediþii mai puþin elaborate,tipãrite la Chiºinãu).

Gabriel Andreescu la ce anume se referã, atun-ci cînd se referã la ceva?

4. Mãrturisesc cã logica anumitor afirmaþii alerecenzentului nostru îmi scapã cu desãvîrºire: "A-lface pe Goma o clonã a lui Vadim Tudor, ori a-lameninþa cu Ordonanþa nr. 31/2002 nu face decît

sã-i dea dreptate exilatului din Paris". Asta cumvine? Dacã eu dovedesc cu citate cã Goma îl copi-azã pe Vadim în ce ºi în cum spune, asta îl vaîncuraja pe Goma?!? Sau ce?

În treacãt: nu l-am "ameninþat" pe Goma cuOrdonanþa. Am constatat, pe ton alb, în urmatextelor citate, cã volumul Sãptãmîna Roºie seinclude în prevederile Ordonanþei, iar asta repre-zintã o ilegalitate, sau o faptã de naturã penalã.Cîteva pagini mai jos afirmam, de asemeni, cã euunul n-am competenþa de a judeca situaþia dinpunct de vedere juridic, dar înþeleg sã protestezcu hotãrîre în plan moral.

5. Ca filolog mã deranjeazã unele impropri-etãþi terminologice ale comentatorului nostru:

- "În ultima epistolã, Paul Goma antisemit,Laszlo Alexandru foloseºte…" - în realitate nu evorba de o epistolã a mea, ci de un studiu criticde 35 pagini de computer, cu 50 de note de sub-sol (da, mã ascunde Gabi în peisaj, mã ascunde).

- "…apariþia Sãptãmînii Roºii a ridicat tonulsusþinerilor" [lui Laszlo Alexandru]. În realitateapariþia cãrþii a ridicat tonul… reþinerilor mele, nual susþinerilor mele - ceea ce e taman pe dos.

- "argumentul istoric trebuie urmãrit în plen-inãtatea detaliului lui" - …ah, pleninãtatea, com-bate adînc, doar cã e un termen profund inexis-tent în limba dulce ce-o vorbim/scriem. O fi vrutsã spunã: "deplinãtatea" sau "plenitudinea". (Sprecinstea autorului, se cuvine arãtat cã ultima perlãlipseºte din varianta publicatã în nr. 3/2005 alrevistei Timpul. Mintea românului cea de peurmã.)

În rest, vorba cuiva, s-auzim numai de bine!

n

De-a v-aþi ascunseleaLaszlo Alexandru

sare-n ochi

"Din clipa în care se apucã de filosofie, oricefemeie devine suficientã ºi agresivã ºi se poartã cao parvenitã" (Cioran). Uneori, dupã cum am con-statat, ºi doar dacã e titratã în filosofie…

Orice descompunere este barocã (presupune uncolaps al întregului în favoarea amãnuntului),orice construcþie este clasicã (presupune o veghe aîntregului ce se scuturã de amãnuntul letargic).

Patul procustian al valorii estetice. Aproape reflex,sîntem dispuºi a micºora sau mãri statura moralãa celor pe care-i culcãm într-însul.

Numai naivitãþile, gafele, greºelile tale îmi îngã-duie a-mi da seama cã eºti încã viu, cã mai aiceva de spus.

Cel mai complex act al inteligenþei (niciodatã duspînã la capãt) este circumscrierea prostiei.

Cultura prefixului post, de la o vreme atît de rod-nicã: postmodernism, posttotalitarism, postistorieetc. Avem sentimentul unui amurg care ne mobi-

lizeazã, ne alarmeazã ºi ne biciuie spiritul precumun factor constructiv, obligîndu-ne a ne manifestaconvenabil în scurtul rãstimp ce ne-a mai rãmaspînã la cãderea cortinei (apocaliptice?).

"Nemulþumiþii de totdeauna sînt oamenii care-miplac cel mai mult" (Gellu Naum).

Obiectivitatea implicã nuanþa de tristeþe a oricãreiîndepãrtãri de tine însuþi.

Vorbim despre iernile fabuloase ale copilãrieinoastre, ierni ce nu se mai repetã. Edenul poate finu numai grãdinã înfloritã, ci ºi joc de flori degheaþã.

Virtutea nu se înºealã niciodatã pe sine, viciul decîte ori are prilejul.

Cauze diferite, acelaºi efect: trecutul ne sperieprin ceea ce pare existenþa sa, viitorul prin ceeace pare inexistenþa sa.

Cuvinte cu care nu poþi face altceva decît altecuvinte ori un singur cuvînt monstruos de lung.

Pragmatismul oricãrei laºitãþi, metafizica oricãruicuraj.

Convenþia bunului gust e sadomasochistã.

A descrie viitorul, indiferent în ce manierã, e unmod de-a delira.

Albastrul, culoarea nefiinþei pentru Novalis, a uni-versului ºi a divinitãþii pentru Rimbaud… Misterulconþinut în aceastã culoare a unei arderi ce-ºiabrogã roºul concret pentru a se "abstractiza", alacestei stingeri ce revine la viaþã prin fantezie(viziune), aºa cum crede un alt autor. Cercul mis-terios pe care-l sugereazã albastrul.

Tot ce e real e natural. Pînã ºi morfina e secre-tatã, în anume condiþii ºi cantitãþi, de organismuluman. Discriminãrile ºi departajãrile þin de utopiamelioristã.

Exuberanþa unei zile în care n-ai fãcut nimic.Tensiunea obiectivã pe care o descoperi în lucruri,în peisaj ºi care încearcã a te înlocui cu delicateþe,aºadar a te ajuta discret.

n

telecarnet

Orice descompunere e barocãGheorghe Grigurcu

HENRIETTE WALTERHonni soit qui mal y pense. L'incroyable histoire

d'amour entre le français et l'anglais, Paris, Robert Laffont, 2001, 364 p.

C ititorii Henriettei Walter nu vor fidecepþionaþi nici de data aceasta.Profesoarã emeritã la Universitatea Haute-

Bretagne, fostã directoare a Laboratorului defonologie de la Ecole pratique des Hautes Etudesºi membrã a Consiliului internaþional al limbiifranceze, autoare sau coautoare a cincisprezececãrþi, cunoscutã de specialiºti ca ºi de amatorii deistorie a limbilor europene, renumita lingvistãface, în ultima ei carte, un amplu tablou al influ-enþelor încruciºate între francezã ºi englezã.Eruditã ºi animatã, lucrarea Henriettei Walter îºiia ca repere episoade din istoria celor douã limbi,indisolubil legate de istoria politicã ºi socialã apopoarelor francez ºi englez ºi de schimburile cul -turale dintre ele.

Deosebirile lingvistice, mentale ºi culturaleascund adesea o origine sau o identitate comunã,lent eclipsatã, apoi pierdutã. Asemenea celorlaltelimbi europene (cu excepþia bascei, finlandezei,estonienei, maghiarei ºi turcei), franceza ºiengleza s-au ivit din "trunchiul comun" al indo-europenei1. Din aceasta s-au dezvoltat, în Europa,limbile romanice, germanice ºi slave. Englezazilelor noastre e o limbã germanicã de vest, iarfranceza una romanicã. Ceea ce poate însã des-cumpãni e o foarte mare similitudine lexicalã (nufoneticã) a celor douã limbi, ce se datoreazãprezenþei temporare însã intens civilizatoare aRomei pe teritoriul celor douã þãri. Iar dacãFranþa ºi Anglia au cunoscut invadatori comuni(celþi, romani, populaþiile germanice ºi cele scandi-nave - "vikingii"), amprenta ocupaþiei romane s-apãstrat nu doar în limba francezã - ceea ce era deaºteptat, ci ºi în englezã, care s-a înscris, cu înce-tul, printre limbile germanice.

În 58 î.e.n. Cezar cucerea sudul Galiei, iarpuþin mai tîrziu legiunile sale sînt prezente înAnglia (55-54), într-o încercare de cucerire eºuatã.Romanizarea celþilor din Franþa s-a desfãºuratrapid ºi fãrã obstacole, chiar dacã Irineu dinLyon, decedat în 210 e.n., folosea încã în predicilimba galicã (p. 43). În schimb, romanizareaBritanniei, începutã dupã anul 43 e.n., anulocupãrii parþiale a insulei de legiunile împãratuluiClaudiu, a fost lentã ºi anevoioasã. În ciuda celordouã ziduri cu fortificaþii, lungi de peste 100 dekilometri, al lui Hadrian, construit în 122, ºi al luiAntonin, în 140, atacurile triburilor de picþi ºiscoþi, venind din nord, au fost înverºunate, obli-gîndu-i pe romani sã se retragã, în 181, în sudulzidului lui Hadrian. În continuare, invaziile ger-manice din secolele IV-X au conferit francezei ºienglezei particularitãþi distincte, precizîndu-le car-acteristicile. Spre exemplu, în vestul Angliei aufost gãsite curioase inscripþii în alfabetul numitogamic (de la numele personajului mitic Ogam,înrudit, se pare, cu Ogmios, zeul gal al elocinþei),ce are douãzeci de caractere: cinci vocalereprezentate prin puncte (A - un punct, O - douã,U - trei, E - patru, I - cinci) ºi cincisprezece con-soane reprezentate prin tãieturi situate la dreaptasau la stînga unei axe perpendiculare ori traver-

sînd-o (p. 27). În pofida slabei romanizãri aAngliei, engleza contemporanã pãstreazã topon-ime create pornind de la baza latinã castrum(Chester, Rochester, Gloucester, Leicester,Lancaster), denumirea semnelor zodiacului(Aquarius, Libra, Pisces, Taurus, Virgo) ºi o seamãde cuvinte de origine latinã pãstrate ºi în francezãînsã în forme sensibil modificate (engl. aegis,data, genius, pauper; fr. égide, données, génie,pauvre). În sfîrºit, actul fondator al constituþieiengleze, ce limiteazã puterea regelui, redactat în1215, are un nume latin: Magna Carta, ca de alt-fel ºi Habeas Corpus, text juridic esenþial din sec-olul al XV-lea, ce statueazã cã nimeni nu poate fiîncarcerat fãrã hotãrîrea unui tribunal (p. 40).

De cealaltã parte a Mãrii Mînecii, cucerireanordului Franþei de triburile germanice ale fran-cilor lui Clovis (secolele V-VI) a schimbat destulde puþin caracterul limbii vorbite de autohtonii

galo-romani. Puþin numeroºi în ansamblul popu-laþiei locale (cam 5%), francii s-au creºtinat încãdin 498, ceea ce a fãcut ca prestigiul latinei, limbãliturgicã ºi administrativã, sã rãmînã intact. Iardacã francii au dat þãrii în care s-au instalatnumele ei actual, numãrul cuvintelor de originegermanicã în francezã e relativ scãzut: toponimece cuprind un sufix germanic (-bach, -baix, -bois,-heim), nume de culori (bleu, blanc, brun, gris),cuvinte din orizontul vieþii rurale ºi familiale(mare, blé, roseau, crapaud, soupe, bacon, fau-teuil, maçon) sau al rãzboiului (guerre, flèche);cîteva zeci de verbe ºi adjective, ºi de asemeneacuvintele ce încep cu un h aspirat, care iniþial erapronunþat (p. 55-56).

Pe fundalul germanizãrii dialectelor britanice,cãlugãrul benedictin Beda (673-735) dã o ultimãstrãlucire latinei încã foarte prezentã pe insulã înurma evanghelizãrii ei începînd cu secolul al VI-lea ºi prin strãdania scribilor ºi copiºtilor irlan-dezi. El îl va influenþa decisiv pe Alcuin (735-804), teolog ºi erudit anglo-saxon primit la curtealui Carol cel Mare ºi iniþiator al "renaºterii ca-rolingiene". Aflatã în regres în þinuturile britanice,

14 TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

14

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

incidenþe

Înainte de franglaisHoria Lazãr

latina revine în forþã în Francia, graþie învãþatuluisaxon - de exemplu sub forma unor dubletesavante (causa - cause - chose; claviculam - cla-vicule - cheville; grammatica - grammaire - gri-moire; pensare - penser - peser; tabula - table -tôle etc.).

În 1066, Wilhelm Cuceritorul, duce alNormandiei, debarcã în Anglia dupã moartearegelui Eduard al II-lea, îl învinge la Hastings peHarold, proclamat rege de nobilimea saxonã, seinstaleazã pe tron ºi deschide o lungã perioadã deinfluenþã a francezei la curtea regilor Angliei,perioadã în care cele douã limbi se impregneazãreciproc, evoluînd separat ºi totodatã solidar.Imediat dupã 1066, la curtea englezã se vorbeanormanda, limbã cu bazã latinã însã amplu tribu-tarã influenþelor germanice (saxone, france, scan-dinave). Normanda a dat englezei cuvinte avîndun ca- iniþial (cabbage, canvas, captain, castle2,cauldron), ce-ºi semnaleazã astfel vechimea, spredeosebire de altele, avînd un ch- iniþial, ce provindin francezã ºi apar mai tîrziu (chapel , chair ,charge). Expansiunea francezei la curtea Angliei emaximã între secolele XII-XV. Ea a fost favorizatãde cãsãtoriile regilor englezi, care între 1152 (cîndviitorul Henric al II-lea a luat-o de soþie peAliénor d'Aquitaine) ºi 1445 (doisprezece regi) ºi-au adus soþii din Franþa3. Bilanþul acestei îndelun-gate "intimitãþi" a fost dublu: prin alianþe matri -moniale, regii Angliei ºi-au extins domeniul înFranþa, îndeosebi în vest ºi în centru (la sfîrºitulsecolului al XII-lea, jumãtatea de vest a Franþei eposesiune englezã), în vreme ce franceza devinelimbã de comunicare la curtea britanicã ºi în clasanobiliarã. Alãturi de foarte vechi împrumuturi dinfrancezã (proud, prison, tower, bacon4), sem-nalãm cuvinte în care engleza, contrar francezei, apãstrat s-ul etimologic (cost - coût; master -maître; haste - hâte; honest - honnête; strange -étrange; forest - forêt; study - étude) ºi o întreagã"avalanºã" (p. 93) de cuvinte preluate de englezamedie din franceza veche. În general, sensul aces-tora a rãmas nemodificat, iar domeniile de activi-tate la care se referã privesc cu predilecþie viaþasocialã ºi intelectualã, dar ºi obiceiurile casei saupracticile alimentare. Un loc important îl ocupãterminologia juridicã ºi instituþionalã (Chancellorof the Exchequer, iniþial secretar regal, apoi primdemnitar în materie de justiþie, iar în zilele noas-tre ministru de finanþe5; assizes; franchise; judge,juridiction; squire).

Un conflict armat îndelungat poate rãsturnaconsensurile culturale, iar un rãzboi cîºtigatmarcheazã uneori sfîrºitul unei paºnice coexis-tenþe lingvistice, deschizînd falii în mentalul colec-tiv. Ultima perioadã a rãzboiului de o sutã de anidintre Franþa ºi Anglia, a cãrei imagine emblema-ticã e tresãrirea de patriotism a francezilor ilus-tratã de eroismul devenit legendar al Ioanei d'Arc,e în acest sens exemplarã. Ponderea francezei înviaþa publicã englezã scade brusc încã înainte deepisodul Ioanei d'Arc: Henric al V-lea (1387-1422)e primul rege al Angliei ce foloseºte engleza îndocumentele oficiale (p. 90), ºi tot el e cel care în1420, prin tratatul de la Troyes, e recunoscut casuccesor legitim la tronul Franþei de cãtre Carol alVI-lea Nebunul, care-i dãduse ca soþie pe fiica saCatherine de Valois, consfinþindu-i astfel dreptulla coroanã în dauna propriului sãu fiu, viitorulCarol al VII-lea. Moartea lui Henric ºi a lui Carolal VI-lea, în 1422, ce a antrenat entuziasmul patri -otic al cãrui punct culminant a fost apariþia fulgu-rantã a Ioanei d'Arc ºi încoronarea la Reims a luiCarol al VII-lea, în 1429, va trezi în mentalulcolectiv al francezilor un naþionalism avant la let -tre, ce va îndepãrta curtea regalã ºi clasa cultivatãdin Anglia de limba francezã, devenitã pestenoapte limbã a duºmanului politic. Scurta carierã

militarã a Ioanei (1429-1431) a fost astfel o coti-turã bruscã. Cum aratã Henriette Walter, docu-mentele, puþin numeroase dar limpezi, aratã cãIoana, neºtiutoare de carte, s-a adresat în douãrînduri trupelor engleze, în propria ei limbã, lacare ofiþerii englezi i-au rãspuns cu injurii, profe-rate tot în francezã, ceeea ce dovedeºte cãînþelegeau aceastã limbã ºi cã o puteau utiliza.Viteaza luptãtoare nu a rãmas nici ea datoare,tratîndu-i pe englezi drept godons, ce provinedintr-un cuvînt de ocarã englez curent la aceavreme, goddam(n) , care poate fi tradus prin "ticã-loºi", "blestemaþi" (p. 152).

Dupã rãzboiul de o sutã de ani, cele douãlimbi au evoluat paralel, pãstrîndu-ºi caracteristi-cile dobîndite, dintre care o bunã parte au fostrezultatul convieþuirii lor anterioare ºi schim-burilor reciproce. Dacã secolul al XVI-lea e epocaîn care ambele privilegiazã împrumuturile din lim-bile clasice ºi în care engleza se deschide ºi sprealte limbi moderne preluînd, cum ne-a obiºnuitdeja, cuvinte cu forma nemodificatã (ital. cupola,piazza; span. ºi port. armada, canoe, embargo,hamac, potato; fr. bizarre, moustache), secolul alXVII-lea, timpul primelor migraþii spre America,aduce o rapidã îmbogãþire a englezei cu cuvinteamerindiene (printre altele, jumãtate din numelestatelor americane actuale, p. 200). Implantareaparalelã, în secolul al XVIII-lea, a englezilor ºi afrancezilor în America, a adus în colonii o puter-nicã impregnare bilingvã, în care se fac simþiteaporturi germane ºi neerlandeze, pe lîngã cele demai sus, deja prezente. Secolul Luminilor e ºiperioada în care engleza, limbã de navigatori ºicomercianþi extrem de primitoare, preia rapidcuvinte din numeroase limbi europene, asiatice ºichiar africane6, devenind la rîndul ei limba-far ceavea sã transmitã limbilor de circulaþie o partedin propriile-i cuvinte. Epoca pe care eseistulfrancez René Etiemble avea sã o desemneze în1964, cu umor caustic, ca pe una a franglais-ului,îºi are rãdãcinile în secolul al XVIII-lea. Nimic sur-prinzãtor dacã avem în vedere admiraþia scriito-rilor ºi filosofilor politici francezi (Montesquieu,Voltaire) pentru constituþionalismul britanic, iarîn domeniul limbii demarajul lexicografic precoceal Cyclopaediei lui Chambers, care, lansatã în1728, a constituit modelul Enciclopediei luiDiderot ºi d'Alembert, publicatã între 1751 ºi1772.

Mai degrabã decît preeminenþa ºi rivalitatea,ceea ce-l intereseazã pe lingvistul zilelor noastre econvergenþa ºi complementaritatea limbilor ºi amodurilor de exprimare. Dacã anglicismelepãtrund irezistibil în cotidianul nostru prin simpli -tatea ºi concizia lor (week-end, parking, inter-view 7), limbajul informatic englez cuprinde,printre cele aproape 500 de cuvinte repertoriatede specialiºti, o proporþie de 80% de cuvinte deorigine latinã, dintre care o jumãtate au fost pre-

luate prin mijlocirea francezei (code, index , test).Apoi, cele douã limbi folosesc forme identice alecuvintelor internaþionale în proporþie de 25% dintotalitatea acestui segment lexical, în vreme ceambele au comun cu italiana doar 5% din ansam-blu. Aici, apropierea dintre francezã ºi englezã emai mare decît cea dintre francezã ºi italianã:internaþionalizarea cuvintelor de bazã lasã înumbrã originea istoricã ºi identitatea limbilor. Înspatele "succesului" limbii engleze, cu deosebire îndomeniul tehnic, stã permanenþa latinei, care facedin englezã "cea mai latinã dintre limbile germa-nice". Cu erudiþia ei sigurã ºi suplã, HenrietteWalter aratã cã "engleza pãstreazã mai mult decîtfranceza forma termenilor de origine latinã"8.Botanica ºi zoologia secolului al XVIII-lea, cosme-tologia contemporanã, ce readuce la suprafaþã lati-na botanicii, numele elementelor chimice, jumã-tate dintre ele greceºti sau latine, ne fac sã cre-dem cã limba tehnologiei viitorului, ce vacuprinde fãrã îndoialã o bogatã terminologieenglezã, se va dezvolta într-un cadru clasic - cel allimbii latine - prezent în momentul de faþã, înmodalitãþi diferite, atît în francezã cît ºi înenglezã.

n

Note:1. V. tabelul ºi harta ramurilor familiei indo-europene

în Europa in Henriette Walter, L'aventure des langues enOccident. Leur origine, leur histoire, leur géographie, Paris,Robert Laffont, 1994, p. 28 ºi urm.

2. Acest cuvînt e menþionat imediat dupã 1066, subforma castel (din latinescul castellum, diminutiv al lui cas-trum, "tabãrã fortificatã", p. 87).

3. Înaintea domniei lui Eduard al IV-lea (1461-1483)nici un suveran britanic nu a luat de soþie o englezoaicã(v. tabelul de la p. 89).

4. Contrar unei pãreri foarte rãspîndite, bacon e uncuvînt introdus în englezã din francezã, care la rîndul ei l-aluat dintr-un vechi dialect germanic (p. 93).

5. Cuvîntul e atestat în englezã înainte de cucerireanormandã, pe vremea lui Eduard al II-lea (p. 93).

6. La p. 245-251, Henriette Walter dã o listã neexhaus-tivã a împrumuturilor fãcute de englezã din italianã (ban-dit, umbrella, piano), portughezã (albatross, marmalade),neerlandezã (boss, dock), germanã (cobalt, zinc, seminar,waltz), maghiarã (hussar, paprika), cehã (robot , pistol),rusã (samovar, intelligentsia), arabã (algebra, sofa, zero),ebraicã (jubilee), turcã (caviar, kaftan, kiosk), japonezã(geisha, harakiri), chinezã (tea, typhoon), hindi (bungalow,jungle), tamulã (curry), bantu (banana) ºi altele.

7. În franceza vorbitã în Franþa. În Québec sînt adeseapreferate formele "clasice": fin de semaine, parc de station-nement, entrevue (p. 229).

8. "L'incroyable résistance du latin". Entretien avecHenriette Walter, in Le Monde de l'éducation , avril 2004,p. 80-85.

15

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

15TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

D acã urmãrim, bunãoarã, poezia luiBaconsky din aceastã etapã de tranziþie,adicã de la Poezii-le din 1950, Cântece

de zi ºi noapte (1954), Douã poeme (1956), la -mai ales - Dincolo de iarnã ºi Fluxul memoriei ,ambele apãrute în 1957, putem identifica destulde uºor motivele recurente ale drumului ºi cãlãto-riei, în dependenþã de o ipostazã a eului liric sub-sumabilã imaginii poetului-cãlãtor, pelerin-rãtãcitor, ori numai visãtor singuratic pe strãzileoraºelor sau în varii peisaje româneºti ori strãine.Una dintre puþinele poezii ce mai meritau a fireþinute din primul volum amintit se numeºteNocturnã pe drumuri, un text de evocare, prinelemente de peisaj, a ecourilor rãzboiului trecut.Destul de convenþionalã, ºi fãrã sã strãluceascãprin noutatea imaginilor, poezia rãmâne totuºisemnificativã pentru schiþarea unui nou mod depunere în relaþie a subiectului uman cu lumea dinjur: aici un peisaj stãbãtut de drumuri, dar de"drumuri (care) parcã s-aud în noi", "parcã ºoptescceva", "se-nfioarã", pe când "orele se-aud în codricum zvâcnesc". Pe scurt, eul poetic îºi construieºteun univers impregnat de urme, de ecouri, de mur-mure ºi ºoapte, în care spaþiul comunicã cu tim-pul, într-o armonizare deplinã, imnicã, - peste"câmpurile largi se-aude un cântec milenar", pre-lungit în cântecul (desigur, de pace!) al poetului,al pãdurii, al omului din "fiecare þarã".

În Cântece de zi ºi noapte, aceastã sferãmotivicã se ramificã în versuri unde reziduurilemai vechiului tematism stau alãturi de atitudinilecontemplatorului scufundat în reveriile lui:"Numai eu voi rãmânea aici / contemplând oraºulîn tãcere. / Umblã vântul"...; "Pasãre sã fiu, sãzbor aiurea / Murmurând puþin câte puþin /Cântecele care-adorm pãdurea"; "Danseazã pecupole visul meu, / Pierdut prin lumea caremã-nconjoarã / Colind peste covorul toamneigreu"; "Când vãd aceste semne cum se aratã-nzare, / Îmi vine sã colind din sat în sat"... ÎnDouã poeme, vom citi, iarãºi: "Prin anotimpurizbor acum ºi cânt"; "Pe drumuri urc încet-încet pedeal, / E-n mine-un dor ciudat care mã-ndeamnã";apoi, în Dincolo de iarnã: "Într-o necontenitã cãlã-torie / Strãbat pãmântul în lung ºi-n lat - / Dedemult, sau dintotdeauna poate, / Acest destin aldrumurilor / Neamului meu de poeþi i-a fostdat.// Poposesc pretutindeni, prin þãri de departe,de-aproape, / ªi aievea - dar mai cu seamã îngând"; "Visându-mã departe rãtãcitor prin crâng /Strãbat pe bulevarde ºi desluºesc în calma /Dupã-amiazã, rostul atâtor întâmplãri"...

În posturã de "simplu trecãtor", ori "întors dincãlãtorii", poetul se prezintã ca un fel de receptac-ul, de "liman deschis", pe fiinþa cãruia toatelucrurile vãzute îºi lasã "amprentele", în care seimprimã ecourile, muzicile, "cântecele" ºi mai alesmurmurele, ºoaptele, îngânãrile - elemente dinsfera semanticã a vagului, nelãmuritului,evanescenþei: indicii ale întoarcerii la o poeticã asugestiei ºi a plurivalenþei mesajului, aproximatãde un univers imaginar ce poartã el însuºi mãr-cile polisemiei, cãci e mereu conturat ca lume

stratificatã, plinã de ecouri, impregnatã de timp,prinsã în "fluxul memoriei".

Cartea cu acest titlu, din 1957, marcheazã, dealtfel, o datã de rãscruce în dificila înaintare spreregãsirea de sine a poeziei ca expresie liricã, indi-vidualizatã, despre care am vorbit. Un discurs liricmai puþin afectat de poncifele tematismului reac-tiveazã temele mari ale poeziei baconskyene. "Civoi trece mereu pe o mie ºi-o mie de drumuri" -sunã un vers din poemul Episod, ºi întreg volu-mul îl confirmã: miºcarea de rãtãcire visãtoareevocatã pânã atunci cunoaºte noi variante ºireluãri, plecãrile, migraþiile, transhumanþa,"chemãrile scitice", memoria istoriei româneºtieroice, dorurile nelãmurite, rãtãcirile viselor, mur-murele, ºoaptele revin în strofe melodios elegiace,de o anume solemnitate, aproape de oficiereaunui ritual. Sentimentul, emoþia se transmitpeisajului ºi reverbereazã din el, lichidând aproapeorice urmã de conformism tematic. Propunândipostaze ele eului deschis, receptacul ºi liman almemoriei colective, poetul se defineºte, desigur,ca exponent: în versul sãu se vrea înscrisã, cumam vãzut, amprenta vieþii imediate, dar se revarsãºi fluxul memoriei, subiectul se regãseºte, pe dealtã parte, în tot ce existã, într-o relaþie de solidar-itate originarã, cosmicã.

Pe de altã parte, însã, pe acest orizont comu-nitar, figura sa are toate datele excepþiei : el este ºinu este al mulþimii, natura visãtoare, aerul sacer-dotal îl detaºeazã de condiþia omului de rând.Cum noteazã Mircea Martin în prefaþa citatã,"Eroul sãu liric se lasã cuprins de cele mai gen-eroase elanuri, recãzând însã apoi cu voluptate întristeþea prestigioasã a însingurãrii. El þine sã fieun solitar solidar, purtãtor al unui stigmat preþios,a unei 'boli' pe care încearcã s-o vindece prin con-topire ºi s-o întreþinã prin memorie. Tonurile seamestecã, fuzioneazã adesea, dominantãrãmânând aproape întotdeauna o nostalgie, caformã a unei insaþiabilitãþi atât proiective (de aicimotivul recurent al drumului, al peregrinãrii, alrãtãcirii , cât ºi, mai cu seamã, retrospective (fluxulmemoriei)".

În ordinea de idei care ne preocupã, adicãaceea a surprinderii tendinþei de recuperare a liris-mului ºi de recucerire a specificitãþii limbajuluipoetic, aceastã primã etapã a creaþiei bacon -skyene, cu un punct maxim de realizare în ulti-mul volum din 1957, devine deosebit de semni-ficativã. Ea indicã o desprindere netã de plati-tudinea poeticã încurajatã de proletcultism, oumplere cu substanþã liricã a discursului, înmãsura în care eul poetic tinde sã fie reaºezat înprim-plan, în care însuºi universul imaginar apareca o lume reîncãrcatã de semne, amprente, urmemultiple, interzicând univocitatea lecturii, ºi încare limbajul are ambiþia înnobilãrii, cãci nu e ros-tit de un simplu purtãtor de cuvânt al unei mulþi-mi amorfe, ci se înscrie în emblemã, cu figura luide visãtor romantic, transformându-ºi reveriile înevocãri solemne ºi multele drumeþii în adevãratepelerinaje revelatoare de înþelesuri spirituale supe-rioare. Cum se va ºti cã se simte Labiº, mãrturisit

postum ca "spirit al adâncurilor", Baconskytrãieºte ºi el, de fapt, "în altã lume decât voi",chiar dacã sentimentul unei profunde solidaritãþicu toþi ºi cu Totul alimenteazã poemele acestuimoment al biografiei sale poetice; este, de fapt,un poet cãruia i s-ar potrivi mai degrabã "toga ce(i)-o dete-Apollo", despre care vorbea cândvaMinulescu, decât costumul de serie al omului depe stradã.

