Black Pantone 3390 UU-VVerde GGãlbui TRIBUNA 105...TRIBUNA 105 Pantone 3390 UU-VVerde GGãlbui 1...

TRIBUNA 105

Pantone 3390 UU-VVerde GGãlbui

Pantone 3390 UU-VVerde GGãlbui11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I • 1 6 - 33 1 ii a n u a r i e 2 0 0 7 1,5 lei

interviuªerban Sturdza,preºedintele OrdinuluiArhitecþilor din România

ancheta

ªtiinþa dicþionaruluila români

Ilie Rad Elena Abrudan

Ilustraþia numãrului: Pseudoportrete de Victor Ciato

Judeþul Cluj

Cap

italaC

ultu

ralãE

urop

eanã

-Sibiu

2007

Pescãru

ºul

de C

ehov, regia A

nd

rei ªerban

un comentariu de C

laudiu Groza

interviuTompa Gábordespre Regele Lear

Sub semnul teatralitãþii – înþeleasã într-oaccepþiune mai largã, de atitudine existenþialã,ba chiar de mascã identitarã, tãinuind deriva –

pare sã stea Pescãruºul lui Cehov, montat deAndrei ªerban la Teatrul Naþional „Radu Stanca”din Sibiu ºi prezentat în premierã oficialã în 12ianuarie, ca debut al anului teatral sibian 2007, anulCapitalei Culturale Europene.

Andrei ªerban a ridicat Pescãruºul în vara anuluitrecut, cam în aceeaºi perioadã cu Purificare de laNaþionalul clujean, inaugurând atunci, tot la Sibiu,seria repetiþiilor generale cu public, la care amparticipat, ºi unde se ghicea deja osaturaspectacolului, dar, evident, cu mai puþine nuanþedecât acum, datoritã deselor ºi energicelorintervenþii ale regizorului în repetiþii.

Aºa cum în iulie-august 2006 Andrei ªerbanrãspundea, cu spirit ludic, dorinþei publicului de avedea un mare regizor „la lucru”, ºi premierasibianã a oferit audienþei – ceva mai specialã, e-adevãrat, cu oficialitãþi, critici de teatru ºi artiºti ai speciei – o altã ghiduºã surprizã: a folosit înreprezentaþia de acum întreaga distribuþie – dublãsau chiar triplã pe majoritatea rolurilor – aspectacolului. Efectul a fost pe mãsurã, nu doarpentru public, ci ºi pentru actorii înºiºi, caretrebuiau sã dea o replicã partenerului uzual, iar peurmãtoarea altuia, cu aceleaºi veºminte ºi date deidentificare... dar altul. Experiment gratuit? Nucred. Mai degrabã un test, care a demonstrat cã,dincolo de temperamentul, energia ºi anduranþaactorilor, care au dat nuanþa fiecãrui rol, am avutde-a face cu acelaºi personaj, fie el interpretat dedoi ori trei protagoniºti.

Revenind însã la comentarea efectivã a spectaco-lului, trebuie remarcatã edificarea pe verticalã aacestuia, adjuvatã de cea orizontalã, a evoluþieiacþiunii. N-am avut de-a face cu o dramã ruseascã,elegiacã, lâncedã, musai vãicãreþ-ruralã, cu aspiraþiide evaziune („La Moscova, la Moscova!”), ci maidegrabã cu drame ale indivizilor, oarecum inhibate,debuºând brutal uneori, fie ofensiv-dominator, fiedefensiv-masochist. O societate – in nuce – a apoca-lipsei serenitãþii intime, a cãrei devizã ar putea fioricând, cred, o replicã a unui vârstnic amic ameri-can: „You can not run away of yourself” – „Nu poþifugi/scãpa de tine însuþi!” Or, prin aceastã grilã pri-vite, toate personajele sunt traumatic de fragileemoþional. Tocmai de aceea, finalul aparentmelodramatic ori chiar patetic – nebunia Ninei ºisinuciderea lui Kostea – capãtã dimensiunea unuiclimax tensional, departe însã, chiar la antipodulunui virtual catharsis, întrucât e o (auto)sacrificareratatã. Universul îºi conservã entropia, eroii sãirãmân în derivã pentru cã sunt incapabili decomuniune.

Or, ce pune în valoare spectacolul sibian estetocmai aceastã solitudine – e-adevãrat, interactivã –a personajelor din Pescãruºul. Importantã nu ecurgerea acþiunii, pe care sã se brodeze subtexte –mai mult sau mai puþin sentenþioase –psihologizante, cât mai ales evoluþia fiecãrui erou

într-o zbatere circularã, în cuºca sinelui. Camuflatãsub convenþia socialã, aceastã cumplitã mãcinare seexteriorizeazã fie prin persiflajul – auto-protector –al traumei celuilalt, fie prin pedepsirea aceluia, caun surogat pentru penitenþa personalã.

Andrei ªerban a fost fidel literei, dar mai alesspiritului textului cehovian, insinuând însã – subtildar evident –, în articulaþiile spectacolului, propria-ihermeneuticã. Pescãruºul vorbeºte despre lipsaiubirii -- deºi motoul sãu e tocmai dragostea --, a încrederii în sine; este un portret al apocalipseiafective care alieneazã individul ºi-l condamnã lamoartea interioarã. Din acest punct de vedere,spectacolul sibian seamãnã izbitor cu Purificareaclujeanã – ºi-mi asum conºtient ºi absolut convinsaceastã aserþiune, cu tot cu riscurile adiacente. E olecturã complementarã a douã texte total diferite,care-ºi pãstreazã fiecare propria autonomie esteticãºi particularitate stilisticã, fiind unite totuºi, însubtext, de o hermeneuticã regizoralã ce-ºi asumã,dar ºi prelungeºte, sensul lor profund. Edificarea peverticalã a ambelor producþii este o probã în acestsens.

Este, fãrã îndoialã, nedrept sã nominalizez doarcâþiva actori din formidabila echipã care a dat otulburãtoare expresivitate textului dramatic ºilecturii sale regizorale, mai ales cã o reprezentaþiecu participarea tuturor interpreþilor nu va mai avea,poate, loc niciodatã. Meritoriu a fost efortul fiecãru-ia, deºi, fireºte, nuanþe, creºteri sau estompãri detonus scenic au avut mulþi. Oglindirea performanþeiactoriceºti a fost oricum o experienþã unicã, ce de-monstreazã – dupã cum era de aºteptat – cã tempe-ramentul ºi personalitatea unei distribuþii fac dinorice spectacol un act unic, chiar dacã vorbim deaceeaºi montare. Cele douã Arkadine din Pescãru-ºul, de pildã, Maia Morgenstern ºi Mariana Prese-can, au fost frapant asemenea, dar la fel de frapantdiferite, cu o dezabuzare a personajului primeia,contrapunctatã de mici „crize” de exuberanþã, ºi cuo superbie-platoºã a personajului celei de-a doua.Diferenþa dintre un diamant deja opacizat ºi o lamãîncã strãlucitoare de cuþit, minatã însã de ruginã.Personajul Nina a pus în evidenþã douã actriþe cutemperament similar, deosebite însã de experienþascenicã. Extraordinara Andreea Bibiri – fragilã,dureros-interiorizatã – a pus-o uºor în umbrã pefoarte talentata Cristina Flutur, acum mai puþincapabilã de nuanþare decât de obicei, de remarcattotuºi. La fel s-a întâmplat cu debordantul MarianRâlea în comparaþie cu mai rezervatul Gelu Potzoli(ambii interpreþi ai lui Sorin). Repet însã, judecãþilede valoare de mai sus trebuie luate cu rezerva uneioferte scenice unice. Toþi actorii, trebuie subliniat,au probat o dãruire – lãsaþi la o parte rumeguºulcuvântului – copleºitoare, partitura fiecãruia fiindgreu de trecut cu vederea.

Pescãruºul e un spectacol care pretindespectatori deºtepþi, în toate sensurile cuvântului.Spectatori cu ochii ºi sufletele deschise, în care –poetizând – sã aibã loc lacrimile neconsumatuluicatharsis din piesa cehovianã.

Marele teatru al sinelui

22 TRIBUNA • NR. 105 • 16-31 ianuarie 2007

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PPUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:ªtefan SocaciuVirgil Mleºniþã

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

Claudiu Groza

22

Black Pantone 2253 UU


eveniment

În fiecare duminicã, de la ora 12.00, cititoriirevistei Tribuna

sunt invitaþi sã devinã ascultãtorii Revistei Literare Radio

Radio România Cultural

101,0 FM

Spiritele, cel puþin acelea care contestaudocumentul, s-au mai rãcit în privinþaRaportului Tismãneanu, poþi auzi de-acum la

televiziune ºi poþi citi în presã comentarii maiechilibrate ºi în principiu pozitive despredocumentul copios care a stârnit atâtea reacþii cuabia câteva sãptãmâni în urmã. E adevãrat cã deatunci s-a pecetluit integrarea formalã a Românieiîn Uniunea Europeanã, s-au tras artificii pe cerulBucureºtilor. Contestatarii s-au repliat ºi ei – uniichiar reproºeazã, sãrind în extrema cealaltã, cãlipsesc din raport elemente importante: crimeledin Bucovina, de exemplu. Dar un raport nu estenici pe departe un tratat exhaustiv de istorie. Eleste un document oficial, asertiv ºi dedicatscopului sãu, în speþã dezavuãrii oficiale acomunismului. E prea repede sã tragem concluziifinale, dar pare cã raportul ºi-a atins scopul, celpuþin scopul imediat. Iar dacã mai lipsescelemente, nicio problemã: raportul poate fi uncadru mai larg în care sã-ºi gãseascã locul toatecrimele comunismului. Cine sã se împotriveascã,spunem noi, dar chiar scandalul care s-a iscat ademonstrat cât de necesar era acest raport.

Dupã cum vã amintiþi, tãrãboiul s-a declanºatîncã de la anunþarea componenþei comisiei.Începând de la cel care o conducea, VladimirTismãneanu. Argumente pro: specialist de talie încomunism, cunoscãtor al istoriei acestuia în gene-ral ºi în România în special, cunoscãtor al reali-tãþii româneºti de dinainte ºi de dupã revoluþie,capabil sã dea o dimensiune nu doar româneascãprocesului comunismului. Argumente contra:evreu, fiu de nomenclaturist, neagreat de uniicãrora le pare a fi mai degrabã un profitor al anti-comunismului! Tismãneanu – cu pãr de vrãjitoare,paricid ideologic, singurul beneficiar al raportuluie considerat a fi preºedintele Bãsescu, TraianUngureanu e anatemizat ºi el pentru motivul cãapreciazã favorabil raportul. Analizez argumentelepro ºi contra: la primele aº mai putea adãuga, deultimele parcã mi-e ruºine cã le-am trecut pe hâr-tie. Elementele comuniste din societatea noastrã,care s-au adaptat atât de bine capitalismului detranziþie, au reacþionat gãlãgios. Sau poate e puþinspus – au reacþionat isteric, ºedinþa aceea de pominã din parlament a fost ca o exorcizare.

ªi Raportul Tismãneanu a provocat o reacþieextraordinar de violentã, ca acele tratamente careprovoacã o reacþie surprinzãtoare din partea bolii.Reacþia a fost la prima vedere surprinzãtoare.

Cacofonia reacþiei a fost asurzitoare, presa arãsunat de tropãituri. Ion Cristoiu a declarat cãare dubii cã membrii comisiei au putut citi toatecãrþile scrise despre comunism. Comunismul con-troversat nu poate fi calificat de o simplã comisie!Ce e aceea o comisie? Au fost oamenii aceºtia înbibliotecã, el însuºi, Cristoiu, era pe-acolo ºi nu i-avãzut. Dar, cã veni vorba, ne putem întreba cumar arãta un raport asupra comunismului fãcut deînsuºi Cristoiu? S-au propus ca alternative totfelul de diversiuni. De ce sã ne trebuiascã nouãRaportul Tismãneanu când avem “10 pentruRomânia”? De ce aceastã comisie, când maiputem face una despre evenimentele din 1989?Astfel s-a trezit ºi domnul Cozmin Guºã care apropus nici mai mult nici mai puþin decât un felde Raport Guºã – despre revoluþia românã ca lovi-turã de stat. De altfel rapoartele pot finenumãrate, o ºtim atât de bine, câtã vreme nuajung la concluzii clare – am mai avut un uriaºraport al comisiei Sergiu Nicolaescu, am avut totcâte douã rapoarte aproape despre toate eveni-mentele litigioase. ªi acestea s-au neutralizat reci-proc. Românul nu-ºi asumã realitatea, preferã s-odezbatã cu o pletorã de argumente care în generallasã lucrurile aºa cum le-a gãsit. El preferã sã lerezolve timpul.

Cât despre cei care au contestat cu vehemenþãraportul (Ion Iliescu, Vadim Tudor, AdrianPãunescu ºi Ion Cristoiu), nu pot sã nu-miamintesc cã s-au împotrivit întotdeauna ºi DoineiCornea, când aceasta fãcea un gest politic, scria oscrisoare deschisã, ori se adresa sindicatelor. ªi dedata asta aceºtia s-au înroºit ca turnesolul. Lor lise adãuga de obicei ºi Cristian Tudor Popescu. N-a lipsit nici acum, poate ceva mai discret. L-afãcut totuºi pe Tismãneanu un Pavlik al timpuluinostru, acuzându-l de paricid (fãrã sã menþioneze„ideologic”) de parcã n-ar putea fi vorba de o pe-nitenþã. Reacþia lor, aproape întotdeauna la uni-son, pãrea cã primeºte un semnal de undeva. Darsã ne oprim aici cu supoziþiile. Oricum, presagemea de semnale bizare. Cineva ºi-a amintit desecuriºtii lui Bãsescu, garda personalã (probabilgardieni de profesie). Soluþia ar fi fost o gardãelveþianã (dar câte argumente nu s-ar fi gãsit ºiîmpotriva acesteia! – urmaºii lui Wilhelm Tell, personaje de operetã, plãtite cu banii cu care s-arfi putut face ºcoli ºi case pentru sinistraþi!). Darsã nu vezi, cu toatã onestitatea, importanþa acestui raport nu se poate numi altfel decât rea

voinþã, atunci când nu-i vorba decât de o reminis-cenþã mult mai gravã. Dar ºi aceasta este de-acumproblema personalã a celora în cauzã, ºi eventuala istoricilor.

Revenind la Vladimir Tismãneanu însuºi, profesor la o universitate americanã ºi reputatanalist al comunismului ca fenomen istoric ºi ide-ologic, am avut de la bun început impresia cã acãzut într-o capcanã. Capcana propriului destin.Prietenia care mã leagã de el m-a fãcut chiar sã-lcompãtimesc: obosit pânã la epuizare, hãrþuit,contestat pânã ºi în competenþa profesionalã, terfelit ca la uºa cortului. Dar apoi l-am admirat.Din punct de vedere personal, probabil a þinut sãînchidã ºi o acoladã biograficã. Sincer sã fiu, amsimþit cã odatã cu raportul lui am închis ºi euuna!

33



TRIBUNA • NR. 105 • 16-31 ianuarie 2007 33

editorial

Proba de turnesolAlexandru Vlad

Dan HH. PPopescuEfectul de parabolã, Oradea, Editura Universitãþii, 2006

În plinã erã post-modernã (ori, maliþios spus,post-capitalistã), se mai poartã eseul, fie el ºiteoretic, ºi asta nu doar pentru cã „dã bine”, ci

ºi pentru cã oferã autorului o oareºce libertate demiºcare discursivã; nu degeaba Dan H. Popescu îºisubintituleazã volumul drept eseu teoretic, numaicã, pe mãsurã ce e îngurgitat ca lecturã, se cascã ºisuspiciunea conform cãreia, îndãrãtul titulaturii s-ardibui, în fapt, un alunecos iz al încropelii ce sesustrage obstinant închegãrii, ba mai mult: acutaimpresie cã respectã mult prea fidelizat regulileunei teze de doctorat, pînã la urmã un compendiude comentarii ºi argumente aparþinînd diverselortexte discutate, diverºilor autori pomeniþi ºiconectaþi, ce-i drept, tematicii propuse, cu niscaivairizãri de opinii personalizate; una peste alta: unmotor alambicat ºi asamblat cu precauþie excesivcontrolatã, ce-ºi auto-cenzureazã ºi-ºi sintetizeazãnotele analitice subiectivizate.

Conservînd aºadar formula clasicã docil-academicã, Dan H. Popescu purcede gradual, într-un regim al evidenþei structurale, clarificîndu-ºitarget-ul, identificîndu-ºi sursa ca provocare ºi cadeclic, motivîndu-ºi necesitatea unui astfel destudiu, precizîndu-ºi opþiunea pentru o anumestrategie argumentativã ºi impunîndu-ºi limitele subumbrela celei dintîi încercãri auctoriale, darpromiþînd totodatã epuizarea subiectului într-oproximitate mai mult sau mai puþin relativizatã:„Lucrarea de faþã îºi propune, înainte de toate, sãdisocieze (...) între parabolã ºi alegorie camodalitãþi de reprezentare în literaturã în general”;„Partea întîi, PRELIMINARII, evidenþiazãnecesitatea de a identifica sursele disputelor cuprivire la statutul parabolei (...)” ; „...Kafka,scriitorul datoritã cãruia termeni ca parabolã ºiparabolic au fost resuscitaþi...”; „În partea a doua,ÎNTOARCEREA LA MATCÃ, am gãsit de cuviinþã,printre altele, sã tentãm un model de analizãcontrastiv, de inspiraþie structuralistã...”; „Aceastãprimã încercare, din partea autorului, de zãbovireasupra rosturilor parabolei, se opreºte în pragulEvului Mediu, nu înainte de a fi aºezat premiseleunor investigaþii ulterioare, care sã cristalizeze noiletipuri de relaþii între autor, operã, cititor ºireferinþã.” În aceeaºi manierã tipizat cuminþicã,pare a-ºi trata lectorul, oarecum ca pe un pãgubosingenuu, trecînd în revistã rãbduriu accepþiunile dedicþionar ale termenului vizat, acumulînd nuanþãri,extensii, amendînd iminentele confuzii ale acestuia.Faptul cã se delimiteazã net de poza confortabilã aauto-suficienþei în argumentaþie, precum ºi tacticaanaliticã deliberat circumscrisã complexitãþii ºicvasi-exhaustivitãþii în cazul fiecãrui teoreticiansau text radiografiat sînt meritorii; aºa staulucrurile ºi cînd ne referim la abilitatea auctorialãde sintetizare, de logicizare ºi de aºezare asemnificanþilor ºi a semnificaþilor într-o relaþiefireascã, prin punctarea disocierilor ºi a afilierilor, aplusurilor ºi a minusurilor ideatice ale fiecãruia înparte, prin sancþionarea pericolului unuiplurisemantism inacceptabil în paradigmapretenþioasã a studiului teoretic ºi prin tentativa deaxiologizare a prismelor invocate ºi disecate.Paradoxul Kafka acþioneazã ca un magnet, vîrtej

nucleistic al cercului parabolei, singularizîndu-se înnotaþie. Printre multiple aplicaþii pe text, inedituldemersului îl constituie fãrã doar ºi poate „oabordare nu tocmai ortodoxã a noþiunii deparabolã”, susþinutã de un grafic al ei cu rezonanþãconceptual-literarã; ºi aceastã îndrãznealã a lui DanH. Popescu este cu zgîrcenie minimalizatã, de bunãvoie super-concentratã, aºa cum se întîmplã defiece datã cînd opinia personalã a autorului fiestagneazã la nivelul interogaþiei retorice, fie seinsereazã în ipostaza unei punctãri economicoase,fie se doreºte o promisiune, dar eºueazã-n punctede suspensie: „Dacã acest tip de scriiturã, ca oricescriiturã, este o funcþie, un raport între creaþie ºisocietate, care dintre cei doi versanþi, parabola saualegoria, (...) rezistã cel mai mult tentativelor de afi deconstruit?”; „Întrebarea noastrã este dacã nucumva aceastã putere transformatoare, de sorgintemiticã ºi metaforicã, se regãseºte în scrierile luiKafka ºi ale celor care i-au preluat trãirea întrumetaforã (...)”; „Se simte necesitatea acum, (...), dea intra adînc în tainiþele parabolei spre a-i decelaadevãrurile ne-ascunse ºi ne-rostite...”.

Posedîndu-ºi autentic terminologia, jonglîndlesne cu asocierile interpretative ºi deºi sesizînd ºiadmiþînd capcana pattern-ului, Dan H. Popescurãmîne prizonierul propriei timiditãþi în a sedezbãra de stilul limitativ-academic, impunîndu-ºipare-se restricþii în cultivarea propriei voci, pe careo bãnuim impactantã, infinit mai cîºtigatã odatã ces-a antrenat cu aceste vocalize...

Vistian GGoiaPoezia florilor, Cluj-Napoca,Editura Napoca Star, 2006

Cu candoarea-i caracteristicã, Vistian Goiapropune cititorilor, în cel mai recent volum alsãu, un succint excurs prin lirica florilor pe careîncearcã sã o delimiteze – pe cât îi stã în putinþã– de specia pastelului. Demersul sãu vizeazã înlã-turarea prejudecãþilor potrivit cãrora poezia flo-ralã cultã ar fi o creaþie minorã, nesemnificativã,o liricã “femininã”.

Conceputã ca o colecþie de scurte eseuri dedi-cate creaþiilor lirice româneºti, cartea lui VistianGoia realizeazã în prealabil un tur de orizont prinpoezia universalã, începând cu CântareaCântãrilor, cu poemele Eladei sau ale Romeiantice. Neobiºnuite analogii atemporale se întâl-nesc la tot pasul: Vergiliu, cel din Georgice“parcã-l anticipeazã pe Tudor Arghezi din poeziilesale pentru copii” (p. 8), iar poezia greculuiMeleagru îi aminteºte lui Vistian Goia de cadenþaversurilor lui Vasile Alecsandri.

Îndrãgostitul de flori ºi de poezie ne poartãapoi cu graþie printre distihurile, gazelurile ºirubaiatele persanilor Omar Khayam, Saadi ºiHafez, prin lirica chinezã ºi prin poeziatrubadurilor, ajungând pânã la textele romanticeºi moderne.

Dupã aceste secþiuni introductive, exegeza luiVistian Goia se centreazã asupra poeziei floraleromâneºti ai cãrei creatori sunt, în viziunea sa,

44




cartea

Graþian Cormoº

Eseul academic

Subiectivismeflorale

Ioana Cistelecan

Alecsandri, Eminescu ºi Macedonski. În contin-uare, analiza sa cronologicã stabileºte un fel decanon al genului, pe alocuri foarte subiectiv, pen-tru cã, atunci când vine vorba de contemporani,accentul cade asupra poeþilor clujeni, steliºti saudin gruparea echinoxistã: A.E. Baconsky, AurelGurghianu, Miron Scorobete, Adrian Popescu,Doina Cetea, Horia Bãdescu, Mircea Petean, ca ºicum ei ar fi singurii demni de atenþia noastrã.

Unul dintre meritele Poeziei florilor, poate celmai important, ar fi acela cã reuºeºte sãreuneascã familii poetice – dincolo de stricterepere temporale – bazate pe afinitãþi elective. Înpaginile cãrþii, poeþi consacraþi stau alãturi denume mai puþin cunoscute, singurul numitorcomun rãmânând preocuparea acestora pentrusimbolurile florale, catalizatoare lirice ale melan-coliei, tristeþii, durerii ºi morþii sau, dimpotrivã,exponenþiale pentru caracterul ludic al poeziei ºipentru starea de jubilaþie.

Chiar dacã trateazã o astfel de temã careimpune o atitudine degajatã, Vistian Goia nu uitãsã fie ºi riguros, atunci când trebuie, fapt doveditde numeroasele note explicative din finalulfiecãrui capitol. Exegetul clujean þine, cu aceastãocazie, sã ne convingã ºi cã l-a asimilat temeinicpe Ion Pop, ale cãrui consideraþii critice leaminteºte cu orice ocazie.

Exprimarea pe alocuri prea explicitã, didacticã,este coloratã cu ample citate sau parafrazereprezentative prin care Vistian Goia îºi susþineargumentaþia, atunci când încadreazã un anumitpoet unei grupãri sau când îi contureazã constan-tele universului liric.

Într-o perioadã de emergenþã a literaturii“tehnice”, a exegezelor pragmatice, a violentãriiimaginarului colectiv, era nevoie, cu siguranþã, ºide o carte relaxantã, neconvenþionalã, care sã nedistragã atenþia de la realitatea cotidianã înspregrãdinile edenice, înspre copii, jocuri ºi flori.

G. Gruiþã este autorul lucrãrii intitulateGramatica normativã, una din puþinele cãrþi careau abordat problematica normelor ce vizeazãscrierea ºi vorbirea corectã, dar ºi schimbãrileaduse în cadrul sferei lingvistice de cãtre vorbitoriide rând, schimbãri care devin, uneori, norme.

Un real ajutor în descifrarea noilor normeimpuse de Dicþionarul ortografic, ortoepic ºimorfologic al limbii române poate fi descoperit înpaginile cãrþii semnate de G. Gruiþã ºi intitulatãModa lingvisticã 2007 – Norma, uzul ºi abuzul,Editura Paralela 45, Piteºti, 2006.

Cartea ridicã ºi rezolvã probleme de gramaticãnormativã, indicând anumite soluþii pentrucomunicarea verbalã, astfel încât se ajunge laconturarea clarã a unei „pieþe lingvistice” (ceaimpusã atât de normã, cât ºi de vorbitorul derând).

Lucrarea vizeazã limbajul presei scrise ºiaudio-vizuale, deoarece acest sistem semantic estedinamic, concludent ºi inovator. Deschisãinovaþiei lingvistice, presa este cea care, prinfolosirea frecventã a anumitor „formule”, ajungesã le impunã ca norme. În aceste condiþii, unuldin rolurile presei este acela de a grãbi, în unelecazuri, anumite procese ce þin de dinamicaflexiunii verbale ºi/ sau substantivale sau deadaptare graficã ºi/ sau foneticã a anglicismelorpãtrunse în fondul lexical al limbii române.

Analiza de limbaj realizatã în paginile cãrþiiface referire la diverse tipuri de presã: pamfletarã,culturalã, sportivã, cotidianã, economicã/financiarã, iar studiul cantitativ ºi calitativ obþinutaratã faptul cã stilul jurnalistic înglobeazã extremde multe aspecte ale dinamicii limbii româneactuale, tocmai pentru cã acest tip de limbaj ne„reprezintã”, în sensul cã prin el se relevã aspecteconcrete ale vieþii noastre.

G. Gruiþã realizeazã o comparaþie sugestivãîntre sistemul limbii ºi vestimentaþie, pornind dela ideea cã existã o „modã lingvisticã” ce seconfigureazã odatã cu adoptãrile lingvisticeimpuse de modã (pe lângã necesitate), iar aceastãmodã lingvisticã acþioneazã precum ceavestimentarã, cãci anumite categorii socialefolosesc un anumit „pattern” de limbaj, tocmaipentru a se individualiza, pentru a-ºi crea un felde personalitate lingvisticã. Aceasta din urmãajunge sã se impunã, deoarece inovaþiilelingvistice pãtrund în sistemul limbii, îmbogã-þind-o ºi lãrgindu-i aria de acoperire.

Studiul scoate în evidenþã modul ºimodalitãþile în care funcþioneazã inovaþiilelingvistice (impuse de vorbitor), precum ºideosebirile dintre normã ºi uz (ceea ce se cere ºiceea ce se foloseºte).

Temele abordate sunt extrem de variate ºivizeazã probleme de interes general în ceea cepriveºte gramatica normativã.

Problema actualã a anglicismelor prezintãmodalitãþile în care anumite cuvinte preluate dinlimba englezã ajung sã fie „digerate” de fondullexical al limbii române, adaptându-se fonetic ºi/sau grafic, în timp ce alte asemenea neologismecrude, neadaptate, îºi urmeazã un destin cu undeznodãmânt clar. Este cazul substantivului„mass-media”, care, pãtruns în sistemul lingvisticromânesc, a reuºit sã-ºi schimbe forma invariabilãºi sã-ºi câºtige statutul de substantiv comun,singular, feminin (precum substantive ca : agendã,

eratã etc).Lupta dintre principalele tipuri de acord (acord

logic/ acord gramatical, acord gramatical/ acordprin atracþie) reprezintã o altã temã abordatã înModa lingvisticã 2007, care este binevenitã,tocmai datoritã faptului cã se oferã soluþii clare înceea ce priveºte folosirea substantivelor colectiveincomplete ºi/ sau complete ºi elaborarea unuiconþinut clar, logic, al mesajului care se doreºte afi transmis. Sunt prezentate multiplele sensuri alesubstantivului colectiv incomplet „majoritate”,care, în funcþie de contextul folosirii lui, exprimãlucruri diferite, impunând, uneori, folosireaacordului logic (ex: Majoritatea studenþilor au fostprezenþi la curs.).

