Black Pantone PPantone 2278U - aalbastru...

TRIBUNA 120

Pantone PPantone 2278U - aalbastru

Pantone PPantone 2278U - aalbastru 11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I • 1 - 11 5 ss e p t e m b r i e 2 0 0 7 1,5 lei

Dum

itru Velea

V. G

. Paleolog - Trep

te din

spectacolu

l prieten

iei

Judeþul Cluj

“Dansurile” luiMarius Ianuº

Interviu cuMichael S. Jones

Raportul ComisieiTismãneanuîn dezbaterea istoricilorclujeni

Ion Pop

Ilustraþia numãrului: desene de Constantin Brâncuºi

Teatrul azi este, la aceastã orã, una dintre celemai consistente, solide ºi... democraticepublicaþii culturale româneºti. Fiind una din

puþinele reviste cu focalizare precisã, face loc înpaginile sale tuturor opiniilor critice, tuturorpunctelor de vedere, tuturor teatratorilor români.Gãseºti în Teatrul azi ceea ce e inimaginabil în altereviste culturale. „Duºmanii” publicã texte pe paginialãturate, cronici pentru un sau împotriva unuiacelaºi spectacol coexistã firesc, sunt cronicate cãrþicare n-au nicio ºansã în alte reviste, chiar cupretenþii mai mari – nu pentru c-ar fi musaiproaste, ci pentru cã autorul nu-i din cerculpublicaþiei cu pricina. Teatrul azi e o revistã fãrãgãºti ºi, cu toate cã acest spirit democratic i-a fostreproºat, el e cel care o distinge ºi-i dã identitate înspaþiul cultural românesc.

Sã adaug, pentru cititorii neºtiutori – cãcianvergura publicã a revistei nu e, din pãcate, pemãsura calibrului sãu – cã Teatrul azi e realizatãprin tenacitatea câtorva critici de teatru: FloricaIchim, Andreea Dumitru ºi Oana Borº.

Mai trebuie adãugat cã fiecare numãr al revisteie cât o ditamai cartea, de peste 250 de pagini,tipãrit pe hârtie de cea mai bunã calitate ºi cuilustraþii excelent reproduse. Un obiect de pus înbibliotecã.

Sã lãsãm însã aceste consideraþii generale ºi sãvenim la chestiune, monºer.

Numerele 5-6-7 ºi 8-9 din 2007 atrag atenþia, nudoar teatratorilor, mai ales printr-o anchetã iniþiatãde redacþia Teatrul azi, prin care oamenii teatrului –dar nu numai – sunt invitaþi sã reacþioneze la aºa-numita „decãdere calitativã” a criticii de teatru.Pretextul ar fi un text al lui Alice Georgescu,publicat în Ziarul de duminicã în perioada jurizãriiPremiilor UNITER, ºi care a produs marele scandalde-acum cunoscut al Galei UNITER din acest an.

Dincolo însã de acest punct de plecare – înfond, fiecare avem dreptul la opinie, oricât de„contondentã” ar fi aceasta –, ancheta coaguleazã,în aceste prime douã episoade, puncte de vederedin cele mai diverse, unele mai burzuluite, altelemai echilibrate, dupã toana, umoarea ºi structuraautorilor de rãspunsuri.

Interesant este cã aceastã anchetã copiazã parcão dezbatere – la fel de încinsã – a criticii literare,desfãºuratã prin 2001-2002, dacã nu mã înºel. Sevorbea atunci de „legitimitatea” criticii literare, departizanate ºi ocultãri, de „lupta dintre generaþii” –cãci pretextul de acolo se trãgea... Discuþiile au fostbelicoase, mulþi au rãmas de-atunci ne-prieteni, însãacea „reglare de conturi” a fost beneficã exerciþiuluicritic literar, din toate punctele de vedere. Ba a duschiar la o re-legitimare a autoritãþii criticilor dintoate generaþiile, deºi, evident, voci cârcotitoare semai aud ºi azi.

Nu mai puþin, aceastã dezbatere teatralã mi separe de bun augur, în ciuda norilor negri ce par sãse fi adunat ameninþãtor deasupra criticilor români.Probabil cã era nevoie de niºte lãmuriri, de niºteprecizãri ºi defulãri ale nemulþumirilor personale,iar odatã cerul limpezit, soarele va rãsãri din nou ºipe strada criticii de teatru.

Fiecare din cei care au rãspuns pânã acum aaccentuat câte un aspect al activitãþii teatrologice.Toþi au dreptate, cãci e greu de ierarhizat

importanþa sub-zonelor unui vast domeniu ºtiinþific,în cele din urmã.

Miruna Runcan insistã pe calitatea criticului de„autor de program pe termen mediu ºi lung”,referindu-se la proiectele ample de cercetare teatralã,cam prea puþine la noi în acest moment. OvidiuPecican, om din afara domeniului strict, pledeazãpentru o permeabilitate a criticii de teatru în zonalarg-culturalã. Mircea Morariu face o radiografie aexerciþiului critic revuistic, justã în fond, dar cuunele puncte de vedere discutabile, cum ar fi cealegatã de „starea” criticii de gen la Cluj, undeaceasta „mai are pânã a putea fi declaratã ca fiindpe mâini bune”. Poate cã dl. Morariu nu citeºtepresa culturalã clujeanã ºi vorbeºte din auzite... Saunu-i place ce scriem pe-aici. Vã invitãm sãcolaboraþi, dle coleg.

Un punct de vedere foarte bine articulat,dincolo de câteva „înþepãturi”, are CristinaModreanu, care aduce în discuþie punctul de vedereal cronicarului-jurnalist, a cãrui þintã e publicul, ºicare trebuie sã-ºi adapteze discursul în funcþie deprofilul publicaþiei în care scrie. O „adaptare”absolut necesarã, în lipsa cãreia toatã discuþiacriticilor e doar contemplare a propriului buric.

Mai departe... Mihaela Michailov e ghiduºã,Doina Papp – critic-înþeleaptã, Oltiþa Cântecmizeazã pe orizontul deontologic, Liviu Ornea, IonCazaban ºi Ion Parhon dau dovada uneiobiectivitãþi nuanþat-critice, Elisabeta Pop trece înrevistã ultimii ani ai criticii de teatru.

Din punctele de vedere exprimate pânã acum, esesizabilã o tensiune punctualã pe anumite zone aleteatrologiei, de la cronicã la cercetare ºtiinþificã. Dece aceste lucruri n-au fost discutate – punctual – laColocviile Criticii de Teatru, desfãºurate de trei anila Cluj? Chestionare retoricã, fireºte. Poate cã elevor fi discutate acum, în paginile revistei Teatrulazi.

În care publicaþie, pe lângã aceastã anchetãsavuroasã, se mai pot citi câte ºi mai câte. Meritã,vã asigur.

Pânã una-alta, „revoluþia continuã”!

consemnãri

Revistã de top, cu provocãricu tot

Claudiu Groza

22 TRIBUNA • NR. 120 • 1-15 septembrie 2007

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SSPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

22

Black Pantone 2253 UU


Chestiunea accesului la Arhivele Statului nueste una care vizeazã în primul rândpasiunea unor cercetãtori izolaþi în turnul

lor de fildeº pentru cunoaºterea trecutului. Dinpãcate, trecutul îºi întinde tentaculele pânã înprezent, încercând sã pregãteascã ºi viitorul dupãchipul ºi asemãnarea sa. De aceea, nu trebuie sãmire cã ezitanta ºi temporizata schimbare,preluatã de excomuniºti de la insurgenþii dindecembrie 1989, pentru a o menþine în zona uneivagi perestroika vreme de ºase ani, sub primaguvernare Iliescu, a rãmas pânã azi incompletã ºiviciatã de necunoaºterea noastrã referitoare lasistem. Cine îl alcãtuia, pânã la urmã, dincolo declanul dictatorial ºi de miniºtrii sãi gãunoºi, cu cerãspunderi ºi implicaþii, cine s-ar cuveni sã steadeoparte în strãdania de regândire a Românieipentru a nu reproduce reþelele de obedienþã alevechiului regim ºi a nu le permite o nouãdezvoltare? Acestei evidenþe a încercat, încã dinprimul moment al revoluþiei, sã îi rãspundãfaimosul punct opt al Proclamaþiei de laTimiºoara, dar programul formulat acolo nu adevenit o realitate nici dupã ce au apãrut legicare, într-un fel sau altul, aveau atingere, prinefectele pe care doreau sã le producã, cu acesta, ºinici atunci când CNSAS-ul a pãrut sã preia povaradezvãluirilor incomode prin asigurarea liberuluiacces la dosarele poliþiei politice comuniste.

În fapt, trecutul nu poate fi parcelat în fonduriarhivistice decât cu pagube semnificative ºi cudezechilibre de neiertat, drept care modificarealegii referitoare la consultarea documentelorpãstrate de Arhivele Statului ºi, ca un corolar,înlocuirea vechilor strãjeri de stil opac cu alþii,apþi sã satisfacã nevoile unei societãþi înreconstrucþie, rãmâneau ºi rãmân pe mai departeniºte prioritãþi publice. Se pare cã actualulministru liberal al Administraþiei ºi Internelor,Cristian David, a devenit conºtient de implicaþiiledeþinerii postului de paznic al comorilortrecutului, nemaifiind de acord ca, sub acoperireliberalã, continuitãþile PCR – PSD sã seperpetueze în formula filtrului castrator de laArhivele Statului. El a luat, de aceea, mãsura de aînlocui vechea conducere, mai exact pe MihaiLungu, director notoriu în mediile cercetãtorilorpentru extrema parcimonie ºi îngustimea cu careîºi gestiona parohia, cu un reprezentant al tinereigeneraþii de istorici, ieºeanul Dorin Dobrincu (35ani). Cu o competenþã ºi dãruire verificate îndecursul anilor petrecuþi la Institutul „A. D.Xenopol” din Iaºi, prin studiile ºi cãrþile publicate,ca ºi în calitate de membru al comisieiTismãneanu, el vine cu o carte de vizitã onorabilãºi cu un program ce include demersuri în vedereaschimbãrii, pânã la sfârºitul lui 2007, a vechii legia arhivelor, încã în vigoare.

Importanþa strategicã a modificãrii de situaþiea reieºit cu evidenþã îndatã dupã anunþareanumirii, când mai mulþi membri ai AcademieiRomâne – toþi istorici – au protestat împotrivaschimbãrii situaþiei existente. Dupã acad. DanBerindei, vicepreºedinte al înaltului for ºtiinþific,acad. Cornelia Bodea, acad. Dinu C. Giurescu,acad. ªtefan ªtefãnescu ºi acad. RãzvanTheodorescu, mãsura „transferãrii ... la MinisterulCulturii ºi Cultelor sau la Consiliile Judeþene, fãrãconsultarea celui mai înalt for ºtiinþific al þãrii,Academia Românã, precum ºi presiunile de schim-

bare a conducerii Arhivelor Naþionale, aparnefireºti ºi nepotrivite cu procesul general de inte-grare instituþionalã europeanã a României, lãsândimpresia cã se urmãreºte distrugerea acestei insti-tuþii fundamentale pentru memoria naþiuniiromâne” (Cronica Românã, 30 iunie 2007, p. 1).Înafara evidentei dezavuãri a schimbãrii de oricefel în domeniu, sesizabilã de la prima vedere, dintext transpar ºi alte preocupãri ale semnatarilor.Cea dintâi pare sã fie aceea ca Academia sã nu fielãsatã deoparte în luarea deciziilor de interesarhivistic, ceea ce poate pãrea rezonabil, dacã so-cotim arhivele ca avânt esenþialmente o portanþãculturalã. Numai cã, stupoare, tocmai academicie-nii în cauzã, prin vocea lui Rãzvan Theodorescu,opineazã cã „... doar 5% din fondul arhivistic arecaracter cultural, restul fiind de naturã administra-tivã” (Cotidianul, 13 iulie 2007, 1). Or, dacã aºastau lucrurile, atunci înseamnã cã interesul acade-micienilor se îndreaptã nu cãtre prezervarea în

cele mai bune condiþii a memoriei naþiuniiromâne, ci mai curând înspre asigurarea uneiasocieri a instituþiei ca atare la decizia politicã. Înloc sã se doreascã, aºa cum poate ar fi fost deaºteptat, limitarea imixtiunilor factorului politic însfera activitãþii ºtiinþifice ºi artistice, se dezvãluietocmai contrariul, dorinþa Academiei de a fi coop-tatã în sfera decizionalã a politicului. O datã înplus, câþiva dintre campionii jocurilor politice dis-cutabile dau dovadã de o excesivã vitalitate, încer-când expandarea sferei lor de interferare cu intere-sul public în detrimentul acestuia. Nu trebuieuitat cã numele lui Dan Berindei a fost adus îndiscuþie de presã în legãturã cu colaborarea cuSecuritatea ºi mãsura prestaþiei sale academice audat-o plagiatele din cadrul tratatului de istoriepublicat sub umbrela Academiei. La rândul sãu,Rãzvan Theodorescu ºi-a fãcut un rãu renumepolitic în calitate de director al TeleviziuniiRomâne Libere, când i-a succedat lui Aurel DragoºMunteanu, încã din primele luni ale lui 1990,dovedindu-se ulterior un partizan al politicii luiIon Iliescu, ºi nu un echilibrat ºi nepãrtinitoristoric ce mãrturiseºte, deopotrivã, asupra trecutu-lui ºi asupra prezentului. La rândul sãu, acad.ªtefan ªtefãnescu strãluceºte printr-o operãistoricã timoratã, fiind un academician al epociiCeauºescu. Într-o asemenea constelaþie de nume,prestaþia istoricã demnã de stimã a CornelieiBodea ºi vechea opoziþie la dictaturã a lui DinuC. Giurescu stârnesc uimire ºi ridicã legitimeîntrebãri. Este oare legitimã o nouã subordonarepoliticã a cercetãrii istorice sau a venit vremeaabolirii vechilor servituþi?

Într-un asemenea context, decizia numirii unui

nou director la Arhive de cãtre ministrul de resortdobândeºte aerul mult râvnitei normalitãþi ºi aîmplinirii unei misiuni demult scadente. Îndatãdupã ce ea s-a produs însã, o nouã ºtire relevantãpentru caz a strãbãtut media. Miercuri, 18 iulie a. c., ziarul Ziua anunþa cã „Preºedintele ºipremierul au fost dezinformaþi în mod grosolande instituþiile statului: Arhivele PCR nu au fostniciodatã secrete”. Noul director al ArhivelorNaþionale a precizat cã „Nu putem vorbi dinpunct de vedere legal despre arhiva PCR ca despreo arhivã secretizatã. În acest moment nu existãnici un dosar secret. Pânã acum s-a interpretatîntr-un mod restrictiv Legea 16/ 1996 ºi s-arestricþionat accesul la documente.” Solicitat decomisia Tismãneanu, de preºedintele TraianBãsescu ºi de premierul Cãlin Popescu-Tãriceanu,desecretizarea arhivelor PCR nu a putut avea loc,pânã la urmã, dintr-un motiv simplu: ele nu aufost niciodatã secrete. Cu toate acestea, însã, timpde mai bine de ºaptesprezece ani nimeni nu le-aputut consulta, în mod evident pentru a protejainteresele fostei nomenclaturi convertite lautilizarea cadrului de viaþã democratic pentrupropriile sale jocuri politice ºi cucerite deposibilitãþile deschise de economia de piaþã.Omisiunea, deloc neintenþionatã, a fost, probabil,încurajatã iniþial de principalii ei beneficiari,transformându-i pe responsabilii de la arhive întãinuitori privilegiaþi. Responsabilitatea pentrudezinformarea autoritãþilor, lor le revine, ºidaunele, materiale ºi morale, cauzate de aceasta eis-ar cuveni sã le plãteascã.

Dar chestiunea schimbãrii conducerii ArhivelorNaþionale a antrenat ºi alte consecinþeneaºteptate. Un articol publicat de MirelaCorlãþan în Cotidianul din 13 iulie 2007 a dat locpe lista comentariilor subiacente de pe aceeaºipaginã web care s-au îndepãrtat de obiceiulpostãrilor anonime. Una dintre voci, arhivistaAlina Pavelescu, a asumat în nume propriu, cucuraj, criticile la adresa vechii conduceri ºi apersoanei directorului Lungu, trimiþând lapropriul ei sit internet, unde intrãrile unui jurnalscris cu umor amar aduceau dovezile stiluluigrobian ºi abuziv de conducere practicat pânãatunci (vezihttp://telenovea_autentica_cu_ntelec.ablog.ro/).Discuþia iniþiatã astfel, în care au survenit ºi altenume din tânãra generaþie de arhiviºti, cudoctorate la Paris ºi în Italia – îl menþionez aici pepromiþãtorul medievist ªerban Marin – a dezvãluitcã experþii în arhivisticã din contingentele celormai noi angajaþi nu mai sunt dispuºi sã reproducãvechiul tip comportamental, marcat desubordonarea instituþiei la Securitatea ceauºistã.Un curent de aer proaspãt pãtrunde, astfel, ºi labaza edificiului ilustrat, odinioarã, de un B. P.Hasdeu (care, conform mãrturiei lui MosesGaster, avea, din pãcate, el însuºi, reflexecenzoriale ºi de gelozie la adresa cercetãtorilorconcurenþi).

Existã, altfel spus, dincolo de eventualelesuspiciuni faþã de manipularea politicã a dosarelordin arhive, de cãtre o forþã sau alta de peeºichierul vieþii noastre publice, o realã tendinþãde împrospãtare ºi ajurnare a instituþiei.Îmbucurãtor este cã, în contextul actual, de dupãintrarea în UE, atât decidenþii politici, cât ºi noilevârfuri ale ierarhiei Arhivelor, ºi micii angajaþiconverg în a dori o deschidere ºi o accentuaredecisivã a transparenþei din interiorul instituþiei.

33



TRIBUNA • NR. 120 • 1-15 septembrie 2007 33

editorial

Miza pe gestionarea memorieiOvidiu Pecican

Cosmin PerþaSantinela de lutBucureºti, Editura Vinea, 2006

Mai întâi durerea, apoi disperarea ºi, încele din urmã, nebunia – trei trepte, treipraguri, trei urme lãsate de moartea

venitã „pâº-pâº” sã-ºi împlineascã menirea, treipãrþi ale unui poem unic, Iatã cum moartea,textul de deschidere al Santinelei de lut (edituraVinea, 2006). Autorul, Cosmin Perþa, nu transcrieîn cartea sa pur ºi simplu niºte trãiri sau traume,nu mizeazã aproape deloc pe biografic sau pe alteelemente care sã-l conducã spre o exhibare fãþiºãa eului. Poetul aproape cã se camufleazã prinfiecare rând scris. Asta nu înseamnã nici cã avemde-a face cu un scriitor ermetic, nici cã persoanacelui care scrie nu e suficient de vizibilã. Carteaîºi impune autorul, dar el nu se oferã cititoruluidirect, nemediat, transparent, ci doar dupã ceacesta face dovada cã a descoperit regulile unuijoc auctorial, nefiresc de sobru. Între unele versurisau strofe nu existã o relaþie de cauzalitateimediatã. De aici, impresia de nebuloasã, demetaforã incompletã sau, dimpotrivã, în unelelocuri, de conglomerat metaforic sufocant. Dacãne-am opri la acest prim nivel, am pierde dinvedere alianþele subtile dintre nucleele poetice,alianþe ce relevã sensul ºi împlinesc forma multortexte ce-ºi rãspund de la distanþã. Perþa e un poetpe care trebuie sã-l reciteºti chiar înainte sãtermini de parcurs pentru prima oarã volumul.Pare un nonsens, dar nu e deloc aºa. Primul ciclude poeme, Iatã cum moartea, îºi aflã cheia delecturã în alte texte, cum ar fi, [puþine lucruri seconstituie în amintiri ...] sau [Claudiu, probabil artrebui sã-þi scriu ºi eu], acesta din urmã conþinândchiar ºi unele indicaþii teoretice (metaforizate, edrept), referitoare la arta scrisului. Ce am afirmatmai sus e perfect valabil ºi invers. Poemele dedeschidere ºi cele de închidere se lumineazãreciproc ºi dau structura de rezistenþã aanasamblului. Sã ne apropiem de text. Acelepuþine lucruri ce pot deveni amintiri, adicã„tarlaua lungã de porumb”, „craniile de plastic alepãpuºilor”, „botul mistreþului lucind în noapte”,„rugina aºezatã cu grijã pe lama toporului uitat îniarbã” sunt semne ale detaºãrii de tripticul durere-disperare- nebunie. Lumea rememoratã ºi expusãîn cele trei poeme iniþiale începe sã devinãneclarã, sã rãmânã senzaþie, flash. Uitarea eanticipatã „L-am uitat preþ de câteva zile. Sângelelui în câteva/ sticluþe de cristal, uscat într-un colþal vechii mele/ mansarde din Gheorghieni –/ nu-mi mai spunea/ nimic”. Dar hipermnezia e ceacare dominã la început ºi imprimã o stareaproape delirantã: „ca un ºurub, creierul mic ºimutilat se înfileteazã/ în mãduvã./ Prinde floarede mucigai ºi supureazã./ Ca o bormaºinã Boschpãtrunde în þeastã/ ºi el, creierul, troneazã acolo”.

Moartea e peste tot, în toate gesturile.Urmãreºte, din toate unghiurile, în acelaºi timp,spectacolul oferit involuntar de cei ce orbecãiecrispaþi prin „camerele lunecoase” ale vieþilor lor.

Pe de o parte, memoria, pe de altã parte, trãireaconcretã a fricii. Cu alte cuvinte, poetulsurprinde, în plinã dinamicã, dubla agresiune afiecãrei clipe: „iatã, iatã cum moartea hâº-hâº, cao vrabie,/ ca o fiere ne inundã coºul pieptului/ ºidispare” ºi „dar nu chiar de moarte ne e fricãacum,/ nu, nu, ci de vasile, de gheorghe ºi deion,/ spaima de ei e mai mai mare”.

S-ar zice cã poetul construieºte continuu,„dupã toate normele arhitectonice ºi sociale”,imagini ale morþii. Are dreptate Radu Vancu sãafirme (pe coperta a patra a volumului) cãpoezia lui Cosmin Perþa este o „broderiemonomaniacal de migãloasã ale cãrei fire þes una-ntruna imagini ale morþii, durerii, isteriei,disperãrii”. La aceastã definiþie rãspund multedintre poemele cuprinse în aceastã carte, mai alescele din ciclul Moartea unui bunic. Întrezãrim,totuºi, ºi o altã mizã. Într-adevãr, Perþa planificã ºideclanºeazã avalanºe de imagini, refuzã liantulnarativ ce ar putea sã trãdeze reflexii dinsprebiografia concretã, dar procedeazã astfel pentru ascoate la luminã (prin contrast) un personaj, oentitate stranie, zãmislitã din aluviuni ºi deºeuride tot felul. Ea sintetizeazã, adunã în acelaºipunct, marele drumul al fricii ºi al disperãrii cãtredetaºare ºi indiferenþã, ambele atât de necesaresupravieþuirii. Vorbim despre „Santinela de lut”.Atâta timp cât ea vegheazã, rãnile se închid,pãcatele încep sã fie iertate (dupã tãiereadegetelor ca în Pãrintele Serghei al lui Tolstoi), iar„tristeþea se lasã ca o mireasã în braþele morþii”.

De un expresionism de sorginte est-europeanã,poezia lui Cosmin Perþa condenseazã realitãþilepsihologice ºi spirituale (îndelung sondate) într-undiscurs marcat de vitalitate, de „forþã istericã” ºi,mai ales, de voinþa reconversiei unor figuriretorice aparent depãºite, toate acestea potenþândmeritele lirice ale autorului.

media, profesorul Vidam a mai oferit publiculuidoar o singurã carte de filosofie, Lucian Blaga ºifilosofia europeanã a secolului XX (Casa Cãrþii deªtiinþã, Cluj-Napoca, 2005), concentrându-se încea mai mare parte a timpului asupra elaborãriiacestei lucrãri, gânditã ca un îndreptar pentrustudenþii domniei-sale de la specializareaJurnalism.

Punctul de plecare al sintezei lui TeodorVidam poate fi formulat într-o singurã frazã, careva fi detaliatã pe parcursul întregii lucrãri:„Valorile morale nu sunt nici transcendentale, niciimanente, ci, ele se constituie pe traiectul dintreom ºi oameni, dintre eu ºi noi ºi invers”. (p. 8)

Cartea este construitã cu rigurozitate, cu ostructurã mai mult decât explicitã: fiecare capitoldin cele nouã cuprinde câte trei subpuncte, astfelîncât, la final, pare cã am parcurge, parafrazându-lpe Noica, 27 de trepte ale realului etic.

Volumul debuteazã cu o panoramã a eticii –de la Aristotel la contemporani – ce culmineazã încurentul transmodernist, care, în accepþiunea luiTeodor Vidam, „permite fuziunea dintre ethosularistotelic ca reunire de calitãþi ºi valori umane:înþelepciune (phronesis), virtute (arete) ºibunãcredinþã (eunoia) ºi ethosul creºtin, elanulafectiv bazat pe iubire, substituirea legii talionuluisau rãzbunãrii (ochi pentru ochi, dinte pentrudinte) cu legea iertãrii (la rãu sã rãspunzi cu bine)ºi cu cel transdisciplinar”. (p. 25)

În continuare, dupã ce expliciteazã conceptelecu care urmeazã sã lucreze pe parcursul întregiicãrþi (moralitate, comunicare, argumentare),Teodor Vidam aduce în prim-plan cele treidimensiuni majore ale eticii comunicãrii:axiologicã, antropologicã ºi semantico-pragmaticã.Apoi, profesorul Vidam nu uitã sã treacã înrevistã nici principiile etice din alte arii decât ceaoccidentalã, cum ar fi cele ale vechilor egipteni,din brahmanism, hinduism, budhism, pe care lealãturã tradiþiei greco-iudeo-creºtine, care a datnaºtere Europei.

În cea de-a doua sa parte, lucrarea cuprindedouã capitole consistente, de mare actualitate înera altermondialismului ºi gândirii instrumentalepe care o trãim. Este vorba de etica afacerilor ºide etica mass-media, în ambele cazuri, TeodorVidam încercând sã creioneze ºi o deontologieprofesionalã aferentã. Aºa cum susþine ºi încapitolul final, este clar cã, orice domeniu al vieþiide zi cu zi am aduce în discuþie – numai o eticã acomunicãrii este „singura capabilã de a rezistarelativismelor de orice gen ºi specie”, reuºind sãcombatã individualismul exacerbat alcontemporaneitãþii care s-a redus tot mai drastic la„egoism ºi mercantilism” ca orizonturi ultime aleconduitei umane.

Pentru Teodor Vidam este evident cã rolulfilosofiei morale este acela de a „integra reflecþiaîn acþiune”, adicã de a face din principiileteoretice, praxis cotidian. În urma unor succesiunide paragrafe demonstrative eticianul ajunge laconcluzii simple, dar de o mare forþã plasticã înconcizia lor: „Gândirea este o moºtenire” sau„Fiinþa umanã nu este nici o fiinþã raþionalã, nicio fiinþã iraþionalã, ci ea poate sã devinãrezonabilã”. Important rãmâne faptul cã toateaceste concluzii nu sunt formulate rigid, ca uncapãt de drum, ci ele reprezintã niºte trepteacumulate ºi noi puncte de plecare, deschizândreflecþia cãtre alte conþinuturi filosofice ce îºiaºteaptã interlocutorii.

44




cartea

ªerban Axinte

Graþian Cormoº

Drumul friciiºi disperãriicãtre uitare

Repere pedrumulgândirii eticecontemporane

Teodor VidamAspecte ale eticii comunicãrii ºi mass-mediaCluj-Napoca, Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã,

2007

Problematica moralei îl preocupã pe TeodorVidam de decenii. Urmând indicaþiiledaimonului sãu, din 1994 ºi pânã în 2001,

filosoful clujean a publicat cu o ritmicitatedebordantã nu mai puþin de 6 volume –Introducere în filosofia moralei, Moralitate ºicomunicare, Teoria culturii morale, Incursiuni ºiprefigurãri în filosofia moralei, Moralitatea cafenomenologie a tipurilor de moralã, Tematizãriale gândirii etice actuale – în care a încercat sãelucideze diferite aspecte ale eticii ºi moralei dintoate timpurile ºi culturile. De atunci ºi pânãastãzi, când vede lumina tiparului prezentasintezã, Dimenisuni ale eticii comunicãrii ºi mass-

La trei ani dupã apariþia cãrþii “Eugenics andmodernization in Interwar Romania,”publicatã în 2002 în Statele Unite, Editura

Polirom ºi traducerea Ralucãi Popa aduc o temãineditã în atenþia publicului românesc. Adresatãmediului academic internaþional, cercetarea MarieiBucur le propune celor familiarizaþi cu domeniul uncaz cercetat nesistematic, iar celor interesaþi deRomânia interbelicã un subiect neobiºnuit.

Maria Bucur reuºeºte sã surprindã dintr-ununghi cu totul nou, cel al modului în care corpuldevine „un teren de defãºurare a dezbaterilorreferitoare la drepturi, obligaþii, libertãþi ºi limitãri,”i

constituirea relaþiilor dintre individ ºi societate,dintre societate ºi stat, într-o perioadã ‘emblematicã’a democraþiei româneºti. Sub numele de studii de«biopoliticã» «nosopoliticã» sau «politics of theBody» aceastã perspectivã a fãcut carierã încercetarea occidentalã postbelicã.ii

Din acest nou unghi de lecturã cartea MarieiBucur relanseazã dezbaterile în jurul raporturilorexistente între modernizare, disciplinare,tradiþionalism, liberalism, autoritarism ºinaþionalism, individ ºi societate, constituind o realãprovocare intelectualã pentru cei fascinaþi demodernitate. Maria Bucur demonstreazãconvingãtor, de exemplu, cum opoziþia dintretradiþionaliºti ºi moderniºti, o constantã înistoriografia dedicatã perioadei, se dovedeºteimpracticabilã în cazul eugeniºtilor români.

Fiind cea dintâi cercetare care abordeazãsistematic cazul românesc autoarea îºi propune sãanalizeze “procesele istorice mai largi în care seîncadrezã miºcarea eugenistã [din România].”iii Prinanalizarea calitativã a unui vast corpus de izvoare,autoarea urmãreºte modul în care eugeniºtii româniinfluenþezã (re)construcþia sferei publice dinRomânia interbelicã, concluzionând cã, deºi existãpuþinã legislaþie specificã, prolifica culturã eugenicãne îndreptãþeºte sã considerãm cã“reconceptualizarea eugenistã a relaþiilor sociale ºi apoliticului, pornind de la corpul omenesc, aintrodus o viziune complet nouã în discursulintelectual ºi sociopolitic din România.”iv

Miza cãrþii o constituie descifrarea reconfigurãriimoderne, însã anti-liberale ºi anti-individualiste, arelaþiei dintre individ ºi stat, propusã de eugeniºtiiromâni. Încetând sã gândim în categorii antiteticeprecum modernitate-tradiþionalism, progres-înapoiere vom putea observa cum „retoricaprogresului, a modernizãrii ºi a obiectivitãþiiºtiinþifice poate ascunde [...] atitudini antiliberale ºide sprijin pentru extinderea prerogativelor statuluiîn detrimentul drepturilor cetãþenilor.”v

Cercetãtoarea ne aratã cum modernitateapermite atitudini antiliberale ºi antidemocratice, abilcamuflate sub masca onorablilitãþii ºirespectabilitãþii. În acest sens, studiul Mariei Bucurpromoveazã un tip de cercetare ce urmãreºte„normalizarea eeugeniei”. Aceastã abordare propuneca eugenia sa nu mai fie vãzutã „ca o simplã derivãaberantã a unor miºcãri marginale dedreapta,”viconsiderând totodatã cã miºcãrileeugeniste se pot dezvolta ºi în societãþi care nuprezintã caracteristicile structurale ale societãþilorindustrializate vest europene. Totodatã, autoareaîncearcã sã punã în evidenþã modalitatea în care

particularitãþile structurale ale contextului românescsunt reflectate de tipul de discurs ºi de practicisusþinute de eugeniºtii români.

Bine documentat, studiul Mariei Bucur suferãînsã de carenþe majore atât la nivel conceptual câtºi la cel al tipului de analizã abordat, carenþe care oîmpiedicã pe autoare sã îºi atingã în modconvingãtor scopurile propuse. În cazul unuidomeniu academic bine conturat, cum este cel alstudiilor dedicate eugeniei ºi biopoliticii,ambiguitatea termenilor ºi a argumentelor MarieiBucur este cu atât mai surprinzãtoare.

Maria Bucur subscrie la o definiþie a eugeniei„nu ca un set clar de principii ºtiinþifice, ci camodalitate modernã de a discuta despre problemelesociale în termeni biologizanþi“vii care este multprea generalã, fiind o definiþie cãreia îi lipseºtediferenþa specificã. Definiþia respectivã poate fiaplicatã la fel de bine ºi ’darwinismului social’viii

cu care ’eugenia’ are multe elemente în comun, darfaþã de care existã ºi diferenþe semnificative. Lipsade claritate conceptualã are consecinþe pentruîntreaga consistenþa internã a cãrþii. Aceste lipsurinu îi pemit autoarei sã aprecieze convingãtor careanume din mãsurile generale de sãnãtate ºi educaþiepropuse în România interbelicã ar putea fi

considerate eugeniste, ºi de ce anume.Deºi îi menþioneazã numele ca fiind unul de

referinþã pentru acest domeniu, autoarea pare aignora rezultatele cercetãrilor lui Michel Foucaultprivind apariþia ºi dezvoltarea nosopoliticii ºi aunei medicini moderne cu caracter social.ix Elesubliniau relaþia dintre biopoliticã ºi emergenþastatului modern care administreazã eficient nu

numai un teritoriu ci mai ales o „populaþie” careeste vãzutã treptat în calitatea ei de capital uman.Concluziile acestor studii, mai ales cele privindmãsurile generale ale noului tip de politicã, i-ar fipermis autoarei sã evalueze cu o mai mareacurateþe tipul de practici de medicinã publicã dinRomânia interbelicã.

Prin surprinderea modului în care mãsurile debiopoliticã puse în practicã de cãtre un stat modernpot deveni mãsuri autoritare, perspectiva istoricã arfi devenit suficient de largã pentru a permiteintegrarea cazului românesc în „procese istorice mailargi,” precum normalizarea ºi disciplinarea caatribute caracteristice ale statului modern,biopolitica ca un nou tip de politicã specificãmodernitãþii, relaþia dintre statul modern ºinaþionalism.

Spre exemplu, Maria Bucur nu clarificã de ceLegea Moldovan din 1930, în care recunoaºte cã nuexistã prevederi eugeniste specifice, ar trebuiconsideratã ca realizarea legislativã majorã aeugeniºtilor români. În lipsa acestor explicaþii,calificarea mãsurilor respective drept mãsurigenerale de nosopoliticã ne apare ca fiind maiconvingãtoare, dupã cum „sinteza” româneascã, abilidentificatã de autoare, dintre argumentelemendeliene ºi practicile de tip neo-lamarckian, arputea fi regânditã în termenii aceloraºi mãsurigenerale de nosopoliticã ce cunosc ºi accenteeugeniste.

Ignorarea unora dintre concluziile cercetãrilorasupra relaþiei complicate dintre liberalism,biopoliticã ºi darwinismul socialx face ca demersulautoarei de a realiza un studiu de tip „normalizareaeugeniei” sã eºueze parþial. Astfel, deºi reuºeºte înmod semnificativ sã depãºeascã dihotomiileîncetãþenite în istoriografia dedicatã perioadeiinterbelice româneºti, autoarea lanseazã implicit oaltã dihotomie, anume ’eugenie’ vs. ’liberalism.’Autoarea pare a nu þine cont de faptul cã politicileeugeniste se pot acomoda cu orice tip deideologie,xi inclusiv cu liberalismul,xii deºi chiar eaobservã cã în SUA practicile eugenice coercitivereuºesc sã se acomodeze cu sistemul democraþieiliberale.

Maria Bucur se lanseazã într-o serie de afirmaþiicu caracter general ºi principial despre ’liberalism’care la o mai atentã citire ºi mai ales istorizare, nuse dovedesc convingãtoare.Analiza mãsurilorpropuse de eugeniºtii români ca ºi a retoriciiargumentelor lor scoate în evidenþã legãturaintrinsecã pe care care autoarea o presupune întreliberalism ºi egalitarism sau între liberalism ºidemocraþie. Identificarea valenþelor specificeliberalismului în România interbelicã i-ar fi permisautoarei o evaluare mai realistã a liberalismuluiromânesc interbelic ºi a relaþiei acestuia cudemocraþia ºi egalitarismul, prin raportarea sa atâtla liberalismul clasic cât ºi la cel contemporan vesteuropean.

Printr-o analizã contextualizatã a argumenteloreugeniºtilor români, prin care s-ar fi descifrat celeîndreptate împotriva politicii Partidului NaþionalLiberal, s-ar fi ajuns la concluzii edificatoare asupramodalitãþii în care eugeniºtii români încearcãcucerirea capitalului simbolic necesar accederii laputere în contextul politic contemporan lor.

Intenþia Mariei Bucur de a evalua impactul realal ideilor eugeniste asupra societãþii româneºti ar fifost mai bine realizatã dacã alãturi de analiza’calitativã’ a discursului eugenist românesc autoareaar fi practicat ºi o analizã de tip cantitativ.

Existã ºi greºeli de detaliu: la pag. 36,constatarea cã în Franþa, Marea Britanie ºi SUA

55



55TRIBUNA • NR. 120 • 1-15 septembrie 2007

comentarii

Eugenie ºi modernizare înRomânia interbelicã

Corina Palasan

66




eforturile eugeniºtilor nu au avut succes estesurprinzãtoare în situaþia în care, la pag.91, seprecizeazã cã legislaþia de sterlizare coercitivã a fostiniþiatã ºi a continuat în SUA de-a lungul perioadeiinterbelice. Greºelile nevinovate ºi totuºisupãrãtoare ale traducerii Ralucãi Popa - deexemplu „programul ºcolilor normale”xiii pentrusintagma „of all schools”xiv- afecteazã ºi eleclaritatea textului.

Studiul Mariei Bucur are meritul de afamiliariza publicul românesc cu subiectul eugenieiºi constituie, dincolo de inadvertenþele inerentepionieratului, un demers solid documentat, lãudabilºi îndelung aºteptat, care deschide un nou domeniude cercetare pentru studiile socio-umane dedicateRomânei interbelice.

i Maria Bucur, Eugenie ºi modernizare în Româniainterbelicã, (Polirom: Iaºi, 2005), p.105

ii Georges Canguilhem, Idéologie et rationalité dans l’his-toire des sciences de la vie (1977), Le normal et lepathologique, augmenté de Nouvelles réflexions concer-nant le normal et le pathologique (1966), Idéologie etrationalité dans l’histoire des sciences de la vie (1977);Hans Jonas, The Phenomenon of Life: Toward aPhilosophical Biology (1966); Ferenc Fehér, Agnes Heller,Biopolitics (1994). Lucrãri relevante pentru subiectul„biopoliticã” apãrute în românã: Michel Foucault,Biopoliticã ºi medicinã socialº (Edit. Idea: Cluj Napoca,2003), Giorgio Agamben, Homo Sacer. Puterea nudã ºiviaþa suveranã. (Edit. Idea: Cluj Napoca, 2006), Cerãmâne din Auschwitz? (Edit. Idea: Cluj Napoca, 2007),Hannah Arendt, Condiþia umanã (Edit. Idea: ClujNapoca, 2006), Peter Sloterdjk, Reguli pentru parculuman (Humanitas: Bucureºti, 2005)

iii Maria Bucur, op.cit, p.28iv Maria Bucur, op.cit, p.105v Maria Bucur, op.cit, p.38vi Maria Bucur, op.cit, p.34vii Maria Bucur, op.cit, p.29viii Mike Hawkins, Social Darwinism in European andAmerican thought, 1860-1945: nature as model andnature as threat, (Cambridge University Press:1997), înspecial pp. 216-248ix Michel Foucault, Politica de sãnãtate în secolul alXVIII-lea (I ºi II), în Biopoliticã ºi medicinã socialã,pp.55-66, 99-112x Mike Hawkins, Social Darwinism in European andAmerican thought,..., pp.82-104, Michel Foucault,Na?terea biopoliticii, în Biopoliticã ºi medicinã socialã,Idea: Cluj Napoca, 2003, pp.113-118xi Michael Freeden, Eugenics and ProggresiveThought: AStudy in Ideological Affinity, The Historical Journal, 22,3 (1979), pp.645- 671, Diane Paul, Eugenics and the Left,Journal of the History of Ideas, Vol.45, No.4, pp.567-590xii Freeden, Eugenics and Eugenics and ProggresiveThought, 654, 658, Greta Jones, Eugenics ans SocialPolicy between the Wars, The Historical Journal, 25, 3(1982), p.726 xiii Maria Bucur, op.cit, p.240xiv Maria Bucur, Eugenics and Modernization inInterwar Romania. Pitt Series in Russian and EastEuropean Studies. (University of Pittsburgh Press:Pittsburgh, 2002), p.177

brevilocviu

Ioan Milea

Reflecþii libere (V)

15. XI. 1980. Nichita Stãnescu, la Cluj,spunând: „Aplauzele întunecã sensul cuvintelor.“

Cã lupþi, cã nu lupþi cu ele, important e sã nute laºi mãcinat de morile de vânt.