În mod semnificativ, ºi poezia confraþilor luiBaconsky de la Steaua e strãbãtutã în mai maimulte sensuri de itinerarii diverse. Ale lui AurelRãu, Victor Felea, Aurel Gurghianu. Fiecare dintreei ºi-au dat "obolul", la debut, cliºeelor tematice ºide limbaj ale epocii, dar un "aer comun", novator,îi uneºte, totuºi. Secþiunea "Din caiete", publicatãîn antologia celui dintâi, Lucruri ºi stele (Ed.Palimpsest, Bucureºti, 2003) atestã semnificativeurme blagiene, în "satul în seculare rugãciuniadâncit" în care "adie cu aripi lungi sufletele celorfãrã de somn", în "stelele (care) þineau sfat cucasele satului", în "povestea uitatã pe care apele-ospun", într-un anume sentiment al istoriei sedi -mentate în peisaje. Nu lipseºte Ion Pillat, cu"ascultarea trecutului sub ramuri de copac", dintr-un poem unde piesajul recapãtã ºtiutul rol dememento al timpului consumat. Cartea din 1956,Focurile sacre , lasã loc, alãturi de expresii ale unuiconformism explicabil, ºi multor "poezii denotaþie" peisagisticã, sugerând o atmosferã senti -mental-reverberantã, de ecou reciproc între eu ºilume. Poetul se defineºte tot mai mult ca un visã-tor, producãtor de reverii în marginea faptuluiimediat, a priveliºtilor în care simte cã e sedimen-tat trecutul, vremea "când se construiau legen-dele", ori ca un peregrin contemplativ strãbãtândpeisajul natural ori cel pe cale de a fi remodelatde om. Motivul liric al drumului apare ºi aici cu ofrecvenþã semnificativã: de la rãtãcirea, în transhu-manþã a ciobanilor transilvani, la cele îngropate întrecutul îndepãrtat, scitic, sarmatic. VolumulUnde apele vorbesc cu pãmântul, tipãrit în anul1961, ce nu eliminã complet "temele" obligatorii(de exemplu "ºantierul naval", "pãdurea de blocuri"noi etc.), îºi alege, în chip elocvent, ca teritoriu alcontemplaþiei ºi reveriei spaþiul deltei danubieneîn confluenþã cu cel marin, reactualizând temesimboliste. Plutirea - variantã a tematicii drumului-, oglindirile multiple în ape, deschiderea cãtre"toate culorile lumii" ºi "zãrile de fum", zborul"cãtre sud" al pãsãrilor, sau - cum apar în poeziaInsula plutitoare - miºcarea "fãrã þintã", "rãtãcirea","vibrãrile de nimeni descifrate" recupereazã dateale liricii moderniste de început de secol sim-bolist. Ambianþa dobrogeanã readuce, ca ºiinevitabil, ecouri din Ion Pillat cu ale sale "visãripãgâne", cu tablouri de un anumit pitoresc orien-tal ºi, mai ales, cu înscrierea în peisaj a trecutului,notaþia faptului imediat servind de instrument alrememorãrii. Dincolo de poncifele reminiscente,se simte efortul desprinderii de neutralitatea"tratãrii de teme", de implicare a subiectului liricîn discursul ce tinde spre un fel de solemnitate deritual, de naturã sã estompeze stridenþele vocii depoet "angajat".

La Victor Felea, care ucenicise, cum o certificãversurile primelor sale încercãri de scriitor, laºcoala "generaþiei rãzboiului", înregistrând accentedin expresionismul sumbru al unui Ion Caraion,avem de-a face cu ceea ce poetul numeºte, întitlul unui volum din 1969, "ritual solitar". Însãacest "ritual" nu are, practic, nimic din rezonanþareligios-liturgicã a termenului, ci trimite, cel puþin,la oficiul oarecum aparte care este acela al creaþieipoetice în raport cu proza comunã a vieþii ºi,

16 TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

16

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

De la proletcultism la “neomodernism”: momentul Steaua (II)

Ion Pop

eseu

17

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

17TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

poate mai ales, în chip autoironic, la esenþialamonotonie ºi la repetiþiile ce marcheazã o exis-tenþã de om singuratic. În plus, cu cât va trecetimpul, se va putea constata cã scrisul lui VictorFelea tinde tot mai mult cãtre o anonimizare avocii, cãtre asumarea unei condiþii de marginal.El va rãmâne, desigur, ca ºi ceilalþi "steliºti", un"plimbãreþ singuratic", dar itinerariile sale, majori-tar citadine, vor fi mai curând înregistrate cafapte obiºnuite, lipsite de orice emfazã aexcepþiei, de apropiat mai curând de "personajul"bacovian. În orice caz, poezia sa va fi tot maipuþin solemnã, coborând cel mai adesea în re-gistrul notaþiei ca ºi prozaice a unui fapt comun,de cãtre un om ce nu evitã banalul, cenuºiul, cuun sentiment al insignifianþei, al absenþei unui"rol" precis în ierarhia socialã. Într-un poem dinvolumul Soarele ºi liniºtea (1958), mãrturisea,chiar, nu fãrã ironie, cã ipostaza "eroicã" nu sepotriveºte deloc firii sale fragile: "Ah, de mi-aºputea dezgoli încã o datã pieptul / sub razelesoarelui / ca un zeu pãgân / sigur de veºnicialui! / Dar, vai, m-am îmbrãcat mai gros"(Senzaþie de toamnã).

Cât despre Aurel Gurghianu, ce publicase în1957 volumul Zilele care cântã, el s-a definit dela început drept un liric al reveriei sentimentaleîn marginea, ca la Felea, a faptului comun, cotidi-an. Poetul este cel care "ascultã strada", "murmu-rul strãzii" sau face "radiografia strãzii" (toateaceste sintagme sunt titluri de cãrþi). Poezia edefinitã de autor drept "biografie sentimentalã",pentru care "obiºnuitele, cotidienele gesturiprimesc nobleþea poemului". Gesticulaþia retoricãe, în genere, evitatã, de un subiect ce practicã unlirism al pudorii ºi al discreþiei, înregistrând "cân-tecul dulce" din preajma tãcerii, "lumina fugarã","reflexul memoriei", zvonul, vibraþiile în stingere,într-un program de plimbãri ºi rãtãciri neo-roman-tice în spaþiu eproape exclusiv urban, ca, iarãºi, laVictor Felea. "Confesiunea prin peisaj", desprecare a vorbit Petru Poantã, îl caracterizeazã per-fect, situându-l printre poeþii reprezentativi dinfamilia "stelistã".

Însumând toate aceste date, se poate spune,aºadar, cã pregãtirea ecloziunii poetice a gener-aþiei '60 datoreazã mult momentului "Steaua",atât în sensul participãrii polemice la disputa deidei generatã de dificila desprindere de "realismulsocialist" ºi servituþile sale, cât ºi în acela al uneipractici a scrisului ce se exersa în gesturi de recu-perare a modernitãþii discursului poetic.Distanþarea de retorica lozincilor rimate ºi rit-mate în vederea transmiterii cât mai directe aunui "mesaj" univoc ºi deplin transparent, prinaderarea la ceea ce A.E. Baconsky numise "decli-nul metaforei", a servit, fãrã îndoialã, lecþiiimportante celei mai tinere generaþii aflate înpragul debutului. Revista însãºi fusese, sub con-ducerea, pânã în 1959, a lui Baconsky (ºi varãmâne în continuare, ºi sub direcþia lui AurelRãu) un loc de întâlnire recuperatoare pentrucâteva dintre marile nume ale poeziei modernisteinterbelice - de la Arghezi ºi Bacovia, la Blaga,Adrian Maniu ori Ion Vinea -, cãrora li se adãu-gau poeþi strãini ai modernitãþii în numeroaseletraduceri din sumarul elegantei, aproape luxoasei,pentru epocã, reviste clujene. Ne aflãm însã,desigur, într-o etapã de tranziþie, din caresechelele "realismului socialist" n-au dispãrut cutotul, dupã cum vor mai persista o vreme chiarîn suita de cãrþi inauguratã în colecþia"Luceafãrul" de Nichita Stãnescu, Cezar Baltag ºiIlie Constantin în 1960. O breºã importantã fus-ese însã fãcutã ºi un drum se deschidea astfelpentru noi experienþe.

n

C ine-ºi mai aminteºte filmul lui JeanCocteau din 1946 (cu Jean Marais ºiJosette Day), arareori difuzat la TV, pe

vremurile tristei-defuncte politici ideologice, darvesele în prezentarea cinematografului de artã, econºtient cã discursul acelei faimoase naraþiunitrãdeazã o veche legendã medievalã, acoperindinconturnabila obsesie de-o vîrstã cu omenirea:care ar fi procentul de animalitate / bestialitate alfiinþei cu aspiraþii de sfinþenie, ºi care este procen-tul doritei sau pretinsei umanizãri a "fiarelor", cucare ne-a fost dat sã împãrtãºim suprafaþa Terrei.

Biblia ne povesteºte despre supravieþuireaspeciilor datoritã lui Noe, cinstit "rob alDomnului", ce s-a învrednicit sã adãposteascã înArca sa toatã suflarea cunoscutã pe atunci, ºi pecare, iatã, am moºtenit-o noi în ecosistem . Va sãzicã, Dumnezeu însuºi a þinut la integritateacreaþiei sale, nu doar la Omul sortit pierzaniei(prin trudã ºi naºterea în dureri…). Urmarea estefaptul cã toate mitologiile lumii conþin o luptã cuîngerul / demonul materializat de vreun animal:taurul, leul, ºarpele, dragonul, animale mitologice(Gorgona, Zmeul, Licorna - Unicornul) etc., dincare eroul trebuie sã iasã învingãtor, sau este cin-stit de comunitate pentru "îmblînzirea fiarei" (nuîn zadar vorbea Shakespeare despre "Îmblînzireascorpiei", femeia fiind adeseori socotitã maiaproape de structura somato-psihicã a creaturilorputernice, energetic vorbind, dar inferioare spiri-tual).

Cert este cã domesticirea animalelor a avutloc în "negura timpurilor" - cum se zice. Raþiunileacestui demers sunt deopotrivã utilitare ºi simbo-lice, iar animale totemice gãsim din Egipt,Babilonia, în toatã Asia pînã la amerindieni (vul-turul, lupul, ºacalul, ursul - figureazã printre celemai frecvente ascendenþe "mistice" ale triburilor).Mesajul - dacã putem spune astfel - al acestorînfrãþiri cu bestiarul real sau imaginar cred cã sereferã la cucerirea bunãvoinþei "fiarei", la"mituirea" ei, în limbaj contemporan, pentru aelibera omul de teroarea animalã în drumul luispre ascensiunea judecãþii ultime.

Dacã rãsfoim Dicþionarul de simboluri semnatde Jean Chevalier ºi Alain Gheerbrant, vom gãsimai tot ce vieþuieºte, inclusiv vaca, miraculoasãprin lapte ºi carne (deºi rar animal mai idiot…).Deci, vaca, oaia, porcul ºi capra sunt bestiile utileºi multiplu utilizate înaintea calului, a cîinelui /lupului ori a pisicii. Celor din urmã li s-au atribuitînsuºiri psihopompe, trecînd drept mesageri be-nefici sau malefici în funcþie de cultura diferitelorteritorii. Bunãoarã am remarcat pe meleagurilenoastre extrema mefienþã faþã de pisicã, zîmbetuldesconsiderant la adresa crescãtorilor acesteia, darsimpatia aproape unanimã faþã de cîini ºi cai -chiar cînd nu le dã oamenilor mîna sã-i întreþinã.

Un loc comun în mentalitatea / "vulgata"româneascã e opinia cã mediul animalelor trebuiesã fie cel natural (cîinele în lanþ de pazãgospodãriei, la oi / stînã; pisica doar utilã pentruexterminarea rozãtoarelor, calul înhãmat la cãruþãº.a.m.d., în timp ce omul, stãpînul ºi stîlpul lumiipãmînteºti nu are decît sã le foloseascã pînã cesunt în puteri. Iatã sclavii patrupezi ai "veºnicieirurale"). Numai cã omul-animal raþional, ergo,susceptibil oricînd denaturãrii (dependenþei deproducþia altora, aºadar neautonom) a inventat ºi

denaturalizarea animalelor odatã cu denaturarealor.

Ce vedem azi? O explozie demograficã fãrãprecedent a bipezilor cetãþeni, în dauna altorspecii, fie exterminate ori pe cale, fie hiperex-ploatate industrial pentru acoperirea crescîndã anecesitãþilor alimentare. ªi deoarece dezvoltareaglobalã este o cucerire a urbanitãþii universale,fiinþele "bestiarului" au devenit cu repeziciunedependente de om. Prin urmare, vieþuitoarediverse s-au preschimbat în pets, animale de com-panie. Cele mai frecvent incluse acestei categoriisunt cîinii ºi pisicile, dar nu lipsesc nici papagalii,canarii, porumbeii, broaºtele þestoase, iguanele,ºerpii, peºtii în acvariu, felinele exotice (panterele)etc., etc. De ce acest transfer al "bestiilor domes-ticite" de la utilitar la companie? Un rãspunscorect, ºtiinþific / sociologic / antropologicdepãºeºte competenþele mele ºi mã tem cãdepãºeºte la fel de bine competenþele multora..Drept dovadã, persoane bine informate din lecturiînsã lipsite de experienþa nemijlocitã lanseazãºubrede speculaþii cum ar fi: comportamentuldeviant - vezi fragilitatea psihicã a unora, incomu-nicabilitatea, lipsa de preocupãri (a creativitãþii),pur ºi simplu perversitatea, moda (opinie vastrãspînditã) întreþinutã ºi de cãtre ecologiºtii dinmedia (canale TV: Animal Planet, NationalGeographic, Discovery) etc. Rezumînd toate aces-tea se contureazã progresiva conºtientizare adependenþei speciei umane de integritatea ecosis-temului, ceea e este departe de a motiva interesulîn expansiune manifestat faþã de animalul decompanie. Un interes ce are drept contraponderesubitul ºi regretabilul abandon împotriva cãruiaMarea Britanie, bunãoarã, a creat legi drastice,de-o severitate ce frizeazã nu o datã ridicolul.Toate explicaþiile enumerate mai sus pot avea untemei parþial, cãrora nu stricã sã le adãugãm ºialte perspective.

Pornesc de la un fapt divers cãruia i-am fostmartor: proprietarul unui cîine îºi plimba"odrasla" pe malul Someºului spunîndu-i altuidomn care-ºi "aerisea" în aceeaºi zonã puiul decîine (de rasã) recent achiziþionat: "Ei, aþi intrat înlumea bunã!". N-a fost tocmai o glumã. Întîiul eraun element de "primã generaþie", pensionat dintr-ofuncþiºoarã "ºmecheroasã", aflîndu-se în treabãpentru susþinerea bãtrîneþilor ca administrator debloc (specia odiosa), iar persoana interpelatãavînd un statut socio-intelectual mult mai elevat.Ce voia sã transmitã cel dintîi este cã el aîndeplinit mai devreme condiþiile ascensiunii spresocietatea "bine aºezatã", numitã uneori "lumeabunã", adicã "noua burghezie" a slujbelorbugetare: un apartament sau douã, maºinã, fami-lia la posturi prin urbe, ce rãmîne de umplut?Probabil mai trebuieºte "animalul de casã", televi-zorul fiind prea banal (despre cãrþi ºi muzicãnumai de bine, dar e cam mare plictiseala ºi efor-tul sã le înþelegi…), iar acesta, "animalul", nu edoar companionul unei investiþii afective, mai si-gurã decît banii din bancã, ci ºi marca unui stan-ding economic. Toate acestea m-au dus cu gîndulla soarta ogarilor Barzoi din vremea Revoluþieiruse (1917). Pe lîngã aristocraþie au fost decimaþiºi cîinii de vînãtoare ai vechilor familii. ÎnMoscova se spune cã ar fi rãmas pe atunci doar

Frumoasa ºi bestiaMonica Gheþ

bloc-notes

à

18 TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

18

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

cinci sau (nu mai mult de) ºapte exemplareBarzoi. Rasa a fost salvatã de proprietarii acestorcîini din alte þãri, mai ales cei din America deNord. Animalele nobilimii, ale "claselor exploata-toare" au suferit un proces asemãnãtor de-a lungulrevoltelor populare. La fel s-a întîmplat laRevoluþia Francezã, la cea Englezã, la noi dupãrãzboi, o datã cu colectivizarea agriculturii, cîndîn special caii ajunseserã sã cerºeascã pe la porþi.Cazuri autentice! În aceeaºi logicã se înscrie trata-mentul aplicat hergheliilor de pe teritoriul þãrii:Cernavodã, Mangalia, Braºov (Rupea). Cea dinMangalia a fost multã vreme menþinutã propagan-distic ºi comercial / cinematografic (veziNicolaescu), dar a sucombat încã pe vremea luiCeauºescu. Au rãmas doar umbre / amintiri. Spreexemplu la Beclean a dispãrut probabil miniherghelia din pricina acutelor lipsuri financiare:medicul veterinar ºi îngrijitorii nu primiserã salari-ile de peste o jumãtate de an, cîndva înainte de2000. Munceau din devoþiune, care - dupã cum seºtie - nu þine de foame.

O altã posibilã explicaþie a modei "animaluluide casã" ar fi iluzia dublã privind: 1- revitalizareanaturalului naturii (scuzaþi, dar ideea chiar astae!) la om, ºi 2 - dependenþa absolutã naºte afec-þiune absolutã. False ambele impresii, dar fixe.Ceea ce pare sã fie credibil e altundeva: nu tre-buie uitatã, aºadar, tradiþia simbolisticii psi -hopompe atribuitã cîinelui, calului ºi pisicii. Cualte cuvinte, existã într-adevãr un gen de comuni-care empaticã, non-verbalã, demonstratã ºidemonstrabilã cu respectivele mamifere (lucruimportant de reþinut, preferinþele dovedite statis-tic se îndreaptã 90% cãtre mamifere, adicã speci -ile "înrudite" nouã, cu o etologie analoagã com-portamentului uman). De fapt comunicareaempaticã a omului e posibilã cu orice animal;cuvintele "dresajului" cerîndu-se a fi mereu scurte,reduse în numãr, cãci numai astfel eficiente,dublate de atenþia / recompensa absolut necesarã,ºi unde hrana constituie doar o primã etapã. Laacest capitol, nu trece testul oricine. Animalelesimt adrenalina fricii omului nãscînd în el (în ani-mal) instinctul dominator ori pe cel de vînãtor.Frica produce fricã iar replica cea mai comunã eagresivitatea. Astfel, relaþia om-animal ("frumoasaºi bestia") primeºte o aurã misterioasã, fascinantãdeoarece pe deplin riscantã - existã întotdeaunaloc pentru imprevizibil - la feline mai mult decîtla cîini, de unde asocierea felinelor cu femeile,aspect ce nu reduce fascinaþia generaþiilor de bãr-baþi faþã de femei (poate doar experienþele euge-niei vor schimba paradigma…).

Aº mai adãuga acestor hazardate supoziþii aleapropierii dintre specii plãcerea purã de a vegheacreºterea pet-ului (însoþitã de enervarea provocatãde nebãnuitele responsabilitãþi în acumulare),observarea comportamentul animalier, plãcereînsoþitã de învãþãmintele dobîndite asupra instinc-tualitãþii, machiate în registru uman: politic, reli -gios, cultural, umanitar ºi economic care ne diri-jeazã acþiunile vieþii sociale.

În finalul acestor gînduri rãzleþe, subiective,deoarece nu te poþi pricepe la toate chiar dacãintuieºti esenþialul, citez surprinzãtoarele cugetãriale unui filosof discret, ca atare, de realã sub-stanþã: Alexandru Dragomir. Pasajele sunt extrasedin eseul lui Cãtãlin Partenie Remediu contraarhivelor. Cazul Dragomir apãrut în revista Ideiîn dialog, nr. 3 (Decembrie 2004, pp. 35-38):

"Interesul omului de-a lungul vieþii urmeazã obiologie coborâtoare. Tînãr fiind, ceea ce te intere-seazã mai ales sînt oamenii. Îþi plac ºi animalele

(ca jucãrii) ºi peisajele (romantic), dar interesuladevãrat cade pe oameni. Cu vîrsta, începi sãcobori. Bãtrînii preþuiesc mai mult animalele(domestice: câini, pisici) decît oamenii, þin maimult la ei. Apoi (cel puþin la mine), începi sãîndrãgeºti copacii, florile, lumea vegetalã.. De cîþi-va (puþini) ani am cu adevãrat o patimã pentrucopaci. (…) Va veni vremea cînd voi iubi mine-ralul?"

Da, e posibil acest lucru, MargueriteYourcenar o dovedeºte în scrierile sale, inspiratedin filosofia Zen ori de Buddhism. Citim maideparte în notele selectate din AlexandruDragomir:

"O extindere a iubirii în domeniul iubirii, maiprecis în domeniul similaritãþii cu omul, de la ani-male la plante." Sau: "Poate cã marii gânditorin-au fãcut altceva decît sã strângã în câteva ulcele,numite idei fundamentale, bogãþia lumii, dar fãrãdragoste pentru nesfârºita-i minunãþie. Ce puþinisunt cei ce iubesc lumea cu iubire proaspãtã, cudezinteresul bucuriei ce þi-o dã, cei care se umplude lume. A cuprinde lumea e a te desfãta cu ºi înea, a fi naturã.. Trãim acum tocmai inversul."

"Gândirea însã e acosmicã, nefireascã, oricît arfi ea de intenþional îndreptatã spre lume. (…)Gândirea te izoleazã. Tot restul, nu. Vederea,auzul (tot ce e senzaþie), vorba, fapta, totul nunumai cã e în legãturã cu lumea, dar ºi depindede lume ºi o întrepãtrunde. Dovada? Nonsensulviu: intelectualul ."

Desigur, Alexandru Dragomir exagereazã cubunã ºtiinþã (era într-o surdã polemicã cu îndem-nurile lui Noica): pentru omul european (omulcivilizaþiei moderne ºi postmoderne de pesuprafaþa globului) întrepãtrunderea cu lumea, cuacea cosmicitate a ei vine abia dupã ce ai gînditlumea pe calea aridei ºi prea puþin naturaleiraþionalitãþi. Care e însãºi natura omului. Deaceea, poate, bãtrînii, care au avantajul parcurgeriiciclicitãþii fireºti-nefireºti a mentalului în etapeleacþiunii ºi reactivitãþii sunt mai disponibili dãruiriiîntru amplificarea simþurilor prin naturã (înnaturã). În aceastã ordine de idei, restul e mime-sis ori spirit ludic - adicã artã, creaþie intenþionalã ,nu mai puþin nãscãtoare de lumi... de… mundusimaginalis, posibil adevãrate, însã deloc naturale.

Scrieri cu valoare sapienþialã conþin personaje/ simboluri animaliere pentru ascunderea(dezvãluitoare) identitãþii reprezentanþilorautoritãþii puse în discuþie. Motanul Arpagic alAnei Blandiana nu este decît un recent exempluromânesc dintr-un enorm ºir al mãºtilor voit apli-cate în toatã lumea. Carierã glorioasã au fãcutdobitoacele lui La Fontaine. Luînd urma timpului,ne vom delecta cu Istoria ieroglificã a lui DimitrieCantemir, lunecînd din op polemic în ficþiunecum ne asigurã George Cãlinescu.

Printr-o clasificare abruptã, cu efect de paloºasupra nodului gordian al "imagologiei"(Baltrusaitis), deosebim lucrãrile cu pretenþie deînvãþãturã vizînd þinerea de minte a amatorilor depãcate înfierate ºi calitatea mai degrabã ludicã ainocenþei în defensivã. Ambele tendinþe se gãsescnu doar în literaturã ci ºi în pictura veacurilor.Din acest ultim segment reprezentativ îºi tragefarmecul ºi forþa sugestibilitãþii desenul animat.

Malraux iubea pisicile, desena infinite ipostazeale pisicii. La fel a procedat - n-o sã credeþi:George Topîrceanu, ºi el poet al fiinþelor necuvîn-tãtoare, totodatã excelent desenator. Marea scri -itoare francezã Colette a compus povestiri deneuitat despre pisici. Dar Rudyard Kipling? Cartea

junglei lui se citeºte ºi se vede într-o splendidãgraficã alb-negru. Dar Saint Exupery cu testul pecare-l propunea: pãlãrie ori boa care a înghiþit unelefant?! Arghezi iubea cîinii, fãrã a ignora pisi -cile. Zece mîþe e o pastiºã voitã, în ºarm nebundupã Zece negri mititei. Îl mai avea apoi peZdreanþã, "cel cu ochii de faianþã", drept sursã ainspiraþiei în versuri de recreaþie. Disputa dintreiubitorii felinelor ºi ai "lupilor"-cîini nu se sfîrºeºte.Þine loc de presupus "rãzboi al sexelor". Adeseori,vedem totuºi exemplare ale celor douã speciivieþuind în perfectã armonie în aceeaºi încãpere,ba chiar pe aceeaºi canapea. Se întîmplã ºi unorheterosexuali…

Pianista Helene Grimaud (a concertat ºi încadrul Festivalului Enescu la Bucureºti) a înfiinþatîn SUA o Fundaþie pentru ocrotirea ºi înþelegerealupilor, niºte cîini ceva mai vajnici, diabolizaþi penedrept, crede ea. Temei de mîndrie pentrustrãnepoþii tracilor daci.

Cred cã nimeni din cultura românã aultimelor decenii n-a depus un mai mare efort deantologare a ilustrãrii "inocenþei" în scrieri ºidesen, cum a fãcut-o Iordan Chimet în Antologiainocenþei. Voise o replicã la Elegiile pentru fiinþemici ale celui pe care-l admira ºi iubea: EugenIonescu. Numãrul ilustratorilor volumului esteimpresionant nu doar prin cantitate, ci ºi prinfãþiºa vocaþie dublã a semnatarilor: poeþi ºi plasti-cieni cu har. Iatã numele cîtorva autori bucuroºide jocul imaginilor dimpreunã cu rostirea pe temafiinþelor însoþitoare de oameni ori înspãimîntîn-du-i: Eugen Ionescu, Alfred Jarry, L.N. Tolstoi,Tudor Arghezi, W.M. Thackeray, SlawomirMrozsk, George Topîrceanu, Jean Cocteau,Federico Garcia Lorca, Franz Kafka, CharlesBaudelaire, A.S. Puºkin, H.G. Wells, DinoBuzzati, Andre Malraux, Francis Picabia, VladimirMaiakovski, Arthur Rimbaud, E.T.A. Hoffman,Hans Christian Andersen, Alfred de Musset,Prosper Merimee, Christian Morgenstern, LewisCarroll, Paul Valery, Mateiu Caragiale, RudyardKipling, William Faulkner, George Cãlinescu,Thomas Mann, Herman Hesse.

O adaug prezentului ºir de onoare pe GabrielaMelinescu, prea tînãrã în 1972, la apariþia antolo-giei, pentru a se fi remarcat aºa cum o ºtim azi încalitatea de distins poet, prozator ºi grafician.Lipseºte, de asemeni, Günter Grass, un adevãrat"monstru" al scriiturii ºi graficii. Ei vor fi incluºiprobabil în reeditarea (12 volume) conceputã deacelaºi magician, Iordan Chimet.