Exprimarea lingvisticã a politeþii ºi modalitãþileîn care sunt corect/ incorect utilizate pronumelede politeþe, precum ºi diferitele formule alepoliteþii este o altã secþiune utilã a lucrãrii, tocmaipentru cã vorbitorul va gãsi soluþii clare în ceeace priveºte adresarea directã verbalã. Sunt descrisetreptele de politeþe (popularã, standard ºiprotocolarã), explicându-se folosirea unorapelative precum „tanti”, „nenea”, „domnule”,„doamnã”, „excelenþã”, în funcþie de anumitecontexte impuse de dezvoltarea social-istoricã acomunitãþii.

O altã temã de interes general surprinsã înpaginile cãrþii o reprezintã principiulhipercorectitudinii lingvistice, care presupunerealizarea unor greºeli de limbã derivate tocmaidin dorinþa vorbitorului de a evita anumite„capcane” gramaticale. Sunt explicate principaleleelemente „perturbante”, precum: locuþiuniadverbiale, adverbe, construcþii mult prea lungiale propoziþiilor/ frazelor, care împiedicãvorbitorul de rând sã realizeze acorduri corecte înfolosirea lor.

Extrem de captivantã este prezentareadinamicii flexiunii verbale, care prezintãmodalitãþile în care anumite verbe au migrat,migreazã sau manifestã tendinþa de migrare de lao conjugare la alta, dupã cum se observã în cazulverbelor „a apãrea”, „a plãcea”, „a pãrea” (care,într-un viitor apropiat, vor trece de la conjugareaa II-a la cea de-a III-a).

Studiul realizat pe presã presupune ºi osemanticã aplicatã, deoarece se discutã sensurilemultiple, în funcþie de context, ale unor cuvintefrecvent utilizate în mass-media, uneori chiar înscop peiorativ. Este vorba, în aceste condiþii, de o

vulgarizare voitã a limbajului, de o distorsionare alui, tocmai pentru obþinerea unor efecte scontate.

În acelaºi timp, lucrarea cuprinde ºi un studiude stilisticã, deoarece trateazã existenþa înlimbajul presei a unor figuri de stil care, folositeîn acest context, devin erori. Figuri de stil precumanacolutul, cacofonia, pleonasmul pierd teren încontextul limbajului de presã, devenind greºeligrave.

Alte teme abordate în cartea semnatã de G. Gruiþã sunt: problema adjectivului ºi formareagradului superlativ absolut pentru unele adjective,problema numeralului ºi a articulãrii unorcuvinte, problema genului în formulele deadresare.

Într-un mod extrem de original, autorulcreeazã sintagma „lene lingvisticã” (avorbitorului), ce poate fi conceputã ca fiind atâtpozitivã, cât ºi negativã: ne îndreptãm, acum, spreprocedeul „economicizãrii” limbii, încercândmereu sã facem apel la o „economie” alimbajului. În acest fel, pornind de laelementarele reguli ale limbajului jurnalistic, seîncearcã tot mai mult transmiterea informaþieiîntr-o formã concisã, clarã, simplificatã ºi scurtã.Apare, în rândul vorbitorilor, tendinþa de aexprima o cât mai mare cantitate informaþionalãîn cât mai puþine cuvinte sau în formuleprescurtate. Se întrevede influenþa limbii engleze,care cuprinde aceastã structurare „economizatã” amesajului transmis. „Lenea lingvisticã” ar putea fi,în momentul actual, cea mai importantã inovaþiedin domeniul limbii, tocmai datoritã faptului cãmass-media are un rol esenþial în rãspândirea ei.În acelaºi timp, presa este cea care reuºeºte sãprezinte realitatea în care trãim, abordând unlimbaj cu un fond de cunoºtinþe comun nouã,care, de fapt, ne reprezintã. La fel ca lumea,sistemul limbii se aflã într-o permanentãschimbare, modelare ºi remodelare, iar acest lucrunu ar trebui sã ne sperie, ci ar trebui sã ne facã sãînþelegem cã, aºa cum a spus celebrul lingvistEugen Coºeriu, „limba moare atunci cândînceteazã sã se schimbe”.

Moda lingvisticã 2007 este o carte utilã atâtvorbitorilor de rând, cât ºi studenþilor, tocmaipentru cã trateazã noi probleme lingvistice, atâtde des întâlnite în limbajul uzual.

Valoarea cãrþii constã în unicitatea ei, deoareceeste o lucrare care trateazã în profunzime ºifoarte analitic toate aspectele lingvistice cele maicontroversate, dar ºi extrem de actuale, oferindsoluþii clare ºi uºor de asimilat.

55



55TRIBUNA • NR. 105 • 16-31 ianuarie 2007

comentarii

Noi tendinþe lingvisticeMihaela Mureºan

Statuia lui Eminescu creatã de Vasile Gorduzºi instalatã într-o micã piaþã din Montreal.Se pare cã e o operã remarcabilã în cheie

acut-neconvenþionalã, deci purtând o sãmânþã descandal. „Privitorii ca la teatru“ se întreabã: ãstasã fie chipul poetului, ãsta este Luceafãrul? Darmasca eminescianã sãditã în Canada, modelatãdupã masca mortuarã, e întoarsã spre o altãviaþã decât spre cea a realului, refuzã „funestuldar al asemãnãrii“. E o viziune lãuntricã, aburitãde sublimul iraþional al poeziei comunicante, înnatural rãspãr cu patosul dulceag, cuinstrumentarul didactic expus ruginii chiar dinclipa în care a intrat în funcþie. Din care pricinãrealul calp se rãzbunã prin bârfa micã, ridicolãexact în proporþia în care încearcã, ea, sãridiculizeze. „Seamãnã cu... Elena Ceauºescu“,decide Caracuda. Însã noul Eminescu, semnat deVasile Gorduz, încearcã sã pluteascã deasupranorilor istoriei, aidoma unei nave de zborperformante, care are ºansa de a-i intercepta – dece nu? – pe extratereºtri. Un Eminescuextraterestru zboarã spre a-ºi întâlni congenerii.

*

Se întâmplã sã ai decepþii „cu explozieîntârziatã“. Decepþii ce indicã dislocãrile unuitimp lãuntric, denivelãrile de simþire ºi judecatãprivitoare nu doar la persoane pe care le-aiadmirat ori iubit sub o zodie „naivã“, ci ºi lacãrþi pe care ai fi putut jura. Îmi amintesc

oarecum stingherit de fervorile unor lecturi careazi îmi spun mult mai puþin decât odinioarã,când, licean fiind, mã pierdeam în mirajul lor ce-mi anula – prematur – lumea aievea, încãinsuficient cunoscutã ºi aceasta. S-ar fi cuvenitca asemenea lecturi sã-mi fi stârnit retrospectivrecunoºtinþa, dar ce recunoºtinþã se cuvine uneiiluzii a iluziei? Intrã în aceastã categorieRomanul lui Eminescu, trilogia lui CezarPetrescu, e drept, întâmpinatã la apariþie, dupãcum am aflat mai târziu, cu elogiile superlativeale unui ªerban Cioculescu, dar ºi versurile unorCamil Baltazar ori Dimitrie Stelaru, ºi eideþinând mai mult decât mãgulitoare atestatecritice. O dezamãgire mai subtilã mi-o produceCamil Petrescu, cu ale cãrui romane ºi cu a cãruiintegralã, în trei tomuri groase, a operelordramatice îmi sfârºeam în pat zilele chinuite deelev împovãrat cu obligaþia secþiei reale. Dardespre inteligenþa cu pieptul bombat, de fapt oparadare eroticã compactã, despre seducãtoareainteligenþã sau seducþia inteligentã a autoruluilui Danton ce þinea a pune la punct în chipdefinitiv toate lucrurile acestei lumi, cu altprilej...

*

Despre Nina Cassian, urmãtoarele rândurisalutar-detaºate: „Scriitoarea este suficient deinteligentã pentru a observa ticãloºia sistemului,dar preferã sã meargã cu valul într-o laºitate pe

care astãzi o recunoaºte cu o seninãtate jovialã.ªedinþa de excludere din partid a lui Al. Jar (fostmembru al Rezistenþei franceze, a cãrui soþie,Olga Bancic, fusese decapitatã de naziºti) esterelatatã cu o simplitate dezarmantã: «Nu aveamnici o îndoialã cã era un comunist cinstit, m-amgândit sã mã abþin de la vot, dar, din laºitate, n-am fãcut-o ºi astfel Jar a fost exclus din partid înunanimitate» (p. 50). Dupã 1954, viaþa NineiCassian se deruleazã pe aceleaºi coordonate dinvolumul precedent (Memoria ca zestre, I):munca la poeme ºi compoziþii, iernile la Sinaiaºi verile la 2 Mai, iubirea devastatoare pentrusoþul ei, Al.I. ªtefãnescu, presãratã cu sportiveamoruri extraconjugale cu scriitori mai mult saumai puþin notorii. E drept, spre nemulþumirea ei,confortul de la Peliºor trebuie înlocuit cu unulinferior, cel al vilei de la Cumpãtu, dardezagrementul este compensat pentru scriitoriidragi regimului de posibilitatea efectuãrii unorexcursii în strãinãtate (în 1958, în vreme ce N. Steinhardt ºi Alexandru Paleologu sepregãteau sã intre în închisoare, Nina Cassianface prima excursie în Occident)“ (TudorelUrianu).

*

Morala þeapãnã, pudibonderia mizeriei,fãþãrnicii oneroase ce au dominat adolescenþa ºiprima noastrã tinereþe. Societatea totalitarã nufãcea nimic pentru a încuraja, în anii ’50-’60,relaþiile între sexe, în schimb, fãcea nenumãratelucruri pentru a le descuraja. Nici vorbã dediscoteci, excursii, cãlãtorii, mica publicitatesentimentalã etc. Pânã ºi relaþiile mai libere lasacrosanctul „loc de muncã“ erau privite pieziº,pârâte la „cadre“. Unicul tip feminin acceptat:femeia tovarãº de muncã ºi ideal socialist, adicãfemeia dedicatã partidului cu suflet ºi trup,proslãvit în versuri de Maria Banuº, NinaCassian, Veronica Porumbacu, ca ºi de bãrbaþiipoeþi, pãrtaºi ai conºtiinþei erotice revoluþionare(reproducerii ideologice).

*

„Lumea va cãpãta în timp altã înfãþiºare, nunumai din cauza ritmului înalt de tehnologizareºi poluare, dar ºi a dispariþiei bãrbatului ca genuman pe pãmânt, transmite site-ul MigNews.Cromozomul Y din codul biologic al bãrbatuluicontemporan se distruge încetul cu încetul ºipeste 125.000 de ani, Terra va fi locuitã doar defemei. La aceastã concluzie ºocantã, care a reuºitsã facã deja senazaþie în mediile ºtiinþificeinternaþionale, a ajuns unul dintre cei mairemarcabili geneticieni de la ora actualã,profesorul Brian D. Sykes de la UniversitateaOxford. Cercetãrile pe care le-a efectuat de-alungul timpului au demonstrat cã acestcromozom, absent complet în organismulfeminin, reprezintã o structurã arhaicã incapabilãsã facã faþã efectelor nocive ale ritmului înalt depoluare a mediului înconjurãtor. Starea mediuluia afectat deja puternic cromozomul Y, înurmãtoarele secole el nemaiputând determinasexul masculin al embrionului, avertizeazãreputatul specialist britanic. Spre stupefacþiabãrbaþilor, geneticianul britanic considerã cãdispariþia totalã a sexului masculin de pe Terranu ar fi o mare tragedie, având în vedere cãtehnologia de care dispune în prezent omenireapoate sã înlocuiascã cu brio bãrbatul, în ceea ce

66




telecarnet

Pagini de jurnalGheorghe Grigurcu

77




priveºte reproducerea ºi perpetuarea specieiumane. Ingineria geneticã permite, teoretic,crearea embrionului doar dintr-o celulã femininã,în care sã fie implantat nucleul unei femei-donor. Rezultatul þine de romanele SF: Terra vafi locuitã doar de femei“ (Adevãrul, 2003).

*

Locuri criptice prin spiritul ce le animã,aidoma unor inscripþii pe care, fãrã a le înþelege,le contempli cu înfiorare. O pildã: PeºteraSfântul Ioan de la Mânãstirea Prisalop, unde seajunge pe o potecã neverosimil de îngustã, înpantã abruptã, mãrginitã de-o prãpastie adâncã ºiîn care se pãtrunde pe brânci.

*

Ion Bãnuþã. Poet cu har minimal, director pevremuri al importantei Edituri de Stat, deci ar fi

fost de aºteptat sã avem a face cu un parvenitpolitic, cu un activist obtuz ºi veleitar ca atâþiaalþii. Dar Bãnuþã se constituia într-o excepþie. Eraun om de treabã, un autodidact îndeajuns deluminat ºi de generos, exponent al aceleiinteresante categorii de muncitori dinaintearegimului comunist, cu idealuri socialiste ºi cugenuine deschideri spre culturã (D.Th. Neculuþã,I.C. Frimu, Panait Muºoiu, Panait Isatrati). Uncolþos blajin, un inconformist afabil, un„progresist“ cu stima tradiþiei. Natural, nu puteaînghiþi la nesfârºit ignominiile sistemuluitotalitar. Mai întâi discret, prin sprijinirea unorscriitori prea puþin sau deloc pro regim, prinpunerea în aplicare a unui program editorialbogat ºi variat (vezi în aceastã privinþãconfirmãrile pline de cãldurã ale d-lui Mihaiªora, care i-a fost apropiat colaborator), apoi totmai fãþiº, prin peroraþii revoltate, nescutite depericole, Ion Bãnuþã s-a manifestat ca unopozant. În consecinþã, s-a vãzut schimbat din

funcþie. Îl întâlneam adesea, prin 1985-1986, înbarul de la etaj de la Athenée Palace, încompania unor „foºti“ în frunte cu NicolaeCarandino, care l-au adoptat cu prietenie pe ex-proletarul marginalizat, ins atractiv, de-obonomie manieratã. Îºi mai fãceau apariþia înacel local tihnit un fost director de bancã,Veniamin, ziariºti vechi precum Leon Kalustiansau Gaby Michailescu ºi uneori disidentul MihaiBotez. Bãnuþã se integra mai mult decâtsatisfãcãtor acestui mediu de rescapaþi ce seîntâlneau aproape zilnic „la o cafeluþã devorbã“, cum zicea N. Carandino. Dar, în ciudabolii sale de cord, care necesita periodicespitalizãri, începuse sã bea necumpãtat. Sezvonea cã, în zilele sale bahice, ajunsese a ieºi înstradã, pe lângã blocul turn din spatele palatuluiîn care locuia, cu pãrul vâlvoi ºi cu braþeleridicate, pentru a ocãrî regimul într-o figurã deprofet mânios.

Absolventã a secþiei de filosofie a Facultãþiide Istorie ºi Filosofie a Universitãþii clujene,doctorandã în literaturã comparatã ºi

redactoare a revistei Tribuna, Oana Pughineanubeneficiazã de unul dintre cele trei premii dedebut acordate de Filiala Cluj a UniuniiScriitorilor pe anul 2006 pentru volumulPlictisealã. Ratare. Prostie. Bibliografie selectivã(Cluj-Napoca, Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2006, 160p.). Încã din titlu se poate constata cã interesulautoarei se îndreaptã – ca ºi în unele grupajetematice ale revistei unde lucreazã, propuse dedomnia sa – cãtre o zonã tematicã frecventatãîndeobºte de moraliºti. Tot titlul lãmureºte, înpartea sa a doua, atitudinea asumatã (ori mimatã)în raport cu cei trei itemi: frunzãrealaalexandrinã, cu o superficialitate jucatã, abibliotecii acumulate îndãrãtul subiectelor sau,dacã se preferã, a triadei. Avertismentul are efectºi nu se mai aºteaptã nici un soi de monografismde aici încolo. În schimb, devine sesizabilã, dinproximitatea literaturii noastre, sastisealacioranianã a tinerei eseiste. Opþiunea, delocsingularã astãzi printre români – o vedem peecrane, cu bolboroseala prestigioasã a lui OctavianPaler, ºi o citim în Politicele lui H.-R. Patapievici -,devine interesantã din douã puncte de vedere:întâi pentru cã noul Cioran este... o femeie. Apoi,deoarece modalitatea Oanei Pughineanu îmbinãmijloacele eseului cu cele ale prozei artistice.Vocea este femininã, cu toatã încãrcãtura decalitãþi pe care o presupune o asemenea scriiturã,conþinuturile se recruteazã din marginalitateaeludatã de orice stahanovism, în totalul ºideclaratul dispreþ al muncii („Aceastã carte nueste produsul unei munci.”), iar stilul vãdeºteapetenþã pentru tratarea foucaultianã a metaforei.Ne aflãm, cum s-ar zice, în preajma unui textgreu clasabil cu mijloacele taxonomiei tradiþionale,dar care devine perfect încadrabil între mostrelede literaturã produsã de condeierii antropologieiculturale.

Programul scriitoarei este minimal ºi maximalîn acelaºi timp: „... unica dorinþã ce a stat înspatele scrierii acestei cãrþi [este – n.n.]: aceea de apractica o sinceritate dusã pânã la masochism”.Pariul ar rezida, aºadar, printr-un autenticism care,ºi el, îºi gãseºte precedente culturale multiple în

spaþiul literelor noastre – de la Blecher ºi MirceaEliade la Mircea Nedelciu, ca sã îi pomenesc doarpe unii dintre prozatori – ºi care, alunecând înmasochism, o înrudeºte pe eseista prozatoare cuunii dintre „trãiriºtii” generaþiei douãmiiste (de laIoana Bradea la Alexandru Vakulovski). Ca ºi încazul lui Cioran ºi a celorlalþi literaþi pomeniþiaici, autenticismul este sabotat, salutar sub raportestetic, de dexteritatea ºi inteligenþa stilisticã. Ofrazã izbutitã, o expresie scânteietoare, un textcare „curge” este un text „lucrat”, dacã nu cumvainspiraþia vine din altã parte iar dicteul estenebruiat, traducând în fapt o perfecþiunenepãmânteanã. Oana Pughineanu ºtie asta, aºa cãîºi ia necesara precauþie: „Sunt niºte texte care numã mai reprezintã, poate nu atât în conþinut, câtîn formã” (p. 125). Cartea – ce nu cuantificã o„muncã” (Iorga atrãgea atenþia cã „a munci”trebuie pus în legãturã cu „munci” în înþelesul decazne, suplicii), acum se ºtie asta – este, prinurmare, cu expresia consacratã literar de SimonaPopescu, o însumare de exuvii, o nãpârlire, un actde autoigienizare.

Oana Pughineanu intrã în literaturã, astfel, cuo carte în care nu gãseºti nici o preocuparepentru construcþia cuprinsului, volumul rezultânddin adiþionarea mai multor texte, genuri ºi specii.

Sub aparenþa excursului erudit, în care registrelesunt alternate sau coexistã savant, discursul fiindal jurnalistului, dar ºi al filosofului postmoderntrecut prin „noii barbari” Groys, Beuys, Sloterdijkºi alþi Zizek-i, se construieºte o confesiuneintelectualã de om trist, însingurat ºi incomodatde lumea care îl împresoarã, ale cãrei meandresavante le poþi desluºi ºi savura numai ºi numaidacã ai aceleaºi referinþe la bazã sau dacã, celpuþin, frecventezi aceleaºi cafenele cu cei care leau, împãrtãºindu-le mãcar vulgata. Din acestpunct de vedere, Oana Pughineanu rãmâne opremiantã ºcolarã enervatã de condiþia eisuperioarã, privind cu mizantropie în jur –manifestare, aici, ºi a unui complex desuperioritate -, dar înþelegând, totuºi, sã îifructifice avantajele, chiar dacã ºtie cã nu îi aducfericirea, ori poate tocmai de aia.

Problema e: dupã ce scrii o astfel de carte, cutexte mai mult sau mai puþin adezive unele laaltele, însã care par unitare datoritã conºtiinþeicare le formuleazã ºi le pune în paginã, ce altcevamai poþi scrie, între ce te mai poþi îndrepta? OriOana Pughineanu va scrie în continuare, custereotipie bacovianã, acelaºi tip de texte, lainfinit, autoconfirmându-se pânã la pastiºã, ori varegresa spre un tip sau altul de ingenuitate,pãrãsind fundãtura sclipitoare care, astãzi, îi asigurã reuºita.

imprimatur

Manualul scurt al perdantuluiOvidiu Pecican

Una din acele cãrþi bizare, apãrute sub înaltulpatronaj al indiferenþei noastre, este Cosmologiafinitã ºi chestiuni de teosofie ºi de axiomaticã/AFinite Cosmology and Matters of Theosofy (sic!)and of the Axiomatic (2001). Ediþia bilingvã acãrþii, sub semnãtura lui Leon Birnbaum, a apãrutla Editura Aletheia din Bistriþa prin purtarea degrijã a lui Emil Lazãr-Dejanul (lector) ºi a luiVirgil Raþiu (consilier editorial). Dintr-o informaþietipãritã pe ultima paginã a opului (de ce nu pefoaia de titlu?), aflãm cã Mihaela Mâþ ar fitraducãtoarea volumului (din românã sau dinenglezã, nu se spune!). Mai aflãm, din alte surse,cã d-l autor, trãitor în Dej, ar mai fi scris ºipublicat o Introducere în logosofie (1983),eseurile Multa et multum (1984) ºi Ontologiafinitã (2000), plus o Algebrã tripolarã ºi Elementede algebrã cuadripolarã, tot în 2000.

Comentariul meu nu-ºi propune decât sãatragã atenþia cât de departe poate merge(indiferent din partea cui!) sfidarea normelorelementare de logicã ºi de gramaticã ale limbiiromâne într-un text pus în circulaþie cu scopul,teoretic cel puþin, de a fi citit ºi consultat. IarLeon Birnbaum este, din acest punct de vederecel puþin, imbatabil. Ni se atrage mai întâi„atenþia de unele precepte”, fiindcã, nu-i aºa,cosmologia finitã e ceva ce aduce a mister, oºtiinþã cu infinit mic, infinit mare, timp absolut ºirelativ, structuri de materie, „forþe de atracþie-repulsie”, expandare a marilor galaxii, absorbþiede luminã, generare continuã ºi, în general,fenomene care au loc „în toate alte domenii dinunivers”. Desigur, e dificil sã ne imaginãm cumdintr-un atom au putut apare „atâtea materii” ºi„atâtea informaþii”, care sã conducã „la oharababurã aºa de diferitã ºi diversã”, þinândseama de faptul cã e imposibil sã ºtim „cine aasistat la declanºarea big-bangului”. Ne va fi,cumva, de folos Biblia? Posibil, din moment ceAndré Maurois ne-a avertizat cã „va fi un secolXXI al religiilor, sau nu va fi” (varianta Birnbauma celebrei fraze a lui A. Malraux: „secolul XXI vafi religios sau nu va fi deloc”). Fapt este cã „trãim

într-un imuabil” ºi, neputând fi martoriimiliardelor de ani ai galaxiilor, rezultã cã acestea„vor fi condamnate la moarte de cãtre noi”. Cum,nu se ºtie! Esenþial este sã discernem între„moarte ºi anihilare”, atâta vreme cât în trecereaeternã „nimeni nu pierde, nimeni nu câºtigã, citotul merge”. Prin urmare, multe erori, „pãtrunseîn unele scrisori de înaltã þinutã”, se cade a ficorectate. De pildã, „rãcirea pãrþilor exterioare aleunei stele” sau problema gãurilor negre, mai alescând „ne sunt reprezentate sã fi suferit o exploziede supernove” peste anumite limite. Rezultã deaici o primã concluzie: cosmogonia „nu poate sãaccepte un început, nici sfârºit a naºteriiuniversului”.

Un subiect cu „ceva intrinsec ascuns” emegaera bioticã („durata în care pe o planetãexistã o biosferã”), divizatã în analogicã (avieþuitoarelor) ºi digitalã sau antropicã: „Dacã auvãzut [oamenii] cum se aprinde focul (de exemplude la trãznet) ºi-au dat seama cã descoperiserãfocul”. Existã megaerã digitalã ºi pe alte planete?Dificil de dat un rãspuns. Important e cã existãpe pãmânt, unde „pentru a asigura pe oameni cuplusul de care are nevoie tot omul, fiinþele aucãutat ºi au gãsit hidrocarburile”. Preocupare, dealtfel, capitalã pentru aceste hidrocarburi încondiþiile foamei absolute de combustibil ºi aschimbãrilor climaterice cu urmãri, pentru mulþi,catastrofale: „În ceea ce priveºte încãlzirea apeloroceanelor nu poate dupã cât se pare a exista oscãpare decât una naturalã”. E cât se poate delimpede. Ne aflãm într-o perioadã de „consummare al comunicaþiilor” ºi de „dilataþie amegaerei”, neputând, prin urmare, sã eludãmproblema gravã a vieþii (hotãrnicitã „între douãnoþiuni”: naºtere ºi moarte), nici pe cea a cuplului(cu „perioada paradisiacã ºi orgasme multe, caredureazã pânã la apariþia semnelor de sosire aprogeniturilor”) sau pe cea mult mai importantã,a iubirii („În epocile istorice de pe pãmânt,trecute, în fiecare familie se nãºteau de la 12-20de copii”). Trãim, din pãcate, într-o civilizaþiecompromisã, captivã, a drogurilor,anticoncepþionalelor ºi sexului anonim. „Mai rãusunt cazurile de dependenþã”, cele psihiatrice ºilipsa principiilor de conduitã eticã. Oricum,„dezvoltãrile gândirii zilelor actuale este plinã desurprize”, chiar dacã în teologie, în „gândireateologicã”, lucrurile par a sta mai bine. Totuºi,„de a judeca religiile”, autorul nu-ºi permite, înprimul rând fiindcã ele sunt „un amestec dintrecontinuul digital ºi continuul analogic ºi intervine«credo» în mod manifest”.

Secolul XXI e un secol al extravaganþelor ºipoate tocmai de aceea „soluþia omului nureprezintã un covor presãrat cu petalemulticolore”. Chestiunile se complicã însã abiaodatã cu discutarea conceptelor din perspectivãteosofico-filosoficã: numãrul („parte de bazã aexistenþei spiritului”), incantaþia („omul când i-amers bine mai începe a cânta”), sacerdoþiul(„Zoroastru/Zaratustra a fost primul gânditor carea deschis filosofiei spre acceptul dualismului ºitotodatã era un precursor al dialecticii filosofice”),transmigrarea („Unele trãsãturi le are alt termenpseudoreligios aproape situat încontemporaneitate cu Buddha, esteconfucianismul…”) etc. Unde se încurcã în

explicaþii autorul e tocmai paradisul pãcatuluioriginar. „Oare ce-o fi vrând Dumnezeu de laAdam, sã-l mãnânce (mãrul – n. n.) sau sã nu-lmãnânce”, se întreabã el cuprins de spaimã,riscând, în cele din urmã, un subtil rãspunsaxiomatic: „De bunã seamã sã-l mãnânce. În locca Adam ºi Eva, ei abþinându-se, atunci ei ar fiajuns vite cuminþi, poate zilnic vreun înger ar fivenit s-o mulgã pe Eva. Asta deloc nu i-ar fiplãcut lui Dumnezeu sã i se spunã cã aici pepãmânt se mai lucreazã (încã) la perfecþionareaNoului Testament” sau cã „însuºi denumirea decreºtin ºi, în general, a noþiunii de creºtin dateazãde abia de prin manuscrisele lui Iustin…”? Sigurcã nu i-ar plãcea!