În lumea modernã totul tinde sã dezlocuiascãomul. „Omul din om.“

„Mass-media“. „Masã“ ºi „mediere“. Ceamestec exploziv !

Pãstrarea imaginaþiei între limitele trãirii: ocale a simplitãþii.

Uneori te poþi simþi ca un actor care începe sãvorbeascã pe neaºteptate într-un film mut.

A ºti sã taci frumos e un dar. Numai oameniila care tãcerea ºi neliniºtea merg împreunã îl au.

Uriaºul zgomot de fond al zilei, în care abiadacã reuºeºti sã-þi încrustezi tãcerea.

Oare înseamnã sã fii prea riguros dacã vrei sãdistingi între cuvinte ºi vorbe?

În faþa celor care dau din coate nu poþi decâtsã ridici din umeri.

Între comunicare ºi comuniune existã deseorio prãpastie. ªi nu poþi s-o treci decât prinsingurãtate, fiindcã singurãtatea, în sensul ei bun,înseamnã comuniune.

Uriaºa deosebire între luciditatea criticã ºitrezia liricã.

În poezie eul e întotdeauna un eu generic,adicã un tu nesfârºit, care-i cuprinde pe toþi cei ceo citesc sau ar putea-o citi.

Poezia presupune, între altele, sã modelezilimba cu sensibilitatea ta, dar în spiritul ei.

Câtã tãcere ca sã afirmi o prezenþã.

Compasiunea adevãratã exclude pasiunea.

Înþelepciune: a atinge acea stare de calm carenu se confundã cu insensibilitatea ºi nepãsarea.

Liniºtea interioarã este prima condiþie aapropierii lucrurilor.

Ceea ce nu ai voie sã judeci sunt aºa, luate înîntregul lor, persoanele ºi vieþile oamenilor.

Cuvinte necesare în limba românã: paralel cuomenie, creºtinie, paralel cu umanitate,cristianitate, iar asta pentru a exprimacreºtinismul asumat, absorbit în persoanã, devenitfibrã lãuntricã.

O expresie biblicã foarte puternicã:„învârtoºarea inimii“. E tocmai pãcatul ca starelãuntricã, de la care pornesc toate relele.Contrariul ei e „inima curatã“.

Ceea ce se cheamã acum „dialog social“ sepoartã, de obicei, pe un ton de þâfnã ºi arþag.Semn cã oamenii nu mai ºtiu sã se abordeze capersoane, ci doar ca indivizi, ºi cã s-a pierdutºtiinþa ascultãrii, pe care se întemeiazã oriceconvorbire.

Esenþial e acel strop de candoare ce rãmâne înom dincolo de toate rigorile vieþii, dincolo detoate eºecurile, suferinþele ºi dezamãgirile ei. Lafemeie e vorba, dacã e, de o candoare marianicã.

Cei doi strãmoºi ai tuturor birocraþilor: Annaºi Caiafa.

Prea dificila artã de a gãsi acea formã desociabilitate care sã nu-þi contrazicã simþul poetic.Puþini au izbutit.

Ce e contemplaþia? O mlãdiere a spirituluidupã lucrul asupra cãruia se opreºte. Un mod dea cuprinde fãrã a atinge ºi fãrã a analiza.

De ce este atât de dificilã iubirea de semeni?Fiindcã omul nu îºi este semen sieºi. ªi de ce esteatât de complicatã apropierea? Fiindcã omul nuºtie sã se apropie de sine ca persoanã.

O pasiune poate provoca ºi poate întreþine ocrizã religioasã. În timpul ei Dumnezeu nu estetãgãduit, ci uitat.

O pasiune este „ereticã“ tocmai pentru cã nuîl neagã pe Dumnezeu, ci te abate de la el,fãcându-te sã-l uiþi, sã-i uiþi adresa. Ea este odeviaþie, nu o rãzvrãtire. Un pasionat rãmâne unsuflet religios, dar care îºi greºeºte þinta.

Încã o datã: pentru omul religios existenþa aretrei dimensiuni: una infernalã, una purgatorialã ºiuna paradisiacã. Sufletul le conþine ºi le strãbate,pe un drum care nu e nici neted, nici continuu, ciplin de lunecuºuri, hârtoape, prãbuºiri ºi redresãri,înaintãri ºi cuceriri.

77




Un masiv, elegant volum de peste trei sutede pagini, apãrut la Editura Vinea în 2006,reuneºte, sub titlul Danseazã Ianuº ºi cu o

consistentã prefaþã de Daniel Cristea-Enache,versurile controversatului poet «douãmiist». Seregãsesc aici cãrþile tipãrite pânã acum la aceeaºiediturã, în frunte cu Manifestul anarhist aldebutului din anul 2000, apoi Ursul din containãrdin 2002 ºi – în reluare, cu completãri, dupã oprimã ediþie liliputanã din seria artizanalã îngrijitãde UN Cristian - Hârtie igienicã, precedatã deprimele poezii (2004). Un mic «dosar» cu piesesemnificative aduce, în Anexe, textul faimosuluiManifest fracturist semnat alãturi de DumitruCrudu, plus alte douã contribuþii programaticepublicate separat de cei doi autori, pentru ca textecritice de Alex ªtefãnescu, Mircea Cãrtãrescu ºiNicolae Manolescu sã asigure ºi câteva încadrãriºi judecãþi de valoare proiectate pe fundalul epociide «tranziþie», literarã ºi nu numai. Cititorul îºipoate, astfel, face o imagine mai limpede asuprascrisului lui Marius Ianuº de pânã acum (plachetamai recentã, apãrutã în 2007 la Editura CarteaRomâneascã n-a apucat sã fie inclusã aici) ºi,deopotrivã, asupra liniilor programatice între carese plaseazã.

Foarte importante pentru situarea istorico-literarã a acestei poezii sunt îndeosebi cele treitexte-manifest menþionate, care permit, în fine,evidenþierea genului proxim ºi a diferenþei speci-fice – deocamdatã, sub unghi «doctrinar». Cã celdintâi acoperã, în esenþã, o ideologie literarã detip (neo)avangardist se vede imediat. «Ruptura»avangardistã se prelungeºte aici în ceva mai ate-nuata «fracturã», urmatã de ºi mai puþin conton--denta «fisurã», dar radicalismul real al negaþieimicii-marii tradiþii apropiate (reprezentatã de«optzecism», «textualism», chiar «postmoder-nism») nu întârzie sã iasã la luminã din evaluãrilefãcute rapid ºi drastic. Antiliterarul ºi antipoeticulsunt aºezate în prim plan, ca în bunele vremuriale avangardei istorice («fracturismul desfide ºoa-recii de bibliotecã ºi poeþii ‘premianþi’, cât ºi opoezie scrisã pe diplomele de absolvire a facultã-þii», «urãºte poeþii ’fãcuþi’», cum o fãcea, în fond,ºi un Geo Bogza ºi camarazii de la Viaþa imediatãîn 1933, atacând «poezia de cabinet», de artizanatformalist-purist, cultul «vieþii», al trãirii, alexperienþei nemediate, opuse cugetãrii abstracte- «ceea ce e viu nu poate fi conceptualizat» - ºichiar notaþiei imediatului «tipizat», este proclamatîncã o datã cu voce fermã. Cuvinte din lexiculavangardist al negaþiei, precum «rutinã, convenþio-nalism ºi conformism» (Dumitru Crudu) revin,fiind aplicate acum chiar «realismului» pretins deprogramele celor de la ’80, acuzaþi nu doar deexces al artei combinatorii textualiste (reflex cultu-ral, de Bibliotecã ºi Facultate asimilate – «poeziaoptzecistã a realului, derivatã din culturã ºi împã-natã cu o multitudine de planuri ‘ºtiinþifice’»), ciºi de insuficienþa relaþiei cu «realul». ªi MariusIanuº, ºi Dumitru Crudu vor un fel de poezieradical-tranzitivã, fãrã intermediari metaforico-simbolici, mizând pe «efectul de ingenuitate», o«subiectivitate necontrafãcutã», «nuditatea fragilãa realului». Or, ºi aici, se aude puternic ecoul«planului primar», tot necontrafãcut, cerut acumºaptezeci de ani de Bogza, cãruia i se adaugã atri--butul «intensitãþii trãirii» în «ipostaze extreme»,poezia fiind definitã ca «una dintre cele mai

atroce forme de artã», - ºi tot bogziana«exasperare creatoare» dã târcoale prin preajmã.

Cuvântul mereu aproximat în astfel depropoziþii nu întârzie sã fie rostit: esteautenticitatea, care – afirmã Dumitru Crudu –«poate exista numai la nivel de reacþii», unulmarcat individual, - de unde ºi «anarhismul»afiºat, noua revoltã contra trãdãrii poeziei înfavoarea unui «ideal mic-burghez». Poezia«totalã», voitã de imediatul percursor – ºi, înparte, mentor de cenaclu – Mircea Cãrtãrescu,prin stratificarea planurilor de referinþã existenþial-culturalã ºi a registrelor stilistice, apareredimensionatã prin focalizarea asupra trãirilorindividuale, «unice», ca «avalanºã de reacþiipersonale ºi senzaþii ireductibile» în care«obiectul» ar trebui descompus. Nu-i vorbã cã ºi«cotinuumul biografie-text» fusese un punct deprogram optzecist-cãrtãrescian…

Reamintirea acestor repere, poate supãrãtoarepentru orgoliul promoþiei “douãmiiste” ce refuzãatât de tranºant Biblioteca, fie ea ºi ca depozit demãrturii nonconformiste, nu vizeazã, desigur,decât o încadrare tipologicã ºi nu are, înprincipiu, nimic peiorativ, de ordinul, sã zicem, alinsinuãrii vreunui «epigonism». Dar ea poate(re)atrage atenþia asupra dialecticii interne, înfond, a limbajului poetic, care cunoaºte fireºtidistanþãri (auto)critice ºi reînnodãri de relee alesensibilitãþii, altfel contextualizate. Zisul«fracturism», afirmat într-o ambianþã socio-culturalã eteroclitã, de fireºti sincretisme stilistice,nu are cum sã se sustragã mai largului proces decoagulare ºi de alternativã destructurare adiscursurilor poeziei, care ajung periodic lapraguri de saturaþie ºi «epuizare», cerândreîmprospãtãri de atitudine ºi de accent. Or, unadintre marile linii ale evoluþiei liricii moderne aprins contur tocmai în sensul mizei peautenticitate ºi pe investiþia ontologic-existenþialã,cu consecinþe – pe mari spuprafeþe – în afirmareatranzitivitãþii expresiei, a unor «corelativeobiective» prin care sugestiei de tip metaforic a«trãirii» i se preferã «situaþia», «înscenarea»,articularea unui cadru obiectual-ambiental princare discursul poetic sã ateste priza sa mai directãla numitul «real». Sentimentul cã «poezia moarede prea poezie» - ca sã reiau tot o expresie demanifest patronat de Geo Bogza – revine periodic,odatã cu nevoia eliberãrii de o poeticitateresimþitã drept convenþionalã ºi conformistã. Maiimportantã decât arta ºi literatura pare a fi –vorba lui Tzara – viaþa…

Or, «fractursimul» lui Marius Ianuº seîntemeiazã tocmai pe aceastã credinþã în valorilevieþii, exprimatã, cum am vãzut, în formuleradicale, in spirit neoavangardist. Nu e lipsit desemnificaþie faptul cã eticheta incipientei miºcãrie motivatã ºi prin bãtaia primitã la propriu într-onoapte de cei doi autori ai Manifestului, încâtposibilele fracturi corporale au trecut, mãrturisit,în cele textual-poetice… Apoi, încã ºi încã o datã,singura poezie valabilã se vede cã e doar ultima,toþi înaintaºii, bãtrâni sau mai tineri, au greºit, iarcei care au crezut cã ies din Bibliotecã ºi coboarãpoezia în stradã au triºat, la rândul lor, fãcânduitatã prin buzunare câte-o carte sau mai multe ºireactivându-ºi, culpabil, memoria culturalã, fie ºicea avangardistã. Idealã ar fi, nu-i aºa, o dagajareabsolutã de convenþii ºi de formule (Voronca

voise cam acelaºi lucru, dar ajunsese destul derepede la trista concluzie cã nu e cu putinþã!), laun soi de transcriere nudã a «experienþei»personale, în absenþa oricãrei «cenzuri». (S-arputea, desigur, nota în parantezã cã experienþapoate fi ºi culturalã, cã «viaþa» se poate exprima ºica reacþie conjugatã la trãirea frustã a imediatuluiºi la cea mediatã livresc, însã asemeneacomplicate ecuaþii nu par a interesa aceastãsecvenþã de generaþie autenticist-vitalistã; ºi nicinu e rãu, în fond, pentru diversitate ºi ca semnalal unor mutaþii ce se produc, din când în când,pe anumite suprafeþe ale sensibilitãþii poetice caresimt nevoia unor injecþii de energie elementarã).

Cum am mai spus ºi cu alte ocazii, noulautenticism îmi pare a fi, de fapt, expresiaradicalizatã a ceea ce fãcuse parte ºi dinprogramul optzecist, sub sigla «biografismului», a«experienþelor», a «concretului», a democratizãriilimbajului în esenþã «cotidian» etc. Ceea ce vornoii militanþi este, în fond, o împingere la extrema acestor atitudini, - ºi e de notat cã, gândindastfel, ei se aflã în perfect sincronism cu «pulsulepocii», adicã cu manifestãrile sale cele maiºocante ºi provocatoare. Într-o lume de contrastesocial-economice aduse la zi, cu acumulãri – vorbaÃluia – «primitive» de capital, cu rãsfrângeristridente în toate planurile vieþii spirituale, e firescsã sã se rãspundã, în discursul poetic, (ºi) într-unlimbaj al noilor violenþe, generatoare de «fracturi»ºi «fisuri» în discursul culturii înalte gravperturbat astfel, ºi sã se caute echivalenþe alebrutalitãþii cu care straturi mai rar vizitate aleuniversului nostru tulburat îºi trãiesc viaþa demargine ºi de subteranã. ªi e de spus imediat cãcea mai însemnatã «fracturã» - aceasta, istoricã ºipoliticã – a universului românesc, adicãDecembrie 1989, a eliberat literatura de mai toateconstrângerile ºi cenzurile, dând tuturor formelorde «autenticitate» posibilitatea de a se exprima.Poeþii pot fi, iatã, «autentici» fãrã viza «bunului de

analize critice

Ion Pop

“Dansurile” lui Marius Ianuº

88




tipar» al unor comisii oficiale de control lexical.(Cineva se va putea întreba, însã, cu nu mai puþintemei, cum se face, totuºi, cã la noi«autenticitatea» e cãutatã într-o atât de maremãsurã în… ne-mãsura limbajului trivial, înexplorarea straturilor celor mai impure ale trãiriiºi expresiei, ºi dacã nu cumva poþi fi autentic ºiîn înfãþiºarea, deloc conformistã, dar cât de câtmai ºlefuitã a unei umanitãþi de o altãprofunzime…).

Într-un astfel de context socio-cultural, titlulManifest anarhist al debutului lui Marius Ianuºexprimã perfect starea de spirit «extremã» trãitãde o bunã parte a lumii noastre. Este cartea unuinonconformist, a unui revoltat ce sfideazã dinnou toate codurile de bune maniere poetice. Are,totuºi, cum ºi «avangardiºtii istorici» o aveau pe alor, Biblioteca lui, preluând mãrturisit ºtafetaunor rebeli de prestigiu, aici o parte din BeatGeneration, cultivatã, într-o laturã a ei, ºi de«optzeciºti». Un cunoscãtor ca Mircea Cãrtãrescupoate identifica, în recomandarea sa, tonul ºifrazarea unui Ginsberg din poemul ce dã titlulcãrþii ºi care poem este chiar dedicat de autoracestui corifeu al nesupunerilor americane dinanii ’60 ºi camaradului sãu de crez ºicomportament, Jack Kerouac. Dar ar fi putut fiaproape la fel de bine închinat inevitabilului autoral Poemului invectivã ºi, mãcar pentru anumitepaliere ale viziunii, unor revoltaþi ºi exasperaþimai recenþi, ca de pildã Caraion, GeoDumitrescu, chiar ºi Stelaru ori Ben. Corlaciu.

Tiltlul culegerii, Danseazã Ianuº, cu sau fãrãsemn de exclamaþie, are el însuºi ceva din ironiadureroasã a celui cãruia i se ordonã sã joace (fieºi pe jãratic, ca ursul plimbat folcloric prin lume,ori precum «clovnul farsor» post-simbolist, trecutpe scene avangardiste), dar conþine ºi o sugestienotabilã de înscenare ºi teatralitate, ca ºi inerentãacestui tip de «joc». Gesturile teribilist-anarhice,de ostentaþie contestatarã inevitabil«schematizatã», adicã cu linii întãrite expresiv aleunor atitudini, au cota lor de retoricã«mizerabilistã» (un precursor poate fi numit, aici,ºi Gherasim Luca din poemele de la Alge ºi dincelelalte douã efemere reviste cu nume mai uºorde scris astãzi nu doar pe gardurile adolescenþilorinflamaþi sexual) nu sunt, aºadar, fãrã tradiþie.Îngerul cerºetor ºi flãmând al unui Stelaru, încãuzând – acela - de recuzita post-romanticã, îºiascunde acum aripile, însã un fel de hiperbolizarecomportamentalã rãmâne, puternicã, din tot acesttrecut: spaþiul poeziei e comuna «stradã», dar peea poemul se scrie «cu sânge» de cãtre cineva carenu ezitã sã împrumute ºi masca de «Iisus Hristos»ameninþat cu arestarea, ori de nebun ºi de ombeat ce invectiveazã universul întreg ºi ameninþãcu sinuciderea, se vede umblând cu «veneledeschise», cere ironic-retoric un premiu pentru cãvrea sã distrugã ordinea stabilitã ºi, invocându-ldin nou pe Allen Ginsberg, se întreabã de ce nuplânge toatã lumea, se declarã anarhic-liber etc.Poeticul e înlocuit la tot pasul cu antipoeticul –dacã un V.V. Martinescu scria cândva «Mã fluviupe omenire ºi pe tot ce are omenirea mai tabu»,ºi dacã Geo Dumitrescu îºi arunca undeva«elanurile ºi urina în mare(a)» exoticã, Ianuº îispune actului sfidãtor pe nume, cu adaos de«sexe», «tampoane» igienice, prezervative, într-uncontext în care, ca la Bogza ori Luca, poezia erezultatul revoltei faþã de «fetele burgheze» orifaþã de cutare doamnã din înalta societate încãutare de mai viguroºi muºchi proletari: înManifest, iubita cu «pãrinþi diplomaþi» ºiapartament cu cinci camere, ce nu mai acceptã

«camera de cãmin» pentru a se «culca» …Am, fãcut acest soi de inventar pentru a

sugera numita tradiþie sui generis a rebeliuniiestetice ºi etice de la care s-ar putea revendicapoetul de azi. Privit în sine, poemul atât de plinde urme prestigioase are totuºi forþã chiar prinacest regim al exceselor înscrise într-o ambianþãînnoitã, datatã calendaristico-biografic («Am scrisacest poem cu propriul meu sânge pe stradã / în27 aprilie 1998 noaptea în Piaþa Kogãlniceanu /tocmai coborât din 85 dupã ce am condus-o peMichelle») ºi concentrând în câte un versmemorabil imagini de o intensã sugestivitate, caîn finalul primei secþiuni a poemului inaugural:«Moartea jucând ºotron pe stradã! // Michellesãrind coarda unui curcubeu pe stradã! /Violându-mã! // Am fãcut dragoste numai cândm-am prefãcut cã îmi deschid venele! pe stradã!// Acum venele mele deschise picurã stins»…

Cât despre secvenþa a doua a aceluiaºi poem,cu titlul România, care a scandalizat enorm laapariþie din pricina unor brutale trivialitãþiprecum mai mult decât impudicul “îþi introducpenisul meu lung ºi negru în gurã, România”,dizgraþiozitãþi lexicale ca «borãºti» sau «spermezîn creierul tãu» (!), ori injurii la adresapreºedinþilor ºi guvernanþilor «cretini» ai þãrii, eaare expresivitatea unei tirade de tânãr ce-ºi joacã,pe un fond de gravitate tensionatã, propriamelodramã, nu fãrã o anumitã emfazã ºi bravadãde adolescent trist. De fapt în aceastã ambiguitatestã mai toatã poezia: atestarea, ca sã zicem aºa,documentarã a gestului revoltat, ca argument al«autenticitãþii» trãirii, îºi împarte meritelesugestivitãþii cu ceea ce am putea numi «regia»micului spectacol al individualitãþii insurgente.Contextul socio-literar paticipã, la rândul sãu, lainvestiþia estetic-existenþialã a discursului, prinexpresivitatea actului de opoziþie, chiar princliºee, faþã de limbajul poetic «pur» ºi, totodatã,prin preluarea, sã-i spunem «mimeticã», a unorformule ce þin de pitorescul vulgaritãþilor ce neasalteazã zilnic. Tânãrul poet de azi se aflãcumva, în context schimbat, în situaþia mereuamintitului Bogza, care-ºi explica invectivele«obscene» ca expresie a unei insatisfacþii ºisuferinþe, a unei revolte ºi exasperãri maiprofunde decât lãsau sã parã suprafeþelevocabularului strident.

«Personajul» lui Ianuº este, în fond o fiinþãfragilã ºi vulnerabilã, simþind nevoia acutã ºipermanentã a protecþiei, - «nimeni nu m-a iubit»,se scrie într-un loc (prezenþa Mamei, ca unicreper stabil ºi demn de încredere e sugestivã nudoar în sensul «psihanalitic», cum s-a spus).Dincolo de marile cantitãtãþi de moloz lingvistic,de reportaj tern al banalului cotidian, în tona deminereu verbal – vorba lui Maiakovski, poetaltminteri prizat de autorul nostru – se strãvedegramul de aur, cu caratele certe ale poeziei. Dupãpropria expresie dintr-un text semnificativ (OdãHârtie igienicã), faptul cã «poemul nu a început»decât dupã notaþii de un prozaism ºters se vedeadesea, însã în ganga impurã apar din loc în locpepite surprinzãtoare, iar pe fundalul sordid (caîn des citatul Hamei Sutra) strãluceºte, în simetrieexpresivã cu Crucea învãluitã de nori din Bucegi,«crucea aztecã, omuleþul de lemn de aurîncremenit pe pieptul meu / iar eu voi murinumai pentru ca el sã danseze», ori «liniºteahameiului / cãzut parcã din cer pe þãruºi de-alungul ºoselei / Sighiºoara-Braºov liniºtea luidragostea lui pentru soare». ªi încã, precum într-un poem de micã lamentaþie sentimentalã, cu «fatã de parfum ºi catifea», cu «versurile luiGinsberg ºi Cãrtãrescu», câte o frumoasã naivitatepoaspãt-senzorialã: «tu eºti o prãjiturã / care se

cere mâncatã ne luptãm frunte-n / frunte ca doimici berbeci sub o tufã / de liliac în explozie»…Cum spune ºi Mircea Cãrtãrescu, «În general,personajul Ianuº, înconjurat de cei pe care-iiubeºte sau îi urãºte, tânjeºte dupã dragoste, dupãadevãr, dupã mântuire, dar se vede mereu tras înjos de propria hidoºenie, de viciile ºiîntortochierea firii lui, de care el însuºi e cel maiconºtient». De unde, în aceeaºi apreciere, «revoltaºi dezgustul», într-un discurs în care «poetul nuierarhizeazã experienþele, ci doar acþioneazã,tandru sau brutal, la ele».

Cum îi stã bine oricãrui manifest de sorginteavangardistã, ºi în cel «anarhist» al lui Ianuº laturaprogramatic-contestatarã e importantã, în sensantiliterar, adicã anticonvenþional. A scrie versuripe hârtie igienicã propusese prin 1928 ºiFundoianu-Fondane, simpatizant al avangardei ºipropunãtor al unei poezii «sismice», de tensiunevitalã ºi mari angoase proiectate pe perete deepocã, dupã ce Mihail Cosma scrisese în 75 H.P.cã «Littérature», revista sau conceptul, ar fi «le meilleur papier hygiénique du siècle»; iar unvolum recuperator al versurilor de debut alepoetului de acum ºtim cã se cheamã chiar Hârtieigienicã. Nu o datã propoziþiile din Manifestul«fracturist» trec în poem, atacându-i pe «acei poeþiizvorâþi din biblioteci ºi ºcoli superioare»,«poemul-univers ori lumea bibliotecã». Nu lapuþine pagini se poate citi cã: «Omul a murit ºiliteratura / ºi chiar acum când scriu acestecuvinte / continuã sã moarã», cã «literatura estecel mai mare pãcat / pentru asta o devor laolaltãcu nesurile» (vezi, în memoria Biblioteciiavangardiste, ºi Tristan Tzara: «Cele mai marigreºeli sunt poemele care-au fost scrise»); altãdatã,poetul declarã a-ºi fi «distrus» poezia ori seproclamã drept cel mai mare «antipoet» român,vãzându-se gândind ori scriind în toaletã (ca unînger de-al lui Gellu Naum, care stãtea ºi el, înanii ’40, pe «bideu»)… Cât despre autorul însuºi,el apare cu numele în mai multe locuri, plasat înmici înscenãri de fapt cotidian, trecut la persoanaa treia în ipostaze de adolescent melancolic ºidezorientat, revoltat, frondeur-teribilist, recitândversuri proprii sau ale altor poeþi (referinþelelivreºti nu lipsesc, aºadar, în ciuda programului,cum remarcã în prefaþa sa ºi Daniel Cristea-Enache), autoironizându-se ca, de pildã, înMelodramã: «În aceste versuri o sã-mi bat joc deIanuº / care îºi apasã capul în pledul cu motivetradiþionale»… Una peste alta, versurile acestuiprim volum au calitãþile ºi defectele pe care leatrage voluntar orice program de acest tip, cemizeazã pe concretul faptului de viaþã imediat ºibrut, pe o reactivitate la «eveniment» ce sedoreºte ingenuã ºi nefiltratã intelectual.

(continuare în numãrul viitor)

99




Fac lungi plimbãri prin toamna aurie, la Tg. Cãrbuneºti, ultimul, nãdãjduiesc, refugiual meu, în 2004, „din calea rãutãþilor“ (ori

aceasta se va intersecta ºi aci cu biografia mea, deom care a fost silit sã pãrãseascã, rând pe rând,Socora, Bucureºtii, Clujul, Oradea?). ZãvoiulGilortului e splendid. O orgie a singurãtãþii,strãjuitã de arbori ºi arbuºti de diverse speþe,acompaniatã de undele surprinzãtor de limpeziale râului care, îmbrãþiºat de-o luxuriantãvegetaþie, îºi etaleazã luciul oþelit. Frunzele cãzutefoºnesc sub paºi ca un rãspuns terestru alclipocitului apei, iar câte-o broascã ori câte-oºopârlã de un verde pal zvâcneºte într-o fracþiunede clipã precum o ieºire din anonimatul ierbiicãreia îi aparþine. Cei trei câini sunt alãturi demine tot timpul. În apropiere se aflã o mãnãstirecu un aspect de conac împrejmuit de-o imensãogradã intemporalã, întinsã pe mai multe hectare,în care cãlugãrii ºi cãlugãriþele trebãluiesc lastogurile de fân aidoma unor þãrani ceva maisolemni. La anumite ceasuri bate toaca. Vechimipatriarhale ardeleneºti mi se perindã-n inimã, darsunetul sacru mi se înfãþiºeazã cumva preaconcret, stângaci, precum o insectã care s-ar opridin zbor ºi-ar umbla pe mâna mea. L-aº doriimpalpabil, una cu eterul visului. Un sunetimaginar, într-un peisaj ce se transformãinstantaneu în ficþiune ca orice intensitate atrãirii.

*Revãd câte un film (de regulã de duzinã, cãci

filmele bune sunt la noi excepþii rare de tot), ºi-midau seama cã l-am mai vãzut, deºi nu recunosc cuuºurinþã nici mãcar personajele principale saulinia acþiunii, doar cu ajutorul unor detalii.Acestea mi s-au întipãrit în memorie. Aºa seîntâmplã ºi în viaþã. Amintirea se fixeazã asupraunor amãnunte umile, s-ar pãrea cã fãrã nicionoimã. Sã fie oare pentru cã în detalii pulseazãcu mai multã putere nostalgia întregului? ªi ceeste altceva întregul însuºi decât sfâºietoare,irezolvabilã nostalgie de sine?

*Cu dreptate s-a afirmat cã inteligenþa ocoleºte

evidenþele, preferând îndoiala inculcatã îndiversitatea punctelor de vedere, fiorul aventuros

al jocului de argumente. Înþelepciunea nu e„inteligentã“, ci profundã. Ea se întemeiazã pecontemplaþie, stare ce absoarbe dialectica fãcând-oinaparentã, stare dumnezeiascã.

*„Durerea ne face sã trãim într-o sferã

fermecatã ºi halucinantã, unde lucrurile cotidieneºi banale capãtã un relief neliniºtitor ºi thrilling,nu totdeauna neplãcut. Dã conºtiinþa unei rupturidintre realitate ºi suflet, ne face sã ne ridicãm ºine lasã sã întrevedem realul cu corpul nostru cape ceva îndepãrtat ºi ciudat în acelaºi timp.Aceasta este eficacitatea ei educativã“ (CesarPavese).

*Avea oare dreptate Oscar Wilde când afirma

cã singurul mijloc de-a te elibera de ispitã este sã-icedezi? Uneori, fãrã îndoialã...

*Andrei Pleºu: strãlucit intelectual, strãlucit

oportunist. Sub toate legislaturile, cade mereu înpicioare. Raportabil la un M. Ralea, cred cã l-adevansat. Dupã ce ºi-a compus un look dedisident (scurtul exil, cu alurã princiarã, de laTescani i-a priit), îndatã dupã cotitura din ’89 aavut grijã a se disocia sonor de Monica Lovinescu,Virgil Ierunca, Alexandru Paleologu, ba chiar de... Vaclav Havel. A cultivat mereu sinuozitãþimãnoase. Ameninþãrile cu demisia din guvernulmineriadelor (participarea d-sale la acest guvern eo dovadã cã a fost selectat din capul locului deIon Iliescu!), desigur niciodatã finalizate, au rãmasde pominã. Fortificat în colaborarea cu EmilConstantinescu, a avut prevederea de a se rostimepriznat despre Ion Iliescu ºi Adrian Nãstase,chiar în preajma eºecului lor electoral din 2004.Dupã ce a anunþat cã renunþã la orice funcþiepoliticã, evident cã n-a tratat cu refuz îmbrãþiºarealui Traian Bãsescu. Ce mai urmeazã? Dupã toateprobabilitãþile, alte politicale. Sofist carismatic, peun bust de monden blazat (are aerul unui rafinatjucãtor de cãrþi), dl. Pleºu ilustreazã cu nonºalanþãcontradicþia dintre o filosofie întemeiatã pescepticism ºi mefienþã, distins cinicã, ºiprosperitatea personalã, câtuºi de puþin abstrasã,ci întemeiatã pe un comportament activ, pe oenergicã implantare în straturile practice ale

existenþei. Cãrnos, jovial, hirsut, elegant,reprezintã un monument de abilitate. Ne vorbeºtede pe micul ecran cu voce scãzutã, cu pleoapelecoborâte, excedat de propria-i autoritate molaticã.Pare a somnola uºor, aidoma unui pachidermaugust ce-ºi face siesta dupã un prânz copios.Indubitabil, e unul din personajele cele maisavuroase ale umanitãþii bãºtinaºe, legatar, vrând-nevrând, al intelectualilor cu strãlucire stilisticã ºifire versatilã, în frunte cu G. Cãlinescu, M.Ralea,Camil Petrescu. Harul inteligenþei speculative a luiAndrei Pleºu creºte ca o floare de lotus pe luciulapelor putrid stãtute, balcanice. Eseistul se aflã întandem cu Gabriel Liiceanu (mai rigid acela, cu otãieturã uscat-arogantã a manifestãrii) ºi într-untriumvirat prin adaosul recent al lui Horia-RomanPatapievici, încã suficient de crud (necopt) înlealitatea-i intransigentã, nervoasã, spectacularã,spre a face pe deplin corp comun cu antecesorii ºiproteguitorii d-sale. Dar... sã vedem!

*Gândirea nu merge totdeauna, aºa cum s-ar

pãrea, în direcþia generalizãrii. Uneori ea se aratãinteresatã de câte un aspect particular pe care-l„înnobileazã”, îl ridicã la rangul sãu fãrã a-i ocultaspecificul, dilatând-ul într-un gest oarecum desfidare la adresa generalului convenþional. Emodul sãu de umilinþã.

*Privitor la ispitã, Sfîntul Nil Sinairitul

recomanda: „smulge gândurile rele cu altegânduri”. Cu condiþia, am putea adãuga, sã le aila momentul potrivit!

*Marþial a cântat pe Issa, cãþeaua amicului sãu

Publius, cu aceste înfocate cuvinte: ,,Issa e maicuratã ca sãrutarea unei porumbiþe, ea e maiatrãgãtoare ca o fatã ºi mai preþioasã decâtbogãþiile Indiei. Mica cãþeluºã Issa este deliciul luiPublius. Când ea latrã, crezi cã-þi vorbeºte, simtebucuria ºi tristeþea stãpânului, se lipeºte de gâtullui ºi doarme fãrã sã i se audã respiraþia. Nimicnu întrece pudoarea acestei mici virgine; ea nucunoaºte amorul ºi nu ºi-a gãsit încã un soþ demnde ea”.

*Atingem momente în care lectura capãtã un

gust jenant. O simþim nu altfel decît ca un fel deumilinþã cãci ne recunoaºtem prin prisma unorfraze de-a gata, fãurite de alþii iar nu de noi, ceice-am avea datoria imprescriptibilã de-a neexprima în nume propriu. Citind, ne dovedimdependenþi de alþii ca de un drog. Ne putemafirma independenþa doar scriind, dar, vai, stareade-a scrie e pasagerã, capricioasã, cu rezultateimprevizibile, aºa încât suntem nevoiþi a neîntoarce – sã folosim un termen dur – laimpostura lecturii.

*Existã o ,,corectitudine” seacã, meschinã care

descurajeazã orice apropiere real-prieteneascã,orice comunicare intimã cu persoanele ce-oarboreazã. O asemenea ,,corectitudine” cãreiaaparent nu i-ai putea reproºa nimic, dar pe care osimþi precum un fum insinuant ºi înecãcios epoate aspectul cel mai trist al vieþii noastre încomun.

*Orice compromis moral dã o impresie de

prostie. Când e sãvârºit de un om foarte dotat, semanifestã printr-o prostire eventual ,,subtilã”,pitoreascã, picantã, care poate da naºtere laspeculaþii, dar nu mai mult.

telecarnet

Pagini de jurnalGheorghe Grigurcu

1100




2007 a fost decretat an comemorativ Eliade,întrucît se împlineºte un secol de la naºterea sa.Toþi cei care rãsfoim reviste culturale sau urmãrimemisiuni radio-tv cu profil specific întîlnim foartefrecvent numele acestui scriitor faimos. E un lucrubun, în esenþã, chiar dacã poate fi ºi un lucru rãu.Încerc sã mã explic îndatã.

Am impresia tot mai accentuatã, pe mãsurã ceînaintãm în sãptãmînile ºi lunile festive, cã tend-inþa generalizatã este de a se construi un fel debrand (cum se spune acum). Imaginea lui MirceaEliade tinde a se transforma într-un model, o sta-tuie, care sã fie apoi celebratã. Cu puþine excepþii,lumea a considerat absolut fireascã publicarea ºipremierea unei masive biografii a lui Eliade(reprezentînd, iniþial, teza de doctorat a lui FlorinÞurcanu). În locul sintezelor convingãtoare asupraoperei, avem, iatã, doctorate asupra vieþii. Nu ecam ciudat, pentru spiritul critic contemporan? Înschimb, dacã la Paris se publicã o carte dezinhi-batã, sub semnãtura Alexandrei Laignel-Lavastine,care plimbã lupa pe deasupra “petelor de fru-museþe” din biografia eliadescã, în þarã se orga-nizeazã precipitat campanii de exterminare mediat-icã a cercetãtoarei franceze. Chiar mai înainte caîndrãzneaþa intervenþie sã ajungã sub ochii citito-rilor autohtoni! “Hic sunt leones!”, pãreau a strigadin toþi bojocii vîrfurile intelighenþiei de peDîmboviþa & Someº. Doi-trei ani mai tîrziu, ediþiaromâneascã a aceluiaºi discurs “sacrileg” are deînfruntat conspiraþia tãcerii, în presa literarã de-aici, precum ºi balcanica cenzurã a difuzãrii, înlanþul de librãrii Humanitas. Degeaba s-a stabilitMircea Eliade la Chicago, în îndepãrtata Americã,dacã aceiaºi Mitici orientali trudesc ºi azi la edifi-carea statuii sale fãrã teamã ºi fãrã prihanã…

Ni s-a întîmplat tuturor sã fim însetaþi ºi sã negîndim cu poftã la o sticlã de Coca Cola. Darpoate n-am remarcat detaliul cã una e sã terãcoreºti cu ea în America, unde are o anumitãsavoare, ºi altceva e s-o duci la buze în România,unde marfa realizatã în circumstanþe bãºtinaºe arealt gust. Afarã e lipitã aceeaºi etichetã, dar cali-tatea dinãuntru e diferitã. Cum se explicã asta?Foarte simplu. Brand-ul este cel ce duce în spinarerealitãþi de multe ori simþitor deosebite! Eu nucontest cã e un lucru important sã “ciopleºtiaparenþe” în culturã, la fel ca ºi în industrie sau înorice altã sferã de activitate. Fãrã publicitate, fãrão imagine stabilã, afidabilã, nu reuºeºti sã impuiprodusul. Poþi avea o marfã extraordinar de val-oroasã, dacã îi lipseºte prestigiul, imaginea, aspec-tul, ea nu se vinde, nu e cunoscutã, moare. A con-strui brand-uri reprezintã o dovadã de profesional-ism, iar cultura românã se îndreaptã în mod evi-dent spre o profesionalizare. De aceea InstitutulCultural Român, de pildã, exportã cu toatã delibe-rarea brand-ul Mircea Eliade, proclamînd chiar ºiacest an comemorativ în onoarea sa. Este unnume cu care ne putem afirma, cu care culturaromânã se poate mîndri în strãinãtate, întrucît elînsuºi a obþinut deja laurii prestigiului acolo, îndepãrtare, prin eforturi proprii.