Cine creºte animale de companie ºtie cã diver-siunea ludicã e din pãcate un element secund înfaþa responsabilitãþilor, a deranjului. ªi totuºi,oamenii se lasã bucuroºi înconjuraþi de animale.Pentru copii, se considerã cã ele ar constituie unfactor educativ. Argumentele enumerate nu suntdecît adevãruri parþiale. Dar, poate rãmîne un"secret" pe care l-am omis: promisiunea "veºniceicopilãrii" (un fel de "tinereþe fãrã bãtrîneþe", în altregistru, fireºte!). La orice vîrstã, cîinele ori pisicaslãbesc chingile controlului nostru afectiv cu careieºim "þanþoºi" în lume. Ne este dor de copilul dinnoi, îl regãsim prin intermediul animalului decompanie. Acesta e finalmente ºi mesajul fabuloa-sei Antologii a inocenþei.

n

à

vãd noaptea avioanele aliaþilor bombardândbucureºtiulîntr-un iureº încordatflãcãri mari fantomatice îmbrãþiºeazã clãdirileca un halou fierbinte ºi strãlucitorrisipind ceþurile de sub pielela lumina slabã a incendiuluiîncerc sã desluºesc titlurile ziarului de pe masãsã dau un sens acestei neaºteptate arãtãriînsã mintea cu o graþie deloc ascunsã se întinde cu tandreþe sub craniile vecinilor iar somnul meu e tulburat din nou

dimineaþa asta ca o hienã zgomotoasãm-a tras din învãluirea posacã a fumului de þigarãm-am bucurat cu adevãrat atunci cândoamenii au început sã se strângã zgribuliþi uniiîntr-alþiiprin staþiile de maºinã prin scãrile blocurilorprintre cearceafurile transpirateo nouã zi ºtersese ca prin minune tensiunea sexu-alã a nopþiiiar fericirea le clocotea spumoasã în venecând îºi savurau cafelele aburindece frumosmi-am spus frecându-mã la ochii roºiice stare de bine trebuie cã resimt cât de mult îºi iubesc odraslele adormite încãîntr-adevãr pe spatele vecinilor meica o dârã de transpiraþiese prelinge încetiºor ºi temeinic însãºi perfecþiunea

iatã cã toate lucrurile din camera mea stau lapândãiar aerul tremurã într-un mod atât de subtil încâtai putea credecã fiecare om vibreazã într-o conspiraþie nemãrtur-

isitãcu o solidaritate atât de rarã de preþioasãºi-atunci nu-mi pot înfrâna spaima nu pot ridicaprivireamã las în voia acestei zbateri cardiace în voiatobelor fricii nici un colþ al camerei nu mai e loc siguriar acumcu o solidaritate nemaiîntâlnitã nespus de dulceorganele mele consonând cu tremurul întreguluibloc

se întâmplã câteodatã sã mã bucur fãrã motivºi atunci sunt ºerpi care se zvârcolesc în pieptulmeutrupul învaþã sã se miºte în starea de dupãamorþealãiar pieliþele dintre lucruri se întãresc ºi crapãîmprãºtiind mirosul bãtrâneþii în aerul stãtutdansul meu smucit mã înãbuºã acumstârneºte praful din mocheta groasãpriveºte-mi picioarele urmând indicaþiilemâinile se unduiesc în penumbrãtaie camera în felii groase precum marile vapoareîn porttrupul dezarticulat rãneºte marginile obiectelorîn întuneric se sãvârºesc toate lucrurileiar degetele mele ascuþite precum gheara tigruluideschid sternul spre mizeria dinlãuntru

mi-au spus cã încremenirea oaselor apatia încordatã ºi totuºi inconsistentãprecum mâlul de sub piele din zilele cãlduroasenu reuºesc sã mã arate aºa cum suntschiþeazã carcasa arcul negru al sprâncenelormembrele fãrã vlagã privirea întotdeauna obositãaºa cum fluturele din insectar nu este cu adevãratfluture

nici noi þintuiþi în vieþile noastre nu suntem viipânã când nu rupem pânza din jurul nostrupânã când oboseala noastrã nu se racordeazã lamarea schemã

ca ºi cum strada mea nu era de ajunsiatã cã nici mãcar locul pe care-l ocup nu-miaduceacea sublimã rarefiere a sternului acea uºurinþã a asimilãrii de care nu mã potdezbãraostilitatea pe care o simt acum nu e o închipuirezumzetul continuu care se aude dinspre masa delucrue scrâºnetul dinþilor trosnetul pumnilor strânºisunt lucruri care trebuie sã se întâmple iar sub tavanul devenit brusc de un gri cenuºiu fumul þigãrii se strânge în nori negri de furtunã

n

19

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

19TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

Sunt un superb cal de curse cu picioarele dinapoiamputate. Cineva mã þesalã, ºi o mie de ghearemetalice îmi intrã adânc în carne, mângâindu-misufletul.Sufletul? O adunãturã abjectã de resentimente ºinedumeriri, ºovãielnicã, vag conectatã la lumeaasta care se dizolvã în fiecare secundã.Foton dupã foton sfârâind în ºuvoaie de noroiclocotit. Clocot neîntrerupt în aer ºi-n trup.Lumea, maree de lãturi cuprinzând cerul ºipãmântul deodatã.Lumea. În care eu ce mai sunt acum fãrã tine?Dintre toate relele, dintre toþi monºtrii,din toatã abjecþia ºi ura unei vieþi nimicite, eu,iatã, aleg tocmai viaþa. Sunt un membru amputat ºi mâna grea a cãlãu-lui. Pe obrajii mei picurã sânge, peste pieptuldeschis cât sã te cuprindã se încheagã sânge, amtãlpile încleiate în sânge ºi mã transformîntr-un mesteacãn dur ºi roºu ca para focului.Sunt un bãrbat viu, s-ar spune, o maºinãrie decarne,de sânge ºi mãruntaie, pe tronul cãreia o minte

zdruncinatã scurmã ºi spulberã, spulberã ºi iarscurmã.Regatul meu creºte cu fiecare durere pe care mi-oprovoci. Regatul meu prosperã cu fiecare înfrân-gere, iar eu aºtept pe unul din promontoriilestâncilor izbite cu forþã de valurile negre.Când mã gândesc la tine, viermi sau lebede îmijoacã în inimã, înalþã imnuri perfecte pentruexactitatea cu care mã distrugi.Tresaltã în creier pãianjeni deocheaþi, jucãuºi,þesându-ºi în fiecare celulã pânza.Am devenit un stãpân neîndurãtor ºi precis. Lapicioarele tale îmi aºtern trupul ca pe un hoitmicuþ nãpãdit de viermi.Viermi blânzi,viermi orãcãitori,forfotitori,cârtitori,bursieri,specializaþi în lamentaþii prelungi.Viermi pe care nu vei putea sã nu-i îndrãgeºti.Sunt câinele care schelãlãie înfricoºat la picioarelenopþii ºi piciorul dumnezeiesc al unui dumnezeu

plin de urã, care-ºi loveºte cu sete câinele.Sunt câinele care îºi taie coaiele pentru unicaplãcere a stãpânului sãu.Þi-aº cânta o serenadã cu gura plinã de calmante;calmante care mã împiedicã sã mã gândesc latine,calmante care îmi fixeazã privirea în gol.Calmante care nu îmi pot stinge furia,care nu vor putea alunga durerea ºi spaima.Calmante care îmi dezvãluie TOTUL.Þi-aº cânta dumnezeieºte cu gura plinã de zoaie ºide noroi. O mare de noroi fierbe ºi în noapteaasta, ca în toate celelalte, în trupul meu pãcãtos,neîmpiedicatã de nici un recif.Deznãdãjduiesc în mijlocul întunericului.Eºti un roi de muºte ce pustieºte cu fiecare zicotloanele cele mai ascunse ale creierului meu.Te caut tot timpul, cântãrind cu capul în pãmântînserarea ce se lasã cu precizie peste umerii meischelãlãind de durere. Eºti o sabie de foc ºifuningine înaintând în forma de pucioasã ºismoalã în care am fost turnat.În trup aºteptându-te, ca pe un zid miºcãtor lamarginea lumii.

n

poezie

Ruinele unei sinucideri

Tobele fricii

Claudiu Komartin

Eugen Suman

20 TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

20

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

I eºi din clãdirea înaltã din sticlã fumurie fãrã aarunca nici o privire înapoi. Cãlca apãsat ºi rar,privind la bombeurile pantofilor Timberland, lus-

truiþi impecabil. Nu reuºise sã-i rãspundã nici portaru-lui, care-i urase probabil ceva de bine, zâmbind caîntr-o reclamã la aþã dentarã. Se simþea sãtul pânã-ngât sã zâmbeascã ºi sã vorbeascã frumos. Sã fie politi-cos. Sã nu aibã voie sã se enerveze. Asta fãcea toatãziua. " Bãga-mi-aº pixul ", ºopti printre dinþi, involun-tar. Se aruncã în maºinã ºi îºi scoase sacoul ºi cravata.Asta însemna cã era vineri. În celelalte zile, doar îºislãbea nodul la cravatã.

Intrã în trafic din instinct, cu mintea golitã deorice iniþiativã. Mergea unde merge ºuvoiul.

Doar era vineri.Imaginile din jur îi intrau în creier ca niºte

baloane de sãpun într-un ventilator.Ajunse la marginea oraºului, unde opri. Nu voia

sã ajungã în altã localitate. Sau voia, dar nu foartetare. Cu altã ocazie.

Ieºi din maºinã ºi privi dealurile.Totul era foarte frumos. Nimic nu era frumos. Iar pânã la ºapte mai erau douã ore. Cât mai era pânã la ora ºapte? Privi din nou cea-

sul. Douã ore. Uneori i se întâmpla sã se întrebe ceva ºi sã uite

ce a întrebat. Alteori i se întâmpla sã rãspundã la ce a întrebat

ºi sã uite ce a a rãspuns." Bãga-mi-aº pixul ", îi rãsunã în cap. Vocea lui. Sau amintirea vocii lui. Îl dureau tâmplele. Durerea de sfârºit de sãp-

tãmânã. Nimic anormal, totul e sub control.Vânzãrile merg bine. Care vânzãri? Tresãri. Amintireavocii ºefului.

Intrã într-un bar ºi comandã o sutã de coniac. Înprimul bar de lângã maºinã.

Trãgea cu urechea la ce vorbesc oamenii, darcuvintele îi intrau în creier ca niºte baloane de sãpunîntr-un ventilator. Îi plãcea fumul gros. Îi plãcea mize -ria de acolo. Îi plãceau oamenii ãia urâþi, ºtirbi ºineraºi. În fond, bine cã mergeau vânzãrile. Carevânzãri? În rate, cum care?

" Bãga-mi-aº pixul ", contracarã vocea lui amintireavocii ºefului.

O tãvãlealã cu Carolina, o tãvãlealã cu Carolina, îisuna în cap.

Pânã la ºapte mai era o orã. Ar fi fost frumos ca din fumul gros sã înceapã sã

plouã. Sã curgã bere gârlã în halbele ºtirbilor. Sã sebucure ºi nenorociþii. Sã danseze în ploaie.

Pe el, Carolina îl va salva. Îi va suge toatã durereade cap din cap.

Doar e vineri. Cât mai era pânã la ºapte? Dãdu coniacul peste cap ºi o sunã, deºi ºtia cã

vine. Nu-i rãspunse nimeni. Nu lãsã nici un mesaj.Poate era cu alt client.

" Bãga-mi-aº pixul " ªapte era ora lui, nu i-o putea lua nimeni. Plãtea

pentru ea. Era client fidel. Nu era datornic. O tãvãlealã cu Carolina, o tãvãlealã cu Carolina. Doar fãcea vânzare, nu? Nu-i putea lua nimeni

ora.

Butonând telefonul cu disperare, terminã ºi aldoilea pahar de coniac. Carolina nu rãspundea. Intrãîn panicã. Era prima datã când i se întâmpla asta. Deobicei, Carolina îl aºtepta. Acolo, în apartamentul eiînchiriat.

Se simþea nedreptãþit. Întotdeauna, la sfârºit de sãptãmânã, se lãsa pe

mâna Carolinei. Îl aºtepta într-o lenjerie intimãcumpãratã de el. De culoarea nisipului. ªapte era oralui. Nu-l interesa în rest.

Se simþea înºelat. Nu era corect. El nu dãduse

buzna niciodatã la altã orã. Nu-l interesa cu cine ºi-otrage în rest. Dar la ºapte trebuia sã fie acasã, pentruel. La ºapte era ca ºi nevasta lui.

Carolina îl ºtia. Îi cunoºtea toate mofturile. Dupã o tãvãlealã cu Carolina, era pus pe picioare. Îl dureau tâmplele. Totul e sub control. Nimic nu e sub control. Carolina îl înºelase. Ca ultima târfã. Carolina ºi-o trãgea cu altul când era ora lui. O

durea în paiºpe de durerea lui de cap. De obosealalui. De faptul cã luni trebuia sã fie din nou la servici.Sã vorbeascã frumos ºi sã zâmbeascã. Sã nu seenerveze. Sã creascã vânzãrile.

" Bãga-mi-aº pixul! " Carolina, cãþea în cãlduri - scrise cu cretã pe un

gard imaginar.

Hotãrî sã o sune pe Renata. Era un fel de pri-etenã. Atât cât pot fi prietene douã femei din aceastãbranºã. Îi vorbea destul de des de Renata, pe care oadoptase. O învãþase meserie. Îi dãduse numãrul ei laînceputul relaþiei lor. Dacã nu dai de mine, þi-o reco-mand pe Renata, îi spusese ea atunci. Dar nu fusesenevoie.

Renata rãspunse. Nu-i explicã prea mult cine-i, cã ea zise : aaa,

clientul de la ora ºapte! Nu ºtia nimic de Carolina.Absolut ni-mic. Nu se vãzuserã de câteva zile. Ea eradisponibilã. Da, chiar ºi în acel moment.

Se aruncã în maºinã ºi porni spre oraº. O tãvãlealã cu Renata, o tãvãlealã cu Renata, îi

suna în cap. Începuse sã se întunece. În drum, trecu pe la blocul Carolinei. Toate

luminile erau stinse. Stinse de-a binelea. Bâjbâi princartier ºi gãsi adresa.

Renata îl aºtepta într-un halat de satin. Pededesubt se profila goalã. Era de staturã medie, pli-nuþã ºi cu o figurã ghiduºã.

- Cât te dezbraci, mã duc la baie, zise ea.O auzi cum urineazã îndelung. Apartamentul era modest, douã camere semideco-

mandate. Probabil închiriat. Mobilã puþinã ºi des-perecheatã. Pe pat, o cuverturã þãrãneascã. Se aºezã înfotoliul desfundat ºi începu sã se dezbrace fãrã chef.Aerul de improvizaþie sãrãcãcioasã îi tãia elanul. Niciun pic de cãldurã, nici un pic de imaginaþie. Nici ofloare. La Carolina totul era dischisit.

O auzi pe Renata cum se spalã pe mâini ºi seºpreiazã. Dar nu o auzi trãgând apa.

O vãzu intrând vioaie ºi durdulie, cu sexul ras.Lãsase halatul în baie.

- Ce e? Suntem cam morocãnos?El dãdu din cap cã da. Începu sã-l dezbrace cu

dexteritate.-N-avem voie sã fim morocãnos, mormãi ea.Îl ridicã în picioare ca la o vizitã medicalã ºi trecu

la acþiune. Începu prin a-l ciupi cu dinþii de sfârcuri,apoi, puþin câte puþin, coborâ în zona pubianã.Emana un puternic miros de spray ieftin. Dar admisecã utiliza cu îndemânare limba, aproape la fel de bineca ºi Carolina. Într-o felaþie, dacã nu ºtii sã foloseºtilimba, ai dat chix, îi explicase odatã Carolina. Deatunci era mereu atent la acestã contribuþie. Simþimembrul întãrindu-i-se, ºi parcã începea sã-i maitreacã oboseala. În timp ce-ºi fãcea treaba, Renata îlprivea cu ochii mari, albaºtri, ºi încerca sã-i zâm-beascã, ceea ce-i dãdea o faþã destul de sinistrã : decâine care mârâie, apãrându-ºi cu îndârjire osul.

- Ei, aºa mai venim de-acasã! Suntem frumuºicãfoc! Sã punem ºi-o cãciuliþã sã nu rãcim, vorbea cusexul lui, pe el ignorându-l complet.

Trase un sertãraº de la comodã ºi scoase unprezevativ. Îl desfãcu cu dinþii. Îi prinse capãtul întrebuze, se lãsã în genunchi ºi, înainte de a i-l derula pemembru, începu sã-l morfoleascã, aºa cum fac copiii

mici cu suzeta, ºi sã imite orãcãielile sugarilor : oa-aa!,oa-aa!, oa-aa! El gãsi cã e o glumã destul de reuºitã.Zâmbi.

- Þi-a plãcut suzeta mea, aºa-i?Dãdu din cap cã da.- Sã trecem la treabã ºi sã alungãm supãrarea!,

zise ea plinã de optimism ºi voie bunã, de parcã numai fãcuse de mult treaba asta.

Ajunse la spatele ei. Un spate lat, puternic.- Eºti ardeleancã?, o întrebã el, gâfâind uºor.- Da, da` de unde ºtii?, îi întoarse o altã întrebare,

cu vocea înfundatã în pernã.- Mi-am dat seama dupã accent, îi rãspunse, cu

vocea tremurând abia perceptibil.- Dacã nu-þi place aºa, putem schimba poziþia…- Nu, e foarte bine…cã putem sta de vorbã…Sexul ei ras nu tocmai de curând îl înþepa uºor.

Gãsi cã are pielea din zonã scorþoasã, parcã tãbãcitã.Bãtãturi profesionale, îi trecu prin minte.

- Eºti de undeva de la þarã?, o întrebã, fãrã nici onuanþã peiorativã.

- Da, dintr-un sat de lângã Cluujj…da` cum þi-aidat seama?, îl chestionã curioasã, cu vocea venindparcã din fundul unei fântâni.

- M-am gândit ºi eu aºa… dupã cuverturã…,îngãimã el, cu glas pierit.

- Da, e de la mama. Þin foarte mult la ea. O iaupeste tot pe unde lucrez…

Apoi tãcurã amândoi, cãci lucrurile se precipi-taserã.

Când se epuizã, se lãsã mulþumit, cu ochii închiºi,pe spate. Durerea de cap începuse sã-l lase. Renatasãri în picioare, sã se mai dezmorþeascã.

- Ce facem, o mai pregãtim de-o turã?, i se adresãveselã.

El îi fãcu semn din deget cã nu.- Poate vinerea viitoare, spuse dupã un moment,

cu gura încleiatã.- N-am vrut sã-þi spun de la început, dar tot o sã

afli… Carolina s-ar putea sã-ºi fi gãsit pe cineva ºi sãse retragã din meserie… Cel puþin aºa se vorbeºte…,zise ea, cu o umbrã de stingherealã.

El tãcu. Tãcu ºi ea.Dupã câteva momente, o auzi intrând la baie. Îi

ajunserã la urechi câteva plescãituri indecente. Dedata asta, urmate de zgomotul apei trase.

Se ridicã cu greu ºi începu sã se echipeze.Îi lãsã banii pe masã ºi o ºterse cât încã se mai

auzea duºul.Acasã se aruncã îmbrãcat în pat, cu un pahar de

coniac în mânã. Cu ochii þintã în tavan. În cap nu-i rãsunau decât un urinat îndelung ºi

niºte plescãituri indecente.

n

Nevasta de la ora ºapteDan Lungu

prozã

21

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

21TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

Î n România, raporturile dintre psihanalizã ºicomunism par relativ simple. Aºa cum arãtaG. Brãtescu, Secþiunea de ªtiinþe Medicale a

Academiei RPR a calificat în decembrie 1952 psi-hanaliza drept idealistã ºi antiºtiinþificã. În acestfel, ea nu mai avea dreptul la o existenþã oficialã,ºi pãrea chiar sã fi dispãrut de pe scena publicã.Cu toate acestea, în perioada mai liberalã aanilor 70, prin eforturile lui Popescu-Sibiu ºi alelui Papadima, psihoterapia inventatã de Freud arecãpãtat o existenþã clandestinã. Dar acesteraporturi sunt mult mai complexe, cãci psihana-liza a fost apropiatã încã de la începuturile salede doctrina comunistã.

Începuturile psihanalizei

Aºa cum se ºtie, iniþial punctele de vedere alelui Freud nu erau acceptate de majoritateacolegilor sãi medici. Concepþia sa, care considerãnevrozele drept expresia unor insatisfacþii sexu-ale, era scandaloasã pentru morala epocii sale,sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secoluluiXX. Se poate afirma cã la momentul respectiv,statutul doctrinei comuniste era cumva apropiat.Evident, teoria lui Marx ºi Engels apãruse maidemult ºi generase deja o miºcare internaþionalã.Însã ea nu se ocupa de viaþa personalã, în timpce psihanaliza era mai puþin interesatã de cauzelesociale ale tulburãrilor psihice. De aici impresiaunei complementaritãþi ale celor douã doctrine,pe care o aveau unii cunoscãtori ai ambelordomenii. Astfel, dezvoltarea, începând cu perioa-da interbelicã, a curentului freudo-marxist nu estesurprinzãtoare. În plus, psihanaliza era conside-ratã drept o teorie care revoluþiona viziunea cla -sicã despre boala psihicã ºi despre sexualitate. Larândul sãu, marxismul era prin excelenþã ofilosofie a revoluþiei sociale. ªi din aceastã per-spectivã, cele doua teorii erau considerate com-plementare, cãci revoluþia socialã propusã demarxism putea fi dublatã de o revoluþie a vieþiiprivate, inspiratã de psihanalizã. Dar Freud nupare sã fi fost interesat de vreun fel de revoluþie,deºi unii dintre elevii sãi aveau vederi diferite.Într-adevãr, W. Reich, considerat drept fondatorulfreudo-marxismului a fost ºi cel mai ferventsusþinãtor al revoluþiei sexuale, ajungând sã-l crit-ice pe Freud pentru lipsa de interes pentrucauzele sociale ale tulburãrilor comportamentuluisexual.

Freud ºi dorinþa de recunoaºtere

Freud îºi dorea sã fie acceptat de cãtre colegiisãi ca o autoritate, ºi a aspirat mereu sã fienumit profesor la universitate. El a ºi þinut unciclu de conferinþe la Clinica psihiatricã dinViena, pe durata semestrelor de iarnã a doi aniuniversitari, între1915 ºi 1917. Textul acestor con -ferinþe face substanþa lucrãrii sale Prelegeri intro-ductive în psihanalizã, în care expliciteazãansamblul concepþiei sale despre viaþa psihicã.Cu toate acestea, recunoaºterea doritã nu a venitpe aceastã cale, în pofida faptului cã Freud se

pregãtea pentru o asemenea eventualitate. StudiulContinuare la prelegerile introductive în psihanal-izã este formulat ca un curs, dar n-a fost þinutniciodatã. În mod surprinzãtor, primul curs depsihanaliza la universitate a fost posibil într-unuldintre primele state comuniste, ºi anume înUngaria Republicii sfaturilor. Cursul a fost organi -zat la Universitatea din Budapesta de cãtre S.Ferenczi, dar n-a supravieþuit decât trei luni, câtregimul respectiv. Astfel, asocierea psihanalizei cucomunismul era susþinutã de anumite elementeale vieþii reale. Aceste elemente sunt mainumeroase în Rusia sovieticã.

Psihanaliza în Rusia bolºevicã

În pofida eforturilor lui Freud, psihanaliza eraacceptatã cu dificultate ºi în afara culturii aus-triece. Franþa, de exemplu, a fost excesiv deimpermeabilã, motiv pentru care doar în 1926 afost creatã la Paris o societate naþionalã de psi-hanalizã. În România nu s-a ajuns nicicând înperioada interbelicã la un astfel de progres. Poateºi de aici eficienþa cu care, iniþial, regimul comu-nist a redus psihanaliza la tãcere. În schimb,Rusia a fost una dintre þãrile cele mai deschise laintegrarea doctrinei lui Freud. Intelectualii ruºicare mergeau la studii în Occident erau sensibilila ideile ei încã înainte de primul rãzboi mondial.Un istoric al fenomenului, Etkind, considerã cãpsihanaliza a fost importantã în Rusia între 1910ºi 1930. Se poate lesne înþelege cã noul regimsovietic nu a întrerupt interesul pentru psihana-lizã. Probabil cã tinerii deschiºi la psihanalizãerau interesaþi ºi de revoluþia bolºevicã, consider-atã multã vreme o soluþie la problemele societãþiiruse ºi ale umanitãþii în general. Cert este cãmulþi dintre susþinãtorii psihanalizei au rãmas înRusia ºi dupã 1917. De fapt, Societatea rusã depsihanalizã n-a fost creatã decât în 1921. Decinoul regim a permis progresul acestei discipline,toleratã doar de morala burghezã tradiþionalã.Dar Etkind susþine cã psihanaliza interesa la aceaepocã puterea pentru cã pãrea utilã pentruproiectul de creare a unui om nou. Sensul pecare acest proiect l-a luat ulterior în doctrinacomunistã era atunci încã neclar. De altfel, înaceeaºi perioadã, Pavlov nu era decât un "tovarãºde drum" care nu acorda prea mult credit noiiputeri ruse. Regimul bolºevic îl curta pentru cãera laureatul premiului Nobel pentru medicinãdin 1904, iar el nu i se putea opune în mod fãþiº.Deºi psihanalizei îi lipseau asemenea semne dedistincþie, ea interesa multe personalitãþi dindomeniul medical ºi mulþi bolºevici. Dar nu toþipsihanaliºtii se bucurau de sprijinul puterii.Astfel, la revenirea sa în Rusia în anii '20 SabinaSpielrein nu pare sã fi fost folositã la potenþialulpe care-l avea. Ea avansase încã din 1912 ipotezapulsiunii de moarte, însuºitã ulterior de Freud ºiintegratã în sistemul sãu teoretic. De menþionatcã Sabina Spielrein fusese analizatã de Jung ºi îlavuse drept pacient pe ulterior celebrul JeanPiaget. Însã nu existã astãzi nici o dovadã cã eaar fi publicat în limba rusã. Un alt aspect intere -sant al situaþiei psihanalizei de la aceea vreme îlreprezintã grãdiniþa de copii experimentalã.

Grãdiniþa de copii de orientare psihanaliticã

Este vorba de un proiect care a funcþionatîntre 1921 ºi 1924, ºi cu care Freud era la curent.Era de fapt o grãdiniþa cu orar permanent, copiiiaflându-se în regim de internat, inclusiv dumini-ca. Din capul locului finanþarea a revenit statuluisovietic, care într-o a doua instanþã a trebuit sãreducã suma pe care o putea pune la dispoziþie.Dar un sindicat german al minerilor a oferit osubvenþie parþialã - din acel moment grãdiniþa s-anumit "Solidaritatea internaþionalã". Cei 12înscriºi erau de vârstã preºcolarã, având între 3 ºi5 ani. Se pare cã majoritatea erau copii deactiviºti de partid importanþi, în orice caz figuraprintre ei Vasili Stalin, fiu mai puþin cunoscut allui Iosif Visarionovici. Funcþionarea grãdiniþeidepindea de Institutul de psihanalizã, iar respons-abila ei era o pedagogã, care nu avea probabil overitabilã formare analiticã. Deºi se dorea ca edu-catoarele sã treacã printr-o analiza personalã,acest obiectiv nu a fost atins. Atitudinea faþã decopii era permisivã, nu se recurgea la pedepsesau la mãsuri autoritare. Manifestãrile sexualitãþiiinfantile erau acceptate, inclusiv masturbaþia.Probabil cã tocmai acest element a dus la apariþiaunor zvonuri rãuvoitoare ºi atacuri. Oricum,instituþia a fost desfiinþatã dupã numai trei ani,fãrã o justificare clarã.

Ar fi probabil exagerat sã se creadã cã intere -sul pentru psihanalizã era singurul în joc.Doctrina comunistã se strãduise sã demonstreze,începând cu Marx ºi Engels, caracterul nociv alfamiliei burgheze. Astfel, reprezentanþi mai puþinimportanþi ai regimului bolºevic precumAleksandra Kollontai, o susþinãtoare a cauzeifemeii încã dinainte de revoluþie, milita pentruînfiinþarea unor aºezãminte de creºtere colectivãa copiilor. Familiile ºi mai ales mamele ar fiputut astfel sã se dedice, bineînþeles, integralsarcinilor de producþie! În plus, copiii ar fi pututfi educaþi într-un fel total diferit decât cel propriusocietãþii burgheze, deci modelaþi pentru interese-le puterii sovietice. Probabil cã mai ales difi-

în dezbatere: psihanaliza

Freud, psihanaliza ºi comunismulRadu Clit

à

cultãþile financiare ale noului regim au împiedicatcrearea unor astfel de instituþii pe scarã largã.Oricum, grãdiniþa de copii invocatã nu pare sã ficorespuns rigorismului moralist al principalilorresponsabili bolºevici.

Apropierea de putere

Dupã cum aratã Etkind, puþinele documenteaccesibile astãzi ºi referitoare la aceastã grãdiniþãpar sã-l desemneze pe Troþki drept cel mai sus-pus protector al proiectului. Rezultã cã dintre li-derii bolºevici de primã orã, el era cel mai intere -sat de psihanalizã. Înainte de revoluþie, când seafla în Occident, el ar fi frecventat cercurile adle -riene. Ori pentru Adler, susþinãtor al teoriei com-pensãrii complexului de inferioritate, puterea erao dimensiune importantã. De aici ºi înlãturarearecentã a unui mister. Ernest Jones relateazã încelebra sa biografie a lui Freud, cã acesta l-a întâl-nit la un moment dat pe un bolºevic cu respons-abilitãþi internaþionale. Acest activist i-a explicatcã revoluþia comunistã presupune o primãperioadã dificilã, pe durata cãreia tot ceea cereprezintã trecutul trebuie distrus, dupã care seinstaleazã bunãstarea ºi abundenþa generale.Freud i-a replicat, cu ironie, cã acceptã numaiprima parte a programului! S-a speculat cãbolºevicul respectiv era Troþki, dar de curând unistoric francez al psihanalizei, Chemouni, ademonstrat cã cele douã personalitãþi nu s-auîntâlnit niciodatã. Pe de altã parte, este clar cãînchiderea grãdiniþei experimentale coincide cusfârºitul regimului lui Lenin, dupã care poziþia luiTroþki a devenit progresiv tot mai puþin impor-tantã. Iar sfârºitul psihanalizei în Rusia sovieticãpoate fi legat de expluzarea lui Troþki în strãinã-tate, în 1929. În acel moment, Societatea rusã depsihanalizã numãra mai mult de 20 de membri.Susþinerea psihanalizei ar conta ca un nou argu-ment pentru susþinãtorii întemeietorului Armateiroºii, ce pretind cã dacã el ar fi fost în locul luiStalin, comunismul ar fi generat o societate maipuþin represivã. În orice caz, din capul locului înRusia sovieticã psihanaliza a fost controlatã departidul unic. Dorinþa bolºevicilor era ca ea sãserveascã scopurile politice ale regimului, ºi dealtfel, s-ar putea spune cã a ºi fost o victimã aluptelor intestine pentru putere. Dispãrând totaldin peisajul disciplinelor umaniste ale regimuluisovietic, psihanaliza a rãmas însã nepervertitã.Este dificil de imaginat la ce transformãri ar fifost supusã dacã i s-ar fi permis sã

supravieþuiascã. De semnalat cã Freud, mereu lacurent cu ceea ce se-ntâmpla în Rusia sovieticã, afost în cel mai bun caz sceptic.

Freud despre comunism

Freud a lãsat cel puþin o parte dintre opiniileproprii despre comunism în studiile sale pe temesociale. În Viitorul unei iluzii , publicat în 1927,este încã prudent, arãtând ca nu are competenþasã decidã dacã experimentul comunist este reali-zabil, nici sã mãsoare extinderea prãpastieiinevitabile dintre intenþie si execuþie. El sesizeazãdeci contrastul dintre proiectul de societateutopicã ºi realitatea generatã. Mai semnaleazã cãpractic nu existã vreun raport între evenimenteledin Rusia ºi "cultura noastrã". Aceastã diferenþãfundamentalã a fost teoretizatã ulterior de cãtreHannah Arendt ca o expresie a "rupturii în raportcu valorile morale ºi politice tradiþionale", speci-ficã totalitarismului.

În 1930, în Disconfort în culturã, Freudcomenteazã câteva elemente de baza ale comu-nismului. Întâi iluzia regimului de a putea elimi-na inegalitãþile prin suprimarea proprietãþii pri-vate - el precizeazã cã inegalitãþile sunt con-secinþa agresivitãþii, care nu este creatã de propri-etate, cãci din punct de vedere istoric îi preexistã.Practic Freud sesizeazã aici un deficit al teoriei pecare se baza practica revoluþionarã ºi construireasocietãþii comuniste. Proprietatea nu este pentruel decât o formã de manifestare a agresivitãþii.Natura ei este pulsionalã, s-ar putea spune biolog-icã, deci trebuie sã i se lase un spaþiu de expri -mare - evident responsabilii comuniºti au ignorattotdeauna aceste elemente, convinºi cã omul tre-buie sã se supunã dictatelor puterii.