Dificultãþile de netrecut apar cânt eseistul „seuziteazã a vorbi” despre suflet, amestec, înelucubraþiile lui, de ejaculare („Nici sexul nu-lputem prevedea din care din sute de mii dintimpul acuplãrii va fi fecundat”) ºi viaþã dedincolo („viaþa oamenilor ºi, în general inclusiv acelei prehumane era curioasã despre viaþa noastrãde acuma, dar mai ales de apoi, ce va fi cuomenirea instantaneu acum, dar dupã moarteanoastrã”). Teorii, fireºte, cu „impact asupraomenirii pãmântului”, chiar „când au fost printrealtele ºi cuvântului «suflet», cuvântul a fost scosdin dicþionare”. De ce sã fi fost scos „sufletul”din dicþionare? Probabil ºi datoritã „pledoariului”atât de categoric-persuasiv al lui L.B.: sufletul „nueste decât un studiu al unei ºtiinþe cu mulþiadepþi”. Se poate imagina o definiþie mai clarã?La o adicã, datã fiind cvasi (sic!)-sinonimia dintretrup ºi suflet, zice autorul, deosebirea dintre elear sta pur ºi simplu în particula cvasi (toatãentelehia lui. Aristotel – „realitatea în actprimordialã a unui corp” – cade în faþa acesteiinsolite speculaþii!). Unde duc toate acesteinvalidãri de logicã gramaticalã ºi de siluire alimbii române? Ar putea duce la o „concordanþãdintre Binele ºi Rãul, pe de o parte, ºi de Timpul,pe de altã parte”, din seria gnozelor moderne, saula oricâte alte modele clonate dupã asemeneamonstruozitãþi lingvistice. Dacã megaera bioticãpresupune din partea noastrã sacrificii deacomodare, de înþelegere ºi de supravieþuire, cepresupune, tot din partea noastrã, acest delictcultural deghizat într-o carte despre Cosmologiafinitã?

Într-un numãr recent din Cultura (39, 2006),Angela Martin se întreba De ce ne-am urâþit? Sereferea, printre altele, cu deznãdejde ºi cu oexactã intuiþie a dezastrului, la fenomenuldeplorabil al limbii române „vorbite urât, adicãvulgar” în mediile deopotrivã profane ºiintelectuale ale societãþii româneºti contemporane.Sã fie de vinã doar internetul, reclama, comerþulºi tehnologia, fiindcã eliminã „referinþele lacontextul cultural?” Sau violenþa ºi oportunismullingvistic reprezintã un fapt cu rãdãcini mult maiadânci ºi consecinþe mult mai grave decâtpopulismul sau demagogia? Întâmplarea cã lipsade respect faþã de limbã se practicã chiar încontext cultural ºi e încurajatã instituþional artrebui sã ne îngrijoreze mai mult decât ipocritacomedie a politicii de mahala. Au spus-o alþii: dingrotesc nu se nasc decât haosul ºi neantul.

88




Un black-out analogicAurel Sasu

puncte de vedere

Nu se înºela cîtuºi de puþin E. Lovinescuatunci cînd observa cã orice operã literarãîºi are viaþa proprie, cu o ascensiune, un

moment de glorie ºi apoi, eventual, un declin.Operele literare ºi, prin derivaþie, autorii înºiºicunosc o evoluþie, pe mãsura trecerii timpului. Uniipot sã dezamãgeascã ulterior (ne amintim de IonelTeodoreanu sau Cezar Petrescu, vedete ale scrisuluiromânesc de odinioarã, dar care poate cã spunprea puþin în zilele noastre). Alþii pot strãluci peneaºteptate (ºi primul exemplu care îmi vine înminte este Bacovia, care ºi-a depãºit cu multantumitatea în postumitate. Nimeni n-ar fi bãnuitîn perioada interbelicã uluitoarea ascensiunefulminantã a poeziei sale). Nu e inutil sã neîntrebãm care ar fi explicaþia acestor sinuozitãþi.Sînt încredinþat cã un cuvînt greu de spus arecontextul în care opera literarã e receptatã:experienþa noastrã cea de toate zilele, biograficã,socialã, politicã, în general istoricã, ne modeleazãlecturile ºi contureazã totodatã receptarea literaturiipe care o gustãm. Acum, în decembrie 2006, negãsim la puþini paºi de integrarea – civilizaþionalvorbind – în Uniunea Europeanã, pe care cu toþiine-o dorim. Sînt convins cã ºi noi, scriitorii, criticiiliterari, evaluatorii profesioniºti ai textului artisticsîntem constrînºi sã ne adaptãm lecturile la noulgust care se manifestã tot mai pregnant.

Venind concret la situaþia lui George Coºbuc,acesta e perceput ca autorul rural, scriitorul arde-

lean, poetul þãrãnimii. Era o carte de vizitã onoran-tã, pe care el a ºi onorat-o de-a lungul deceniilor.Au fost mai degrabã sporadice liniile de receptare aunui Coºbuc-artist enciclopedist. Nu încãpeau subaceeaºi pulpanã imaginea rusticã ºi aceea poliglotã,ele se situau în contradicþie ºi deranjau. În cunos-cuta bãtãlie dintre autohtoniºti ºi europeniºti, men-torul Tribunei a fost revendicat mai degrabã deuna din tabere, ºi anume de prima. Cred cã a venitvremea sã punem în evidenþã, cu voce deloc ezi-tantã, existenþa unui alt Coºbuc. Latura sa sur-prinzãtoare – pentru mine esenþialã – este aceasta:de scriitor european. Nu mã gîndesc aici neapãratla traducerile sale din Homer sau Virgiliu, aºadarnu atît la clasicist, cît la italienist.

Întîlnirea lui Coºbuc cu literatura italianã s-afãcut devreme, în studenþie, la îndemnul tatãlui

sãu, care îl ruga sã-i descîlceascã niºte texte aleunuia, Dante, care vorbea despre Infern ºi Paradis.Preot de þarã fiind, acela se gîndea cã e un subiectpotrivit, cu care sã-i mai sperie pe pãcãtoºi în tim-pul slujbei de duminicã. Poetul a pus mîna pe oediþie în limba germanã din Divina Comedie, pen-tru a-i face acest serviciu de intermediere tatãluisãu. A rãmas atît de fascinat de ceea ce a cititacolo, încît a fost ca o vrajã blestematã, care l-acucerit pe toatã viaþa. Dupã ediþia germanã aInfernului, cãreia s-a strãduit sã-i dea o echivalenþãîn limba românã, ºi-a dat seama cã nu e o abor-dare profesionistã sã-l traduci pe Dante prin inter-mediari. ªi atunci a cumpãrat diverse ediþii, gra-matici, pentru a cunoaºte mai bine limbaPeninsulei. A fãcut chiar o cãlãtorie de studii înItalia, la începutul secolului al XX-lea. Dante i-afost cãlãuzã în învãþarea italienei. Apoi a purces latraducerea capodoperei care i-a captivat atenþiatimp de decenii.

Cu George Coºbuc sîntem la prima transpunereintegralã ºi extraordinar de fidelã a întregii DivineComedii. Îmi cer iertare dacã sînt de faþã cunoscã-tori în profunzime ai specificului acestei opere, daraº vrea sã dau totuºi cîteva detalii legate de dificul-tatea textului dantesc. Versurile Divinei Comediisînt dispuse cîte trei, avem aºa-numitele terþine.Fiecare vers are unsprezece silabe, aºadar endecasi-labul este mãsura poemului. Existã ceea ce secheamã la tterza rrima, adicã fiecare rimã sealterneazã de trei ori, dupã care e schimbatã: vinesuccesiva, care se împleteºte cu precedenta ºi lasãlocul urmãtoarei. Poemul are 14.230 de versuri.Toate au unsprezece silabe ºi toate au cîte trei rimeºi toate sînt grupate în terþine! Dar asta este doardificultatea de suprafaþã. Pentru cã Dante, în modprogramatic, îºi expune mesajul pe mai multepaliere de semnificaþie. El o ºi spune deschis, întratatul de esteticã Il Convivio (Ospãþul), undearatã cã Biblia se citeºte pe patru niveluri: literal,alegoric, moral ºi anagogic. Nivelul literal se aflã lasuprafaþa textului. Nivelul alegoric e cel care netrimite dincolo de sensul prim. Nivelul moral nedã învãþãtura de viaþã ºi comportament. Nivelulanagogic ne oferã învãþãtura creºtinã. Dante însuºi,în Divina Comedie, a vrut sã creeze o replicã laBiblie. Aºadar ºi mesajul sãu va fi “supraetajat” pepatru niveluri, dar uneori vor fi chiar mai multe.Gîndiþi-vã, acum, la toate obstacolele de lasuprafaþã, la felul în care pot fi ele redate minuþiosîn limba românã. Iar apoi la dificultatea sensurilorpropriu-zise, supraetajate. Avem o dublã încercarede forþã artisticã: sintagmaticã (pe orizontalã, lasuprafaþã) ºi paradigmaticã (pe verticalã, în profun-zime).

Datoritã acestor lucruri, dupã cum – aº îndrãznisã spun – ºi datoritã unei insuficiente dezvoltãrinuanþate a limbii române, nu a existat pînã laCoºbuc o traducere fidelã ºi completã a DivineiComedii. Au fost chiar voci care îºi manifestaudubiul cã Dante ar putea fi vreodatã transpus caatare în limba românã. “Poezia e intraductibilã” –cunoaºtem celebra axiomã, atît de contestabilã.Autorul a avut de înfruntat ostilitatea contempo-ranilor sãi, care îi interpretau Golgota ca pe oparadã, o sfidare nejustificatã. Dar el nu s-a intimi-dat în faþa mentalitãþilor, a neîncrederii celor dinjur ºi a reuºit sã dea prima ºi – pot s-o spun, dinpunctul meu personal ºi subiectiv de vedere – cea

mai bunã traducere completã a Divinei Comedii înlimba românã.

Dupã George Coºbuc mai avem încã patrutranspuneri integrale ale capodoperei danteºti, unaîn prozã ºi trei în versuri. Mai cunoscutã este tra-ducerea poeticã a Etei Boeriu ºi mai puþin s-a vor-bit, din pãcate, despre variantele Ion Þundrea ºiGiuseppe Cifarelli. Trebuie menþionatã, în acelaºitimp, versiunea în prozã ritmatã a lui AlexandruMarcu. Dar, dintre toate, se desprinde cu evidenþãprima.

Înainte de a mã referi efectiv la traducerea lui,aº vrea sã mã opresc la un alt aspect al activitãþiisale. În afara acestei linii, Coºbuc are o semnifica-tivã preocupare de comentator al scrisului dantesc.Cum a ajuns aici? O ºtim cu toþii prea bine, nupoþi traduce ceea ce nu cunoºti. Aºadar primulefort al lui Coºbuc a fost de a-l citi ºi de a-lînþelege pe poetul italian. ªi nu-i efort mic sã-l pri-cepi pe Dante. Sînt oameni care ºi-au petrecutdecenii cu o asemenea preocupare, datoritã supra-stratificãrii programatice a operei, din care fiecarepreia cît poate, cît reuºeºte, cît îl ajutã mintea, lec-turile, inteligenþa, erudiþia ºi simþul artistic. Întrucîtscrie poezie, Dante se adreseazã creierului, dar înegalã mãsurã ºi sufletului. Vã daþi seama cã de aiciprovine biblioteca impresionantã de comentarii.Deºi e vorba de un scriitor medieval, apar totuºisub ochii noºtri, sãptãmînal, noi ºi noi cãrþi despreel. Pentru cã fiecare înþelege altceva, iar textul econstruit ca o opera aperta, din care fiecare poatesã-ºi ia ceea ce crede cã e important. ªi Coºbuc ºi-aluat ce-a crezut cã este important pentru el. Întimp ce “asuda pe cãrþi” (ca sã folosim expresia luiDante), ºi-a dat seama cã nu e încîntat de ceea ceciteºte. A reluat ºi a studiat îndelung numeroasecomentarii italiene ale Divinei Comedii, care seciocneau cap în cap, se disputau. Este o disciplinãfascinantã aceasta, dantologia, întinsã de-a lungulsecolelor. Coºbuc a rãmas foarte nemulþumit deceea ce-a cunoscut din studiile sale. S-a certat, iarapoi chiar s-a luat la “trîntã” cu dantologii ºi ºi-aspus cã va oferi propria sa interpretare la DivinaComedie. Prin urmare s-a strãduit mai bine de zeceani sã-l traducã pe Dante, dar a încercat vreo cinci-sprezece ani sã-l comenteze. Coºbuc e importantca traducãtor, dar e semnificativ ºi în calitate decomentator. Sfidarea nu e micã în nici una din celedouã direcþii. Pe ambele serii, avea de asumat o

99




eseu

Coºbuc ºi Dante (I)Laszlo Alexandru

tradiþie prestigioasã ºi o dificultate serioasã.Dacã e sã mã refer la dantologul Coºbuc, o voi

face cu toatã sinceritatea de care pot sã daudovadã. Din pãcate, el nu este un analist credibil,din punct de vedere ºtiinþific. Poetul este un pãti-maº, este, aº spune – fãrã a vrea sã-l supãr nicimãcar postum – un exaltat. Îl iubeºte pe Dante înaºa mãsurã încît dialogheazã cu el. Are caiete între-gi pe care le umple cu comentarii. Îl ceartã pe-alocuri, îl laudã în alte pãrþi. Îl tutuieºte. Îl bate cubeþigaºul sau îl încoroneazã. Este un spectacolfascinant, al unui dialog peste secole între douãspirite mãreþe, care parcã s-ar afla în aceeaºiîncãpere ºi s-ar disputa. Coºbuc are un tonpolemic, ridicã vocea, urlã în scris. Existã manu-scrise pe care le putem parcurge înþelegîndu-le înacest mod. Îi ceartã pe dantologi, ale cãror pãrerinu le împãrtãºeºte sau le contrazice. Se poate citica un roman aceastã laturã de activitatecoºbucianã. E extrem de inspiratoare ºi foarte gene-roasã pentru a-l cunoaºte pe el însuºi. Dar, dinpunct de vedere strict profesional, nu este afid-abilã.

De ce spun asta, cu toatã transparenþa? Criticulliterar, atunci cînd se aflã în faþa textului, trebuiesã-ºi pãstreze totuºi sîngele rece. Poate sã simpa-tizeze cu el, dar judecata va trebui sã plece dincreier, chiar dacã e susþinutã de suflet. Trebuie sãfacã distincþia dintre afecþiunile ºi antipatiile sale,pe de o parte, ºi ceea ce-i spune intuiþia, pe de altãparte. Simþul estetic, da, are ceva de patimã într-însul, dar trebuie sã aibã ºi o dozã consistentã deluciditate. Nu o spun eu, nu e o noutate, o ºtimdeja de la Titu Maiorescu. Or Coºbuc nu ºi-a pãs-trat sîngele rece ºi spiritul limpede. El s-a “certat”

cu Dante, a “urlat” la dantologi. Este o aventurãinteresantã ºi spune foarte multe despre Coºbuc.Dar nu ne ajutã sã înþelegem cu adevãrat anumitelucruri din Dante.

Sã vã dau doar douã exemple unde Coºbuc euºor de contracarat, din pãcate. El pune sub sem-nul îndoielii cronologia interioarã a DivineiComedii. Potrivit curentului general de interpretare,aceastã cãlãtorie iniþiaticã, pe care personajul Danteo desfãºoarã în poem, se petrece în anul 1300, econtemporanã cu Marele Jubileu proclamat dePapa Bonifaciu al VIII-lea. Este o cãlãtorie iniþiaticã,dar ºi de purificare, pe care Dante, personajul, oîntreprinde pentru a-ºi regãsi credinþa, pentru a-ºimîntui sufletul. Pornind de aici, lucrurile se com-plicã, nu are rost sã insistãm mai mult acum. Eibine, Coºbuc contestã aceastã cronologie.Cãlãtoria, în opinia lui, s-ar fi petrecut cu doi animai devreme, în 1298, pentru cã anii nu senumãrau de la moartea lui Isus, ci de la naºterealui Isus, calendarul florentin avea mai puþine saumai multe luni, ziua era mai lungã sau mai scurtã– ºi de-acolo se pleacã pe pagini întregi, extrem denumeroase, de recalibrare a calendarului, de recal-culare a timpului etc. Concluzia repetatã foarteagresiv, cu enorm patos polemic, este cã anul cãlã-toriei iniþiatice din Divina Comedie ar fi 1298. Esteo ipotezã care, din pãcate, e complet necreditabilã.Iar patima investitã în demonstraþie e lipsitã de orealã mizã interpretativã.

O altã idee, care de asemeni nu poate fi accep-tatã, este legatã de Beatrice. O ºtim prea bine,Beatrice este femeia sublimã iubitã de Dante, esufletul care îl cãlãuzeºte în cãlãtoria sa prin lumeade dincolo, îl preia la finele Purgatoriului ºi-lîndrumã pe calea Paradisului. Dar Beatrice e toto-

datã ºi fetiºcana de care Dante s-a îndrãgostit cîndavea nouã ani, pe care a revãzut-o cînd avea opt-sprezece. Cineva se va speria poate: cum adicã,Dante s-a îndrãgostit de o fetiþã? Ceva nu e în reg-ulã… Dar trebuie sã ne amintim ceea ce ziceamadineaori, cã textul poate fi citit pe mai multepaliere. Pot sã vãd într-adevãr o copilã de nouã ani,întrezãritã de Dante într-o bisericã, dar pot sã mãduc la simbologia cifrelor, sã observ cã 9 esteechivalenul lui 3 x 3, iar trei ne trimite la SfîntaTreime. Dacã Dante spune cã iubita avea nouã ani,înseamnã cã ea era perfecþiunea întruchipatã,desãvîrºirea ridicatã la cub. Atunci fata aceea nu vamai avea efectiv o vîrstã discutabilã (în ochii noºtri,ai omului modern ºi postmodern) pentru a stîrnisentimentele erotice, ci va constitui o trimitere ale-goricã. Iatã cum Beatrice poate fi fetiþa de nouãani, dar poate fi, în acelaºi timp, ºi simbolul per-fecþiunii. Va sã zicã Dante se exprimã la nivel lite-ral – dar se exprimã ºi la nivel alegoric, moral ºianagogic. Coºbuc însã contestã existenþa realã aacestei Beatrice Portinari, atestatã ºtiinþific în studi-ile dantologilor. El spune cã toate sînt niºte fabu-laþii. Beatrice ar fi simbolul filosofiei (e adevãrat!).Beatrice ar fi simbolul graþiei ºi al mîntuirii divine(e adevãrat!). Dar Beatrice n-ar fi existat în realitate(ceea ce nu este adevãrat!). Iatã cum abordareaexcesiv alegoricã riscã sã-l deformeze pe Dante.Impresia mea e cã nu în direcþia aceasta trebuie sã-lcãutãm neapãrat pe cel mai important Coºbuc.

(Conferinþã susþinutã în cadrul simpozionului“Fire de tort”, Bistriþa, 15 decembrie 2006)

1100




Pânã în prezent, panorame coerente aleistoriei literaturii române postbelice auprodus Dumitru Micu, Ion Rotaru, Eugen

Simion, Nicolae Manolescu, Eugen Negrici ºiMarian Popa. În anul 2005 Alex ªtefãnescucreeazã o isterie colectivã în lumea literaþilorpropunând propria viziune asupra literaturiiromâne cuprinse între anii 1941-2000. Istoriculliterar ºi exegetul Alex ªtefãnescu reuºeºte sãprovoace aversiunea unei panoplii cvasiexhaustivea lumii scriitoriceºti, reproºându-i-se, dinconsiderente ºi interese multiple, un amãnuntcomun tuturor nemulþumiþilor: subiectivitateaselecþiei realizate cu lipsã de profesionalism. Vomproceda în studiul de faþã la extrapolarea unordeficienþe concrete ale demersului autorului,consecutiv explicitând viziunea de construcþie avolumului, în virtutea cãrei autorul nu este niciscuzabil, nici blamabil.

Revista "Observator cultural" lanseazã, în nr.55 / 16-22 martie 2006, o anchetã care îºi prop-une sã limpezeascã apele asupra eºecului exegetical autorului. Verdictul este cunoscut din momen-tul inculpãrii, datoritã manierei tendenþioase deformulare a întrebãrii, ancheta fiind principial sor-titã caducitãþii prin antepronunþare în proces.Cãci, paradoxal, dacã Alex ªtefãnescu îºi propus-ese un proces al comunismului cu armele criticiiliterare, s-a aflat el însuºi chemat la barã pentru a-ºi pleda cauza, dar nu ca acuzator, ci ca pârât.

Aºadar, Chiar a scris Alex ªtefãnescu o istorie aliteraturii?. La aceastã întrebare s-au aflat, în pub-licistica româneascã, destui care sã ofere rãspun-suri cât se poate de sugestive, de la calificareademersului iniþiat de Alex ªtefãnescu drept "HarryPotter pentru adulþi", la categorisirea acestuiadrept "album literar cu explicaþiile pozelor de Alexªtefãnescu" ºi pânã la o descriere extrem deelocventã ca urmãtoarea: "Contaminat de apetitulautorului pentru comparaþiile de efect (era sãscriu: de afect), aº asemui-o virtualei Case Radiodin apropierea Podului Eroilor: o butaforie neocla-sicã abandonatã cu faþadele ºtirbe, acoperitã degraffitiuri ºi bîntuitã de aurolaci" (Paul Cernat,rãspunsul la anchetã). Însã, pânã acolo, reþinemcâteva reproºuri formulate obiectiv ºi sistematic.Mircea Muthu, exeget universitar clujean,menþioneazã, sub titlul Istoria literaturii ca mixaj,neajunsuri multiple ºi scandaloase. Negarea, fãrãargumentarea necesarã, a atributului de capodo-pe-rã povestirilor voiculesciene Lostriþa, Pescarul Aminsau Ultimul Berevoi, etichetate drept "grandilocven-þã mitologicã", este consideratã o judecatã cel puþinaberantã. Opþiunea lui Alex ªtefãnescu, desigurdeconcertantã, nu este însã aceea de a eluda calita-tea de excelent povestitor a lui Voiculescu, ci aceeade a reconsidera paradigma prozei voiculesciene. Înacest sens meritã semnalat cã urmãtorul pasaj alcapitolului este intitulat de Alex ªtefãnescu

Adevãratele capodopere, unde autorul ia în dis-cuþie, elogios, povestirile Viscolul, Lipitoarea,Iubire magicã. Foarte posibil ca ºi în acest caz sãîntâlnim "o judecatã cel puþin aberantã", dar amãnuntul existenþei unei imagini în oglindã trebuie precizat. Alte judecãþi eronate ale lui Alexªtefãnescu sunt semnalate prin ignorarea uneiadintre cãrþile de rezistenþã semnate de FãnuºNeagu, Îngerul a strigat, sau prin aversiunea faþãde literatura optzecistã (pe ai cãrei reprezentanþiAlex ªtefãnescu îi considerã indivizi fãrã operã).Ceea ce deranjeazã apoi la Alex ªtefãnescu nusunt doar omisiunile sau reconsiderãrile, ci însãºiformulãrile neacademice, de genul aceleia în careAdrian Marino, un istoric al ideilor literare - decispirit academic - este receptat ca posesor al unuistil de "Cassius Clay al istoriei literaturii". Însãimediat Mircea Muthu menþioneazã cã "nu i sepoate contesta lui Alex ªtefãnescu darul epicizãriiîn exerciþiul critic ºi, mai concludent poate, capa-citatea de a mixa informaþia, nu neapãrat literarã,cu comentariul sau cu parafrazarea operei".Mircea Muthu recunoaºte cã se pot reþine carac-terizãri expresive, ca aceea aplicatã romanului luiMircea Cãrtãrescu, ce "seamãnã cu un imens ºisuperb portocal, care are rãdãcinile înghesuiteîntr-o gãleatã de plastic". Posibil ca în acest cazstilul neprotocolar de abordare a operei luiCãrtãrescu de cãtre Alex ªtefãnescu sã fie accep-tabil ºi chiar salutar întrucât prozatorul în discu-þie nu este un spirit academic. Conclusiv, MirceaMuthu îºi exprimã dezamãgirea faþã de un produscare mai degrabã este încadrabil în categoriateatrului de revistã decât a metodei ºtiinþifice.Mult mai coroziv se dovedeºte a fi Paul Cernat,sub titlul Istorie literarã cu înlocuitori. Datoritãdiscrepanþei dintre scopul propus (continuarea

Alex ªtefãnescu ºi Istoria literaturii române contemporane

Lucian Bâgiu

studiu de caz

istoriei literaturii române din momentul atins deG. Cãlinescu, anul 1941) ºi mijloacele utilizate(comparaþii neacademice, considerate penibile ºiridicole), Paul Cernat situeazã discursul lui Alexªtefãnescu între limbajul lui G. Cãlinescu ºi cel allui Florin Cãlinescu, aºadar între pretenþiile ºtiinþi-fice ºi potenþele mahalagiste. Se reþin formulãridemne de o vastã colecþie de perle, cum ar fi:Andrei Pleºu "se intereseazã de chestiunea sexuluiîngerilor nu numai la figurat, ci ºi la propriu",fãcând "paradã de erudiþie pentru a rezolva pro-bleme care nu intereseazã pe nimeni". Levantul luiMircea Cãrtãrescu e taxat, fugar, drept "un bunprilej de a rememora poezia secoluluinouãsprezece într-o desfãºurare fastuoasã,inteligentã ºi plinã de umor" (pentru cunoscãtoriide literaturã) sau "o carte ininteligibilã, totuºiatrãgãtoare prin modul caraghios-simpatic defolosire a limbii române (pentru ignari)". ÎnCartea milionarului de ªtefan Bãnulescu "excesulde frumuseþe livrescã se suportã greu", iar "citi-torul se aflã în situaþia muºtei care se îneacã înmiere" (Dan C. Mihãilescu, într-un articol din"Idei în dialog", precizeazã cu un "exces desavoare": "bine cã nu se îneacã în altceva, ca laalþii..."). Paul Cernat nu îl iartã pe Alex ªtefãnescunici de relevarea unor evidente stângãcii determi-nate de o precarã familiarizare cu teoria literarã,precum cea doveditã în comentarea volumuluiIarna bãrbaþilor a aceluiaºi ªtefan Bãnulescu încare scriitorul "parcã din cînd în cînd îºi întrerupescrisul ºi, de la masa lui de lucru, îºi ridicãprivirea întrebãtor spre noi...". Tot la capitolulgafe exegetice este introdusã ºi receptarea ultimu-lui Bacovia, cel din Stanþe burgheze ºi din Verseteca "redus la emisia dezarticulatã a unui alienat,lipsitã de relevanþã dacã nu am ºti cui aparþine".Însã cel mai mult iritã Alex ªtefãnescu prinselecþia extrem de capricioasã a valorilor literaturiiromâne. Astfel, în opinia lui Paul Cernat, "autorulnu se sfiieºte sã facã tabula rasa din cea mai mareparte a literaturii române, ignorînd senin mariscriitori". Ni se oferã apoi o listã comparativã ºifrapantã: câteva absenþe notabile, în ordine alfa-beticã: ªtefan Agopian, Gheorghe Crãciun, BedrosHorasangian, Virgil Ierunca, Nora Iuga, MarianaMarin, Mircea Martin, Alexandru Muºina, IonMureºan, Gellu Naum, Norman Manea, EugenNegrici, Virgil Nemoianu, Toma Pavel, SimonaPopescu etc. -, sunt puºi în oglindã cu spaþiileample consacrate unor "nulitãþi absolute", precumAdina Huiban, Ovidiu Hurduzeu, EcaterinaRãdoi, Ovidiu Dunãreanu, Dan David, MirceaBârsilã, Grigore Vieru (acesta ar merita "premiulNobel pentru poezia dragostei filiale") ºi ValeriuButulescu. Despre acesta din urmã, imortalizatîntr-o pozã alãturi de Traian Bãsescu, ni se atrageatenþia cã este înfãþiºat ca un scriitor de taliaunor "Tagore, Nietzsche, La Rochefoucauld, JulesRenard, Cioran". Prompt, Paul Cernat se întreabã"ce anume a stîrnit entuziasmul debordant almonumentalului critico-istoric, atît de mult încîtacesta sã afirme, cu reproº, cã "românii întîrziesã-l descopere pe Valeriu Butulescu. Deocamdatãl-a descoperit strãinãtatea, unde cele aproximativ2000 de aforisme ale sale (dintre care 200 sclipi-toare) i-au apãrut traduse în aproximativ 20 delimbi"? Iatã doar douã mostre de sclipiri, niet-zscheene de-a dreptul: "Femeia este atrasãirezistibil de pieptul bãrbatului - locul în care aces-ta îºi þine portofelul", sau "au apãrut telefoanemobile inteligente. Unele mai inteligente decîtposesorii lor"". Imaginea în oglindã îl determinãpe Paul Cernat sã conchidã: "Este ca ºi cum unJacques Yves Cousteau al vieþii noastre literare araduce la suprafaþã, în loc de corali, mai multplancton ºi, din cînd în cînd, cîte un crab sau cîteo meduzã". Incontestabil orice istoric literar

opereazã unele selecþii discutabile. "Planctonul"este un fenomen de regãsit în istoriile literaredeopotrivã ale lui Eugen Lovinescu ºi G. Cãlinescu, iar crabii ºi meduzele sunt oricumrara avis, în orice demers de istorie a literaturii,cu atât mai mult când se ia în discuþie una con-temporanã ºi chiar de ultim moment, în care valo-rile nu sunt încã cert definite iar criteriul axiolog-ic este principial imperfect.