Ce este rãu, totuºi, sub acest aspect? Imaginealui Eliade nu cred cã trebuie blocatã, înþepenitã,unicizatã. Se pare cã 100 de ani de la naºtere nuau fost încã suficienþi pentru a limpezi percepþia

în jurul unei personalitãþi extrem de disputate, decontestate – dar totodatã aplaudate ºi elogiate.Brand-ul se edificã la capãtul unor deliberãri, elconstituie un punct final de traseu. Dar ne-ampripi dacã am susþine cã s-au tras deja toate con-cluziile în aceastã direcþie. Mircea Eliade este unsubiect în continuã dezbatere, nuanþare ºi evoluþie,pe cînd brand-ul tinde sã-l blocheze, sã-l “îngheþe”,sã ofere despre el o aparenþã staticã ºi edulcoratã.

Aº vrea sã mã întreb, în cele ce urmeazã, cumne poate ajuta, în mod onest ºi lipsit de ipocrizie,imaginea intelectualã a lui M. Eliade, dacã trecemîn revistã anumite etape din evoluþia sa biograficãºi bibliograficã, pe care s-o contrapunem real-itãþilor trãite de noi acum. Sîntem în etapa în careRomânia tocmai a aderat la Uniunea Europeanã. S-a fãcut un pas esenþial spre reconectarea creaþieiromâneºti la miºcarea continentului. Este momen-tul în care cultura îºi regãseºte o matcã ademocraþiei, a respectului pentru individ, atoleranþei pentru minoritate, pentru alteritate. Subochii noºtri sînt descoperite vocile alternative. Astaeste ceea ce oferã în mainstream, în direcþia saprincipalã, cultura europeanã de azi. În contextulastfel sumar trasat, unde am plasa brand-ul MirceaEliade? Prin ce ne poate ajuta sã ne orientãm înrealitatea contemporanã, avînd în vedere situaþiacu care ne confruntãm în 2007, precum ºi în aniice se prefigureazã în viitor?

O acþiune de impact asupra imaginaþiei colec-tive a avut-o figura lui biograficã din tinereþe.Eliade a fost considerat de mulþi contemporani aisãi drept liderul grupãrii “criterioniste”, a “gener-aþiei de la ‘27” etc. Constituia punctul de referinþãpentru tineretul interbelic. Adesea cînd se vorbeºtedespre cultura românã, se afirmã cã între celedouã rãzboaie am avut cea mai glorioasã etapã deevoluþie. ªi iatã, în perioada aceea de triumf,lumea avea sub ochi un ºef de ºcoalã, aºadar enormal ca el sã rãmînã ºi azi în centrul atenþieinoastre. E vorba aici, totuºi, de o judecatã uºorpripitã, globalistã ºi discutabilã. Perioada interbe-licã riscã sã fie examinatã ca un bloc compact,indistinct. Existau pe-atunci numeroase tensiuniîntre diversele orientãri ideologice româneºti, con-cretizate în confruntãri, recriminãri, invective vio-lente. Poate fi identificatã o direcþie europenistã,sincronistã, a vremii, iar liderul ei de opinie era E. Lovinescu, prin cenaclul “Sburãtorul” ºi grupa-rea constituitã în jurul sãu. Era un impuls de sin-cronizare, de deschidere europeanã, de toleranþã.Nu puþine erau vocile minoritare din rîndurilecenaclului lovinescian. Exista un ferment amical ºistimulator. Trebuie spus, pe de altã parte, cu toatãfrancheþea, cã Mircea Eliade nu a aparþinut acestuigrup de idei. În contrapondere la activitateaeuropenistã, democraticã, M. Eliade s-a afiliat uneialte grupãri, de sub tutela lui Nae Ionescu, profe-sorul sãu care proclama o viziune ortodoxistã,naþionalistã, unde prima globalul, socialul, datoriaindividului faþã de neam, þarã ºi spiritualitate.Dacã, pe linie lovinescianã, valorile individuluierau cele care primau, în antitezã, perspectivanaeionescianã, ea însãºi destul de fluctuantã ºizigzagatã, în funcþie de oportunitãþile politice alediverselor momente, punea accentul pe stat, peglobalitate. Individul era oarecum desconsiderat,

sau era apreciat doar în mãsura în care ºtia sã sesubordoneze. Concepþia este, cultural vorbind,prestigioasã, provine din direcþia filosofiei germanea lui Nietzsche. De altfel, chiar ºi din punct devedere politic existau filiaþii extrem de fervente cupolitica germanã, nazistã, a anilor ‘30-‘40. Va sãzicã Eliade nu a fost, în orientarea sa fundamen-talã de-atunci, un gînditor democratic! Asta trebuieaccentuat foarte limpede. Mircea Eliade s-a aflatprintre reprezentanþii de frunte ai grupãrii zgomo-tos oripilate în faþa ideilor democraþiei, în faþa“deserviciilor” raþionalismului, în acei ani aitinereþii “zvãpãiate”. Atitudinile sale s-au manifes-tat împotriva unui stat civil, secularizat, raþional înfuncþionalitatea serviciilor sale. A militat înfavoarea primatului social al sentimentului, alveneraþiei religioase, sferã în care apoi s-a repliat,conferindu-i conotaþii general-savante. Confruntatcu falimentul istoric al ideii deservite, e uºor deînþeles reorientarea sa de la militantismul publicortodoxist, spre direcþia preponderent ºtiinþificã deactivitate. Dar ideile sale teoretice de-atunci au foststrîns împletite cu acþiunea politicã. Nu mai e unsecret pentru nimeni cã Mircea Eliade a fost unadmirator al Gãrzii de Fier ºi al legionarilor – chiardacã a încercat sã relativizeze ulterior aceste sim-patii. Unii spun cã a fost ºi înrolat în MiºcareaLegionarã. Alþii contestã aceastã ipotezã.Dezbaterile continuã. Dar propensiunea sa cãtreGarda de Fier este inechivocã, e oricînd docu-mentabilã. Iar Garda de Fier nu a fost o miºcaredemocraticã (scuzaþi-mã cã enunþ un truism, unadevãr banal)! Mircea Eliade s-a considerat obligatsã preamãreascã virtuþile spirituale ale jertfeilegionare, sã deplîngã moartea luptãtorilor Moþa ºiMarin, sã participe la campania electoralãlegionarã a anilor ‘30 etc. Sînt de asemeni fapteconcrete, atestate. Aºadar direcþia aceastabiograficã, vulcanicã, a tînãrului Eliade, dacã ne-oluãm ca model, ca punct de referinþã, putem s-ofacem, dar trebuie sã fim foarte prudenþi.

Construcþia unui brand presupune preluareaimaginii ca un tot: e ca ºi construirea unei statui.Pentru a înãlþa monumente, ele trebuie sã fie bineproporþionate. Edificarea brand-ului trebuie sã fiefãrã fisurã. Or iatã cã tinereþea lui Mircea Eliade edeparte de a fi fost lipsitã de cusururi. Putem sã-ladmirãm ºi sã subscriem la elanurile lui enciclope-diste, la nopþile nedormite ale adolescentuluimiop, dar am dovedi o mare naivitate dacã amîmbrãþiºa elanurile lui politice – teoretice ºi practi-ce – catastrofale. O consemna îndurerat ºi amiculsãu de-atunci, Mihail Sebastian: “Lungã discuþiepoliticã cu Mircea, la el acasã. Imposibil de rezu-mat. A fost liric, nebulos, plin de exclamaþii, inter-jecþii, apostrofe… Din toate astea nu aleg decîtdeclaraþia lui – în sfîrºit lealã – cã iubeºte Garda,sperã în ea ºi aºteaptã victoria ei. Ioan Vodã celCumplit, Mihai Viteazu, ªtefan cel Mare, Bãlcescu,Eminescu, Hajdeu – cu toþii au fost la timpul lorgardiºti. Mircea îi cita de-a valma. (…) E bine sãspun încã o datã cã n-am fãcut decît sã redauîntocmai vorbele lui. Asta, ca nu cumva sã le uit.ªi poate cã într-o zi lucrurile vor fi destul deliniºtite – pentru ca sã-i pot ceti aceastã paginã luiMircea ºi sã-l vãd roºind de ruºine. / Sã nu uit, deasemeni, explicaþia pentru care el aderã cu atîtainimã la Gardã: / - Eu totdeauna am crezut în pri-matul spiritual. / Nu e nici farsor, nici dement.Este numai naiv. Dar existã naivitãþi aºa decatastrofale!” (Jurnal, Buc., Ed. Humanitas, 1996,p. 115)

(va urma)

sare-n ochi

Mircea Eliade în conºtiinþanoastrã (I)

Laszlo Alexandru

1111




Când vine vorba de scrierile literare ale luiIoan Slavici, existã un aspect pe caregeneraþii întregi de critici l-au evidenþiat ºi

pe care este aproape imposibil sã-l ocolim: rolulscriitorului în Cetate. Talentul lui trebuie pus înslujba neamului, nicidecum nu trebuie sãrãtãceascã într-o egoistã “artã pentru artã”, ci sãfie util, pedagogic, ºi nu în ultimul rând înãlþãtor.Privind retrospectiv, poate cã acest tip deatitudine nu a fost mereu benefic pentru creaþialiterarã, în sensul cã se putea uºor aluneca de la aface artã cu tendinþã, la a face tendinþã cu artã,dupã cum spunea Caragiale. Pentru mine însã,paradoxal, opera lui Slavici nu-mi pare a fi mailipsitã de interes (de desãvârºire) nici atunci cândface artã cu tendinþã, nici când face tendinþã cuartã (Popa Tanda). Deºi “displace esteticienilorprin caracterul ei moral”, “literatura lui e oliteraturã a nivelului cultural obºtesc, ºi cu toateaceasta, prin puterea talentului, e literaturapropriu-zisã.” (ªerban Cioculescu). Obsesiaveacului pentru stabilirea unei identitãþi naþionale,pentru descoperirea sufletului românesc, nu setransformã niciodatã la Slavici într-un actcompulsiv-patogen sau demagogic. Slavicipracticã, dacã pot face comparaþia aceasta, unmimesis aristotelician: doreºte sã arate ºi ceea ceeste dar ºi ceea ce ar trebui sã fie, însãîntotdeauna conform cu spiritul românesc. Kantcu al sãu “lucru în sine” i se pare prea abstract.Recunoaºte cã “e frumoasã ºi nobilã aiurealacapetelor mari, ºi acei care se pierd în asemeneaaiurãri sunt buni ºi fericiþi câtã vreme suntpierduþi în aiurãrile lor, cum bun ºi fericit eoriºicare om când doarme liniºtit ºi viseazãfrumos. Întrebarea e însã: cum este ºi cum sesimte fieºcare dupã ce se deºteaptã ºi se întoarceîn lumea vieþii trãite în aievea?”. Reþine însãconceptele de “voinþã” ºi de “fatalitate” ale luiSchopenhauer, ºi îl reþine pe cel mai cumintedintre oamenii care au dat sfaturi: Confucius.Slavici preia din cultura universalã doar ceea ce ise pare cã se potriveºte poporului român. Voinþa,fatalitatea, tradiþia, familia, sunt teme pe care elle utilizeazã mereu, dar în aºa fel încât sã nualtereze “obiceiurile” ºi “morala” noastrã. Dupãcum observã Pompiliu Constantinescu, Slaviciînsuºi era un “spirit lucid ºi iscoditor, adeseorisceptic ºi mucalit ca un þãran”, prea puþin dispussã accepte “aiurelile”. Dar asta nu înseamnã cãera lipsit de ideal. ªi nu vreau sã fac referire aicila cel naþional, ci chiar la cel estetic. Pentru el:“opera de artã e totdeauna o iluziune întrupatã,iar iluziunile nu pot satisface decât trebuinþeimpersonale, adecã curat sufleteºti.” Cea maimare înþelepciune pe care omul o poate cãpãtaconstã în conºtiinþa faptului cã: “Toate suntgrozav de cuminte alcãtuite!” Din nou, ca ºi înfilosofia aristotelicianã, omul trebuie sã-ºi gãseascãlocul, adicã cel mai propice sol care sã-l ducã prinmijlocirea voinþei ºi forþei vitale la propriaîmplinire. Dupã cum îºi aduce aminte Arghezi,Slavici nu era afectat de spleen sau de altetulburãri sufleteºti, atât de caracteristiceindividului occidental. Dar poate cã el intuieºtepe undeva cel mai bine drama lui. În opera lui,sursa nenorocirii e mereu legatã de “depãºireacondiþiei comune”, sau de surplusul de vitalitate

(Persida). A-þi urma propriile pasiuni e mereusinonim cu dezrãdãcinarea, iar economiaintrinsecã a lor e una dezastruoasã pentru individ:“ele umplu viaþa omului, dar îl consumã”, maimult: “slãbiciunea e incurabilã ºi dovada patimeinu poate sã fie decât pieirea celui cuprins dedânsa: ar fi un lucru searbãd sã înzestrãm pecineva cu patimi ºi sã-l facem apoi om cu minte”.

Ghiþã din Moara cu noroc rãmâne cel maireprezentativ exponent al acestei concepþii.

Patima, fatalitatea ei (“un lucru ce se petrececu noi fãrã de ºtirea noastrã”) sunt cele douã forþecare zdruncinã viaþa satului protejatã de respectulpentru tradiþie ºi familie. În jocul acesta de forþefigurile feminine sunt cele ce se vor înscrietrasând noi traiectorii. Personaje precum Ana,Mara sau Persida contribuie foarte mult la unaspect pe care Magdalena Popescu îl sesizasefoarte bine: “scriitorul mineazã câteva convenþiiale literaturii din epocã, printr-o injectare energicãde real, dar în acelaºi timp instituie noi convenþii,

care þin de idealizare”. Dar Slavici face mai multde atât. El nu mineazã doar câteva convenþiiliterare, ci - ºi cred cã aici gãsim marele curaj alacestei literaturi – mineazã modul convenþional dea vedea tradiþia. O face cel puþin în douã feluri: oparte din Slavici vrea sã demonstreze cã tradiþianu e ceva ce închisteazã, încastreazã individul,plafonându-l, ci ceva ce îl ajutã sã creascã în modnatural ºi într-un sens îl înnobileazã (v. Cãlinescudespre Goga). Pe de altã parte ea nu este decât unfragil construct, o pavãzã nu îndeajuns defortificatã în faþa patimilor ºi fatalitãþii. Cuadevãrat inovator însã mi se pare felul în careSlavici trece de la o viziune sincronicã, la unadiacronicã în perceperea acestei tradiþii. Începând

cu Marta din Gura Satului ºi culminând cuPersida ºi Mara, Slavici descoperã noi drumuri,noi modalitãþi ale individului de a se integra ºi a-ºi împlini destinul. Pentru Marta, Persida totulpare aranjat de la început. ªtim din start cu cinele e menit sã se cãsãtoreascã ºi cum le e dat sã-ºiducã viaþa de familie. Însã fatalitatea, care pentruaceste eroine ia chipul dragostei le deturneazã dela acest drum prestabilit. Înþelepciunea lor constãînsã în a se folosi în aºa fel de aceastã deturnareîncât sã nu fie excluse de cãtre “gura satului”, ciîntr-un final acceptate ºi chiar privite cu

eseu

Figuri feminine în opera luiIoan Slavici (I)

Teodora Goldner

1122




admiraþie. Ele se aventureazã asemeni feþilor dinpoveºti pe tãrâmuri necunoscute, prin spaþiul uneilibertãþi necontrolate, iar când reuºesc sã treacãaceastã probã de foc comunitatea îi primeºteînapoi cu toatã cinstea cuvenitã. Eºuarea Anei ecea mai catastrofalã dintre toate, ºi existã un efectpervers: ea eºueazã pentru cã-ºi urmeazã bãrbatulîn toate: ºi în bine ºi în rãu, în toate deciziile,fiind astfel în acord cu unul din comandamenteletradiþiei, dar eºueazã în rolul ei de pãstrãtoare amoralitãþii. Nu-i de ajuns sã te supui orbeºte, nuajunge sã urmãreºti doar litera, ci ºi spiritul legii.Ana nu este o adevãratã “tovarãºã de viaþã” dinmai multe motive: în primul rând pentru cã Ghiþão exclude de la comunicare, se ascunde de ea ºinu-i mãrturiseºte tot, iar în al doilea rând pentrucã în momentul în care Ana descoperã singurãgrozãvia ºi miºeliile în care e implicat soþul ei, eanu face apel la “ceea ce ar fi drept de fãcut”, ciopereazã o substituþie între Ghiþã ºi Licã, semn alabandonului: acceptã faptul cã soarta lui Ghiþã ºiimplicit a ei atârnã de cea a lui Licã.

Poate cã o figurã puternicã ca aceea a Persideieste menitã tocmai sã dea o altã soluþie destinuluitragic al femeii. Persida este o Anã care rezistã, oAnã care supravieþuieºte, atât încercãrilordestinului, cât ºi bãrbatului ei. Aceastã “scoateredin anonimat” a femeii este poate una din celemai inovatoare aspecte ale operei lui Slavici. Maraeste pe deplin stãpânã pe deciziile economice,Persida pe cele sentimentale. Împreunã ar ficonstituit o femeie independentã din toatepunctele de vedere.

Figura Marei trebuie sã fi fost o noutate înepocã. Totuºi, independenþa ei e relativã, fiindrezultatul unei întâmplãri: moartea soþului. Deobicei, chiar ºi în astfel de condiþii femeia vãduvãera obligatã sã-ºi gãseascã o “protecþie” masculinãîn rândul rudelor. Modul în care îºi ia înstãpânire destinul e, dacã e sã dãm crezare unordocumente ale vremii, cel puþin surprinzãtor.Dacã la oraºe femeia cunoaºte o relativã“emancipare” începând cu 1918 (ReuniuneaFemeilor Române), femeia de la sat rãmâne sãrãzbatã singurã prin crizele economice, fãrã sãaibã o educaþie care sã o ajute realmente laînþelegerea mecanismelor circulaþiei banilor ºimãrfurilor. Singurele “meserii” acceptate pentrufemeia care din diferite motive nu îºi întemeia ofamilie, erau cusãtoria ºi moºitul. Astra a fostsingura instituþie care prin 1920 a încercat,impulsionatã de reforma eugenistã, sã aibã uncontact cu femeia de la þarã, dar desigur uncontact care, din nou, nu avea nicio eficienþãpragmaticã, educaþia constând doar într-oîndrumare spre “adevãrata viaþã de sãnãtate fizicãºi moralã”. Femeile nu învaþã meserii, ci doarcâteva lecþii menite sã conserve “capitalul biological neamului”, tradiþia rãmânând în continuarepunctul forte al acestui program. Poate cã nu elipsit de interes sã urmãrim un raport al SecþieiFeminine Biopolitice: “gospodãrie – pregãtindîmpreunã mâncarea de fiecare zi a sãptãmânii,cusutul la maºinã, <fãcându-ºi ºorþurile debucãtãrie> ºi rochiþele de copil ºi altele. Vãpsitullânii, dãpãnatul, urzitul ºi þesutul în gherghefuriscoarþe cu motive poporale. Cursuri de limbaromânã – scris – cetit – literaturã. Igiena femeii.Istoria ºi geografia României.” Departe de a mizape abilitãþile menite sã ajute femeia sã se descurceîn lume, programul Astra nu e lipsit deimportanþãi. El vine tocmai în ajutorul aceloracare asemeni Marei ºi copiilor ei umblã“zdrenþuroºi ºi desculþi ºi nepieptãnaþi ºi nespãlaþiºi obraznici”. Tricã, fiul Marei nici dupã patru anide ucenicie, ajuns calfã nu dã mare importanþãigienei: “Pãcat numai cã trecea ºi acumasãptãmâna fãrã ca el sã se spele ºi sã se peptene:aceasta nu se face, aºa ºtia el, decât duminecile ºizilele de sãrbãtori împãrãteºti, dupã prînz, bachiar ºi atunci numai dacã nu e timpul sã sescalde în Murãº”. Slavici a înþeles importanþaºcolilor pentru femei, fie chiar ºi cu o restrângerestrictã la nivelul treburilor “gospodãreºti”.Educaþia, oricât de elementarã era binevenitã, iarºcoala Oteteliºanu în care îºi petrece zece ani dinviaþã, se preocupã tocmai de aceste aspecte, caredeºi acum par lipsite de importanþã, erau cu atâtmai necesare în acele vremuri în care naþiunearomânã ajunsese în sfârºit la un moment de“respiro”.

Trecând însã de aceste aspecte, cel maiimportant lucru pe care Slavici îl are în vedereeste tradiþia, în care, dupã cum vom vedea,femeia ocupã un rol specific, bine delimitat.Femeilor, chiar confruntate cu sãrãcia ºianalfabetismul le revine un rol moral. Încã de laBãlcescu “esenþa sufletului feminin e legeamoralã”. El opereazã o distincþie între înþelegere ºi

inimã. Prima e atribuitã bãrbatului, cel care esteimplicat social în lumea din afara cãminului,nelipsitã de pericole, fiind o lume ce genereazãinterese egoiste, iar a doua, inima, e atribuitãfemeii fiind legatã de jertfã ºi sacrificiu. Bãrbaþiiau datoria sã devinã cetãþeni de seamã, iarfemeile au datoria de a înlesni însuºirea acesteicalitãþi. Educaþia copiilor este cea mai mare ºi ceamai nobilã sarcinã pe care ele o au. Privitã dinaceastã perspectivã, economia familialã plaseazãautomat femeia în spaþiul privat, nedepãºireaacestei graniþe fiind garanþia puritãþii ei. Cu câtfemeia este mai retrasã, mai “invizibilã”, cu atâtonoarea familiei este mai feritã de ruºine. Existã onuvelã în care acordându-i doar câteva propoziþii,ºi acelea nu pentru a o descrie pe ea, ci pentru aîntregi imaginea personajului principal, Slavicireuºeºte sã creioneze cu exactitate femeia exem-plarã, un adevãrat model pentru lumea satului. Înnuvela Popa Tanda, tocmai “tãcerea” devinesemnificativã când avem în vedere figura femini-nã. Cele câteva propoziþii rãzleþe dedicate Preote-sei mizeazã pe necesitatea “invizibilitãþii” mai susmenþionate. Slavici are nevoie doar de câtevacuvinte ca sã spunã tot ceea ce e de spus desprefemeie ºi rolul ei: “O soþie bolnavã, trei copiimici, al patrulea de lapte”, “Noroc era numai dezestrea preotesei”, “Mai ales Preoteasa se bucurãfoarte când se vãzu aºa îngrãditã (s.n.)”, “Preotea-sa însã cu necazurile ei muiereºti. Ea avea o icoa-nã frumoasã, pe care a fost cãpãtat-o în cinste dela feciorul popii din Vezua. Ar fi dorit mult sã opunã la fereºti, sã punã ºi flori de busuioc în jurulei, s-o mai vadã mai adeseori”. Patru ipostaze,patru roluri: soþie, mamã, aducãtoare de zestre ºipãstrãtoare a curãþeniei sufleteºti. Nu are iniþiativeºi nu-ºi doreºte decât ceea ce se cuvine ºi ceea ce-ieste menit sã aibã. Etica sa este o “eticã a uitãriide sine” (Raluca M. Popa).

i Datele legate de Astra ºi celelalte formaþiuni suntamplu comentate în volumul Patriarhat ºi emancipareîn istoria gândirii politice româneºti, coordonatã deMihaela Miroiu ºi Maria Bucur, Ed. Polirom, 2002

1133




I. (mã sun pe mine de fricã)

ne uitãm dintr-o coliviesuspendatã de braþul unei macaralesub noi un canal cu apãsã mã arunc sã nu mã aruncprins în hamurilegat de picioare cu o coardã elasticã“e cel mai simplu obiect bun de triºat hãul”“oamenii vor sã se distreze”îmi rãspunde instructorulenervat cã m-a pregãtit degeaba

soþia nu-mi rãspunde la telefonaº vrea sã-i spun cã nufiindcã mi-e fricãdar de la înãlþime oraºul care ne mãnâncã zilelearatã ca o pizza întinsã pe platoul de lemndupã câteva încercãri observcã am format numãrul meu

II. (vizionãm un spot pentrupotenþiali turiºti în fiorduri)

un monitor într-o vitrinãdouã morse într-un clipse acupleazã

o bãtrânicã fixatã în ambianþa seriistaþionez ne uitãm amândoila morsa pasivãla morsa care se zbânþuie

privim din afara targetuluiniºte momâi primitiveregãsind într-o lume strãinãimagini familiare

III. (ciorapi fãrã pereche)

maºina spalãaerul ventilat usucãmai târziu mâna sorteazã dupã modelculoare lungime

de fiecare datã rãmân câþiva ciorapi fãrã perecheîi pun într-o plasã o arunc prin hornul ghenei

situaþia 1: femeia de serviciu nu gãseºteplasa în final dispare în rampa de gunoaie a oraºuluisituaþia 2: femeia de serviciu gãseºte plasao expune pe capacul tomberonului scos în stradã

omul care doarme pe cartoane sub balcoaneo recupereazã: ciorapi bine spãlaþiconfort pentru o sãptãmânã

IV. (jetul de apã deodorantul)

înaintea duºului de searãîmi lipesc nãrile de pielea umerilorºi inspir

izul ratãrii nu-l detectez:nu-l am sau e prea subtilpentru nasul meu

oricum, jetul de apãdeodorantul

V. (peºtii de mureº)

cum au vãzut cârligele atârnândpeºtii au sãrit la suprafaþã sã afle cine-i pe maltoþi l-au recunoscut pe v. leac, pe t. s. khasisnumai o ºtiucã emigratã din lipova

în ziua aceea niciun peºte nu a vrut sã se omoareniciunul sã se sacrifice pentru gura plinã de pofte a omului

peºtiºorii au tocat cu grijã momealao plãticã poznaºã a plimbat bila de plumbprintre alge ºi rãdãcini

un bun cunoscãtor al ecosistemului s-ar fi prinscã broscoii zbierau aproape de malmobilizaþi de crapi ºi caraºi

de-ar fi avut ureche omeneascã ºi înþelegerea celor auzite peºtii de mureº ar fi înregistrato discuþie iritatãba despre scule performanteba despre tehnica utilizãrii lor

VI. (foamea integralã)

zeii în legendele olimpului sorb nectar

iguana pe animal planet înghite lãcuste

gina pistol într-o revistã pentru femeiconsumã ouã tari

într-un videoclip al minþii melepoetul citeºte:

„noul expresionism e hrãnit aproape exclusivde spasmele imprecise ale fiinþei, de unsentiment al atrocitãþii imediateºi al alienãrii ireversibile”( al. cistelecan, vatra, 1-2-2007, târgu mureº )

ºi se simte îndestulat.

VII. (capul þinut într-ocaschetã)

lângã barul unde se întâlnesc motocicliºtiie o grãdinã publicã în marginea eiun zarzãr înfloriti-am vãzut pe mulþi cum îºi fac pozesub eflorescenþa lui luminatãam vrut ºi eudar mi-am amintit cã nu am telefonul la mineºi oricum telefonul meu nuajuns acasã am sunat-o pe o prietenã avocatã:

„ce faci, divorþezi?”„nu, e ceva mai complicatvii mâine sã-mi faci poze cu mobilul?”„mã întorc în bucureºti peste o lunã”m-am gândit la prietenii scriitorimãcar unul trebuie sã aibã telefon care face pozedar proiectivi cum suntmã vor trimite la martorii lui iehoval-am sunat ºi pe un unchi trecut de 50nu-l mai cãutasem din toamnãoricum nu mi-a rãspunsa doua zi m-am dus din nou în parcvântul nopþii îl despuiase pe alocuri de petaleca solzii se lipiserã de bitumdoi câini se hârjoneau pe aleim-am retras din grãdinã ºi am intrat în bareram o figurã nouã mai mult: un antonim al motocicliºtilordeºi senzaþia mea e cã îmi þin capul într-o caschetãpe care nu o mai pot scoate

VIII. (prinþul margarineivâneazã)

urlã hãitaºii grohãie boscheþiiîn ºanþ vânãtorul atinge tastape monitor distinge un splendid rât cu colþi

hãitaºii rãcnesc porcul se precipitãspre smârcuri pentru ultima oarã

hãitaºii sorb alcoolul promisvânãtorul îºi þine un picior pe grumazul pãros:

am tras din furie ºi scârbã:pe scumpa mea bellabichonul meu dragau cãlãrit-o maidanezii în parcnu-i clisã în toatã pãdureacâtã-i în inima meamãi, bãieþi

poezia

Dumitru Bãdiþa

Poeme prerafaelite

1144




(urmare din numãrul trecut)

Problema minoritãþilornaþionale

Lõnhárt TTamás ((LT): Vã mulþumesc mult!Domnule decan, onoratã asistenþã, stimaþi colegi,am pornit în lecturarea Raportului dintr-un interesmai special, acela al problematicii minoritãþilornaþionale în perioada comunistã ºi am parcursaceastã parte a Raportului Comisiei Prezidenþialeºi aº dori sã fac câteva precizãri de ordinconceptual-metodologic ºi sã ridic câtevaprobleme punctuale care ar putea sta la bazadezbaterii pentru urmãtoarea fazã în care vompãºi .

TN: O nouã rundã! Da?LT: Din punct de vedere conceptual ºi

metodologic aº dori sã pornesc de la faptul cã,din fericire, acest Raport a reuºit sã scape dedouã cliºee: cel al victimizãrii sau al culpabilizãriicare existau în legãturã cu aceastã tematicã foartecomplexã a problemei minoritãþilor naþionale ºi ainstaurãrii ºi consolidãrii, iar dupã aceea aevoluþiei regimului comunist în România. Ceea ceeste un lucru deja câºtigat. Apoi, aº spune cã deºiîn cuprinsul Raportului sunt folosite, corect ºiexplicit, conceptele care au desemnat oficial,ideologic, statutul minoritãþilor în Româniacomunistã – naþionalitãþi conlocuitoare sauoameni ai muncii de naþionalitate maghiarã –autorii poate ar fi trebuit sã le ºi defineascã maiclar în raport de textele legale ºi ideologic. Dinpunct de vedere metodologic într-adevãr, pot sãspun cã unii din colaboratorii acestei Comisii ºidin corpul de experþi fiind mai apropiaþi de noifiind foºti studenþi sau chiar asistenþi din cadrulacestei universitãþi cu care mai þinem legãtura ºicu care ne mai consultãm având acelaºi interespentru aceastã temã. Astfel, am putut afla cã într-adevãr s-a putut face o cercetare arhivisticãextraordinar de amplã, în acelaºi timp însã, avândîn vedere timpul scurt în care s-a trecut de lacercetarea arhivisticã la elaborarea acestui Raport,este de constatat cã nu se valorificã cea mai mareparte a acestei baze arhivistice în cadruldocumentului.

Cu privire la istoriografie se regãsesc multedin studiile ºi cãrþile care reflectau asupratematicii, mai ales dupã 1990 ºi mai ales dupãmijlocul anilor ’90. În acelaºi timp se pot gãsitotuºi, câteva titluri care ar fi putut fi incluse, deexemplu o monografie a Uniunii PopulareMaghiare elaboratã într-o primã fazã în anii ’80,rescrisã în anii ’90 ºi publicatã chiar în anul 2004

de cãtre istorici din Ungaria, studii scrise deistorici români pe problematica minoritãþilor, deexemplu studiile publicate în Anuarul Institutuluide Istorie de Liviu Þârãu sau alþi istoriciimportanþi care au scris despre aceastã tematicã.

Trecând peste acestea aº intra punctual peconstrucþia acestui capitol ºi temele care ar puteareprezenta o bazã de dezbatere. Capitolul sestructureazã în patru pãrþi, pornind de laminoritatea maghiarã, trecând printr-o o analizãinstituþionalã ºi organizaþionalã a acesteicomunitãþi, continuând cu o cronologie, operiodizare din perspectiva impactului politicilorregimului comunist asupra minoritãþii maghiare ºiîncheind cu problematica rezistenþei din parteaacestei comunitãþi; dupã care se trece lacomunitatea germanã din România, unde, maisumar, sunt prezentate trei probleme principale:în primul cauzele, pentru care se diferenþiazãanaliza problematicii minoritãþii germane încadrul regimului comunist, a doua în care suntevocate condiþiile militare, legale ºi politice careau definit statutul ºi soarta germanilor în anii1945-1947; ºi a treia problemã: reunificarea ºireîntregirea familiilor , vânzarea nemþilor, acestaeste un titlu mai specios pentru o problematicã,care poate fi denumitã ºi exodul germanilor înafara þãrii cu participarea regimului comunist ºicu acordul masiv al acestui regim pentru adeclanºa acest exod. ªi dupã aceastã a doua partese trece la analiza comunitãþii evreieºti, a situaþieiproprietãþii evreieºti din perioada tratatã de cãtreRaport. Se porneºte de la o înºiruire a câtorvaelemente ale situaþiei social-politice a evreilor dinRomânia în prima perioadã 1944-1950 , dupã carese trece în 10 puncte care se succed printr-o logicãîn baza cãreia s-a construit urmãtoarea ordine:lichidarea instituþiilor, viaþã culturalã,învãþãmântul evreiesc, dupã care se revine laproblema antisemitismului, a persecuþiilorreligioase, a discriminãrilor în proceseleeconomice, arestarea sioniºtilor, dupã care se trecela rezistenþã sau cvasidisidenþã ºi în fine, migrareasau vânzarea evreilor, care se discutã în paralel cuproblema minoritãþii germane.

ªi ultima parte a acestui capitol este cel caretrateazã problema comunitãþii rrome din Româniaîn perioada regimului comunist, care se constru-ieºte cumva specios ºi din cauza cã sursele arhivis-tice sunt cu mult mai puþine, aceastã minoritatenaþionalã fiind foarte special privitã nu numai deregimul comunist ci ºi în perioada anterioarã, iarmai ales dupã anii ’60, ’70, efectiv se aplicã opoliticã de ignorare a acestei problematici. Astfelse regãseºte foarte puþin în izvoarele arhivistice.

În orice caz, sunt punctate câteva problemeimportante, care ne pot da ideea generalã cum s-aperceput ºi cum s-a acþionat asupra minoritãþiirrome din România în aceastã perioadã.

În ultima parte a micii mele prezentãri aºtrece la câteva probleme care ar fi bazã pentruviitoarele discuþii ºi care ar fi probleme care, într-adevãr ar putea naºte reinterpretãri sau reevaluãriale unor pãrþi ale Raportului. Din punctul devedere al minoritãþii maghiare, în partea despreperiodizarea comunismului românesc dinperspectiva impactului asupra minoritãþiimaghiare, existã o micã problemã, dar care are unefect destul de mare. Dupã ce într-o primã partese puncteazã diversitatea instituþionalã ºiorganizaþionalã a acestei comunitãþi în 1944 ºichiar pânã la începutul anilor ’50, în partea încare se trateazã politicile regimului ºi instituþiileminoritãþilor în aceastã periodizare se focalizeazãdoar pe Uniunea Popularã Maghiarã. ªi astfel, sescapã aceastã diversitate ºi aceastã conflictualitatedin cadrul comunitãþii maghiare în aceastã primãparte de tranziþie ºi chiar se face o afirmaþie princare se sugereazã cã aceastã etapã de tranziþie, defapt a fost sãritã din capul locului în cazulminoritãþii maghiare, citez: “ În viaþa internã aminoritãþii maghiare comunismul se instaleazãdeja din toamna anului 1944”. O problemã carese poate discuta, având în vedere mai multestudii existente în ultima vreme.

O altã problemã este cea a Regiunii AutonomeMaghiare. În discutarea Regiunii AutonomeMaghiare se spune la un moment dat: prin acestdemers de instituþionalizare a Regiunii Autonomese poate vedea o continuare a politicii guvernuluiGroza, accentul se pune pe problema luptei declasã ºi se urmãreºte de fapt trecerea de laintegrarea pe baze comunitare a comunitãþilor peo încercare de integrare pe criterii de clasã. Înacelaºi timp s-ar putea reevalua aceastãproblematicã din punctul de vedere al preluãriiunei soluþii de tip sovietic, ºtiind cã aceastãConstituþie din 1952, cu partea RegiuniiAutonome Maghiare implicatã în discuþie, a fostcorectatã de însuºi Stalin de la Moscova ºiadnotatã, trimisã înapoi ºi este unul dintreexperimentele aplicate în lumea socialistãdirecþionat de la Moscova; asemãnãtor cumodelul polonez, care se afla pe masa aceluiaºicentru de decizie, la Moscova, în acelaºi moment.Deci aceste douã modele s-ar putea sã fiecomparate ºi astfel readuse în discuþie în Raport.Iar în legãturã cu problema rromilor s-ar putearelua discuþia despre anii ’70 - ’80 nu numai dinpunctul de vedere al problematicii anunþate de

Raportul Comisiei Tismãneanuîn dezbaterea istoricilor clujeni

1155




sedentarizare ºi colectivizare sociale din punctulde vedere al retoricii regimului de sus ºi poate ºidin punctul de vedere al discursului minoritãþii,reprezentanþilor acestei minoritãþi faþã de aceastãperioadã, care trebuie reconstituit dacã nu dinizvoarele arhivistice, poate ºi prin aplicareametodelor de istorie oralã. Vã mulþumesc multpentru atenþie!

TN: Vã mulþumim ºi noi. De altfel doresc sãmulþumesc tuturor celor care au intervenit. Sigurcã intervenþiile au luat mai mult decât estimamnoi, numai cã ne-au introdus, pânã la urmã, înaceastã chestiune care este foarte complexã. Vãinvit acum sã puneþi întrebãri sau sã faceþicomentarii, dar comentarii scurte dacã aveþi, cuprivire la ceea ce s-a spus sau la ceea ce doriþi sãspuneþi despre Raport ºi despre comunism. Sigurcã, înainte de a vã da cuvântul aº vrea sãsubliniez cã la runda noastrã urmãtoare va fivorba tocmai de instrumentele represiuniicomuniste. Sper sã avem aici, între noi, unspecialist în asemena problematici, este vorba deprofesorul Dennis Deletant, care este profesorinvitat la facultatea noastrã chiar în semestrul alII-lea. Domnia sa va sosi în zilele urmãtoare, varãmâne destul ca sã participe la a doua noastrãrundã ºi atunci vom discuta exact despreSecuritate, represiune, luând la rând capitolelecare privesc, sã spunem, mecanismele represiuniicomuniste. Dar, încã o datã, pentru un intervalrezonabil de timp, întrebãri, comentarii,intervenþii din partea dumneavoastrã, þinândseama cã mulþi din tinerii noºtri colegi lucreazãpe teme care au de-a face cu problematica ,pentru cã fac lincenþe, masterate sau doctorateexact pe problematici foarte speciale, care privescistoria comunismului. (...)

Prof ddr. GGeorge CCipãianu: Am ºi eu întrebãri!Sã nu mi-o luaþi în numea de rãu!. ªtiu cã oricerezultat al muncii istoricului este criticabil, nueste complet ºi poate fi îmbunãtãþit. Dar acestraport a fost în anumite medii prea aspru criticat.Deºi critica este binevenitã, depinde cum o faci.Întrebarea ar fi: dacã colegii noºtri care au partici-pat la întocmirea Raportului, vãd o legãturã, dacãpot sã-mi spunã, între asprimea unor critici aduseRaportului ºi orgoliile unora care poate ar fi vrutsã facã parte din Comisie. Dacã îmi potrãspunde! ªi a doua întrebare, care este mai multo propunere, ar fi în legãturã cu rezistenþa dinmunþi: dacã a existat opinia, între membriiComisiei, de a face o comparaþie între rezistenþadin munþi din România cu rezistenþa armatã dinalte þãri, unde s-a instalat comunismul dupã alDoilea Rãzboi Mondial. Nu pentru ca sã scriemistoria comunismului din acele þãri ci ca sã vedemunde ne situãm. Care a fost intensitatea, care afost anvergura, amploarea în comparaþie? Mãîntreb dacã cumva s-au gândit sau dacã cred dum-nealor cã ar fi o pistã pentru o specificare, oancorare a realitãþilor noastre în lumea din jurulnostru ? (...)