Aceeaºi nevoie de exprimare a agresivitãþiiduce, dupã Freud, la "narcisismul micilor difer-enþe": comunitãþi vecine se confruntã ºi se dis-preþuiesc reciproc, pentru a se diferenþia mai bineuna de cealaltã. El apreciazã cã tendinþa aceastaexistã ºi în Rusia sovieticã, unde construirea uneinoi culturi comuniste îºi gãseºte temeiul psiho-logic în persecuþia burghezilor. Freud se întreabãcu îngrijorare ce vor mai întreprinde sovieticiiodatã ce-i vor fi exterminat pe toþi burghezii.Deci pentru el, burghezia nu este fundamentaldiferitã de restul populaþiei, lupta de clasãdevenind astfel greu de justificat. În plus, Freud a

realizat cã furia destructivã a regimului comunistnu avea sã se limiteze la clasele considerate retro-grade - se ºtie cã "duºmanii poporului" erau ulte-rior gãsiþi mai ales în rândurile poporului însuºi.

În De ce rãzboiul? publicat în 1933, Freudcomenteazã pretenþia bolºevicilor cã ar puteaelimina rãzboaiele ºi duce la dispariþia agresiv-itãþii umane. El considerã cã nu este vorba decâtde o iluzie, mai ales cã în aceea perioadã, aanilor ‘30, bolºevicii se înarmaserã cu cea maimare grijã, iar pentru a menþine coeziunea ade-pþilor lor nu se dãdeau înapoi de la asmuþireaurii contra oricãror alte þãri. Freud semnaleazã nudoar lipsa de temei a afirmaþiilor comunisteprivind rãzboiul, dar ºi natura lor contradictorie -pentru a elimina agresivitatea, se începea cusporirea agresivitãþii ºi propovãduirea urii.

Omul Moise ºi religia monoteistã, lucrare pu-blicatã în 1939, scrisã ºi înainte ºi dupã exilulforþat în Anglia din pricina ocupaþiei hitleriste,prezintã o poziþie mai nuanþatã. S-ar putea spunecã din pricina confruntãrii cu totalitarismulnazist Freud a devenit mai sensibil. El aratã cã înRusia sovieticã s-a dorit o viaþã mai bunã pentrumilioane de indivizi oprimaþi. Ei au fost scoºi desub influenþa religiei ºi li s-a acordat o dozã rezo-nabilã de libertate sexualã. Dar, "simultan, aufost supuºi celei mai crude forme de constrân-gere ºi au fost privaþi de orice posibilitate de agândi liber". Deci încã o datã intenþiile lãudabilen-au dus decât la înrãutãþirea situaþiei celor cãro-ra li se dorea binele cu orice preþ.

Bilanþul pe care-l face Freud rãmâne realist,cãci în pofida opiniilor care apropiau disciplinasa de teoria marxistã, nu ºi-a pierdut spiritul crit-ic. El nu analizeazã decât câteva aspecte ale soci-etãþii comuniste, cãci preocupãrile sale eraudestul de diferite. Dar se poate înþelege cã incom-patibilitatea psihanalizei cu doctrina, ºi mai alescu societatea comunistã, este mai importantãdecât eventualele puncte comune. Deci, faptul cãpsihanaliza nu ºi-a gãsit un loc oficial în cadrulregimului creat de bolºevici e o adevaratã ºansã.Altfel, ea risca sã fie aservitã ideologiei sociale aputerii ºi sã-ºi piardã specificitatea.

n

22 TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Editura Fabulator

à

23

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

23TRIBUNA • NR. 65 • 15-31 MAI 2005

Marius Voinea: -- Samuel Tastet, dacã Brâncuºia mers pe jos la Paris, dumneavoastrã cum aþiajuns la Bucureºti?

Samuel Tastet: -- Prima datã, am luat avionul…Cum am ajuns la Bucureºti?! Pãi, ºi eu mã întrebasta. Nu ºtiu, literatura m-a dus acolo. Scrisul,poezia…

-- Cincisprezece ani mai târziu, plãnuiþi o cartece se va numi Bucureºti, mon amour, bocca dell'inferno, dupã cum o indicã notiþa bibliograficã avolumului La parole inanimée rehaussée de huitcryptogrammes de l'auteur. Aþi fi putut scrie oasemenea carte acum zece ani, de pildã?

-- Titlul îl am în mine de vreo zece ani, dar sãzicem cã, într-adevãr, mi se impune cu tot maimultã forþã. Nu m-aº fi gândit sã scriu o carte caasta despre Paris, pentru cã Parisul nu e " boccadell'inferno ". Când spun " bocca dell'inferno ", faco referinþã la Dante, dar într-un sens mitic al ter-menului, deºi Bucureºtiul, la faþa locului, cum sespune, are ceva din infern. Infernul ne atrage, esteun loc unde pot fi transformate anumite lucruri.Sunt oameni care spun cã ne plictisim în Paradis;eu nu ºtiu ce înseamnã asta, dar dacã preferãmInfernul, e pentru cã acolo e ceva de fãcut, de luatde la capãt, ceva care te face sa fii pentru sauîmpotrivã, deºi nu neapãrat despre asta e vorba.Bucureºtiul e un oraº martirizat, asasinat, de cândultimul constructor, Ceauºescu, a vrut sã schimbeaxa oraºului. Se vede cu ochiul liber ce-a facut. ªipoate cã peste douã secole se va spune ca nici nue chiar aºa de rãu. E un oraº fãrã suflet, dupã pã-rerea mea. Un oraº care ºi-l cautã ºi tocmai deaceea îl simt martirizat, ca o " bocca dell'inferno ".E tot timpul în flãcãri, într-un fel: arde neîncetat,arde din cauza oamenilor care locuiesc acolo. Credcã oamenii care locuiesc în Bucureºti, nu prea ºtiuunde locuiesc. ªi nu fac referinþe absurde, devreme ce trãiesc acolo de cincisprezece ani, fãrã afi un tip care se plimbã în Rolls-Royce prin oraº;dimpotrivã, merg peste tot pe jos, cu metroul, cutramvaiul, taxiul. Cu tot ce e mijloc de transport,în afara bicicletei, pentru cã sunt aºa de multegropi... ªtiu despre ce vorbesc deci. Cunoscnoroiul din Bucuresti: e totuºi o umilinþã sã ai tottimpul pantofii ºi pantalonii plini de noroi. Maiales pentru o capitalã europeanã. E, aºadar, unoraº care încã se cautã ºi care, pentru asta, con-struieºte la ora actualã tot mai multe clãdiri de sti-clã, cãci ce e sticla dacã nu efemerul, strãlucireamatã, sã zic asa, sau mai degrabã, reflectareasoarelui în sticlã? Nu e doar faptul cã strãluceºte,cã sare în ochi, mai e ºi oglinda, narcisismul, iar osocietate care devine narcisistã, îi uitã pe ceilalþi sie sortitã pieirii ºi, nu în ultimul rând, Bucureºtiulnu are un mare fluviu. Cred cã este singura capi-talã europeanã care nu are fluviu. Glumim peseama lui Ceauºescu, ºi eu o fac de altfel, deºi e

mai mult un râs amar întrucât a fost totuºi unregim care a distrus enorm -- dar vroiam sã spuncã vroia sã aducã Dunãrea la Bucureºti. Sã pre-supunem cã ar fi reuºit s-o facã; n-ar fi fost pânãla urmã chiar atât de stupid. E trist de zis, dar cufirul de Dâmboviþa pe care îl avem, e foarte plã-cut, însã nu e un fluviu. Când mergi la Paris, eSena, la Londra, Tamisa, la Budapesta, Dunãrea, laViena, la fel etc. Orice mare oraº are un fluviu, înafarã de Bucureºti. ªi tocmai de aceea trebuie sãarate altceva, iar pentru moment, nu e deloccazul. E un oraº prea dezorientat. Bucureºti, monamour: pãi da, dragostea mea, cãci nu ºtiu cum seface cã râmânem în România. E un fel de virusbizar, avem un soi de afecþiune pentru tot cerãneºte. Pentru ce e curat, nu simþim acelaºi lucru.În schimb, pentru ce e murdar, pentru ce doare,un fel de tandreþe ia formã, aºa… ºi chiar dragostedeºi amestecatã cu urã. De câte ori n-am spus cãm-am sãturat de þara asta ºi cã mã car! ªi nu amplecat. Scrisul, literatura, entuziasmul, oameniicare plutesc în acest nisip miºcãtor* m-au determi-nat sã rãmân. Cam asta e, Bucureºti, monamour…

-- Sã revenim la editura EST…-- Nu e vorba de editura EST, ci de EST

Samuel Tastet Editeur! Nu e deloc acelaºi lucru.De ce? Pentru cã EST vine dintr-un vis pe carel-am avut în '85, un vis cu care m-am pomenit…

-- … de unde jocul revelator de cuvinte.-- De fapt, jocul de cuvinte este cu totul ºi cu

totul absurd ºi nici mãcar nu e un joc de cuvinte.Pur ºi simplu, în visul respectiv, am vãzut cumsoarele rãsare la est ºi mi-am spus, în vis: " Est eEditura Samuel Tastet ". Nu e aºadar editura EST,ci EST- Samuel Tastet Editeur.

-- De acord. Spuneþi deci: "trãiesc în EuropaOrientalã la Bucureºti, unde zi de zi o altã limbã eîn mine, de cinci ani." De fapt, Samuel Veis, alterego-ul dumneavostrã poetic, o zice. Sã fi fost insta-larea la Bucureºti, pentru dumneavostrã, ºi unpariu lingvistic?

-- Nu, nu prea mi-am dat seama de asta. ªansamea a fost cã þara asta era foarte francofonã -- zicera, pentru cã ºi astãzi mai este, dar ceva maipuþin. Eu am ajuns acolo fãrã sã ºtiu un cuvânt înromânã ºi am cunoscut persoane care înþelegeauºi/sau vorbeau franþuzeste. A fost destul de simplupentru mine. N-am simþit nici un fel de provocare.Mai mult decât atât, limba mi-a vorbit imediat, casã zic aºa. M-am simþit în largul meu cu limbaromânã. Nu am avut dificultãþi majore. Nu m-amsimþit frustrat din cauza limbii. Dovada e cã lacincisprezece zile dupã ce-am ajuns, m-am hotãrâtsã lucrez acolo, sã-mi continui mai degrabã acolomunca editorialã ºi nu în Franþa, unde mã plic-tiseam, dispãrând entuziasmul ºi, din pãcate, vre-

murile pe care le trãim îmi confirmã acest fapt,deºi pe undeva, existã întotdeauna ceva entuziasm.Dar mi se pãrea cã în România entuziasmul eramai concentrat ºi cã era ceva de construit. Cevadiferit, "nou", cum prea bine o spune Baudelaire înInvitaþie la cãlãtorie. Nu am resimþit aºadar nici oformã de provocare. Desigur, ne simþim uneoritulburaþi, când plecãm într-o altã þarã ºi trecem lao altã limbã; "o altã limbã e în mine". Aºa este.Într-adevãr, asta obligã la o formã involuntarã dereflecþie, dar tocmai asta spun în textul respectivºi anume cã poetul e întotdeauna între douã limbi.A lui ºi a celuilalt. Iar eu trãiesc aceasta condiþieîn limba mea maternã, franceza ºi, în a celuilalt,româna, în aºa fel încât pânã la urmã se poateprobabil uita care dintre ele e mama celeilalte. Sãtrãieºti între douã limbi, e un lucru care întãreºteo condiþie poeticã, cu atât mai mult cu cât dacãn-aº fi putut sã intru în limba asta ºi sã mã lasposedat de ea, n-aº fi putut fi editor. E cât sepoate de clar.

-- Iar editorul, ºtia el cã atunci când încearcã sãfacã în aºa fel încât fiecare carte sã fie un eveni-ment, poate sã atace anumite gusturi ale libertãþii?

-- Ah, vrei sã vorbeºti despre povestea cu cen-zura? Despre marele editor, filosoful Liiceanu!...

-- ... ªi legãtura cu gustul libertãþii?

-- E problema lui, nicidecum a mea. Eu încercsã fac în aºa fel încât fiecare carte sã fie, într-ade-vãr, un eveniment. Ce înseamnã asta? Fiecarecarte publicatã încearcã sã-ºi arate valoarea astfelîncât sã poatã fi luatã în primire de cititor înmodul cel mai bun cu putinþã. Nu sunt pentruproducþia industrialã, pentru publicarea a doua,trei cãrþi pe zi. Nu am nimic împotriva celor careo fac, daca sunt capabili sã o facã bine, dar ºtiu cãîn România, nu existã prea mulþi traducãtori decalitate. Când facem 300-400 de volume pe an, nuprea vãd unde sunt marii traducãtori aici.

-- Dar era vorba de o problemã de difuzare,dacã am înþeles bine?

-- Ca sã revenim la povestea asta, da, chiardespre asta e vorba, adicã Humanitas are o reþeade librãrii, vreo cinsprezece. Noi lucrãm cu optzecide librari dintre care cincisprezece de laHumanitas ºi "Conducere de Sus" *, pentru cã astami s-a spus la telefon, refuzã în continuare sãdifuzeze cartea Alexandrei Laignel-Lavastine pentrusimplul motiv cã sunt în ea revelaþii despre doiautori importanþi ai acestei edituri care se numescMircea Eliade ºi Emil Cioran -- pentru apartenenþaprimului la Garda de Fier, precum ºi pentrusustinerea perfidã, pânã în ultima zi de viaþã, aregimului antisemit, cât despre al doilea, pentru

“Bucureºti, mon amour...”

interviu

De vorbã cu Samuel TastetSamuel Tastet este editor, poet, fotograf, actor. În 1976, înfiinþeazã, la Paris, editura Vrac, care din 1985 îºi schim-ba numele în EST- Samuel Tastet Editeur. În 1990, editura cu acelaºi nume (www.esteditura.ro) îºi mutã sediul laBucureºti unde se impune imediat pe piaþa editorialã prin calitatea cãrþilor publicate. În 1992, ia, ca editor, premi-ul AER (Asociaþia Editorilor din România). Cãrþile sale se vând prin reþeaua de librãrii FNAC, cea mai importantãdin Franþa. Ca fotograf, a publicat în acelasi an 5 bis, rue de Verneuil, carte scoasã în 3000 de exemplare ºi epuiza-tã în câteva luni. O carte cu 56 de fotografii în care sunt suprinse grafitti inedite de pe zidul hotelului particularal celebrului cântãreþ francez Serge Gainsbourg. Dupã nenumãrate expoziþii la Paris, la galeria Christian Siret ºi înalte câteva oraºe din Franþa, expune, în 2002, la Cluj-Napoca, sub pseudonimul Samuel Veis. Cu acelaºi pseudo-nim va semna, în acelaºi an, volumul de versuri La parole inanimée rehaussée de huit cryptogrammes de l'auteur,EST-Samuel Tastet Editeur, Bucuresti, 2002. Anul 2000 va marca ºi începutul unei cariere de actor în filmulOccident , al lui Cristian Mungiu. În 2005, a luat premiul Paul-Louis Desternes al Universitãþii "François Rabelais",Tours, Franþa, pentru publicarea, în ediþie bilingvã a operei lui Paul-Louis Courier. Etern calator, Samuel Tastettrãieºte astãzi la Bucureºti. Deviza editurii sale e: "pentru ca fiecare carte sa fie un eveniment". (Marius Voinea)

à

24 TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

24

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

sprijinul pe care i l-a acordat lui Hitler în tinereþe.E treaba lui. Cred însã cã a comis o greºealã gravãpentru cã, fãrã doar ºi poate, atunci când eºti oediturã a "bunului gust al libertãþii", ar trebui vãzutdespre ce gusturi e vorba. Cele care nu îl deran-jeazã pe el, ºi aici avem de-a face cu o problemãdestul de gravã de vreme ce acest om este înacelaºi timp editor ºi preºedinte al AsociaþieiEditorilor din România. Un editor cenzureazã unalt editor. Nu s-a mai pomenit aºa ceva decât înþãri dictatoriale. Da, am întâlnit asta în dictaturã.

-- Nu trebuie poate sã uitãm cã Liiceanu a fostaproapele unui anume Constantin Noica, desprecare Alexandra Laignel-Lavastine a scris o tezã dedoctorat…

-- Da, cred cã e ºi o chestiune de persoane.Lavastine a deranjat multã lume; de exemplu, pecelebra Marta Petreu care se crede împuternicitãcu toate drepturile asupra României, când nupoate fi vorba de aºa ceva. Poate sã spunã ce vreadoamna Marta Petreu. Avem toate documenteledespre ea pentru a spune ce n-a fãcut ºi ce a fãcut.Existã o gelozie, desigur, pentru cã Alexandra-Laignel Lavastine, care nu e de origine românã, adepus o muncã enormã pentru România. ªi nu eorice fel de muncã, e vorba de gândire. Ticãlosulcare a scris toate articolele în 22, tocmai amdescoperit cã a fost informator la Securitate (ºi-atrãdat timp de douãzeci de ani cel mai bun pri -eten, un scriitor cunoscut la fel de bine în Franþaºi în România), iar Lavastine, pe vremea luiCeauºescu, l-a ajutat pe acest individ în Franþa ºiîn Germania. Ceea ce deranjeazã, e cã Lavastinenu e româncã ºi cã, pe deasupra, e femeie. Cumeditura mea deranjeazã, poate, pentru cã suntfrancez ºi de ce mã amestec!? Cu ce drept publiccãrþi despre anumiþi români ºi nu oriºicare!..

-- Sã trecem acum la lucruri mai nostalgice. Aþifost într-o vreme, " prietenul esenþial ", pentru aprelua formula lui René Char, al Marianei Marin.Cum era ea în viaþa de zi cu zi?

-- Nu existã cotidian în poezie. E tot timpulreînnoit. Au fost cinci ani de poezie, în toate sen-surile termenului. În stilul Verlaine-Rimbaud, iatã!Avea ceva din povestea lor. Deºi nu era doar asta,totuºi. Era ca ºi cum eu aº fi fost homosexual ºimi-ar fi plãcut femeile ºi ea ar fi fost homosexualãºi i-ar fi plãcut bãrbaþii. Se potriveºte foarte binecu cuplul Verlaine-Rimbaud, nu-i aºa?...

-- … ºi celebra poveste cu aragazul care mergeaîncontinuu?

-- Ah da, era un frig teribil. Nu era caldurã. '90-'91. '92 era poate ceva mai bine, deºi apa era la felde galbenã în cadã. Aprindeam cele patru ochiuride la aragaz ca sa ne încãlzim în apartamentul dinBarajul Bistriþei* , aproape de Poarta Patru* undeeste o uzinã de armament, la Bucureºti. Cu plopulîn faþã. Scrisese un poem foarte frumos, de altfel,Etajul cinci *. Cotidianul nostru era, pãi, sã gãsimapã mineralã. Era formidabil. Când gãseam,cumpãram în cantitãþi industriale. Cumpãram câtecinzeci de sticle o datã, de vreme ce era un produsrar… Erau multe cutremure, pe vremea aia, ºi, peurmã, era poezia în permanenþã. Vedeam multãlume, mulþi prieteni, mulþi poeþi, oameni nebuni,era ºi multã bãuturã. ªi asta e tipic þãrilor din Est.Când nu ai nimic ºi totul þi-e interzis, bei.

-- ... existã flagelul rus, la origine!?

-- Da, poate cã vine de-acolo. Dar cred cã edestul de specific estului: merge din Polonia pânãîn Republica Cehã, trecând prin Ungaria ºi prinSerbia. Dar e posibil sã fi fost un pic de influenþãrusã. Mariana era un înger. Un înger ºi un demon,în acelaºi timp. Poezia ei e impregnatã de fru-museþe, de raritate. Era o voce. Nu triºa cu cuvin-tele. Nu era cineva care sã fabrice fraze, ea leexpulza mai degrabã. ªi asta era extrem de impor-tant. Era aºa ºi în viaþa de toate zilele. ªi era fru-moasã. O fiinþã frumoasã care, îmbãtrânind, se

distrugea. S-a urâþit deºi, în tot ceea ce puteaapãrea ca o formã de urâþenie, era ceva mãreþ, fru-mos. Cazul Beckett, de pildã, care era foarte fru-mos, când era tânãr. Avea ceva aparte, o carismãdeosebitã. Iar Mariana era exact aºa. Când amvazut-o pentru prima datã blondã, am simþit cãera ceva foarte grav. Nu mai eram împreunã decâþiva ani buni ºi nu prea apreciasem asta. Mi sepãrea cã nu i se potriveºte deloc. Era ceva morbidîn chestia asta. De altfel, ultima ei carte are untitlu foarte frumos Mutilarea artistului la tinereþe.Era tocmai dorinþa de a se distruge, dar nu o dis-trugere cum suntem obisnuiþi sã vedem. Era încer-cuitã de niºte tineri care erau interesaþi de poeziaei, mai mult decât ei puteau s-o intereseze. Eratotuºi foarte stapânã pe sine, ceea ce era firesc.Securitatea a câºtigat. A omorât-o, cu alcoolul,pentru cã pe vremea aia era bine sã bei ca sã fiiluat drept nebun. Aºa, Securitatea te lãsa în pace.Credea ca eºti beþiv. Au intrat toþi în jocul ãsta.I-o spusesem, de altfel. De când a murit,Bucureºtiul e ciudat pentru mine. Eram totuºidespãrþiþi de opt ani. Nu mai am aceeaºi privire,adicã nu mai eram împreunã, dar ºtiam cã eacolo. Era ceva din ea acolo. Chiar ieri, eram laParis ºi mã plimbam plin locuri pe unde fusesemcu ea. E ciudat. În sfârºit, te pune pe gânduri.

-- ªi mie mi se pare ciudat sã vã aud vorbinddespre asta, pentru cã îmi amintesc cã în 5 bis,rue de Verneuil , e o imagine cu ea, dacã nu mãînºel…

-- Da, o imagine fugitivã. S-a fãcut cât se poatede natural. Mulþi au crezut cã e vorba de JaneBirkin. E drept cã vroia cu orice preþ sã participe,sã scrie un text în cartea asta. Nu-i cerusem nimic.Imaginea aia a fost ca ºi cum ceva dispãrea întremine ºi ea ºi, pânã la urmã, n-a dispãrut. Cred cãvom ºti peste câþiva ani cine a fost. Cei din gene-raþia ei ºtiu, desigur. Trebuie spus ºi cã era multãgelozie. Faptul cã era publicatã în frantuzeºte, de-ranja multã lume. Am cunoscut România datoritãei, datoritã scrisului ei. Am ajuns în Româniadatoritã poeziei. Poeziei EI. De fapt, una dincãrþile pe care am publicat-o fãrã s-o cunosc senumea La intersecþia marilor drumuri comerciale .Ce simbol!... ªi când am publicat cartea asta,ºtiam cã se va întâmpla ceva în viaþa mea. Aveamaºadar acelaºi regim de instinct animalic. Trãiamîntr-un mod foarte animalic. ªi ea era totuºi ofiinþã rarã. Aº putea spune mai multe, dar n-o sãmai ai spaþiu, pe urmã.

-- De vreme ce vorbim despre oameni la careþineþi, ce v-a marcat la omul ºi scriitorul AlexandruVona care ne-a pãrasit de curând?

-- Prima datã când am citit cartea lui Vona înfrancezã, carte pe care aveam s-o editez mai apoi,am fost practic în stare de levitaþie. Scrisul lui areo putere fantasticã. A scris cartea asta în foartepuþin timp. S-a închis într-o camerã - de undeFerestre zidite-, fratele lui cânta la pian lângã el ºia început sã scrie. Avea 22, 23 de ani. A scris-odintr-o suflare. Cartea m-a pus în transã, nu ºtiuexact de ce tip. O transã a memoriei, o transãînspre anumite lumi. A fost scrisã chiar înainte deevenimentele din '47, comuniºtii au venit atunci laputere - manuscrisul, cum se ºtie, a fost ascuns ºiregãsit dupã 50 de ani. A ratat de puþin sã publicela Gallimard în anii '50, dar un " inconºtient " caretradusese cartea, a fost cauza refuzului. Cunoscnumele " inconºtientului ", dar n-o sã-l spun.

-- … Reichmann?

-- Nu, de data asta, n-a fost el. E un prietende-al lui. Un poet de calitate, totuºi, dar un tra-ducãtor prost. N-a fost sã fie. Dar Vona era unarhitect al cuvintelor ºi a devenit arhitect ºi înviaþa de toate zilele. Vona, da, datoritã lui carteamea a ieºit. La parole inanimée . El m-a îndemnatsã o public. O scrisesem de vreo douãzeci de aniºi i-am pus-o în mânã, aºa, din întâmplare, sã-i cerpãrerea, pur ºi simplu, ºi mi-a spus cã trebuieneapãrat s-o public. Fãrã sã mã îndemne s-o fac,

n-aº fi fãcut-o. A fost deci un element motor. Darel era într-o cãutare perpetuã a identitãþii, a uneilumi proprii. S-a nãscut în România dintr-o vechefamilie de evrei spanioli care a plecat în timpulInchiziþiei ºi s-a regãsit pe urmã în România, înTurcia… Iar în Ferestre zidite se poate citi printrerânduri, ceea ce am citit în Kafka: de ce sã exiºti?Dacã ar fi continuat sã scrie, ar fi luat cu singu-ranþã premiul Nobel, pentru cã e o carte care, încele din urmã, încã n-a fost cititã. A avut un suc-ces foarte relativ, dar va reveni în forþã. Ca anec-dotã, fãcea parte din familia lui Canetti, chiar dacãtrebuie poate sã n-o spun. Nu asta îl face pe om:Vona e Vona. Îl chema Samuel, în plus: " cel cares-a numit ". În sfârºit, o spun în glumã, dar existã,ºi la el, un fenomen al numirii. Dar m-am îndepãr-tat de întrebare…

-- Nu, nu foarte mult… Amintirea cea mai pu-ternicã a omului ºi scriitorului Alexandru Vona.

-- Era ºi una ºi alta adicã, într-adevãr, omul ºiscriitorul erau strâns legaþi. Formau un tot. ªi erageneros. Îl asculta pe cel de lângã el, lucru destulde rar pentru un scriitor. Înþeleg, un scriitor arenevoie sã fie ascultat. Baudelaire l-a ascultat peEdgar Allan Poe vreme de zece ani. Avea totuºi undefect teribil care era în acelaºi timp o calitate:indecizia, îndoiala. Mi-a spus cã e o boalã teribilãla el ºi îl înþelegeam: tot timpul nehotãrât, tot tim-pul pãtruns de îndoialã. Era de acord cu o decizieºi a doua zi, îºi schimba poziþia. Câteodatã chiarºi dupã o orã. Era teribil, terifiant, chiar dacã ºifaptul ãsta avea farmecul lui! Doar cã nu prea tre-buia sã intri în jocul lui, pentru cã putea sã tescoatã din minþi.

-- Sunteþi poet, fotograf ºi de câtãva vreme, aþiînceput o carierã de actor în România. Ne puteþispune câteva cuvinte despre asta?

-- Toþi cei care urmãresc cinematografiaromâneascã de autor, ºtiu cã am avut un rolimportant în fimul Occident care a fost premiat lafestivalul de la Cluj. Un film care a deschis o calecare mã atinge, care îmi place. Altfel, tocmai amfilmat cu Peter Cãlin Netzer (adorabil) ºi cu IoanCãmârzan, un tip formidabil. A facut rolul pentrumine. El e cu adevãrat un poet. Are un mod de alucra cu oamenii care îmi place nespus de mult. ªio distanþã, o privire, o liniºte. Mai ales cã amprimit rolul din întâmplare. Am trecut pe la el ºimi-a zis: uite! ªi, încet-încet, totul a mers de lasine. Un rol mic dar al naibii de dens. Cinema-ul euna din marile mele pasiuni. Sã fii actor e ca ºicum ai fi un pic scriitor ºi invers, pentru cã unscriitor trebuie sã intre în pielea personajelor sale.Iar un actor care intrã în pielea personajelor saledevine scriitor pentru cã trebuie sã se punã înpielea celui care a facut povestea. Existã deci olegãturã între ei. Dar e adevãrat cã pentru mine eo plãcere sã fac cinema ºi, da, mai e modul meuleneº de a scrie. Scrisul e ceva foarte exigent ºicând faci cãrþile altora, þi-e greu sã faci propriacarte. Dar eu prefer încã sã fac cãrþile altora.Foarte de departe, desigur.

-- Trãiþi între douã literaturi. Spuneaþi cândvacã sunteþi podul dintre ele. Cum vedeþi literaturaromânã în comparaþie cu alte literaturi?

-- Trebuie sã evolueze. Literatura românã e oliteraturã în viitor. De doi, trei ani, s-a nãscut onouã generaþie care va scrie, va produce cãrti. ESTa publicat recent una care pare sã-i tulbure pemulþi, de vreme ce se vinde destul de bine (Bãgãude Ioana Bradea). Nu faptul cã e vândutã conteazãci cã e cititã. Informaþia a trecut din gurã în gurã,pentru cã, practic nu am fãcut publicitate ºifenomenul continuã încã. Cu atât mai bine pentruautor ºi pentru literatura românã mai ales.Literatura românã e o literaturã în devenire.Trebuie, desigur, ca pentru asta sã existe editoridemni de acest nume, sã suporte aceastã muncã,sã o facã cum trebuie, sã aibã curajul sã publice,sã-ºi asume anumite riscuri, cum se zice. Trebuieºi sã cãutãm sã descoperim autori. În privinþa

à

ÎntâlniriLa familia Pop am ajuns printr-o terþã per-

soanã binevoitoare, cu aparenþã ingenuã, cãutândoameni plecaþi la muncã în strãinãtate. În primulrând, persoana în cauzã este posesoarea celor maialbaºtri ochi pe care i-am vãzut de ceva vreme.Ochii vin în contrast cu o piele de culoarea pier -sicii coapte. Nici un rid. κi oferã ajutorul cubunãvoinþã. În care scop se apropie ºi îºi sprijinãmâinile cât douã cazmale pe gard. Se prezintã.A fost pãdurar vreme de douãzeci de ani ºi ºtie,,cum îs chestiile astea". Facem cunoºtinþã.Numele meu îi evocã propriile studii de istorieanticã. Am numele unui împãrat roman, îmispune. Îndrãznesc sã-l corectez. Horaþiu a fostdoar un poet. Da, vine replica, dar ºi Nero a fostpoet ºi împãrat ºi tiran. La un asemenea argu-ment imbatabil nu mai ai ce spune. Iar pânã lainformaþiile cerute mai e. Am fost avertizaþi cã,,îs bãut puþin", aºa încât trebuie sã fim îngã-duitori. Dar, din moment ce suntem de laJurnalism, avem dreptul la un expozeu de unsfert de orã despre Academia Caþavencu .Interlocutorul nostru e abonat fidel. Aºa încâtideile zboarã, se încruciºeazã, þâºnesc de unde nute aºtepþi. Pãcat cã uneori coerenþa internã e dis-trusã de câte un ,,stai sã-þi zâc"!