Însã în toatã aceastã discuþie, a imperfecþiuniiselecþiei profesate de un istoric literar oricum non-conformist, atât în ceea ce priveºte autorii, cât ºioperele acestora, se pierde din vedere, am spune,fondul problemei. Acela cã Istoria lui Alex ªtefãnescu îºi propune sã treacã în revistã literatu-ra românã în timpul comunismului. Raportarea laregimul politic este strict necesarã prin prismafaptului cã circumstanþe extraestetice au încercatsã configureze cosmoidul literar în reperele saledefinitorii. Aici trebuie cãutate reuºita sau eºeculdemersului propus de Alex ªtefãnescu, dacãautorul surprinde în mod just reacþia universuluiestetic la presiunea politicã. În acest sens opiniilesunt, deloc surprinzãtor, la fel de recalcitrante îna saluta configuraþia celor peste o mie de paginide travaliu intelectual. Paul Cernat considerã cãexegetul se dovedeºte a fi mai curând tolerant cuestetizarea propagandei comuniste, aºa cum a fostea profesatã de cãtre nume sonore care au fãcutîntr-un fel pactul cu Diavolul: G. Cãlinescu, N. Labiº, V.Em. Galan, C. Chiriþã, Aurel Baranga,Titus Popovici, Adrian Pãunescu. Alex ªtefãnescuar accepta compromisul ºi ar realiza o insinuantã"pledoarie transparentã pentru virtuþile modeluluicãlinescian de "rezistenþã prin literatura bunã" (unobicei al pãmîntului, în fond: capul ce se pleacãsabia nu-l taie, tributul plãtit pentru salvarea a cese poate salva, arta supravieþuirii în niºã, jocul lamulte capete...)". Alt reproº ce i se aduce lui Alex

ªtefãnescu este acela cã în mod fals lumea scriito-rilor sub comunism e prezentatã ca fiind "pro-ducãtoarea nr. 1 de opozanþi anticeauºiºti", cumar fi Dorin Tudoran sau Dan Petrescu, a cãroroperã literarã exegetul însã nu o comenteazã. Pede altã parte Paul Cernat admite satisfãcut cãacelaºi imperfect ºi tendenþios Alex ªtefãnescuaplicã "revizuiri drastice" lui Mihail Sadoveanu,Cezar Petrescu, "bijutierului obosit" Tudor Argheziºi lui Camil Petrescu (al cãrui ultim roman, Un om între oameni, este desfiinþat, Alex ªtefãnescu intrând astfel într-o polemicã durã cuMihai Zamfir). Ce putem deduce de aici este cãAlex ªtefãnescu reuºeºte sã fie inconsecvent. Ar fimult mai corect sã reþinem cã Alex ªtefãnescuface dovada unui dublu mare curaj ºi a unei sinucigaºe responsabilitãþi: pe de o parte, se aratãnecruþãtor cu penibile compromisuri estetice aleunor scriitori de calibru, pe care îi demascã dreptimpostori ºi oportuniºti; pe de altã parte nu ezitãsã salveze ceea ce poate ºi trebuie salvat dinmolozul unui univers reprobabil, adicã acelenume, opere sau atitudini care au menþinut, întreanumite cote posibile, galaxia lui Guttenberg peun curs navigabil în mijlocul unui taifun alextincþiei.

Ion Simuþ (în "România literarã", Nr. 2, 18-24ianuarie 2006) are un discurs mult mai echilibratºi mai fair-play atunci când emite o consideraþiede genul "Fundalul istoriei politice relevã dramaliteraturii române în comunism, iar textele celemai bune se pot constitui într-o antologiereprezentativã pentru o întreagã epocã de creaþie".Cu toate neajunsurile, imperfecþiunile ºi inconsis-tenþele sale, Istoria lui Alex ªtefãnescu se vrea arãmâne aºadar ceea ce ºi-a propus, punct de reperpentru relevarea luptei inegale dintre condei ºipistol într-un regim totalitar. Desigur ºi aceastã

1111




1122




valenþã a monumentalei opere de autor este desfi-inþatã de cãtre acelaºi neobosit întru încrâncenarePaul Cernat, care condamnã aspectul de "arcã alui Noe" a selecþiei autorului: "Ce ar trebui sã fie,în definitiv, o istorie a literaturii române postbe-lice? O panoramã pe cît posibil exhaustivã istoric(ºi ierarhizatã estetic), dublatã de o istorie aformelor ºi ideilor, bine contextualizatã socio-politic, biografic ºi mentalitar, sau o listã canon-icã, o 'arcã a lui Noe' menitã sã salveze de lauitare valorile de prim-plan (recte: preferinþelesubiective ale autorului)? Am senzaþia cã Alexªtefãnescu refuzã istoricitatea formelor în benefi-ciul 'talentului literar', considerat neistoricizabil.Opþiunea e creditabilã doar în planul valorizãrii,cãci progres în artã nu existã. În plan tipologic,avem de-a face însã cu o sfidare a evidenþelor ºi odiscreditare a disciplinei înseºi… Deºi prohibitiv,masivul op îºi propune sã cucereascã publiculmediu cultural, naiv ºi snob, captiv al reprezen-tãrilor canonice preluate inerþial prin ºcoalã ºi prinreprezentãri politico-mediatice. Cum? Povestindcaptivant, pe înþelesul cît mai multora, tragediacomunistã ºi eroismul scriitorilor care s-au salvatprin literatura bunã… De fapt, criticul oferãreprezentaþia unui 'bonom desfigurator' (califica-tivul aplicat acum aproape trei decenii de cãtreCornel Regman - absent din Istorie… - rãmîne val-abil) care meritã apreciat pentru curajul ºidãruirea de a se fi înhãmat la un asemeneaproiect de o viaþã (din anii '80, cînd autorul publi-ca la revista Tomis fragmente dintr-o 'istorie exac-tã'…) ºi compãtimit pentru eºecul sãu de succes.".Câteva observaþii se impun aferente acestei ade-vãrate cabale. În primul rând cã cei ce se grãbescsã neantizeze opera lui Alex ªtefãnescu în întregulei sunt principial susceptibili de fals intelectual ºi

de exhibarea unor umori personale. Oricât deimperfect ar fi un asemenea demers de amploare,nu poate fi un eºec de succes de la cap la coadã.Apoi aspectul opþiunii lui Alex ªtefãnescu pentruuna dintre cele douã abordãri posibile. Oricât arfi de neîncântaþi unii dintre confraþi, este dreptuloricãrui exeget sã îºi aleagã o metodã de lucru.Alex ªtefãnescu nu a urmãrit sã realizeze opanoplie exhaustivã istoric ºi ierarhizatã valoric aliteraturii din timpul comunismului. Astfel ar fiajuns la a oferi publicului o cantitate enormã dealuviuni literare, prea puþin utile, din care doar peici pe acolo s-ar fi putut detecta piritele. Ar fi fostun proces istovitor ºi superfluu deopotrivã pentruexeget cât ºi pentru virtualul receptor al listãrii labursã a unui numãr copleºitor de acþiuni literarefalimentare aprioric. Alex ªtefãnescu ºi-a propussã evidenþieze doar ceea ce el a considerat cã mer-

itã sã rãmânã în conºtiinþa posteritãþii ca insulede relativã sanitate literarã. Nu a dorit sã scrie oistorie "exactã" a literaturii române sub comunismîn sensul de "completã" (demers înfãptuit deMarian Popa), ci în sensul de valabilã sub rapor-tul specificului valorii estetice. Procedeul sãu estecât se poate de corect. Prezintã extrem de suges-tiv, unii ar spune pãrtinitor, grobianismul factoru-lui de presiune politic, la care a aderat desigur unnumãr enorm de scriitori ºi de opere (dintreaceºtia intrând sub lupa istoricului literar doarvârfurile de lance), dupã care comenteazã princip-ial acele nume sau titluri care au o relevanþã estet-icã, care s-au salvat din confruntarea cu imergenþaextraesteticului. Dacã ar fi procedat invers ar fiscris o istorie corectã din punctul de vedere toc-mai al directivelor secþiei de propagandã.

Pentru final considerãm oportun a menþionadouã opinii critice care rãmân perfect valabileconcomitent, depinde doar de punctul de vederepe care îl adopþi când doreºti sã urmãreºti liter-atura românã în timpul comunismului. Prima,aparþinându-i lui Dan C. Mihãilescu, se situeazãde partea exhaustivitãþii pe care o presupunetravaliul istoricului literar. Totodatã Dan C.Mihãilescu realizeazã ºi o savuroasã descriere aautorului Alex ªtefãnescu ºi a lumii literareromâneºti, portret datoritã cãruia devine mai uºorde înþeles de ce foarte mulþi confraþi sunt deran-jaþi de opera sa: "Ultrahãrþuit de scriitorimea maimult sau mai puþin veleitarã, megalomanã, resen-timentarã ºi etern cîrtitoare, înzestrat din plin cuo subiectivitate invariabil ultragiatã, ins nestãpînit,imprevizibil, cu atitudini frecvent oximoronice,sensibil, coleric ºi retractil cu puseuri virulente,Alex ªtefãnescu surprinde constant prin apetitulenorm pentru extreme ºi stupefiazã prin tenaci-tatea cu care le infuzeazã substanþã în ciudatuturor riscurilor. El pãºeºte fericit pe cãrbuniaprinºi, ca fachirul, dã cu bîta-n baltã cu ofrenezie sadomasochistã vecinã cu cea a luiCristian Tudor Popescu, taman cînd þi-e lumeamai dragã, avînd o plãcere nebunã de a-ºi da sin-gur foc la valizã, în public. […] …hybris-ul fãrãsoluþie ºi fãrã iertare al cãrþii. Care rezidã nu atîtîn marile absenþe, cît în inexplicabilele prezenþe,faþã de anvergura numelor lipsã. Sigur, îþi spui, cuo viziune preponderent de critic literar ºi gazetar,autorul are toatã libertatea sã opereze subiectiv.Nu-ºi gãseºte afinitãþi cu un autor sau altul,indiferent de importanþa acestuia în istoria liter-arã, nu-i prizeazã stilul, nu-l comenteazã, aºadarnu-l selecteazã în sumar. Atunci, nu mai avem de-a face cu o istorie, ci cu o suitã de medalioanelucrate simpatetic. Altminteri, cînd ai îmbrãcatcãmaºa cu arnici ai 'istoriei literaturii', eºti obligatsã intri în hora axiologiei, a taxonomiilor, aînghiþirii polaritãþilor. Eºti obligat sã cumulezitendinþele ºi doctrinele antinomice, sã coreleziseriile ºi grupurile, sã iei pulsul pieþei de idei, sãurmãreºti schimbãrile de canon, evoluþia orizon-turilor de aºteptare, sã petreci esteticul cu politic-ul ºi sociologia creaþiei, sã punctezi istoria insti-tuþiilor culturale, a cenzurii, a mentalitãþilor, arelaþiilor dintre specificul geografiei literare ºidirectivele politice ale centrului, evoluþia tensiu-nilor inter-generaþioniste, legãturile dintre dinami-ca traducerilor (sincronizarea) ºi literatura au-tohtonã º.a.m.d." (ID, Nr. 1 (16), ianuarie 2006).Dacã ºi-ar fi propus sã scrie o istorie completã,Alex ªtefãnescu ar fi fost blamabil întocmai uti-lizând mecanismele relevate cu aplomb de DanC. Mihãilescu. Doar cã Alex ªtefãnescu are o altãviziune, personalã ºi desigur imperfectã prin ra-portare la accepþiunea tradiþionalã, asupra rostuluiunei istorii a literaturii sub un regim dictatorial.

O soluþie calmã, echilibratã, a ieºirii dintr-unimpas al receptãrii "suitei de medalioane lucrate

simpatetic" o are Irina Petraº: "Criticul e un scri-itor cu toate îndatoririle, dar ºi cu toate drepturilece decurg de aici. Citeºte ce vrea, cînd vrea, esubiectiv ºi expresiv cît încape, are dreptul lalicenþe poetice. Cartea celuilalt e o realitate, unreal ce poate fi interpretat ºi fantasmat ca oricealt real. Un critic/ istoric literar are dreptul sã fieplin de mofturi ºi de figuri. Are dreptul lacapricii, incuri ºi rãsfãþuri. Poate sã creadã însteaua lui ºi în adevãrurile sale, fãrã obligaþia de afi pe placul tuturor. Are, ºi el, dreptul la diferenþã.ºi la diferenþa de opinie. Îºi poate construicuvinte, concepte ºi ierarhii personale ('doi criticice se respectã trebuie cu necesitate sã aibã pãrerideosebite, cãci altminteri unul dintre ei ar trebuisã se sinucidã', credea Lovinescu). Nu e chematnicidecum sã spunã Adevãrul (care, ºtim preabine, nu existã ori nu ne e la îndemînã, ceea ceînseamnã, pînã la urmã, acelaºi lucru), chiar dacãe liber sã creadã cã îl deþine, el singur din cetate.De altminteri, lucrurile nu sînt noi deloc. Compli-carea privirii cronologice asupra literaturii cu unasistematicã ºi analiticã a (re)deschis calea subiecti-vitãþii istoricului (e de amintit cã pentru Haºdeu,ca ºi pentru Iorga, istoria era, deja, o ºtiinþã subiec-tivã, un mod original de a retrãi în imaginaþie,vizionar ºi artistic, faptele trecutului, obiectivitateafiind, oricum, greu de atins în lucrãrile ºi purtãrileomeneºti). Critica ºi istoria literarã au în structuralor ascunsã doza de ficþiune inerentã comentariilorumane, mereu dependente de imponderabile."(Tribuna, Nr. 83, 16-28 februarie 2006). Probabilcartea lui Alex ªtefãnescu are, în acest context,mãcar un mare merit, chiar dacã nu cel vizat peautor, ci unul adiacent dar poate chiar mai apropi-at de esenþe: acela de a fi impus o dezbatere pub-licã asupra naturii ºi specificului criticii ºi istorieiliterare, în ce mãsurã aceste ºtiinþe sunt sau pot fiobiective sau, în ultimã instanþã, sunt funciarsubiective în virtutea prezenþei insinuante a ficþion-alului în comentariul de specialitate. Sub acest ra-port Istoria lui Alex ªtefãnescu este o înfrângere ala Pyrus. Armata dispare dezorganizatã pe câmpultacticizat de bãtãlie, dar imprimã intrinsec o nedu-merire percutantã în rândurile inamicului deconcer-tat ºi frustrat datoritã unei victorii ininteligibile: dece nu a vrut sã lupte dupã metodele clasice exacteºi a preferat sã piarã dupã capriciile personale?Ecoul perpetuu al acestei întrebãri retorice se anun-þã a fi coºmarul tuturor virtualelor bãtãlii purtateuzând de metode exacte de cãtre învingãtorii privaþi de satisfacþia victoriei.

Prelegere susþinutã în Aula Magna a Universitãþii "1 Decembrie1918" Alba Iulia, în cadrul primei ediþii a Sesiunii de

Comunicãri ªtiinþifice "Autoritatea criticã în istoriografie ºi înistoriografia literarã", secþiunea "Autoritatea criticã în istori-ografia literarã", Universitatea "1 Decembrie 1918" Alba Iulia,Consiliul Judeþean Alba, Revista de Culturã "Discobolul", 21

octombrie 2006.

1133




TTrriippttiicc - II - ccuu cciiuulliinnii

1 - Feþele noastrefãrã conturîmprumutându-ºi culoriºitrupurile noastre rãnindu-se înspinii ancestrali spre a se numi.Rãspunsurile nu-ºi audîntrebãrile deformate de hieroglifeleciorilorînotîndînpurpura ciulinilor

2 - Ochiul întors al soareluisîngereazã de revolta cîmpiei în valuriUmbrind sfâºierile spinilor /lacrimile de venin ale ciulinilorCiorile au furat culorile vieþii

Ciulini în valuri –nici un þãrm nu-i opreºtenici un regret

3 - Vînt frumos ºi vînt dementcãlãtor de OrientFãrã neam fãrã vecinicãlãuzã la ciuliniCum sã fac sã mi te-apropii?– un ciulinpe cupola Sfintei Sofii!Neostoitãcãlãuzã de ciulini –vîntul

TTrriippttiicc - IIII - ccuu ssooaarree

1 - O ciupercã roºie se bulbucã –

un fãt însîngerat de tufele deseale Pãdurii AluaºuluiÎn acea dimineaþãºi în toate dimineþileomorîtoare de viseBuna jãruia vatra fierbintea cuptoruluiGrîul dãduse

în pîrgã.

2 - Nu-i pîrîu,fîntînã,iazStropi de soare-spe obraz

Nu-i volburã pe pîrleazºi nici ceasulnu e treazuitã clopotulde-amiaz’!

3 - Apoi o pasãre neagrãîncepu sã muºtedin strãluminatã faþa Saºi picuri roºiiplîngeau la Apusºi ziua hohotea.Sughiþurile pãsãrii negrescotoceau cuibarele de lilieciºi orbitele bufniþelor

Soarelesfinþeºte apaun clopot tristcãdelniþeazã

TTrriippttiicc - IIIIII - ccuu ssppîînnzzuurraaþþii

1 - La poala hodãiiîn groapa Cãstãiiunde – nfloare spiniicu floarea cãtiniicu boabe de sîngetoatã groapa plângeIarba-i verde, grasãde lacrimi nu-i pasãcarele se zvântîn negrul pãmîntSoarelui din cerrazele cã-i pierrazele se stinggroapa cînd ating

2 - Ion tot rãscoliseiugãrul / din zoriºi pînã-n searãO varãnori de cioriîngrãºau locul de nu mai putea!Soarele privea rînzosla norul grosCiorile – cele de susºi cele de josau sfîºiat pînã-n toamnãiugãrul /în ºirinciîn brazde pentru gazdepentru bocotaniîn preþ de bani...

Iarba tînjeºteciorile duc în aripiun nor cît cerul!

3 - ...ce n-a fãcut neam de neamul luiA scos cuþitulºi-a luat o sãcureºi s-ar fi tras cãtre pãdurea rãzbunare

pe orice bidiganierãpitoare!Dupã ce l-au prinsniºte jîndari,l-au priponitîntre doi pariºi-acuma-l duc legatsã-l vadã-ntregul sat.Pânã trec de imaºgreu-i fiece paº.Clopotul bate-n dungãNici o umbrãde nor pe faþa vãiinici un suspin..Ion s-a-nãlþatîn Groapa Cãstãii!

TTrriippttiicc - IIVV - ccuu ppuussttnniicc

1 - Cãlugãrul din vechiul schit Cu ochii triºti m-a probozit Cuvântul lui prea apãsat Pe umeri cum l-aº fi purtat ?!

Pe munte umblând -privirea pustniculuialbastrã

2 - Oþelul rãdãcinilor s-a frânt de strînsoarea pãmîntului !N-a mai putut mânui stejarul,vînturile tot mai rãzvrãtite împotriva rînduirii lui Dumnezeu !Mîinile-i noduroase tremurau uscaterînd pe rînd.Schitul rãmas neadãpostit,cãlugãrul îºi lãsã anii nenumãraþi ºi se pribegi printre ceilalþi fraþi..

Fluturi albi deschidpoarta cimitirului – azi, numai soare !

3 - Dumnezeu uitase anul trecut, sub frunze,niºte flori...De ici, de colo, fãcu vreo douã brazde ºi le puse sub pãdure ( ca sãracii, la talcioc )Mai puse în soare

un pic de foc ºi totul fu ca – ntîia oarã-primãvarã !

Albãstrele rãtãcite prin iarbã -Cine dã mai mult ?

Poeme de Iulian Dãmãcuºpoezie

1144




Întuneric, întuneric, umed, tulpini de ierburi,reavãn, întuneric, o strãfulgerare, inima batemai tare, atenþia sporeºte, umed, moale,

întuneric, întuneric… ºi apoi o luminã mare, oexplozie de luminã lãptoasã care cade ca o plasãgrea de sîrmã argintie. Nemiºcare.

Calul gîndea „Acum calc pe asfaltul strãzii, iasã fac un pas ºi pe bordurã, sã mai prind ºitrotuarul!” ºi spinarea lui se arcuia ºi se mlãdiasinuos. Apoi îºi spunea „Uite un capac de canal,sã fiu atent sã nu îmi prind copita în el...” ºitrecea cu totul pe trotuar încîntat cã fiecareloviturã de copitã în asfalt spãrgea tãcerea.

Eu gîndeam „Astãzi este ziua mea de naºtere.Ar trebui sã chem ceva prieteni, ceva cunoscuþi, pecineva... sã fac un chef, sã nu las sã treacã ziuaasta aºaaaa... ca oricare... Este, totuºi, un momentde seamã... Mi-am amintit de o vorbã a luiPitagora care spunea...

Calul plictisit parcã de sunetul potcoavelorlovite de asfalt o apuca pe dunga de iarbã de lîngãdrum. Îºi spunea “Numai bine mi se mai relaxeazãniþel încheieturile. Pãmîntul e moale ca opernã...” Ofta ºi îºi fredona cã îl cam doarepiciorul drept din faþã, poate de la vreme... ºi preacarã el pe te miri cine. Îºi spunea “Mai merg cemai merg ºi mã opresc. Nici jãratec, nici iarbãînrouratã, numai blocuri ºi borduri, betoane ºiasfalt... M-am cam sãturat”.

Eu îmi spuneam ”E ziua mea, e adevãrat, darce sã însemne aceea Ziua Mea!? E ziua tuturor,

aºadar a nimãnui... ia sã mai las eu la o parteorgoliul ãsta... Trec anii... ah, Timpul, inefabilulTimp... Totuºi Pitagora spunea cã în fiecare an deziua naºterii tale sã...”

Calul fornãia “Obosesc cam uºor în ultimavreme. S-au adunat anii ca lemnele într-un car pecare îl scot tot mai greu pe un drum argilos. Oarenu ar fi vremea sã îl trîntesc pe ãsta de pe spatelemeu? Sã am eu iar un nãrav, sã fiu nãrãvaº, caaltãdatã... Hm, mai bine nu! Asta ar cere un efortmult prea mare. Mai bine aºa, la pas, pas dupãpas, cu capul plecat, cu muºchii puþin încordaþi ºiacum mai relaxaþi, mai relaxaþi....”

Calul s-a poticnit ºi m-a zdruncinat atît cît sãse întîmple: mi-am amintit instantaneu ce visasemcu o noapte mai înainte. Se fãcea cã eram în casapãrinteascã de pe malul pîrîului ºi pe cer jucaulumini dintre cele mai ciudate, adunate în formeleunor meduze cosmice care se apropiau fermecãtordar ameninþãtor de pãmînt. Deodatã uºa încãperiiîn care stãteam cu familia s-a trîntit la o parte ºiîn casã a intrat Dumnezeu. Am cãzut cu toþii îngenunchi – mama, tata, fraþii mei – ca seceraþiconvinºi cã sîntem vinovaþi ºi cã trebuie sã necerem iertare. Convingerea cã Dumnezeu era acelaºi cã trebuia sã cad în genunchi cu fricã ºirecunoºtinþã era încã proaspãtã în minte. E ca ºicum în absenþa bãuturii simþi la gustul vinului îngurã cu toate aromele, buchetul... ºi ceva în plus.Dumnezeu era un tip înalt, bine legat, tuns foartescurt, cu o faþã puternicã, nebãrbieritã, care jucape lîngã el o ºubã mare gri-albãstrie, cãptuºitã cu

blanã de oaie. S-a întors o datã prin mijloculîncãperii ºi cînd m-am prãbuºit în genunchi ºi amplecat privirea, am vãzut cã era încãlþat cu cismeînalte de piele, murdãrite de lut galben. Nu ammai îndrãznit sã ridic privirea ºi nu îmi maiamintesc altceva din visul acela. Poate doarsenzaþia cã mai era cu încã doi tipi, unul carepãzea la fereastrã ºi unul care a rãmas dincolo depragul uºii deschise. A rãmas din tot visul doarsenzaþia aceea cã El era Dumnezeu ºi felul cum s-aîntors o datã printre noi în mijlocul încãperii.

Hm, ciudat, mi-am spus, a fost prima datã învieþiºoara mea cînd l-am visat pe Însuºi Dumnezeuºi El nu era deloc cel din orice imagine creatãanterior. De unde convingerea cã era El?? Desigur,chiar de la El!

Am ajuns în faþa blocului ºi potopit de aºasenzaþii am decis sã fac o faptã bunã ºi m-amºters îndelung pe tãlpi pe grãtarul de la intrarea înscarã. Calul a stat nedumerit ºi... la dracu cu calul.Eu merg dintotdeauna pe jos, nu am avutniciodatã vreun cal ºi ãsta despre care a fostadineauri vorba nu avea decît sã disparã aºa cum aºi apãrut. Am luat liftul pînã la etajul trei pentrucã vroiam sã mã rãsfãþ. În fond era ziua mea.

Ajuns acasã mi-am aruncat hainele care peunde ºi am dat drumul radioului. Îmi place sãascult radioul ºi sã dau replici celor care îmivorbesc de acolo, din micuþul obiect. Ei încearcãsã mã facã sã cumpãr cîte ceva ºi eu refuz, mãtrimit ba la o adresã ba la alta ºi eu nu mã duc...îmi spun ce s-a mai întîmplat în lume ºi eu mã faccã nu îi cred. E foarte interactiv!

Cînd a sunat prima datã telefonul am avutgustul dezastrului pe gingii ºi mi l-am spãlat cu unglonþ de þuicã. Acesta m-a încãlzit suficient ca sã îlinvit la mine pe cel cu care am vorbit. Am maitras cîteva þuici ºi nu am mai refuzat pe nimeni,ba chiar am dat eu însumi cîteva telefoane ca sãvinã oameni sau, mã rog, ce erau ei, ce se credeafiecare...

Am hotãrît sã fac cheful în aripa de nord aapartamentului, cea de sud fiind cu totul ºi cutotul de beton. Au ajuns aici: un campion dealpinism cu un picior în gips, douã lesbiene camtrecute, un fost pictor de tablouri mari, un rockervestit cu prietenul lui, un basist care a intrat greuîn casã tîrînd chitara ºi o boxã ca pe douã organeexterne, un actor ratat care avea viitor incert caregizor... De ãºtia... Oameni, cum spuneam, sau ceºi-or fi imaginat ei cã sînt...

Cheful a început pe nesimþite ºi a luatamploare din aprope în aproape, cum se întîmplã.Lumea se mai simþea bine pentru cã majoritateaoaspeþilor bãuserã doar bãuturi alese de ei înºiºi,aduse – chipurile – drept cadou, adicã din cele carele conveneau ºi le plãceau lor.

Imediat ce basistul s-a apucat sã inducãvibraþii grave cu boxa lui, rockerul s-a întins peparchet ºi a prins a sforãi pentru cã venea de la altchef. Lesbienele s-au apucat de-un joc cu cãrþi detarot ca ºi cum ele fãcuserã cam tot ce se puteaface ºi îºi spuseserã tot ce se putea spune, învreme ce alpinistul îi explica pictorului abstractcam cum se urcã o stîncã în mîini ºi cît deputernice îi sînt degetele.

Feþele oaspeþilor erau recognoscibile ºidiscuþiile întrucîtva inteligibile cînd a intrat în casãunchiul meu ºi prin postura lui impozantã a fãcutliniºte în bestiarul din apartament.

– Iatã nepoate, darul meu pentru ziua ta! a zisrãspicat unchiul hohotind prin barba lungã ºistufoasã ca un Moº Crãciun rãtãcit în primãvarã.

Am uitat sã menþionez cã întîmplarea pe care

Sã moarã iepureleproza

Alexandru Uiuiu

Aldinul: Sunt un ratat autonom. Sunt ominune. Nimicul mã roade din toate pãrþile. Dã-temai încolo.