VT: Voi încerca sã concentrez rãspunsurile laîntrebãri. Domnului profesor Sârbu. În modevident aceste distincþii sunt prezente, discutate,explicate în Raport. Autorii au asumat faptul cãdeparte de a fi unitar, monolitic, regimul aevoluat pe coordonate specifice, în care factoriexterni sau interni ºi-au pus amprenta asupraevoluþiei sale. În fapt, am asumat ca ºi concluziefaptul cã diferenþa dintre perioade nu este atât deevidentã în ceea ce înseamnã esenþa regimuluipolitic, ci este vorba de nuanþe care þin de epocã,de formele de manifestare, în faza instaurãrii,instituþionalizãrii, strãpungerii, acomodãriipartidului cu societatea româneascã. Or, tocmai

dintr-o atare perspectivã, atenþi la aceste faze alematurizãrii regimului, am încercat sã explicãmcontinuitãþile între epoca Dej ºi epoca Ceauºescu.Cu privire la rezistenþã, dizidenþã ºi forme deopoziþie paginile din raport sunt consistente, ºidincolo de unele mici inadvertenþe, suntevidenþiate toate tipurile amintite aici. Pe bazacercetãrilor arhivistice, a literaturii secundare, aanchetelor de istorie oralã, s-a încercat ilustrareaacestor aspecte importante care deºi nu au fostcentrale în istoria socialã a României comuniste,au existat, s-au manifestat, chiar dacã regimul afolosit toate mijloacele de retorsiune împotrivaoricãror încercãri de opoziþie. Sunt reconstituiteistoriile diferitelor grupãri de rezistenþã, arezistenþei armate anticomuniste, a grupurilormuncitoreºti care s-au solidarizat împotrivanedreptãþilor economice, sociale sau politice îndiferitele momente ale evoluþiei regimului /1956,1977, 1987/, a personalitãþilor ºi grupurilorintelectuale care au formulat teoretic ºi auarticulat practic în prozã, versuri, literaturãsamizdat sau prin manifeste publice critici laadresa dictaturii comuniste. Nu în ultimul rând,aº dori sã evoc aici ºi faptul cã datoritã acþiunilorpartidului, prin Securitate, Miliþie sau Justiþie,România nu a cunoscut perioade de relativãliberalizare ideologicã, implicit presiunea asuprasocietãþii a fost constantã ºi agresivã.

Domnule profesor, în legãturã cu Moscova.Situaþia arhivelor lor, sã ºtiþi cã este puþin maicomplicatã decât a arhivelor noastre. Dar îninteriorul Raportului existã elemente care þin deeducaþia activiºtilor, de felul în care ei s-au instruitla Moscova ºi sunt mai multe portrete ale unorlideri comuniºti care au studiat la Moscova. ªiambele aspecte pe care dumneavoastrã le-aþi spussunt chiar în interiorul Raportului, documentate.

În ceea ce priveºte destrãmarea societãþii civile,trebuie sã insist asupra ei, pânã acum nu s-avorbit foarte mult despre aceasta. S-a vorbit multdespre partidele politice, despre instituþiile politicedin vechea Românie. Ei bine, ºi aici s-a fãcut odeschidere, nu au fost luate în discuþie pânãacum, spre exemplu, actele de autodizolvare apeste 3000 de organizaþii exponenþiale pentrustructurarea societãþii civile din România. Existãenorm de multe organizaþii care în anii ’47 ºipânã în ’50 au fost dizolvate, tocmai pentru a seputea institui un control total asupra societãþiiromâneºti. Poate nu atât de tare cum existã înparadigma totalitarã propusã de Hannah Arendt,dar oricum unul ceva foarte similar pentru epocastalinistã.

Domnului profesor Cipãianu, la primaîntrebare, eu nu vã pot rãspunde.

GC: Mulþumesc! Am înþeles!VT: În ceea ce priveºte compararea rezistenþei

cu alte þãri, sã ºtiþi cã suntem încã în faza în carede-abia acum, ºi expertul nostru pe problemarezistenþei, Dorin Dobrincu, a scris o tezã dedoctorat de 1 800 de pagini. Ceea ce esteînãuntru aici este o formã rezumatã dupã vreo 15ani de muncã pe care i-a depus în aceastã direcþie.Deci, din punctul acesta de vedere, cred cãnimeni nu s-a gândit sã facã o comparaþie curezistenþa din alte þãri, ci mai degrabã sãdocumenteze ceea ce s-a petrecut în mod real.

TN: Domnule profesor?LS: Aº avea doar trei completãri minore faþã

de lucrurile acestea importante zise deja decolegul Þârãu. Eu aº îndrãzni sã dau un rãspunsîntrebãrii domnului profesor Cipãianu

GC: Sã-mi iertaþi curiozitatea asta maliþioasã!LS: Poate cã va fi unul evaziv, dar ... aºadar, în

cazul minoritãþii maghiare ...GC: Eu nu mã refer la minoritatea ...

Raportul acesta a rãscolitcunoºtinþele noastre despretrecut ºi a rãscolit conºtiinþeleîn aceastã þarã

LS: În aceste zile are loc o dezbatere, odisputã , destul de nefericitã în presa de limbamaghiarã, în care membrii care ºi-au asumat rolulde a scrie partea referitoare la minoritateamaghiarã, din Comisie ºi grupul de experþi au fostatacaþi destul de dur, spunând cã de ce tocmai ei?ºi aºa cum m-au vizat pe mine personal, destul deevident, spunându-se printre rânduri cã de cetocmai cel care a fost trãdãtor în cazulUniversitãþii Babeº-Bolyai, de ce tocmai acestuiom i s-a încredinþat rolul sã scrie aceste pagini.Acum m-aº referi la douã aspecte. Aºadar, euapreciez acest interes pentru o posibilã exagerarepe care documentele le pot avea în astfel deapreciere. Pot sã vã spun cã eu am fost foarteatent la modul în care acest regim s-adocumentat. Prin urmare, acele aspecte la care sereferã Virgiliu, devin o sursã extrem deinteresantã, mult mai interesantã decât ne-amimaginat noi cã aceste surse pot fi ºi imaginea pecare o pot sugera privind ce s-a întâmplat. ªi ca sãdau ºi un exemplu concret, motivul pentru careacea lucrare referitoare la Uniunea PopularãMaghiarã n-a fost menþionatã printre surse estefaptul cã tocmai acesta este unul din aspecteledespre care putem afirma fãrã rezerve cã accesul

1166




la documente ne oferã posibilitatea ºtergerii a totce s-a scris pânã acum referitor la UniuneaPopularã Maghiarã. Este nevoie de oreconsiderare, este extrem de interesantã povestea,este nuanþat documentatã sub toate aspectele ºieste accesibilã toatã documentaþia activitãþii ºidizolvãrii organizaþiei. Deci din acest motiv,imaginea care se desprinde din acea lucrare pecare ºi eu am lecturat-o cu mare interes nu mai evalabilã.

M-aº referi în încheiere, foarte pe scurt, laîntrebarea referitoare la disidenþã, iarãºi la parteacare a fost acoperitã , în capitolul referitor laminoritãþi, aº putea sã vã spun cã aici a fost unlucru interesant sesizat de cei care au redactatpãrþile respective, ºi anume cã existã cel puþindouã componente ale disidenþei: existã odatã ocomponentã a disidenþei care a încercat soluþii îninteriorul sistemului ºi a adresat memorii,documente pentru democratizare, sã spunem aºa,ºi au existat de la mijlocul anilor ’85 niºte miºcãricare s-au situat deja în afara sistemului ºi caresunt practic o formã mai autenticã de disidenþãpentru cã au realizat cã nu existã soluþiaîmbunãtãþirii sau umanizãrii regimului comunist.Atât!

TN: Mulþumim! În încheiere, cu promisiuneacã revenim în jurul lui 20-25 aprilie la o nouãrundã îl invit pe domnul profesor Cipãianu la oscurtã intervenþie cu privire la aspectele discutateastãzi

GC: Cum spuneam adineaori, este indiscutabilcã Raportul care a fost prezentat, în rezumat, înParlamentul României, ºi care este disponibil,poate fi vãzut, atât Raportul Preºedintelul ceînsumeazã concluziile, cât ºi Raportul înîntregime sunt, aºa cum s-a spus ºi aici, rezultatulunei munci enorme desfãºuratã însã într-un timpdestul de scurt. ªi cine ºtie care sunt servituþiileistoricului, îºi dã seama cât de greu a fost pentruautorii acestui Raport sã satisfacã toate cerinþeleºtiinþifice. Eu cred însã cã, în pofida lipsurilorsale, pentru cã existã lipsuri, Raportul constituie osolidã baza de plecare pentru completareacunoºtinþelor despre istoria comunismului înRomânia. Importanþa sa, din punctul meu devedere, una dintre ele, constã în punerea uneiprobleme în societate, cu argumente care sãstimuleze spiritele spre abordarea în adâncime aistoriei comunismului. Societatea ia mai bine notãde tragedia traversatã de cetãþenii României printr-o zdruncinare, care poate mãri interesul public în

scopul cunoaºterii propriului trecut.Raportul acesta a rãscolit cunoºtinþele noastre

despre trecut ºi a rãscolit conºtiinþele în aceastãþarã. Aþi vãzut reacþii în presã, la televiziune,chiar ºi în momentul când preºedintele Bãsescu acondamnat în mod public comunismul. Aprovocat reacþii care au dus la clarificãrireferitoare la opþiunile, ºi politice, ale unorreprezentanþi ai unor categorii ale populaþiei. Deciam asistat la un efect de autodefinire publicã aunor membrii ai societãþii noastre ºi mai ales aunor reprezentanþi ai categoriilor menþionate.Reiese cu pregnanþã, din acest Raport, faptul cãPartidul a fost centru al puterii ºi singur stãpân alacesteia, ceea ce pentru consecinþele, pe care lesuportã încã naþiunea românã, ºi acum, negândim cine pot sã fie responsabili, fãrã ca sã punaici problema din punct de vedere juridic. Aceastaeste obligaþia, îndatorirea ºi competenþa altora.

Aº încheia, formulând o opinie personalã, înurma lecturii Raportului, cu gândul cã aºa cumspuneam ºi mai adineaori este o bazã solidãpentru dezvoltãri ulterioare, pentru continuareacercetãrilor ºi aºa cum spunea colegul nostruadineaori, Comisia are deja în vedere ameliorareaconþinutului, a textului cu noi cercetãri ºiadaosuri, cu noi formulãri. Vã mulþumesc pentruatenþie!

TN: Mulþumesc ºi eu stimate domnuleprofesor! În încheiere aº vrea sã constat ºi eu cãera necesarã o asemenea dezbatere, sau unînceput de dezbatere, la Facultatea de Istorie ºiFilosofie din Universitatea noastrã, în prezenþacelor interesaþi. ªi constatãm cã interesul existã.Aº vrea sã spun ºi eu cã Raportul ºi condamnareape baza lui a regimului comunist din România, decãtre preºedintele þãrii, este un lucru util ºi

necesar pentru reconstrucþia moralã despre carevorbim mult ºi facem destul de puþin. Dinperspectiva noastrã de istorici care trãim într-osocietate cu problemele ei, pentru specialiºtii înºtiinþele socio-umane, acest Raport este oprovocare ce invitã la noi dezbateri, la noicercetãri, care ne dã de fapt obiectul munciinoastre pentru cã va fi încã nevoie de importanteteze de licenþã, de masterat ºi de doctorat, ca sãlimpezim aspecte minuscule, dar interesantepentru tot mecanismul pus în practicã de acestregim. Aduce apoi deschiderea arhivelor, caresigur este una din marile probleme cu care noine-am confruntat din ’90 încoace, în ciudafaptului cã s-a proclamat libertate ºi acces, uneorieste încã dificil , iar faptul cã pe urmele autorilordin raport, ceilalþi istorici pot sã vadãdocumentele, deja este un bun câºtigatextraordinar. Nu ºtiu dacã juridic societateanoastrã va fi în stare sau va avea curajul sãcondamne pe autorii crimelor comuniste, dar cusiguranþã, sã fiþi convinºi, judecata istoriei ºi aistoricilor se va manifesta asupra comunismului.În ce priveºte judecata istoriei, chiar dacã întârzie,ea nu lipseºte niciodatã ºi cred cã este una dintredatoriile noastre sã scriem istoria acestui regim cucât mai mult profesionalism ºi cu cât mai multãdeterminare, tocmai pentru a asana, sã spunem,moral o societate pentru a lãsa un repergeneraþiilor care nu au cunoscut la modul directcomunismul ºi care într-o bunã zi s-ar putea sãaibã naivitatea sã spunã cã n-a fost de fapt marelucru. Vã mulþumesc!

Text transcris ºi editat de Mihai CCroitor

George Cipãianu

Un articol pe o tematicã religioasã ar puteasã surprindã întrucît nu e scris în preajmaÎnvierii sau Naºterii Domnului, aºa cum se

procedeazã de regulã, fie cã e vorba de presaculturalã sau de alt fel. Ideea micii anchete (lacare mi-au rãspuns vreo 20 de persoane) mi-avenit în momentul în care i-am întrebat pe uniiprieteni ce vor face în vacanþã sau în concediu.Majoritatea mi-au spus cele obiºnuite în astfel desituaþii: mare, munte, bronzat etc. etc., însã m-asurprins faptul cã unii dintre ei, puþini, ziceau cãmerg ºi pe la mãnãstiri (Nordul Moldovei sauTransilvania). Surprinzãtor pentru mine a fost nuatît cã pleacã în pelerinaj sau ca simplii turiºti lamãnãstiri, cît faptul cã nu prea merg la slujbã înCluj. Am putut extrage astfel aproximativ treitipuri de rãspunsuri, fãrã a maximalizavalabilitatea acestor categorii: 1. nepracticantulconvins, 2. indiferentul vag politicos cu instituþiaBisericii ºi 3. credinciosul practicant. Întrebareaprivind frecventarea instituþiei bisericeºti nu a fost

pusã cu intenþia de a primi rãspunsuriexcepþionale, pertinente ori specializate. Nuaceasta e intenþia articolului. Citatele de mai josevidenþiazã cîteva locuri comune ori recurenþeprivind practica ori nepractica religioasã:importanþa educaþiei religioase în familie (foartepuþini ajung sã meargã la slujbã regulat dacã suntinfluenþaþi doar de prieteni), monotonia de laslujbã, ipocrizia de care e acuzatã instituþiabisericeascã, senzaþia de pace ºi eliberare spiritualãpe care þi le oferã ceremonialul creºtin, neputinþade a explica resorturile religioase proprii dinmotive „personale”. Pentru cã unii dintrerespondenþi doreau sã îºi pãstreze anonimatul,spunînd cã experienþa religioasã e prea intimãpentru a-ºi expune în mod public resorturile ºimobilurile ei interioare (semn de defensivã clarã acreºtinismului), am sã-i notez pe cei intervievaþicu numele lor mic.

1. Nepracticantul convins

Mihnea nu merge la bisericã pentru cã nu areîncredere în insituþie. Pentru el divinitatea semanifestã „oriunde în jurul nostru ºi în noi”.Apoi, „semnele serioase de întrebare pe careapropierea dintre Biserica Ortodoxã ºi Securitatele ridicã, precum ºi anumite practici gen „Tanacu”m-au fãcut sã-mi fie realmente greaþã sã mai calcpragul vreunei biserici”. Mihai, fãrã ca el sã intreîn detalii, are o reacþie extrem de virulentã, de unmilitantism ateu la adresa bisericii: i se pare cãinstituþia e ipocritã ºi un mijloc abil deîndoctrinare, un simplu mod de administrare asufletelor. Aici se intersecteazã cu Valeriu, care aºi fãcut parte din Asociaþia Pro Democraþia,organizaþie care sprijinã o separare clarã a sfereilaice de cea religioasã. În consecinþã, preºedinteleei, Cristian Pîrvulescu, s-a pronunþat în favoareaprofesorului de liceu din Buzãu, care propuneascoaterea icoanelor din clasã întrucît ele ar fidiscrimantorii la adresa altor culte. Valeriu e depãrere cã „structura bisericeascã de azi nu ealtceva decît o evoluþie a facþiunilor care au reuºitsã îºi impunã viziunea, principiile, valorile prinputerea armatelor ºi nu prin argumentare”. Facereferire la toatã istoria conclavurilor careexcludeau tot felul de „secte” ºi apoi rezolvauproblema prin sabie ºi suliþã... Marius e ateuconvins, el crede cã „normele morale impuse deBiblie pot fi respectate ºi fãrã ameninþarea curãsplata supremã sau cu rãzbunarea ºtiu eu cãreizeitãþi”. Pentru Bianca societatea româneascã estereligioasã din cauza procentului ridicat al celorcare trãiesc la þarã sau al celor care au venit decurînd la oraº. Pentru ea practica religioasã e osuperstiþie ºi crede cã asumarea unei poziþii atee îiconferã o privire „obiectivã” asupra lucrurilor.Sorana e activistã ecologistã la Roºia Montanã.Din cauza experienþei cu preoþii din comunã adevenit resentimentarã în privinþa instituþieibisericii: „mã deranjeazã cã biserica nu maireprezintã (ºi nici nu cred cã a reprezentatvreodatã) un loc sacru ºi cã preoþii sunt din ce înce mai avari ºi mai îndepãrtaþi de cele sfinte. Deexemplu, preotul otodox din Roºia Montanã le-acomunicat celor care vor sã îºi strãmutemormintele în altã parte cã trebuie sã mãreascãtaxa de strãmutare ...adicã ºpaga lui. Un alt preotortodox din satul din Corna face lobby pentrustrãmutarea bisericii din Corna la Alba, deºi ºtiefoarte bine care este decizia de interzicere asinodului în privinþa strãmutãrilor din Roºia”.Spune cã nici catolicii nu se lasã mai prejos, cãciau vîndut ºi ei terenuri companiei ca sã aibã cevabani în plus la buget: „mi-i rãu!”. Recunoaºte cãmerge uneori la slujba de Înviere din motive„personale”, uimitã fiind de anumite ritualuri:„mai mult pentru simbolistica luminii de care amrealmente nevoie din cînd în cînd”.

2. Indiferentul vag politicos cuinstituþia Bisericii

Alex e student la politehnicã ºi nu a fost la oslujbã de vreo 10 ani, deºi pãrinþii i-au decoratapartamentul de la Cluj cu vreo douã icoane. Dinrespect pentru mama sa le lasã pe perete. Spuneparadoxal cã pãrinþii sãi erau credincioºi, deºinepracticanþi. „Motivul principal pentru care numerg e cã e plictisitor, o consider o pierdere devreme, nu am nimic de cîstigat sub nici o formã”.

1177




reportaj

Locuri comune: de ce (nu)merg tinerii la bisericã?

Adrian Dohotaru

Mai intrã ocazional într-o bisericã, indiferent decult, dar, aºa cum recunoaºte el, ca „turist”.Preferã bisericile protestante sau catolice, deºi ebotezat ortodox. Crede cã intrã în bisericã nupentru a se liniºti sau din cine ºtie ce imboldurispirituale, ci „pur si simplu stau 10-15 minute sã-mi trag suflul, într-o zi plinã, dar asta se întîmplão datã la cîteva luni”. Alex recunoaºte cã evidentnu e practicant. De fapt, nu se considerã creºtinsau de vreo altã religie, „deºi dacã intru într-obisericã, îmi fac cruce, la fel cum mã descalþ cîndintru într-o moschee”. Un alt intervievat crede cãmersul la bisericã nu e vãzut de tineri ca fiindcool. În plus, e frumoasã senzaþia de duminicãdimineaþa cînd „întãrzii în aºternuturi”, adãstezila o cafea dupã o sîmbãtã noapte plinã. Dragoºlucreazã în publicitate ºi a ajuns sã meargã labisericã doar pentru cã mama ºi mãtuºa sa l-audescoperit brusc pe Dumnezeu de cîþiva ani. Nuvrea sã aibã certuri cu ai lui cînd se întoarceacasã, de aceea participã la slujbã ca sã-i facã peplac mamei sale. Însã nu o face din convingere,vede situaþia aceasta ca o modalitate de asocializa cu familia: „problema-i cã acordã maimultã importanþã respectãrii obiceiurilor religioaseortodoxe (posturi) decît esenþei credinþei. Chestiepe care, sincer, o consider o involuþie”. Cristina,proaspãtã absolventã de Litere, crede cã ritulortodox e de o „monotonie chinuitoare”. Dupãatîþia ani de facultate „în care bagi mitologie ºidiverse cãrþi atîþia ani” ajungi la un soi derelativism religios: „dacã încã mai crezi pe buneîn Dumnezeu ori eºti opac la tot ce ai citit, ori te-a lovit fanatismul, ori ai o teribilã fazã dedisperare”. Îºi aminteºte de un episod din claseleprimare care a intrigat-o, deoarece era într-undezacord total cu tiparele de educaþie ortodoxã:„în a doua am mers la ora de religie de la baptiºtiºi am fost ºocatã rãu cînd femeia ne-a pus sã nerugãm cu voce tare spunînd orice ne vine în cap,eu fiind învãþatã cu poezioara din carte. Apoi l-am decupat pe Isus cu mielul de pe niºte foi ºiam colorat ºi am mers acasã”.

Horaþiu, „zilier” în presã dupã ce a predat launiversitate, rãspunde cel mai versat dintre toþicei care au fost luaþi la purecat cu întrebãrilemele. Merge la bisericã pentru cã e de pãrere cãorice om, inclusiv ateul, este o fiinþã religioasã.

Simte nevoia sã comunice cu divinitatea („mãcarde la mine la El”), aºa cum nu poate comunica cuoamenii din jurul sãu. E sigur cã „nici un altsistem de gîndire nu-þi furnizeazã un cod etic ºimoral valabil. Filosofia, chiar deloc. Religia da(însã mã refer la religiile monoteiste binestructurate, nu la secte ºi cluburi de vrãjitoare)”.De altfel, Big Bangul, Geneza e explicatã de Bibliemult mai interesant ºi plauzibil decît teoriilenesatisfãcãtoare ale oamenilor de ºtiinþã. Apoi,„pînã ºi marii filosofi au recunoscut primatuldivinitãþii unice (Kant cu adevãrurile apriorice,Leibniz cu monada supremã ºi Descartes cuexistenþa necesarã a lui Dumnezeu)”. Nu cã aravea nevoie neapãrat de pãrerile lor, însã „pentrusnobi, cred ca e un argument eclatant”. Cu toateacestea nu merge regulat la bisericã, ci doaratunci cînd simte nevoia. Are momente deîndoialã, însã le considerã normale, în logicãbiblicã: „vezi Iov, noaptea din Ghestimani”, ziceHoraþiu. Educaþia religioasã din familie a contatîn bunã mãsurã, însã mai relevante sau mairevelante pentru el au fost citirea Istoriei religiilorºi credinþelor religioase a lui Eliade, interviurile luiÞuþea ºi, în special, fotografiile cu roiuri degalaxii.

3. Credinciosul practicant

Tatãl Ioanei, proaspãtã absolventã de teologieunde se pregãteºte pentru un doctorat, este pictorde biserici. Crede cã educaþia în familie pe astfelde probleme e vitalã, altfel practica religioasã va fiprivitã cu scepticism, din cauza unei critici de tipempirist a derapajelor morale ale preoþilor. Decîtbiserica exterioarã, instituþia ei, mai importantãpentru ea e biserica interioarã, pe care ateii sauindiferenþii ºi toþi cei fãrã educaþie religioasã nu oau: „biserica interioarã e tocmai acest dialog cuDumnezeu prin care el te înþelege ºi tu încerci sã-lînþelegi, în care încerci sã fii mai bun, maimilostiv, mai cu suflet...”. Maria a crescut la þarãîn Moldova. Crede cã oamenii erau în sat maiapropiaþi, simþea un mai mare suport afectiv dinpartea celor din jur, iar mersul la slujbã era înfirea lucrurilor. În facultate la Cluj a renunþat sãmai meargã la slujbã pînã l-a întîlnit la o slujbã peun pãrinte care a absolvit deopotrivã teologia ºi

filosofia. Sublineazã importanþa duhovnicului,faptul cã se poate confesa ºi elibera farã piedici.

În loc de concluzii

Las la final povestea unuia dintre tineriiintervievaþi. Tavi a mers pentru o vreme (la greco-catolici) relativ frecvent la slujbã. Nu avea unduhovnic fix. La una din slujbe intrã înconfesional. Îi spune pãrintelui cã trebuie sã îºidea licenþa la facultate, însã „eram puþin supãratpe mine însumi pentru cã prea pierdeam vremeaprn baruri... mai o bere în plus, mai un flirt cuvreo fãtuþã”. Pãrintele gãseºte soluþia. Îl întreabãdacã are o iubitã regulatã ºi dacã întreþine relaþiisexuale cu ea. Tavi rãspunde cã da. Preotul îispune cã faptul cã nu e cãsãtorit e sursa tuturorpãcatelor. Motiv pentru care Tavi e sfãtuit sã numai facã sex pînã se va însura cu iubita lui. Maimult, trebuie sã renunþe cu totul la bãuturã, sã numai bea un strop de alcool în viaþa sa. ªi dacã nurespectã sfaturile preotului, Tavi nu primeºtedezlegare de pãcate pentru a se putea împãrtãºi.Tavi încearcã sã îi explice pãrintelui statutul sãusocial de student ºi situaþia sa economicã„subþire”, însã preotul nu se lasã înduplecat.Amîndoi încãpãþînaþi, nu lasã nici unul de la el...Trece o jumãtate de orã de discuþii încontradictoriu. Între timp se formeazã o coadãfrumuºicã la spovedanie: „cine ºtie ce pãcate grelese gîndeau cã am pe conºtiinþã” îºi aminteºtezîmbind Tavi. El stãtea în timpul acesta îngenunchi, iar picioarele îi amorþiserã. În cele dinurmã niciunul nu renunþã la poziþia sa. Cînd iesedin confesional Tavi calcã greºit cu piciorul sãuamorþit: „am auzit cum mi-au pîrîit efectiv oaselede la gleznã ºi am cãzut”. Realizeazã încet-încetcã a fãcut o entorsã, deºi ceilalþi pãreau de altãpãrere: „mã uitam la cei din jur care credeau cãam leºinat, probabil din cauza pãcatelor melegrele”. Spune cã oamenii ce participau la slujbãaveau o privire extrem de miloasã, „se gîndeau cãcine ºtie ce lucruri rele am fãcut”. „În momentulacela am simþit la propriu, la modul fizic orupturã faþã de bisericã”. ªi poate din întîmplareaaceasta reiese ºi plictiseala politicoasã pe care osimt faþã de bisericã unii tineri intervievaþi. Pentruei limbajul, interdicþiile, ceremonialul care suntutilizate la slujbã pur ºi simplu nu mai aulegãturã cu lumea extrem de fizicã ºi de realã încare trãim.

1188




1199




Semnalam într-un numãr din aprilie al revisteiTribuna apariþia unei cãrþi eveniment: primadescriere în limba englezã a operei filosofice

blagiene. Autorul, Michael S. Jones, este profesorde filosofie la Liberty University ºi executive editorla Journal for the Study of Religions and Ideologies(www.jsri.ro). Interesat de zona central-esteuropeanã a gândirii contemporane, a obþinut obursã Fulbright care i-a facilitat ºederea la Cluj, darºi la Sibiu ºi Oradea, pentru a studia filosofia luiBlaga. A învãþat anume limba românã, aºa încât aavut acces la textul original ºi a tradus el însuºifragmentele citate. Explicã la un moment dat încarte cã, dacã poezia blagianã a fost tradusãaproape integral în englezã, filosofia nu s-a bucuratde acest privilegiu, asta ºi fiindcã Blaga însuºi searãta sceptic faþã de o asemenea întreprindere: „Dincauza foarte nuanþatei utilizãri a limbii române,Blaga nu credea cã o traducere ar putea prindeîntocmai, cu acurateþe ceea ce a încercat el sãspunã.” Invitat al câtorva ediþii ale FestivaluluiInternaþional „Lucian Blaga”, la Cluj, Jones apublicat studii despre Blaga în SUA ºi în România(câteva în volumele Meridian Blaga editate an de ande Societatea Culturalã „Lucian Blaga” din Cluj). Lamijlocul lui august s-a aflat pentru câteva zile dinnou la Cluj. Am profitat de întâmplare pentru a-ipune câteva întrebãri (I.P.)

Irina PPetraº: Domnule Michael S. Jones, revistaTribuna a avut plãcerea de a semnala în aprilieapariþia cãrþii dumneavoastrã despre Lucian BlagaThe Metaphysics of Religion. Lucian Blaga andContemporary Philosophy (Madison/Teaneck,Fairleigh Dickinson University Press, 2006).Profitând de prezenþa dumneavoastrã la Cluj, vãrugãm sã rãspundeþi curiozitãþii cititorilor noºtri.Mai întâi, cum aþi rezuma „istoricul” întâlnirii cuRomânia ºi cu limba românã?

Michael SS. JJones: „Descoperirea” României s-apetrecut astfel: pe vremea când eram doctorand lafilosofie ºi religie, am fost invitat în þaradumneavoastrã ca sã predau un curs la BisericaBaptistã din Feteºti, Ialomiþa. Biserica avea bunelegãturi cu facultatea unde mi-am susþinutmasteratul, ºi aºa se face cã au aflat cã suntdisponibil. Aºadar, am venit la Feteºti, prima meacãlãtorie în România. Am predat cursul ºi totul amers foarte bine: studenþii erau foarte atenþi, bachiar prietenoºi, discuþiile purtate au fostinteresante ºi toatã cãlãtoria mi-a plãcut mult. Chiarºi limba românã mi-a sunat frumos, ca un pârâucare curge de la munte. Aproape m-am îndrãgostitde þarã ºi de oamenii ei.

- De ce Blaga? Cum, când, prin intermediul cuil-aþi descoperit?

- Cursul de la Feteºti l-am predat cu ajutorulunui român care ºtia engleza, pastorul unei bisericide lângã Oradea. ºtiind ca studiam filosofia, mi-apus întrebarea dacã am citit vreun filosof român.Cred cã am rãspuns ceva de genul: „Oare existã

filosofi români?!” Mi-a fãcut o micã listã de nume,iar când m-am întors la facultatea mea (TempleUniversity), am cãutat filosofii respectivi labiblioteca noastrã. Nu-mi amintesc toate numeleînºirate de pastor, dar sigur se aflau acolo Eliade,Cioran, Blaga ºi Noica. Despre Eliade, fireºte, ºtiamdeja, dar e mai degrabã antropolog decât filosof.Cioran mi s-a pãrut prea pesimist. Despre Noica n-am putut gãsi aproape nimic. Dar despre Blaga amgãsit câteva articole scrise în englezã de cãtreMircea Eliade, Virgil Nemoianu, Angela Botez ºi alþiromâni. Imediat am simþit gânduri ºi preocupãriapropiate de ale mele: a studiat teologia, cum amstudiat ºi eu, a fãcut un doctorat, cum ºi eufãceam, a scris despre teoria cunoaºterii ºi desprefilosofia religiei. ºi din alte unghiuri de vedere mi s-a pãrut foarte aproape de interesele mele. Ceea ce afost foarte ciudat ºi o coincidenþã fericitã este cã l-am „gãsit” pe Blaga exact în zilele când trebuia sãhotãrãsc subiectul tezei mele de doctorat. Mi s-apãrut foarte potrivit ºi poate chiar providenþial sãscriu despre acest filosof necunoscut ºi „proaspãt”în SUA. Când am propus teza aceasta, a fost clarcã va fi necesar sã vin în România pentrucercetarea la sursã a subiectului. Prin urmare, amcerut o bursã de cercetare Fulbright. Dar unFulbright nu se obþine simplu, bursele nu sunt dateautomat tuturor celor care le cer. Dumnezeu m-abinecuvântat ºi am primit-o. Am venit la Cluj ºi amstat doi ani. Am învãþat limba românã la Facultateade Litere ºi pot spune cã profesorii de acolo m-auajutat mult. Am þinut ºi seminarii la Facultatea deFilosofie. Am cãutat cãrþile lui Blaga ºi cãrþi ºiarticole despre Blaga. În fine, mi-am scris teza, carea fost acceptatã de profesorii mei din SUA.

- Am înþeles cã interesul pentru opera blagianãpoate fi descris în termenii unui proiect de duratã.Ce urmeazã dupã cartea deja amintitã?

- Acum cã mi-am terminat doctoratul ºi ampublicat cartea despre Blaga, vreau sã traducfilosofia lui în englezã, ca sã fie citit ºi de cãtre alþiamericani. Sãptãmâna trecutã am fost la InstitutulCultural Român, la Bucureºti, ºi am discutat cu eiposibilitatea unei traduceri a volumului Fiinþaistoricã. Am ales Fiinþa istoricã pentru cã este maipuþin metaforicã, se potriveºte sub multe aspectespiritului timpului nostru ºi cuprinde un rezumat alsistemului filosofic blagian. Se pare cã proiectulmeu a trezit interes, cei de la ICR doresc sã mãajute pentru traducerea aceasta. Dacã reuºesc sãpublic aceastã carte, intenþionez sã obþin o bursã casã mã întorc în România ºi sã traduc trilogiile lui înlimba englezã. Acesta e visul meu.

- Vã aflaþi din nou la Cluj. Cu ce prilej?

- Sunt invitat ca profesor (predau filosofie laLiberty University în SUA) la simpozionulinternaþional organizat de cãtre profesorii Sandu ºiMihaela Frunzã ºi societatea SACRI. Simpozionulare tema Religie ºi extremism în contextul

globalizãrii (Religion and Extremism in the Contextof Globalization). Vin profesori, masteranzi ºidoctoranzi din mai multe þãri ca sã discutãm, sãpurtãm un dialog multidisciplinar despreproblemele religioase. Îmi place mult!

- Cum vi s-au pãrut în aceste zile de augustclujenii? Dar oraºul? S-au schimbat în cei cinci anicare s-au scurs de la vizita precedentã?

- Zilele pe care le-am petrecut la Bucureºti aufost foarte calde, dar vremea aici la Cluj este cuadevãrat frumoasã. Vãd cã s-au schimbat multe aici:strãzile sunt reparate, clãdirile zugrãvite, sunt maimulte maºini noi, mai multã verdeaþã, chiar ºi aerulcred cã este mai nepoluat decât în trecut. Totuºi,am remarcat ºi cã foarte puþini trecãtori mã maisalutã acum. Când am locuit aici în 2000-2002,oameni necunoscuþi s-au arãtat adesea foarteprietenoºi cu mine; acum sunt mai puþin aºa. Nuam explicaþia, dar am o bãnuialã: oamenii sunt maibogaþi, prin urmare ºi mai reci...

- Ce v-ar fi plãcut sã vã întreb ºi n-am fãcut-o?

- Poate câte ceva despre familia mea, care alocuit cu mine când stãteam la Cluj. Soþia mea,Laura, mã însoþeºte ºi acum, este ºi ea participantãla simpozion. A învãþat ºi ea limba românã ºi îiplace sã vinã în þarã. Fiii noºtri ºtiu ºi ei româneºte,deºi mai puþin decât ºtim noi. Nelu (Nate) studiazãmatematica la universitatea mea, iar Zaharia intrãîn clasa a XI-a la liceu. Nu au venit cu noi de dataasta, dar Nelu ar dori sã vinã din nou când o sãpoatã. În ce mã priveºte, va mai fi un simpozion laprimãvarã ºi sper sã pot veni din nou. Nu ºtiu cinemã va însoþi atunci, dar vom vedea!

- Vã mulþumesc pentru amabilitatea cu care aþirãspuns. Vã aºteptãm la Cluj la primãvarã. Voiadãuga aici cele douã motouri pe care le-aþi alespentru convorbirea noastrã. Le voi transcrie aºacum aþi dorit, în englezã: „The heart has its reasonswhich reason does not know” (Blaise Pascal);„With man, instinct and reason avoid each otherwith adversity, yet, by repudiating each other theylure each other to reach mutual correction” (LucianBlaga).

Interviu realizat de Irina PPetraº

interviu

„Limba românã mi-a sunatfrumos, ca un pârâu carecurge de la munte...”

Michael S. Jones:

“Traiectoria lui V. G. Paleolog de la Corlate afost traiectoria lui Brâncuºi de la Hobiþa.”

(Petre Pandrea, dintr-o Epistolã ((netrimisã) lluiV. GG. PPaleolog)

Viaþa lui V. G. Paleolog pare a fi rezultatulunui arunc dde zaruri, un spectacolmiraculos al întâmplãrilor ºi întâmplãrii,

numai cã sub acest rostogol al zarurilor se aflãnecesitatea ca poveste a omului ºi operei acestuia.Numai cã ceea ce vedem este partea dramaticã,scandalul raþiunii în confruntarea cu realul ºi cusine, iar dedesubt se aflã “narativul”inconºtientului, cel care genereazã întâmplãrile ºile leagã între ele, surprinzând astfel miºcãrileraþiunii. Surprinsã ºi, în cele din urmã, obligatã sãle recunoascã, raþiunea trufaºã încearcã sã sedefineascã prin despãrþire de abstractul intelect ºiprin viclenie dialecticã. Viaþa lui V. G. Paleolog sedesfãºoarã între întâmplare ºi inconºtient; deprima, minunându-se ºi încercând sã-i ordonezechipurile; de celãlalt, dorind sã se apropie ºi stândcontinuu de veghe ºi pândã, precum vânãtoruldin basme – lui atât de revelatorii – sã surprindãhoþul merelor de aur. Acest “hoþ” îl stãpâneºte peomul plecat în cãutarea de sine ºi ca întreg;fiindcã el cunoaºte, mai mult decât omul înipostaza de veghe ºi “vânãtor”, arta disimulãrii.Dupã o hãrþuire de-o viaþã, sau dupã o luptã de onoapte, omul se trezeºte sub stãpânirea aceleiaºidorinþi care îl pusese pe calea cãutãrii de sine. “Aºvrea ca în momentul trecerii dincolo – îmi spuneaV. G. Paleolog – sã fiu lucid, cel puþin o clipã, casã pot face o zgârieturã în inconºtient.” Continuãveghe ºi luptã, statornicã ºi chinuitoare dorinþã!Un om mai norocos ºi fericit, pe aceastã cale deîncercare de noapte, primise în zori, odatã culovitura în coapsã, rãspunsul la întrebarea: “Cineeºti?”, “Sunt ccel cce ssunt!” Dar pânã la acel“noroc”, chip poate tot al unei preafericiteîntâmplãri, el trebuie sã se confrunte cuprimejdiosul sunt ccel cce ssunt ººi nnu ssunt.Stãpânitorul de jos al omului!

Prima cãlãtorie

Vasile Georgescu Paleolog s-a nãscut la 23septembrie 1890, în satul Teiu, comuna Cornu,judeþul Dolj, ºi nu în 1891, la Craiova, cum esteînscris în acte. S-a nãscut “într-o casãstrãmoºeascã ºi acolo nu era primãrie ºi s-a negli-jat ca sã se facã formalitãþile de înscriere”, acesteas-au fãcut, dupã un an, la Craiova, “când a venitmoaºa sã mã vaccineze – îi povesteºte lui VictorCrãciun, într-un documentar-artistic, scenariu alunui film despre Brâncuºi, pentru TVR - a cerutactul de naºtere ºi mama a spus cã se aflã la tatãlmeu care era atunci secretarul primãriei dinCraiova ºi pentru cã se aflau deja în anul 1891 auîntocmit actul trecând acest an ºi localitateaCraiova”. Asemenea lucruri se întâmplau des. Dincartea sa, Tinereþea llui BBrâncuºi (Ed. Tineretului,Buc., 1967), aflãm cã în actul de naºtere, înregis-trat la 21 februarie 1876, Brâncuºi s-a nãscut“alaltãieri”.