Pânã la urmã am ajuns la familia Pop, printr-uninstalator ieºit din casa amfitrionului dupã scule.În drumul sãu ºerpuit pe uliþã ºi-a adus aminte defamilia Pop, cea cu ºase copii, din care cinci ple-caþi la muncã în strãinãtate. Pe moment, doi din-tre fii sunt acasã. Însã e doar ceva temporar, pen-tru cã pânã în septembrie vor pleca. Tot acasã eºi una din fete. ªi ea cu bagajele fãcute pentruAustria.

Primul contact l-am avut chiar cu emigraþii,mai precis cu cei doi bãieþi, Victor ºi Ovidiu. Aicitabloul se limpezeºte. Copiii familiei Popformeazã o diasporã împãrþitã, pe sexe, între douãþãri total diferite. Bãieþii lucreazã, toþi trei, înSpania, în timp ce prima dintre fete e stabilitã înAustria încã din 1991. Cele douã surori ale eipleacã la sora lor pe rând, prin rotaþie.

Vârsta limitã la care are loc plecarea pare a fi20 de ani. Victor are 24 de ani, ºi lucreazã depatru ani în Spania. Ovidiu are 22, ºi pleacã dedoi ani afarã. Pânã la un punct, experienþele lorsunt asemãnãtoare. Împreunã cu al treilea frate,locuiesc ºi muncesc în aceeaºi localitate, Vinaros.Au lucrat, la început, la negru. Mai ales în agricul-turã, la cules de mere sau de portocale. Salariulera cel minim, dar suficient pentru a trãi decent,crede Ovidiu. Uneori, cum ar fi în cazul culesuluide portocale, se puteau câºtiga ºi 700-800 de europe douã sãptãmâni. Însã aceste douã sãptãmânierau singurele din an în care culegãtorii de porto-cale erau necesari. Dupã aceea, trebuia sã îþigãseºti alt loc de muncã, tot la negru.

Ulterior, destinele celor doi par a se diferenþia.Victor ºi-a gãsit un serviciu legal, dupã un an dela venire. Aici, venitul e cam de 1100-1200 europe lunã. Are acum un statut, este considerat unom de bazã, pe care diferitele concedieri în masãnu îl mai privesc. Ovidiu munceºte, deocamdatã,tot la negru. A început în domeniul renovãriiapartamentelor, iar acum e la o firmã de designvestimentar. În general, ambii fraþi apreciazãclima hispanicã, ambii au învãþat repede limba.

Pãrerile lor despre spanioli diferã, în funcþie deexperienþele avute. Victor are o pãrere bunãdespre ei, pentru cã, la muncã egalã, nu fac difer -enþe între imigranþi ºi localnici. Ovidiu, dim-potrivã, îi considerã foarte rasiºti, o trãsãturã pecare Victor le-o rezerva austriecilor. De la unpunct, însã, poveºtile celor doi fraþi variazã evi-dent. Victor ne vorbeºte mai mult despre expe-rienþa lui ca muncitor, despre cele ºase zile demuncã pe sãptãmânã, despre stereotipia vieþii dezi cu zi ,,acelaºi orar, acelaºi orar, de parcã eºtimaºinã". Ovidiu povesteºte despre partea maiîntunecatã a vieþii spaniole, despre tentaþiile ei,despre drogurile cu care a fost îmbiat ºi cum arezistat presiunilor de a le încerca. Poþi face rapidbani transportând câte douã kg de cocainã peruta Barcelona-Valencia, pentru 500 de euro trans-portul.

Dar, se grãbeºte sã adauge, în timp ce mamaintrã pe uºã, nici nu s-a gândit sã accepte. Apoine povesteºte cu humor despre pãþania avutã pecând lucra la decorarea apartamentelor. Una din-tre cliente, o femeie columbianã, creºtea o plantãde coca, cicã în scopuri decorative. Copiii ei ofoloseau pentru scopul îndeobºte cunoscut, înmodalitatea popularizatã de indienii sud-ameri-cani: mestecau frunzele. Când stãpâna plantei aobservat frunzele smulse, a fãcut scandal, acuzân-du-l pe Ovidiu cã se drogheazã. N-a vrut în rup-tul capului sã creadã cã responsabili ar putea fialþii. ªi uite aºa, dacã e sã-l credem pe Ovidiu, s-apus capãt unei cariere promiþãtoare de décor.

În familia Pop la putere e matriarhatul. Clanule condus cu mânã de fier de mamã, Eudochia. ªinu e o simplã figurã de stil. Nu e doar orgoliulunui pãrinte ce acoperã o autoritate iluzorie.,,Copiii din cuvântul meu nu ies" spune EudochiaPop cu mândrie. Iar spusele ei sunt confirmate, înlipsa ei, de fiecare dintre progenituri.

Prima noastrã întâlnire n-a început promiþãtor.Vorbeam cu bãieþii în bucãtãrie când în încãpere aintrat Severitatea însãºi. Mai târziu aveam sãaflãm cum o cheamã de fapt. O figurã austerã,între 50 ºi 60 de ani. Ochi întunecaþi, strãjuiþi dedouã sprâncene încruntate. Încercãrile noastre dea ne explica prezenþa acolo au fost tãiate scurtprintr-un ,,nu mã intereseazã!". Abia mai târzium-a lãmurit de ce. Fusesem luaþi drept misionarisectanþi, veniþi sã facã prozeliþi, din cei ce bat lauºa oamenilor. Culmea, eram tot doi, ca ºi respec-tivii.

Pentru cã, trebuie sã ºtiþi, bãiuþenii suntoameni extraordinari, deschiºi, prietenoºi, dar…!Tensiunile interetnice par sã-i ocoleascã, poate ºipentru cã mulþi din locuitori au strãmoºi din maimulte etnii…dar! Atât româna cât ºi maghiarasunt vorbite în mod egal de ambele etnii… dar!Confesiunile tradiþionale, ortodocºi, reformaþi ºicatolici se respectã ºi chiar se amestecã… dar!Existã o anatemã: sectanþii. În aceastã categorieintrã iehoviºtii, neo-protestanþii, cei ce neagãsfinþenia Fecioarei Maria, cei care scriu numele luiMesia cu un singur ,,I". Pentru aceºtia, bãiuþeniiau niºte comentarii deloc mãgulitoare...

În rest, crucile ºi troiþele ce apar ici ºi colo pedealuri ºi în grãdini, ca ºi cele douã capele, confir -mã fervoarea religioasã a acestei comunitãþiminereºti. ªi, pentru a nu-l ofensa pe Dumnezeu,

25

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

25TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

Bãiuþ Horaþiu Damian

reportaj & antropologie

à

României, cred cã marii scriitorii - sunt poate uniicare s-au nãscut deja -- nu vor fi recunoscuþi decâtîn douãzeci de ani, pentru cã, din pãcate, existã oîntreagã culturã din afarã care trebuie digeratã. Mãgândesc la o generaþie de tineri scriitori de azicare vor da un loc literaturii române. Dar e nevoiede douãzeci de ani. Nu e chiar aºa de mult.Acum, sunt doar pâlpâirile a ceva. A existat o li-teraturã românã în timpul lui Ceauºescu care adurat puþin dupã, dar astãzi ne dãm seama cã nurãmâne mare lucru din ea. Se poate vedea ºi înFranþa dezastrul total al literaturii francezeactuale: din ºase sau ºapte sute de autori -- douãsute de autori noi, mi s-a spus -- câþi rãmân? Nicimãcar unul, poate. Dar aici e vina producþiei. Enevoie de pasiune, de cãutare, de dorinþã de lec-turã.

-- Dar am avut un pic din toate astea. Mulþiscriitori români au fost traduºi fãrã sã poatã însãsã se facã cunoscuþi în strãinãtate. Sunt totalobnubilaþi, inexistenþi în ochii unui cititor francez:iau cazul pe care îl cunosc mai bine.

-- Da, bineînþeles, sunt referinþe. ªi aici, avemde fãcut o întreagã muncã de reabilitare. Vompublica cât de curând, cu Maurice Nadeau, Laréhabilitation du rêve (Reabilitarea visului)1, dupãun poem al lui Dimov- cred-, o carte cu toþi poeþiide avangardã care au fãcut practic dadaismul ºi oparte a suprarealismului. Autori total necunoscuþi,în afara lui Tristan Tzara ºi a lui Gherasim Lucacare dacã au devenit cunoscuþi, e pentru cã auvenit în Franþa. Toþi cei care au rãmas dincolo,s-au stins, fiind ºi înghesuiþi de regim. Eu luasemîntrebarea ta în viitor ºi pentru astãzi. Dar maitrebuie pentru asta ca ºi þara, ministerul culturii-deºi nu-mi prea place sã vorbesc despre aparate destat - sã-ºi facã cunoscutã literatura cum o fac þãrica Franþa, Germania, Spania, Danemarca,Portugalia. Iar în România, asta e o gravã pro-blemã. Dar se poate face ºi cred cã dacã, îndouãzeci de ani, o muncã realã e fãcutã de editoriºi reuºim sã traducem vreo zece-cincisprezeceautori de calitate, literatura românã îºi va gãsilocul. Fãrã nici o îndoialã.

-- Cum am vãzut la librãria Boîte á livres de laTours, Scrisorile din Franþa ºi din Italia ale luiPaul-Louis Courier , apãrutã la EST, aº vrea sã ºtiupe unde sunteþi cu ultimul volum?

-- Plãnuim sã facem un fel de micã trilogie,fãrã ca, de fapt, sã fie una: trei cãrþi de Paul-LouisCourier publicate pentru prima datã în românã; încea de-a treia e vorba de douã traduceri aleautorului despre echitaþie ºi cavalerie. E planuitãpentru a 180-a comemorare a dispariþiei scriitoru-lui. Credem cã va ieºi înainte de 10 aprilie. Carteava cuprinde, în interior, ºi un caiet special dedesene fãcute de un artist român pe care îlcheamã ªtefan Cãlãraºanu. Un caiet de 16 paginide desene cu cai. Poate vom ºi expune acestedesene. O sã vedem. Cartea va fi tradusã de IrinaMavrodin care, trebuie reamintit, e cea mai maretraducãtoare de limba francezã din România ºi,lucru rar, e capabilã sã traducã ºi în sens invers.Va fi, fãrã doar ºi poate, ºi un text al doamneidespre arta traducerii -- ce înseamnã sã traduci? --ºi va fi prefaþatã de Daniel Leuwers. Totul în bi-lingv pentru a termina ciclul pe care ne propus-esem sã-l facem despre Paul-Louis Courier. Camast-ar fi. Cã tot se ex-terminã caii (nu-i aºa?), noio vom termina într-un mod cavaleresc.

-- Vã las ultimul cuvânt, pentru încheiere…

-- Pãi, ultimul meu cuvânt ar fi: Bine v-amgãsit!

nInterviu realizat ºi tradus din limba francezã de

Marius VoineaNote:* În românã în original1. De fapt, S. Tastet se referã la articolul-manifest al

lui Geo Bogza, publicat în Unu, an IV, nr. 34, martie1931.

26 TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

26

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

credincioºii au reuºit, cu aproape douã secole înurmã, sã treacã peste deosebirile religioase ºi sã seroage în acelaºi lãcaº. De la 1818 ortodocºii ºiromano-catolicii oficiazã în aceeaºi bisericã,alternând slujbele.

Credinþa e prezentã ºi în casa Eudochiei Pop.Într-un colþ al spaþioasei camere în care discutãmse aflã o respectabilã colecþie de icoane, crucifixeºi medalioane dedicate Fecioarei Maria ºiMântuitorului. Gazda ne precizeazã cã e credin-cioasã. Cât despre preoþi? ,,Tãþi îs corupþi, pânã ºipreoþii!" ºi astfel þâºneºte la suprafaþã problemacorupþiei. Ea îi afecteazã pe toþi locuitorii, nu edoar o þâfnã a Eudochiei. Revine în spusele tutu-ror celor cu care am vorbit. Cele mai elementarenecesitãþi sunt supuse unor dãri neoficiale, darextrem de împovãrãtoare. Rarele angajãri se fac pepile ºi cu bani mulþi. ªi doamna Pop îºi trece înrevistã experienþele proprii în domeniu: cum aîncercat sã-ºi angajeze pe cutare fiu la exploatare,pe altul la brutãrie, ,,ºi nu s-o putut!". În general,din ºase copii, nici unul nu a putut sã-ºi gãseascãun loc de muncã în Bãiuþ. Aminteºte de una dinfiice, absolventã de facultate. Dupã ce ºi-a câºtigatpostul prin concurs, s-a prezentat la ºcoala dintr-ocomunã apropiatã pentru a constata cã locul eraocupat, ilegal, de o altã persoanã. ªi ocupat arãmas pânã în ziua de azi.

Un alt laitmotiv în spusele ei: cã înainte eramai bine, înainte însemnând pânã în 1989. Nu eo opinie izolatã. Am întâlnit-o ºi la ceilalþi local-nici cu care am vorbit. Mã gândesc în ce mãsurãe vorba de nostalgie ºi în ce mãsurã e o pãrereîntemeiatã pe simpla comparaþie. Oare sã regretelocuitorii Bãiuþului cozile de altãdat'? Telejurnalelecu Odiosu' ºi Sinistra? Programele TV de douãore? Sau poate ar trebui sã ne întrebãm cât deincompetenþi ºi penibili au fost guvernanþii dedupã '89? La urma urmei, cât poate fi de greu sãdepãºeºti prestaþia guvernãrilor din anii '80?

Au trãit la început într-o casã de lemn, sus pedeal. Casa trainicã de piatrã în care discutãmacum a fost construitã din salariul soþului, cu 25de ani în urmã, ,,cã pe atunci putea minerul sã-ºiconstruiascã o casã dintr-un salar, nu ca acuma!".

S-a cãsãtorit cu Alexandru Pop ,,cã era cel maiarãtos bãrbat ce se putea gãsi!" Atât de arãtos cã ise spunea Elvis. ªi, într-adevãr, dintr-o fotografieveche, alb-negru, ne priveºte un bãrbat în putere,care arboreazã tunsoarea tizului sãu dinMemphis. A lucrat ca miner ºi maistru miner. Aprins pensia, pentru a muri la 60 de ani. Atac decord. În aparenþã nici o legãturã cu activitatea însubteran. Dar soþia lui este convinsã cã, pânã laurmã, tot de la minã i s-a tras.

Frison 1Pop Alexandru a coborât sub pãmânt vreme

de 40 de ani. Þinând seama cã s-a pensionatînainte de a împlini 60 de ani, înseamnã cã aînceput mineritul din prima tinereþe. A strãbãtutgaleriile subterane pe care ºi tu le strãbaþi acum, edrept, pentru un timp mult mai scurt. Vagonetulte-a adus la orizontul XII, la cea mai mareadâncime. De aici, colivia te urcã rapid, frecându-se de pereþii noroioºi. Te gândeºti cã ºi lava urcãpe coºul vulcanului cam în acelaºi mod ºi, proba-bil, cu o vitezã similarã. Treci rapid pe lângãgalerii pustii, înecate în beznã. Sunt orizonturileXI- XIII, astãzi abandonate. În trecut perfora-toarele rãsunau zi ºi noapte sub fasciculelelãmpaºelor. Astãzi doar câte un miner curios semai opreºte la intrare, înainte de a porni sprepuþinele abataje încã în activitate.

În camera de extracþie este cald. Uneori,minerii vin sã se usuce la cãldura radiatoruluiaºezat lângã perete. Dar timpul pe care-l petreci

acolo e mãsurat. Ale tale sunt galeriile ºi sãlilesubterane, pe care dinamita le-a deschis în stâncã.Trebuie sã fii atent ºi sã treci pe partea dreaptã.Pe partea stângã se cascã puþuri adânci de sute demetri. Sunt aºa numitele role, prin care minereule trimis spre punctul de transport. Dacã ai ghin-ionul sã cazi prin ele, te vei opri din prãbuºireabia peste câteva sute de metri. Se mai întâmplãca minereul venit de sus, de la cine ºtie ceînãlþime, sã rãbufneascã pe neaºteptate, sur-prinzându-l pe miner. Aºa a murit Emil Schramm,îngropat.

Drumul nu s-a încheiat. Urci zeci de metri pescãri de lemn, prin niºte puþuri numite urcãtori.Scãrile sunt acoperite de noroi, ca de altfel ºipereþii urcãtorului, aflaþi cam la o lungime de nasde faþa ta. Apa se prelinge, totul e alunecos. Peaici au urcat ºi coborât mineri înaintea ta.Probabil ºi Pop Alexandru, zis Elvis, se numãraprintre ei. Pe aici urcã ºi Pepi, minerul de doimetri. Pufneºti, îþi scoþi nasul din mâzgã, îþi adunipicioarele ºi îþi spui cã mina n-a fost fãcutã pen-tru oameni înalþi. Mãcar Pepi e obiºnuit, dar tu...Pe aici vor urca ºi vor coborî ºi alþii, dupã tine.Totuºi, e de ajuns un pas greºit ºi... Sau sã-ialunece mâna celui ce urcã deasupra ºi...

Însã nu trebuie sã te laºi cuprins de gândurinegre. Pentru cã, odatã ajuns în abataj, în saladeschisã în miezul muntelui, intri într-o altã lume.Stânci imense au fost ciobite de forþa exploziei.Bucãþi de mãrimea unui camion stau aruncateîntr-o rânã. Lumina lãmpaºului urmãreºte vinelede minereu ce strãbat tavanul. Din când în când,fascicolul de luminã se întoarce sub forma unorreflexii. Sunt cristalele de cuarþ, adunate în pungide piatrã numite graiþuri. Cristalele, de diferitemãrimi, unele transparente, altele tulburi, gãlbuisau violete, cãptuºesc în întregime interiorulfiecãrei ,,pungi".

Poate cã ºi Pop Alexandru zis Elvis s-a plimbatprin asemenea locuri, la ceasul când ele eraupustii, ca în clipa asta. Poate a cãutat ºi el înºelã-toarele flori de minã cu înfãþiºare de pietrepreþioase. Poate s-a aºezat ºi el, aºa cum o facePepi acum, examinând transparenþa cuarþului abiagãsit, precum un bijutier hasid din Anvers. ÎnBãiuþ toþi, sau aproape toþi cei care au de-a facecu mina ºi-au fãcut câte o colecþie de flori deminã. Pentru unii, atracþia lor e principala cauzãpentru care mai sunt mineri. Unii riscã ºi pãtrundîn galerii periculoase, gata sã se prãbuºeascã, doarpentru a urma chemarea acestor nestemate. DarPop Alexandru nu a fost vrãjit de aceste flori deminã. În orice caz, nu suficient pentru a-ºi lãsacopii sã devinã mineri. S-a împotrivit în tot tim-pul vieþii, ºi aceastã dorinþã a lui a rãmas culimbã de moarte.

Cum, necum, dorinþa i s-a îndeplinit. Niciunul din urmaºi nu a avut de-a face cu subpãmân-tul. E o idiosincrazie pe care am mai întâlnit-o ºila alþi ,,veterani" ai subteranului. Cum ar fi actu-alul consilier local Puiu Ignatiuc, extrem de înda-toritor, gata oricând sã ghideze vizitatorul printoate ungherele umblate ºi neumblate ale flotaþiei,prin împrejurimile localitãþii, sau prin micro-muzeul minier. Doar gura minei reprezintã o ba-rierã pe care nu e dispus sã o treacã, nici mãcarpentru câþiva metri. Spune cã 23 de ani de minãsunt mai mult decât de ajuns. E aceaºi atitudinepe care am descoperit-o ºi la alþi mineri pension-ari: a fost frumoasã mina, dar n-aº mai intra înea. E aici teama de un pericol cu care au trãit zecide ani, zi dupã zi. Acum sunt bucuroºi cã au scã-pat de sub imperiul acesteia, ºi deloc dornici sãtenteze soarta încã o datã.

Vocea care aºteaptã...Singura locuitoare permanentã a casei ridi-

cate cu trudã în Bãiuþ e mama. Casa nu e gata.De la an la an, banii trimiºi de copii în þarã per-

mit terminarea acoperiºului, tencuirea,aprovizionarea cu lemne, ,,cã eu îs femeie pre-vãzãtoare, eu n-am luat niciodatã pe cont, eu mãîntind cât þine pãtura". În rest, sunt grijile zilnicepentru cei plecaþi, mai ales pentru bãieþi, care n-au pe nimeni sã le gãteascã, sã le spele. Mai e ºicompãtimirea, când îi vede obosiþi, fãrã chef. Aºacã ,,plâng bugãt ºi mã rog pentru ei".

Poate ar fi trebuit sã încep cu opiniile politiceale amfitrioanei. Fiindcã Eudochia Pop a începutdialogul cu noi printr-o diatribã. Trebuie sã spuncã nu mi-ar plãcea sã fiu între primii bãrbaþi aiþãrii, dacã ar fi sã încap pe mâna mameiEudochia. Din spusele ei rezultã cã suferinþa ar fiscurtã, dar cruntã. ,,Apãi dumneavoastrã dom-nilor, dacã ziceþi cã sunteþi de la Universitate, sãfaceþi bine sã-i daþi lu' Iliescu o scrisoare de lamine, sã afle ce am sã-i zic! Cã uite cum trebuiesã plece copiii de la casa omului, cã aicea în þaralor nu se pot realiza!" Ca sã spunem eufemistic,doamna Pop e nemulþumitã de prestaþia politicie-nilor, mai ales a celor de la putere. Viaþa parla-mentarã face ºi ea obiectul unor concise comen-tarii. Spectacolul parlamentarilor stârneºte reacþii:,,tu luarã (n.n.-un fel de ,,vai!", ,,tulai!", în originalîn text) toþi niºte boºorogi! Abia mai vezi câte untânãr! ºi boºorogii ãºtia ne conduc!"

Frison 2Bãiuþul se apropie de capãtul liniei, aºa cum ºi

tu te apropii de ieºirea din tunel. Nu se vede nicio luminã la capãt, pentru cã e noapte. Trenuleþulelectric te coboarã vijelios spre suprafaþã. Pepiminerul cântã de mama focului ºi aruncã dincând în când chiºtoacele fumate pe jos. A fostinteresant. În curând, trenuleþul electric se va opridefinitiv. ªi Bãiuþul, aºezare minereascã de cândse ºtie, va trebui sã caute alte mijloace de exis-tenþã pentru locuitorii sãi. Deocamdatã aceºtia nuse lasã. Existã în ei o voinþã de a depãºigreutãþile, de a gãsi o cale de ieºire. Unii o facpãrãsind localitatea, poate definitiv. Alþii aleg sãrãmânã. Probabil ambele cãi sunt corecte, deºiinima îþi spune cã numai una e cu adevãrat vala-bilã. În orice caz, bãiuþenii nu aºteaptã ajutorulvenit de sus. Oricum nu va veni.

E întuneric. Atât de utile în minã, lãmpaºelesunt la fel de necesare acum, ca sã gãseºti drumulspre localitate. Fasciculele se încruciºeazã pe cer ºiîn faþa ta în timp ce pãºeºti mai bogat cu douãkilograme de noroi de minã adunate în haine.Locuitorii dorm. Dorm cei din familia Pop, saupoate se gândesc la sãrbãtorile de Paºte ºiCrãciun, atât de aºteptate pentru a reveni acasã.Ori poate se gândesc la banii atât de greueconomisiþi pentru mama rãmasã în Bãiuþ. Dormºi în casa familiei Mezei, cea cu copiii împrãºtiaþicare pe unde. În curând va dormi ºi minerul poet,despre care altcineva va scrie altã poveste. Poateva visa la pietrele sale de minã, la fantasmele sale,poate la viaþa alãturi de familia sa. El ºtie.

Bãiuþul se apropie de un an zero, în care totce a fost pânã acum va reprezenta, poate pre-tenþios spus, istorie. Ce va fi localitatea de acumîncolo, cine poate ºti? Poate va fi o prosperãlocalitate turisticã, poate un oraº mort. Sau poatenici una, nici alta. Intrarea în Uniunea Europeanãva produce, în mod sigur, efecte ºi aici. Oripoate cã energicii angajaþi ai Primãriei vor reuºisã-i convingã pe mai marii Uniunii sã-ºi mute se-diul la Bãiuþ. N-or fi cine ºtie ce facilitãþi, darpartea de protocol e asiguratã. Nu mai are nimenio fanfarã precum cea de aici. Garantat.

n

à

27

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

27TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

Î n întrebãrile primite de la redacþia revisteiTribuna mi se cere sã prezint opinia personalãprivind regiunile ºi regionalizarea din perspecti-

va Uniunii Europene ºi integrãrii României în struc-turile europene. Consider cã tema aleasã de redacþiarevistei este una binevenitã în pragul aderãriiRomâniei la UE.

Înainte însã de a rãspunde, ar fi bine, sã încer-cãm sã dãm o definiþie expresiilor regiune, region-alizare ºi regionalism. Prin regiune se înþelege oentitate politicã de nivel inferior statului, care dis-pune de anumite competenþe exercitate de unguvern care, la rândul lui, este responsabil în faþaunei adunãri alese în mod democratic. Imediat tre-buie menþionat cã aceastã definiþie datã regiunii deAdunarea Regiunilor Europei nu corespunde întotalitate definiþiilor date de Consiliul Europei1 ºide Uniunea Europeanã2. În ceea ce priveºte definiþiatermenului de regionalizare, prin aceasta se înþelegecrearea unei noi structuri de organizare teritorialã încadrul statului, cu instituþii regionale ºi cu transferde competenþe administrative la nivel regional.Regionalizarea, prin esenþa ei, înseamnã o abordarede sus în jos, instituþiile statului fiind cele care iniþi-azã ºi implementeazã procesul. Regionalismul însãabordeazã aceastã temã dintr-o altã perspectivã,susþinând ideea cã regiunea este definitã printr-unansamblu de caracteristici umane, culturale, lingvis-tice comune, care justificã crearea unui organismpolitic cu o autonomie mai mult sau mai puþinrestrânsã. În cazul regionalismului putem vorbi deo abordare de jos în sus, comunitãþile locale fiindcele care o iniþiazã ºi o susþin, o promoveazã lanivel central. Trebuie menþionat cã în multe þãrivest-europene (Spania, Italia, Belgia) procesul deregionalizare s-a conformat în mare parte cu tend-inþele regionaliste, ceea ce s-a materializat în contu-rarea unor regiuni foarte puternice.

În contextul european regiunile constituie bazadezvoltãrii sustenabile. În Tratatul de la Roma(1967) se vorbeºte deja despre faptul cã lãrgireaComunitãþii Europene nu poate fi conceput fãrãreducerea inegalitãþilor existente între diferiteleregiuni ale Europei. Politica regionalã, ca ramurã desine stãtãtoare în politicile Comunitãþii Europene,apare în 1987, odatã cu adoptarea Actului UnicEuropean. În Tratatul de la Maastricht (1992), carepune bazele Uniunii Europene, politicile regionalecapãtã un accent ºi mai important. Scopul lor estede a contribui la dezvoltarea economicã de lungãduratã, armonioasã ºi sustenabilã a regiunilorUniunii Europene, de a pune bazele pieþei comune

europene, de a întãri coeziunea economicã ºisocialã.

Pe plan naþional, din perspectiva aderãrii lastructurile europene, regiunile au un rol foarteimportant. Nici un moment nu trebuie uitat faptulcã Uniunea Europeanã acordã o importanþãdeosebitã acestor structuri3. Aceste entitãþi aumenirea de a concepe, de a elabora o strategie dedezvoltare regionalã, de a stabili prioritãþile regiunii,de a gestiona fondurile de preaderare ºi de a imple-menta proiecte de dezvoltare în aºa fel încât acesteasã contribuie la o dezvoltare de lungã duratã ºidurabilã. Odatã cu aderarea României la UE, rolulacestor regiuni se va accentua ºi mai mult, având învedere faptul cã de politicile regionale elaborate ºide competitivitatea de a implementa aceste politiciva depinde în mare parte ºi capacitatea þãrii de aputea accesa Fondurile structurale ºi Fondul decoeziune al UE.

Dupã opinia mea cele opt regiuni de dezvoltareexistente în România, graþie politicii de region-alizare a statului român, din aceastã perspectivã nusunt viabile. Consider cã trasarea acestor regiuni s-afãcut aleatoriu, fãrã a lua în seamã tendinþele deregionalism existente, neefectuându-se nici o cerc-etare, nici o documentare temeinicã bazatã pe anal-iza unor indicatori relevanþi. Cred cã aceastã aºa-zisã regionalizare a României s-a fãcut în maregrabã, existând o oarecare presiune din partea UE.Faptul cã atât aceastã regionalizare fãcutã în maregrabã, cât ºi politica regionalã adoptatã de guvernulromân în 1998 au fost un eºec total este confirmatãºi de incapacitatea regiunilor de a reduce dezechili-brele existente în dezvoltare, de a stimula dez-voltarea economicã, de a încuraja parteneriateleregionale ºi spiritul regional. Totodatã acest eºec sedatoreazã ºi faptului cã aceste regiuni de dezvoltare,instituþiile de dezvoltare regionalã sunt sub con-trolul stric al politicului, neavând reale atribuþii ºiinstituþii puternice, competitive. În concluzie sepoate constata, cã atât politica regionalã aRomâniei, cât ºi împãrþirea pe regiuni trebuie regân-dite cât mai repede posibil. Acest lucru trebuiefãcut cu consultarea unor specialiºti din þarã ºi dinstrãinãtate, cu consultarea sferei civile, aautoritãþilor locale ºi þinând cont atât de tendinþelede regionalism existente, cât ºi de experienþa euro-peanã în domeniu.