Cursiva: Eu nu vreau sã fiu gospodinã, euvreau sã fiu direct maºinã de spãlat.

A: Din cavou în cavou, cutreier toate lumileposibile.

C: Cobor printr-un tub de sticlã spre pãmântprãºind indiferenþi ani de detenþie. Jos mãaºteaptã un ºobolan care-mi roade ieºirea.

A: Nu poþi elibera câinii decât dacã tespânzuri de lanþurile lor. Dai jos cãrþile de perafturile metalice, le dezmembrezi pânã la ultimulnivel ºi... þup! în realitatea virtualã!

C: Am intrat într-un altar ºi-am descoperit ogospodãrie. M-am spovedit ºi i-am spus ºorþuluiomului lui dumnezeu: „Eu nu vreau sã fiugospodinã, eu vreau sã fiu direct maºinã despãlat.”

A: Relaþia noastrã depãºeºte toate aºteptãrile,mai puþin realitatea. Asta-i o aºteptare prea mare.Dar am o casã nouã cocoþatã într-un cireº... Amuitat la ce numãr.

C: O geometricã absenþã îmi poartã cadenþa.Orice viziune e o vizuinã. Sunt acompaniatoareape care nu o va lovi nimic, nici mãcar propriacrizã de isterie. Pe frunþile cunoscuþilor mei scrieGAME OVER! Spune-mi a câta sunt ca sã-mi ºtiu

numãrul norocos.A: O mare uºurare: plictisiþilor nu le pasã de

simboluri. Suferinþã purã, fãrã nici o urmã dedorinþã.

C: Mã gâtuie un soare miriapod. Secundelemã invadeazã cu forþa unei armate de lambrii. Mãgrãbesc sa-mi otrãvesc ochiurile de apã.

A: Vreau sã ajung (la) o formã de existenþã. Sãfac comerþ cu virgule. Sã folosesc ca un maestruninja toate tonurile falsitãþii. Sã am cel puþindouã personalitãþi: una pe heliu ºi una pe gaznatural. Sã nu cred în puncte. Sã cred în mine.

C: Nu vreau sã se întâmple nimic altcevadecât ceea ce o sã se întâmple. neRãbdarea mi-amasticat visãrile. A folosit trei feluri de furculiþe ºitrei feluri de cuþite. neRãbdarea mea e binecrescutã.

A: Am învãþat cu sârg: cruzimea e o violenþãcare joacã teatru. Nu vreau ultima privire. Nuvreau ultimul sãrut. Nu suport agoniileneidentificabile.

C: Îmi adun depãrtãrile ca pe voalurile uneirochii de mireasã fãrã vãl. Sunt un suportinoxidabil pentru orice agonie identificabilã. Maidã ºi tu un bip.

A: „O femeie care iubeºte e o femeie imoralã!”C: Privirea mi-e o dermatozã atipicã.A: Mã baloneazã o speranþã cripticã.

C: Sã te împãnezi cu fapte ca un porc. Binerumenit sã stai cu binele în rât. Sã fii animalulmeu psihopãmpãlãu.

A: N-avem nici o ºansã, noroc cu rezerva depretexte.

C: Pretextele… amare bãdãrãnii.A: Când ne vom fi contrazis îndeajuns vom

deveni subtili.C: Þi-aº dori sã fim împreunã.A: Sunt slut ca o pãrere.C: Sunt imbecilã ca o înviere.

Scena: - Sã fiþi fericiþi!A. C.: - Ba pe-a mã-tii!

1155




mã strãduiesc sã v-o povestesc avea loc taman înnoaptea echinocþiului de primãvarã, pe dungasecurii lui Marte, între a douãzecea ºi adouãzeciºiuna dintre zilele lunii.

Aºadar a zis chestia asta unchiul meu ºi atrîntit pe masã un iepure mare, o sãlbãticiune gri,speriatã, care a ocupat centrul mesei.

– E darul meu! a mai hohotit el. O sã vã fiefoame, ºtiu cum e la chefuri... sã aveþi ce mînca!

– Dar tu nu eºti vînãtor..., am îngãimat eu. – Nu ca oricare! a mai grohãit unchiul. Pe ãsta

l-am prins în faruri. ªtii cum a stat? Uite aºa astat... Drept în luminã. Ca o statuie!! L-am luat cadin oalã ºi am zis sã þi-l aduc þie! E tatãl iepurilor!Uitã-te la el, numai fibrã, numai muºchi!Sãlbãticiune! Are în el toatã dulceaþa mugurilor, apãmîntului necãlcat, a pãdurii trezitã de soare! Vãlas!!! Poftã bunã la toatã lumea, iar tu nepoate, sãne trãieºti la mulþi ani!

Unchiul m-a pupat zgomotos ºi a dispãrut iariepurele a intrat în centrul atenþiei. Ce urechi lungiºi mãtãsoase are, ce muºchi atletici... dacã ar fibun de fripturã sau de ciorbã, reþete culinare, carece a mai mîncat dintr-un iepure ºi cînd... Tot felulde remarci s-au fãcut asupra constituiþiei ºiexistenþei iepurelui iar cînd pofta a ajuns laapogeu toþi au început sã saliveze vãzînd în eldoar friptura ºi jumãrile.

Am hotãrît cã ne era foame ºi cã trebuia sãfacem ceva cu iepurele dar în absenþa unuiprofesionist ºi ºtiind cã iepurii se tînguie îngrozitorla tãiere, am zis cã ar fi bine dacã l-am arunca depe balcon. Cum eu stau la etajul trei izbitura i-arfi fost fatalã ºi apoi am fi putut trece la executarealui culinarã.

Ne-am împãrþit în douã echipe – una a coborîtsã îl recupereze iar cei rãmaºi am ieºit în balcon sãîl aruncãm. Cei de jos erau tot mai nerãbdãtori iarnoi, cei de sus eram tot mai nedumeriþi pentru cãnici unuia nu îi venea sã dea cu iepurele de asfalt.

„Pune tu mîna... prinde-l! hai... aruncã-l”, erauîndemnuri care nu îºi gãseau eroul. La un momentdat am strigat spre cei de jos:

– Pãi da, cã vouã vã e uºor, voi nu aveþi nici ovinã, nici o responsabilitate. Aduceþi sus uncadavru ºi cu asta, basta!

– Bine, bine, a zis unul de jos, hai cãschimbãm locurile cã vedem cã nu aveþi curaj...

Am schimbat locurile ºi noi, cei de jos ne-amaprins þigãri aºteptînd sã vedem ghemotoculzburînd ºi sã auzim bufnitura. Auzeam doarstrigãtele ºi rîsetele celor din balcon ºi aceleaºiîndemnuri disperate ºi fãrã de urmãri.

A trecut un om care era mai beat decît noi ºine-a întrebat ce facem. A pãrut foarte mulþumitcînd a auzit cã aºteptãm cãderea unui iepure dincer, de parcã zona aceea avea notorietate în astfelde fenomene.

Ne-am terminat þigãrile ºi zgribulind ne-am ziscã e mai bine sã urcãm pentru cã echipa de pebalcon nu e de ispravã. Numai ce am intrat înscarã ºi am auzit o bufniturã care ne-a fãcut sãdãm iar iama afarã. Tot uitîndu-se dupã iepurizburãtori beþivul a cãzut în ºanþ. Ne-a fãcut semncu mîna cã nu e nici o problemã, cã totul e înordine ºi noi am urcat.

Ne-am apucat sã povestim despre curaj,sacrificiu, moarte, reîncarnare ºi tot felul de astfelde subiecte legate într-un fel sau altul de persoanaiepurelui, de foame ºi de ce ar fi trebuit sau artrebui sã se întîmple, timp în care ne-am apucat sãbem muþeºte, adicã tot ce mai era prin casãpentru cã bãuturile la alegere se cam duseserã.Þuicã, þuicã fiartã cu secãrea rãmasã de la onuntã, o juma de sticlã de Uzo adusã cine ºtiecînd de prin Grecia ºi folositã ca apã de gurã,afinatã în care afinele fuseserã spãlate de vreo treiori cu spirt, cum spuneam... de toate.

În aceste condiþii discuþiile au urcat mult ºidestul de brusc spre subiecte ca: arta supremã,

scopul vieþii ºi sensul destinului uman pe Terra,forme inimaginabil de bogate de a face bani,excursii pe alte planete...

Oamenii s-au amestecat ºi ei, ca bãuturile ºiceea ce credeau cã sînt a devenit simplul fapt cãsînt. Eu bunãoarã am adormit cu capul pe masãcîteva ceasuri ºi cînd m-am trezit toþi erau prinºiîn pînzele fin þesute ale somnului. M-am ridicat ºiam strãbãtut Pãdurea Adormitã spre uºa deschisãa apartamentului ºi – nu ºtiu prea bine de ce – mi-am continuat drumul spre hol ºi casa scãrilor.Lãsam ceva în urmã dar mã gîndeam sã ºi dau deceva. Iepurele plecase desigur pe acea uºã deschisãºi cãutarea lui îmi dãdea un fior de aventurã, deceva nou ce urma sã se întîmple. Am pãrãsitblocul ºi am luat-o spre marginea oraºului. Amtrecut atent la fiecare umbrã miºcãtoare prin parcºi mi s-a pãrut cã aud zgomot de copite pe aleeadinspre rîu apoi deodatã am vãzut o þopãialã pepod. M-am grãbit într-acolo ºi de pe podul arcuitam mai zãrit umbra aceea sãltãreaþã dincolo, pecelãlalt mal, pierzîndu-se între tufele de sub unneon.

Un mare val de frig, venit pe albie tocmai dela munte, m-a dezbrãcat ºi mi-a liniºtit paºii. Cetot cãutam eu acolo, în întuneric, frig ºisingurãtate...?

Numai ce am trecut apa ºi sub neonul care aascuns iepurele mi-am dat seama cã în aceanoapte împlinisem treizeci ºi trei de ani.

O luminã mare deasupra ºi libertatea de apleca. Umed. Umed, rece, întuneric, mai întuneric,întuneric deplin. Miros de ierburi, tulpini aspre,reavãn, jilav... alte cîteva salturi printre tufiºuri ºiapoi liniºtea înaltã ºi întunecatã a pãdurii.

Oana Pughineanu

Dialogouri matrimonialeTeatru postcoital

1166




Revista Tribuna împreunã cu Filiala clujeanã a USR plãnuiesc sã organizeze în viitorul apropiat o masã rotundã, o amplã dezbatere pe tema „ªtiinþadicþionarului la români”. Ancheta de faþã intenþioneazã sã pregãteascã terenul ºi sã acumuleze un instrumentar. Cu un set de intervenþii ºi opinii scrisenegru pe alb, dezbaterea va avea mai multe ºanse sã obþinã ceea ce-ºi doresc organizatorii: un decalog aal ddicþionarului ((aproape) iideal. O asemenea

discuþie îºi are locul acum ºi aici (la Cluj, adicã) din cel puþin douã motive. Mai întâi, chiar dacã suntem atraºi, cu oarecare geniu al momentului prielnic, demici întreprinderi uºor de dus la capãt ºi, eventual, cu câºtig imediat, iar vocaþia monumentalã e rarã în cultura românã (destinul nostru de etern începãtoriîºi spune cuvântul), au apãrut, în ultima vreme, sumedenie de lucrãri lexicografice de toate soiurile, unele foarte serioase. Aºadar, acum e momentul sãtragem linie ºi sã vedem unde ne aflãm ºi cum putem face bine pasul urmãtor. În al doilea rând, unele dintre cele mai importante lucrãri lexicografice deinteres naþional au fost elaborate ºi au chiar apãrut, unele, la Cluj. Face bine sã le înºirãm din nou: Scriitori români, 1978, ºi Dicþionarul scriitorilor români, 4vol., 1995-2002 (coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu); Dicþionar analitic de opere literare româneºti (coord. Ion Pop), 4 vol., 1998-2002;Dicþionar esenþial al scriitorilor români (coord. Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu), 2001; Panorama criticii literare româneºti. 1950-2000, 2001 (IrinaPetraº); Dicþionar Echinox A-Z. Perspectivã analiticã (coord. Horea Poenar), 2004; Dicþionarul cronologic al romanului românesc, 2004, ºi Dicþionarulcronologic al romanului tradus în România, 2005 (ambele realizate de un colectiv al Institutului de lingvisticã ºi istorie literarã „Sextil Puºcariu”); Dicþionarulbiografic al literaturii române, 2 vol., 2006 (Aurel Sasu), dar ºi Romanul românesc în interviuri ºi Dramaturgia româneascã în interviuri (volume realizate deAurel Sasu ºi Mariana Vartic), Teoria literaturii. Dicþionar-antologie (Irina Petraº), apoi lucrãrile panoramice ºi de sintezã despre teatrul românesc semnate deDoina Modola ori Mircea Ghiþulescu, dicþionarele poeziei clujene (Petru Poantã) etc., etc. Prin urmare, aici se poate purta discuþia (mai) în cunoºtinþã decauzã ºi cu respectul cuvenit reuºitelor lexicografice apãrute în restul þãrii (de la Dicþionarul... pânã la 1900 al ieºenilor, la Dicþionarul general al Academiei orila Scriitorii lui I. Bogdan Lefter).

Iatã câteva întrebãri, mai degrabã orientative. Contãm pe rãspunsurile dumneavoastrã pline de nerv(i).

11.. Cum aþi descrie situaþia literaturii române din punctul de vedere al dicþionarelor care îi þin socoteala ºi isonul? Rãspunsul poate fi ºiînºirare de epitete.

22.. Pariaþi pe marile dicþionare realizate de un colectiv ori pe cele de autor? Argumentaþi.33.. Care sunt cele mai grave scãderi ale dicþionarelor pe care le cunoaºteþi? Cum aþi vedea realizabilã îndreptarea lor?44.. Numiþi cel mai prost, respectiv cel mai bun dicþionar dintre cele apãrute în ultima vreme. Argumentaþi, pe scurt, ambele opþiuni.55.. Ce dicþionar lipseºte încã de pe raftul literaturii române?66.. Înºiraþi câteva reguli de care ar trebui sã þinã seama ori câteva lucruri de care ar trebui sã se fereascã oricine ºi-ar propune sã „facã” un

mare dicþionar literar.77.. Dacã e cazul, vorbiþi-ne pe scurt despre experienþa personalã de autor de dicþionare.

Suntem convinºi cã dezbaterea vi se pare ºi dumneavoastrã pe cât de necesarã, pe atât de utilã. Aºteptãm rãspunsurile pe adresele:[email protected] sau [email protected]. Vor apãrea în revista Tribuna în serial ºi vor fi punctul de plecare al viitoarei mese rotunde. (Irina PPetraº)

ªtiinþa dicþionarului la români (II)ancheta

1. Cred cã, ºi din acest punct de vedere,situaþia literaturii române este una relativ bunã.Avem câteva dicþionare importante,fundamentale, care au fost amintite în textul-invitaþie pentru ancheta de faþã ºi nu le mai reiau.Marele minus al acestor dicþionare (al multoradintre ele) este cã nu sunt actuale, existând undecalaj chiar de un deceniu ºi jumãtate între dataultimei redactãri ºi anul publicãrii (cazuldicþionarului Zaciu, Papahagi, Sasu, a cãruiinformaþie se opreºte la 1989, iar ultimul volum[IV] a apãrut în 2002!). Dar pentru perioada„acoperitã”, aceste dicþionare sunt excelenteinstrumente de lucru, fãcând dovada maturitãþiiculturii noastre.

2. Aceastã întrebare îmi aduce aminte de ovorbã care circulã printre autorii de dicþionare:Dacã vrei sã ucizi un om, dã-i sã facã undicþionar! Gluma are un sâmbure de adevãr,fiindcã un dicþionar cere sacrificii imense. Doiintelectuali clujeni de marcã, Mircea Zaciu ºiMarian Papahagi, au murit ºi datoritã efortului,nervilor ºi tracasãrilor prilejuite de lupta cuelaborarea ºi apoi cu tipãrirea dicþionarului pecare l-au iniþiat ºi elaborat. Aurel Sasu a ºi scrisun interesant eseu pe aceastã temã, Cartea careucide.

Daca un om ºi-ar dedica viaþa redactãrii unuisingur dicþionar, poate cã aº paria pe dicþionarulde autor. Asemenea cazuri sunt însã puþine încultura noastrã (Lucian Predescu, Enciclopedia„Cugetarea”, Bucureºti, 1940), Marian Popa,Dicþionar de literatura românã contemporanã,

Bucureºti, 1971; ed. a II-a, 1977; Mihail Straje,Dicþionar de pseudonime, alonime, anagrame,asteronime, criptonime ale scriitorilor ºipubliciºtilor români, Bucureºti, 1973; Ion Hangiu,Dicþionarul presei literare româneºti (1790-1982),Bucureºti, 1987; ed. a II-a, revizuitã ºi completatã– pânã în 1990, 1996; ed. a III-a, 2003). Undicþionar este greu de realizat de un singur om,cu forþe limitate prin forþa lucrurilor. De aceeacred în dicþionarele redactate de colective despecialiºti, având un coordonator de prestigiu, cuexperienþã în domeniu, dispus sã-ºi sacrificetimpul ºi elanul creator nu numai pentru cãrþileproprii, ci ºi pentru opere colective!

3. Cele mai grave scãderi ale dicþionarelor pecare le cunosc sunt urmãtoarele: a. Informaþia nueste adusã la zi. Am dat exemplul Dicþionaruluicoordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi,Aurel Sasu, unde existã un decalaj de informaþiede aproape un deceniu ºi jumãtate (cel puþin încazul volumului IV). b. Subiectivismul exagerat alcoordonatorului. De exemplu, în Dicþionarulgeneral al literaturii române, apãrut sub egidaAcademiei Române, un profesor clujean, cu ooperã mai puþin semnificativã, are o fotografie lafel de mare ca ºi Emil Cioran, ªerban Cioculescu,Aron Cotruº ºi alþii, pentru cã este prieten cuunul din coordonatorii dicþionarului! În istoriileliterare de autor, asemenea fapte pot fi explicabileºi scuzabile. Or, dicþionarul este ab iniþio un textºtiinþific, dominat de obiectivitate, undesubiectivismul nu are ce cãuta. În celebra saIstorie, din 1941, G. Cãlinescu scrie despre un

autor: „Judecãþile lui Anghel Demetriescu sunt aleunui cretin”. Asemenea exemple nu au ce sã cauteîntr-un dicþionar. Cum spuneam, existã dicþionareunde autorii sunt trataþi preferenþial, în funcþie desimpatii sau antipatii, unde predominã adjectivele,nu faptele: la unii informaþia se opreºte la oanumitã datã, la alþii este adusã la zi, prezentareaunora se lãbãrþeazã pe multe pagini, a altora esteexpediatã pe spaþii de zece ori mai mici, fãrã sãse þinã seama de criteriul valoric etc. c. Lipsa derigoare ºi profesionalism. Pe vremea când sepregãtea Dicþionarul general al literaturii române,

Ilie Rad

editat de Academie, lucram la Institutul deLingvisticã ºi Istorie Literarã „Sextil Puºcariu” dinCluj-Napoca ºi am avut o întâlnire cu uncoordonator bucureºtean al viitorului dicþionar.Mi-am putut da seama atunci ce diferenþã uriaºãeste între acest coordonator ºi profesorul MirceaZaciu. Rezultatele s-au vãzut, pentru cãdicþionarul academic a fost aspru criticat, pentrumulte carenþe, ºi pe bunã dreptate (omisiuni deautori, instituþii, reviste; lipsa unor criteriiaxiologice ferme etc.). Mai este vorba ºi de unprincipiu etic. De exemplu, Dicþionarul general alliteraturii române, editat de Academie, citeazãDicþionarul Zaciu, Papahagi, Sasu la modulgeneral. Iatã, eu am redactat, pentru DicþionarulZaciu, Papahagi, Sasu, între altele, articolul despreDoina Curticãpeanu. Ei bine, în dicþionarulacademic, în loc sã fie citat autorul articolului dinDicþionarul Zaciu et comp., se citeazã aºa: „Dicþ.scriit. rom., I, 744-745” (p. 533), ceea ce mi separe lipsit de onestitate pentru autorii articolelordin dicþionarul clujenilor.

Îndreptarea lipsurilor constatate de critica despecialitate nu se poate face decât prin retipãrireaperiodicã a acestor dicþionare. Acum este multmai simplu un asemenea demers, folosindfacilitãþile calculatorului, de neimaginat înainte, înepoca „tiparului înalt”. Apoi dicþionarele trebuiesã profite de facilitãþile oferite de tehnicamodernã ºi sã publice fotografii reuºite alescriitorilor, portrete grafice, coperte de cãrþi,frontispicii de reviste etc. Un exemplu bun ºi înacest sens (iconografic) este Istoria lui Alexªtefãnescu.

4. Cel mai prost dicþionar din câte cunosc esteunul apãrut la Cluj. Este atât de prost, încât nu îifac cinstea de a-l pomeni. Nu meritã nici mãcardispreþul meu.

Un alt dicþionar slab (mai ales prin lipsacriteriilor axiologice de selectare a „intrãrilor”,fiindcã nu este normal ca o simplã bibliotecarã,fãrã nici o realizare ºtiinþificã sau de altã naturã,sã figureze alãturi de un academician) este Clujeniai secolului 20. Dicþionar esenþial (Cluj-Napoca,2000), care are însã meritul de a fi unicul în acestdomeniu. Acesta este doar o „variantã-atelier”,cum se ºi spune în prefaþa lui. Deocamdatã arãmas în faza iniþialã ºi trebuie sã recunosc cãeste deosebit de util, cu toate lipsurile pe care leare.

Cel mai bun? Ca sã stabilim care este cel maibun, ar trebui sã cunoaºtem criteriile dupã carefacem evaluarea. Dicþionarul cel mai complexeste, indiscutabil, Dicþionarul Zaciu, Papahagi,Sasu. Are o parte biograficã, una eseisticã, se

menþioneazã opera ºi referinþele critice (selectiv).Datele scriitorilor sunt extrem de riguroase (zilede naºtere, ediþii, anii de apariþie ai unor cãrþietc.). Este apoi dicþionarul cel mai obiectiv,pentru cã cei trei coordonatori nu au fãcutconfuzie de planuri: nu ºi-au impus în pagina dedicþionar simpatiile ºi antipatiile, nu au plãtitpoliþe etc. Dicþionarul literaturii române de laorigini pânã la 1900 (coordonatori GabrielaDrãgoi, Florin Faifer, Dan Manucã, AlexandraTeodorescu, Leon Volovici, Remus Zãstroiu,Bucureºti, 1979) este cel mai complet pentrusegmentul de timp inventariat. Nu ºtiu sã conþinãomisiuni esenþiale ºi, la fel ca în cazuldicþionarului amintit mai sus, îþi inspirã multãîncredere la consultare. Dicþionarul biografic alliteraturii române, de Aurel Sasu (Editura Paralela45, Piteºti, 2005), este cel mai complet ca numãrde scriitori (2301) ºi cu informaþia adusã la zi(2003). În fine, Dicþionarul general al literaturiiromâne, din care au apãrut pânã în prezent patruvolume, va fi cel mai complet (cuprinde scriitori,curente, instituþii, reviste etc.), dar, probabil, ºi cucele mai multe lipsuri, omisiuni, erori.

5. Chiar cã nu ºtiu ce dicþionar lipseºteculturii române! S-au elaborat dicþionare determeni literari, enciclopedii ale figurilor de stil,dicþionare de personaje literare (Caragiale, Blaga),dicþionare ale scriitorilor din diverse regiuni. Poatenu ar strica un Dicþionar al poeþilor români (aºacum a fãcut Petru Poantã cu Dicþionar de poeþi.Clujul contemporan, Cluj-Napoca, 1998), unul alprozatorilor, al dramaturgilor, al criticilor, altraducãtorilor români. Se poate elabora undicþionar al avangardei româneºti, unul alscriitorilor proletcultiºti. Ar fi interesant undicþionar cuprinzând operele mici ale oamenilormari: aº începe cu poezia dedicatã de Ion Barbului Hitler (publicatã în Falanga, decembrie 1940,p. 6), de Arghezi lui Corneliu Zelea Codreanu,ajungând pânã la poeziile dedicate lui NicolaeCeauºescu de Adrian Pãunescu. Mai am douãidei, dar nu vreau sã le fac publice, din teama dea nu mi le fura cineva. În secret, lucrez eu însumila aceste douã dicþionare.

6. Competenþã, obiectivitate, capacitate de alucra în colectiv ºi de a putea antrena colaboratoride marcã din domeniul respectiv. Stabilirea unorcriterii estetice, axiologice etc. foarte ferme, înselectarea „intrãrilor” din dicþionar, este ocondiþie sine qua non a muncii la un dicþionar.

7. Am colaborat la Dicþionarul scriitorilorromâni (I-IV, Bucureºti, 1995-2002), la Dicþionarulesenþial al scriitorilor români (Bucureºti, 2000), laDicþionarul general al literaturii române (vol. I-V,Bucureºti, 2004-2005), precum ºi la Dicþionarulbiografic al literaturii române, avându-l ca autorpe Aurel Sasu. De asemenea, am colaborat ladouã lucrãri strãine, apãrute la prestigioasaEditurã Routledge din SUA-Anglia.

Cea mai importantã colaborare am avut-o, dedeparte, ca volum de muncã ºi ca duratã (circazece ani), la Dicþionarul scriitorilor români, undeam fost chemat de profesorul Mircea Zaciu. Afost o ºansã extraordinarã, pe care profesorulZaciu mi-a oferit-o mie ºi altor colegi de generaþie,aflaþi la început de drum literar. Împreunã cuediþiile din celebra colecþie „Restituiri” a EdituriiDacia, date, în majoritate, tot unor tineri,profesorul Zaciu a format la Cluj o autenticãºcoalã de criticã ºi istorie literarã.

Colaborarea mea la Dicþionarul Zaciu a durataproape un deceniu. Am redactat la acestdicþionar peste o sutã de articole (am fost

colaboratorul cu cel mai mare numãr de articole),despre scriitori diferiþi ca mãrime ºi valoare.Articolele mele (dar sunt convins cã ale tuturorcolaboratorilor) erau citite cu atenþie decoordonator, adnotate ºi apoi redactilografiate.Am învãþat astfel sã scriu concentrat, nu lãbãrþat,m-am lãsat convins cã în critica literarã poþispune mult în cuvinte puþine. Aceastã conciziemi-a amintit mereu de un sfat pe care îl dãdeaCaragiale: „Daca scrii zece cuvinte, poþi ºtergenouã. Apoi gândeºte-te dacã nu poate fi ºters ºi alzecelea!” (citat din memorie), lucru care m-aajutat iarãºi în meseria de jurnalist ºi de profesorde jurnalism.

Lucrând la dicþionar, profesorul Zaciu ne-aautorizat sã cerem informaþii suplimentarescriitorilor despre care redactam articole(„capitolele” despre ei, cum se spunea închestionar, ca sã li se cultive acestora orgoliul descriitor!). Aºa s-a întâmplat cã am avut ocorespondenþã interesantã cu un mare numãr descriitori cotemporani, cãrora le-am cerut uneleprecizãri, fiindcã rãspunsurile la chestionarultrimis nu erau întotdeauna corecte ºi exhaustive.Cu mulþi dintre aceºti scriitori m-am împrietenitapoi (Cella Serghi, ªtefan J. Fay, Petru Forna,Viorel Cacoveanu, Ion Apetroaie º.a). Am avut ºisituaþii când unii scriitori doreau sã îºi ºteargã dinpalmaresul lor literar cãrþile care îi compromiteausau recenziile nefavorabile despre operele lor.Acest lucru s-a întâmplat cu mulþi alþi scriitori, nunumai cu unii dintre cei despre care am scris eu.(Aº fi curios, de pildã, sã ºtiu dacã Radu Cosaºuºi-a trecut pe lista de lucrãri volumul – publicat cupseudonimul Radu Costin – Servim RepublicaPopularã Românã.) Mai delicat a fost în cazulscriitorilor cu care eram prieten înainte deelaborarea articolului despre ei pentru dicþionar.În virtutea prieteniei, aceºti scriitori se aºteptau laeseuri supraelogioase despre ei.