Fãrã sã ºtie, încã înainte de a împlini un an ºide a gânguri primele cuvinte, a avut parte de oschimbare a locului, de prima ccãlãtorie. Darmutând anul, chiar ºi ziua cu vreo douã sãp-tãmâni, dupã litera noului calendar, venirea pelume rãmâne tot în aceeaºi lunã, a “strugurilor”,mult dragã lui ºi cumpãtat cinstitã de licoareasacrã. În actul de naºtere, întocmit astfel cuîntârziere, numele sãu este Basilie GGheorghescu.Cap de an ºi de amintire a Basileilor dinConstantinopol ºi, mai înapoi, al Sfîntului Vasilecel Mare, unul din Sfinþii Pãrinþi ai creºtinismului,care a luminat taina ºi principiul Treimii. Basilie,micuþul Vasile, este al ºaselea dintre ceiunsprezece fraþi, din care doar ºapte au ajuns lamaturitate. Paleolog, i s-a adãugat mult mai târziupe “cotorul actului”, când a plecat din þarã, aflãmdin spusele sale lui Ilarie Hinoveanu (interviul V.G. PPaleolog, publicat în RRamuri, din martie 1972),nume pe care, prescurtat, îl purta mama sa,Maria Paleo. Ea era “fiica mazilului Mitã dincomuna Cornu-Dolj”, iar tatãl, Badea Georgescu,”al lui Mâniosu, din neamul lui Grozavu dinGaliciuica”, aºezare încã din vremea romanilor.

Aºa începe viaþa lui V. G. Paleolog, cu ogreºealã de înregistrare, ca ºi cum s-ar fi vrut sãfie scos din lumea aparenþelor, a relelor eventual-itãþi, cum se fãcea pe timpuri cu cei bântuiþi dedemon, schimbându-li-se numele, ba chiar ºipãrinþii, ca rãul sã nu-i mai poatã urmãri ºi atinge.Viaþa sa începe cu o invitaþie la metamorfozãri:an ºi loc de naºtere schimbate, nume preschimbatºi adãugat, ca, în cele din urmã, sã devinã pentrucei mai mulþi un patriarh, descendent alîmpãraþilor bizantini.

La sfârºitul secolului al XIX-lea, Georgeºtii seaflau în Bãnie, tatãl Badea Georgescu (1844-1902),ocupând anumite funcþii administrative. Este pre-fect al plãºii Balta, secretar general al PrimãrieiCraiova ºi secretar al Consiliului judeþean Dolj,adicã, aºa cum i se spunea, “director alPrefecturii”. El s-a remarcat ºi prin diverse scrierijuridice: Una pparte ddin tticãloºiile aadministraþiei

colectiviste (1888), Miºcarea ffuncþionarilorjudeþeni ººi ccomunali ddin ttoatã þþara ppentru rrevendi-carea ddrepturilor lla ppensiuni (1893), sau Legea ddeexpropiaþie ppentru ccauza dde uutilitate ppublicã ccucâteva eexplicaþii ppractice (1899). FamiliaGeorgeºtilor îºi interfereazã relaþiile zilnice ºi întimp cu mai toate familiile de vazã ale Craiovei.Dacã nu ar fi fost astfel, engramate în memoriaafectivã a copilului Vasile, cum ar fi putut multmai târziu, peste ºapte decenii, în cartea Tinereþealui BBrâncuºi, sã le descifreze ºi sã le evoce în pre-ocupãrile lor diurne ºi culturale, întinse în istorieºi peste margini, îndeosebi de la Craiova laBucureºti ºi pe calea Viena-Paris! Memoria criticu-lui, fabuloasã, pare a trage dupã ea un veac, curomâni ºi francezi, înviind cele mai tulburãtoaredestine, fie de o clipã, fie strãlucitoare pe ceruleternitãþii, într-un spectacol aal pprieteniei ººi aal iideii.

La întrebarea lui Ilarie Hinoveanu despreprimele iimagini ddin CCraiova ccopilãriei, V. G.Paleolog evocã “lumea internaþionalã” dinObedeanu, din acel colþ al Craiovei, unde acopilãrit: “Între acei oameni ajunºi Craiovei erauarmenii scãpaþi mãcelului din 1896, poruncit deAbdul Hamid, o noapte a Sfântului Bartolemeu la

2200




V. G. PaleologTrepte din spectacolul prieteniei

Dumitru Velea

oameni ºi locuri

puterea a zecea, în care au fost asasinaþi 300.000de oameni (cel mai uriaº genocid pânã la lagãrelefasciste). De la Anton ªamoradian, halviþar înhanul zis al lui Rusoiu (colþul strãzii Primãverii),ºi de la prietenul lui, Apolitis (pe care l-am sur-prins în fundul grãdinii lui, vecinã cu a noastrã,îngenuncheat cu palmele spre soare, închinându-i-se, spre spaima mea, neînþelegându-i bol-boroseala), am pãstrat douã zaruri rãtãcite deApolitis în prãvãlia lui ªamoradian. Am conservataceste zaruri cu o tainicã sfinþenie, nepricepânddecât 14 ani mai târziu ce semnificaþie aveau sim-bolurile incizate în fildeºul lor. (…) În aceeaºiambianþã “internaþionalã” de care vorbeam, amcopilãrit în brutãria lui Traicu, care nu era altcevadecât o tainiþã de comitagii (adicã rezistenþi mace-doneni împotriva lui Abdul Hamid), spaima jan-darmeriei otomane, a cãror faimã fusese de-a rãpipe Miss Stone, o celebrã ziaristã americanã, rãs-cumpãratã cu dolari grei, dar care a pãstrat celemai duioase amintiri ale captivitãþii ei, fãcând dinaceºti comitagii eroi moderni ai luptei pentru lib-ertate. În brutãria lui Traicu, aceºti comitagii eraufrãmântãtori de cocã pentru lipiile care deveneau“prãjituri” pentru cei ce asudau pe ogoare, bieþiiþãrani veniþi la oraº dupã treburi. Mai toþi purtaucicatrice pe corpul lor gol pânã la brâu, semne aleîmpuºcãturilor ori tãiºurilor de sabie din luptelecu urmãritorii lor, jandarmii otomani. În climatulacelui cerc “internaþional” (îmi mai amintesc deblânzii austrieci cismari sau mecanici la între-prinderea de maºini agricole Clayton ºiShutleworth, de caretaºii cehi, de florarii unguri,de sculptorul neamþ Gossler, de doctorul rusRoskowsky, de ale cãrui îngrijiri ne bucuramcând eram bolnavi) mi s-a format o personalitatedoritoare de necunoscut.”

În cartea Tinereþea llui BBrâncuºi, V. G. Paleologînvie lumea mirificã a copilãriei lui Brâncuºi, carenu este alta decât ºi a sa, cea pproprie – edenulcopilãriei fiind acelaºi în mai toate pãrþile lumii ºipentru oricine, amintirile din copilãrie sunt singu-rul eden rãmas omului ºi din care nimeni nu-lpoate izgoni. Dupã ºapte decenii, aduce în aceastãcarte propria lume, strânsã de ochii de copil, careeste lumea Craiovei, pentru a arãta paºii adoles-centului Brâncuºi. Reamintirea trage vãlul de pelumea retrasã departe în umbrã. În anii de sfârºitai secolului al XIX-lea, copilul lui “dom’ Badea”,directorul Prefecturii, nu lasã nimic neatins detãlpi sau de priviri din Craiova ºi marginile sale.În Piaþa Gãrii rãtãceºte ºi ascultã “gãlãgia mulþimiivenindã ºi ieºindã”, “vãlmãºagul bâzâitor caredomina piaþa”; se mirã de literele aproape “de uncot” de la “Restaurantul Fraþii Spirtaru”, ia seamaîn restaurant bãieþilor de prãvãlie, semnului lordistinctiv, “ºorþul de postãvior verde”. Aproapezilnic colindã Calea Dunãrii, trece “podul de pia-trã” al “uliþii Maicii Domnului” ºi se pierde înmulþimea din Piaþa Elca, “inima comercialã aCraiovei”, unde trona Bãcãnia lui Ion Zamfirescu,“magazin cu coloniale ºi delicatese” ºi bodegaacestuia cu “vinuri fine ºi bãuturi spirtoase”.“Prãvãlia – îºi aminteºte - se gãsea la pont bun, laintrarea sau la ieºirea dupã cum – în ºi din PiaþaElca, strãvechiul miez comercial ºi al oficialitãþiidin Craiova, strãjuit de Bãnie ºi de ruina bisericiiSf. Dumitru de o parte, ºi de cealaltã de vestitulhan brâncovenesc al Hurezului, devenit ºi pentrupuþinã vreme al “nemþilor cu coadã”, al aus-triecilor cotropitori, ºi în ultim: Cãimãcãmia,aceasta pânã la “arsul Craiovei”. Era pe vremealui un conglomerat de ruinãturi, din care dãinui-esc ºi azi în strada Hurezului ziduri urmaºe ºiimpresionante, ºi printre ele cãrãmizi de facturãromanã, din care prea puþine se mai vãd întemeliile descoperite ale clopotniþei bisericii Sf.

Dumitru ºi multe, multe în cele ale mãnãstiriiCoºuna, la o palmã de loc departe de castrul cãreicine ºtie ce Pelendava?” Reînvie aleasa clientelã abodegii lui Ion Zamfirescu:”Era cãutatã ºi veneauacolo slujbaºi ai primãriei, ai prefecturii ºi aipoliþiei; popii bisericilor vecine, cei de la Brânduºaºi ai Treimii (…) precum ºi comercianþii nescãu-naºi, pe picior; doi, trei misiþi; blãnari cu bucata,cãci vidre, jderi ºi râºi, pe lângã vulpi ºi lupi debaltã, tot mai picau; zarafii stimaþi ºi gravi, carenegustoreau cu grijã constandinaþii, lirele ºi fior-inii, ºi “polii” de aur, care au devenit “cocoºei”,trecând cu grabã pe cei ºterºi, fãrã zimþi sauîngãuriþi (de mai jos curs), zarafii fiind la zi cucel al agioului atunci în floare.” În bodegã, ochiicopilului sunt atraºi de acei “struguri pe funduride butoaie cu frunze ºi lãstari de viþã”, pe care lemeºterise cu briceguºul, doar cu câþiva ani înainte,Brâncuºi. Încã erau “prietenii lui ºi tovarãºi deslugãrie: Livadaru, calfã de tapiþer, Gorjanu-stãm-barul, tejghetar al “Stelei colorate”, Cãrãmidã-perierul ºi Grigore, strungar în lemn.” Mai eraaciuitã pe aceeaºi uliþã, a Maicii Domnului, ºibãtrâna polonezã “Jidovchiþa plângãreaþã”, cea cumeteahna de-a nu se uita în ochii nimãnui, cãci,atunci când se întâmpla, începea sã plângã. V. G.Paleolog îi descrie pe aceºtia ºi pe alþii, ca ºi cumi-ar face din lut ºi ar sufla peste ei, dându-le viaþã.Viaþa lor de o clipã. Îl vedem pe Livadaru, carefãcea pãpuºi ºi “stele”, pe Ratz-tapiþerul, peZwenger-cherestegiul ºi pe mulþi, mulþi alþii.Reconstituie minunea cu facerea viorii de cãtreBrâncuºi; încercarea ei de cãtre vestitul lãutarMihalache, dând glas poemei Cãlugãrul ddin vvechi-ul sschit a lui Traian, fiul lui DemetrescuGambeta, de faþã fiind toate “obrazele” puterii.Consilierul judeþean Grecescu ºi “Dom’ Badea”,slujbaºul Prefecturii, care-i rostuieºte clasele pri-mare, sunt cei care îi schimbã destinul luiBrâncuºi ºi-l introduc, la 1 septembrie 1894, înªcoala dde aarte ººi mmeserii, fãcându-l pe acesta, maitârziu, sã spunã cã “la Craiova m-am nãscut adoua oarã”.

Cu “Dom’ Badea” invitat, copilul sfios, dar cutoate simþurile deschise, umblã prin casele maimarilor. Ia seama arhitecturii caselor, “tâmplãrieifine de mobilã”, fotoliilor “a la Voltaire”, “a laGiulio II” , din interior, ce parcã nu se potriveaucu stãpânii, cu oamenii de pe stradã ºi nici cu

lacrele ºi laviþele lui de-acasã. Era stilul “tãiþeilorfierþi”. Din aceste case se opreºte pe lângã zidurileºcolii de arte ºi meserii, încântat de uniformaimpozantã a vreunui ºcolar-bursier, “cu chipiu cuceaprazuri, nãdragi cu vipuºti ºi tunici cu nasturide metal lucitor, încizmuit ºi cu potcoviþecazone”, mult mai altfel decât ostaºii de la 26Rovine sau decât amãrâþii ce fãceau de pazã lapenitenciarul Bucovãþ. Colindã cimitirele, “undepe lângã cruci ºi crucioaie ºi peste grele obloanede fier care acopereau “cavourile”, ici ºi colo seînãlþa câte o “statuie”, un cap pe umeri ºui, vreocoloanã frântã încolãcitã de iederã ºi apoi numaicruci ºi cruci în tot felul: de lemn, de marmurãori de fier.” În Sineasca, familia Georgeºtilor ridi-ca o Capelã, cât o bisericã în toatã legea. Capelaavea sã poarte numele “Sfânta MMaria”, cinstindpe-al mamei sale, Maria Paleo, ºi poate ºi ziua denaºtere a lui. Merge acolo cu mama, ajutând-o sãducã mâncare de prânz zidarilor. Se mirã ºi derândul de cãrãmizi de sus, din cheia bolþii, pecare zidarii nu l-au pus pânã nu s-a urcat popaGerota, zis Haiduc, de la biserica “Sf. Ilie”, cucãdelniþa ºi busuiocul de l-a stropit cu agheazmã,spre bucuria adunãrii ºi hazul copiilor strânºi. Stãceasuri întregi cu gâtul frânt sub schelele zugrav-ilor de la biserica “Sf. GGheorghe NNou”, îi plãceanu cum umplu arcadele ºi bolta cu chipuri dupãErminia lui Dionisie din Furna, chinuindu-se cufaþa în sus, sau când preparã vopselurile,amestecându-le cu albuºul nevinovatelor ouã, ciera îndrãgostit de verdele verdelui din hlamide; iarcând durerea gâtului îi întrecea rãbdarea ºiplãcerea, fugea afarã ºi lua calea, pe lângã bãtrânadin colþ ce da îîn bbobi unei vãdane, fie spre parculRomaneºtilor, fie spre lunca Jiului. Întâlneºte, ºise amestecã între ei, copii ºi copiliþe, bucurându-se în jocuri de cuvinte, cu tâlcuri pierdute, ºi înneastâmpãr de picioare, ca ºi cei de la Teiu, underareori mergea. “Cine dintre noi – va scrie, sprezenit, în textul Constantin BBrâncuºi ººi EEzra PPound– nu a practicat, în întâia tinereþe, impropriunumite “jocuri”, care nu sunt decât arhaiceleexhultãri ale acelui surplus de energii vitale, ludiceºi expresie de gratuitã cheltuialã de sine – o arderea organelor receptive în echilibrul lor termiccomun. Cine? Cine dintre noi nu a bãtut dinpalme sãltând, scandând, ritmând, rimând,cãutând a se elimina de obicinuielnic, ºi nu vamai fi intonat (…): Onica, / Danica / Trei sãl-ciele / Fermecele / Pui, þui, papagal / Pene albede curcan / Ieºi afarã…cãpitan”. Adicã acest copil,dintre cei aºezaþi în cerc ºi arãtat cu degetul, dupãrostirea onomatopeicã, la ultimul cuvânt, este scu-tit de servituþile jocului, eliminat, sau devine con-ducãtor, “cãpitan”. Vasile Lovinescu, urmãrindcâteva cimilituri la Creangã, citeazã o “frãmântarede limbã” din propria-i copilãrie, mai amintind deacel logos-sspermatikos: ”Uni, / Doni, / Trini, /Pani, / Rusca, / Busca, / Godi, / Mani, /Pisirichi, / Pichi!” Cu ultima ºfichiuire de cuvânt,parcã dintr-o limbã pãsãreascã, a îngerilor, copilnumit iese din cerc, din ciclul devenirii. “Copiiispun cimilituri din gura cãrora Scriptura zice cãse rosteºte înþelepciunea. Puerilitatea întinde unsubþire vãl peste Abis” (V. Lovinescu, Mitulsfâºiat, Institutul European, 1999, p. 213). Copilullui “Dom’ Badea” trebuie sã fi vãzut ºi pe cruceriide lângã cimitirul Sineasca, dulgherind soarele înlemnul uscat ºi tare de salcâm sau de stejar,soarele invocat de el în hora ºi zburada de pemalul Jiului: “Ieºi soare / din închisoare / de-ncãlzeºte / oase goale! / Ieºi moº / din coº / cãvin pistoalele / buuum!” ºi tot de la ei trebuie sãfi învãþat trasul ferestrãului în acord cu “ritmiarespirului”; iar “fiertul fierului” cu barosul,

2211




obþinând muzica loviturilor tari ºi moi, de la fier-arii din Bucovãþ, când ducea caii la potcovit.

Prima treaptã a iniþierii

Maria trebuie sã fi fost bucuroasã de naºtereabãiatului, fiindcã era al ºaselea copil ºi încheia,dupã crezul ei, numãrul zilelor de caznã, dupãcare vine ziua de odihnã a Domnului, bãiatulapãrând pe lume chiar de ziua numelui ei, cândîntreaga casã se pregãtise sã o cinsteascã dupãcum se cuvine pe-a doua sãrbãtoare a SfinteiMarii. A treia searã dupã naºtere, moaºa de buricîmpreunã cu lehuza au pregãtit masa de întâmp-inare a celor trei ursitoare. “Pe o mãsuþã scundãºi rotundã, cu trei picioare – mi-a povestit V. G.Paleolog - , au întins un ºtergar din cele din lacrã,peste care au aºezat un fir de busuioc d-ãl verde,un strugure dat în copt, o cãrticicã din câteva foi– trebuie sã fi fost din ale tatei – ºi un pistornicde lemn, vechi ºi cu tãinuite ºi sfinte crestãturichirilice în steap, luat de la icoanã, spre uimireabãtrânei moaºe. “Trebuie ssã ffie ddin ccei cce ppun ssig-iliu: oori ppopã,, oori ddomn mmare” – i-a spus mamadorinþa. Dar înainte de cântatul dintâi alcocoºului, tocmai pe când mama mã visa jucân-du-mã cu ºase pietricele, pisoiul nostru, mare ºinegru, sare de pe fereastrã – cã o lãsaserã deschisãpentru ursitoare – drept pe marginea mesei de josºi o rãstoarnã, prin ce minune?, cu faþa pestetoate cele puse pe ea. Mama sare din somn ºiîntrerupe visul. Fãcând semnul crucii, a îndreptatmasa ºi a pus iarãºi pe ea darurile de pe jos. Nu amai fost chip sã adoarmã pânã dimineaþa. Aºa arãmas cu visul întrerupt ºi fãrã sã mai audã ursi-toarele. Îndeosebi pe-a treia trebuie sã o auzi, cãea este scurtã-n vorbã ºi ce zice se împlineºte.Despre aceastã masã a ursitoarelor, o datã doar,mi-a vorbit mama, când a trebuit sã-mi iau lumea-n cap, sã plec la Bucureºti.”

V. G. Paleolog s-a nãscut (aproape) deechinocþiu, când ziua ºi noaptea sunt în cumpãnã,prima în scãdere ºi ultima în creºtere, simbolicpentru raportul forþelor în viaþa sa, dar de rãstur-nat în conºtiinþã. Despre tâlcurile cu masa ursi-toarelor, pe care mi le-a desluºit, vom vorbi cevamai încolo, când întâmplãrile vieþii sale le vorlumina ºi, poate, necesitatea o va solicita. Darunde se aflã temeliile puiului de om? Orizonturisuccesive se deschid spre ele. Adevãratul oom sepierde mult înapoi. Spre amurg, privirea omuluise îndreaptã spre propria copilãrie, care devinedin ce în ce mai prezentã, cu candoarea ºi magiaei, dar în care rezoneazã copilãria îndepãrtatã alumii. Copilul acesta, chiar de la naºtere, fãrã sãºtie, are parte de peregrinare, în sângele sãudezvãluindu-se chinul netihnei, iar în suflet, lipsade stare. Vasile, împreunã cu frãþiorii, sau singur,a fãcut drumul dintre sat ºi oraº, îmbrãþiºândlumea, într-o parte, prin uimire, astfel deschizândcatehismul naturii; iar în cealaltã, prin mirare ºiincipientã “înþelegere”, apropiindu-se de catehis-mul omului. Într-o parte, priveºte cu uimire la“reînnoirea anualã a vivacelui, prin împerechere laporunca continuitãþii impusã de Fire – cum aveasã spunã despre Dragobete - , la a cãrei abatere eaînsãºi se rãscoalã printr-o dezlãnþuire a simþurilorcare o cer când cutcurigi, bozoþei ºi ghiocei sparggheaþa ca sã înfloreascã” (Din ggenetica iinspiraþieilui BBrâncuºi); iar în cealaltã parte, cu mirare ºiavidã curiozitate cutreierã strãzile Craiovei, seopreºte în Garã – loc de întâlnire ºi rãscruci altuturor -, ia seama mulþimii grãbite din garã ºi

învãlmãºite în piaþã, îºi lipeºte privirea pe stucatu-ra vechilor ºi noilor case, a lucrãturii uºilor ºi fere-strelor, a ceardacurilor odihnitoare pe timpul verii,a prãvãliilor ºi manufacturilor, a oamenilor de susºi de jos. Tatãl sãu fiind secretarul Primãriei,întregul oraº îi devine copilului familiar ca o casã,îi ºtie ºi-i priveºte cu de-a mãruntul pe ºefi, cucandoare pe cei mulþi care se zbat ºi aleargã pen-tru o slujbã ºi-o bucatã de pâine. Începe sã-i ºtiepe cei nãscuþi aici, ai oraºului, pe noii veniþi, uniide aiurea, din cele patru vânturi, cu destine frântesau în cãutarea destinului, dar îºi reveleazã ºi pro-priul sine. Procesul uimirii în cazul sãu îºiepuizeazã cele trei faze posibile: uimirea cãlucrurile sunt cum sunt sau altfel decât crede cãar trebui sã fie, uimirea cã prin ceea ce apare sevede o þesãturã de tâlcuri, ºi cea când descoperãcã el este o parte, un fir de nisip ºi de gând, dincosmos, cã în acest firav bob de rouã, strãluminatde simþire ºi gând, se reflectã întregul cer. Aceastaeste faza superioarã în care uimirea îl aºeazã încentrul lumii ºi în jurul sinelui sãu lumea începesã se ordoneze. Nimic din Craiova nu-i rãmânecopilului V. G. Paleolog nepipãit cu privirea ºineînscris pe pagina albã a simþirii ºi minþii. Când

el absorbea oraºul cu lumea sa, adolescentulConstantin Brâncuºi îºi încerca aici norocul, supusnecesarelor probe ale destinului. Adolescentul,încrezãtor în frumuseþea ºi bunãtatea omului, tre-cea din slujbã în slujbã, ca bunã purtare; copilulcu nevinovata privire lua seama slujbelor ºi sluj-baºilor, stãpânirii ºi stãpânilor. Fãrã sã ºtie, ca oumbrã legatã de picioare, copilul VV. GG. PPaleologîºi îîmpletea ddestinul ccu ccel aal aadolescentuluiConstantin BBrâncuºi, iar prin tatãl sãu, “Dom’Badea”, care îi rostuise acestuia clasele primare,chiar îºi gãseau un nod (virtual) de pornire. Seºtie, dupã C. G. Jung, cã sincronicitatea ffapteloreste uun pprincipiu aal rrelaþiilor aacauzale ddin oordineaumanã.

Dacã nu s-ar fi scufundat în memoria sa unîntreg oraº, ca într-o fântânã a trecutului, dacã nus-ar fi engramat cu lumea sa cu tot, ca legile petablele de piatrã, cum altfel ar fi putut, dupãºapte decenii, sã-l reconstituie în admirabila carte,Tinereþea llui BBrâncuºi, ºi sã-l centreze pe urmelepaºilor adolescentului de-atunci, ales nu numai desus, ci ºi de cei din cercul mai marilor oraºului!?Dacã nu ar fi ridicat din pãrelnicia simþurilor, asenzaþiei ºi percepþiei, lucrurile ºi oamenii, cum arfi putut sã le descrie ºi sã-i însufleþeascã cu nota

lor de particular ºi cu acel suflu de general, sã lesurprindã “legea” ºi firea, sã le scoatã ºi sã-i mân-tuiascã de sub blestemul abstractei generalitãþi!?Nu doar alþi oameni ºi alte strãzi îi atrag ochii ºiîi momesc paºii, ci îºi pregãteºte pãtrundereatreaptã cu treaptã în lumea subteranã spre apelede tainã ale acelei fântâni a trecutului. Înpãrãginirea cimitirelor citeºte precaritatea omului,a legilor ºi regulamentelor date de acesta, însoarele incizat în cruci, o “eternã reîntoarcere”, caa naturii, ca a zilelor, iar în strugurii ºi frunza deviþã de vie, vede chiar surâsul din ochiul luiDumnezeu. “Dacã vrei sã-l priveºti în ochi peDumnezeu trebuie mai întâi sã te pleci îngenunchi; dacã vrei sã vezi ochii acestor sfinþi pic-taþi, trebuie sã te pleci pânã la picioarele lor” – i-azis zugravul de pe schelã, din biserica “Sf.Gheorghe Nou”, ce sta întins cu capul sub arcadã,întinzând vopseaua chiar în ochii unui sfânt. Nus-a supãrat de apostrofa acestuia, ci noaptea avisat cum culorile din curcubeu s-au luat la între-cere care ajung mai repede pe pãmânt ºi fiindcãdistanþa a fost prea scurtã, cea albastrã a strigat,dintre ele: “Nu spre pãmânt, ci spre cer, cã estemai departe!”, iar cea verde a strigat ºi mai tare:”Nu, spre ochii copiilor, cã ei ne pot vedea caresuntem mai viteazã!” A priceput cã toate stau subo lege, a sinei lor, chiar ºi culorile. Dar, în acelaºitimp, acaparat de zarurile primite ºi de miste-rioasele lor semne, jucându-se cu ele, siguranþa demai sus, a existenþei unei legi ºi firi în lume ºi aconºtiinþei de sine, s-a zdruncinat. Fiecare aruncde zaruri îi aducea o dezminþire. Dar cum ceea ceeste un joc, chiar chipul arbitrarului, sã-i dealiniºtea unei ordini!? Nici în sine, nici în afarã.Poate doar lumea mmuzicii pe care o învãþa la pian:acolo, spre adâncuri, întâlnea armonie ºi tainã,rigoare ºi binecuvântare, cãci sufletul lua parte lacreaþia continuã a universului. Lumea ce-i cãdeasub simþuri, lumea cea strâmtã, cum ar ziceEminescu, nu eera îîn oordine: cei din jurul tatãluischimbaserã doar mobilierul din casã, se miºcauca într-un circ, pentru satisfacþia simþurilor ºi nuauzeau nimic din tãcerea mocnindã a þãranilor, pecare el, copilul, îi ºtia de la Teiu ºi Cornu;armenii fugiserã de un prãpãd de moarte ºi seaºezaserã între strãini; rezistenþii macedoneni celuptaserã împotriva lui Abdul Hamid se aleseserãcu urme de sãbii pe corp ºi cu o slujbã înbrutãria lui Traicu; nimic nu avea consistenþã, nicicât jocurile din lunca Jiului. Cel puþin sub cimili-turile ºi “frãmântãrile de limbã” ale acestora, înlimbajul acela ritmat, se ascundea un tâlc al ilu-minãrii angelice ºi solare din centrul fiinþeiumane, mai pâlpâia ceva din limba paradisiacã, a“pãsãrilor”, ºi presimþea fiorul enigmaticului. Lafel, de câte ori aruncã zarurile. Ca bãtrânele,bobii. Cãci spiritul “suflã unde vrea” ºi când vrea.Acum i se pare cã nimic nu mai merge dupãcapul sãu, ci dupã voia necunoscutã a întâmplãrii.ºi în pofida chipului acoperit de vãluri, întâm-plarea este cea care îi aduce în sprijin, odatã cuaceastã surpare a conºtiinþei de sine, câmpul largde manifestãri al prieteniei ccu ccelãlalt. Ca în fun-dalul unui templu, dintre umbre ºi de subveacuri, celãlalt începe sã-ºi contureze chipulbãtrân, al unui bãtrân lluminos, spre a-i asiguraliniºtea în clipele de nesiguranþã a paºilor. În soli-tudine, deseori se aude zvonul “omului interior” –ºi începi sã vezi cu ochii sãi! Noli foras ire, ininteriore homine habitat veritas! (Nu vã duceþi înafarã, în omul interior locuieºte adevãrul!)

2222




Reformarea instituþionalã a UniuniiEuropene, în plinã desfãºurare în acesteluni, se bazeazã pe sporirea rolului deþinut

de cãtre legislativul european. Puterile acestuia,crescute constant începând cu 1979, anulprimelor alegeri directe, au reprezentat deseorisubiect de discuþie prin prisma deficituluidemocratic înregistrat la nivel european. Astfel,era necesar ca singura instituþie europeanã aleasãîn mod direct de cãtre cetãþenii statelor membresã deþinã un rol sporit în procesul de luare adeciziilor. Rezultatul actual este un legislativ careare un cuvânt de spus în afacerile europene, cuun sporit rol consultativ ºi co-decizional.

Aspectul mai puþin analizat este cel legat deeficienþa acestui legislativ ce reprezintã pestejumãtate de miliard de cetãþeni care, indirect,finanþeazã acþiunile sale. În acest sens, întrebareafireascã ce apare este dacã acest Parlament nu arputea lucra la fel de mult (ºi de bine) cu costurimai mici, faptul cã acestea sunt semnificativenemaifiind un secret de ceva vreme. O evaluaresuccintã a costurilor administrative alelegislativului european indicã o sumãconsiderabilã cheltuitã pe deplasãrile întreStrasbourg ºi Bruxelles, cele douã sedii aleparlamentarilor. Un calcul realizat la nivelulanului 2006 indicã faptul cã doar aceste deplasãrinecesitã cheltuirea a aproape 300 de milioane deeuro din bugetul UE.1 Care este sursa acestei„caravane” alcãtuitã din aproximativ 3.000 depersoane (peste 700 europarlamentari, personaluladiacent, oficialii parlamentari, jurnaliºtii) ºidacã/de ce este ea necesarã?

Sursa discordiei

Cauzele care au dus la existenþa mutãrii lunareîntre Strasbourg ºi Bruxelles rezidã în prevederileoficiale referitoare la sediul ParlamentuluiEuropean. Alegerea sediului definitiv alinstituþiilor comunitare a reprezentat o provocarela nivelul Uniunii, mai multe state membredorind sã deþinã pe teritoriul lor o instituþie. Înconsecinþã, perioada provizoratului s-a prelungitfaþã de perioada prevãzutã iniþial. ConsiliulEuropean de la Edinburgh din 1992 a decisfixarea sediilor instituþiilor, ale unor organisme ºiservicii ale Comunitãþilor europene. Aceastãdecizie a luat în calcul decizia reprezentanþilorguvernelor statelor membre din momentulsemnãrii tratatului de fuziune din aprilie 1965,conform cãreia Luxemburg, Bruxelles ºiStrasbourg reprezentau locuri de lucru provizoriiale instituþiilor Comunitãþii.

Astfel, începând cu 1992, s-a decis cãParlamentul îºi are sediul la Strasbourg, unde sedesfãºoarã 12 ºedinþe plenare anuale. Sesiunileplenare suplimentare au loc la Bruxelles, comisiileparlamentare au sediul la Bruxelles, iarSecretariatul general ºi serviciile sale se aflã laLuxemburg. Prin raport cu cele trei sedii diferiteale PE, celelalte instituþii europene au douã sedii:Consiliul European îºi are sediul la Bruxelles,sesiunile sale din aprilie, iunie ºi octombrie sedesfãºoara la Luxemburg. Comisia se aflã laBruxelles, dar unele servicii ale sale sunt stabilite

la Luxemburg. Curtea de Justiþie Europeanã (înacel moment a Comunitãþilor Europene) ºiTribunalul de Primã Instanþã au fost stabilite laLuxemburg, cu opþiunea de a desfãºura ºedinþe ºiîn alt loc.

Reglementãrile comunitare indicã faptul cãprincipala locaþie a PE este Strasbourg. Cu toateacestea, de-a lungul anilor, sediul din Bruxelles acâºtigat importanþã, devenind centrul vieþiiparlamentare europene. La acest rezultat acontribuit ºi faptul cã celelalte douã instituþiiimplicate în procesul de decizie, Comisia ºiConsiliul, au sediul la Bruxelles. Însã, aºa cummenþionam anterior, existã ºedinþe lunare caretrebuie þinute la Strasbourg, iar pentru acest lucruîntregul aparat de lucru parlamentar se deplaseazãdin Bruxelles.

Dificultatea gãsirii uneisoluþii

Costurile ridicate ale mutãrii aparatului politicºi birocratic al PE, înregistrate la nivelul eficienþeiactivitãþii, sãnãtãþii parlamentarilor, precum ºiimaginii instituþiei, au determinat multipleîncercãri de renunþare la unul dintre cele douãsedii. Cum ambele locaþii beneficiazã de spaþiipentru gãzduirea parlamentarilor ºi aparatuluiacestora, nu existã motive de ordin practic pentrupãstrarea celor douã sedii. Însã, iniþiativele de astopa acest proces de migraþie lunarã s-au soldatcu eºecuri în momentul în care a trebuit sã se iao decizie asupra uneia dintre cele douã locaþii,ambele beneficiind de propriile avantaje. Pe de oparte, Strasbourg este sediul principal menþionatîn tratate ºi are valoare de simbol pentru cetãþeniifrancezi, amintindu-le de statutul lor de membrifondatori ai UE. De cealaltã parte, Bruxelles areatu-uri mai numeroase ºi mai pragmatice:facilitãþile necesare PE se gãsesc acolo,parlamentarii petrec aproape tot timpul în acelsediu, contactele oficiale sunt mai uºor de realizat

datoritã proximitãþii celorlalte instituþii europene.În plus, capitala Belgiei mai are ºi avantajul de afi deservitã foarte bine de linii de comunicaþieaerianã spre deosebire de Strasbourg unde acesteasunt problematice.

Cu toate acestea, o soluþie este dificil de gãsitîn condiþiile în care pentru luarea deciziei estenecesarã unanimitatea. Abandonarea sediului dela Strasbourg trebuie aprobatã de fiecare statmembru, iar Franþa nu va renunþa curând ladeþinerea acestei instituþii fundamentale a UE,mai ales în contextul unor puteri sporite alelegislativului european.

Reformã instituþionalã credibilã?

Summit-ul UE de la finalul lui iunie a datsemnalul accelerãrii reformelor instituþionale,întâlnirea interguvernamentalã începutã pe 23iulie venind sã întãreascã aceastã idee. Dar cât decredibilã este aceastã reformã în condiþiile în carenu se poate lua o decizie referitoare la locaþia PE?Existenþa celor douã sedii afecteazã eficienþa,promptitudinea ºi rapiditatea implementãriideciziilor luate. O soluþie care ar viza oricaredintre cele douã sedii trebuie luatã pentru a evitapierderea încrederii în instituþia legislativã care ºi-acâºtigat cu greutate respectul instituþional. Fãrã aavea rezolvate aspecte procedurale atât de clare ºiexplicite, PE nu are un cuvânt greu în faþa celorpe care îi reprezintã. În acest context, cea maidificilã sarcinã pentru oficialii europeni este sãexplice în dezbaterile publice, pe înþelesul tuturor,care este motivul pentru care nu poate fisoluþionatã problema. ªansele ca actualulcompromis cu douã sedii2 sã se menþinã cresc pemãsurã ce Uniunea se extinde ºi o modificare astatus-quo-ului devine mai dificilã.

Concomitent, este la fel de greu de înþeleslipsa de chibzuinþã în cheltuirea banilorcomunitari prin menþinerea acestei „caravane”inutile în condiþiile în care, la începutul anului2005, PE a votat în favoarea unui raport carecerea o cheltuire mai chibzuitã a fonduriloreuropene alocate funcþionãrii instituþiilor Uniunii.Instituþionalizarea migraþiei lunare inutile implicã

2233




Solo pentru doiInstituþionalizarea unui parlament nomad?

Sergiu Gherghina

dezbateri & idei

2244




cheltuirea cîtorva sute de milioane de euro ce îºipot gãsi cu uºurinþã altã destinaþie. Având unblocaj procedural ce nu permite existenþa unuisingur sediu, legislativul european este nevoit sãfacã faþã multiplelor critici ºi sã deteriorezeimaginea Uniunii la nivelul eficienþei.

Cadrul politic unitar ºi coerent promis decãtre oficialii europeni de ceva vreme este realizatprin existenþa unor instituþii funcþionale, a unuisistem juridic cu aplicabilitate sporitã, a unuidocument-cadru exhaustiv (actualmente în procesde modificare) ºi, nu în ultimul rând, prinnumirea unui reprezentant unic al Uniunii pepolitica externã. Toate aceste semnale pozitivedau speranþe euro-optimiºtilor. Însã, localizareadualã a PE reprezintã un minus care slãbeºtecredibilitatea Uniunii în plan extern ºi intern.Inutilitatea menþinerii unui sediu suplimentar delucru pentru parlamentari ºi incapacitateainstituþionalã prelungitã de a rezolva problemaanuleazã parþial câºtigurile reformatoaremenþionate anterior. Nu existã doveziconcludente conform cãrora calitatea actuluilegislativ ar avea de suferit în urma cãlãtoriilorlunare, dar în planul imaginii existã, cu siguranþã,pierderi. Pentru a fi considerat o instituþie debazã a UE, legislativul trebuie sã aibã o singurãlocaþie, ºedinþele trebuie desfãºurate fãrã amânãrigenerate de cãlãtorie3, contactele cu ceilalþi actoricomunitari sã fie instituþionalizate fãrã problemesuplimentare apãrute datoritã relocãrii. Toateaceste aspecte normative sunt cunoscute, dovadãfiind încercãrile repetate ale unor parlamentari dea stabili sediul PE într-un singur loc, mareamajoritate a propunerilor orientându-se cãtreBruxelles.

Aºa cum Polonia a fost convinsã sã renunþe ladreptul sãu de veto din iunie 2007, în urmaeforturilor concertate ale mai multor statemembre, aceleaºi eforturi pot fi direcþionate sprenegocierile pentru stabilirea unui sediu unic. Unastfel de gest ar fi salutat atât la nivel politic, câtºi economic ºi social, costurile dualismuluicrescând de la un mandat la altul, pe mãsurã cenoi state se alãturã. O decizie definitivã luatã înviitorul apropiat va deschide drumul unuilegislativ coerent la nivel structural ºi funcþional,capabil sã gestioneze afacerile europene maieficient decât în prezent.

1 Alix Kroeger, “MEPs fail to end Strasbourgtrips”, BBC News, 5 aprilie 2006.2 Am denumit aceastã stare de fapt „compromis”deoarece este o îmbinare între prevederiletratatelor (Strasbourg) ºi eficienþa localizãrii înBruxelles. 3 Au existat întârzieri datorate faptului cãavioanele anumitor raportori ºi parlamentari nuau aterizat la timp în Strasbourg.

Dan Fornade, Personalitãþi clujene (1800–2007).Dicþionar ilustrat, Danway Publications, Montreal;Cluj-Napoca, Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2007.