Dacã este sau nu este moºtenirea regionalã otradiþie specificã Europei în raport cu celelalte conti-nente, nu vreau sã mã pronunþ. Sunt însã convinsdespre faptul cã Europa, ºi în special UniuneaEuropeanã, recunoscând importanþa regiunilor, acontribuit enorm la dezvoltarea spectaculoasã aBãtrânei Doamne de dupã cel de al doilea rãzboimondial ºi a fãcut posibil ca în mai puþin de 50 deani, dintr-un continent aproape total distrus în tim-

pul rãzboiului, sã devinã un actor economic princi-pal pe plan mondial. În ceea ce priveºte viitorulEuropei în competiþia globalã, cred cã aderarea din2004 a celor 10 state noi, cât ºi posibila ºi sperataaderare în 2007 a României ºi Bulgariei, într-unprim pas va funcþiona ca o frânã în dezvoltarea UE,dar privind lucrurile în perspectivã, aceastã lãrgire,într-un viitor apropiat, ar putea avea un efect pozi-tiv în revenirea Europei pe unul din locurile frun-taºe ale competiþiei economice globale.

Referitor la ultima întrebare din anchetã, referi-tor la atribuirea unui rol important regiunilor dinRomânia ºi efectul acestuia asupra funcþionãrii sta-tului, nu pot sã spun altceva, decât cã nu trebuiereinventatã roata, ci trebuie doar folositã. Nu vãdde ce lucrurile bune, testate ºi folosite cu succes înpartea de vest a Europei ar cauza haos în România.Nu trebuie fãcut altceva decât sã ne folosim deexperienþa europeanã, sã þinem cont de tradiþiilespecifice existente din România ºi, pe baza acestora,sã încercãm sã elaborãm o politicã regionalã perso-nalizatã ºi adaptatã la realitãþile existente înRomânia mileniului trei. Ar fi timpul sã realizãm cãfãrã o reformã viabilã administrativ-teritorialã aRomâniei, fãrã o regionalizare funcþionalã, nu vomfi capabili sã þinem pasul cu Uniunea Europeanã, ºiîntotdeauna – cum de fapt suntem ºi acum – vom fisãracii Europei. Experienþa din UE este dovada fap-tului cã regiunea, nivelul regional este cadrul celmai potrivit pentru încurajarea dezvoltãrii de lungãduratã ºi sustenabilã. Legat de felul în care ar trebuitrasate regiunile din România, pot sã spun cã, pen-tru a beneficia de niºte regiuni funcþionale ºi via-bile, ar trebui fãcutã în primul rând o analizãserioasã ºi aprofundatã a criteriilor ºi tipurilor deindicatori pe baza cãrora s-ar putea delimita regiu-nile respective. Aceste cercetãri trebuie fãcute decãtre specialiºtii în domeniu, fãrã implicarea politic-ului. Totodatã, în acest proces de regionalizare estefoarte importantã ºi implicarea, consultarea soci-etãþii civile ºi a mediului academic. Nu în ultimulrând trebuie avutã în vedere ºi atitudinea claseipolitice centrale ºi locale faþã de proces. Nu trebuieuitat cã de legiuitori depinde ce rol, ce fel de com-petenþe ºi ce resurse vor avea instituþiile regiuniirespective. Nu cred cã în România, în momentul defaþã, putem vorbi de vreo formaþiune politicã încadrul cãruia ar exista un oarecare consens referitorla regionalizare. Or, fãrã acest minim consens, nune putem aºtepta la modificãri legislative deamploare, atât de necesare unei regionalizãri ade-vãrate. Dupã pãrerea mea nimic nu conteazã maimult în procesul de regionalizare al României, decâtfaptul ca aceste regiuni sã fie regiuni autonome ºiputernice, care sunt capabile ºi au instrumentelenecesare pentru a încuraja dezvoltarea economicãde lungã duratã.

Având în vedere cele spuse, putem trage con-cluzia cã ºi în acest domeniu – ca, de altfel, înaproape toate domeniile - mai avem mult demuncit, de recuperat. Tocmai din aceastã cauzãconsider cã ancheta iniþiatã de revista Tribuna esteuna binevenitã. Dacã un singur rând din cele scrisemai sus va naºte o idee, va constitui temã de medi-taþie sau va fi gândit mai departe, Tribuna ºiautorul îºi vor fi atins scopul.

nNote:1. Un interval de dimensiune medie susceptibil de a fi deter-

minat geografic ºi care este considerat ca fiind omogen.2. Uniunea Europeanã defineºte regiunea din punct de

vedere administrativ, ca fiind eºalonul imediat urmãtor celui alstatului.

3. Un raport al Comisiei Europene aratã cã în perioada 1995-1999 finanþãrile regionale din cadrul UE, care reprezintã finanþãripublice acordate unor firme ºi instituþii din considerente depoliticã regionalã, reprezintã 57% din toate finanþãrile UE.

cultura civicã

Regiuni ºi politici regionale înRomânia ºi în Europa

Anchetã Tribuna realizatã de Amalia Lumei

Redacþia revistei Tribuna a iniþiat o dezbatere privitoare la trecutul, prezentul ºi viitorul regiunilor ºi al politicilorregionale în România, vãzutã ca parte a Europei. În acest context o serie de experþi, oameni de culturã, lideri de

opinie din þarã ºi din strãinãtate au fost invitaþi sã rãspundã întrebãrilor ce urmeazã:

1. Ce importanþã au regiunile în context naþional ºi european ºi care credeþi cã sunt atributele ºi utilitatea lor celemai semnificative?

2. Cum poate fi folositã tradiþia regionalã a României pentru o cât mai relevantã punere în joc a potenþialului zonal?

3. Este moºtenirea regionalã o tradiþie specificã Europei în raport cu alte continente? În ce fel poate ea fi sau deveniun atu pentru revenirea Europei într-unul din locurile de frunte în competiþia globalã?

“Nu trebuie reinventatãroata”

Szenkovics Dezsõ, coordonator programe

Î mprejurãri neaºteptate m-au îndreptat spreChicago, unde am locuit în perioada 1993-1995. Acolo am avut ocazia sã o cunosc, prin

intermediul altor români stabiliþi în metropolã, peChristinel, vãduva lui Mircea Eliade. Dânsa con-tinua sã trãiascã în acelaºi apartament mic darconfortabil pe care Universitatea din Chicago îlalocase maestrului Eliade la stabilirea în acest oraºdin Midwest, cum numesc americanii aceastãzonã a Statelor Unite. Cu Christinel m-am împri-etenit repede ºi am început sã petrecem zile în ºirîmpreunã, deºi prima noastrã întâlnire fusese mar-catã de o oarecare teamã.

Christinel era încã teribil de speriatã deasasinarea lui Ioan Culianu, un prieten apropiatpe care îl preþuise în mod deosebit. Dupã crimacare fãcuse de altfel vâlvã în întreaga comunitateacademicã, nu numai din Chicago sau din StateleUnite, dar chiar ºi din întreaga lume, Christinel îºischimbase numãrul de telefon ºi nu mai primeape nimeni decât cu recomandãri amãnunþite,fãcute de prietenii de încredere. Dupã ce am urcataºadar pentru întâia datã treptele locuinþei de peWoodlawn, la numai câteva strãzi distanþã decampusul universitãþii, am fost surprinsã deprezenþa gazdei mele chiar în capul treptelor:Christinel mã aºtepta în spatele uºii deschise doarpe jumãtate, hotãrâtã sã îºi mai rezerve încã oultimã ºansã de a-mi refuza primirea, în cazul încare i-aº fi pãrut o prezenþã dezagreabilã sau deneîncredere. Era, repet, un principiu de selecþie pecare îl adoptase, fusesem deja avertizatã, dupãmoartea preþuitului Culianu.

Christinel era la acea vreme o femeie înaltã ºiextrem de subþire, cu un pãr bogat, argintiu, tãiatdrept pânã la nivelul umerilor, ºi cu cãrare într-oparte - un stil care-i încadra trãsãturile ferme ºielegante, încã frumoase în ciuda faptului cã tre-cuse de pragul vârstei de optzeci de ani. Avea, cutoate acestea, un suflet tânãr ºi comportamentuldegajat al unei femei cochete. Dupã a doua searãpetrecutã împreunã, m-a rugat sã-i spun pe nume,pentru cã altfel se simþea prea bãtrânã. Christinelîºi rezerva dreptul sã-mi spunã "fetiþo", deºi eufuncþionam deja într-un post academic la universi-tatea din Phoenix a statului Arizona, unde mãstabilisem la sosirea în Statele Unite. De laChristinel am învãþat astfel cã o femeie inteligen-tã, caldã ºi elegantã în toate clipele vieþii, este ofemeie fãrã vârstã, sau mai precis cã vârsta, pen-tru o femeie în special, este o noþiune absolut flu-idã.

Aºa dupã cum aveam sã aflu în scurt timp,Christinel Eliade ducea o viaþã monotonã, alecãrei zile erau împãrþite între douã coordonateprincipale: acelea saturate de amintiri, anecdote ºimomente mereu retrãite, un film permanent deru-lat despre Mircea, sau "Maestrul" Eliade, cumþinea Christinel sã fie numit cel ce fusese MirceaEliade când îl menþiona în public; ºi cele care auurmat dupã ce Mircea "plecase", cãci aºa numeaChristinel dispariþia dintre cei vii a lui MirceaEliade.

Marea parte a amintirilor pe care Christinel ledepãna constant se axau pe viaþa la Paris ºi pri-etenii de acolo, printre care se numãrau EmilCioran, care fusese foarte legat de sora cea maitânãrã a lui Christinel, Sybil, victima unui cancerla sân care o rãpusese în tinereþe, ºi a cãrei

fotografie Christinel o þinea pe comoda ei de ziîncadratã într-o ramã de argint; Eugène Ionesco ºifamilia acestuia; ºi criticul ºi filozoful PaulRicoeur, care suna des la telefon ºi avea discuþiiextrem de cordiale cu Christinel. Alãturi deamintirile de la Paris erau ºi amintirile de laChicago, care porneau din momentul în careMircea Eliade acceptase o poziþie permanentã laUniversitatea din Chicago (unde venise iniþialdoar pentru un semestru) - ºi aceasta deoareceLacul Michigan, spunea Christinel, îi amintea deMarea Neagrã ºi-l fãcea astfel sã se simtã acasã.Trebuie sã mãrturisesc cã de când Christinel mi-amenþionat pentru prima datã aceastã asemãnaremi-a fost greu sã mai privesc - de pe LakeshoreDrive sau de la etajul 37 al clãdirii unde locuiam

pe Michigan Avenue - apa vãluroasã ºi vineþie aLacului Michigan fãrã sã simt cã existã aceaasemãnare între lac ºi mare pe care numai unsuflet de român departe de casã ºi fãrã speranþaîntoarcerii o poate percepe.

Pentru cã acasã, între ei, Christinel ºi MirceaEliade nu vorbeau decât româneºte. Cu femeia lorde casã, pe care Christinel o avea încã din perioa-da Parisului ºi pe care o trata mai mult ca pe osorã mai tânãrã deºi era ºi dânsa acum bunicã, sevorbea în general englezeºte - o limbã pe careChristinel, cu rãsfãþ cultivat, susþinea cã nu ocunoaºte bine. Ca întotdeauna, îºi subestimapotenþialul într-o rãzgâialã care i se potrivea ºi ofãcea sã aparã chiar très chic. Sau poate aºa i sepãrea în mod sincer, în special prin comparaþie cufelul în care vorbea româna - impecabil, cu unuºor accent moldovenesc, de boieroaicã trãitã oviaþã la Paris. La telefon rãspundea întotdeauna înromâneºte, deºi cu o uºurinþã graþioasã treceauneori la limba francezã, ºi mai precaut ºi laenglezã, dacã la telefon era un localnic, fost colegsau asociat al Maestrului, sau, uneori, DavidBrent, editorul presei de la Universitatea dinChicago, cãruia Mircea Eliade îi dãduse toatedrepturile de publicare.

Dupã moartea Maestrului, Christinel pãstraseapartamentul lor intact - cu excepþia florilorschimbate în permanenþã ºi pe care le adora ºi aunui colþ al dormitorului spaþios unde fuseseîncropit un fel de altar floral, cu o candelã carepâlpâia permanent alãturi de fotografiaMaestrului. Aici îl regãsea în momentele de sin-gurãtate Christinel pe soþul pe care-l iubise cuatâta dãruire.

Pasiunile lui Christinel erau bine cunoscute încercul restrâns al celor care o cunoºteau înChicago. Ca un copil, nu fãcea un secret din ceea

ce-ºi dorea. Când i-am spus cã am de gând sãvizitez expoziþia de Impresioniºti þinutã în acel anla Chicago Art Museum, mi-a comandat, cu odrãgãlãºenie irezistibilã, sã-i cumpãr un mictablou de la gift shop, dupã care a trebuit apoi sãsun printre cunoscuþi ºi sã gãsesc pe cineva ca sã-lbatã pe peretele apartamentului - era preþios pen-tru cã îi amintea lui Christinel de Parisul atât demult iubit. Nimic însã nu se compara cu acelecadouri pe care Christinel ºi le dorea cel maimult: þigãrile, cafeaua ºi ciocolata, pe care efectivle devora. Ziua nu începea pentru Christinelînainte de ora 11, la telefon nu rãspundea înaintede 2, dar de fumat ºi de bãut cafea cu ciocolatãnu înceta niciodatã. Ulterior, în urma unui cadoupe care i-l adusesem din Arizona, am descoperitca avea ºi o altã mare pasiune pentru piatra deturquoise, atât de frumos ºlefuitã în bijuteriile deargint aflate cu precãdere în sud-vestul StatelorUnite.

Crucea de turquoise pe care i-am adus-oaºadar din Phoenix i-a produs o mare bucurie. Casã nu se lase mai prejos, ºi conform felului încare fusese crescutã ºi trãise, Christinel m-a invitata doua zi în biroul Maestrului, unde etalase treifeluri de bijuterii scoase din sertare. Dintre ele,Christinel m-a obligat sã-mi aleg un cadou pentrumine. Era, în aceastã împrejurare, ca întotdeaunade altfel, generoasã dincolo de mãsura reciproc-itãþii. Mi-am ales o inimioarã de aur pe care ºiacum o pãstrez ºi care-mi aminteºte de Christinelºi de cãldura deosebitã cu care m-a îndemnat sãaleg spunându-mi: "Ia, fetiþo, ce-þi place".

Nu toate zilele lui Christinel erau senine. Înzilele când avea dureri de stomac, Christineldãdea nerãbdãtoare telefon doctorului, în careavea o încredere neþãrmuritã, ºi-l ruga sã vinã deurgenþã. Acesta o trata cu o consideraþie foartereþinutã, dar Christinel nu era constituþional capa-bilã sã înþeleagã micile meschinãrii ale doctoruluiºi-l aºtepta cu fermitate, lungitã pe canapeauaunde îºi petrecea majoritatea zilelor, într-o poziþiesau alta, de obicei îmbrãcatã într-o robã preferatãmov, pe care îºi permitea sã o poarte doar acumpentru cã Maestrului nu îi plãcea acea culoare.De ieºit, ieºea tot mai rar din casã, mãrginindu-sela a ne ruga pe noi, cei din jur, sã-i cumpãrãmcâte ceva. Cu banii era întotdeauna generoasã,plãtind costul alimentelor ocazionale dublu sauchiar triplu faþã de costul real spre a mulþumi înfelul acesta pentru deranjul celui ce le procurase.

Dupã ce am plecat din Chicago ºi m-am reîn-tors în Arizona, am continuat conversaþiile tele-fonice cu Christinel. Deºi o sunam cam la inter-val de douã zile, începea convorbirea alintându-se,sau poate alintându-mã: "Ce mai faci, fetiþo? Nute-am mai auzit de-un veac…" Urma apoiinevitabilul "Când vii sã mã vezi?" la care rãspun-deam întotdeauna cu o strângere de inimã.Trebuia sã-mi þin cursurile la universitate, nuaveam drum la Chicago ºi mã simþeam teribil destânjenitã.

Într-o zi Christinel m-a apalat cu un telefonurgent. Voia sã ºtie când vin sã o vãd, precis, pen-tru cã dorea sã-mi arate ce-mi lasã mie înainte dea muri. Acest telefon m-a cutremurat ºi când,dupã scurt timp, ºi-a fracturat ºoldul în urma uneicãzãturi în baie, am ºtiut cã minunata mea pri-etenã va pleca în curând dintre noi la întâlnireacu Maestrul, pe care ºi-o dorea chiar din clipacând acesta plecase pentru o vreme de lângãChristinel.

n

28 TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

28

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

evocare

Despre ChristinelIleana Alexandra Orlich

29

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

29TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

S unt foarte nervos. Viaþa a devenit costisi -toare ºi stresantã, ce mai - a devenitaproape de netrãit. Ce sã ne mai ascundem

dupã deget: nu vecinii sunt aceia care ne teror-izeazã, nu amintirile din copilãrie, nici semnelerele ale horoscopului, ci mai degrabã Statul.Populaþia de rând pare sã fi dat de fapt faliment,este victima birocraþiei, victima tranziþiei, victimainundaþiilor. Cine sã fie de vinã pentru toate aces-tea dacã nu Statul - marele organism impersonal.În primul rând în structurile lui încâlcite segrãmãdesc mai degrabã incompetenþii, ca niºterecidiviºti care vor sã li se piardã urma. Nesãtuii.Cine trebuia sã construiascã diguri? Cine altcinevagestioneazã uriaºele sume adunate din impozite,din taxe, din accize, din amenzi, din penalitãþi ºicâte or mai fi! Ne-a pus E-uri în sosul de roºii!Ne-a fãcut dependenþi de hidrocarburi! Cine con-damnã fumatul ºi în acelaºi timp încurajeazã culti-varea tutunului? Cine delapideazã subsolul? Cinene pune sã plãtim pânã ºi apa de ploaie?

Gunoaiele în care ne înecãm? Cine a fãcut gauraîn stratul de ozon? ºi ce înseamnã globalizareadacã nu universalizarea statului?

Trecem în defensivã, dacã nu cumva am trecutde multã vreme fãrã sã ne dãm seama. Nu degea-ba scade natalitatea. Suntem terorizaþi depreþurile combustibilului. Cine nu face faþã devinedelicvent. Aºteptãm fiecare iarnã ca pe un calvaranual. Aºteptãm sã vinã primãvara cu urzicuþe,ºtevie ºi ciuperci. Gratis toate. Tot natura sãracamai face pentru noi ce poate. Vântul, ploaia ºisoarele. Pe acestea nu le poate gospodãri statul.Nu pot fi raþionalizate în ºedinþe fulger deguvern. Mai bine n-aº fi pomenit cuvântul "ful -ger".

Aceasta era starea mea de spirit pânã când amvãzut într-o vitrinã colectoarele solare. Ce facastea? l-am întrebat pe patron. Încãlzesc apa, mi-arãspuns el. Cu ce funcþioneazã? A dat din umeri -le pui pur ºi simplu pe casã. Cât costã gigacalo-ria? Nimic. Adicã iau orga asta de tuburi, agregat-

ul acesta futurist ºi-l fixez pe acoperiº, torn apã înrezervor ºi gata? Cam aºa, adicã faci o instalaþiecare sã-þi aducã apa pânã la duº, pânã încalorifere. Odatã pentru totdeauna. Faci aºa câte-un foculeþ, numai pentru completare. ºi dacãvreau curent electric? De asta se ocupã vântul,îmi explicã el. Pui o elice ºi colectezi kilowaþi într-o baterie. Sunt ai tãi, personali. O sã uiþi ºipreþurile pe care le practicã Electrica. Astea suntde mine, toate, mi-am spus. Sã vãd cum cititorulde contoare trece pe la poarta mea fãrã sã seopreascã. Sã-l vãd cum se încruntã, sã-l simt cumar vrea sã dea cu piatra în instalaþiile mele solareºi eoliene. Petele solare, furtunile - toate o sãlucreze pentru mine! Mijloace neconvenþionale deluptã contra statului.

Sunt o bunã investiþie, mi-a spus omul. Aicim-am dezumflat. Sã investesc în vânt ºi soare? Sãdau bani ºi pe astea? Þi-am privit frumoaselejucãrii cu regret. Adicã sunt tot pentru bogaþi -numai ei îºi permit lucrurile care sunt cu adevãratieftine! Lor le merge întotdeauna bine. ºi ce faceu aici nu-i cumva reclamã mascatã?

n

tutun de pipã

Solara.roAlexandru Vlad

O voce moale, tremurãtoare, melodramaticã,ne recitã de-o vreme, pe micuþul ecran,versuri albe prin care aflãm cã de treizeci

ºi cinci de ani, ba chiar de mai mulþi, în fiecareprimãvarã ºi toamnã, þara româneascã este atacatãde furia apelor, e inundatã sãlbatic, sute de casese distrug, mii de gospodãrii, întinderi nesfîrºite depãmînt bun, arabil, roditor, cum este el pãmîntulromânesc pe care calamitatea asta naturalã îl dis-truge de ani de zile, mii de oameni rãmîn fãrãagoniseala de o viaþã. Ce putem înþelege noi dinacest insert sentimentalo-tragic, garnisit cu imaginipe mãsurã? O treabã foarte simplã ºi foarte peni-bilã. Ceva asemãnãtor cu drobul de sare. Adicã deo mulþime de ani se ºtie ce o sã se întîmple primã-vara ºi toamna dar mereu sîntem...luaþi prin sur-prindere. Ca orice cap normal, te întrebi de cenaiba nu s-au luat nici un fel de mãsuri concrete,eficiente, în urma unei atît de vastã ...experienþã?Apoi începi sã afli vagi rãspunsuri, mai exact sãfaci deducþii...În unele cazuri, bani s-au alocat dardigurile s-au construit firav, de formã, grosul ban-ilor dispãrînd naiba ºtie unde. (Un post tv neanunþã zilnic cã...realitatea face digul! Halal conso-laþie pentru cei rãmaºi pe drumuri). Apoi mai aflicum chiar ºi o parte din ajutoare nu a ajuns ladestinaþie. Dispar colete pe drum, banii seînjumãtãþesc ori chiar mai mult...E o hoþie ce nupoate fi descoperitã, o hoþie cu "acte în regulã"asta tocmai pentru cã...nu existã nici un soi deacte. Oamenii vor sã-i ajute pe cei sinistraþi, sîntimpresionaþi de suferinþa lor, pornesc acþiunibenevole, varsã bani în conturi, umplu camioaneetc. Unii. Alþii abia aºteaptã calamitatea (fie ea nat-uralã ori ba) pentru a se procopsi. Sã-ºi umple ºi ei

buzunarele. Un mod rapid ºi eficient deîmbogãþire. Te poate apuca jalea. Sila. Greaþa. Faþãde conaþionalul tãu care...apã nu se face. Nicimãcar atunci cînd este vorba de durerea altora.Poate fi ceva mai jegos decît sã te cãpãtuieºti depe urma suferinþelor semenilor tãi, fraþilor tãi întrucuget ºi simþire? Poate!

În urmã cu cîteva zile, am fãcut un drum cumaºina pe una dintre ºoselele importante alepatriei, una dintre puþinele pe care se mai circulãfãrã spaime majore. La un moment dat, ºoseauatraversa un deal încã împãdurit, integrat armonios

în spaþiul nostru mioritic. Am oprit maºina ºi amcoborît pentru o plimbare în mijlocul naturii.Evident, însoþit de Didi, cãþeluºa mea, de care numã despart cînd fac asemenea ieºiri. În mod firesc,marginea de pãdure era plinã de gunoaie, ceva cea început sã þinã de specificul nostru naþional. Amdibuit un drum pentru cãruþe, destul de larg, cepãrea sã ducã spre interiorul pãdurii. Dupã cam osutã de paºi, Didi fãcu descoperirea. În rîpanãpãditã de tufiºuri de pe marginea drumului, seaflau aruncate sute de pîini! Frumos ambalate,albe, feliate, proaspete,700 gr, expirînd abia pestedouã zile, agãþate de crengi, rostogolite prin iarbã,înþepate de arbuºti...Pe ambalaj erau scrise cu roºufirma producãtoare, adresa ºi numere de telefon.Cel mai sinistru gînd mi-a trecut prin minte, aºasînt eu, un optimist incorigibil...Ajuns acasã, amsunat la firma respectivã. M-am prezentat frumosºi am întrebat unde fac ei desfacerea produselor depanificaþie. Mi s-a rãspuns la fel de frumos. Atuncii-am mai întrebat dacã în direcþia cutare peºoseaua cutare nu au desfacere în nici un sat,comunã ori orãºel? Nu, a venit rãspunsul cate-goric. În direcþia respectivã doar azi dis dedimineaþã a plecat un transport de pîine albã, feli -atã, 700gr, frumos ambalatã, pentru sinistraþi. Laora asta, mi s-a mai spus, deja s-a ajuns la desti-naþie ºi oamenilor li s-a împãrþit, cu multãdragoste, pîinea cea de toate zilele. Atunci eu amfelicitat iniþiativa ºi am propus ca pozele celor carefãcurã transportul sã fie puse în întreg oraºul, daþidrept exemplu de abnegaþie ºi devotament faþã depopor ºi patrie cãci ceea ce au fãcut ei , prea puþi-ni sînt în stare sã facã. Am fost puternic înjurat,numit ziarist împuþit care batjocoreºte înaltele sen-timente ale unor oameni. Le-am spus, calm, cã audreptate. Cu atîtea gunoaie în jur, nu ai cum sã nute molipseºti. Mi s-a trîntit telefonul în nas.Noaptea am visat munþi de pîine albã, feliatã, pecare se cãþãrau viermi graºi, tricolori.

n

ex-abrupto

De zeci de ani încoace, þara apã nu se face...

Radu Þuculescu

30 TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

30

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Î n ziua dinaintea miracolului învierii, aveam sãmã întâlnesc cu un prieten; la plecarea deacasã, în holul blocului am întâlnit o femeie

în vârstã, se întorcea de undeva; dupã ce am tre-cut de uºa holului, am pãstrat-o deschisã, de obi-cei se trânteºte zgomotos ºi neplãcut; vãdit ner-voasã, femeia mi-a spus sã las uºa, n-are nevoie degestul meu, are ºi ea mâini s-o deschidã. Sigur cãam ascultat-o, mai ales cã nu voiam sã-I sporescnervozitatea chiar cu mâna mea, s-o irit cu gestulmeu de simplã politeþe.

Am ajuns la locul întâlnirii cu prietenul meu,omul a întârziat câteva minute, prilej pentru minede a freca trotuarul destul de neted, totuºi. Dinpricina episodului cu bãtrâna ciufutã, mã uitam lamâinile trecãtorilor; am mai fãcut experienþa

aceasta, am ºi scris ceva din cele observate; mãuitam mai ales la mâinile copiilor mici, care seînfãºurau în cele ale pãrinþilor ºi bunicilor lor;mâini micii, încãlzite, protejate, ocrotite de celemari, mâini mari chiar îndrãgostite de cele mici.Tot a fost bun la ceva refuzul bãtrânei de a îi þinecu mâna mea uºa. Pe trotuarul unde patrulam înaºteptarea amicului s-au întâlnit doi adolescenþi,un el ºi o ea; când am trecut prin dreptul lor, el oîntreba pe ea (junã plinuþã, ºatenã, figurã de elevãîncã destul de cuminte): "Ce ai, eºti pe invers?";rãspunsul ei a început cu un palid nu, a continu-at, dar am mai auzit cum anume. Mi-a fostdestul, nu-mi mai era gândul la mâinile semenilor,mã tot întrebam ce conþinea, de fapt, întrebareajunelui, cum anume e sã fii "pe invers". N-amavut timp sã-mi rãspund, din sens invers s-au ivitdouã doamne destul de coapte, încã atrãgãtoare,fiecare în mânã cu câte un buchet albastru de lili -ac, sporovãiau vesele; când ne-am petrecut paºii,una dintre ele, cea mai subþire, foarte elegant-apetisant conservatã, îi spunea celeilalte cum afost un domn, inteligent, isteþ ºi - asta am auzitperfect! - cu ochi "adinci ºi metitativi"; mi-a pãrutrãu cã nu m-am rãsucit sã le urmãresc, sã trag cuurechea, sã vãd ce alte calitãþi mai întrunea dom-nul; în loc de asta, am continuat sã-mi aºtept pri -

etenul; mai mult, am cãutat oglinda unei vitrinede la unul din magazinele înºirate pe trotuar, sãvãd dacã am ochi "adânci ºi meditativi"; mai binenu cãutam oglinda, am gãsit-o, dar ce-am vãzutacolo era descalificant în ceea ce mã priveºte, ceadâncime, ce luciri meditative?! Nimic din toateacestea, ia acolo!, niºte ochi comuni, fãrã dram destrãlucire, fãrã culoare deosebitã, cât despreoareºce meditativ, mi-e aproape ruºine s-o spun,nici nu poate fi vorba, mai aproape ochi de idiotinflexibil uimit, chiar zãpãcit de fascinanta reali-tate. Pe când mestecam asemenea triste con-statãri, a apãrut ºi prietenul meu, am povestitcâte ceva ºi ne-am stabilit reperele pentru întâl-nirea de la miezul nopþii, la sãrbãtoarea învierii.