Îmi amintesc ºi de un mic incident. Îi cerusemlui Toma George Maiorescu numele pãrinþilor ºinumele la naºtere al mamei, fiindcã aceste dateerau solicitate prin chestionarul inþial. TomaGeorge Maiorescu i-a trimis profesorului Zaciu oscrisoare de protest, considerând gestul ca un actde demascare a originii sale evreieºti (tatãl: ªtefanMayer; mama: Boriska – n. Marosy). Contextulpolitic era unul extrem de interesant. Pe de oparte, aceºti scriitori nu doreau sã îºi dezvãluieidentitatea etnicã, pentru a nu mai simþisentimentul de ostracizare, trãit de mai multe oriîn istoria politicã a României. Pe de altã parte,nici oficialitãþile politice ale vremii nu doreau caîn dicþionar sã aparã mulþi scriitori de altã etnie,

1177




fiindcã începuse procesul de naþionalizare acomunismului românesc. În orice caz, subiectulmeritã cercetat cândva în profunzime.

Al doilea lucru pe care l-am învãþãt înperioada uceniciei la dicþionar a fost rigoarea,precizia, exactitatea. Am înþeles cât de importanteste numele unei instituþii absolvite, ce mult potspune despre epocã, om ºi operã locurile demuncã ale scriitorului. Numele oficiale aleinstituþiilor depuneau mãrturie despre epocarespectivã. Faptul cã Universitatea „Babeº-Bolyai”,de pildã, s-a numit cândva Universitatea „RegeleFerdinand”, apoi „Babeº-Bolyai”, apoiUniversitatea din Cluj, pentru a se reveni din noula „Babeº-Bolyai”, este plin de învãþãminte. Depildã, Ion Ianoºi a fost aspru criticat dupã 1990pentru cã, în CV-ul sãu disponibil pe Internet, atrecut cã ºi-a fãcut studiile la Sankt-Petersburg. Or,în perioada când fostul instructor al CC al PCR astudiat în „Parisul de pe Neva”, oraºul se numeaLeningrad. Dar omul voia sã îºi ºteargã ºi în felulacesta trecutul comunist. Corect ar fi fost sãspunã: „Am studiat la Leningrad (actualmenteSankt-Petersburg)”. La fel de interesant esteamãnuntul cã, în anii „deceniului satanic”, cum anumit Mircea Zaciu deceniul cultului deºãnþat allui Ceauºescu (1980-1990), ºcolile aveau doar un

numãr, ca deþinuþii din lagãr, iar instituþiilepublice nu puteau purta nume proprii, ca sã nufie eclipsate cele douã nume ale dictatorilor.

În fine am mai învãþat un lucru care mi-aprins bine în cariera mea didacticã universitarãulterioarã: spiritul de chipã. Noi fãceam schimbde informaþii, notam pe fiºe ceea ce credeam cã îiva interesa pe ceilalþi membri din colectivul deredactare a dicþionarului, verificam un citat sau oinformaþie pentru un alt coleg etc.

Dar poate cea mai mare lecþie pe care amînvãþãt-o de la profesorul Zaciu a fost ceea celnumea separarea planurilor. Poþi urî un autor caom, îl poþi avea duºman pe viaþã, dar nu îl poþiignora ca scriitor. Mircea Zaciu nu ºi-a modificatopþinea esteticã din articolul din dicþionar despreIon Brad (pe care l-a scris el însuºi), cel care,pentru a-ºi arãta zelul faþã de partidul comunist, ablocat efectiv apariþia Dicþionarului scriitorilorromâni, aºa cum nu a fãcut-o nici în cazul luiEugen Barbu sau al altor duºmani literari pe careîi avea. Câþi dintre noi suntem capabili deasemenea gesturi? Oricum, vãd cã mulþi autori îºifolosesc dicþionarele pe care le elaboreazã pentrua plãti tot felul de poliþe, pentru a se rãzbuna etc.

În fine, aº mai vorbi de experienþa mea decolaborator la douã dicþionare strãine:Encyclopedia of the World’s Minorities (SUA,

2005, cu un eseu despre România) ºi laEncyclopedia of the Developing World (SUA,2006, cu un eseu despre Republica Moldova).Invitaþia de a colabora la aceste lucrãri mi-a venitpe internet ºi „am aplicat”, cum se spune, fiindadmis sã redactez cele douã articole. M-am gânditmult înainte de a o face, pentru cã eu nu suntistoric de meserie. Dar îmi imaginam cã se potscrie multe neadevãruri despre cele douã þãri. Aºacã am scris articolele, dar, înainte de a le trimitespre publicare, le-am arãtat unui profesionist,acad. Nicoale Edroiu, care le-a citit cu atenþie ºile-a adus mici corecþii. Sunt bucuros cã în acesteenciclopedii istoria celor douã þãri este corectprezentatã. (Nu aºa cum se întâmplã cu alte þãrisau cu personalitãþi din zona balcanicã saucentral-europeanã, unde subiectivismul, pasiuneapoliticã sau pur ºi simplu lipsa de informare aucondus uneori la afirmaþii inexacte, la falsuri etc.)

Ar fi bine ca, la fiecare apariþie a unuidicþionar, revistele de culturã sã organizeze ampledezbateri, cu participarea specialiºtilor, nu aamatorilor care îºi pot da cu pãrerea despre oricesubiect. Asemenea dezbateri ar fi utile pentrureeditãrile diciþionarelor în cauzã

Însãºi ideea alcãtuirii unui dicþionar estefoarte generoasã, dacã avem în vedere faptul cã,prin conþinutul lor, dicþionarele se adreseazã fiepublicului larg, fie unui public specializat, carepretinde de fiecare datã o informaþie succintã, darcât mai exactã ºi cuprinzãtoare. Tocmai aceastãexigenþã este destul de greu de respectat, mai alescând e vorba de literaturã. Cât ºi ce sã spuidespre un autor, despre o operã ca sã surprinziesenþialul ºi, dacã se poate, sã ai cea mai nouã ºimai intresantã abordare a subiectului.Întreprindere dificilã mai ales în cazuldicþionarelor elaborate de mai mulþi autori. Înacest caz, oricât de riguroasã ar fi ea, stabilireacriteriilor ºi a metodologiei de lucru nu poateelimina nota personalã a autorilor. În schimb,

poate mãrturisi despre principiile ºi stilul ºcoliidin care provin autorii dicþionarului. Iatã cãambele variante, atât dicþionarul de autor cât ºicel realizat de un colectiv sunt interesante ºi utile,întrucât dincolo de informaþia strictã pe care oprezintã, ele constituie o mãrturie despre autori ºiepoca lor.

Tocmai de aceea, discuþiile referitoare laautorii sau operele care au fost sau nu incluseîntr-un dicþionar pot sã contribuie la un calificativdat unui dicþionar, dar nu în mod decisiv. Existãalte aspecte, cum ar fi inexactitãþile referitoare lanumele autorilor, în titlurile operelor sau în datelebiobibliografice prezentate ºi care pot influenþaaprecierea asupra calitãþii dicþionarelor. Acestescãderi sunt cu atât mai grave, cu cât submineazã

însãºi funcþia dicþionarului pe care am menþionat-ola început, aceea de a da informaþii exacte.

Dat fiind cele spuse pânã acum, ºi pentru cãorice lucrare are pãrþi bune, iar unele mai puþinreuºite, mi-ar fi greu sã spun despre un dicþionarcã este foarte bun sau foarte prost. Totuºi,prezenþa inexactitãþilor de care vorbeam mi separe cea mai periculoasã datoritã faptului cã puneîn circulaþie informaþii eronate. ªtim cu toþii câtde greu se restabileºte un adevãr falsificat (chiarfãrã intenþie).

În ce priveºte tipurile de dicþionare, mi-arplãcea sã existe un dicþionar tematic în care sãgãsim principalele teme ºi obsesii ale poeþilor ºiprozatorilor noºtri, dar ºi unul (mai mic probabil)care sã cuprindã scriitorii-filosofi ºi filosofii-scriitori, chiar dacã nu sunt prea mulþi.

Din cele vãzute (citite) pânã la aceastã orã,despre orice fel de dicþionare, cea mai importantãmi se pare stabilirea obiectivelor. Ce vreau sãprezint, cui, cât de detaliat ºi ce sursebibliografice am. ªtiu cã ar fi ideal sã obþinem unmaximum de obiectivitate, dar atunci n-ar mai fiun dicþionar literar ci un soi de matematicã, rece,lipsitã de savoarea originalitãþii. La urma urmei,reþinem dicþionarele ca fiind ale cuiva, ale unuiasau mai multor autori, dintr-un anume oraº,regiune sau þarã.

Prin urmare, dicþionarele sunt asemenea uneipoveºti postmoderne în care recunoaºtem autori,cãrþi, personaje sau citate, fragmente inserateneierarhic ºi care construiesc un sens nou, dinîncercarea autorului de a înlesni cititorilorînþelegerea semnificaþiilor literaturii, într-o formãnouã ºi veche în acelaºi timp.

1188




Elena Abrudan

(Prelegere susþinutã în Aula Magna a Universitãþii„1 Decembrie 1918” Alba Iulia, în cadrul primei ediþiia Sesiunii de Comunicãri ºtiinþifice „Autoritatea criticãîn istoriografie ºi în istoriografia literarã”, secþiunea„Autoritatea criticã în istoriografia literarã”,Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, ConsiliulJudeþean Alba, Revista de Culturã „Discobolul”, 21octombrie 2006).

1199




Motto: “Prãbuºirea Statului reprezintã mereu ºi în acelaºi

timp destrãmarea eticii de Stat.(...) Cînd Dumnezeulterestru e înlãturat de pe tronul sãu iar domnia raþiunii ºia moralei obiective devin un magnum latrocinium, pãrþilesfîºie puternicul Leviathan, ºi fiecare îºi smulge o halcãdin cadavru. Ce rãmîne astfel din etica de Stat ?”

(Carl Schmitt)1

CCuumm ssãã aabboorrddããmm pprroobblleemmaa??

Pe cînd eram licean, la mijlocul anilor '50, înclasa a doua sau întîia dacã bine îmi amintesc,unul dintre cele mai de temut aspecte ale

istoriei cu care eram confruntaþi, codiscipolii mei ºicu mine, era “Problema Orientului”. Redutabilã,fiincã evenimentele despre care se vorbea îi derutaupe tinerii elevi francezi educaþi încã în spiritul unuiferm iacobinism ºi al unei istorii naþionaledesfãºurate pe un teritoriu care, de aproape optsecole, se întindea, puþin cîte puþin, asemeni unuicontinuum în expansiune concentricã în jurul unuipol cvasi-neschimbat: l’Île-de-France, Vexin-ulfrancez ºi nordul bazinului mijlociu al Loarei(Orléans, Beaugency, Notre Dame de Clery,Vendôme, ca cel din cunoscutul cîntec, vechi refrenal Franþei), astfel încît Revoluþia din 1789, cea din1792, “Patria în pericol” ºi Statul ei Naþiune nufãcuserã, de aceastã datã în numele libertãþiipolitice, al egalitãþii legislative ºi al fraternitãþiiideale al unui popor ideal, decît sã urmeze aceastãconcepþie teritorialistã adunatã de cãtre o monarhie,întîi feudalã apoi absolutã, ale cãrei elite creaserãnucleul fondator al unei naþiuni politice, puþin cîtepuþin ºi cu mult înaintea proclamãrii ei- propriu zisstatale de cãtre Republicã.

Dar cînd eram îndemnaþi sã privim dincolo defrontierele noastre meridionale, spre Levant ºi maiprecis în direcþia Balcanilor, apoi a OrientuluiMijlociu, antrenat în turbulenþa destrãmãrii lente ºiinexorabile a Imperiului Otoman, evenimentelepãreau anarhice, ba chiar total iraþionale. Tot ce nepovestea profesorul nu pãrea sã aibã vreo noimã,era lipsit de logicã discursivã, fãrã vreun instrumentpermiþînd tinerelor inteligenþe sã se orienteze cît decît raþional în nesfîrºitele rãzboaie, în permanenteleajustãri ale graniþelor, rãsturnãrile de alianþeproducînd fãrã încetare noi State-naþiuni. Un singurlucru ne apãrea cu oarecare limpezime: marileputeri ale epocii comandau orientãrile geopoliticeglobale. Iatã singura idee pe care am fost în staremai mult s-o ghicim decît s-o înþelegem. Într-adevãr,era vizibil faptul cã în momentul Congresului de laBerlin din 1878, Franþa, Marea Britanie, ImperiulGerman, Imperiul Rus, Italia ºi Imperiul Otomanreglaserã pentru scurt timp împãrþirea zonelor lorde influenþã în Balcani ºi le pregãteau pe cele dinOrientul Mijlociu, în Liban, în Þara Sfîntã, înEgipt…Mai tîrziu, dupã cursuri serioase de istorie adiplomaþiei, am înþeles mai bine cã la Congresuldin Berlin se formaserã Statele, actualmentebalcanice, literalmente fabricate de jocurile uneisuverane diplomaþii europene. În acel loc s-au luathotãrîrile permiþînd transformarea diversitãþilor

etno-religioase din Balcani în diferenþele naþionaleale unor mici State.2 Niciunuia dintre ele nu-i erapermis sã se întindã dincolo de anumite limite;fiecare era îngrãdit într-o reþea de legãturidiplomatice, dinastice (familiile regale germaniceimportate în Balcani) ºi economice, opuse unelealtora. Întreaga politicã externã a acestor State eraîn fapt (ºi vom vedea mai departe) neputincioasã înfaþa maºinaþiunilor ºi intrigilor permanente alemarilor puteri europene. În ce priveºte dependenþasubtilã a jocurilor politice interioare ale acestor þãriprecum ºi cele ale multiplelor confesiuni creºtine ºimusulmane din þãrile Orientului Mijlociu,pauperitatea bietelor noastre cursuri menþineaevenimentele într-un domeniu ininteligibil, din carereieºea totuºi cã marile puteri europene, care în faþaacestui orientalism “barbar” ºi a exotismuluiincitant, trebuiau, conform criticii lui Edward Said3,sã civilizeze spaþiile populate de “sãlbateci”folosindu-se de argumente improvizate, precum ºide accesorii teatrale azvîrlite în recuzita lor derezervã: ici “trebuiau” apãraþi catolicii împotrivaintenþiilor ortodocºilor, colo, creºtinii împotrivamusulmanilor, dincolo, întãrîtate fracþiunimusulmane împotriva altora… Puþinã aprofundare aistoriei ne aratã în ce mãsurã teoria “ºoculuicivilizaþiilor”, avansatã de Huntington, nu prezintãvreo valoare: bietul de el n-a descoperit nimic, aajustat doar pe gustul zilei la vremea unipolaritãþiiStatelor Unite ceea ce odinioarã fuseserã normelemisiunilor “civilizatoare” ale Franþei, ImperiuluiGerman, ale Marii Britanii, þarismului, ceva maiîncolo ale Italiei în Libia ºi în Cornul Africii. Cualte cuvinte, problema Orientului plutea înconfuzie, deoarece directivele oficiale aleînvãþãmîntului istoriei în Franþa masca o ne-rostireesenþialã: jocurile devenite clasice aleimperialismului occidental ºi ale Imperiului rusasupra unei puteri arhaice aflatã în agonie: ImperiulOtoman, numit în cliºeele jurnalistice ale epocii“omul bolnav al Europei”. Aceastã vorbã goalãîngãduia, sub declaraþiile bunelor intenþii moralisteale învãþãmîntului francez, disimularea faptului cãgeopolitica (din care ne-a parvenit doar ecoul unuicaimac iraþional) nu se afla în lucru pentruvindecarea “omului bolnav”, ci dimpotrivã, pentrua-l zdrobi cu maxim beneficiu pentru cei ce aveausã-ºi împartã rãmãºiþele prãzii… Se mai omitea,totodatã, precizarea faptului (ºi de aceea aveamimpresia unei istorii confuze, total ilogice, lipsitã defir orientativ) cã dezmembrarea ImperiuluiOtoman, oficial ridicatã în slãvi pe baza unuidiscurs asupra legitimitãþii etice a dreptuluipopoarelor de-a trãi într-un Stat-naþiune, al etniei-naþiune era utilizat, dacã corespundea aspiraþiiloranumitor noi elite burgheze, industriale, financiare,intelectuale ºi tehnice, de cãtre puterile imperialedrept control politic eficient – pretins mai“democratic” – asupra populaþiilor locale ºi, last butnot least, ca mijloc de disimulare al scopului ultimal acestor conflicte, respectiv, desfacerea pieþelorlocale capitalismului occidental, contribuind astfella stãpînirea bunurilor ºi a fluxurilor financiare careactivau deja într-o perspectivã mondialistã.4

Or, dupã douã rãzboaie mondiale, dupã cãdereamai multor imperii ºi pierderea puterii de cãtrecîteva influente State-naþiuni, se pare cã intenþiileimperiale n-au evoluat în esenþa lor, în afarafaptului, desigur neglijabil, cã echilibrul dintremarile puteri s-a modificat profund pînã la apariþiauneia singure, devenitã pol central al puteriipolitice, militare ºi economice… Statele Unite aleAmericii. Fireºte, China, India ºi UniuneaEuropeanã sunt actori economici cu greutate, darniciuna dintre aceste þãri ori federaþii de State nu sesustrage determinismului financiar al Statelor Unitepe de-o parte, ºi slãbiciunii puterii lor politice, pe dealta. Dupã unii, puterea militarã a Chinei ºi Indieieste încã prea slabã spre a-ºi impune politica în faþaStatelor Unite. În ce priveºte Uniunea Europeanã,forþa ei militarã e cvasi-inexistentã fãrã avalulStatelor Unite cu sau fãrã NATO, ea este, deci,incapabilã sã avanseze soluþii tactice autonomenecesare apãrãrii propriilor interese strategice ºieconomice.

Dacã în esenþa lui imperialismul occidental(includem aici Japonia, care-i este produsul) nu s-aschimbat deloc, argumentarea ºi legitimarea nu s-auprea transformat la rîndul lor, decît prin adaosul, laînceputul anilor 1970 a Drepturilor Omului,concepute ca tot atîtea drepturi ale individuluiîmpotriva Statului, omiþîndu-se drepturilecetãþeanului, în fapt datoriile sale faþã de Stat.Concret, între primele rãzboaie de eliberarenaþionalã ºi pînã la tratatele de pace sancþionîndsfîrºitul Primului Rãzboi Mondial la Versailles,Trianon ºi Saint Germain, ºi cvasi-reînnoireaacestora dupã al Doilea Rãzboi Mondial,fragmentarea imperiilor multiculturale, multietnice,multireligioase a fost argumentatã pe baza unuidiscurs asupra dreptului popoarelor de-a dispune deun Stat, subînþelegîndu-se cã populaþia acestor stateera lingvistic omogenã ori aproape omogenã. Astfel,diplomaþii ºi puterile pe care le reprezentau (ºi lemai reprezintã) recunoºteau fãrã contestaþiesupremaþia absolutã a limbii oficiale recunoscutã deStat (drept limbã naþionalã) împotriva tuturorcelorlalte limbi vorbite într-un spaþiu al suveranitãþii,în pofida prezenþei evidente a numeroaselorminoritãþi, ºtiindu-se cã o poliþie ºi o armatã localãi-ar decima cu uºurinþã în cazul unei prea viiagitaþii. Dar, ºi mai cinic, plantînd ici-colo“explozibile” pentru a destabiliza în orice momento putere politicã cu eventuale ambiþii deindependenþã. Acolo unde nu se putea miza pelimbã, în Orientul Mijlociu, majoritatea fiindarabofoni, aceleaºi reguli funcþionau pentrucomunitãþile etno-religioase.5 Era viziunea politicãexplicitã ºi implicitã a preºedintelui Statelor Unite,Wilson, cea a politicienilor francezi, britanici ºiitalieni… Teoria unitarã ºi omogenã a comunitãþiistatal-naþionale pleca din experienþa politicãconstituþionalã a Statelor Unite, unde unitateaStatalã e fondatã pe legitimitatea constituþionalã: ate numi cetãþean al Statelor Unite ale Americiiînseamnã sã accepþi Constituþia Statelor Unite ºiamendamentele sale, oricare ar fi limba maternãsau religia; mai înseamnã recunoaºtereafundamentelor Binelui, Frumosului ºi ale Bunãtãþii.Pe de altã parte, în tradiþia francezã unitateanaþiunii reprezintã a priori o colectivitate politicã deindivizi cu drepturi egale ºi garantate în calitate depersoane ale unei unice expresii lingvistice, cea aStatului. Cetãþeanul ideal este aici cel care admitesuveranitatea Statului, care, în schimb îi garanteazãprin Constituþie Drepturile Omului ºi ale

Istorie juridicã ºi istorie politicã.„Noua” problemã a Orientului ºimorala politicã...(I)

Claude Karnoouh

mapamond

2200




cetãþeanului aºa cum apar ele în cuvintele unice alepoliticii-limbã recunoscute de Stat. Aºadar, înFranþa, cetãþeanul nu e “fabricat” de Constituþie, cide cãtre Stat prin politica-limbã.6 Trebuie deasemeni precizat cã existã State-naþiuni centralisteprecum Franþa, Albania sau federale: RepublicaFederalã Germanã, unde limba naþionalã ºi limbaoficialã sunt identice; alte state (Spania, Italia, Irak)au o limbã oficialã ºi mai multe limbi naþionale, co-oficiale; sunt apoi ºi state (Elveþia, Canada,Finlanda, Afganistan) unde coexistã mai multelimbi oficiale ºi alte multiple limbi naþionalerecunoscute de Stat; în fine, state ca Eritreea,Suedia, Regatul-Unit al Marii Britanii ºi StateleUnite ale Americii7 care nu au o limbã oficialã lanivel central, nici mãcar la nivel federal, sau poate ofi vreuna în unele State ale Statelor Unite. Totodatã,teoria Statelor Unite ºi teoria francezã asuprafundamentelor juridico-politice ale Statului-naþiune(amplu comparate de Tocqueville ºi de cãtre opleiadã de politologi) erau, în practica acþiunilorpolitice cotidiene, total strãine experienþelor istoriei(teologiilor politice ºi practicilor politice) popoarelorEuropei Centrale ºi Balcanilor dar ºi a celor dinOrientul Mijlociu.

Într-adevãr, cînd priveºti peisajul etnic, lingvisticºi religios al Europei Central-Rãsãritene ºi Balcaniceivite din remanierile (remodelarea) militaro-diplomatice sancþionate de cãtre Tratate, apareevident cã Statele nou create nu erau decît miciimperii multietnice, multireligioase, multilingvisticedoldora de conflicte naþionale mai radicalizate încãîn urma discursurilor general democratice ºi anoilor practici politice prea puþin democraticelegitimînd puterea etniei dominante ºi a noilorState-naþiuni. Fie monarhie constituþionalã orirepublicã, îndatã ce sufragiul universal (principiulmajoritar, unde un om-cetãþean, oricare ar fi,reprezintã un vot!) a devenit principiul politic,legitimînd în ultimã instanþã exerciþiul gestiuniipolitice a þãrii, aceste þãri ºi-au pierdut unitateasimbolicã proprie concepþiilor imperiului, unitatesusþinutã de cãtre o figurã tutelarã transcendentã(Împãratul sau Regele, respectiv Împãratul-rege),reprezentînd unitatea superioarã a unei ordinipolitice (adeseori politico-religioase) asupra unuiansamblu de comunitãþi eterogene cu drepturi aleobiceiurilor uneori diferite ºi garantate de aceastãfigurã. De atunci încolo, ºi dincolo de sufragiuluniversal, era vorba despre orînduirea bazatã pe onouã transcendenþã, cea a unitãþii lingvistico-etnice“an-istoricã”, proprie doar unei singure comunitãþi,abordatã ºi pusã în aplicare drept comunitatepoliticã omogenã ºi unitarã. Nu mai avem“Republica, una ºi indivizibilã”, ci comunitateaetno-naþionalã, una ºi indivizibilã ! Aºa cum arãtascriitorul polonez Czeslaw Milocz, prezentînd pescurt situaþia din Europa Centralã, Orientalã ºiBalcanicã între cele Douã Rãzboaie (aspect valabil ºiîn Orientul Mijlociu, unde se suprapune ceea ceputem numi: o recucerire neocolonialã): aceastãlume, scria Milocz, se afla într-o beligeranþãpermanentã, mai mult ori mai puþin intensã (azi,specialiºtii vorbesc despre conflicte de joasãintensitate). Agrementat de un feroce antisovietism,acest rãzboi civil generalizat (Weltbürgerkrieg înrostirea unui gînditor de talia lui Jünger, iar maiapoi în spusele istoricului heideggerian, Ernst Nolte)a antrenat respectivele þãri într-un ciclu continuu alsfîºierilor revanºarde, ucigaºe, fiind în cele din urmãsubjugate de adevãraþii învingãtori ai celui de alDoilea Rãzboi Mondial, Statele Unite ºi UniuneaSovieticã. Situaþia politicã teoreticã ºi practicãrezultatã din Tratate îºi dezvãluia natura totalcontradictorie. În fapt, se constata imposibilitateastabilirii unei armonii între dreptul popoarelor (însensul hegelian al Statului produs al voinþei

generale avînd calitatea de înaintaº al Spirituluiabsolut), dreptul minoritãþilor naþionale, ca drept alpopoarelor, desigur, dar tratat invers, ca dreptparticular al colectivitãþilor cultural politiceorganizate în sînul unui Stat unitar ºi, finalmente,dreptul indivizilor, ca drept al omului ºi alcetãþeanului. Aceastã contradicþie insolubilã aantrenat starea de conflict permanent între toateþãrile succesoare, ºi de unde au ieºit în mare parteîn Europa Primul ºi al Doilea Rãzboi Mondial.Situaþie conflictualã fãrã a avea nimic în comun cuunitatea paradigmaticã a conflictului numit“Rãzboiul rece”, dotatã cu doi poli, pe de-o parteclar antagonici ºi traversaþi de interesecomplementare, conform energizantei lucrãri ale luiM. Lewinson, Vodka-Cola.8 În 1991, cînd unul dintermenii paradigmei a dispãrut, chiar în momentulimploziei sistemului comunist sau al autodistrugeriisale, odatã dispãrutã constrîngerea puterii sovietice,conflictele etno-naþionale au reapãrut în plinãluminã, ca o regurgitare.

Totuºi, dovada timpului indicã o situaþiepoliticã, nicicînd perfect limpede, dar nicimaniheistã. Într-adevãr, de îndatã ce în sînulStatelor-naþiuni succesoare trãiau minoritãþinaþionale reprezentînd uneori aproape jumãtate dinpopulaþia etniei majoritare, marile puteri careimpuseserã distrugerea imperiilor ºi remodelarea lorîn State-naþiuni, au impus simultan drepturilepolitice ºi culturale ale minoritãþilor naþionale. Defapt, în interiorul spaþiului suveranitãþii unui Statfondat pentru deplina sa exercitare, dreptulpopoarelor, care a slujit legitimarea înfiinþãrii sale,se întorcea împotriva Statului sub forma drepturilorminoritãþilor naþionale. Rezultatul este un bruiaj alpoliticii internaþionale ºi naþionale: ce era valabilpentru unii, un Stat, nu le mai era recunoscutaltora decît în calitate de drepturi particulare încadrul legilor general-constituþionale ale altui Stat.Dreptul popoarelor a devenit dreptul minoritãþilornaþionale, care sub pretextul protecþiei culturale,reducea la rîndul sãu nu numai suveranitateaStatului, ci ºi dreptul indivizilor în ceea ce fuseseviaþa politicã a membrilor unei minoritãþi naþionalela început, supusã dreptului colectiv special, diferitde dreptul general al individului.9 De asemeni,aplicarea dreptului minoritãþilor, cu limitele pe carele impunea puterii de Stat ºi cu avantajele saurestricþiile atribuite ori impuse minoritãþilor, arecreat o societate politicã a dreptului cvasi-medieval în interiorul Statului democraticmodern.10 Vedem astfel comunitãþi lingvistice ºi/sau religioase revendicînd drepturi speciale pentrusatisfacerea diverselor aspecte importante aleexistenþei lor civile ºi culturale; aºadar, nici dreptulpoporului (Constituþia) nici dreptul individual(Dreptul Omului ºi al Cetãþeanului), ci oambiguitate imanentã proprie drepturilorminoritãþilor, deopotrivã constituþionale, civice ºiculturale.11

Între 1920 ºi mijlocul anilor 1930, atît laSocietatea Naþiunilor cît ºi de-a lungul multiplelorconferinþe internaþionale, Statele europene, marileputeri dar ºi cele mai mici s-au folosit de acestdrept ambiguu al minoritãþilor pentru a influenþapolitica, geopolitica ºi economia diverselor þãri aleEuropei Centrale ºi Balcanice. La acest drept s-afãcut apel, redevenit odatã în plus drept alpopoarelor, pentru justificarea integrãrii Germanilorsudeþi, a celor din Danzig, din Pomerania Orientalãîn timpul celui de al III-lea Reich, pentru integrareagermanilor din nordul Sloveniei în AustriaAnschluss-ului. ªi tot acest drept a legitimatanexarea de cãtre Polonia a enclavei Cecene imediatdupã München, la el se face apel de cãtre unguriidin Transilvania, Slovacia ºi Voevodina pentru

reintegrarea în sînul “mamei patrii maghiare”,Ungaria regalã. ªi tot în numele aceluiaºi drept,Statul polonez a intervenit între cele DouãRãzboaie în Lituania ºi Bielorusia. ºi iarãºi acesta edreptul care a justificat integrarea UcraineiOccidentale, a Bucovinei de Nord în UcrainaSovieticã în 1944, etc… Dar evenimentele suportãrare modificãri, cãci datoritã aceleiaºi ambiguitãþi arespectivelor drepturi îºi pot Statele Unite legitimasusþinerea lor în favoarea revendicãrilor kurzilor dinIrak, dar sã nu întreprindã nimic pentru kurzii dinTurcia. Traduse în fapte - dupã Hegel, singureleadevãruri ale intenþiei - , toate aceste State modernenou create aveau tendinþa, conform modelelorpreexitente în Europa, sã practice politici ferme,uneori feroce de asimilare ºi integrare, care, lalimitã, conform modelului iacobin francez sauKulturkampf-ului bismarckian, ar fi trebuit sãconducã la dispariþia minoritãþilor naþionale.