Existã numeroase lexicoane ºi enciclopedii(aceste tipuri de publicaþie prezintã mai multeasemãnãri decât trãsãturi distinctive

tranºante!), fãrã de care activitatea zilnicã a unuiintelectual ar fi de neînchipuit. Existã edituri(Brockhaus, Larousse, Grove ºi câte altele!), care auajuns celebre mai exclusiv pentru meritullexicoanelor lor, acestea apãrând, de peste un secol,în noi ºi noi ediþii, aduse la zi ºi din ce în ce maiperfecte sub aspect metodologic. Lexicoanele suntîntotdeauna oglinda epocii în care ele au fostredactate ºi, ulterior, dezvoltate. În epoca detranziþie permanentizatã, pe care o parcurgem noiºi care pare sã nu se termine, au apãrut câtevalexicoane „perfect imperfecte” (îmi amintesc deunul care o fãcea pe doamna conferenþiar ElenaMaria ªorban, unica noastrã specialistã înpaleologia cântãrii gregoriene „specialistã încântarea georgianã”). Acestea s-ar fi putut apropiade standardele internaþionale doar dacã ar fi apãrutºi în ediþii ulterioare îmbunãtãþite, ceea ce însã nus-a întâmplat, deºi în privinþa acestui gen depublicaþie cheia succesului este perfecþionarea de laediþie la ediþie. Nu mai ºtiu la cine am cititspirituala butadã potrivit cãreia lexicoanele suntcãrþile care ar trebui sã aparã, obligatoriu, direct încea de-a doua ediþie, revizuitã ºi adãugitã. Aºa este!

Domnul Dan Fornade ºi Editura DanwayPublications din Montreal („instituþie înfiinþatãpeste ocean din dorinþa de a contribui, dupãmodestele noastre puteri, la bunul nume de românîn lume” – citim în p. 10 a cãrþii pe care orecenzãm) au gãsit o rezolvare ingenioasã a acesteidileme. În colaborare cu Casa Cãrþii de ªtiinþã dinCluj, ei au scos „dicþionarul ilustrat” Personalitãþiclujene (1800–2007) într-un tiraj de probã, urmândca ediþia definitivã sã aparã dupã ce se vor fiprelucrat observaþiile critice ale primilor cititori, „deprobã” ºi ei. Oul lui Columb! Apreciind acestdemers, cred cã este datoria noastrã elementarã sãfelicitãm autorul ºi editura pentru aceastã soluþie ºisã ne implicãm cât mai mulþi, cât mai substanþial,în procesul de perfecþionare a lexiconului care vreasã fie, ºi chiar ar putea sã devinã, o oglindã demnãa Clujului modern ºi contemporan.

Nu mã îndoiesc cã o comisie academicãclujeanã ar putea sã întocmeascã o listã lungã apersonalitãþilor fãrã de care „dicþionarul” nu estereprezentativ, eventual ºi o alta, a persoanelorstrecurate nejustificat. Douã exemple eclatante: estecel puþin bizar sã-l gãsim printre „clujeni” pe VasilePârvan (fãrã o trimitere, în articol, la legãturile salecu urbea noastrã; cine i-ar cãuta datele în acestlexicon!), ºi sã nu gãsim aici numele lui AvramIancu, care a fost elev al actualului Liceu „Báthory”,apoi student la Cluj, iar ceva mai târziu, tot aici,observator al Dietei Transilvaniei din 1847; fãrãdoar ºi poate, în formarea personalitãþii sale depolitician, oraºul nostru a jucat un rol decisiv.

Nu pot sã nu remarc cã în cartea domnuluiFornade, la aliniatul „Afilieri”, la nimeni nu aparePartidul Comunist Român. Calitatea de om politicdin trecut este menþionatã numai la cei pe careprezentul i-a confirmat în opþiunile lor politice (unexemplu neaºteptat: pentru manifestãrile saleantifasciste ºi anticomuniste, ºi episcopul catolic

Áron Márton a primit aceastã încadrare), dar estetrecutã cu vederea la demnitarii regimului totalitarceauºist ºi preceauºist. Un exemplu concludent:botanistul academician István Péterfi, la un momentdat s-a numãrat printre primii oameni de stat aiRomâniei (vicepreºedinte al Consiliului de Stat),care conducea vizite de stat în China ºi alte þãriimportante. De ce sã nu afle posteritatea ºi de roluljucat în conducerea statului de democraþie popularãde marea chimistã a Clujului, Raluca Ripan?

Fãrã doar ºi poate, trebuie revizuitã încadrareaprofesionalã a subiecþilor. Bunãoarã, nu poþi sãcalifici un profesor universitar doctor docent,„conducãtor de doctorate în Chimie anorganicã”(oare de ce se scrie la Montreal Chimie cumajusculã?) drept „farmacist”! Este cazul distinsuluiom de ºtiinþã Ioan Grecu care, într-adevãr, a muncitîn viaþa lui lungã ºi fructuoasã ºi ca farmacist, darnu prin aceastã activitate lucrativã a devenit ocelebritate a Clujului! În general, la aceste încadrãriprofesionale din antetul articolelor biografice, carteaevitã menþionarea calitãþii de profesor universitar,ceea ce este o stratagemã editorialã cel puþindiscutabilã în cazul unui oraº care se mândreºte a fiunul universitar. Rãmânând la cazul menþionat,cred cã încadrarea ar fi trebuit sã fie „chimist,profesor universitar, farmacist”. Este poate ºi maidureros faptul cã în paginile cãrþii nu am gãsit niciun nume de profesor din învãþãmântulpreuniversitar. Personal, mã îndoiesc cã nu am fiavut ºi noi sau cã nu am avea ºi azi profesori deliceu excepþionali, dotaþi cu har, creatori remarcabilide viitoare generaþii de celebritãþi.

Dupã aceste observaþii mai generale, trec lagrupul socio-profesional din care fac parte ºi eu: lamuzicieni. Coordonarea a decis sã admitã 70 denume. Nu discut cadrul impus, doar remarc cã aº fiputut sã propun ºi 100 de nume mai reprezentativedecât acela al doamnei Sava Brudaºcu-Negrean, pecare o rog respectuos sã mã scuze pentru cã încãnu am auzit de domnia sa. Din 1819, Clujul semândreºte cu instituþii muzicale moderne,competitive pe plan european, or, nici una dintrepersonalitãþile de vazã ale acestora, dinainteageneraþiei lui Gheorghe Dima, nu este consemnatãîn volum. Nu sunt consemnaþi nici unii dintre eroii

Francisc László

Un nou dicþionar al clujeniloropinii

2255




epocali ai perioadelor mai apropiate ca, bunãoarã,Dorin Pop, creatorul ºcolii româneºti moderne dedirijat coral din Transilvania, sau István Nagy, carepoate fi considerat un omolog al sãu în istoria mairecentã a miºcãrii corale la maghiarii dinTransilvania. (Existã un liceu de muzicã care îipoartã numele!) Dintre cei în viaþã, omitereadomnului prof. univ. dr. Adrian Pop, profesorconducãtor de doctorate, compozitor multiplupremiat, membru al Consiliului UniuniiCompozitorilor ºi Muzicologilor din România, fostdirector al Filarmonicii, este chiar o insultã, iaromiterea domnului Mihai Guttman, fost profesor ºidirector al Liceului de Muzicã „Sigismund Toduþã”,carismaticul educator al zeci de promoþii demuzicieni, care îi sunt ºi îi rãmân recunoscãtori,dirijorul unui numãr însemnat de importante primeaudiþii absolute de muzicã româneascã, denotã openibilã lipsã de informare. În ceea ce priveºtecategoria „etnografi-folcloriºti”, ea a primit 10articole, dintre care douã au fost dedicate unoretnomuzicologi, István Almási ºi Ileana Szenik.Numai atât? Adicã Júlia Szeg?, directoareaîntemeietoare a Institutului de Folclor din Cluj, ºiJános Jagamas, Ioan R. Nicola ºi Traian Mârza nusunt folcloriºti lexicografiabili?

Unele articole se terminã cu sentinþe globaleasupra lexicografiatului, tipãrite cu litere bold, degenul „A participat la înfiinþarea Clinicii deGinecologie II din Cluj (1952)” sau „S-a numãratprintre fondatorii Institutului de Istorie ºi Limbã alUniversitãþii din Cernãuþi”, care, datoritã efectuluivizual al literelor îngroºate, atrag nu numai privirea,ci ºi atenþia, reducând dintr-odatã opera, reflectatãmai sus într-o mulþime de date biografice ºi titluri,la câte o unicã componentã a ei, ºi care sunt de-adreptul penibile mai ales când colporteazãinformaþii second hand de tipul „Consideratã (!)una dintre stelele baletului românesc”. Aºa ceva nuse scrie într-o „carte de ºtiinþã”, decât, eventual, în

cazuri în care autorul vrea sã contrazicã o apreciereperimatã („considerat de contemporani o falã aliteraturii, azi un scriitor fãrã cititori”, sau invers:„deºi considerat în epoca sa doar un boemextravagant, exegeza contemporanã îl socoteºteprintre pionierii modernitãþii”)! ªi minunata meaprofesoarã de la Liceul de Muzicã din anii 1951-54,angajatã de directorul Guttman dupã ce a fost datãafarã din Conservator din motive politice, AnaVoileanu-Nicoarã, este redusã, în ultimã analizã, labanala „Consideratã (de cine?) ca prima marepianistã româncã interpretã a lucrãrilor lui Bach”.Eu, care am cunoscut-o, am admirat-o ºi îi datorezrecunoºtinþã pânã la moarte, o consider opersonalitate de o complexitate copleºitoare:muzicianã de o pilduitoare culturã literarã,filosoficã ºi teologicã, un model de ardelenitateveritabilã (vorbea aproape la perfecþie româna,maghiara ºi germana, traducea Ady în româneºte ºiBlaga în germanã), om de omenie în regimuri încare trãdarea idealurilor umaniste a fost rãsplãtitãcu avantaje ºi chiar decoraþii. Nu-l cânta peSchumann mai puþin perfect decât pe Bach! Sãevidenþiezi din aceastã bogãþie a personalitãþii osingurã „consideraþie” anonimã este un sacrilegiu.Acest caz ar fi deja suficient pentru a-l sfãtui pedomnul Fornade, cu respect, sã scoatã imediat dinarticole aceste „rezumate” ale creaþieipersonalitãþilor, pe care a crezut cã le evidenþiazãprin ele. Dar existã ºi un motiv mai temeinic.Majoritatea lexicografiaþilor nu se „bucurã” deasemenea calificãri scrise cu bold, ceea ce, fãcândimpresia cã ei sunt mai puþin merituoºi, creeazã osituaþie de inechitate printre subiecþi.

În ceea ce priveºte redactarea articolelor,sesizãm inconsecvenþe ce se cer imediat remediate.

Bunãoarã, la unii se indicã adresa poºtalã,telefonul ºi e-mailul, ca în publicaþiile de tip „Who’sWho?”, la alþi contemporani, nu. Motivul acesteiinconsecvenþe este limpede. Autorul a vrut sã ne

ofere douã publicaþii într-una: atât un „Who’sWho?” al celebritãþilor locale de azi, cât ºi un„Dicþionar biografic” al celor trecuþi în eternitate,dar el nu a realizat cã cele douã demersurilexicografice ºi cele douã tipuri de articol diferãfundamental unul de celãlalt. Toate articolele de„Who’s Who?” (mã enerveazã ºi pe mine faptul cãîncã nu a apãrut un termen tehnic românesc,echivalent al acestuia!) ar fi trebuit sã conþinã ºidatele accesibilitãþii individului: adresa poºtalã,telefonul ºi e-mailul! Dacã l-aº fi cunoscut pe autorîn perioada când el lucra încã la proiectul acesteicãrþi, l-aº fi sfãtuit sã se mulþumeascã, deocamdatã,cu un „Who’s Who? în Cluj” impecabil, ºi sã-ºialcãtuiascã un colectiv de colaboratori, istorici localide profesie, care sã-i elaboreze, poate în alþi cinciani, un lexicon biografic al marilor clujeni dintrecut. Fixarea, în titlu, a jalonului cronologic„1800”, este arbitrarã ºi contraproductivã. Clujeniide azi au tot interesul sã se identifice ºi cu trecutulmai îndepãrtat al urbei lor, unde s-a nãscut regeleMatia I al Ungariei ºi întemeietorul religieimondiale unitariene, preotul Ferenc Dávid, unde auactivat tipografii Gáspár Heltai, Georg Hoffgreff ºiMiklós Misztótfalusi Kiss sau enciclopedistulcartezian János Apáczai Csere! A se vedea exemplulSibiului contemporan, care a reuºit sã-ºi depãºeascãcomplexele generate de trecutul, sã zicem,preromânesc al oraºului ºi a putut deveni, pentruun an, mândra capitalã culturalã a Europei!

Reveniþi în þarã dupã mulþi ani trãiþi în SUA,niºte prieteni s-au mirat bucuros urmãrindunele canale TV ºi constatînd

“agresivitatea” jurnaliºtilor români în faþapoliticienilor intervievaþi. Era timpulreferendumului din luna mai.“Aºa ceva nu maiexistã în America” spuneau ei. Într-adevãr, privindtalk-show-uri pe CNN ai în cel mai bun cazimpresia unei discrete subversivitãþi. E abiavizibilã “corporalitatea” distanþãrii dispreþuitoarela faimoºi “lupi ai sticlei”. Verbul e mereu al“corectitudinii patriotice” impuse dupã 11septembrie 2001, depãºind graniþele politeþeicircumstanþiale. Parþial, amicii se înºelau, cãcianaliºtilor de peste ocean nu le scapã fenomenulobedienþei nemaiîntîlnite a ziariºtilor faþã deadministraþie.

Douã lucrãri recenzate de The New YorkReview of Books: When the Press Fails: PoliticalPower and the New Media from Iraq to Katrina(Eºecul presei: Puterea politicã ºi noua Media dela Irak la Katrina) de W.Lance Bennett, Regina G.Lawrence ºi Steven Livingston (University ofChicago Press) iar apoi American Carnival:Journalism Under Siege in an Age of New Media(Carnavalul american: Jurnalismul sub asediu într-o vreme a Noii Media) de Neil Henry serezumã la discutarea motivelor ce-au dus – înobservaþia lor – la cvasi-ruina presei scrise din

Statele Unite, finalmente la pierderea respectuluipublic. Sã fie responsabili de aceastã evoluþieteleviziunea ºi internetul ? Autorii amintiþi nuîmpãrtãºesc aceastã opinie, argumentînd cã otemere nedoveditã peste decenii s-a ivit ºi laapariþia televiziunii.

Altele sunt cauzele. Printr-o abordaredeopotrivã cronologicã ºi tematicã ei pun înevidenþã aspecte ce-ar avea de ce stîrni reflecþianoile democraþii ale estului european. Dintreprimele dificultãþi cu care se confruntã presaamericanã ar fi trecerea/ predarea marilor ziare:The Wall Street Journal, Los Angeles Times, TheBaltimore Sun, The Miami Herald, Courier-Journal, etc, etc. din patrimoniul familieipatriarhilor fondatori în beneficiul unorcorporaþii. Proprietarii de altã datã au pierdutastfel noþiunea serviciului adus comunitãþii prininformarea corectã dar ºi provocarea reacþiilor.Profitul depãºeºte astfel imboldul originar aldatoriei faþã de societate, de interesele majore alepopulaþiei. De asemeni, tot profitul e cel caredicteazã forma ºi conþinutul foii tipãrite. Maipuþinã hîrtie, versiuni diminuate ale titlurilorcunoscute, mai puþini corespondenþi strãini.Ameninþate sunt ºi sanctuarele binecunoscute alepresei: The New York Times ºi The WashingtonPost, unde editorialele s-au cam “subþiat”, iarspectrul licitaþiilor îºi face simþitã prezenþa. Noua

precaritate favorizeazã astfel manipulareapropagandisticã a politiciii guvernamentale ºifinanciare. Adicã, istorisirea unei realitãþi paralele.Eºecul presei se referã explicit la criticaWashington-ului. La începutul rãzboiului cu Irakuls-au creat articole remarcabile. Au luat atunciatitudine persoane precum Jonathan Landay sauWarren Strobel ori John Walcott. Radioul a eludatscenariile oficiale fiind acuzat de raþiuniantipatriotice, indiferenþã faþã de viaþaamericanilor. Una peste alta, neo-conservatorii auacuzat în mod global presa de a fi mesageri falºiai negativitãþii. Presa scrisã, televiziunea, radioulfie se conformeazã, fie trec în alt registru alinformaþiei. Indiferenþa publicului din vremeaWatergate-ului lui Nixon, spartã cu greu deambiþia unui judecãtor, e azi doar coaja tare aunei nuci menitã sã protejeze siguranþa adormiriiîntru bunãstarea îndelung, adeseori ilegal cuceritãde urmaºii piratului Drake.

În timp ce presa se zbate între fiinþare ºi des-fiinþare, etica meseriei se preschimbã în rîsulazvîrlit în obrajii înpurpuraþi ai naivilor, cîntullebedei îmbãtrînite, demonstraþia ultimã atãvãlugului neîngrãdirii ºi nemãsurãrii profitului –din care s-au salvat þãrile scandinave - !-þinute lapedepsitoare platã ºi distanþã.

Ce ne aseamãnã ºi ne deosebeºte? La noipresa se agitã fãrã speranþã de rectificare amoravurilor. La americani, presa abia de se maicabreazã, publicul protesteazã, iar administraþia,ca pretutindeni, îºi vede de treaba ei…

Jurnalismul gripatMonica Gheþ

de la lume adunate

2266




Cine parcurge eseul lui Robert Kagan desprediferenþele tot mai abrupte dintreperspectivele americane ºi cele europene

despre putere în lumea de azi, încearcã o impresiede déjá vu. Ne-am obiºnuit sã privim Occidentulca fiind definitiv divizat, inconturnabil separatîntre europeni ºi americani. „Occidentalii” deodinioarã împãrtãºeau idealuri ºi credinþecomune, pe care le denunþã acum, în parte, ori întotalitate. Niciodatã, îndepãrtarea dintre Americaºi Europa nu a fost mai profundã, iar consecinþeleînstrãinãrii mai provocatoare. Realitateadezacordurilor eurotlantice s-a sedimentat, odatãcu rãzboiul din Irak, într-un „canion transatlantic”sãpat acolo unde odinioarã se întindea reliefulînalt al certitudinilor occidentale, ceea ceconfirmã nu numai cã America ºi Europa sunt deo parte ºi de alta a unei crevase politice, dar ºi cãun rapprochement între ele ar fi iluzoriu,nefezabil, inutil. Dizarmonia euro-atlanticã, gradulde vulnerabilitate ce afecteazã democraþiileliberale, precum ºi riscul unei explozii anarhicefãrã precedent care determinã evoluþiile majoreale lumii de azi, trebuie privite ca premize aleunitãþii Uniunii Europene. Ale posibilitãþilorextinderii ºi limitãrii ei, dar ºi ale „singurãtãþii”inconfortabile a Americii, care datoritã atributelorei de superputere, poate deveni destabilizatoare.

Se ºtie, coeziunea euroatlanticã nu a pututsupravieþui colapsului comunismului. Înprãbuºirea sa, Uniunea Sovieticã ºi-a antrenatpartenerul de balansoar hegemonic în saltul fãrãprecedent spre statutul de hiperputere. Disputeleintra-atlantice apãrute cu mult înaintea anilor1990, au fost date pe faþã în acel moment derãscruce. Niciodatã nu a apãrut mai convingãtorfaptul cã ceea ce era luat drept regulã pentrujocul politic global, consensul politic euro-atlantic,nu a fost decât strategia Statelelot Unite de a legaexistenþa pãcii în Europa de miza uneiconfruntãri suspendate, nicicând eludate: rãzboiulrece. Secretul machiavellian al americanilor evechi de când lumea. Dacã vrei pace, pregãteºte-tede rãzboi. Într-adevãr, ameninþarea rãzboiului afãcut posibilã pacea. Ar putea fi pacea Europei deazi garantul eludãrii rãzboiului, cel puþin pentruaceeaºi perioadã cât timp a durat rãzboiul rece?Cazul fostei Iugoslavii nu confirmã ipoteza. Ceeace ne spune cã dacã rãzboiul rece a încetat,urmãrile acestuia nu s-au evaporat. Iar dacã aºacum observã Kagan în densa sa scriere (Despreparadis ºi putere. America ºi Europa în nouaordine mondialã), Europa s-a demobilizat de lastarea de veghe, deoarece duºmanul tradiþional adispãrut, natura ºi posibilitatea confruntãrii nu s-au ºters, nici nu au diminuat. Nu am asistatdecât la o schimbare de ºtafetã a ameninþãrilor deduratã medie ºi lungã, cu o tacticã a terorii. Înlocul unei presiuni ideologice relativ cunoscute,lumea europeanã se confruntã cu unfundamentalism politico-religios nu doar persuasivci ºi agresiv. Sã fie numai America de vinã? Sã fiedoar Europa culpabilã ?

Simptomatic, amintirile despre anotimpulidilic al coeziunii euro-atlantice sunt evocatepreponderent de partea americanã. Ea e ceaafectatã nu atât de amnezia voluntarã aeuropenilor privind ameninþãrile (trecute) alerãzboiului rece, ori ale celor prezente aleterorismului, cât mai cu seamã de faptul cã

europenii nu înþeleg sã crediteze modelul ameri-can, socotit aventurist, intervenþionist, imperialist.Europenii sunt de pe Venus, se spune, americaniide pe Marte. De aceea, se crede cã nu se maiînþeleg. Americanii sunt „cow-boy”, europenii„barmani”. Duelurile se petrec doar între cow-boy, sub privirile înspãimântate ori admirative alebarmanilor. Europenii subtili, hipercultivaþi,negociatori înnãscuþi, au beneficiat de „paradisul”pãcii, în timp ce americanii s-au expus pericolelor,cufundându-se tot mai adânc în mlaºtinahobbesianã a puterii. Imaginea Americii plãteºteun preþ fãrã precedent: statutul ei unic continuãsã atragã criticile cele mai corozive, deºi parado-xal, concomitent, ºi cei mai mulþi emigranþi. Viaþaîn liberalism nu se aseamãnã deloc cu paradisuleuropean în care experienþele social-democraþieietatiste sunt sinonime cu bunãstarea ºi siguranþa.Dar standardele performanþei în cele mai multedomenii, ca de altfel, prerogativele puterii globale,rãmân dincolo de ocean.

Pentru europeni, observã Kagan, lumea artrebui sã decidã asupra a douã tipuri deameninþãri: cea a terorismului global sau cea ahegemoniei americane. Faptul cã modelulcivilizaþional american este privit ca o„ameninþare” de cãtre numeroºi lideri ºiintelectuali europeni, demonstreazã cã, pe lângãnoul tip de fundamentalism, cel al anti-americanismului, popular ºi monden totdeodatã,alimentat de vechi izvoare socialist-anarhice,europenii interpreteazã cu totul altfel temelefilosofiei binelui comun ale comunitãþii mondiale.Deosebirile dintre fundamentele religioase alecelor douã continente, ale interpretãrii ideii deuniversalitate, de la pacea kantianã la ideea deistorie ºi advenirea în destinul naþiunilor, ori la

accentul pus pe rolul societãþii civile ºi individ,evoluþiile tehno-ºtiinþei, nu în ultimul rândsimbolismul mentalitãþilor, ori stilul în careoamenii celor douã lumi cred cã îºi pot împlini„fericirea” cotidianã, aratã cã, (deocamdatã) existãdouã feluri de pariuri cu viitorul.

Europenii pariazã cu pacea, oarecum de uniisinguri, relativizând nu ideea de conflict, cirealitatea imanentã a acestuia. Ideeafundamentalã a Uniunii Europene cã totul poatefi negociat, ºi cã persuasiunea unei diplomaþii apãcii ºi respectarea reglementãrilor de dreptinternaþional este de preferat intervenþiei militare,strategiilor de prevenþie ºi mai ales pre-empþie, nupoate fi decât cuceritoare. Ea rãmâne însãinarticulatã, de aceea riscantã, atât din punctul devedere al sustenanþei militare, cât ºi al politiciiexterne comune (vezi eºecul Constituþieieuropene). Un asemenea pariu nu poate ficâºtigãtor, devreme ce vechiul partener mai stãîncã de veghe la frontiera democraþiei curegimurile totalitare, ori, caz fatal, s-a puteaîntâmpla ca el sã fie chiar agresorul, precumodinioarã, în negocierile cu Germania nazistã, orimai recent, ca în cazul crizei fostei Iugoslavii.

La rândul lor, americanii nu pot pariadeocamdatã decât cu ei înºiºi. Europapostmodernã contestã puterea „unipolarã”,prioritãþile economice ºi culturale ale Americii,ierarhiile stabilite în funcþie de interese între„prieteni” ºi „duºmani”. Pariul american e unpariu care mizeazã pe existenþa conflictului,tranºarea rapidã a acestuia de partea celui carepoate efectiv sã impunã pacea cea mai stabilã.Dacã forþa excede capacitatea de empatieculturalã a Americii, fiind un element desiguranþã evidentã pentru dominaþia ei, ea nupoate asigura transplantului democratic, oriundear fi acesta, longevitatea doritã. Pariurileeuropenilor ºi americanilor cu viitorul suntdeocamdatã solitare. Puterea unora provoacã înmod fatal neîncrederea sau teama altora. Întrerestaurarea legitimitãþii de altãdatã a hegemonuluiamerican ºi asigurarea autonomiei totale aUniunii Europene, ambele imposibile, nimeni nupariazã deocamdatã pe o cale de mijloc.

Puterea ca un pariu solitar

rezonanþe

Marius Jucan

În «Confesiune» (p. 7-13) dl. Ioan Bugilan(Religia geto-dacilor a fost întruchipatãmonoteist iconografic, Ed. Mirton, Timiºoara,

2000) face o radiografie a etapelor în care s-aapropiat de disciplina istoricã. Decisiv se pare cã afost mediul în care a crescut, tatãl sãu fiind înperioada interbelicã ºi imediat dupã rãzboi (1929-1952) intendentul Muzeului Banatului. Contactul înadolescenþã cu arheologi importanþi ca profesorulMarius Moga ºi participarea la perieghezearheologice a deºteptat în tânãrul Ioan Bugilandragostea pentru istoria veche a acestui spaþiu. Lamaturitate, într-o ieºire pe teren, a descoperitîntâmplãtor fragmente ceramice «de facturã dacicã».Autorul ne mãrturiseºte:

«Aceasta a fost clipa, ..., acesta a fost momentulîn care acea afecþiune mocnitã pentru cioburile ºiobiectele antice sã se reaprindã în imagini trecute,iar acum aievea prezente (sic !) (...). ºi, cum adesease întâmplã cu marile iubiri, flacãra odatã aprinsã,nu a mai putut fi stinsã (p. 10-11)».

Contactele cu lumea arheologicã i-au oferitocazia sã-ºi exprime opiniile, primite însã curezerve. Autorul însuºi era conºtient de iminenþarãspunsurilor negative, evazive sau ironice dinpartea specialiºtilor, «mai cu seamã cã începutulcercetãrii pleca de la Dacia preistoricã» a lui N. Densuºianu (p. 12).

Descoperirea «senzaþionalã» a autorului trebuianeapãrat împãrtãºitã lumii pentru a nu adânci «înbeznã existenþa CULTURII MICRO-MEGALITICECU REPREZENTARE ANTROPOMORFÃ, respectiva capului uman pe pãmântul vechii Dacii». Trecândpeste imposibilitatea semanticã «micro-megalitic»,trebuie sã explicãm de la bun început în ce constãdescoperirea d-lui Ioan Bugilan. ªi domnia sa este,în fond, un «cititor în pietre», dar nu cautã statuimegalitice în Carpaþi ca N. Densuºianu, sfincºi saupiramide pelasge, ci chipuri de zei daci ca poetulIon Gheorghe.

Anexele acestui prim capitol sunt un program alunei sesiuni de comunicãri a Muzeului Banatuluidin anul 1973 ºi manuscrisul unei scrisori expediatãîn 1989 de profesorul I. H. Criºan. În ciudarefuzului specialistului de a vedea, în pietrelearãtate de autor, chipurile zeilor «geto-daci»,

dl. Ioan Bugilan nu va renunþa la propriile idei,materializate ºi în aceastã carte.

Profesorul clujean îi scria d-lui Bugilan în 25 mai1989: (p. 16-17)

«Din tot sufletul regret cã nu pot fi de acord cãacele pietre ar reprezenta altceva decât sînt. Dacã aºspune aº minþi ºi pentru nimic în lume n-o fac (...).De data asta aº fi fost bucuros sã-þi împãrtãºescopinia mai ales cã þii aºa de mult la ea (...). Cîtdespre ambiguitatea rãspunsului meu, cred cã num-ai înþeles. El a fost categoric ºi þi-o repet ºi înscris (oricîtã neplãcere îmi face): pietrele pe care mile-ai arãtat, dupã opinia mea, nu sînt prelucrate demîna omului ºi mai puþin (cu excepþia eventual arondelului de alabastru) au de-a face cu reprezentãricultuale ale geto-dacilor. Cît despre greutatearecunoaºterii, te înºeli, mi-ar fi fost uºor ºi aº fifãcut-o cu dragã inimã dacã aº fi avut cel mai firavsuport. Dar, nu este.»

Tot în aceste anexe apare coperta unei «broºuriomagial-comemorative», publicate la 80 de ani de lamoartea lui N. Densuºianu: «Megaliþii cureprezentãri antropomorfe din Carpaþi nu maiconstituie o enigmã», publicatã la Timiºoara în anul1990.

În subcapitolul «Percepþii false ºi înscrisurineavenite» autorul polemizeazã cu cei, care înopinia sa, îl denigraserã pe N. Densuºianu. Ideeaprincipalã a d-lui Ioan Bugilan îºi are izvorul tocmaiîn Dacia preistoricã. Acolo N. Densuºianu a emisipoteza cã «reprezentarea megaliticã antropomorfã»de pe vârful Omu îl reprezintã pe Saturn sau cã unpicior uriaº al lui Hercule apare la Bãile Herculane.Apãrându-l pe N Densuºianu, contra istoricilortãinuitori ai adevãrului, I. Bugilan cautã sã-ºilegitimeze propriile idei. Referindu-se la reeditareaDaciei preistorice în 1986, considerã cã afirmaþia luiManole Neagoe (autorul studiului introductiv laaceastã a doua ediþie), anume cã reeditarea estemenitã sã dezvãluie izvorul teoriilor fantezistegustate de diletanþi, este «preþul republicãrii». Înanii de revenire a tracomaniei, etnicismelor ºiprotocronismelor ca reflex cultural al naþional –comunismului s-au revalorizat ºi ideile conþinute înDacia preistoricã. Dar, victime eterne, mitografiiidentificã ºi în «revoluþia culturalã» a anilor ’80, o

revoluþie „de semn invers”, o revoluþie „susþinutã încea mai mare parte imoral de cãtre nomenclaturaculturnicilor vremii, dominant ostilã scrierii istorico-mitologice Dacia preistoricã ºi autorului acesteiaNicolae Densuºianu” (p. 30).

În capitolul care repetã titlul lucrãrii (p. 37-61),dupã câteva reflecþii pasagere pe marginea caracte-rului predominant rural al populaþiei vechii Dacii,autorul ne introduce în miezul problemei (p. 39):

„Acestei populaþii rurale geto-dacice îi aparþinecredinþa nealteratã cosmogonicã ºi patriarhalãmiticã întruchipatã ºi exprimatã prin pieseminiaturale cap uman, din piatrã” (sic)”.

Nici provenienþa acestor „piese” nu îldeconcerteazã pe autor: anume, piese izolate„descoperite fortuit în afara aºezãrilor propriu-zise”,de pildã în „albia majorã a râului Nera” (p. 40). Înopinia sa prezenþa acestor chipuri miniaturale „capuman” de piatrã reflectã o credinþã care nu poate fiseparatã de megaliþii cu reprezentarea „capuluiuman” din Carpaþi (p. 41-43). Nu numai pietreleînfãþiºeazã chipuri umane, ci ºi ceramica: pe douãfragmente ceramice de la Ursad (com. ªoimi, jud.Bihor) autorul vede „machete a unor reprezentãrimegalitice antropomorfe” (fig. 3-4, unde ochiulneiniþiatului nu vede decât denivelãri). Urmeazã unrepertoriu parþial al „plasticii megaliticeantropomorfe” de pe teritoriul României, repertoriuunde este introdus Sfinxul din Bucegi, stâncileBabele, autorul exprimându-ºi regretul cã aceastã„culturã megaliticã antropomorfã reprezentatã prinforma chipului uman de pe pãmântul vechii Dacii,..., lipseºte astãzi din catalogul reprezentãrilormegalitice ale lumii” (p. 46). De ce oare? ne putemîntreba.

Pentru elucidarea misterului „capului uman” dinpiatrã autorul face o incursiune în aria culturilorpreistorice, regãsind capete de piatrã la GuraBaciului, jud. Cluj (neolitic), Ibãneºti, com.Alexandru Vlahuþã, jud. Vaslui (epoca bronzului)sau Elisava în Clisura Dunãrii. (p. 59). Pentruinterpretarea acestor capete de piatrã autorulapeleazã la metafizicã ºi considerã cã: „Simbolulcap uman din piatrã, prin aceastã formulareiconograficã a Realitãþii absolute devine al vieþiiintuite ca realitate cu puteri de credinþã întruchipatãºi prin aceasta mijlocitor de exprimare sugestivã înaceastã relaþie pãmântean – uranicã” (sic). Orice o fiînsemnând asta!

2277




corecþii

“Micromegaliþii”Sorin Nemeti

Te poþi lipsi de televiziune, presã scrisã,internet ca de orice simboluri ale civilizaþiei,fãrã sã te muþi în pãdure. Mai ales în

concediu e bine sã renunþi la dependenþa maladivãde informaþie. Nu stricã sã iei o micã pauzã. Dacãpoþi. Dar poþi?

Am încercat la Haga. Mi-am zis cã Hagarãmâne tot Haga fãrã simbolul ei: barza. Nu ceacare aduce copii, ci aceea care a fost aleasã sãreprezinte oraºul. La fel: Olanda, în august, fãrãlalele, e tot Olanda, cu alte flori, desigur. Aºa cãturismul civilizat, chiar fãrã televizor, rãmâne totcivilizat, ce mai tura-vura. Mai ales aici.

Dar… ca sã aflu ce vreme va fi a doua zi pentrua merge la plajã în Scheveningen, mi s-a lipit de

degete o publicaþie strict informativã, numitã Dag,un fel de Ziua de la noi, dar mai sobrã. Dag e uncompus terminal care intrã în fiecare din zilele sãp-tãmânii. Le-am învãþat ºi eu dupã aceastã publicaþie:maandag, dinsdag, woensdag, donderdag, vrijdag,zaterdag ºi zondag. ªi atâta mi-a fost cã imediat amaflat despre inundaþiile din Bangladesh, moarteacelor doi titani ai cinematografului, IngmarBergman ºi Michelangelo Antonioni, despreprãbuºirea unui pod în Minnesota ºi aºa maideparte. Buletin meteo mi-a trebuit, moarte ºi deza-stre am primit. Adicã am fost conectat numaidecâtla salba de ºtiri a lumii înºirate pe prima paginã. ªiasta într-un loc unde catastrofele par a se fi ºtersdin memoria oamenilor. Dar senzaþionalul e hrana

zilnicã a presei de pretutindeni ºi consumatorii oînfulecã pe orice meridian cu plãcere sporitã.

Bangladeshul þine prima paginã douã zile. Treisferturi din populaþia þãrii a fost refugiatã din caleapuhoaielor. Oamenii îºi transportã acoperiºurilecaselor distruse cu braþele sau pe bãrci. E limpedecã Bangladeshul nu e o destinaþie turisticã. E un iadunde nu ar merge nimeni.

Inundaþiile din Bangladesh ocupã un loc impor-tant în presa olandezã în aceste zile. La fel deimportant ca ziua în care în sfârºit s-a putut facebaie ca lumea. Despre seceta din România nu sesuflã un cuvânt. România nu intereseazã nici subaspect climatic. În schimb îmi atrage atenþia într-oaltã publicaþie plinã de reclame, publicitatea fãcutãcultivãrii canabisului chiar ºi pe balcon. E clar calumina zilei: Olanda fãrã lalele e tot Olanda, dar cuprodusele obþinute din aceastã plantã plãpândã.

Olanda fãrã lalelezapp-media

Adrian Þion

2288




Ca ºi morala sacului cu bani, despre care nepovestea, cu inegalabila-i înþelepciune,Vladimir Ilici, mecenatul are o îndelungatã

istorie. N-aº îndrãzni sã zic cam tot atât câtistoria umanitãþii fiindcã nu am certitudinea cã arfi existat subsidii tribale pentru “frescele” de laAltamira. Însã, oricum, binecuvântatul obicei nudãinuie de azi de ieri.

De câteva bune milenii, oameni cu dare demânã dar ºi cu dare de minte ori bãrbaþi de stat,pentru care statul nu se confundã doar cu statulîn fruntea bucatelor iar mãreþia cu dimensiuneamachiaverlâcurilor ºi strãlucirea togii, au înlesnit,din prea plinul lor, pãmânteana existenþã a celorbolnavi de eternitate, a neostoiþilor de frumuseþealumii, a cerºetorilor de duh ºi vãzduh.

Unii dorindu-ºi doar daurita oglindã care sã lefacã, dacã nu statura mai înaltã, cel puþin boiulmai semeþ. Fiindcã, nu-i aºa?, cine plãteºte,comandã! Alþii, puþini, înþelegând cã pot atinge ºiei cerul agãþaþi de pulpana veºmântului înmuiat înmântuit azur. Însã numai câþiva doar din ispitade a fi pãrtaºi, fie ºi ca spectatori privilegiaþi, lamiracolul facerii lumii ºi de a se bucura deindescriptibila luminã a acelui miracol.

Înþelepciunea se însoþeºte rareori cu mãreþia;cu mãreþia în proiecþia ei butaforicã, în mascaradasocio-istoricã pe care aceasta o întovãrãºeºte ºi cucare se însoþeºte de când lumea. Grandoarea eieste umilinþa. Fastul ei, modestia. Când umiliþaeste regalã, înþelepciunea nu mai este a cugetului,ci a sufletului. Când modestia e imperialã,înþelepciunea îngenuncheazã în faþa harului.

Scriam cândva despre Diogene ºi Alexandu celMare. Despre filosoful cel cu «proaste obiceiuri»,

precum vorbirea despre adevãr, despre simplitate,despre logicã sau despre libertate, ºi cuceritorullumii care ºi el, elev al lui Aristotel fiind dar, maiales, Alexandru cel Mare, a avut prostul neobiceiregal de a se umili în faþa adevãrului ºi modestiade a se da în lãturi din calea luminii.

Umilinþa ºi modestia imperiale sunt rare,atunci când drumul lor nu duce la Canossa. Celeadevãrate. Mult mai rare decât înþelepciunea. Ceaadevãratã. Memoria mea a trebuit sã scormoneas-cã în cenuºa a aproape douã milenii pânã sã legede eternul miracol al creaþiei, printr-un penelînmuiat în mântuit azur, alte douã nume: Tiþianºi Carol Quintul. Celestul Tiþian, “zugravul” uneiVeneþii încã mireasã a mãrii, nu a propriuluicrepuscul. Carol Quintul, împãratul în al cãruiimperiu soarele nu apunea niciodatã, împãratulcare dupã patruzeci de ani de glorioasã domnie ºi-a pãrãsit scaunul de bunãvoie – oricât s-astrãduit, memoria mea n-a mai putut afla unasemenea gest.

Douã nume: Tiþian ºi Carol Quintul. ªivorbele de imperialã umilinþã: «Stãpânim atâteapãmânturi dar nu avem decâ un singur Tiþian»!

Pãmânturile le stãpânim. Nenumãrate. PeTiþian îl avem. Alãturi de noi. Împãrat al penelu-lui. Unicul. Aici. ªi în eternitate. O tempora!

Horia Bãdescu

ferestre

Tiþian

Stimate domnule preºedinte

Apocalipsa climatericã va schimba aspectulgeografic al pãmîntului dar ºi multe alteaspecte. Unii vor rezista, alþii ba. Va apare

o nouã vegetaþie ºi noi boli. Vom scãpa de unele,ne vom îmbogãþii cu altele. Oare ce aspect voravea pensionarii în noile condiþii? O întrebare detot rîsul.