Ne-am întâlnit în nocturnã, am aprins

lumânãri ºi-am tãcut umãr la umãr, fiecare cugândurile lui; în timpul anostei predici de dupãmiezul nopþii am mai cutreierat ceva strãzi,povestind despre miracol, lume, starea de fapt ºide perspectivã în ceea ce priveºte, ce mai pri -cepem ºi noi din desfãºurarea evenimentelor. Spredimineaþã ne-am întors în bisericã, am ascultatfinalul slujbei ºi-am ieºit în curtea lãcaºului, sãluãm ºi noi sfintele Paºti; ne-am strâns, mai mulþi,în jurul unui om al bisericii, care punea în cãni,borcãnaºe, ulcici pâinea ºi vinul sfinþite. Eu ºi pri-etenul meu ne aºteptam rândul cuminþi, la fel camajoritatea celor aflaþi în preajmã. Nu mai þinminte exact laa ceea ce mã gândeam atunci, încurtea modestei biserici când, subit, o junã devreo 15-16 ani a rãsãrit din beznã ºi s-a postatînaintea mea; mi-ear ruºine sã-I spun cã nu facebine ceea ce face, dar m-am gândit cã nu se cadesã o incomodez în asemenea împrejurãri; astapânã când am vãzut cã are o canã transparentãplinã cupâine ºi vin. Atuci n-am mai rezistat ºiam întrebat-o, destul de duios de ce procedeazãaºa cum o face, doar a luat ce era de luat.Domniºoara, destul de elegant îmbrãcatã, s-aîntors decis spre mine ºi mi-a rãspuns cu o replicãnãucitoare: "De-aia, sã-mi mai bage zamã!"Recunosc, replica tinerei m-a lãsat cu gura cãscatãîn plinã noapte, siderat, noroc cu prietenul aflatlângã mine, de el m-am sprijinit, cã eram moaleprecum o cârpã. Dupã reculegerea aferentã, I-amspus junei în floare cã poate sta liniºtitã, sã ia câtmai multã "zamã". La îndemnul meu repetat, fataa început un soi de bâþâialã din frumoasele-Ipicioare, cu nervozitate vizibilã îºi mai potriveaºuviþele rebele. De zis n-a mai zis nimic pânã înmomentul în care, rãsucindu-se pe tocuri ºi privin-du-mã straºnic, mi-a ºoptit o înjurãturã cât turlabisericii; dupã înjurãturã a ºi plecat, am mai avutdoar puterea sã vãd cã se îndrepta spre alt loc deunde putea lua ceva "zamã". Îmi pãrea rãu cã nuam mâini catifelate ºi ochi destui de expresivi sã-Isugerez tinerei ce este totuºi, "zama" la carerâvnea.

n

aspiratorul de nimicuri

Mâini, ochi, “zamã”Mihai Dragolea

31

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

31TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

•Dramaturgul Tom Stoppard (a cãrui piesãTravestiuri s-a jucat anul acesta la Bucureºti) este'preºedintele' London Library, o insituþie careachiziþioneazã circa 100 de cãrþi pe zi ºi le punela dispoziþia abonaþilor pe rafturi cu accesul liber.Pentru o sumã modestã, abonaþii pot consultapeste un milion de volume în toate limbile impor-tante ale Europei ºi Asiei, pe care le pot rãsfoi încomodele fotolii de piele din sãlile de lecturã saule pot împrumuta acasã. Recent, London Librarya achiziþionat o clãdire nouã, în care urmeazã sãse extindã; cu aceastã ocazie, îi explicã Stoppardreporterului de la Financial Times, întreg cata-logul bibliotecii va fi pus on line. London Librarya fost înfiinþatã în 1831, prin eforturile - printrealþii - ale lui Carlyle, Macauley ºi Gladstone, iarprintre primii 500 de abonaþi s-a numãrat CharlesDickens. Dintre 'preºedinþii' care l-au precedat peStoppard se cuvin menþionaþi poetul Tennyson ºiSir Leslie Stephens, eruditul cãrturar victorian,tatãl Virginiei Woolf. În aceastã bibliotecã, în1930, Isaiah Berlin a descoperit memoriile luiAlexander Herzen ºi a fost tentat sã citeascãlucrãrile contemporanilor acestuia, Bakunin ºiBelinsky. Rezultatul: influenta carte a lui BerlinRussian Thinkers (Gânditorii ruºi), carte care,ulterior, l-a influenþat pe însuºi Tom Stoppard încompunerea trilogiei dramatice din 2002, Coast ofUtopia (Þãrmul utopiei).•Citim în cotidianul USA Today cã unul dintremarile succese literare americane ale anului 2005este romanul lui Khaled Hosseini The KiteRunner (Cel ce înalþã zmeul), vândut pânã acumîn peste 1,4 milioane de exemplare. Autorul, doc-tor în Sillicone Valley, California, este afgan deorigine ºi a crescut într-o familie înstãritã care ºi-apierdut poziþia socialã o datã cu intervenþia sovi-eticã, emigrând apoi în Statele Unite. The KiteRunner spune povestea prieteniei dintre doi bãieþidin Kabul, de acum treizeci de ani, când þaranatalã a lui Hosseini era cuprinsã de urgiarãzboiului civil. Autorul ºi-a luat un an de con-cediu pentru a promova cartea prin prezentãri ºiconferinþe, donând fondurile câºtigate organizaþi-ilor de caritate din patria sa.•Evenimentele politice pot ajunge foarte repedesubiecte literare. David Hare, ne informeazãziarul USA Today, a scris piesa Stuff Happens (întraducere aproximativã, Se întâmplã tot felul delucruri, dar sintagma te trimite cu gândul laexpresia mai puþin plãcutã "shit happens"), desprepremizele atacului american asupra Irakului dinianuarie 2003. Piesa a avut premiera la TeatrulNaþional din Londra, în septembrie trecut, iar în25 mai va avea loc avanpremiera americanã, laMark Taper Forum din Los Angeles. KeithCarradine îl va juca pe Preºedintele Bush, iarJulian Sands pe Prim Ministul Marii Britanii,Tony Blair.•Aflãm din International Herald Tribune desprecartea lui Christopher Booker The Seven BasicPlots (Cele ºapte scheme epice de bazã), careavanseazã teza cã în toatã literatura universalã nus-au folosit decât variaþii a ºapte intrigi fundamen-tale, astfel cã, în structura de profunzime, opereca Beowulf, Fãlci sau Tunurile din Navarrone

sunt înrudite. Aceste 7 scheme epice revin mereuºi mereu în romane, drame, filme, librete deoperã. Iatã care ar fi ele: 1. RãpunereaMonstrului; 2. De la zdrenþe la bogãþie; 3.Cãutarea; 4. Cãlãtoria ºi întoarcerea; 5.Renaºterea; 6. Comedia; 7. Tragedia. Primele cinci,spune Booker, ar putea fi plasate ºi ele subumbrela largã a Comediei. Într-adevãr, nu putemsã nu observãm cã ultimele douã sunt categorii,mai curând decât scheme epice. Iatã cum poate firezumatã prima schemã, Învingerea Monstrului:un individ sau o comunitate se aflã subameninþarea a ceva monstruos - rãzboi, cataclismnatural, monºtri mitologici etc. Un erou sau oceatã de eroi se încumetã sã distrugã cauzaameninþãrii. Deci, toate subiectele de westernuri,romane de aventuri, science fiction, romane derãzboi sunt incluse aici. În schema a doua negândim la ariviºtii lui Balzac, la Julien Sorel,Becky Sharp, Jane Eyre. În a treia, la legendelearthuriene, la Comoara Nibelungilor, dar ºi laVrãjitorul din Oz sau Alice în Þara Minunilor, bachiar ºi la Divina Comedie . ªi tot aºa.Christopher Booker (sã existe vreo semnificaþie înfaptul cã poartã numele celui mai important pre-miu pentru roman din U. K.?), ziarist ºi membrufondator al gazetei satirice de mare rãspândirePrivate Eye, a petrecut 34 de ani colaþionând intri-gi romaneºti pentru a ajunge la aceste esenþe, carene amintesc ºi de cartea lui William Empson,Seven Types of Ambiguity. Toate lucrurile impor-tante vin în serii de ºapte, ca zilele sãptãmânii (ºiale Facerii).•Aflãm din Le Figaro cã proiectul TurnuluiLibertãþii, care ar trebui sã se înalþe pe locul undese aflau odinioarã turnurile gemene ale WorldTrade Center, va fi modificat din raþiuni de secu-ritate. Conform studiului întreprins de NYPD,proiectul original, amplasând clãdirea preaaproape de stradã, oferea un câmp amplu de acþi-une potenþialilor teroriºti. Primarul New York-ului, Michael Bloomberg, ºi guvernatorul statuluiNew York, George Pataki, ºi-au manifestat convin-gerea cã arhitectul Daniel Childs îºi va modificaproiectul iniþial ºi cã blocul-turn înalt de 541metri va fi construit, chiar dacã unele companii,cum este Goldman Sachs, au revenit asupradeciziei de a-ºi amplasa birourile în aceastãclãdire.•În oraºul vietnamez Dalat de pe Platorile Înaltefiinþeazã cafeneaua Café Tung, inauguratã pe vre-mea când influenþa francezã în Vietnam se maifãcea simþitã ºi ornatã ºi azi cu postereînfãþiºându-l pe Jacques Brel. Cum Dalat esteoraºul cu cea mai mare colonie de artiºti boemi aVietnamului, aceºtia se adunã la Café Tung înfiecare dimineaþã pentru a discuta, a citi presa, aasculta muzicã occidentalã ºi a bea ca phe sua da,un espresso cu gheaþã ºi lapte condensat.Proprietarul, Tung Dih Tran, care a deschis cafe-neaua în 1959, a declarat revistei Time cã a pãs-trat-o neschimbatã deoarece a devenit un punctde atracþie turisticã.•Cândva, studiourile cinematografice dinKazahstan aveau o contribuþie importantã larealizarea producþiei anuale de filme sovietice.

Astãzi, cineaºtii fostei republici s-au împrãºtiat ºiinternaþionalizat. Guka Omarova trãieºte cu fiulei în Olanda. Dupã cum citim în Le Figaro , ea arealizat totuºi un film cazah, Shizo, povestea unuiadolescent care, pentru a supravieþui în economiade tranziþie a þãrii sale, este obligat sã recrutezepentru mafia localã boxeri pentru meciuri ilegale.Guka Omarova a colaborat la scrierea scenariuluicu Serghei Bodrov, realizatorul cândva celebruluifilm Prizonierul din Caucaz. •Penguin Books îºi înteþeºte atacul asupra pieþiide carte indiene, aflãm din Bookseller, cu un pro-gram de editare a literaturii în diferitele limbi alesubcontinentului. Este prima tentativã a celebreicase de editurã, cu o vechime de peste 70 de ani,de a publica în altã limbã decât engleza. În lunaaprile a acestui an, Penguin India a publicat patrutitluri în hindi , iar pânã la sfârºitul anului va maiimprima 25 de titluri în marathi ºi malayalam.Printre autori se numãrã scriitori care ºi-au fãcutrenumele redactându-ºi cãrþile în englezã, caArundhati Roy ºi Shobhaa De.•Filmul Al cincilea imperiu de Manoel deOliveira ecranizeazã piesa El Rei Sebastiao, scrisãde poetul Jose Regio, prieten al lui Pessoa, ºi dedi-catã 'sebastianismului', adicã mitului regelui nemu-ritor care va reveni cândva în þara sa, cãlare pe unarmãsar alb, reanimând speranþa. Filmul ,transpunere fidelã a piesei, din care a reþinuttiradele lungi ºi nesfârºitele planuri fixe, încearcãsã explice personalitatea unui rege portughez dinsecolul XVI, încoronat la numai 14 ani ºi dispãrutfãrã urme în 1578, în timpul unei bãtãlii contramusulmanilor, pe sol african. •Un articol din revista Bookseller (numãrul din25.03.05) analizeazã situaþia de pe piaþa cãrþii bri-tanice a romanelor traduse din alte literaturi. Separe cã lectorii britanici nu se dau în vânt dupãficþiunea importatã, doar 3 % dintre titlurile debeletristicã publicate fiind traduceri. Revista pub-licã ºi un Top 10 al celor mai bine vândute tra-duceri. Iatã-le: 1. Paolo Coelho, The Alchemist; 2.Paolo Coelho, Eleven Minutes; 3. Carlos RuizZafon, The Shadow of the Wind; 4. NiccoloAmmaniti, I'm Not Scared; 5. V. M. Manfredi,The Last Legion; 6. Henning Mankell, Firewall; 7.V. M. Manfredi, The Talisman of Troy; 8. PatrickSuskind, Perfume ; 9. Henning Mankell, Returnof the Downey Musher; 10. Natsuo Kirino, Out .Dupã cum se vede, nici englezii nu sunt insensi-bili la farmecul ascuns al lui Paolo Coelho. ªi cineor fi ceilalþi romancieri ?

n

flash-meridian

“Arizona” de pe Platouri Înalte

Ing. Licu Stavri

32 TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

32

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

"Vara. Masã de scris. În dreapta - o uºã. Peperete - un tablou. Pe tablou - un cal care þine îndinþi un þigan. Olga Petrovna despicã lemne. Lafiecare loviturã de pe nasul Olgãi Petrovnaalunecã pince-nez-ul. Evdochim Osipovicifumeazã pe un fotoliu. Olga Petrovna (dã cutoporul în buturuga, care, însa, nu dã nici unsemn cã s-ar desface). Evdochim Osipovici: Tiuk!Olga Petrovna (aranjându-ºi pince-nez-ul, loveºteîn buturugã). Evdochim Osipovici: Tiuk! OlgaPetrovna (aranjându-ºi pince-nez-ul, loveºte înbuturugã). Evdochim Osipovici: Tiuk! OlgaPetrovna (aranjindu-si pince-nez-ul, loveºte înbuturugã). Evdochim Osipovici: Tiuk! OlgaPetrovna (aranjându-ºi pince-nez-ul): EvdochimOsipovici! Vã rog frumos: nu mai ziceþi cuvântulacesta, "tiuk". Evdochim Osipovici: Bine, bine."

(Daniil Harms)Ce este tiuk! ? Dupã toate aparenþele, o excla-

maþie sfidãtoare. Sau o înjurãturã. Despre ce estevorba, totuºi? Tiuk! ( www.tiuk.reea.net) e un sitdin ciclul paginilor basarabene. Asta pentru cã ceicare au pus la cale respectiva întreprindere suntmajoritatea moldoveni de peste Prut, lucru vizibilchiar numai dacã ne-am limita la titlul rubricilor:Anchetiuk, poveºtiuci pe bune, festeiva, scurt πdoi, iaka, muzon.

Cine ne sunt vitejii? Sub motto-ul k-avem kefs-au strans Dan Perjovschi, Carmina Trâmbiþas,Alexandru Vakulovski, Mihai Vakulovski ºi, unin-du-ºi forþele, cumulând colaborãri numeroase (nude puþine ori nume prestigioase), au dat netuluiîncã o revistã ºi în plus una bine pusã la punct.La fel ca în muzicã, ce vine de peste Prut, vine în

forþã. Gãseºti pe harta sitului, sit care aratã, întrenoi fie vorba, foarte bine, anchete - numãrulultim, diferite personalitãþi sunt interogate vizavide cenzurã -, interviuri, eseuri, jurnal de cãlãtorie,dar ºi mãrturii zguduitoare din Transnistria saupoveºti ale celor ce au avut nefericita ocazie de a

anticipa intervenþiile în Afganistan, dar în ani ‘80ºi din ºi mai nefericita calitate de recrut alarmatei ruse. Mai gãseºti poezii, eseuri, proza,printre care fragmente din Letopizdeþul luiAlexandru Vakulovski ori din Iepurii nu mor allui ªtefan Baºtavoi, diferite articole. Nu lipseºtetonalitatea protestarã impotriva minciunilor, cen -zurii, politicii prost facute, ori împotriva prostieiîn genere. În ansamblu, Tiuk! e un loc undeoameni inteligenþi ºi care au ceva de spus nu seascund dupã deget ºi se exprimã. Trãiascã liber-tatea!

La final, profitând de resursele expresiei“cireaºa de pe tort”, vã aduc în atenþie alþimoldoveni, de astã datã de pe o… stea îndepãr-tatã. Fenomenul Planeta Moldova il regãsim ºi penet la www.planetamoldova.net. Pentru ceinecunoscãtori avem de-a face cu artiºti pluri-valenþi, ce-ºi exerseazã talentele în muzicã (unamestec între trip-hop, rock progresiv ºi, bineînte-les, acelaºi omniprezent grai moldovenesc), teatruºi animaþie. Dacã aveþi o conexiune bunã la netputeþi încerca pe viu rezultatul strãdaniei lor.

Vã urez sã aveþi parte de detaºarea spaþial-tem-poralã ºi neuro-transcendentalã a sufletelor dor-nice de senzaþii tari, de umorul negru, mat-pere-mat, haz de necaz, ubivealã, pragoane, kidosuri,gruzuri ºi peredoaze, toate propovãduite de aceºtioriginali.

n

www.cultura

Ce este tiuk!?Mihai Guþã

Dan Perjovschi

E ram la Roma, în august 1978, când a muritPapa Paul al VI-lea. Gazetele italieneºti nu-ºiascundeau neliniºtea cã urmaºul sãu ar

putea sã nu fie un italian. N-a fost aºa, cãciurmaºul a fost un italian, Papa Ioan Paul I, alcãrui pontificat n-a durat decât o lunã de zile. ªiapoi, în octombrie, a venit, într-adevãr, un papãneitalian. Un polonez. Acum, la moartea sa,Papa Ioan Paul al II-lea e plâns de întreaga Italieºi de întreaga lume.

Nu orice neam poate sã dea, din sânul sãu, unPapã. Ioan Paul al II-lea era primul papã neitaliandupã aproape ºase secole. Mi-e greu sã cred cãromânii vor da vreodatã lumii un papã.

Dar ce dau românii lumii, românii de acasã dela ei, nu românii din Franþa, ca Brâncuºi oriIonesco ? Anul trecut, prietenul meu M.G., profe-sor la Universitatea din Varºovia ºi ºeful misiuniiarheologice poloneze de la Cairo, a fost alescorespondent strãin în Académie des Inscriptionset Belles-Lettres. Iatã de ce a fost ales un polonezºi nu un român:

Pentru cã, acum 40 de ani, M. G. ªi alþi stu-denþi polonezi petreceau cele trei luni ale vacanþeide varã lucrând ca hamali în gãrile Parisului. Prilejcu care îºi puneau la punct franceza. Noi, stu-denþii români, ne gândeam cum sã "apucãm" unbilet la Costineºti.

Pentru cã misiunile arheologice poloneze dinEgipt ºi Siria (mai recent ºi în Bulgaria, Cipru,Sudan ºi Liban) continuã din perioada interbelicã.Românii, în curând, nu vor mai avea "misiuniarheologice" nici în propria lor þarã.

Pentru cã, prin eforturi uriaºe (nedispreþuind

nici participarea polonezilor bogaþi din diaspora),centrul istoric al Varºoviei, un morman de ruinela sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial, afost reconstruit. Fiecare clanþã de uºã, fiecarepicior de scaun, au fost recuperate din dealul demoloz care se ridica pânã la înãlþimea etajului aldoilea din fostul Palat regal polonez, pentru a firestaurate ori copiate. Bombardarea Bucureºtilor,în aprilie 1944, a fost un fleac în comparaþie curaderea de pe faþa pãmântului a Varºoviei. Mãcaro singurã clãdire dintre cele dispãrute înBucureºti, o clãdire micã de altfel, dar mare însemnificaþie -- întâiul Teatru Naþional alromânilor--, ar fi putut ºi ar fi trebuit sã fie recon-struitã la Bucureºti. Locul Teatrului, lângã PalatulTelefoanelor, a rãmas gol timp de 60 de ani, ocarie uriaºã în conºtiinþa româneascã. Iar încurând va fi ocupat de un edificiu oarecare.

Pentru cã polonezii au scos în faþa tancurilorgermane trupele de cavalerie. La noi, se vor gãsiîn continuare "înþelepþi" care vor aplaudaretragerea fãrã un foc de armã, în 1940, la 28iunie din Basarabia ºi la 30 august din nordulTransilvaniei. Vor considera cã au fost hotãrâriînþelepte, care au scutit þara de vãrsare de sânge.N-au scutit-o însã de dispreþ. Adolescent fiind,cineva mi-a relatat o amintire din timpul retrageriiunei unitãþi de artilerie de pe graniþa de vest în1940: "Era lunã plinã, iar umbrele noastre seîntretãiau cu umbrele roþilor de la tunuri. Ni sepãrea cã suntem iarãºi frânþi pe roatã, ca Horea"."Sentimentalisme, naþionalisme" vor clama dinnou înþelepþii mei. Aceºti înþelepþi sunt cei care îºibat joc de ºarjele cavaleriei poloneze în faþa tan-

curilor germane în 1939.Pentru cã, la fiecare comemorare a morþii

pãrintelui Jerzy Popielusko, ucis de miliþia comu-nistã, biserica în care a slujit (ºi unde Popieluskoare o statuie) geme de lume ºi coroane de flori.La noi, câþi mai ºtiu cine a fost Gheorghe Ursu?

Pentru cã la Zelazowa Wola, într-un octombriemirific, am vãzut modesta casã în care se nãscuseChopin invadatã de aurul viþei de vie sãlbaticã.Nu puteai sã-þi iei ochii de la acel aur ºi fiecare îºiprelungea ºederea în curte, unde se ascultau"poloneze" ºi "mazurci" în cele mai celebre inter-pretãri. Fiindcã la Tescani, într-un mare conac alMãrucãi Cantacuzino, soþia lui Enescu, n-amvãzut decât poze prãfuite, ca în orice muzeuromânesc unde în anii '70 a lucrat aceeaºi firmã"Decorativa", iar un disc ce ar fi trebuit demultînlocuit hârâia la nesfârºit "Rapsodia românã".

Recent, Janusz Solak scria despre similitudinile(negative) dintre români ºi polonezi (Despre etno-centrismul românilor ºi polonezilor în Europanaþiunilor, în Dilema Veche din 8-14 aprilie). Nusunt întrutotul de acord cu cele afirmate acolo.Dar rândurile de mai sus ar putea sã-l confirmepe Solak în privinþa stereotipurilor românilor faþãde polonezi, construite pe elemente pozitive. Cãpolonezii în schimb, au o pãrere foarte proastãdespre români, dupã cum scrie Solak, este, într-unfel, treaba lor.

Treaba noastrã este sã învãþãm sã ne respec-tãm. Eu rãmân la pãrerea cã M.G. este acum înAcademia francezã fiindcã polonezii ºi-au respec-tat oamenii, locurile ºi istoria. Românii trebuie sãse convingã cã dacã nu te respecþi singur, nu terespectã nici alþii.

n

nopþi ºi zile

Românii ºi poloneziiMihai Bãrbulescu

T eatrul din Turda s-a axat, se pare, pe spec-tacole cu un grad sporit de dificultate,þintind performanþe ce s-ar putea sã

depãºeascã uneori - dacã nu posibilitãþile inte-rioare ale colectivului de actori - cel puþin nivelulde aºteptare al publicului, mai totdeauna capri-cios, instabil, câtã vreme nu putem vorbi despreun public prea numeros constant în gusturi înoraºele mici. Adresându-se aºadar unui public încãîn formare, realizãrile teatrului turdean suntcutezanþe, îndrãzneli apreciate mai cu seamã dealogenii veniþi la premiere. Ambiþiile sunt mari ºiele pot fi concretizate pânã acum în douã reuºiterelativ apropiate: Cele douã orfeline din toamnãºi recenta premierã Omul cu valizele de EugenIonesco în regia lui Alexandru Dabija.Posibilitãþile teatrului sunt de asemenea evidente,din moment ce renumitul regizor a dat viaþã unuispectacol mai reuºit decât Pygmalion-ul de laNaþionalul din Cluj. Mai rãmâne de format/ajus-tat publicul. Pentru cã un spectacol Ionesco pre-supune un public cât de cât iniþiat în literaturaabsurdului. Nu se poate spune cã la Turda n-auexistat experimente teatrale extrem de curajoase,avangarsdiste. Nu e cazul sã le enumerãm. Totuºi,nu ºtiu exact de ce, mi se pare cã Omul cu val -izele necesitã un efort în plus la receptare. Poateºi pentru faptul cã e o piesã mai puþin cunoscutãdin repertoriul ionescian.

Geamantane, bagaje de diferite mãrimi, cutiideschise cu obiecte de recuzitã, valize uzate, dinalte timpuri, inscripþionate sau artistic mânjiteconduc spectatorul din holul teatrului pânã pescena deschisã, unde, aºezat pe un scaun la masã,un muncitor în halat mãnâncã impasibil roºii cusare. Dimensiunea unei realitãþi necontrafãcute eindubitabil atinsã: el mãnâncã roºii cu sare. Poateîncepe ºãgãlnicia propriu-zisã, iluzoria viaþã a per-sonajelor, delirul, ambiguizarea datã de reflec-toare, dansul, evoluþia, conflictul; într-un cuvânt:mirajul! Dar nu: el mãnâncã roºii cu sare... Dupãaceastã imagine-prag staticã, obstacol strecuratintempestiv între salã ºi scenã... începe vârtejul.ªi acesta e de proporþii... ameþitoare.

Scenele se succed cu repeziciune de film mutcu turaþie mãritã. De aceea sunt ºi delimitate înaceeaºi manierã, prin imagini proiectate pe unecran, însoþite de sunete specifice. Primul bãrbatieºit din întunericul scenei sau din burtametropolei franceze pentru a traversa Sena pemalul celãlalt este insul abulic, inocent prin exce-lenþã, nelipsit de valizele sale, interpretat cu otenacitate straºnic dozatã de Cornel Rãileanu, toc-mai bunã pentru a pune în valoare diferitele feþeale naivitãþii comportamentale ºi de structurã alepersonajului. E un rol extrem de greu, complex ºisolicitant, chiar ºi numai prin faptul cã actorul epe scenã pe toatã durata spectacolului. Spre ce seîndreaptã personajul ºi unde ajunge e greu despus, deoarece el nu pare a avansa decât însprepropriile obsesii, pentru a-ºi lua în posesie memo-ria afectivã, familia, viaþa risipitã. Timpul este sus-pendat, personajele sunt substituibile. Dacã existãun conflict, acesta este cu el însuºi ºi cu realitãþile

pãrelnice care îl înconjoarã. Deoarece, nu-i aºa,viaþa e vis iar visul poate deveni uneori realitateºantajabilã. Planurile se intersecteazã halucinant,determinãrile temporale alunecã, ambiguizândaventura interioarã a cunoaºterii de sine. Oraºulnatal cãutat cu insistenþã nu se zãreºte, dar apartare native care-i sporesc anxietatea. Metafora tim-pului ºi a cãutãrii este extinsã admirabil deAlexandru Dabija. Toþi purtãm bagaje cu... propri -ile noastre iluzii, cu propriile noastre reprezentãridespre lumea în care trãim. De aceea valize suntpeste tot. În holul teatrului, pe scenã, pe trotuare.Plase-bagaje evidenþiate în albastru prin imaginiproiectate pe ecran sunt purtate de pietoni pe tro-tuarele din Turda, iatã o posibilã destinaþie, unadin cele multe probabile, cãutarea propriei iden-titãþi e generalã, absorbitã de mersul ºi clocotulvieþii, înghiþitã de zgomotul oraºului. Înþelegem cãPrimul bãrbat rãtãcit prin desiºul vieþii nu e unindivid, ci Insul arhetipal stãpânit de angoasa exis-tenþialã, esenþialmente ionescian, împins dedemonul anxietãþii ºi al confesiunii ce l-au locuitpe Ionesco spre a-ºi exhiba trãirile pe scenã.Acesta este de fapt tema centralã a teatrului sãu.Piesele îmbracã subiecte. Din acest punct devedere se poate spune cã Omul cu valizele e opiesã dezbrãcatã de convenþia subiectului. O altãextravaganþã pe care ºi-a permis-o marele dra-maturg.

Dacã ceea ce realizeazã Cornel Rãileanu înPrimul bãrbat este receptat ca evoluþie uºorlinearã, în ciuda conotaþiilor multiple conþinute înnuanþãri temperamentale remarcabile, valenþeleplurale conferite personajelor de ceilalþi actori(distribuiþi în mai multe roluri) dau o cromaticãbogatã scenei alungând orice monotonie posibilã.Cristina Pardanschi oferã în Bunica, Poliþista,

Bolnava din spital, Roxane, Femeia din Chiºinãuminunate exemple de transfigurare ºi de inter-pretare pentru studenþii ei. Anca Dãmãcuº e la felde convingãtoare în oricare din ipostazele încred-inþate de regizor (cinci la numãr). Mai ales caLuntraº ºi Bolnav din spital, Sebastian Marinaaduce noi dovezi ale talentului sãu recunoscut ºiale seriozitãþii cu care îºi concepe partiturile.Narcisa Pintea este egalã cu sine ºi face faþã cubrio solicitãrilor, mai ales în secvenþa din spital.Leonard Viziteu se aratã promiþãtor pentru opaletã interpretativã chiar mai variatã decât aceas-ta. Posibilitãþile de a arãta ce poate se lãrgesc pen-tru Cornel Miron pe mãsurã ce îmbracã în specta-col alte haine. Surprinzãtoare ºi greu de recunos-cut în cele trei roluri este Ariana Presan, atât e dediferitã în declamaþie ºi gesticã. Inteligenþa specu-lativã a lui Adrian Cucu bate spre comic reuºindefecte spectaculoase.

Gama interpreþilor care se învârt în jurulPrimului bãrbat, împreunã cu decorul imaginat deCristian Rusu, creeazã o veridicã atmosferã de visîn care totul este în egalã mãsurã amãgire,obsesie, aventurã, virtualitate strãpunsã denecruþãtorul sondaj psihanalitic. Acestor cerinþede luminare ale textului ionescian regia luiAlexandru Dabija adus la Turda le rãspunde nunumai cu competenþã profesionalã, dar ºi cu ges-tul fast al artistului inspirat. El ne dezvãluie fasci-nat sensurile ascunse în meandrele visului imagi-nat de Eugen Ionesco.

n

Festival “Man.In.Fest”TORSIA-ballet noir

Producãtor: Teatrul Naþional din Zagreb & Compania

Serafini

Regie ºi coregrafie: Emil Matesic

Muzicã: Damir Urban & Petar Dundov

Compania croatã Serafini, înfiinþatã de cãtreEmil Matesic ºi Jaksa Boric, ºi-a dezvoltat un tipunic ºi autentic de expresie performativã.

Torsia este un spectacol care vorbeºte desprelupta pentru putere, instincte pasionale ºi distruc-tive, manipulare ºi rezistenþã, rãzbunare ºipedeapsã. Subintitulat ballet noir ,spectacolul esteexemplificator pentru dubla orientare esteticã aautorului. Pe de o parte, recunoaºterea ºiacceptarea formelor tradiþionale de balet, iar pede altã parte îndepãrtarea conºtientã de acestea,atît la nivel coregrafic cît ºi la nivel muzical.Tematic, Torsia prezinta o metamorfozã. Rãul iaformã umanã, omul se transformã în animal iar

animalul în om, frumosul devine urît, pielea ca-tifelata ºi roz, întoarsã pe dos îºi pierde calitateapoeticã sufocîndu-se în repulsie ºi ruºine. O liniesubþire între tandreþe, iubire ºi înþelegere, pe de oparte, ºi agresiune extrem violentã, sadism ºi tor-turã pe de altã parte determinã planul emoþionalal acestui spectacol care oferã spectatorilor o orãde performanþã acrobaticã ºi interpretativã.

n

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

33TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

teatru

Valizele cu iluziiAdrian Þion

34 TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

34

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

N ãscut în 1956 în comuna Grinãuþi de pemalul Prutului, Anatol ªtefãneþ are în sângevigoarea ºi luxurianþa tradiþiilor muzicale de

pe întreg arealul locuit de români. A probat-oconvingãtor prin albumele de folclor realizate pentrucelebra colecþie Musique du Monde. Iar prin muzicagrupului sãu Trigon, descoperit ºi promovat în 1992de cãtre pianistul Mikhail Alperin - ªtefãneþîndeplineºte actul de magie al unei fuziuni întreesenþele melos-ului românesc ºi spiritul libertar al ja-zzului. Dacã mari jazzmeni au fost seduºi de resurse-le inepuizabile ale muzicilor tradiþionale, traseul par-curs de muzicianul basarabean e invers: el poartãînscrisã în fibra sa artisticã muzica tãrâmurilor natale,iar recursul la limbajul jazzistic îi oferã modalitãþiprivilegiate de acces la universalitate.