În domeniul cultural ºi administrativ, aceste noiState manifestau o suveranitate obsesivã susþinutãde o birocraþie coruptã ºi chiþibuºarã, în vreme cepe de altã parte, acþiuni politice interioare încurajatede alte State sau instanþe internaþionale ºiorchestrate prin intermediul minoritãþilor în numeledreptului minoritãþilor, limitau aceeaºi suveranitate,provocînd frustrãrile orgoliului naþional ofensat,antrenînd o xenofobie exacerbatã. Au urmattensiuni insolvabile, unele deja amintite, cu atît maivii cu cît ruinelor provocate de cheltuielile fabuloaseale Primului Rãzboi Mondial, li s-a adãugat crizaeconomicã din 1929; toate la un loc au redusposibilitãþile integrãrii sociale ºi politice, graþiegeneralizãrii salarizãrii maselor de þãrani aparþinîndtuturor confesiunilor religioase, populaþii sãrãcite ºidezrãdãcinate, constrînse la un exod rural ºi latraiul în magherniþele periferiei oraºelor industriale.Iatã pentru ce, de facto, Europa Central-Rãsãriteanãºi Balcanicã din perioada interbelicã, se afla, peplanul relaþiilor internaþionale, la cheremul acesteistãri a rãzboiului permanent, despre care am maivorbit, iar pe plan interior era confruntatã cu unrãzboi civil latent oferind guvernelor ocazia de apromulga starea de excepþie, suspendarea înconsecinþã a unor articole din Constituþie oridrepturi individuale. De asemeni, nu trebuie sã fimsurprinºi cã minima democraþie socialã, politicã ºijuridicã era departe de-a fi respectatã: numerusclausus aplicat unor minoritãþi le interzicea accesul,conform legii, la diverse instituþii sau profesiiliberale. Aveam aici exemplul viu al reversuluidreptului minoritãþilor naþionale, aplicarea luinegativã. Mai mult încã, starea de excepþie atragedupã sine suspendarea unor articole din Constituþieºi ale dreptului individului, permiþînd puterii sãinterzicã în deplinã legalitate partide politice,sindicate sau diverse asociaþii (în general de stînga,dar nu întotdeauna) ºi sã aresteze în mod legalindivizi pe unicul criteriu de-a fi suspecþi decontravenþie faþã de respectivele stipulãri juridice…

În aceeaºi epocã, mai la Rãsãrit, situaþia nu eradefel mai bunã. Categoric era mult mai rea,devreme ce independenþa unor þãri ca Egiptul,Irakul sau Iranul nu era decît nominalã, realitateade facto rãmînea pur ºi simplu colonialã, ca aþãrilor sub mandat francez ori britanic (Siria,Libanul, Iordania ºi Palestina). Aidoma EuropeiCentral-Rãsãritene, revoltele se þineau lanþ, cutonalitãþi uneori naþionaliste pentru aplicareadreptului popoarelor (independenþa naþionalã însensul cel mai modern al conceptului), dreptulclaselor sociale (revolta muncitorilor agricoli), dar ºiindependenþa religioasã sub pretextul drepturilorminoritare: conflicte în Palestina între imigranþiievrei ºi populaþiile locale palestiniene, creºtini saumusulmani; conflicte libaneze între diverselecomunitãþi religioase, maroniþi, creºtini ortodocºi,

2211




greco-catolici, musulmani suniþi, druizi, shiiþi;conflicte în Irak între suniþii deþinãtori ai regalitãþii,susþinutã de puterea tutelarã ºi shiiþii arabi în Sud,kurzii din Nord -– pentru a menþiona doarexemplele cele mai semnificative ºi cele maisîngeroase. Azi, o altã putere tutelarã a înlãturatputerea suniþilor din Irak pentru a o armoniza cushiiþii ºi kurzii… Nu e vorba despre “alte timpuri ºimoravuri”, ci despre alte timpuri ºi aceleaºimoravuri. Se schimbã doar beneficiarul…

Legitimînd în numele dreptului popoarelor(Volksrechte) destrãmarea imperiilor devenite dintr-un punct de vedere politic (legitimitateaexecutivului trebuind sã fie rezultatul unei sancþiunielectorale) ºi economic (trebuia obþinutãliberalizarea totalã a pieþelor interne) dar ºi arhaic,12

marile puteri occidentale (i.e., naþiunile imperialisteîn sens marxist), au deschis o prãpastieincontrolabilã, cutia Pandorei a fracþiunilor politico-etnice care va antrena, la limitã, o situaþieindigerabilã, cînd nu reprimatã de o forþã brutalã,prin constrîngeri anti-democratice, inclusiv cînd seprezintã actualmente printr-un discurs voind sãimpunã democraþia de tip occidental “barbarilor”.Ceea ce Luciano Canfora a rezumat perfect cînd ascris în excelenta sa lucrare L’Ideologiedemocratique:(…) în Occidentul euro-atlantic, era oidee vast acceptatã aceea a legãturii necesare dintresistemul politic zis “democratic” ºi un factor“rasial”, - expresia e desigur reprobabilã, darîntocmai aºa se prezintã lucrurile. O convingeresimilarã constituie probabil ºi azi fundamenteleiniþiativelor imperialiste prezentate recent opinieipublice sub numele lor deconcertant de operaþiunivizînd sã exporte democraþia”13

În momentul în care dreptul popoarelorfuncþiona ca drept al minoritãþilor în cadrul politiciiinterne, aceastã simplã stare de fapt era dejagestanta tuturor conflictelor viitoare. Situaþiaconflictelor potenþiale a fost perfect perceputã ºianalizatã încã la începutul anilor 1920 de cãtre unistoric francez, foarte de dreapta, Jacques Bainville,ºi de cãtre un economist britanic liberal apropiatlaburiºtilor moderaþi, Keynes, în foarte severa lorcriticã a tuturor Tratatelor de Pace, care de laVersailles la Trianon ºi Saint Germain, au trasconcluzia Primului Rãzboi Mondial.

Într-adevãr, în baza voinþei politice de a zdrobiimperiile continentale, devenitã posibilã prinînfrîngerea lor, învingãtorii Primului RãzboiMondial au construit deci, pe fundalul unei aporiijuridice, mici State multietnice (multilingvistice)care, la rîndul lor, antrenau o aporie geopoliticãprin confundarea unitãþii de Stat reprezentîndvechile naþiuni politice ºi noile State ce selegitimau în baza axiomei (etnologice, lingvistice,sociologice ºi filosofice) naþiunii culturale, cvasi-atemporale, esenþializatã printr-o ontologiepoliticã.14

Versailles semnala, prin urmare, actul de decesal echilibrelor politice europene stabilite mai binesau mai rãu între imperiile ºi regatele confirmate laCongresul dela Viena între 1814 ºi 1816, dupãînfrîngerea napoleoneanã, pentru a-i substitui onouã ordine neo-imperialã dominantã a Statelormici ºi mijlocii, în mod ideal monoculturale într-unspaþiu al suveranitãþii reale a multi-etnismului ºimulticulturalismului. Or, dacã dreptul popoarelorslujeºte la legitimarea Statului naþiunii politice, elmai atrage relaþii internaþionale pacifiste sau nu,dar fondate explicit pe realismul fãrã moralism alnegocierilor sau al rãzboaielor dintre puteri: întermenii lui Schmitt, sunt raporturi fãrã încetareechilibrate între amici ºi inamici.15 Dacã, înschimb, dreptul popoarelor, investit cu un alt sens,

serveºte creãrii unei naþiuni iniþial culturale, înaintede-a fi politicã, el serveºte simultan legitimareaminoritãþilor naþionale – trãind în sînul Statului-naþiune culturalã, devenitã la rîndul sãu naþiunepoliticã – spre a-ºi reclama drepturile particulare sau,în cazul partajelor teritoriale, sã pretindã ataºarea laun Stat vecin ce-ar fi originar al culturii-limbã (deexemplu, solicitarea reiteratã a maghiarilor dinTransilvania de-a fi incluºi Ungariei sau aalbanezilor din Kosovo de a aparþine Albanieipolitice). În fapt, de-a lungul crizelor, aceastãconstrucþie juridico-politicã ºi politico-juridicã s-aadeverit incapabilã de-a construi Europa cetãþenilorpentru cã, atît de jure cît ºi de facto, Statul naþiunii-culturã-etnie împrumutîndu-ºi numele genericStatului, a produs prea mulþi cetãþeni de rangul doi.Asemeni în marea Polonie dinaintea celui de-aldoilea Rãzboi Mondial, unde circa 40% dinlocuitori nu mai erau polonezi, unii nici catolici,erau fie evrei, greco-catolici, ortodocºi, luterani, nicichiar polonezi prin limba maternã, s-au dovedit fieidiºofoni, germanofoni, rusofoni sau ucrainofoni.Chestiune valabilã ºi pentru Cehoslovacia avîndimportante minoritãþi germane în Boemia ºiMoravia, maghiare ºi ucrainiene în Slovacia.

Claude Karnoouh (InalCO-CEEM)Paris-Trieste, octombrie-noiembrie 2006

Traducere din limba francezã de Monica GGheþ

1 Carl Schmitt: “Staatsethik und pluralischer Staat” înKantstudien, 1930, 35, Nr.1, pp. 241-250 (Traducerefrancezã: “Ethique de l’Etat et Etat pluraliste” înParlamentarisme et démocratie, Seuil, Paris, 1988, pp.131-150)

2 Schimbarea cea mai semnificativã introdusã detratatul semnat la Berlin a fost o clauzã ajustatã ceprevedea, sub anumite condiþii, eliberarea ºi independenþaTurciei. Una din aceste condiþii stipula cã Turcia trebuiasã acorde evreilor drepturi civile ºi religioase în sînulimperiului sãu, ce includea ºi Palestina.

3 Edward W.Said, Orientalisme, Vintage, New York,1979.

4 Reamintesc cã începutul sfîrºitului suveranitãþiiotomane asupra Principatelor Moldovei ºi Valahiei (lamijlocul secolului al XIX-lea) deschide ansamblul pieþeloracestor douã provincii liberei circulaþii a tuturorbunurilor, în special a cerealelor, lemnului, cãrbunelui ºi…petrolului, transformîndu-i pe marii boieri feudali încapitaliºti rurali sau preindustriali, posesorii unor vasteproprietãþi funciare. Este motivul pentru care au abolitºerbia, prea constrîngãtoare, transformîndu-i pe ºerbi depe o zi pe alta într-un proletariat rural, pierzîndu-ºiprotecþia socio-economicã a stãpînului teritorial. Acestnou proletariat din Valahia ºi Moldova a declanºat în1907 ultima din marile “jacquerii” europene…

Cea mai bunã analizã a respectivului dinamismpolitic a dat-o Lenin în celebrissimul eseu: Imperialismul,stadiu suprem al capitalismului, prima ediþie rusã dateazãdin 1916.

5 A se vedea pe tema Orientului Mijlociu douãlucrãri ale lui Georg Corm, inegalabile pînã azi:

1-L’Europe et l’Orient. De la Balkanisation a lalibanisation, histoire d’une modernisation inaccomplie, LaDecouverte, Paris, 2002; 2- Le Proche-Orient eclate,Gallimard, Paris, 1999. O parte a acestui eseu o datorezinformaþiilor obþinute din aceste lucrãri ºi numeroaselordiscuþii ºi controverse, mereu amicale, pe care le-amîntreþinut de mult pe aceastã temã.

6 Drept dovadã, în succesiunea lor diverse constituþiifranceze, de la Prima Republicã la Imperiu, de laMonarhiile constituþionale la a Doua Republicã, al DoileaImperiu, a Treia Republicã, a Patra Republicã ºi a CinceaRepublicã, n-au ridicat naþionalitatea nimãnui, cu excepþiaregimului de la Vichy, unde Statul francez (1940-1944)dirijat de Mareºalul Petain a retras cetãþenia unorcategorii de cetãþeni de confesiunea israelitã, recentnaturalizaþi. Din acest unic motiv ºi în sensul moraleipolitice, acel regim poate fi considerat injust. În schimb,

în Statele Unite, deznaþionalizarea e mai frecventã (spreexemplu mãsurile luate împotriva italienilor suspectaþi de-a aparþine Mafiei, sau împotriva emigranþilor din EuropaCentral-Rãsãriteanã dupã al Doilea Rãzboi Mondial, cîndli s-a descoperit apartenenþa la instituþii militare oriunitãþi poliþeneºti locale create ºi plãtite de SS ori deGestapo.) Într-adevãr, ºi unii ºi alþii au minþit asupramotivaþiilor lor în cursul interogatoriilor. N-au respectatConstituþia ce refuzã naturalizarea persoanelor aparþinîndorganizaþiilor plasate în categoria asociaþiilor criminale.

7 Pînã în 2006, n-a fost votatã nici o lege care sãprecizeze limbile oficiale la nivel federal. 27 state federaleau votat astfel de legi în profitul cronologic al englezei,hawaienei, spaniolei. Cele douã principale partide politicefederale nu par înclinate sã voteze o asemenea lege, cãciea ridicã azi în anumite state o problemã din partea unuinumãr crescînd de hispanofoni. A dezbate engleza calimbã oficialã se constituia în viziunea acestor partidedrept un temei de conflict între electoratul anglofon ºi celaparþinînd imigraþiei recente. Doar 29 State din cincizeciau votat o lege vizînd engleza drept limbã oficialã aStatului.

La 18 mai 2006, Senatul a adoptat o propunere delege înaintatã de republicanul James Inholfe definindengleza ca “limbã comunã ºi unificatoare” a StatelorUnite. Obþinerea naturalizãrii americane sau a unei cãrþide sejur permanent ar fi supusã, conform acesteipropuneri de lege, bunei stãpîniri a limbii engleze.Pentru a intra în vigoare, legea mai trebuie sã fie adoptatãde Camera reprezentanþilor, dar ar putea întîmpina veto-ul preºedintelui. (În Encyclopedie Wikipedia, capitolulStatele Unite; a se vedea site-ul, Politici lingvistice înStatele Unite, www.tlfq.ulaval.ca/axl/amnord/usa_3pol-etats.htm)

8 M. Lewinson, Vodka-Cola, Albin Michel, Paris,1977.

9 Situaþia creatã prin menþinerea dreptuluiminoritãþilor naþionale în þãrile comuniste din EuropaCentral-Rãsãriteanã va atrage neaºteptate paradoxuri, spreexemplu, în Statul ateu leninist, situaþii ubueºti. Astfel înRomânia, în virtutea dreptului minoritãþilor naþionale,Bisericile catolicã, calvinã, unitarianã a ungurilor ºiluteranã a nemþilor aveau dreptul oficial de a predacatehismul enoriaºilor, în timp ce legea generalã aStatului comunist interzicea acest lucru Bisericii ortodoxe,Biserica naþionalã a majoritãþii!

10 Chiar ºi azi, în Parlamentul ºi Senatul României,în Dieta maghiarã, în Parlamentul slovac avem exemplullocurilor atribuit de Stat reprezentanþilor minoritãþilornaþionale care n-au primit vreodatã legitimareademocraticã a sufragiului universal. În plus, un partidpolitic ca UDMR (Uniunea Democratã a Maghiarilor dinRomânia) este la urma urmei un partid comunitar ºietnic mai mult decît unul politic.

11 Acest aspect constituþional ºi juridic s-a manifestatdin plin în 1941 la vremea întrãrii în rãzboi a României ,Bulgariei, Ungariei alãturi de Germania nazistã împotrivaRusiei sovietice. Tinerii germani din România (saºii înTransilvania, ºvabii în Banat), cei din regiunea Pecs saudin estul Ungariei, au fost mobilizaþi în armata Reich-uluiºi nu în armata românã, maghiarã sau bulgarã.

12 E picantã observaþia cã Uniunea Sovieticã ºimodernitatea sa politico-tehnicã, în baza unei cu totulaltei legitimiãþi sociale ºi economice, va fi singuramoºtenitoare a imperium-ului multicultural.

13 Luciano Canfora, La Democratie. Histoire d’uneideologie, Seuil, Paris, 2006, p. 35 (La Democrazia. Storiadi un’ideologia, Laterza, Roma-Bari, 2004).

14 Cf. Claude Karnoouh, L’Invention du Peuple.Chroniques de Roumanie, Arcantere, Paris, 1990.

15 Meritã încã odatã amintit faptul cã Chateaubrianda pledat ferm sub Consulat, ºi din sincer patriotism, înfavoarea anexãrii malului drept al Rinului la Republicafrancezã înaintea provinciilor francofone din Valonia sauale celor din Confederaþia Helvetã…

2222




Prefer sã trec peste detaliile legate de cãlãtorie,destul de confortabilã în ciuda faptului cã afost foarte lungã, din sud-estul Franþei, o zonã

aflatã la interferenþa cu Italia ºi cu Elveþia, pânãexact în partea opusã, în nord-vest, via Paris,terminus castelul Cérisy-la-Salle, la douãzeci dekilometri de mare, în Normandia. Controlorii debilete de la SNCF ºtiau deja cã suntem în jur de osutã care o sã coborâm într-o garã dezafectatã(Carantilly), dar unde în mod excepþional trenurilese opresc cu ocazia colocviilor internaþionaleorganizate aici.

1. MMotivul ccãlãtorieiAm ajuns deci la faimosul castel, Centrul

cultural internaþional din Cérisy-la-Salle, o micãlocalitate pierdutã printre colinele ºi pajiºtile cuvaci normande. Precizarea este importantãdeoarece turmele de vaci sunt atât de prezenteîncât fac parte din peisajul ºi din cultura locale.Castelul dateazã de prin secolul al XVII-lea ºireprezintã practic cel mai prestigios loc de întâlniriºi de manifestãri intelectuale din Franþa ºi probabildin Europa, dacã nu din lume. Reþele intelectualeinternaþionale se mobilizeazã din timp pentruorganizarea simpozioanelor, colocviilor sauseminariilor în acest castel. Profesorii, cercetãtorii,intelectualii de toate speþele, care au reuºit sã-ºirezerve un loc la aceste manifestãri, îºi satisfacastfel, mai mult decât o simplã fantasmã, unadevãrat ideal. De ce spun asta? Nu pentru cã amfost eu personal acolo, ci pentru cã majoritateanumelor celebre din cultura contemporanã autrecut cel puþin o datã pe la Cérisy-la-Salle. Am sãdau la sfârºitul acestui articol lista câtorva zeci denume doar, cele pe care le cunosc mai bine, aleintelectualilor care au marcat epoca contemporanã.Altfel spus, faptul de a petrece un sejur la castelulcu pricina este un fel de condiþie necesarã (dar nusuficientã!) a celebritãþii.

Este exact tipul de activitate ºi de instituþii pecare le evit în mod constant din motive multiple.Primul este de tip epistemic; adicã este conformunui criteriu de cunoaºtere, care nu dã greºniciodatã ºi care provine din observaþia empiricãsimplã, aceea cã “la pomul lãudat nu trebuie sãmergi cu sacul”. O carte, un film ºi în general ooperã care au prea mare succes, sunt în cele maimulte cazuri mediocre ºi lipsite de interes.Comorile sunt discrete, bine ascunse, cunoscutedoar de câþiva iniþiaþi. Este deasemeni cazulautorilor ºi operelor filosofice. Am rãmas destul defidel acestui criteriu, iar de câte ori mi s-aîntâmplat sã-l uit am fost profund dezamãgit. Deexemplu, acesta a fost motivul pentru care, atuncicând am decis sã mã instalez în Franþa, la sfârºitulmileniului al doilea, am cãutat un oraº universitarcât mai mic ºi cât mai îndepãrtat de Paris.

Toþi românii se duc la Paris… toatã Africa, toatãAsia, tot Orientul mijlociu, tot Bizanþul etc. Ce sãmai caut ºi eu!? Al doilea motiv este cã atuncicând întâlnesc mai mulþi intelectuali adunaþi într-un acelaºi loc, mã încearcã un profund senti-ment de dezamãgire, de deziluzie, de vanitate înfaþa meschinãriei acestora, în faþa inferioritãþii lormorale, foarte discrepantã ºi în decalaj cu capaci-tãþile lor intelectuale. Tinerii sunt insuportabili prin

stilul lor preþios ºi pretenþios, care se cred dejafilosofi, înainte chiar de a deschide gura, înaintechiar de-a avea vreo idee; bãtrânii sunt deasemeniinsuportabili prin viclenia ºi lipsa de sinceritate; ºiunii ºi alþii sunt insuportabili prin ºmecheria lor,prin rolurile pe care le interpreteazã, prin mãºtilepe care le poartã, prin retorica ºi sofismele de carenu se pot dezbãra nicicum.

Întrebarea fireascã este deci, de ce m-am maidus la Cérisy-la-Salle, în ciuda acestui dispreþevident ºi constant faþã de vulgaritatea intelectualã,de locurile comune intelectuale, de farseleculturale, de imposturile filosofice etc.? Ce sã fac,am ºi eu slãbiciunile mele, iar una dintre acestea secheamã “turismul universitar“. Îmi place sãcãlãtoresc pe banii Universitãþii franceze (aceastaîmi datoreazã enorm, îmi datoreazã atât de mult,cã ar trebui sã fiu întreþinut regeºte pânã lasfârºitul vieþii) ºi mai ales pe banii CNRS-ului(Centru Naþional de Cercetare ªtiinþificã), cea maiimportantã organizaþie tribalã francezã, dupãuniversitate.

Pe scurt, vara aceasta a fost foarte bizarã. Pe lasfârºitul lunii iulie am prins o sãptãmânãcanicularã exact când am plecat în vacanþã pecoasta atlanticã, pe lângã Biaritz : 39° C peautostradã, un adevãrat infern. Noroc cã lunaaugust a fost foarte ploioasã ºi rãcoroasã. Astfelam putut lucra la o carte începutã deja de multãvreme. Pe de altã parte, vremea urâtã m-aîmpiedicat sã merg mai des pe munte. Amcunoscut câteva furtuni teribile în doar douã, treiascensiuni montane; adevãrate potopuri de sfârºitde lume. Credeam cã rãmân pe-acolo. În plus nicinu prea aveam bani suficienþi ca sã mai plec în altãparte, deci am ratat vacanþa. Prin urmareacumulasem motive suficiente ca sã-i execut pe toþicei depre care scriam: Freud, Sokal ºi compania(vezi articolele precedente)… Trebuia deci, dupãînceperea cursurilor universitare un pic cam preadevreme, sã le întrerup pentru o sãptãmânã, aºacum fac mai toþi profesorii care se respectã ºi sã-miofer o nouã vacanþã, o compensaþie, tot pe Coastaatlanticã, dar în nord. Zis ºi fãcut.

2. MMijloacele ººi ffinalitateaAm contactat un prieten mai bãtrân, vulpoi

universitar versat în intrigile de culise, un tip cufaþã de actor, care seamãnã cu Omar Sharif. Scuzepentru acest pleonasm: profesorii francezi defilosofie sunt adevãraþi actori. Acesta îl invitase dela Paris, în universitatea noastrã de provincie, peunul dintre organizatorii colocviului de la Cérisy,un tip tânãr ºi simpatic, ca sã facã o conferinþã.Prin universitate i-a plãtit cãlãtoria, hotelul, chiar ºirestaurantul ºi, dintr-o vorbã în alta, când eram laa doua sticlã de vin (Chateauneuf-du-Pape), amiculmeu l-a întrebat într-o doarã ce mai face, cum semai descurcã pe acolo pe la Paris etc. Restul a fostfoarte simplu, am fost pânã la urmã invitat laCérisy. Am rãspuns în mod sincer cã sunt foarteocupat, cã mi-ar place sã vin, cã ar fi fostinteresant dacã eram informat mai devreme, ca sãpregãtesc o conferinþã, cã nu pot sã-i rãspundimediat, ºi cã trebuie sã vãd cum vine treaba custudenþii, cu anularea ºi refacerea cursurilor etc.Bãiatul a insistat cãci se simþea un pic culpabil.

Am cedat cu greu: “Bine, am rãspuns, dar nupromit nimic!”. De ce a fost nevoie sã facem apella un astfel de procedeu? Simplu, reþeleleuniversitare franceze sunt la fel de ermetice ºi deimpermeabile ca orice reþea tribalã sau familialã,unde nu poþi penetra în mod normal dacã nu faciparte; iar dacã faci parte, nu mai ai nevoie sãpenetrezi.

Primirea a fost perfect organizatã, lucruobiºnuit în Occident, precizarea este deci pentruromâni. Organizatorii mã cunoºteau deja, ºtiaudeci cã îi înfiltrasem, cã îi penetrasem în modsubtil. Poate cã ãsta a fost ºi motivul pentru carem-au cazat în grajduri. Bineînþeles cã nu, a fost oglumã. Grajdurile erau complet refãcute ºiamenajate, iar camerele mult mai mari ºi maiconfortabile decât cele din incinta propriu-zisã acastelului. În plus am primit o camerã cu patdublu în care eram singur ºi deci liniºtit cel puþinîn privinþa orelor de culcare. Numai cã în primanoapte nu am putut sã dorm deloc. Trec pestestarea emoþionalã provocatã. Este inutil sã intru îndetalii sentimentale proustiene, bune pentru aalimenta literatura adolescentelor de liceu. Dar nupot sã nu recunosc cã frumuseþea castelului cuambianþa împrejurimilor m-au impresionat atât demult, cã n-am putut sã închid un ochi toatãnoaptea. Castele mai vãzusem eu nenumãrate;practic nu existã comunã în Franþa care sã nudispunã de un castel; multe sunt majestuoase, binemobilate, bine întreþinute; faptul este oarecumbanal. Numai cã aici totul era frumos.

3. CColocviul ppropriu-zzisActivitatea intelectualã a fost intensã;

programul era atât de încãrcat (patru conferinþe pezi, plus discuþiile, plus pauzele de cafea, plusmesele) încât seara când eram în sfârºit liberi, numai puteam face nimic! Personal eram atât deobosit cã nici nu mai aveam chef sã-mi rezolvcorespondenþa. Specialiºtii veneau majoritatea dincercurile tribale pariziene, mulþi erau prieteni defamilie sau colegi de laborator. Am întâlnit câþivacare fuseserã ºi la Aix-en-Provence, la simpozionulinternaþional de filosofie analiticã (vezi articolulprecedent). Profesorul P.L. nu avea aerul foartemulþumit de a mã reîntâlni din nou.

Era ºi un grup de italieni, vreo douãzeci,profesori ºi tineri doctoranzi, destul de simpatici,un pic cam timizi ºi tãcuþi. Am înþeles repede dece: nu vorbeau bine franceza (cu rare excepþii) sauaproape deloc. Cu unul din responsabilii grupului,preºedintele Facultãþii de filosofie din Roma,profesorul Michèle Abrusci, am discutat de maimulte ori ºi cu mare plãcere deoarece avea simþulumorului la fel de dezvoltat ca al meu. Subiectulfilosofic principal a fost cravata. Eram singurii caredispuneau de cravate. Francezii nu au obiceiul ºidealtfel cei care îºi pun rareori o cravatã nu ºtiu sãfacã nodul cum trebuie. Conferinþa pe care a fãcut-o Michèle despre logicile aristotelicã ºi stoicãa fost una dintre cele mai interesante. Colocviul s-a încheiat astfel cu o prestaþie de mare valoareintelectualã.