Oltenia se va transforma într-un deºert. Se vorcultiva smochini ºi curmali ºi se vor creºteanimale specifice, de exemplu cãmile ºi struþi. Laãºtia din urmã, se pot numãra mult mai uºorouãle, cã-s mari ºi evidente. Abia aºtept sã-i vãdpe politicienii noºtri porniþi în propagandãelectoralã, pe spatele cocoºat al cãmilelor. Cu unaori douã cocoaºe, în funcþie de banii pe care-i arefiecare. Zîmbind ºi promiþînd, din mersul legãnat,ca pe valuri, al cãmilelor. Împãrþind sãracilor cîteo cana cu apã iar pensionarilor fructe de cactus.Cu þepi cu tot, ca sã li se umple limba ºi gîtlejulºi sã se mai împuþineze, naibii, cã-s mulþi ºiproduc necazuri ºi bãtãi de cap.

Acuma s-au mãrit pensiile. Cei cu pensii foarte

mici vor avea, pe viitor, pensii mici iar cei cupensii mari, vor avea pensii foarte mari. Nicimãcar o apocalipsã climatericã nu le va puteaegaliza. Ar fi chiar absurd. Cã nu toþi au lucrat lafel. Nici în aceleaºi condiþii. Nu toþi au fãcutaceleaºi studii. ªi aºa mai departe. Cum ar arãta oþarã, fie ea ºi europeeanã, în care sînt doar ºefi?

Vecinul meu de scarã e pensionat de multiºor,umblã destul de încovoiat, suflã destul de greu, înschimb a început sã vadã mai bine, aºa seîntîmplã la bãtrîneþe. E foarte optimist acum. Îmispunea, între douã gîfîieli, cã a auzit el (ori o ficitit, de auzit aude destul de rãu...) cã pensionariivor avea niºte avione speciale, cumpãrate doarpentru ei. Sã se plimbe deasupra patriei, eventualsã treacã chiar graniþa ºi sã vadã ºi alte þãri.Mãcar de la înãlþime. Ba, zicea el cuprins de-unoptimism înaripat, juvenil ºi infantil, vom aveapoate ºi un elicopter, pentru pensionarii maiîndrãzneþi, dornici de senzaþii tari. Eu aº fi înstare sã urc într-un elicopter, mie nu mi-e fricã. ªivom avea nu doar mijloace de transport aeriene,speciale. Vom avea ºi mijloace de transport peapã, e normal, cu un specialist în fruntea þãrii.Am auzit, continua el sã-mi explice pe casa

scãrilor, cã vom avea ºi bãrcuþe, bãrci pentru maimulte persoane, unele cu vîrslitori altele fãrã,pentru pensionarii care doresc a se menþine înformã fizicã. Vîslitul e foarte sãnãtos, dacã nu aiînvãþat sã vîsleºti în timpul vieþii active, mãcar lapensie sã ºtii ce-i aia. Aºa grijã vor avea de acumînainte de pensionari, sã se mai distreze ºi ei, capensionarii din þãrile foste capitaliste acumeuropeene cum sîntem ºi noi. Dupã o viaþã demuncã, nu stricã ºi puþinã bunãstare ºi distracþie.

Am aflat, nu de la el ci din surse mult maidemne de încredere, cã un individ s-a gîndit sã-iajute ºi el pe pensionari ºi sã înfiinþeze un partidal pensionarilor pentru drepturile cãrora el se valupta, precum un lup. Dupã ce, evident, va intraîn rîndul parlamentarilor. Individul respectiv nueste pensionar, e un isteþ, un ºmecher, care-ºidoreºte un scaun bun sub curul propriu, pe bazãde un nou partid. E momentul propice, a gînditel, sã-i mai trag un partid, condus ºi reprezentatde mine ºi... Au început vecinii sã batã puternicîn calorifer, semn cã aud ce scriu. O fi vreunuldintre ei neam cu respectivul isteþ? Mã grãbesc sãînchei ºi semnez: un om din þarã.

scrisori cãtre preºedinte

Scrisoarea a ºaisprezeceaRadu Þuculescu

2299




Pe vremuri (hei, hei, nu chiar pe când cudescãlecarea lui Mihai la Alba-Iulia!), existaîn Cluj o stradã numitã Amurg (notaþi: nu

«Amurgului», AAmurg). Întotdeauna mi-a plãcutacest nume de stradã; mi se pãrea ciudat, aparte,straniu, poetic, “punãtor pe gânduri”. Numele îmiplãcea, strada nu. Nici nu prea avea ce sã-þi placã.O stradã plinã de absenþe. Copleºitã de absenþe.Adicã, de ajungeai pe-acolo, puteai fi sigur cã nuvei întâlni pe nimeni (poate câte o gospodinã încapot, care trecea alãturi, la altã gospodinãîmbrãcatã în capotul ei, sau, potrivit anotimpului,în combinezon; cam atât). De prin curþi te mailãtra câte un câine care þinea sã se afle în treabã.Culmea (fireºte, depinde din ce sens o luai) stradaducea înspre... amurg. Nici dupã ce am aflat cãpe aceastã stradã a locuit (în gazdã) nevastã-mea,pe când nu era (nevastã-mea), dar era studentã.

Ce, naiba, puteai cãuta pe strada asta!?! Ni-mic. Nimic. Nu tu prãvãlii, nu tu o crâºmã, câtdespre firme, pe-atunci, nici vorbã. («Pe-atunci» =în urmã cu vreo, pardon, 30-40 de ani, adicãacum cam 1500 de zile; vã daþi seama? 36.000 deore! Minute? O mulþime.) Aºadar: ce puteai cãutape strada asta? Neamuri (nu era cazul meu),gagici ( n-am vãzut), frumuseþi arhitectonice (nicivorbã), umbra copacilor de pe trotuar (nu erau,nici trotuar nu prea era)... atunci, ce? Ori, în modobligatoriu (de pildã dacã erai poºtaº, miliþian sauexecutor judecãtoresc – iarãºi nu era cazul meu),ori de-a nebun (era cazul meu). Adicã, încerc sãexplic:

Atât de altcumva era strada asta încât demulte ori, de mmulte oori, m-am dus pe-acolo (ºi,zãu, aveam cam 1/3 din anii mei de astãzi) doarca sã pãºesc dinspre levant spre amurg, saudinspre amurg spre rãsãrit. Nu avea nici oimportanþã. Decât cã fie o luai dinspre actuala C.Brâncuºi, dupã care, cotind spre stânga, poposeaipe fosta Pata, drept pe pragul Mâþei moarte, fieplecai de la Mâþa moartã ºi, odatã plimbareaîncheiatã, ieºeai pe actuala Brâncuºi. Iar asta la cebun? Vã spun: dacã erai trist, necãjit, puteai, cudiscreþie, sã-þi rumegi necazul în absenþa oricãruipublic, privind cerul, norii ºi avînd grijã sã nu teîmpiedici de bolovanii caldarâmului. Te simþeaipoet, singur ºi pãrãsit de toatã lumea, care lume,oricum, nu fãcea doi bani. Dacã, dimpotrivã, eraifericit, puteai sã þopãi, sã râzi de unul singur înmijlocul strãzii, fãrã sã te temi cã cineva te vaîntrerupe ori te va judeca. Chiar dacã te vedeacineva (de dindãrãtul vreunei perdele), nimãnuinu-i pãsa de tine.

Ah, ce-i cu Mâþa moartã? Bunã întrebare. Eraun birt (demolat în urmã cu sfert de secol), ocrâºmã, pe un colþ de pe Pata. Pe colþul cu Albini(vã rog sã reþineþi cã este de scris cu un singur «i»deoarece nu este o stradã care sã aminteascãlumii numele producãtoarei de miere, ci peSeptimiu Albini, care a fost cineva, adicã a fostmemorandist ºi ziarist – 1861-1919 – ziarist care apublicat la... Tribuna!). Tot despre Albini: undeva,pe la mijloc, e un atelier sã zicem ciudat, oricumneaºteptat. Clujean fiind, îmi pot permite (sper)

sã spun cã e un atelier «de clopuri faine» pentrudoamne (probabil tot faine). M-am uitat în mini-vitrinã ºi am rãmas cu pãrerea cã-s «faine». ªi, totpe Albini, mai la deal, sus în colþ, este o grãdiniþãîn locul fostului liceu nr.16, de unde nu demultieºea profesorul de mate Vizi, mare baschetbalistal Clujului ºi cam spaimã a elevilor dintr-un liceumaghiar de vizavi de Universitate. De ce ieºeaVizi de la grãdi? Deoarece, împreunã cu foºtii luicolegi, sãrbãtorise o “seamã” de ani de laterminarea ºcolii.

Primprejurul fostului meu Amurg, (astãziVeliciu) numai nume mari: Vasile Lupu, TacheIonescu, Axente Sever, Constantin Brâncoveanu,Aron Densuºianu, Madach Imre, pânã chiar ºiDostoievski care, prin voia unui anume primar, i-aînlocuit pe plugari ºi s-a alãturat (la 90º) cuulicioara destinatã hârleþului. Oricum, faptul cãDostoievski se continuã cu Muncitorilor nu parenepotrivit: nici el, scriitorul rus, n-a prea statchiar degeaba, nu? Desigur, precum spuneam,pãrãsindu-l pe Veliciu, luând-o spre... amurg, neîntâlnim cu Brâncuºi care aproape cã începe cunumãrul 23! De fapt, mai existã niºte blocuri, maila vale, dar nu ºtiu exact ce numãr are fiecare. Ceºtiu însã este cã în unul din aceste blocuri puteþigãsi... Fabrica de saltele italiene! ºi tot felul deprãvãlii, prãvãlioare ºi bãnci.

Ajungem pe Titulescu al nostru, cel de toatezilele. O luãm spre casã. Adicã eu, cãtre casa meacare, neîndoielnic este un apartament.

Nu pot uita acel Amurg de odinioarã.Amurg a amurgit. Pãstratã fie-i amintirea.

Amurgul pierdutTudor Ionescu

remember

Precum tot contemporanul „obosît”, ºiSebastian dormiteazã lângã o bere StelaArtois: a privit destul ºi citit eticheta pe care

scrie cum cã acest soi de bere a fost preparat,iniþial, de un tip pe care îl chema... SebastienArtois! Ar fi fost ceva sã-l fi moºtenit el pe mareleberar, s-ar fi putut alege mãcar cu viaþa dinreclamele aºa de izbutite ale celebrei firme! Cumnu s-a întâmplat aºa, uite cã stã în „salonulpentru fumãtori”, la o amãrâtã de sticlã de bere,înconjurat de tot felul de tipi, unii aducând amuncitori obosiþi de plictis ºi lehamite, alþii ainfractori în cãutare de clienþi ºi oportunitãþi sigurinsalubre. Pe un perete al încãperii este atârnatun televizor, la care se uitã, fascinat, feciorul de labar, aflat în tricou negru, pe care scrie doar„Avram” (o fi o trimitere la „crãiºorul munþilor”)tuns la chelie, dar cu o ºuviþã subþire, împletitãcãtre umãrul stâng ºi cercei de aur. Dupã ce abutonat frenetic, tânãrul a lãsat sã delectezemuºteriii din sala fumãtorilor soliºtii postului„Etno”; ruleazã melodii cântate/rostite de soliºticare mai de care cu meºe artistice ºi dinþi aurii,înflorat costumaþi, toþi cu mâinile artistic arãtatepe la brâurile tricolore: curgerea/scurgerea defiguri nu tocmai simpatice e întreruptã de ivirea

unei cântãreþe chiar uluitoare pentru Sebastian:blonda Ciuculete interpreteazã melodia „Eu suntbombonica ta”! În cântec, vesel „bombonica” îlvesteºte pe amorezul aferent cã n-are ce cãuta pealte fondante ºi îl asigurã melodios cã e destul câtoferã ea, se saturã negreºit, poate cã pânã lamarginea unui diabet cinstit. Prestaþia dameiCiuculete, cea pe post de „bombonicã” fanatã ºiaiurea exaltatã, îl face pe Sebastian sã vadã, pur ºisimplu, secvenþe din propria copilãrie, cu fetesperioase ºi cuminþi, temãtoare de ochii lumii:cum a fost cu Irina, într-o searã, dupã ce au fostla film, la proiecþia de la cãminul cultural, aaºteptat-o la o punte, prima de la intrarea în sat:ºi fata a venit, ºi el s-a apucat sã-i cotrobãie pesub bluza de culoare verzie, ºi n-a mai continuat,pentru cã puntea se miºca cu scârþâituri dese ºisonore, ºi biata lui Irinucã a invocat numele altuibãiat care o curta asiduu, un lungan nesuferit dinsat, unul care o urmãrea peste tot, l-a rugat sã sepotoleascã, nu era exclus ca feciorul sã fie ascunsdupã tufele care mãrgineau capetele punþii; deºi îlardeau toate pãrþile corpului, a ascultat fata, ºi-ascos mâinile de sub bluza ei ºi, repede, a condus-o acasã, mereu privind în urmã, sã vadã dacã nucumva îi urmãreºte lunganul paparazzi rural. A

fost cât pe ce sã aibã ºi Sebastian parte de„bombonica” lui, dar i s-a fãcut fricã de bãnuitulpaparazzi local. Berea iniþial preparatã deSebastien Artois s-a terminat, a fost bunã, ºi-aîncheiat cântarea ºi madam Ciuculete-„bombonica”, s-a fãcut vremea retragerii ladomiciliu, prea e cald ºi prea tare vorbesc ei careurmãresc clienþii privitori la cântãreþii cu meºe ºibrâu tricolor.

Cluj, 21 iulie 2007

epiderma de bazalt

Bombonica, eternitatea ºipaparazzi

Mihai Dragolea

3300




Afost nevoie sã treacã aproape patru secoleca în literatura englezã sã se iveascã unnou scriitor cu numele de Shakespeare. De

data asta este vorba de Nicholas Shakespeare,deºi printre cele câteva prenume ale autorului senumãrã ºi William. Spre deosebire de ilustrul sãutiz, Nicholas Shakespeare este în primul rândprozator, textul dramatic tentându-l doar în formaunor scenarii de televiziune. Apariþia unui nouroman semnat de Nicholas Shakespeare, TheSecrets of the Sea (recenzat în The DailyTelegraph), constituie un bun pretext ca sã-iinformãm pe scurt pe cititorii noºtri despre acestautor, desemnat “unul dintre cei mai buni tineriromancieri britanici” în ancheta revistei Grantadin 1993. Nãscut la Worcester, în 1957, el ºi-apetrecut, ca fiu de diplomat, copilãria ºi tinereþeaîn Orientul Îndepãrtat ºi în America de Sud.Dupã ce ºi-a luat licenþa la Cambridge, a lucrat cajurnalist (pentru The Daily Telegraph între 1988-1991) ºi om de televiziune. În 1999 a publicat omult lãudatã biografie a excentricului cãlãtor ºiscriitor Bruce Chatwin. Tot biografia l-a tentat ºiîn domeniul televiziunii, el scriind scenariul ºinarând un serial BBC despre actorul ºi scriitorulDirk Bogarde. Cele mai apreciate romane ale luiNicholas Shakespeare sunt The Vision of ElenaSlives (1989), The High Flyer (1993), The DancerUpstairs (1995), Snowleg (2004) ºi The Secrets ofthe Sea (2007). The Vision of Elena Silves acâºtigat Somerset Maugham Award ºi Betty TraskAward, The Dancer Upstairs (dupã care s-a turnatºi un thriller regizat de Joihn Malkovich) a fostpremiat de American Library Association, iarpentru documentarul Bogarde Shakespeare aprimit premiul BAFTA. În The Dancer Upstairs –care, conform comentatorului lui The SundayTelegraph, combinã calitãþile lui Joseph Conradcu ale lui John Le Carré – Nicholas deapãnã opoveste de iubire, aventuri ºi trãdare într-un statamerican aflat în preajma revoluþiei, Peru (þarã încare, de altfel, este plasatã ºi acþiunea romanuluiThe Vision of Elena Slives). The Dancer Upstairsse inspirã dintr-unul dintre momentele maitensionate ale biografiei autorului, care a cãlãtorit,în 1996, în Peru pentru a-i lua un interviuliderului miºcãrii maoiste Sendero Luminoso,Abimael Guzmán. În versiunea ficþionalizatã, unziarist strãin se întâlneºte, întâmplãtor, cu ofiþerulde poliþie care l-a capturat pe teroristul Ezequiel ºipovestea hãituirii ºi prinderii acestuia, care n-afost relatatã niciodatã (ofiþerul se ascunde, deteamã cã va plãti cu viaþa) începe sã se contureze,într-o manierã ce aminteºte de cartea lui GrahamGreene Puterea ºi gloria. În Snowleg, un romanpolitic, un adolescent britanic, Peter Hithersay,descoperã accidental cã tatãl sãu nu este afabilulgentleman englez cu care este cãsãtoritã mama sa,ci un dizident din Germania de Est, pentru scurtãvreme amant al mamei în anii ºaizeci. Dorind sã-ºi cunoascã trecutul, Peter pleacã la Leipzig,mânat de dorinþa de a afla ceva – orice – despreadevãratul sãu pãrinte. În Germania, seîndrãgosteºte de o fatã pe care o porecleºteSnowleg; ea, neputându-se acomoda cu modul deviaþã socialist, îi cere s-o scoatã din þarã. Peterrefuzã, fãrã sã ºtie nici el de ce, ba mai mult, opãrãseºte. Timp de douãzeci de ani va fi obsedatde aceastã greºealã, iar dupã unificarea celor douãGermanii se întoarce în þara lui Snowleg,încercând, zadarnic, sã dea de urma fostei iubite.

Cãutarea lui Snowleg e trama narativã cea maiinteresantã a romanului, dar marea lui calitateeste modul în care evocã paranoia ºi pauperitateamaterialã ºi spiritulã a fostei RDG. Cãutãrilespirituale ºi politice ale protagoniºtilor sunt iscusitîmpletite cu realitãþile dure ale politicii totalitare.O carte frumos scrisã, informatã, sensibilã, despredictatele iubirii ºi ale politicii. În Secrets of theSea eroul, Alex Dove, adolescent, este trimis dinTasmania în Anglia dupã moartea pãrinþilor într-un accident de circulaþie. Dupã doisprezece ani,trebuie sã se întoarcã în Australia pentru areglementa problemele de succesiune. Întâlnireacu o tânãrã femeie, a cãrei viaþã a fost deasemenea marcatã de tragedie, îl determinã sãrãmânã pe insulã; cei doi se cãsãtoresc ºi Alexeste, treptat, absorbit de viaþa socialã dinamicã,uneori comicã, din Tasmania. Cronicarii cred cãNicholas Shakespeare combinã realismul magic cuunele caracteristici tipice ale prozei britanice:interesul pentru social ºi ironia, precum ºi odeosebitã ºtiinþã a creerii suspansului. El este deobicei plasat în rândurile “romancierilor exotici”ca Bruce Chatwin, Malcolm Lowry, GrahamGreene sau Lawrence Durrell.

O lecturã ce se anunþã deosebit deinteresantã este a cãrþii Oscar Wilde and theCandlelight Murders (Oscar Wilde ºi crimele de lalumina lumânãrii) de Gyles Brandreth, publicatãde editura britanicã John Murray. În The SundayTelegraph, autorul povesteºte cum s-a nãscutideea acestui thriller erudit. La un an ºi jumãtatedupã ce terminase de scris o biografie comunã aPrinþului de Wales ºi a Ducesei de Cornwall,reprezentantul unei mari edituri i-a oferit luiBrandreth un onorariu de 5000.000 lire sterlinepentru o biografie a Prinþesei Diana. Dupã oscurtã deliberare, scriitorul a refuzat, din motivulcã “dacã vrei sã scrii o carte despre cineva,

trebuie sã fii pregãtit sã trãieºti luni de zile cupersoana respectivã. Trebuie sã-þi fie dragã. Oîntâlnisem pe Diana ºi-mi plãcuse de ea, dar n-aºfi putut trãi un an din scurta mea viaþãinsinuându-mã în a ei. Aºa cã, pentru mai puþinibani, dar cu mai multã satisfacþie, am scris unroman despre Oscar Wilde”. Dupã ce face unscurt istoric al îndelungatei sale pasiuni pentruOscar Wilde (despre care îi povestise multeîntâmplãri un fost prieten al scriitorului irlandez,

John Badley, fondatorul ºcolii Bedales urmatã deGyles Brandreth), autorul îºi descrie romanul drepto enigmã victorianã, în care Wilde este distribuitîn rolul de detectiv. Speculaþia pe care o avanseazãBrandreth este cã e posibil ca Wilde sã-i fi servitlui Sir Arthur Conan Doyle drept model pentrupersonajul Mycroft Holmes, fratele strãlucitor dedeºtept, gras ºi indolent al lui Sherlock. De fapt,Arthur Conan Doyle ºi Oscar Wilde erau prieteni.Fãcuserã cunoºtinþã la hotelul Langham dinPortland Place, unde fuseserã invitaþi de un editoramerican, J. M. Stoddart, care avea sã publice adoua povestire cu Sherlock Holmes a lui ConanDoyle, The Sign of Four, ºi romanul lui WildeThe Picture of Dorian Gray. Dupã o searãminunatã în care Wilde, în formã excelentã, i-aîncântat pe cei doi (Conan Doyle: “A fost o searãde aur pentru mine”), ambii scriitori au devenitmembri ai unei societãþi de dezbateri, ClubulSocrates. La patru ani dupã întîlnirea cu Wilde,Conan Doyle le-a prezentat cititorilor pe fratelemai vârstnic al lui Sherlock Holmes, în povestireaThe Greek Interpreter (Interpretul grec), tot înambianþa unui club de dezbateri, numit, de dataasta, Diogene. Brandreth îºi aminteºte de oobservaþie a lui Badley: “Oscar Wilde era opersoanã inteligentã, sclipitor ºi amuzant, cumaniere perfecte. Astãzi, din cauza întemniþãrii ºia dezonorãrii, este perceput exclusiv drept ofigurã tragicã. Dar nu aºa trebuie sã dãinuiascã înmemoria noastrã. L-am cunoscut bine. Era un omvesel.” Aceastã faþã a scriitorului irlandez,împreunã cu capacitatea sa de a gândi riguros ºide a face deducþii logice, în spiritul fraþilorHolmes, este ceea ce încearcã Gyles Brandreth sãprezinte în povestea detectivisticã victorianã, încare Wilde, cu ºapca lui Sherlock Holmes pe capºi cu luleaua acestuia în gurã, încearcã, în ceþoasaLondrã, “metropola asasinã”, sã rezolve o enigmãde tip clasic. “Gãsesc cã Wilde ºi crimele suntcompatibili, afirmã autorul. Nu spunea el odatã:‘Nimic nu-þi ridicã spiritul mai mult decât omoarte neaºteptatã’?” Romanul lui GylesBrandreth se înscrie într-o serie destul desubstanþialã deja, în care personalitãþi literarecunoscute devin protagoniºtii unor întâmplãripalpitante, ilustratã de romane ca Arthur &George de Julian Barnes sau The Dante Club allui Matthew Pearl.

flash-meridian

Un nou ShakespeareIng. Licu Stavri

Vara jazzisticã lisboetã e dominatã de douãfestivaluri, oarecum antagonice din punctde vedere al concepþiei impresariale: pe de-o

parte Jazz num Dia de Verão, produs de DuarteMendonça la Estoril (sofisticata staþiune maritimãsituatã între capitala portughezã ºi OceanulAtlantic); pe de alta, Jazz em Agosto – coordonatde Rui Neves la Fundaþia Gulbenkian dinLisabona. Dacã primul e orientat quasi-exclusivspre mainstream-ul de sorginte americanã, cel de-al doilea promoveazã – cu un similar exclusivism– tendinþele avangardiste ce apropie jazzul decâmpul atât de larg (ºi non-comercial) al muziciicontemporane. Primul e dominat dereprezentanþii aºa-numitului curent neo-bop, pecând Neves persevereazã în a cultiva corifei aiimprovizaþiei jazzistice duse la extrem. Din punctde vedere al valorii intrinseci, ambele reuniuni sesitueazã la vârf. Ca opþiune esteticã, e clar cãMendonça îºi asumã un “reacþionarism” cu încãdestulã prizã la public, iar Neves se situeazã peversantul opus. Aº zice cã ambii sunt de admiratpentru tenacitatea cu care reuºesc sã promovezejazz de calitate, însã intransigenþa gusturilor lorfrizeazã uneori intoleranþa ºi opacitatea (credeþi-mã: nu gândesc aºa dintr’un oportunism…diplomatic, derivat din efemera mea posturã dedirector al I.C.R. Lisabona, ci pentru cã urmãrescde mult timp dezvoltãrile genului în aceastã þarã).

Datoritã lipsei de spaþiu, de timp, cât ºi uneiextenuãri cronice, mã voi limita în cele ceurmeazã doar la câteva aspecte referitoare laediþia 2007 a festivalului Jazz em Agosto (iniþiatîn 1984 ºi condus din 1985 de cãtre Rui Neves).În data de 3 august 2007 am asistat la concertulinaugural, susþinut de cãtre trei personalitãþiistorice ale jazzului inovativ de peste Ocean:pianistul Muhal Richard Abrams – nãscut laChicago în 1930, co-fondator al AACM(Association for the Advancement of CreativeMusicians) – considerat azi drept pãrinte al aceleicongregaþii dedicate producþiei de muzicãoriginalã într’un spirit colectiv. Abrams rãmâne ofigurã centralã în definirea unei mari varietãþi deprocese inovative privind integrarea compoziþiei,improvizaþiei ºi actului interpretativ. Apoi, RoscoeMitchell, nãscut la Chicago în 1940 –

poliinstrumentist (sax alto, sax sopran, flaut,piculinã, percuþie), co-fondator al faimosului ArtEnsemble of Chicago (cu care concertase deja, înformula originarã, la Jazz em Agosto ediþia 1987).În fine, George Lewis (n. în 1952, tot la Chicago)– trombonist, compozitor, conceptualist alelectronicii în jazz, descoperitor de noidimensiuni ale interacþiunii dintre electronicã ºiacusticã.

Mãrturisesc cã pentru mine jazzul e, din ce înce mai mult, un fapt de viaþã, un moderatorexistenþial. Am mers la acest concert, în primulrând, dintr’o obligaþie faþã de mine însumi: ceitrei muzicieni în cauzã erau dintre aceia care îmimodelaserã propria viziune despre muzicã ºi artãtimp de decenii. Nu-mi puteam permite luxul dea rata întânirea cu ei, tocmai acum când evoluaupe o scenã la câþiva paºi de Institutul CulturalRomân din Lisabona, ºi când ºansele de a-i maivedea vreodatã live erau în curs de diminuare.

Din punctul de vedere al mãiestriei înutilizarea limbajului muzicii improvizatecontemporane, aº zice cã Abrams, Mitchell &Lewis au cântat ireproºabil. Fiecare în partetezaurizeazã un arsenal de procedee tehnicedintre cele mai insolite, provocatoare,convingãtoare. Învolburãrile sonore stârnite peclaviaturã de venerabilul Richard Muhal paradeseori o variantã mai “vãtuitã” a exasperantelorfugi-fãrã-fine în care obiºnuieºte sã se scufundeCecil Taylor. Numai cã, spre deosebire de acestadin urmã, Abrams þine la mare preþ ºi tãcerea,fãrã de care sunetul nu-ºi poate valida întregulpotenþial de frumuseþi. De altfel, el declaraîntr’un recent interviu acordat revistei Signal toNoise: “Sunetul în sine precede ceea ce gândimdrept muzicã. [...] Când facem muzicã, neorganizãm în aºa fel, încât sã producem oanumitã idee de sunet. Iar dupã mulþi ani deabordare a sunetului, ajungem la un punct în carene apropiem de sunetul în sine.” La rândul sãu,George Lewis preciza, referitor la creaþiile,întotdeauna spontane, ale trio-ului: “Deschidereanu e o practicã, ci o posibilitate. Nu e necesardecât ca fiecare sã îºi aducã propria experienþã, sãse concentreze asupra a ceea ce îi stã la îndemânãºi e pregãtit sã evalueze, spre a gãsi soluþii, spre a

considera ideile sub multiple perspective ºi spre ale afirma din varii puncte de vedere.”

Dacã la nivel tehnic, conceptual ºi interactivlucrurile sunt bine rodate, poate cã tocmai aceastãsenzaþie de uºoarã rutinã manieristã mã împiedicãsã dau credit total demersului urmãrit pe viu însala mare a Fundaþiei Gulbenkian. Nenumãratelecontribuþii ale lui Abrams, Mitchell ºi Lewis laamplificarea expresivitãþii muzicale, îndeosebi prinaºa-numitele “procedee neconvenþionale”, sesuccedau într’o înºiruire (mai curând staticã!) deevenimente sonore, de unde tocmai spiritul deinovaþie imprevizibilã, chiar riscantã, parcã seevaporase. Amprenta de mare personalitate secitea pe fruntea fiecãruia în parte, dar produsulmuzical finit nu depãºea suma celor treiindividualitãþi. Paradoxal, intervenþiile pesintetizator ale lui Lewis creau impresiile cele maiproaspete, pe când intrumentele acusticedeveneau uneori alienante de atâta utilizaredincolo de domeniul melodic.

Dacã mai era necesarã încã o dovadã despreîmpletirea dintre acest domeniu al artei sunetelorºi întâmplãrile vieþii mele, iat-o: în primele faze deacomodare la acest spaþiu sonor – cam prin anii1970 – un rol esenþial l-a jucat pentru mineamicul Ioan Muºlea, care nu ezita sã-mi oferespre copiere, din invidiata-i colecþie de albume pevinil, capodoperele jazzului de avangardã al acelorani. Generosul personaj era cunoscut, în mediileculturii înalte din Cluj ºi din România, subapelativul Pi. Conform propriilor sale explicaþii,porecla nu i se trãgea de la studiile de inginerie(legate, inevitabil, de domeniul matematicilor,precum însãºi soþia sa – admirata noastrãprofesoarã de ºtiinþe exacte din anii de liceu, PuiaMuºlea), ci de la o abreviere a vocabulei copilul.Ei bine, muzicienii cãrora le dãruisem cu patrudecenii în urmã admiraþia noastrã (cei enumeraþimai sus, ca ºi Art Ensemble of Chicago, HenryThreadgill, Braxton, Wadada Leo Smith, TheRevolutionary Ensemble º.a.) îºi editeazã astãzialbumele, unde credeþi? – la casa de discuri PI –Recordings! Ca ºi cum cineva ar fi avutcunoºtinþã de totala implicare a lui Pi Muºlea înopera de diseminare a muzicilor de acest tip ºi arfi vrut sã-i lege numele, întru eternitate, defenomenul în cauzã. Pentru mine, asemeneacoincidenþe sunt generatoare de inefabilerememorãri ºi semnificaþii.

3311




Recuperare târzie la Jazz em Agosto

Virgil Mihaiu

muzica

Muhal Richard Abrams

I. EEmblema ““Live EEarth”. Oricât ar pãrea deciudat, spectacolul-performance, susþinut în 8 iulie(Bucureºti, Romexpo) sub titulatura Vocea LedZeppelin, Robert Plant And The StrangeSensation a avut foarte puþine în comun cusound-ul Led Zeppelin, în ciuda faptului cã aufost interpretate ºapte dintre cele mai cunoscutecompoziþii ale legendarului grup.

Mai mult decât atât, intersecþia lui RobertPlant, aflat în plin turneu european, cu emblema“Live Earth” pe teritoriul României a scos laivealã, în mod cu totul surprinzãtor, o întreagãevoluþie artisticã înspre ultima emblemã a creaþieisale: “al cincilea simbol” (“Mighty RReAArranger”).Un prim sens al acestei parafraze dupã FourSymbols (albumul fãrã nume din 1971) este chiaracela al unui statement artistic împotriva încãlziriiglobale, manifest ale cãrui puternice rezonanþepot fi identificate atât în ideologia ºi în esteticamuzicalã a lui Robert Plant, cât ºi în amploareade ordin planetar a Concertului “Live Earth”,desfãºurat pe ºapte continente ºi a cãrui originese aflã în campania SAVE OUR SELVES (SOS)?,iniþiatã pe 15 februarie 2007 (California ScienceLos Angeles) de cãtre Al Gore, Kevin Wall,Cameron Diaz ºi Pharrell Williams.

În România, evenimentul a fost organizat decãtre Fun Time Production ºi a constat întransmisia integralã, timp de 24 de ore (perioada7-8 iulie) a concertelor susþinute de câteva dintrecele mai cunoscute nume ale muzicii rockautohtone: Phoenix, Iris, Holograf, Compact,Direcþia 5 sau Voltaj.

II. EEmblema RRobert PPlant. Au existataproximativ patru “simboluri” stilistice înpermanenþã revizitate de Robert Plant ºi LedZeppelin: linia hard & heavy (compoziþii precumCommunication BBreakdown, WWhole LLotta LLove,Heartbreaker, IImmigrant SSong, BBlack DDog, IIn TTheLight ssau TTrampled UUnder FFoot), linia blues (YouShook MMe, II CCan’t QQuit YYou BBaby, SSince II’veBeen LLoving YYou, TTea FFor OOne, HHats OOff TTo(Roy) HHarper, GGallows PPole, II’m GGonna CCrawletc )), linia country (Gallows PPole, BBron-YY-AAurStomp, OOver TThe HHills AAnd FFar AAway, HHot DDogºi chiar The RRain SSong) ºi linia orchestral-orientalã, cu o construcþie foarte atent elaboratã(Friends, FFour SSticks, TThe RRain SSong, NNo QQuarter,In TThe LLight, KKashmir sau Achilles LLast SStand).Desigur, Led Zeppelin nu erau singuri pe scenahard & heavy a rock-ului britanic. Deep PPurple(In RRock-11970, MMachine HHead-11972), UUriah HHeep(Look AAt YYourself-11971), BBlack SSabbath ((Paranoid-1970, MMaster OOf RReality-11971), NNazareth ((Hair OOfThe DDog-11971) ºi Jethro TTull ((Aqualong-11971)dãdeau incitante definiþii alternative ale hard rock-ului.

Însã, în vreme ce toþi aceºtia aderau mai multsau mai puþin la experimentele progresive foarteîn vogã la cea datã, Robert Plant ºi Led Zeppelininterogau însuºi conceptul de “fuziune”, carestãtea la baza rock-ului progresiv. Cu alte cuvinte,aceºtia testau însãºi capacitatea rock-ului de adepãºi bariere estetice stricte ºi de a evolua înforme variate în funcþie de reglarea dozajuluielementelor ritmice, melodice ºi de orchestraþieîmprumutate de la diferite curente ºi stiluri, înpofida celor patru “simboluri stilistice”identificate anterior.

În realitate, Led Zeppelin-ul realiza o foarteunitarã sintezã a genurilor muzicale amintite, iar

aceastã capacitate de sintezã îºi avea originea îndisponibilitatea inimitabilã de a aranja ºireorchestra (piesa Nobody’s FFault BBut MMine, depe albumul Presence, 1976, în urma unorsuccesive (re-)aranjãri, nu a mai pãstrat decâtversurile unei piese din 1920, semnatã de BlindWillie Johnson ).

Se contura astfel drumul pe care l-a urmatRobert Plant, în încercãrile sale de dupã 1982 dea se elibera de eticheta Led Zeppelin ºi de povaraunui stil inconfundabil. Acesta a fost drumulstrãbãtut cãtre ceea ce am numit “al cincileasimbol” (sub semnul “Mighty RReArranger”) .

Înaintea concertului din seara duminicii din 8iulie însã, toþi fanii se întrebau cum îl vor regãsipe Robert Plant dupã prima sa descindere înRomânia (1 martie 1998) împreunã cu JimmyPage, atunci când îºi promovau crepuscularulalbum Walking IInto CClarksdale, pe care îlprezentau în premiera mondialã tot la Bucureºti(Sala Polivalentã). Tricourile lor vorbeau de lasine: unii voiau sã redescopere prospeþimea dinLed ZZeppelin I, alþii doreau sa audã un hard &heavy marca Led ZZeppelin III, alþii erau pãtrunºide ezoterismul celor patru simboluri, însã cei maimulþi tânjeau sã descopere cã The SSong RRemainsThe SSame (titlul renumitului film ºi album-liveLed Zeppelin) rãmânea încã o realitate.

III. CConcertul: uun pperformance mminimalist.Taxi, care au deschis spectacolul lui Robert PPlant& TThe SStrange SSensation pãreau mai degrabã otrupã care acordeazã instrumentele ºi regleazãinstalaþia de sunet sau cel mult o trupa carerepetã ºi nu una care dã un concert. Prestaþiavocalã a lui Dan Teodorescu a fost mai multdecât modestã (tactica sa preferatã era sã sedepãrteze de microfon ori de câte ori îºi pierdeavocea sau efortul respirator era prea mare),spiritul sãu de glumã cazând adesea în gol: “Seîntâmplã lucruri incredibile. Omul a ajuns pelunã, Taxi a ajuns sã cânte în deschidere laRobert Plant. Poate cã peste câþiva ani Româniava ajunge o þarã normalã.” Aºa cã, atunci când nespunea cã sperã ca aplauzele sã fie sincere,probabil cã se gândea la morala de a fi încontinuu pregãtit, cãci nu se ºtie niciodatã cândun strãin te va evalua ºi nu te va judeca dupãmãsura ta, ci dupã mãsura sa.

Regia artisticã a celor douã ore de concert apresupus o scenografie subtilã. În spatele scenei,în locul ecranului a fost amplasatã o pânzã cumotive geometrice care, în lumina reflectoarelor,îºi modifica atât cromatica în tonuri de stacojiu,mov sau verde, cât ºi textura, pãrând micireliefuri care îºi schimbau permanent structuracromaticã. Din când în când, reglaje ale instalaþieide sonorizare ºi flash-uri stroboscopice învãluiaupublicul, care, realmente, pãrea încremenit,asemenea unei mulþimi de statui albe, atuncicând, la 21.40, s-a auzit deodatã Black DDog,varianta hard dance à la The PProdigy. Nimeni nuºtia dacã partea vocalã era cântatã din spatelescenei de Robert Plant sau dacã era pur ºi simpluo preînregistrare. La toate acestea se adãugau cincilampioane dispuse în forma literei “V”, carepulsau deasupra scenei, rãspândind o luminãmov-indigo. Toate acestea erau elemente ale unuispectacol-performance minimalist, din care a fãcutparte însãºi apariþia pe scenã a lui Robert Plant,atent pusã la punct, dar nu înaintea membrilorStrange Sensation : Justin Adams-chitarã lead,

Clive Deamer-tobe, John Baggott-keyboards &sintetizator, Skin Tyson-chitarã.

Robert Plant a apãrut, din spatele scenei, cumiºcãri leneºe, atent studiate, cu capul uºorplecat, cu un mers zig-zagat: se oferea în modevident admiraþiei generale.

Spectacolul a început cu un deconcertant ºiaproape irecognoscibil Win MMy TTrain FFare HHome(Dreamland-22002). În varianta de studio, schemaunui blues tradiþional fusese filtratã printr-untimbru vocal ºi o orchestraþie orientalã, dar înconcert s-a transformat într-o piesã hard-rock carea fãcut trecerea înspre Tin PPan VValley ((MightyReArranger-22005), un “hard-country” care abeneficiat în introducere de efectele de distorsiuneale chitarelor, urmate de o orchestraþie orientalã.Dacã pânã atunci, Plant oferise o veritabilãmostrã de virtuozitate ºi forþã, acum, dupã ometodã patentatã de el, a rupt canoanele fixe alegenului hard-rock adoptând o voce stãpânitã,venitã în descendenþa lui Rude WWorld ((Sixty SSixTo TTimbuktu-22003) ºi Yallah/The TTruth EExplodes(No QQuarter-11994). TTin PPan VValley e o piesãemblematicã pentru o nouã vârstã muzicalã, e opiesã în care, cu o “frazare” ritmatã a cântecului,Plant ne spune propria poveste: plin de ironie(“My peers may flirt with cabaret, some fake therebel yell/ (...) A cocktail clouded troubadourattempts to speak in tongues”) ºi de autoironie (“I live on former glory, so long ago and gone”),artistul cautã sã se detaºeze de o lume falsã ºidezorientatã ºi sã trãiascã la un alt nivel (“Me-I`m moving up to higher ground, I mustescape this hell”).