Dupã aniversarea unui deceniu de activitate agrupului Trigon, în istoria acestuia survine o schim-bare dramaticã: Anatol ªtefãneþ - a cãrui capacitate dea valoriza integral resursele instrumentului mã deter-minã sã-l consider în prezent numãrul unu al violei înjazz - se vede pus în situaþia de a-ºi re-alcãtui for-maþia. O face cu mult curaj ºi intuiþie valoricã.Apeleazã la trei reprezentanþi ai noii generaþii jazzis-tice din Basarabia: versatilul Dorel Burlacu (n.1974),capabil sã cânte fluent pe orice claviaturã, iar cumâna stângã sã suplineascã absenþa basului din nouaformulã; poliinstrumentistul (ºi, pe alocuri, vocalistul)Valeriu Boghean (n.1977), abordând cu fermecãtoare

muzicalitate saxofonul sopran, fluegelhorn-ul, cavalulsau muzicuþa; Gary Tverdohleb (n.1967), probabilunicul baterist/percuþionist din zonã apt sã calce peurmele lui Oleg Baltaga (plecat, ca ºi SergiuTestemiþanu, basistul formulei originare, sã lupte cumorile de vânt ale show-business-ului occidental).Muzica noului Trigon este, implicit, un regal deculori timbrale, coroborat cu structuri acustice sofisti-cate, caleidoscopice, mustind de idei. Aceste configu-raþii aparent eclectice reunesc eforturile componisticeale celor patru muzicieni într'o stilisticã sui generis, deo pregnantã organicitate. Arhetipurile jazzului (blues,swing, suflu improvizatoric) sunt "compatibilizate",prin melisme caracteristice, cu ritmurile subtil-explozive proprii interregnului occidental-oriental. ªi,de asemenea, cu însãºi esenþa doinei, într'o glisareinefabilã dintru dor înspre dolor universalis, sub spec-trul "notelor albastre". Ethos-ul carpato-danubian -oscilând între melancolie, poesie ºi humor -alcãtuieºte substanþa intimã a acestor piese.Disponibilitatea spre joc e clarã, începând cu titlurilelor ºi pânã la "dramaturgia" plinã de surprize a feluluicum sunt construite. Într'o lume extenuatã, acest tipde gândire muzicalã insuflã noi energii, redã speranþe,reface moralul.

Timp de o viaþã, Anatol ªtefãneþ a lucrat asupraviolei, dãruind patrimoniului jazzistic frumuseþiproaspete ºi perene, comparabile cu frescele mãnãsti-rilor moldave, sau caracterul vinurilor din partea

noastrã de lume. Toate resursele instrumentului suntexplorate, reliefate, epurate, cizelate, distorsionate,frânte, resuscitate, savurate, celebrate - puse, aºadar, învaloare, fãrã vreo tendinþã de redundanþã saumanierism. Mereu cu alt impuls creator ºi cu acelaºiamor fãrã limite. Dacã datoritã lui viola îºi cucereºtedreptul de a fi consideratã o prezenþã majorã în mu-zica improvizatoricã actualã, el ºtie sã evidenþieze ºicontribuþiile tinerilor sãi companioni la definirea unuisound românesc (de sorginte basarabeanã!) în jazzulde azi. De la explorãrile în triunghiul minimalist alprimului deceniu de existenþã, Trigon-ul devine acumun patrulater cu noi resurse de creativitate, confir-mate de debutul lor discografic la Chiºinãu, intitulat7 scãri, programat pentru anul 2005. Muzica propusãaici e realmente semnificativã pentru un proces deanvergurã globalã: emanciparea limbajelor jazzisticeprin raportare la diverse tradiþii naþionale. Ca atare,Trigon deþine deja un loc de referinþã în jazzul peri-planetar al începutului de secol 21.

n

muzicã

Trigon sau transfigurarea jazzisticã a tãrâmului nostru

Virgil Mihaiu

De la stânga la dreapta: Dorel Burlacu, Anatol ªtefãneþ,Valeriu Boghean, Gari Tverdohleb.

Dacã Sistemul nervos (România, 2005; scena-riul ºi regia: Mircea Daneliuc; cu: RodicaTapalagã, Cecilia Bârbora, Valentin Teodosiu,Mircea Radu) ar fi fost opera unui debutant sau aunui regizor în devenire, lucrurile ar fi fost, vorbaromânului, O.K. Dar filmul este (doar) operaunui regizor în revenire, în reanimare. ªi nu evorba de o revenire pe platourile de filmare, pen -tru cã, în comparaþie cu alþi regizori din aceeaºigeneraþie sau chiar cu debutanþi mai mult decâtmerituoºi, Mircea Daneliuc nu se poate plânge cã,dupã '90, nu a filmat: dacã am numãrat bine, înultimii 15 ani, regizorul a ieºit pe marile ecranecu ºapte filme (exact câte a fãcut în cei 15 ani dela debutul din 1975, pânã în 1989), din nefericirenici unul comparabil cu cele realizate înainte de1989: A unsprezecea poruncã (1990), Tusea ºijunghiul (1992), Patul conjugal (1993), Aceastãlehamite (1994), Senatorul melcilor (1995),Ambasadori, cãutãm patrie (2004), Sistemul ner-vos (2005). Spre comparaþie, pentru cunoscãtoriioperei lui Mircea Daneliuc, iatã lista filmelor real-izate de acesta înainte de 1989: Cursa (1975),Ediþie specialã (1977), Proba de microfon (1980),Vânãtoarea de vulpi (1980), Croaziera (1981),Glissando (1982), Iacob (1988). Se poate plângecã nu ºi-a realizat toate proiectele (multdiscutatulOvidiu , conceput, în faza de scenariu, atât ca filmde lungmetraj cât ºi ca serial de televiziune), daraceasta e o altã problemã. “Apogeul” panteidescendente de care aminteam într-o parantezã

anterioarã este atins, în 2004, cu Ambasadori,cãutãm patrie , film lipsit de o minimã coerenþãcinematograficã, ininteligibil, comentat în paginileTribunei la vremea respectivã ºi asupra cãruia nuvoi insista. În raport cu acesta, Sistemul nervosmarcheazã un semnificativ salt înainte.

Realizat, ca aproape toate filmele lui Daneliuc(excepþie fãcând Cursa, filmul de debut), pe unscenariu propriu, Sistemul nervos (pornind de laun roman sau fragment de roman propriu) sevrea o tragicomedie sau, mai degrabã, o comediedramaticã. Dar regizorului îi lipseºte umorul (faptdemonstrat cu prisosinþã în Tusea ºi junghiul,adaptare liberã dupã Fata babei ºi fata moºului deIon Creangã), chiar dacã în aceastã ultimã pro-ducþie are câteva scurte secvenþe de real umor(vezi, de exemplu, modul în care Nica "prinde"loc pe scaun în metrou, aruncând geanta înainte).Sã trecem însã la povestea filmului.

Nica (Rodica Tapalagã), o bãtrânã de la þarã,vine în vizitã (sau se mutã?, nu se înþelege preabine) la Tuþa (Cecilia Bârbora), fiica sa dinBucureºti, care locuieºte într-un apartamentmeschin, împreunã cu Jenel (Valentin Teodosiu),concubinul, ºi cu fiica dintr-o relaþie anterioarã.Înainte de asta, într-un prolog, aflãm cã Nica arela þarã o pensiune, fapt fãrã nici o relevanþã înacþiunea ulterioarã a filmului. Dincolo deurmãrirea relaþiilor dintre aceste personaje, binereliefate, lipsite de liniaritate (sunt secvenþe careamintesc de Daneliuc cel din Proba de microfon ),

prin care regizorul ne pune în temã (de parcã maiera nevoie!) cu realitãþile cotidiene ale Românieipostdecembriste - fapt remarcabil: fãrã ostentaþiesau îngroºãri! -, Sistemul nervos propune ºi oincursiune într-un "univers paralel": bãtrâna Nicaeste obsedatã, respectiv îndrãgostitã, de unprezentator de ºtiri de la televiziune Paul (foartebine ales Mircea Radu în rol, dar e puþin probabilcã spectatorii acestuia sunt ºi spectatorii luiDaneliuc), pe care, în urma incursiunii la o ghici -toare, se simte datoare sã-l salveze de mulþiiduºmani pe care se presupune ca i-ar avea. Cualte cuvinte, un fel de "telenovelisticã" avant-la-lettre. Filmul merge aºa cam douã treimi, specta-torul tot aºteptând sã afle care-i miza. Lãsând la oparte incontinenþa verbalã a bãtrânei, carevorbeºte tot timpul, nu cred cã existã un minutfãrã dialog sau fãrã monologul Nicãi, în ultimatreime filmul o ia pur ºi simplu razna. O datã cuplecarea acesteia la Poiana Braºov, pentru trata-ment, celelalte personaje, respective familia, dis-par pentru a nu le mai reîntâlni niciodatã, iar fil-mul vireazã în (aproape) grotesc. Nica se implicãfãrã noimã într-o miºcare stradalã revendicativã(un fel de grevã sau mineriadã incipientã, careînsã nu mai poate fi dusã pânã la capãt), conti-nuând sã monologheze cu voce tare, iar ceea cese anunþa a fi o “dramã minorã”, a cotidianului,se transformã într-o aºa zisã (cu îngãduinþã!)metaforã (macro)socialã din care nu mai înþeleginimic. Sau înþelegi ceva foarte trist: regizorulMircea Daneliuc este epuizat, nu mai are nimic(nou sau vechi) de spus. ªi, mai rãu: nu-ºi poateegala nici mãcar vechile performanþe!

n

Sistemul nervos

film

Ioan-Pavel Azap

35

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

35TRIBUNA • NR. 65 • 16-31 MAI 2005

I mportantul istoric al filmului universalGeorges Sadoul nu-l agreazã pe Edwin S.Porter prin spaþiul pe care i-l dedicã în a sa

Istorie a cinematografului mondial. El spune, ºipoate cu bunã dreptate, cã înaintea lui Porter,considerat a fi pãrintele filmului western, au fostreprezentanþii ºcolii de la Brighton prinWilliamson ºi Smith. Aceºtia doi au meritul de afi realizat pentru prima oarã plein-air-ul, adicã fil -marea numai în exterioare. Astfel Atac împotrivaunei misiuni strãine în China, prin ordonareaplot-ului în patru episoade, deschide calea marilorfilme de aventuri, "în special celor cu cowboy dinFar West" - spune Sadoul. Faþã de Williamson,Smith duce mai departe arta montajului. În fil -mul Atacarea unei diligenþe, pentru a crea sus-pans, obiectivul îl fugãreºte pe erou. În faþa rudi-mentarelor elemente de montaj practicate deWilliamson, Smith adaugã montajului supleþe ºiobþine pentru întâia oarã suspans. Sau, mai binespus, un rudiment de montaj.

Edwin Stanton Porter a lucrat ca director depost-producþie pentru Compania lui Edison din1899 pânã în 1903, în special la compartimentulde editare. Dar în acelaºi timp îndeplinea ºifuncþia de director artistic al studioului. Se ºtie înce mãsurã a contribuit ºi el la piratareanumeroaselor filme luate din Europa ºi aruncatepe piaþa americanã fãrã nici un scrupul. Un exem-plu este Cãlãtoria spre Lunã a lui Georges Méliès.Acuzat de furt, Edison s-a apãrat spunând cãtoate aceste filme - de succes în Europa - îiaparþin ºi lui deoarece el este inventatorul per-foraþiilor de pe banda de celuloid a filmului. Iaratunci când drepturile de autor îi vor interziceacest lucru nu va face altceva decât sã înlocuiascãcontratiparea cu demarcajul - ceva în genul scoa-terii sau a ºtergerii mãrcii de origine a unei mãrfi.Cert este cã prin poziþia lui, Porter a luatcunoºtinþã - fãrã îndoialã - de noutãþile cine-matografice de pe piaþa europeanã. Sarcina lui erafoarte clarã: de a prelua filmele europene ºi, prinmontaj, de a le da o altã faþã. Cosmetizarea fiindfãcutã ele intrau în patrimoniul ºi circuitul dedifuzare ale studioului. Din aceste motive, fãrã aspune chiar totul pânã la capãt, Sadoul îl acuzãpe Porter de plagiat pânã ºi în momentul în careacesta realizeazã Viaþa unui pompier american,considerând cã acesta se inspirã dintr-un reportajde actualitãþi realizat de Lumiere. În fine, prinThe great train robbery Sadoul recunoaºte doar cã"aceastã operã introduce în cinematograf o atmos-ferã nouã: Far West-ul". Dar ceea ce nu aminteºteSadoul este cã, înaintea acestui film, Porter împre-unã cu un colaborator, Fleming (actor ºiscenograf), realizeazã la finele lui 1901 Execuþialui Czologosz, un film despre asasinarea preºedin-telui William McKinley. Aici se întâmplã un lucrucurios, care dacã atunci nu neliniºtea firmele deproducþie europene devenea o problemã în StateleUnite. Cuplul de realizatori Fleming-Porter prezin-tã drama execuþiei criminalului filmând gradualexterioarele pentru a sfârºi cu filmarea inte-rioarelor, dramaturgia ºi suspansul urmând a fifixate la montaj, în studiourile pe care Edison leavea la New-York. Porter ºi-a pus, poate, pentruîntâia oarã o problemã de post-producþie:lungimea unor scene ºi implicit a filmului poate fidatã de rigorile impuse de producãtor sau doar de

cele necesare cerute de montaj? Prin specificulactivitãþii lui, el a observat cã nu doar decupareaunor acþiuni într-un numãr de scene conteazã cât,mai ales, suspansul acþiunii care era o rezultantãmai mult a ceea ce nu se vedea încã decât a ceeace deja s-a vãzut. Iar asta se putea face inclusivprin alegerea unei acþiuni pertinente - un jaf deexemplu -, deoarece publicul era fãcut pãrtaº laacest tip de acþiune-reconstituire. Nimeni nu ºtiecum este sã zbori spre Lunã dar cam toþi au citit -dacã nu au trãit pe propria lor piele - acþiuneajefuirii unui tren. Pânã la acea datã ziarele, fasci-culele poliþiei sau celebrele dime-novel erau plinede astfel de exemple.

Dar, dincolo de aceste câteva considerente tre-buie sã spunem, înainte de toate, cã mai multdecât a fi fost iniþiatorul filmelor de tip westernel este iniþiatorul filmului epic. Prin baladele ºicântecele importate din Europa - numai între anii1850-1900 au sosit în America, mai ales prin por-turile din New-England, peste 50 de milioane deemigranþi - fondul mitologic american se va înnoiprin diversitatea temelor de inspiraþie: baladele,cântecele ºi povestirile drumului spre Vest, aleeroului solitar, ale luptelor cu pieile roºii, alevastelor þinuturi nepopulate ºi neprietenoase, alesacrificiului, ale aventurii, ale prieteniei etc. Pefosta mitologie indigenã, Europa, Lumea Vechenãºtea o nouã mitologie. O nouã epopee. AndréBazin nu se fereºte sã numeascã western-ul "artãspecificã a epopeii". Odatã cu epopeea Far West-ului cinematografia, prin Porter, renãºtea dintr-unpunct de unde - la acel moment - foarte puþinicreatori de film europeni îi dãdeau ºanse.Renãºtea pe o plajã narativã de nimeni bãnuitãdar aflatã adânc în subconºtientul colectiv alfiecãruia dintre noi: nevoia de poveste, nevoia dejoc, nevoia de eroi, de situaþii neprevãzute, nevoiade înfruntare între eroul pozitiv ºi eroul negativ,nevoia de legendã, de baladã, de mit. Nevoia denaivitate apropiatã de poezie. Nevoia derecunoaºtere. Într-un cuvânt, nevoia de repere .

Nu fãrã o anumitã ironie, Mark Twain consi-dera cã scrierile lui Fenimore Cooper - în specialcele dedicate Americii sãlbatice - sunt prea simple,cã existã o mulþime de situaþii neverosimile, îngeneral ele sunt legate de coincidenþe, salvãrilesunt amânate pânã în momentul de pericolextrem, personajele nu au profunzime ºi suferã deo fatalã liniaritate. Într-un cuvânt, cã întreaga saoperã suferã de naivitate. Odatã cu romanul ThePioneers, Cooper adoptã o temã care l-a fãcutcunoscut în întreaga lume: viaþa sãlbaticã aAmericii. Având antecedente în opera luiWashington Irving (mai ales în The sketch book)Cooper devine fascinat de peisajul þinuturilor sãl-batice ale Americii ºi mai ales de civilizaþiatriburilor indiene. Romanele sale celebre -Pionierii, Preria, Ultimul dintre mohicani,Vânãtorul de cerbi - sunt cronici vii ale Americiicelor treisprezece state, adicã ale Americii abia tre-cute de Declaraþia de independenþã. Ciocnirileviolente dintre taberele albilor ºi roºilor sunt con-fruntãri între mentalitãþi, între civilizaþii, întreAmerica originarã, cea adevãratã ºi America aven-turierilor, a aventurierilor-hidalgo, veniþi dinLumea Veche. Existã rafinament ºi forþã date demarea simplitate a raporturilor umane pe careCooper le descrie. El nu se complicã în studierea

caracterelor ºi a situaþiilor în care eroii lui intrã.Se gãseºte aproape în situaþia unui documentaristde astãzi de la National Geographic . El vede, con -statã ºi transmite mai departe. Proza lui se citeºtedintr-o rãsuflare. Epicul capãtã virtuþi tocmai prinsimplitatea ºi transparenþa imaginiilor descrise.Prin proza lui Cooper, spune André Maurois,"America devine americanã".

Prin cele patru episoade ale filmului The greattrain robbery , Porter nu plagiazã. Obuzul-vehicultrimis de Méliès pe Lunã devine la Porter un trenatacat de o bandã de rãufãcãtori. Pasageriiburghezi care coborau liniºtiþi în gara La Ciotatsunt la Porter agresaþi ºi umiliþi. Porter nu aretimp sã filmeze orice ºi oricum. Primul film west-ern este ºi o primã imagine a lumii de dincolo deAtlantic. Acest Porter nu are timp sã se joace sausã viseze. Pânã sã zburãm pe Lunã - pare a spunePorter, american ºi pragmatic totodatã - este binesã privim în jurul nostru. Pânã la el folclorul,scrierile în fascicole ale westernului, dime-novel-ul, scriitori ca Irving sau Cooper, pictori con-sacraþi ai epocii cum ar fi Frank Remington,Charles Russell sunt angajati într-o stranie dareroicã ambiþie de redescoperire a eposului ºi etho-sului american. Toþi aceºtia fac operã de pionieratîn ceea ce priveºte antropologia Noii Lumi. Porter,urmat mai apoi de o galerie eroicã de regizori(Ince, Griffith, Ford, Huston, Martin Ritt, Polack,Delbert Mann, Robert Aldrich, William Wyler,Nicolas Ray, George Roy Hill etc.) continuãdescoperirea Americii. Finalul filmului lui Porterneliniºteºte: personajul principal, Broncho Billy,ajunge pânã în prim-plan, ridicã pistolul ºi-lîndreaptã spre public. Se spune cã efectul la pre-miera filmului a fost cel similar la intrarea înprim-plan a locomotivei lui Lumière. Dacã laultimul a fost vorba doar de o iluzie, la Portereste vorba de un fapt: suspansul se naºte odatã cesimþim cã ºi viaþa noastrã este pusã în pericol.Mai încolo acest gând îl va prelua ºi-l va desãvârºiinegalabilul Hitchcock.

Tot un francez, prieten cu Sadoul, AndréMaurois - în a sa celebrã Istorie a Statelor Unite -recunoaºte: "America avu aceastã particularitatede a-ºi miºca hotarele spre apus, timp de treiveacuri. Pe aceastã margine a civilizaþiei, greutateavieþii, lupta împotriva pãdurii ºi a indienilor,bogãþia pãmânturilor, lipsa unui ajutor apropiatcrea un nou tip de om: pionierul generos, inde-pendent, aspru ºi care nu recunoºtea alt dreptdecât forþa fizicã ºi hãrnicia. În aceste condiþiuni,oameni din diferite þãri începurã sã se asemene.Toþi aveau o dorinþã de cooperaþie liberã, care nuexista deloc în Europa. Ura ºi invidia fuseserãatenuate prin egalitatea în faþa primejdiei".

Prin Porter, cinematograful european de la1903 devine american. ªi american va rãmânepânã în zilele noastre. O supremaþie, o obsesie ºio aurã de care nici pânã azi cinematograful euro-pean nu a scãpat. Cinematograful european esteun ghid al omului, un ghid prin muzeul naturiiumane, în fapt un grandios manual al constatãrii.Filmul american este un ghid al acþiunii, un ma-nual al disperãrii grandioase date de o cucerireniciodatã dusã pânã la capãt. Pentru filmul ameri-can Vestul încã nu a fost cucerit în totalitate, iargoana dupã aur continuã. Cu forþã, cu ambiþie, cudisperare.

n

3. Porter

1001 de filme ºi nopþi

Marius ªopterean

C eea ce vede pictorul Onisim Colta ºi nuvãd alþii este, fãrã îndoialã, prezenþa carepopuleazã interstiþiile acestei lumi. Cã este

vorba despre obiecte pe care le fabricã în confor-mitate cu rigoarea imperioasã a unei viziuni persis-tente sau cã picteazã nervurile lemnului maimeticulos decât le-ar desluºi rindeaua dulgherului,cã le descifreazã în aerul încins de peste dunele denisip ce acoperã o mastaba ori îi împãienjenescvãzul, ipostazele acestei prezenþe traduc, de fiecaredatã, o certitudine indubitabilã. În lumea plasticiilui Colta, materialitatea nu se aflã în opoziþie cuimaterialitatea, ci o exprimã ºi o insuflã. Lumina,acest mare campion al viziunilor artistului arãdeannãscut nu departe de Baia Sprie, se prefirã aidomaunui ºuvoi de grãunþe din moara arhetipalã decare se ocupa Lucian Blaga într-o piesã memora-bilã. Alte ori însã e o sãgeatã alcãtuitã din atomipenetranþi, care traverseazã materia cu forþa uneiploi acide ridicate la o putere exponenþialã.

Cadrele sunt pline de liniºte, lumea din caresunt decupate e o depozitarã densã a tãcerii, ima-ginile au depãºit demult orice tensiune în clipacând ajung la privitor. Decupajele impecabile ºiexecuþia tehnicã incredibil de fidelã nu au nimicdin realismul vreunei doctrine inspiratã de mesajulcopierii naturii ºi depãºesc nevroza, cumva striden-tã, a perfecþionismului. ªi totuºi, e acolo unamestec de dogoare ºi melancolie, de somaþie ºide consolare ce transportã privirea ºi simþirea înzona cãlãtoriilor inefabile ºi definitive. Omul caremanevreazã penelul ºi vopselele depãºeºte petãcute teribilismele cãutãrilor formale, ale experi-mentelor tehnice ori registrul fotografiei natura-liste. Fidelitatea redãrii anuleazã cumva mariledescoperiri renascentiste ale punerii în perspectivã,pãstrând fãrã modificãri dispunerea obiectelor, vo-lumelor ºi a spaþiilor, însã neestompând formeledin planurile secundare ori din fundaluri. Aceeaºiacurateþe ºi în avanscena privirii, ca ºi în profunz-imile decupajului. Cel care priveºte, astfel, este unochi ce ascultã alte reguli ºi legi. Sã fie el ochiulde deasupra, ori numai ochiul celor care, cumijloace omeneºti, îl imitã?

O poeticã vizualã transcendentalistã, mizânddin plin pe efectele minuþiei de tip realistdepãºeºte, într-o altã direcþie, ºi suprarealismul -Onisim Colta îi cunoaºte mijloacele ºi efectele,dupã o convingãtoare uceninice de tinereþe înaceastã zonã -, ºi hiperrealismul, a cãrui mizãrãmânea, adeseori, simplu decorativistã ºi esteti -zantã. Pentru artist þinta se aflã în altã parte. Cãvom numi acest topos - cãutat, gãsit ºi oferit privi-torilor - perimetrul sacrului, al acþiunii divine ori,minimal, doar zonã a serenitãþii estetice, nu con-teazã atât de mult. Mai important mi se pare cãartistul ºi-a gãsit formula ºi cã o exploreazã cuexcelente rezultate, fãrã sã o epuizeze ºi fãrã sãcadã în poncif. (E, de altfel, miracolul prin care,pãsãrile lui Brâncuºi reiau, în formule ºi materialediverse, acelaºi motiv obsedant, al zborului, dema-terializându-le în chip specific, de fiecare datã, fãrãobosealã, plictis ori manierã.)

Acelaºi calm creator ce ascunde victoriile unuisuflet turbionar asupra sa însuºi populeazã, într-o

altã formulã plasticã, desigur, ºi pictura luiCorneliu Baba, incomod pentru oricine l-ar doricantonat într-un curent prefabricat. Recunoºti, încazul expresivitãþii picturilor lui Onisim Colta,racursiul unui labirint intim convertit în azur.

Cu excepþia unui acoperiº de ºindrilã convertitîn altceva, nu identifici etnografie în arta luiColta. Cu toate acestea, peste ea adie vântul uneiistorii anume. Hieraticul lui, atunci când apare înforma unui citat cristic din Rubliov, strecuratprintre scândurile unui gard vechi, ori pe mãrcilepoºtale lipite pe scândurile unor cutii dezasam-blate de placaj ce au ajuns în mod misterios sãîntruchipeze un calendar, are însemne stilisticebizantine. În schimb, exoticul apare - fãrã osten-taþie - sub forma unui mormânt oriental îngropatsub dune aurii, ori pe masa pregãtitã pentruÎnvãþãtor ºi cei doisprezece ucenici ai Sãi, înforma vegetalã a unor plante comestibile suple ºiverzi.

Mai important decât reperul ce trimite la omemorie culturalã convenþionalã mi se pare efec-tul de exotism ºi tainã compactã, etanºã, pe care îlconþine întregul repertoriu de lucrãri semnateOnisim Colta. Mâna lui Colta nu foloseºte instru-mentul cromatic - admirabil stãpânit - pentru aexplicita sau a ilustra, întreaga povarã a sensului opoartã, la el, simbolul, parabola. Ceea ce estespune ce vezi; dar mai istoriseºte ºi altceva. Ce sãfie? Pesemne cãlãtoria celui ce foloseºte penelul ºiculoarea dincolo ºi dincoace (ºi din nou dincolo ºidincoace) de vizibil, tentaþia împãcãrii cu simþurileîn pofida evidenþei cã ele sunt sortite opacitãþii.Dacã vãzul poate aproxima nevãzutul, iar culorileºi formele sunt apte sã evoce tãcerea, dacã picturapoate efectua trecerea de la liniºte la calm ºi împã-care, ori de la cromaticã la luminã - acestea par sãfie limitele cãrora lumea picturalã a lui OnisimColta le tenteazã depãºirea.

n

36

Black Pantone 272 U

Black Pantone 272 U

plasticaopiniiOvidiu Pecican: Intifada bucureºteanã ·2editorialDaniel Sur: A treia cale · 3integrarea europeanãMirela Nicoschi : “Cetãþeni clujeni, viitoricetãþeni europeni” · 4Victor Cioarã, Sergiu Gherghina: Raportul dintredreptul comunitar ºi dreptul naþional al statelormembre · 5carteaIoana Cistelecan: Mirarea suprimã rutina · 10Sanda Vãran: Alexandru Jurcan ºi arta de a credeîn iubire · 10Florin Lazãr: Maºinãria dementã · 11Laura Roºca: Moºtenirea unei generaþii · 11imprimaturOvidiu Pecican: Orgoliu regionalist ardelenesc · 12telecarnetGheorghe Grigurcu: Orice descompunere e barocã · 13sare-n ochiLaszlo Alexandru: De-a v-aþi ascunselea · 13incidenþeHoria Lazãr: Înainte de franglais · 14eseuIon Pop: De la proletcultism la “neomodernism”:momentul Steaua (II) · 16bloc-notesMonica Gheþ: Frumoasa ºi bestia · 17poeziaClaudiu Komartin: Ruinele unei sinucideri · 19Eugen Suman: Tobele fricii · 19prozãDan Lungu: Nevasta de la ora ºapte · 20în dezbatere: psihanalizaRadu Clit: Freud, psihanaliza ºi comunismul · 21interviuSamuel Tastet: “Bucureºti, mon amour...” · 23reportaj & antropologieHoraþiu Damian : Bãiuþ · 25cultura civicãAncheta Tribuna · 27evocareIleana Alexandra Orlich: Despre Christinel ·28ex abruptoRadu Þuculescu: De zeci de ani încoace, þaraapã nu se face... · 29tutun de pipãAlexandru Vlad: Solara.ro · 29aspiratorul de nimicuriMihai Dragolea: Mâini, ochi, “zamã” · 30flash-meridianIng. Licu Stavri: “Arizona” de pe Platouri Înalte ·31nopþi ºi zileMihai Bãrbulescu: Românii ºi polonezii ·32www.culturaMihai Guþã: Ce este tiuk!? · 32teatruAdrian Þion: Eugen Ionescu · 33Festival “Man.In.Fest”: Torsia -- ballet noir · 33muzicãVirgil Mihaiu: Trigon sau transfigurareajazzisticã a tãrâmului nostru · 34filmIoan-Pavel Azap: Sistemul nervos · 341001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean: 3. Porter · 35plasticaOvidiu Pecican: Simplitatea luminii lichefiate · 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru,360.000 lei, 36 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei,28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an.Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str.Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de Culturã Tribuna, contnr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Tipar executat la Imprimeria Ardealul , Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989, nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Simplitatea luminii lichefiateOvidiu Pecican