Dupã ce ºi-a exprimat bucuria de a fi revenitîn România, Plant a fãcut referire la experienþadin 1998, când a cântat cu “un prieten drag”(Jimmy Page). Apoi, în acelaºi spirit jovial, RobertPlant ne-a promis cã va cânta “piese noi, dar ºipiese nu chiar atât de noi, piese mai vechi, dedinaintea vremurilor”, ºi, zâmbind subþire, aadãugat: “Mã cam lasã memoria, nu-mi aducaminte când era asta.”

A urmat un Black DDog dedicat lui Tony Blair;Robert Plant a prezentat-o ca pe o piesã “about alittle animal too old to do his job”. A fost o piesãmagistral reorchestratã, în care interpretarea luiPlant accentua linia melodicã a hard rock-ului, iarchitarele de la Strange Sensation transpuneausunetul greu al chitarei lui Page în sound-ul unuiblues uºor, ritmat, aerisit. Takamba ((MightyReArranger-22005) a fost o piesã în care puteam

3322




“Live Earth“ 2007 Robert Plant, Marele Rearanjor

Dan-Octavian Breaz

Robert Plant

3333




regãsi atât dramatismul juvenil al unui Plant de peDazed AAnd CConfused, HHow MMany MMore TTimessau Since II`ve BBeen LLoving YYou, cât ºi tensiuneaacutã a hard rock-ului târziu, de tipul Burning UUp(Walking IInto CClarksdale-11998), piesã care a fostprezentatã ºi în show-ul din 1998 de la SalaPolivalentã. Friends, o piesã de pe Led ZZeppelinIII ((1970) a fost interpretatã în virtutea aceleiaºipreferinþe pentru nucleul dur al piesei, RobertPlant renunþând la orchestrãrile vocale de pealbumul anilor `70, pãstrând, în schimb, þesãturaacusticã finã ºi subliniind patosul oriental alpoveºtii despre eºecul în prietenie ºi despre oeticã a reciprocitãþii ºi altruismului. În Four SSticks(Led ZZeppelin IIV, 1971), interpretarea vocalã erasimilarã cu cea de pe No QQuarter, dar schemarepetitivã a chitarei electrice a fost amplificatãpânã la stilul heavy-metal al celei de-a douageneraþii a grupurilor hard rock (al cãror specificera utilizarea mãsurilor binare ºi abundenþaefectelor de chitarã), cu diferenþa cã aici solo-urileau fost temperate în favoarea partiturii orientale alui John Baggott. Aceasta a fost o reuºitã stilisticãdeplinã, în care fuziunea hard- heavy- oriental aconstituit o unitate deplinã. Slow DDancer(Pictures AAt EEleven, 11982) este unul dintre marilesuccese ale lui Robert Plant, în încercãrile post -Zeppelin ale acestuia de a se detaºa de peceteaformaþiei care l-a fãcut celebru. Aceastã piesãdemonstreazã pe deplin dinamismul intrinsec almuzicii orientale, care nu avea nevoie decât decâteva acorduri electrice pentru a se transformaîntr-o piesã incendiarã.

Spectacolul oferit de Robert PPlant && TTheStrange SSensation a reprezentat o sintezã unitarãa tuturor chipurilor muzicale ale lui Robert Plant,rearanjate în cu totul alte combinaþii decât lecunoºteam ºi aduse la zi prin sound-ul electronical trupei The SStrange SSensation, care propune unfel de world music, adicã o muzicã ce preiasound-ul diverselor culturi muzicale ale lumii ºi lereproduce într-un mod mai straniu decât ne-amaºtepta. Nu-i de mirare, aºadar, cã reinterpretareaunor piese precum Going TTo CCalifornia, BBabeI`m GGonna LLeave YYou, GGallows PPole, BBig LLovesau Manish BBoy ((o clasicã a blues-ului electric),ne-a produs, dupã cum ne-a promis Robert Plant,“a very strange, strange, strange...sensation”.

Aºa se face cã, deºi managerul lui RobertPlant i-a asigurat pe organizatori cã hiturile LedZeppelin vor predomina în concertul de laBucureºti, muzica oferitã a fost, de fapt, aceea aultimilor ani ai creaþiei legendarului vocalist.

IV AAl ccincilea ssimbol. Dupã cum remarcamanterior, conceptul de “fuziune” a fost acela carel-a preocupat pe Robert Plant în întreaga sacariera solo începutã în 1982. Dacã înainte,”Marele Aranjor” de la Led ZZeppelin aduceasurpriza prin revalorizarea blues-ului (Zep.I, III), acountry-blues-ului acustic (Zep. IIII, IIV, HHouses OOfThe HHoly), a filonului oriental (Zep.III, IIV,Phisical GGraffiti) ºi a hard rock-ului pe caresimultan îl crea ca gen ºi-l revaloriza prin fuziune(Zep.I, III, IIV, PPhisical GGraffiti, PPresence), acum s-atransformat în “Marele Re-Aranjor”. Aceasta parea fi ipostaza celui de-al “ cincilea simbol” alcreaþiei sale muzicale. Cu alte cuvinte, artistul “re-aranjeazã” ceea ce tot el a aranjat înainte. Astfel aajuns Robert Plant sã reformuleze schimbãrile pecare substanþa muzicalã a diverselor sale albumele-a încorporat. Dar acest lucru devine sinonim cua se “re-aranja” pe sine pentru o nouã deveniremuzicalã. Primul pas în aceastã direcþie a fostalbumul No QQuarter, în care ni se pare evident cãreorchestrarea este o strategie de creaþie pentruRobert Plant. Spre exemplu, conform propriilordeclaraþii, scopul pentru care a lucrat cu numeroºi

instrumentiºti egipteni, marocani ºi cu LondonMetropolitan Orchestra, a fost compunerea unorcântece noi pentru a ºti dacã, plecând de lavechea structurã a materialului Zeppelin, vorputea ajunge (împreunã cu Jimmy Page) nu lasimple reinterpretãri ale propriilor piese, ci la cutotul alte versiuni ale compoziþiilor din anii ‘70.Walking IInto CClarksdale a mers mai departe înacest sens, s-a trecut prin Dreamland ((2002),pentru a se ajunge la Mighty RReArranger, care emãrturia unei re-aranjãri totale. Aºa cã, dinpunctul nostru de vedere, Mighty RReArrangerjoacã rolul pe care Led ZZeppelin II l-a jucat în1968 (1969, în U.K.), dar pentru aceasta,fatalmente, Robert Plant trebuia sã rupãcolaborarea cu Jimmy Page. E momentul noiideveniri a lui Robert Plant, un moment în carenici o compoziþie nu mai este recognoscibilã într-una veche pe calea asocierilor, ci pe aceea adisocierilor. Astfel, Freedom FFries are ceva dinCandy SStore RRock ºi Rock’n’Roll, dar nu maiseamãnã cu acestea decât – eventual – prinrock’n’roll-ul originar care reprezintã liantulfuziunii. Tot astfel, The EEnchanter conþine cevadin spiritul Kashmir, dar ele rãmân totuºi creaþiicu totul distincte, care nu se continuã una pecealaltã. Din punct de vedere tehnic, în schimb,The EEnchanter împarte cu Tin PPan VValleyintersecþia cu Rude WWorld ºi Yallah (The TTruthExplodes).

V BBis ccu RRobert The EEnchanter A fost o tãcere îndelungatã care a cuprins, atât

la începutul, cât ºi la sfârºitul spectacolului, miilede spectatori veniþi în 8 iulie sã-l întâlneascã peRobert Plant. Aceastã atmosferã reprezintã unuldintre elementele definitorii ale spectacoleloroferite de acest adevãrat guru al rock-uluimondial, în a cãrui muzicã mulþi s-au obiºnuit sãîntrevadã aproape toate vârstele acestui genmuzical. Tãcerea aparent inexplicabilã care acuprins mulþimea mai ales la începutulspectacolului îºi aflã originea în fascinaþia pe careacest maestru de ceremonii o rãspândeºte.“Marele Rânduitor” (traducerea literalã a lui

Mighty ReArranger ) nu a uitat totuºi, ca alteformaþii, cã trãim în plinã crizã a unei lumi adezechilibrului climatic. De aceea dinperformance-ul sãu nu au lipsit nici inserþiile post-moderne, ca atunci când artistul þinea în faþamicrofonului, un casetofon pe care erauînregistrate mesaje legate de relativismul ºifragilitatea condiþiei umane.

La bis, Robert Plant a spus câteva cuvintedespre încãlzirea globalã ºi a interpretatsenzaþional douã piese de referinþã: TheEnchanter ººi WWhole LLotta LLove. TThe EEnchanter areadus printre noi acea fascinaþie misticã deinspiraþie orientalã. Tãcerea pe care o aminteamîºi are ca sursã deferenþa pe care o ai faþã de oexperienþã cvasi-religioasa. Deºi Plant nu i-arãspuns în vreun fel fanului care a strigat “Whereis Jimmy?” ºi nici celui care striga dupã StairwayTo HHeaven ºi deºi nici în ‘98 ºi nici acum nu aufost “scãri spre paradis”, prin fascinanteleincantaþii din The EEnchanter, Robert Plant le-a datun rãspuns tuturor acelora care mai aºteptau“scãri spre paradis”: “She’s lost in conversationwith the birds of the air/ She’s tradinginformation in a world without fear/ She’s fixingup a potion made of laughter and love/ And Iwill follow the enchanter on the road to thesun”.

În final, Whole LLotta LLove a fost singura piesãcântatã identic cu varianta sa iniþialã. RobertPlant ºi-a încântat publicul cu aceeaºi incredibilãvoce înaltã, penetrantã, nesfârºitã, cu aceeaºiinterpretare plinã de forþã, iar dezlãnþuirea sa ne-alãsat, în cele din urmã, pe toþi, într-o tãcereperplexã. La sfârºit, artistul a mai adãugat doaratât: “Mulþumesc. Ne vedem data viitoare. Dacãva mai fi o datã viitoare...”. Am fost întrebat cecred despre ceea ce am trãit la acest eveniment.Am rãspuns, la rându-mi, doar atât: “Nu erampregãtit pentru aºa ceva.” Acum n-aº mai putea sãadaug decât o parafrazã: “HHatss OOff TTo ((RRobert)The EEnchanter!”

3344




În Bãrbierul din Siberia de Nikita Mihalkov unsergent atroce se simte complexat cã nu ºtie cineera Mozart, de aceea îi obligã pe subalterni sã

repete: „Mi se fâlfâie de Mozart!”. Unul – orgoliosºi tenace – refuzã sã repete ºi poartã masca pefigurã zile în ºir, ca sã-ºi asume obstinaþia. ªi DaiSijie în Balzac ºi Micuþa Croitoreasã are o replicã aunui idiot: „Mozart se gândeºte întotdeauna laMao”.

În Bãrbierul din Siberia ea citeºte AnnaKarenina. În Insuportabila uºurãtate a fiinþei(Kundera), acelaºi roman de Tolstoi. ªi în Anna deNikita Mihalkov, aceeaºi Anna Karenina. Tot felulde obsesii, de colaþionãri. Unde vreau sã ajung? Laideea cã livrescul, cinefilia, viaþa nu mai cunoscfrontiere. Un melanj tandru, ciudat, inefabil. Parcãle caut cu lumânarea, dacã mã gândesc la ce mi s-aîntâmplat în Bretagne acum câþiva ani. Asta ca sãlimpezesc întrepãtrunderea dintre viaþã, film,literaturã. Am fost gãzduit (era Sãptãmâna culturiiromâneºti) la familia Durose. Yvon Durose eracãsãtorit cu Tania (rusoaicã). La ei se afla ºi mamaTaniei, venitã tocmai de la Moscova. ªi ce aflu? Cãprin 1975 Kurosawa filma Dersu Uzala (URSS /Japonia, 1975; sc. Akira Kurosawa, Yuri Nagibin; r.Akira Kurosawa; cu: Maksim Munzuk, YuriSolomin, Svetlana Danilcenko, Dmitri Korcikov)prin munþi. Acolo l-a întâlnit pe tatãl... Taniei.Kurosawa avea nevoie de un bãiat pentru rolulVova. ªi l-a ales pe fratele Taniei, pe Dima (Dmitri)Korcikov. Mama Taniei lãcrimeazã. Da, au filmulpe casetã, pot sã-l vãd. Mi l-au fãcut cadou. Maiexistã graniþe între ruºi, japonezi, viaþa mea ºi film?Kurosawa – îmi povesteºte Tania – i-a fãcut cadoului Dima o bicicletã, la sfârºitul filmãrilor. Adusãdin Japonia! Stârnind invidia vecinilor.

Mai apoi, Dima a studiat ºi a devenit actor. Amai jucat în câteva filme ºi... a murit într-unaccident. Vara trecutã familia Durose a trecut pe la

mine, aici în România.Revãd Dersu Uzala ca sã-mi amintesc de

întâmplãrile mele cinefile. Filmul a fost realizatdupã douã scrieri de cãlãtorie ale lui VladimirArseniev. Kurosawa a prelucrat acele rapoarte,lãsând în film (drept literaturã) câteva fraze servindde liant între capitole. Muzica lui Isaak Swartzfascineazã ºi creeazã atmosferã. Ilustraþiile muzicaleapar rar, deoarece Kurosawa preferã dialogulpãsãrilor, împletit cu vorbele focului, cu ºuierulvântului. Filmul acesta (un imn adus deopotrivãnaturii ºi prieteniei) mi se pare foarte diferit decelelalte filme ale lui Akira Kurosawa (Dodeskaden,Ran, Vise, Rapsodie în august, Rashômon, A trãi,Yojimbo, Cei ºapte samurai, Sanjûrô, Kegemushaetc.).

Kurosawa s-a nãscut în 1910, într-o familie decomercianþi, la Tokyo (moare în 1998). Fratele sãu(Heido) l-a determinat sã iubeascã literatura. Dupãsinuciderea lui Heido, Kurosawa devine asistentulcineastului Yamamoto, de la care învaþã toateaspectele profesiei. La 75 de ani, Kurosawarealizeazã Ran – o culme a temelor sale, amintindla început de Regele Lear (aici bãtrânul împarteaverea celor trei fii). Tema centralã a operei luiKurosawa este transmiterea valorilor ºi acunoºtinþelor de la taþi la fii, de la profesori la elevi.În Dersu Uzala asistãm însã la un mister pãstrat cusfinþenie. „Kanga” înseamnã spiritul naturii, care tepoate pedepsi dacã ai deranjat echilibrul sacru alnaturii. „Amba” e metafora spaimei. Dupã ce Dersua împuºcat un tigru, el se teme sã mai rãmânã întaiga ºi se refugiazã în casa cãpitanului. De lasãlbãticie la civilizaþie, însã Dersu moare încet într-un mediu pentru care n-are înclinaþie. Fiulcãpitanului (Vova) se apropie de Dersu, însã oraºulsufocã, îndepãrteazã... Dersu se va reîntoarce înmunte ºi va fi omorât în mod stupid, pentru opuºcã nouã (dãruitã de cãpitan).

...Suntem în 1907 în taiga, unde Dersu e „rege”.ºtie totul, conduce pe cãi sigure detaºamentul luiArseniev. „Omul e atât de mic în faþa imensitãþiinaturii” (noteazã Arseniev în jurnalul sãu, care stãla originea scenariului lui Kurosawa). Cucuvele,zgomot de foc, gheaþa, luna roºie, crivãþul, tablouriglaciale, trestii, peºti prãjiþi, bârne, tãceri, suspens...Corul nocturn, în jurul focului, anunþând: „Vulturcu aripi albastre, unde erai atunci?”. Mai încolo,într-o colibã, stã chinezul Li, refugiat acolo... de 40de ani (!), deoarece iubita l-a pãrãsit. Cândameninþã tigrul, Derzu îi vorbeºte: „N-ai destul loc?Noi ne vedem de drumul nostru, n-avem nimic cutine”. ªi tigrul, ascuns undeva, înþelege. Noaptea deAnul Nou rãmâne ca o realizare cinematograficãabsolut uluitoare. Trebuie vãzut filmul, aºa ceva nuse poate povesti. Poate cã niciodatã n-am auzit unasemenea dialog al pãsãrilor. Coloana sonorã eperfectã. Imaginea (Asakazu Nakay) evitã oriceprim-plan.

Mi-l imaginez pe tatãl Taniei, asistând la filmãri,printre cai, focuri, zãpezi. Îl vãd pe Dimabucurându-se de o bicicletã. Mai apoi, Tania secãsãtoreºte în Bretagne ºi, în fiecare varã, mergespre Moscova, sã-ºi viziteze mama, care – din cândîn când – revede filmul cu Dima. Kurosawa amurit, Dima la fel, chiar ºi Anna Karenina... ºitotuºi, CEVA rãmâne, nu? Arta, în perenitatea ei,nu salveazã ceva din viaþa noastrã de pulbere?

Eu, Tania ºi KurosawaAlexandru Jurcan

colaþionãri

Sunt convins cã am mai folosit, sper cã nuabuziv, expresia „eveniment cinematografic”comentând, în cadrul acestei rubrici, un film

sau altul. Acum, putem vorbi cu adevãrat despreun eveniment, în primul rând extraestetic, respectivdespre film rusesc, Clanul llupilor (Volkodav izroda serykh psov, Rusia, 2006; sc. ºi r.: NikolaiLebedev, dupã un roman de Maria Semyonovna;cu: Aleksandr Bukharov, Oksana Akinshina,Aleksandr Domogarov, Igor Petrenko). De ceeveniment? Pentru cã sunt, cred, mai mult de zeceani de când pe marile noastre ecrane nu a mairulat un film rusesc – cinematografia rusã, (mã rog,pânã în urmã cu aproape douã decenii ceasovieticã!), fiind una dintre cele mai puternice, maicorect spus una dintre cele mai bunecinematografii din lume. Bazat pe un romansemnat de Maria Semyonova, Clanul lupilor esteconceput în mod deliberat ca o replicã la Stãpânulinelelor. ªi avem, într-adevãr toate ingredientelenecesare: o poveste fantasticã, un erou eminamentepozitiv, personaje clar delimitate în bune ºi rele,vrãjitori, zei care decid sau influenþeazã destine, omisiune „de salvare” a omenirii, forþe fantastice –malefice ori nu –, efecte speciale de calitate ºi, nu

în ultimul rând, un buget pe mãsurã: pestedouãzeci de milioane de euro. Ceea ce rezultã esteun film frumos, o poveste atractivã pentru toatevârstele – un film mai puþin rusesc, dar trebuie sãþinem cont de faptul cã realizatorii nici nu ºi-aupropus aºa ceva. Ceea ce ni se propune este unfilm de aventuri, ºi cred cã acest obiectiv a fostatins din plin. Cu alte cuvinte, Clanul lupilor esteun film care meritã sã fie vãzut, nu doar ca osimplã curiozitate „postsovieticã”, ci pentru cãrealmente ne oferã douã ore de spectacolcinematografic de calitate.

Ruptura (Fracture, SUA, 2007: sc. Daniel Pyne,Glenn Gers; r. Gregory Hoblit; cu: AnthonyHopkins, Ryan Gosling, David Strathairn,Rosamund Pike, Embeth Davitz) este un filmbanal, deconcertant, lung, plicticos, anost ºi ceepitete mai vreþi sã adãugaþi dumneavoastrã...Ideea, nici mãcar originalã – aceea a unei crimeperfecte –, lasã de dorit din start: un bãrbat matur,citeºte bãtrân, Ted Crawford (Anthony Hopkins),are o soþie (prea) tânãrã, Jennifer (Embeth Davidz),pe care o ucide cu sânge rece când aflã (nimicsurprinzãtor, dealtfel), ca îl înºalã. Urmeazã,

previzibil, un proces, din care Ted iese cum nu sepoate mai bine, pãcãlind pe toatã lumea. Dar...urmeazã un final care se vrea surprinzãtor, darcare este doar banal. Un thriller de duzinã, siropos,pe alocuri, previzibil cel mai adesea, plicticos maitot timpul. Anthony Hopkins se autopastiºeazã,modelul (supãrãtor) „declarat” fiind HannibalLecter, cel din Tãcerea mieilor – sub aspectulinteligenþei, rafinamentului ºi al pretinsului sângerece al personajului. Pierdere de vreme!

Ioan-Pavel Azap

Forºpan

Anthony Hopkins în Ruptura

Akira Kurosawa

3355




Un dramaturg român spunea pe undeva:„Oamenii trãiesc iar la sfârºit cu asta sealeg...”

Ingmar Bergman a murit la cincizeci de ani dela premiera capodoperei sale Fragii sãlbatici. Anulacesta, în decembrie, se împlinesc exact ceicincizeci de ani. Apoi filmul va împlini 100, 200...Asta înseamnã cã nu va muri niciodatã. Creatorullui da. S-a stins într-un moment când mulþi îl ºtiamdemult plecat dintre noi. Surpriza a fost nu cãBergman a murit ci cã noi ºtiam cã acesta, – ca ºiAntonioni sau Kurosawa –, nemaifãcând filme, aplecat de mult la cele veºnice. Existã o jumãtate deadevãr. Un cineast important, dacã nu mai facefilme ce altceva poate sã mai facã? Kieslowski acrezut cã poate îngriji o grãdinã. Dar viaþa, sau maibine spus moartea, l-a contrazis. Un cineast caAntonioni nemaiputându-se miºca, vorbi sau auzi amai dat lumii câteva opere interesante. Bergman afãcut filme pânã aproape de dispariþia sa. Acumcinzeci de ani avea 39 de ani. În acel an 1957fãcuse douã filme importante: A ºaptea pecete ºiFragii sãlbatici. Iar în urmãtorii 50 de ani a lãsatlumii artistice zeci de titluri ale unor opere filmiceexemplare, teatrale ºi de televiziune.i

Woody Allen a spus cã dupã descoperireacinematografului Bergman a fost cea maiimportantã personalitate care a urmat acesteiinvenþii. Este considerat, pe bunã dreptate, cafãcând parte dintre marii cineaºti ai lumii, alãturide un Kurosawa, Fellini, Tarkowski, Wajda sauAntonioni.

Fragii sãlbatici este pelicula consideratã ca fiindcea mai specialã creaþie a lui Bergman. Acest filmeste o apariþie stranie în opera lui Bergman. Nu afost deloc anunþat prin filmele anterioare ºi nicicontinuat în vreun fel. La 39 de ani Bergmanrealizeazã un film autobiografic. El se vede lasenectute gândindu-se la moarte. Nu-mi aducaminte de vreun cineast care în plinã tinereþe ºirobusteþe creatoare sã se fi gândit la moarteii. IsaakBorg, un respectabil profesor ºi medic, esteinterpretat de celebrul regizor Victor Sjöström.Acesta este, alãturi de Stiller, cineastul care a puspractic bazele filmului suedez. Ca omagiu,Bergman îi dã lui Sjöström rolul principal dinFragii sãlbatici.. Prin urmare, Sjöström este ceea cela bãtrâneþe urma sã fie Bergman. Prin profesorulBorg, Bergman îºi vede propriul sãu destin. Punândfotografiile celor doi una lângã alta (cea a luiSjöström bãtrân ºi cea a lui Bergman în preajmavârstei de 90 de ani) ne frapeazã asemãnarea. Maiales privirea. O privire vie, iscoditoare. De oseninãtate tulburãtoare. Bergman s-a intuit perfect.La vârsta de 39 de ani Bergman ºtia ce se vaîntâmpla cu viaþa lui. ªi ºtia cã va avea coºmarurilegate de moarte. Singurul mod de a scãpa deaceste spaime este sã rãmânã ceva dupã ce tu nuvei mai fi. De exemplu o muncã extraordinarã decercetare în domeniul medicinii. Cazul profesoruluiIsaak Borg. Sau o giganticã operã artisticã. Estecazul regizorului Ingmar Bergmaniii. Poate cãsingura posibilitate de a scãpa de teroarea morþiieste chiar sã o vezi. Sã o întâlneºti. Sã întinzimâna cãtre ea ºi ea cãtre tine. Sã pactizezi cudoamna moarte încã din tinereþe, atunci când eapare cã este departe. Bergman îºi vede în 1957,

prin personajul profesorului Borg, propria samoarte ºi astfel o învinge.

La 39 de ani Bergman îºi începe acest film cuun vis. În secvenþa din pregeneric profesorul Borgse aflã la masa de lucru înconjurat de fotografii defamilie. Este searã. Din off se aude voceaprofesorului, care se prezintã. Îºi aranjeazã celecâteva file scrise. Intuim cã acestea conþin jurnalulsãu personal. Aflãm cã a doua zi va trebui sãajungã în oraºul Lund, acolo unde facultatea demedicinã îi va înmâna o disticþie. În secvenþaurmãtoare ni se prezintã visul straniu pe care Borgîl are în acea noapte. Viseazã cã se gãseºte pe ostradã pustie. Casele nu au geamuri ºi nici uºi.Acestea sunt ferecate cu scânduri ºi obloane. Ridicãprivirea ºi vede un ceas fãrã limbi. Pare un ochicare priveºte. Un ochi fãrã timp. Pe trotuar unbãrbat îmbrãcat în negru stã cu spatele la profesor.Borg face câþiva paºi înspre acesta. Îl atinge cumâna. Strãinul se întoarce. Nu are gurã. Nu areochi, nu are chip. Apoi se prãbuºeºte pe asfalt. Dincap îi curge sânge. De undeva se aud copite de cai.ªi de roþi obosite. În faþa bãtrânului apare un drictras de doi cai negri. Dricul poartã în pântecele luiun sicriu. Roata dricului se loveºte de stâlpul unuifelinar. Calul trage dar roata este mai departeblocatã. Un scârþâit sinistru lasã sã se vadãinteriorul sicriului. Roata cedeazã ºi din inerþie seîndreaptã primejdios spre profesor. Ca hipnotizatacesta se fereºte în ultima secundã. Roata se spargede zidul clãdiri. Dricul se înclinã iar sicriul alunecãpânã în faþa profesorului. Acesta se apleacãîmpietrit asupra cutiei. În ea îºi vede propriul chiplivid. Ochii mortului se deschid brusc iar mânaacestuia îl prinde strâns de hainã pe profesor. Borgîncearcã sã reziste dar chipul lui se apleacã din ceîn ce mai tare peste sicriu. Apoi totul intrã înneclar iar profesorul Borg se trezeºte. Este în patuldin dormitorul sãu. Totul se pare cã a fost un vis...Se ridicã speriat. Trage draperiile iar de afarã serevarsã în casã lumina dimineþii. Atunci sehotãrãºte. Spre disperarea menajerei sale nu va maipleca cu avionul. Va pleca cu maºina sa. Toateargumentele femeii sunt de prisos. Mai sunt pânãla suprema decernare paisprezece ore. Are timp sãajungã cu maºina. Cu siguranþã aceastã schimbaretrebuie înþeleasã din perspectiva visului avut. Iaraceeaºi înþelegere trebuie sã o dãm ºi secvenþei dincatedrala de la Lund.

Profesorul Borg pleacã la drum lung iar acestadevine un adevãrat labirint temporal în care fapteleimediate se împletesc straniu cu cele întâmplate cumult timp în urmã. Anumite regrete sunt tardivedin moment ce trecutul este intangibil. Nu maipoþi acþiona acolo iar aici în senectute este preatârziu. Deºi timp mai este... În fond profesorulBorg nu are decât 78 de aniiv. La o astfel de vârstãun pic de întârziere meritã. Dar aceastã întârziereva potenþa nesiguranþa. Spaima cã nu ai fãcut totce trebuia pe timpul vieþii poate fi mai mare decâtteroarea morþii. De-a lungul drumului, adevãratparcurs iniþiatic, îºi va retrãi propria viaþã ca într-ooglindã. De aceea nu se grãbeºte spre destinaþie.Spre maxima încununare. Sau spre sfârºit. Pentrucã Borg-Bergman ºtiu cã dupã aceasta nu va maiurma nimic. Sau va urma totul. Adicã mareleneant. O veºnicie care nu ar trebui sã semene cu

acel coºmar de la debutul filmului. Sã observãm mai îndeaproape secvenþa

decorãrii profesorului Borg în interiorul catedraleidin Lund.

Secvenþa se deschide pe faþada Facultãþii deMedicinã din Lund. De aici vor ieºi personalitãþilefacultãþii. Printre acestea, filmat într-un accentuatraccourci, se gãseºte Isaak Borg. În interiorulcatedralei are loc decernarea distincþiei. În timp cese aude textul în limba latinã se trag salve de tun.Clopotele bisericii încep sã batã. Vedem chipulîmpietrit al lui Borg. Pare cã nu se aflã acolo. Parecã nu realizeazã sau nu vrea sã realizezeimportantul eveniment al cãrui principalprotagonist este. Este vârful recunoaºterii urbeiacademice. Dar ºi palpabila senzaþie de gol cã dupãacest moment nu va mai urma nimic. Ca ºi cumnici pânã acum nu s-a întâmplat nimic. Iar atunciînþelegi chipul lui Sjöström. Este acelaºi chip, subforma unei imense mirãri, ca acela avut de el întimpul visului. Atunci, în vis, nu înþelege ce i seîntâmplã. Acum, chiar dacã în bãncile somptuaseicatedrale se gãseºte familia lui mândrã deeveniment, chipul profesorului pare sã spunã cãnici acum nu înþelege ce i se întâmplã. Starea trãitãeste de déjá vu..., iar spectatorul are la sfârºitulfilmului o senzaþie stranie. Pe de o parte existãteribilul gând dat de disperarea cã la capãtuldrumului, acolo de unde nu mai este nimic,suntem egali cu toþii, pe de altã parte existã, o datãcu finalul acestui film, un puternic sentiment desolidaritate, de fascinantã ºi pioasã serenitate.

În memoriile sale Bergman spune: „Îmiamintesc cum eram forþat sã stau în bisericãascultând slujbele plicticoase dar interiorul bisericiiera cu adevãrat foarte frumos. Compensam prinmuzica frumoasã ºi priveam fascinat cum luminastrãpungea ferestrele catedralei. Obiºnuiam sã stauîn apropierea orgii ºi când erau funeralii aveam ofascinantã priveliºte a întregului spaþiu ºi a întregiiprocesiuni cu sicriul ºi draperiile negre iar maitârziu puteam chiar sã vãd cum sicriul era coborâtîn groapã. Niciodatã nu mi-a fost fricã de acesteimagini. Pur ºi simplu eram fascinat...”

i Între 1938 ºi 2004, Ingmar Bergman a realizat 170 deproducþii teatrale, de televiziune ºi de radio. La acestea seadaugã 50 de filme de cinema. ii Poate doar cazul ieºit din comun al tânãrului regizorCirill Collard cu al sãu prim ºi ultim film Nopþi sãlbatice,în care personajul principal – interpretat de regizor –moare odatã ce moare ºi cineastul Ciril Collard. Un filmstraniu ºi unic în istoria filmului universal.iii Sesizãm o frapantã asemãnarea a iniþialelor celor douãnume.iv În momentul filmãrii Sjöström avea 74 de ani. Rolulscris special pentru el presupunea vârsta de 78 de ani.Sjöström va muri exact peste patru ani la vârstapersonajului din film.

45. Remember Ingmar Bergman

Marius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Vuietul neîntrerupt al bulevardelor aglomeratedin metropola ungarã te þine conectat la oinfuzie tumultuoasã de atmosferã densã,

îmbibatã în concret stradal, ce-i drept, o atmosferãviu pigmentatã în culoriile amiezii, interzicându-þipentru moment orice evadare în reverie.Semafoare, pietoni grãbiþi, maºini ce pornesc întrombã de la stopuri ºi dispar brusc din câmpultãu vizual. Magazine, localuri, forfotã temperatã,sporitã intermitent de un vânt tãios de martiecapricios ce vesteºte ploaia. Când sã mai admiriarhitectura austerã imperialã a clãdirilor atinse depatina vremii, cu tencuiala uºor înnegritã?Ancorarea în acest prezent fluid e beneficiul sautributul plãtit de vizitatorul ocazional pornit hai-hui pe drumurile europene, fãrã un programamãnunþit fãcut de acasã.

Mã pierd în mulþime. Mã plimb fãrã o þintãprecisã pe trotuare ºi dintr-o datã, minune!Plimbarea mea primeºte identitatea unei surprizetotale. Într-o vitrinã de pe Bulevardul Rakoczi daude chipul lui Brâncuºi. Sub el, inconfundabila luisemnãturã. Brâncuºi la Budapesta? Surpriza setransformã imediat în bucurie curioasã, interesatã.O expoziþie? Da, o expoziþie de fotografii. Mãaflu în faþa Galeriilor Institutului Cultural CentralEuropean din Budapesta.

Intru fãrã sã ezit ca ºi cum aº dori sã revãd unvechi prieten. Aºa cum am intrat cu ani în urmãîn casa natalã de la Hobiþa. ªi într-adevãr îlregãsesc în diferite ipostaze pe simeze. Pe el,demiurgul, sculptorul genial, maestrul înconjuratde minunile ieºite din mâna sa ºi din reveriile sale.E expoziþia de fotografii intitulatã ConstantinBrâncuºi fotograf pe care Institutul CulturalRomân din Budapesta a preluat-o de la MuzeulNaþional de Artã al României. Cu un an înainte,Ana Zoe Pop ºi Raluca Bem Neamþu au pregãtit40 de tiraje moderne dupã fotografiile originalerealizate de Constantin Brâncuºi pentru AnulFrancofoniei. Acum, la împlinirea celor 50 de anide la moartea lui Brâncuºi, survenitã la 15 martie1957, expoziþia a fost mutatã la Budapesta peperioada 27 martie – 15 aprilie. Din pãcate, desprealte manifestãri de amploare în þarã n-am auzitîncã. Poate mai încolo. Cine ºtie?

Sala cu fotografiile maestrului e o întruchiparea liniºtii dupã care tânjeam fãrã sã-mi dau seama.Ea e dublatã de liniºtea care se revarsãliteralmente din fotografii, din armonioasadezordine a obiectelor ºi operelor rãspândite prinatelier. Clasica imagine cu demiurgul cel bun opritîn pragul unei porþi simbolice care te conduce spreîmpãraþia frumosului mã copleºeºte. Intri nunumai în intimitatea acestei oaze de liniºte dininima capitalei ungare, dar ºi în spaþiul intim alcreatorului, fie cã e vorba de atelierul sãu dinMontparnasse 54 sau de acela din ImpasseRonsin.

Dupã ce revãd cu încântare exponatele dinprima salã, custodele mã conduce pe o scarã lasubsol ºi-mi aprinde lumina. Rememorez dinaforisme: „Eu nu fac decât sã împing graniþele

Artelor ºi mai adânc – în necunoscut.” ªirulfotografiilor continuã. Un manifest vizual pentruopera sa. Fiecare imagine dezvãluie felul în careartistul se raporteazã la atelierul sãu ºi la lucrãrilesale. El împreunã cu lumea sa. Trec peste valoareadocumentarã a fotografiilor, desigur importantã.Mã captiveazã autoportretele din care rãzbat forþaºi liniºtea spiritului, ordinea interioarã, împãcareacu sine, cutezanþa gândirii, dar ºi epuizarea fizicã.Rememorez din nou: „Sã creezi ca un Demiurg, sãporunceºti ca un Rege, sã munceºti ca un Sclav!”Dacã, încadrat în acea arcadã de lemn, e însuºidemiurgul lumii sale, în altã parte, pãrintelesculpturii moderne e un simplu dulgher ce taie cufirezul o grindã din lemn masiv. Elogiul simplitãþiiomului mã duce cu gândul la piesa de teatru a luiValeriu Butulescu Pasãrea de aur, care îl are caerou pe „sfântul din Montparnasse”. Din replicilepiesei aflãm cã Brâncuºi prefera sã mãnânce înpostul mare urzici cu mãlai. Un alt semn alsimplitãþii celui aflat „printre lucrurile esenþiale”.

O altã fotografie ni-l înfãþiºeazã pe sculptoraºezat pe un fel de soclu rotunjit ca o piatrã demoarã. Cu mânecile jerseului suflecate, pare a fisurprins într-o clipã de rãgaz, cu privirea aþintitãspre obiectiv. În spatele sãu se ridicã impunãtoare,elegante, replici ale coloanei, foca, peºtele,plãsmuirile sale unice. În spatele lui, opera. Înspatele fotografiilor, reveria operei.

Mã despart cu greu de aceste imagini dragioricãrui român în trecere prin capitala ungarã.Expoziþia reuºeºte sã prelungeascã legãturileartistice avute de Brâncuºi cu intelectuali maghiariprecum soþii Bölöni, Zsiga Varga, Lajos Tihanyi.Ca sã nu mai vorbim de muza sa Margit Pogany,studenta la arte nãscutã în Ungaria care i-a servitdrept model pentru celebra Domniºoarã Pogany.

3366

Black Pantone PPantone 2278U - aalbastru

Black Pantone PPantone 2278U - aalbastru

bloc notesconsemnãriClaudiu Groza Revistã de top, cu provocãri cu tot 2

editorialOvidiu Pecican Miza pe gestionarea memoriei 3

cartea ªerban Axinte Drumul fricii ºi disperãrii cãtre uitare 4

Graþian Cormoº Repere pe drumul gândirii etice contemporane 4

comentariiCorina Palasan Eugenie ºi modernizare în România interbelicã 5

brevilocviuIoan Milea Reflecþii libere (V) 6

analize criticeIon Pop "Dansurile" lui Marius Ianuº 7

telecarnetGheorghe Grigurcu Pagini de jurnal 9

sare-n ochiLaszlo Alexandru Mircea Eliade în conºtiinþa noastrã (I) 10

eseuTeodora Goldner Figuri feminine în opera lui Ioan Slavici (I) 11

poezia Dumitru Bãdiþa Poeme prerafaelite 13

Raportul Comisiei Tismãneanu 14

în dezbaterea istoricilor clujeni

reportaj Adi Dohotaru Locuri comune: de ce (nu) merg tinerii la bisericã? 17

interviuMichael S. Jones: "Limba românã mi-a sunat frumos, ca un pârâu care curge de la munte..." 19

oameni ºi locuri Dumitru Velea V. G. Paleolog Trepte din spectacolul prieteniei 20

dezbateri & ideiSergiu Gherghina Solo pentru doi 23

opinii Francisc László Un nou dicþionar al clujenilor 24

de la lume adunate Monica Gheþ Jurnalismul gripat 25

rezonanþeMarius Jucan Puterea ca un pariu solitar 26

corecþiiSorin Nemeti "Micromegaliþii" 27

zapp-mediaAdrian Þion Olanda fãrã lalele 27

scrisori cãtre preºedinte Radu Þuculescu Scrisoarea a ºaisprezecea 28

ferestreHorea Bãdescu Tiþian 28

rememberTudor Ionescu Amurgul pierdut 29

epiderma de bazaltMihai Dragolea Bombonica, eternitatea ºi paparazzi 29

flash-meridianIng. Licu Stavri Un nou Shakespeare 30

muzicaVirgil MihaiuRecuperare târzie la Jazz em Agosto 31

Dan-Octavian Breaz"Live Earth" 2007 Robert Plant, Marele Rearanjor 32

colaþionãriAlexandru Jurcan Eu, Tania ºi Kurosawa 34

Ioan-Pavel Azap Forºpan 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 45. Remember Ingmar Bergman 35

bloc notesAdrian Þion Brâncuºi la Budapesta. 50 de ani de la moarte 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Brâncuºi la Budapesta50 de ani de la moarte

Adrian Þion

Black Pantone PPantone 2278U - aalbastru...

Documents

Transcript of Black Pantone PPantone 2278U - aalbastru...