Deasemeni, deschiderea colocviului a fostfãcutã de Jean-Yves Girard, director de cercetareCNRS, cu o conferinþã despre logica linearã, alcãrui mare specialist este. Dealtfel el era personajulcel mai important. Într-o searã, dupã o masãcopioasã ºi delicioasã, mi-a fãcut semn sã rãmân lao discuþie în jurul unui pahar de vin. A fost foarteinteresant. În afarã de cravate, unul dintresubiectele mele preferate, am discutat despre pãlãriiºi despre ceasurile de buzunar. I l-am arãtat pe al

dezbateri & idei

Filosofie la castelJean-Loup d’Autrecourt

remarci filosofice

2233




meu, o marcã tradiþionalã francezã, cu capace ºilanþ argintii, iar el mi l-a arãtat pe al sãu, auriu!Am verificat cã merg corect ºi cã sunt potrivite launison ºi am continuat discuþia amicalã. Elurmeazã sã obþinã titlul de Doctor honoris causa aluniversitãþii din Roma; eu caut un post maiinteresant decât cel pe care-l ocup în prezent; elcautã un filosof cu dublã specializare (ca a mea)care sã fie capabil sã exploreze logica linearã; eucaut un protector care sã-mi permitã sã avansez înjungla filosoficã europeanã fãrã sã suport maripagube. ªi tot aºa… ne-am înþeles de minune, vinulroºu contribuind ºi el în bunã mãsurã la acestdialog cu înalte valenþe intelectuale. Alt personajimportant, dar care nu mi-a acordat nici un fel deatenþie, a fost Giuseppe Longo ºi el pe post dedirector de cercetare la CNRS. N-am ce sã spundespre el decât cã intervenea dupã fiecareconferinþã, mai mult cu remarci decât cu întrebãri,ca ºi cum s-ar fi priceput la toate.

Toate conferinþele au fost organizate dupã ideeaunei maxime interdisciplinaritãþii. Este uºor sãgãseºti specialiºti din diferite domenii de interes ºisã-i pui în aceiaºi oalã. Treaba începe sã fie chiar lamodã, numai cã este greu sã gãseºti un publicauditor competent în mai multe domenii în acelaºitimp. Dupã un secol de specializare alienantã,fiecare în domeniul lui de expert, ºi-au dat însfârºit seama cã aceasta este o mare eroare. Unadin consecinþele grave la care s-a ajuns cu acest stilhiper-specializat a fost imposibilitatea comunicãrii.Experþii nu se mai înþeleg între ei deoarece vorbescpractic limbi strãine chiar ºi pentru confraþii dinacelaºi domeniu de interes. Deja doi matematicieninu se mai înþeleg între ei, ºi cu atât mai puþin unmatematician cu un biolog sau cu un fizician.

Aici intervine rolul important al filosofului ºi înspecial al filosofului cu dublã pregãtire (ºtiinþificã ºifilosoficã). Deoarece filosoful are ºansa de a operala nivel conceptual ºi astfel poate remarca mai uºorrelaþiile dintre idei, concepþii ºi noþiuni oricât deabstracte ar fi acestea. Astfel, filosoful poate stabiliºi remarca legãturile profunde între diferitelediscipline, care altfel ar trece neobservate. Rolulprincipal al filosofului nu este deci doar analitic, cimai ales sintetic, altfel spus, un rol unificator ºiintegrator! În cazul contrar, dacã nu respectãmaceastã exigenþã unificatoare, refuzãm chiarposibilitatea de a înþelege ce facem.

Deci am avut parte de conferinþe în logicã,matematicã, informaticã, fizicã, biologie, artã,semanticã, filosofie etc. Schimburile au fostintense, bogate în idei, în critici etc. Îmipropusesem, orice s-ar întâmpla, sã nu mã amestecîn nici o disputã, de orice gen ar fi fost aceasta.Altfel spus linia generalã de coduitã a fostscepticismul (observator, dubitativ, tãcut). Numaicã nu am reuºit sã respect pânã la capãt exigenþelestilului sceptic antic (de la Pyrrhon citire) ºi maitârziu cartezian. Cauza este simplã: nu ºtiu cum ºinici de unde a apãrut, în timpul colocviului, un felde laitmotiv peiorativ contra filosofilor ºi afilosofiei, în discursul mai multor participanþi.Unde sunt filosofii, ce fac filosofii, ce spunfilosofii, de ce nu se manifestã etc. Critica este înprincipiu beneficã, numai cã atunci când vine dinpartea unor ignoranþi, a unor indivizi cu culturãstrict ºtiinþificã, cu lecturi literare de tip benzidesenate (BD) sau ziarul local, treaba devineinacceptabilã.

ªi chiar ºi în acest caz, aº fi închis ochii dacãnu erau prezenþi studenþii doctoranzi în salã. Nuputeam sã-i las, pe aceºtia din urmã, sã creadã cãefectiv filosofia este un fel de chestie despre careputem spune orice ºi oricând. Deci am intervenitla un moment dat, dupã multe ezitãri, ºi am pusun pic lucrurile la punct despre statutul filosofului

ºi despre rolul filosofiei contemporane. Reacþia afost imediatã ºi la pauzã unul dintre responsabili avenit sã-mi atragã atenþia, în mod amabil ºipoliticos, sã nu mã supãr º.a.m.d. Numai cã nueram deloc supãrat, doream doar sã clarific niºteconfuzii conceptuale legate de chiar crizacontemporanã a filosofiei. Ne-am împãcat rapid.Dar, în afarã de aceste mici neînþelegeri, au fost ºiadevãrate incidente, atacuri sub centurã, atacuri lapersoanã, interpelãri aºa cum se întâmplã în modnormal în astfel de situaþii, între specialiºti.

În afara coversaþiilor agreabile cu diverºiparticipanþi, contactele intelectuale ºi amicale cumafioþii universitari au fost foarte numeroase. Dealtfel scopul meu nu a fost doar unul exclusivturistic, ci ºi strategic. Doream sã multipliccontactele importante, cu marii nababi ai filosofieicontemporane, în vederea carierei meleprofesionale. Frecventarea îndelungatã a acestorcercuri închise, un soi de secte intelectuale, m-aconvis în mod profund cã ideea mea (destul deveche) de reformare ºi chiar de eradicare a mafieiinternaþionale este pertinentã. Oricare ar fiorganizaþiile criminale internaþionale, o bunãsoluþie pentru încetarea sau reducerea violenþelorfizice perpetuate de mafioþi ar fi cooptareasistematicã a acestora în cursurile ºi stagiileuniversitare. De ce? În nici un caz pentru ridicareanivelului lor intelectual sau cultural; nu cred cã aravea nevoie. Ci pentru a-ºi însuºi tehnicileuniversitare în lupta pentru putere. Aceste tehnicifoarte subtile prin care se poate organiza o crimãperfectã: fãrã cadavre, fãrã mobile aparente, fãrãurme; distrugerea ºi anihilarea adversarilor, carenici nu pot mãcar sã vorbeascã despre aºa ceva; dece? Simplu pentru cã nu-i crede nimeni! Astfel s-arevita multe atentate, explozii, crime fizice, crizefinanciare, crize politice etc. Machiavel, care esteun autor admirabil, începe sã fie depãºit.

Am avut parte ºi de o excursie, într-o joi dupã-amiazã, pe coasta normandã. Am aflat astfel cãoraºul Saint Lô a fost complet ras debombardamentele anglo-americane fãrã capopulaþia civilã sã fie prevenitã. De ce? Deoareceerau trupe germane staþionate acolo. Astfel, abiaacum am înþeles sensul profund al ceremoniilor decomemorare a debarcãrii, când sunt invitaþiveteranii de rãzboi în aceste locuri franceze: trebuiesã li se aducã omagii în cinstea crimelor fãcute.

4. Lista ccu ccelebritãþiNi s-au fãcut ºi poze; am fost deci clasat în

arhivelele castelului, cu mari neºanse ca fotografiilemele sã aparã expuse pe pereþii holului de laintrare. Printre numeroasele poze, care datau dinperioada Pontigny, am reþinut personajeleurmãtoare: André Gide, care apare în mai multesituaþii, ca un fel de obiºnuit al locului; RogerMartin du Gard, un scriitor pe care-l citisem însecolul trecut, fãrã ca sã-mi lase vreo impresiedeosebitã; Jacques Copeau, Charles du Bos ºiAndré Maurois, toþi populari, dar din ce motiv nuºtiu; Leon Chestov, promotor de filosofie istericã ºide teologie bizarã; Jean Prevost, un nume pe care-lîntâlnesc peste tot, dar pe care nu reuºesc deloc sã-l caracterizez; Léon Brunschwicg, care mi separe cunoscut cu o ediþie criticã a lui Leibniz;François Mauriac, mare publicist care scrie într-unstil mult mai mediocru ºi mai insipid decâtpubliciºtii români; Jean-Paul Sartre, pe care-l cunoscºi studenþii cu toate cã nu l-au citit, apare într-opozã în genunchi simulând un fel de rugãciune;ironia sa antireligioasã este mai mult decâttransparentã, mai ales cã se uitã cu un ochi lastânga iar cu altul la dreapta; handicapul fizic i-apredestinat chiar ºi poziþia ideologicã: cu un piciorîn luntrea marxisto-comunistã, iar cu altul în cea

heideggerianã; Alexandre Koyré ºi el un marefilosof al ºtiinþelor; ca sã nu mai vorbesc deVladimir (nu Lenin ci) Jankelevitch; sigur estefilosof, dar în ce domeniu (!?); reputatul RaymondAron, istoric, a fost ºi el pe acolo; André Malraux,mare intelectual umanist ºi sufletist, rãmas înpatrimoniul cultural universal; bine dar cu ce? cucãrþi pentru copii? Alberto Moravia, în fine unulmai serios, care a scris texte lizibile, un comunistsincer care nu a amestecat ideologia cu literatura;Martin Buber, filosof german, mistic profund;Gaston Bachelard cu barba lui impresionantã, carenu ºtiu de ce seamãnã cu cea a lui Marx; HenriFaucillon, cine poate sã-mi spunã cu ce s-aremarcat Henri? Eugen Ionescu cu Rodicabineînþeles, mici de staturã, aproape pitici, absurdde mici ºi în fine Martin Heidegger, care îºiadusese ºi nevasta cu el.

Dupã Pontigny, toate colocviile au început sã seþinã la Cérisy, unde personajele sunt cam de acelaºitip: Paul Ricoeur cu filosofia sa eclecticã(fenomenologie, analiticã ºi teologie); faimosulArnold Toynbee; Gilles Deleuze care n-a rezistattentaþiei vidului ºi s-a aruncat de la etajul opt; Jean-François Lyotard ºi Jacques Derrida care audescoperit amândoi tehnica succesului de pestehotare (pleci într-o altã þarã, acolo spui cã eºti unmare filosof francez, apoi gloria revine în þara deorigine trecând oceanul cu vaporul); astfel eºticelebru în America datoritã «celebritãþii» franceze ºidevii celebru în Franþa datoritã celei americane;Pierre Klossovski, faimosul traducãtor al luiWittgenstein în francezã, despre care toatã lumeaspune în ºoaptã cã traducerea sa nu este bunã ºi cãar fi de preferat cea a lui Granger; dar ce conteazã?Philippe Sollers, marele, popularul intelectualfrancez, academicianul cunoscut chiar ºi debibliotecare, în toate rafturile, în toate vitrinele, întoate librãriile; ce ºansã superbã sã scrii literaturãde vulgarizare, astfel nimeni nu-þi poate reproºa cãnu exprimi idei în cãrþile tale; un fel de povestitorde ºtiinþã pentru copii; Michel Foucault, tip maiserios, cã doar nu degeaba a predat la Collège deFrance; tip original, care are chiar ºi o teorie cuepistemele filosofice ºi o alta cu arheologiaºtiinþelor! Impresionant, sunt sigur cã aþi înþelestotul; Richard Rorty, ce sã mai spunem, marefilosof american, cu teoria justiþiei; ºi sã te þii bine,l-am vãzut chiar ºi pe Jurgen Habermas, filosofulgerman care crede în mod naiv cã teoria sa adialogului este una a înþelegerii, a cooperãrii; dar ceurmeazã acum este ºi mai tare, Roland Barthes,care nici el nu ºi-a înþeles vreodatã propriile teorii,între compilaþiile filosofice ºi locurile comune;Tzvetan Todorov, un bulgar despre care nimeni nuºtie ce-a fãcut, criticã literarã, politologie, filosofie;Gérard Genette ºi el un fel de critic literar, tot aºacu numeroase teorii inaplicabile; etc. Listacontinuã, dar meritã sã-i deconstruim pe toþi post-moderniºtii aceºtia?

Morala acestui pomelnic este cã geniile noastreautohtone (Patapievici, Cãrtãrescu, Manolescu,Simion etc.) ar trebui sã fie ºi mai lipsite decomplexele lor provinciale ºi sã depunã o cerere deintrare la Academia francezã. Le dau eu scrisori derecomandare dacã vor; cu pile se poate orice înFranþa!

26 octombrie 2006 Cérisy-la-Salle

Dincolo de surpriza absolut plãcutã datã deremarcabilul fapt cã traducerile în culturaromânã contemporanã sparg bariera celor

aproximativ patruzeci-cincizeci de ani cu care ne-am obiºnuit, rãmâne ºi inefabilul gust de avedea cã autorii sunt oameni, adicã îmbãtrânesc.Neaºteptatul s-a produs în cazul ultimei cãrþi, alui René Girard, traduse la noi, Prãbuºirea Satanei,apãrutã la Editura Nemira în 2006 (toamnatârziu). Deºi ediþia princeps, Je vois Satan tombercomme l’éclair, Paris, Grasset, a apãrut în 1999,totuºi ºapte ani, sã recunoaºtem, nu înseamnãmare lucru.

Însã, altceva intereseazã scrierea de faþã,anume cã Girard este de nerecunoscut. Publiculromân familiarizat cu Violenþa ºi Sacrul publicatãîn Franþa în 1972, la noi (tot la Nemira) în 1995,se poate sã nu-l mai recunoascã pe Girard dupãlectura ultimei sale cãrþi. Altfel spus, numainumele rãmâne, adicã Girard, cei douãzeci ºi cincide ani între Violenþa ºi Sacrul ºi PrãbuºireaSatanei par sã fi schimbat întru-totul viziuneamarelui filozof. Sã ne înþelegem, nu vorbescnumai de o schimbare de paradigmã radicalã, cipânã ºi stilul ironic persiflator la adresa altora (pecare-i citeazã sau comenteazã) precum ºi lapropria sa adresã pare sã fi dispãrut. Frumuseþea,de ce nu, desfãtarea, mai mult, plãcereacomplicatã ºi complice pe care o capeþi lecturândViolenþa ºi Sacrul sunt înlocuite, în PrãbuºireaSatanei, cu o searbãdã seriozitate ºi claritateperfect etichetabilã sfinþilor.

Sã începem cu începutul. Slabele noastrecunoºtinþe de limba francezã ne obligã sã vedemslaba traducere a titlului. Adicã, dupã oricecanoane, Je vois însemnã oricât de neliteral sauliterar am traduce, îl vãd, iar acest fapt (adicãvãzutul) trebuie sã ne spunã ceva. PrãbuºireaSatanei (ca titlu), e, cum sã spunem, de unacademicism pe care, în acest caz, credem, Girardnu ºi-l ar fi dorit. Apoi, de fapt, textul ca ataretrãdeazã prin abundenþa apropieri de analizadesfãºuratã, fapt care, dacã s-ar fi petrecut înViolenþã ºi Sacrul ar fi fost strigãtor la cer (la uncer destul de gol ºi vid, deºi plin de sânge). Apoi,vehemenþa analizelor impuse (sau de impus) înPrãbuºirea Satanei, nu se comparã cu lejeritateadovezilor arãtate (ºi atât de vizibile) în Violenþa ºiSacrul.

De fapt, teza mimetismului dorinþelor (dorimceea ce doresc ceilalþi de lângã noi) regãsibilã ºi înViolenþã ºi Sacrul, aduce în Prãbuºirea Satanei ouºoarã dar decisivã nuanþã: problema modelului.Modelul de urmat, în prima carte, nu importã, pecâtã vreme în a doua devine esenþial. În Violenþaºi Sacrul modelul arhetipal are la temelie sau sebazeazã pe un soi de „joc” metamorfozabil undebeneficul ºi maleficul ocupã rolurile cel maidiverse fãrã a fi decisiv important care dintre„roluri” este necesar de a fi urmat („A repetajocul complet al violenþei, în societãþile primitive,înseamnã a ajunge la geneza ºi la structuratuturor fiinþelor mitice ºi supranaturale” ne spuneGirard în Violenþa ºi Sacrul la pagina 272 ). Avemaici mai degrabã o analizã detaºatã, jucãuºã,perfect dezinteresatã de opþiunile posibiluluilector. Însã în Prãbuºirea Satanei acelaºi model(de fapt, pentru a fi oneºti, registrele de analizãsunt total diferite. În primul caz cercetareavizeazã miticul, în cel de-al doilea evanghelicul.Înþelegerea deplinã a mesajului evanghelic, într-o

notã a credinþei, devine în Prãbuºirea Sataneicovârºitoare) este înlocuit, de fapt ni se inculcã,cu o uºoarã tendinþã de orientare a lecturii, adeciziei, a alegerii de urmat. Vreau sã zic, RenéGirard are partipris-uuri. Adicã: „Sursa principalã aviolenþei dintre oameni este rivalitatea mimeticã.Ea nu este accidentalã, dar nici nu este rodul unuiinstinct de agresiune sau al unei pulsiuni agresive,p. 26”. Desigur nu identificãm o identitatemonstruoasã între „structura tuturor fiinþelormitice” ºi „instinctul de agresiune”, ci ne întrebãmdoar dacã nu cumva modelul arhetipal dinViolenþa ºi Sacrul e prost înþeles în PrãbuºireaSatanei.

De fapt, problema cu adevãrat importantã esteaceea a celui care nu aruncã prima „piatrã”, adicãa modelului. Alegerea e destul de simplã, ºiîndeobºte douã ar fi posibilitãþile de urmat:„Satana se propune ºi el ca model pentrudorinþele noastre ºi, de bunã seamã, el este maiuºor de imitat decât Cristos, cãci ne sfãtuieºte sãne lãsam în voia înclinaþiilor noastre, în dispreþul

moralei ºi al interdictelor sale pp.48-49”. Pentrucã neînþelegerea noastrã atinge cote paroxistice,trebuie sã delimitãm problema. Adicã înclinaþiilenoastre ar fi dispreþul moralei ºi al interdictelorsale date de rivalitatea mimeticã ca sursãprincipalã a violenþei dintre oameni. Însã, pare se,ar trebui sã alegem altceva, ceva ce nu stã tocmaiîn firea umanã, ar trebui sã avem în minte, sãalegem, modelul celui care nu aruncã primapiatrã. Sfiindu-ne ne putem întreba, totuºi, de ce?Dacã în Violenþã ºi Sacrul alegerea era perfectindiferentã, în Prãbuºirea Satanei, acest faptdevine o chestiune esenþialã. Mai clar, de ce existão opþiune explicitã, un soi de forþare a deciziei, pecare Girard doreºte a o impune ºi lectorilor? Undeeste Girard indiferentul? Un singur rãspuns (saudouã) îmi vin în minte: René Girard a îmbãtrânit,sau „în pofida aparenþelor, Evangheliile ºi Învierealor se opun mitologiei în chip ºi mai radical (...).Evangheliºtii, (...), dau dovadã de o cunoaºtere de-a dreptul nãucitoare, de o putere foarte sigurã dea distinge resurecþiile mitice de Înviereaevanghelicã. Necredincioºii, în schimb, confundãcele douã fenomene, p.159 (s.m.) ”.

„Oamenii seamãnã tot mai mult cu vremea lordecât cu pãrinþii lor.” G. Debord

Unele texte filosofice constituie ocazii deînþelegere a evenimentelor inexistente înperioada în care au fost scrise. Întrebare

privitoare la tehnicã1 este un astfel de text.Modul în care Heidegger gândeºte aici condiþiaomului în epoca industrializãrii depãºeºte cu multo generalizare a realitãþii acelei epoci, în mãsuraîn care putem înþelege cã tehno-ºtiinþa arecapacitatea de a crea sistemul care se produce pesine asemenea naturii, sistemul care îºi poateapropria funcþia asociatã ideii de physis. Textul nepoate ajuta sã înþelegem în ce fel bio-tehnologiileumane sunt o formã a tehnicii moderne.

Heidegger pleacã de la definirea esenþeitehnicii moderne ca Ge-stell. „Ge-stell-ul estemodul în care realul iese din ascundere ca situare-disponibilã. […] Ge-stell-ul este elementul cestrânge laolaltã, propriu constrângerii care-lconstrânge pe om sã scoatã realul din ascundereîn modalitatea supunerii-la-comandã,transformând realul în situare disponibilã. Expusinsistentei cereri de a se livra pe sine, omul sesitueazã în domeniul esenþei care este proprie Ge-stell-ului. De vreme ce omul se aflã în sfera Ge-stell-ului, el nu mai e liber sã-ºi aleagã raportareala acesta.”(150) Prin urmare tehnica modernã nulucreazã numai asupra naturii, ci lucrând prin omasupra naturii, lucreazã ºi asupra omului. În modsimplu, putem spune, industrializarea a creat olume, a cãrui împlinire nu este prinsã în istoriaepocii industriale, ci istoria epocii industriale eprinsã într-un destin, destinul omului, pe care îlva împlini tehno-ºtiinþa. Heidegger înþelegedestinul pe care i-l conferã Ge-stell-ul ca pe opierdere a esenþei: „Dar, în realitate, omul nu semai întâlneºte astãzi nicãieri cu sine însuºi, adicãcu esenþa sa.”(154). Ce rãmâne însã nevãzutpentru Heidegger este pierderea omului, ca trup,moartea sa, ca om, trupul fiind ultimul bastion alvieþii umane. ªi toate astea, în ciuda faptului cã elspune în mod exact cã ceea ce este îºi pierdecaracterul de obiect, iar omul devine el însuºisimplã situare-disponibilã2. El observã în modexact cã ceea ce este nu mai este pentru om, caceva în vederea omului, ci ca ceva ce este supusunei exigenþe transumane, unui sistem careînþelege omul ca scoatere-din-ascundere ºi aducere-laolaltã în vederea situãrii-disponibile printr-o cereinsistentã de livrare, ce rãspunde unei supuneri-la-comandã, în spatele cãreia nu se va mai aflaomul.

Caracterul constrângãtor ºi fatal al esenþeitehnicii, al Ge-stell-ului, este semnalat de

2244




filosofograme

Ge-stell ºi bio-tehnologiileAurel Bumbaº

René Girard s-a „prãbuºit” Cãtãlin Bobb

pharmakon

continuare în pagina 27

Andrei ÞÞigãnaº: – Domnule ªerban Sturdza,pentru cei care ne citesc, aveþi o triplãimportanþã. Nu sunteþi doar arhitect,reprezentantul acestei bresle în România, sunteþiun om de culturã, aveþi ºi un nume care trimite laistorie, la trecut. M-ar interesa un dialog maipuþin tehnic, axat pe noþiunea de “proprietate”.Operaþi mult cu proprietãþi, ca proiectant. Cumaþi defini acest concept?

ªerban SSturdza: – Pe cât de clar poate ficaracterizat conceptul juridic, pe atât deinterpretabil poate deveni într-un câmp pe care odiscuþie liberã îl implicã. Aºa cã, definiþiaproprietãþii, dintr-un dicþionar, o sã o gãsiþi acolo.Pentru mine, proprietatea este ceva esenþial înmãsura în care conþine o serie întreagã de atributecare, pânã la urmã, se ancoreazã în chestiunigenerale. Adicã, e vorba de moralã, de conºtiinþã,de respect ºi pânã la urmã, cred cã este o valoarecare conþine ºi o laturã a echilibrului. Mã gândescla asta pentru cã, de fapt, echilibrul poate sãînsemne un raport de forþe, dar ºi o relaþie cutranscendenþa – sã spunem, pânã la urmã, cuspecia. Chiar ºi cu specia din care fac parte.

– La ce specie vã referiþi?

– Vorbesc de om în sine. Nu sunt proprietarîn acelaºi fel în care e proprietar un uliu sau oalbinã, cu toate cã o serie întreagã de reacþii suntaceleaºi ºi îmi justificã existenþa. Probabil cãexistã ºi alte elemente care mã diferenþiazã… N-aºvrea sã vorbim în nume general, deci mã reîntorcde la specie la individ.

– Ce putem vorbi despre specia „român” laacest subiect? Are românul o percepþie diferitãasupra proprietãþii, raportat la alte popoare?

– Deocamdatã ºi iarãºi mergem la general,cred cã da. Pentru mine e o confuzie generalãasupra acestui concept. O confuzie este – mi separe, într-o oarecare mãsurã – justificatã de istoriape care am parcurs-o ºi – într-o mare mãsurã –nejustificatã. Asta pentru cã istoria are ca efectcumulativ ºi pierderea de memorie. Apare, deci ºiun abuz care se face prin pierderea de memorie.Mã refer la faptul cã poþi sã conteºti orice, ca unanimal fãrã memorie, ca un individ. Poþi sãconteºti mai puþin în momentul în care cunoºtimai multe lucruri ºi consideri cã eºti, pânã laurmã, produsul pãrinþilor tãi, bunicilor tãi, ºi aºamai departe. Deci, când aparþii unei continuitãþi.Dacã, însã, te consideri o persoanã completizolatã, atunci noþiunile tale de proprietate devinrelative ºi uºor de discutat, contestat ºi chiarnesocotit.

– Vorbiþi despre abuz. La ce tip de abuz sepoate expune o proprietate?

– Cred cã ea e privitã, deseori, într-un modfoarte simplu: e al meu (un obiect, un gând),atunci îmi aparþine în totalitate ºi, deci, pe acestteritoriu eu fac legea. Pe de altã parte, trebuie sãexiste o graniþã foarte clarã în ceea ce priveºteproprietatea cuiva sau proprietatea unui grup. În

general, proprietatea cuiva sau ceea ce îþi asumica proprietar te defineºte, într-o mare mãsurã.

– Cine îºi asumã integrarea proprietãþiiindividului în proprietatea unei colectivitãþi saucomunitãþi? Reuºeºte arhitectul?

– În mod indirect.

– De exemplu: vã cer sã îmi proiectaþi o casãiar viziunea mea nu se armonizeazã cu peisajulpublic. De aici întrebarea.

– Da, cum spuneam, în mod indirect. Unarhitect trebuie sã þinã cont de asta atunci cândporneºte la treabã, când este angajat sã facã unserviciu de arhitecturã, într-o structurãdeterminatã. O structurã care reprezintã definireaproprietãþii aºa cum o vede proprietarul (sau legeasau actele) ºi, pe de altã parte, convingerile pecare le are despre proprietate acest beneficiar.Intervine, deci, dialogul. În momentul în careintervine dialogul, este evident cã propriile taleconcepþii despre proprietate (sau acea graniþãdintre concepþiile tale ºi mediul înconjutãtor oricontextul) devin subiect de discuþie. Pentru mine,ca arhitect, este chiar un subiect ºi pasionant ºiobligatoriu, pentru cã face parte din latura eticã aprofesiei, fiind o extraordinarã resursã deinventivitate. O parte din efortul pe care îl depun,în momentul în care fac un proiect, are, ca scop,clarificarea acestui aspect: în ce mod beneficiarulmeu va folosi proprietatea pe care o are la maximºi într-un mod durabil? Adicã, în ce mod îºi vaputea gestiona o relaþie socialã cu vecinãtatea. Cumediul în care este – în mod firesc – relativ ostilºi, pânã la urmã cât de flexibile devin câtevanoþiuni. Dau un exemplu, ca sã fiu destul de bineînþeles: proprietatea mea e definitã, sã zicem, faþãde cea a vecinilor, de un gard. Asta nu înseamnãcã eu, pe proprietatea mea, pot sã fac un zgomotcare l-ar deranja pe vecin. Existã niºte franje depenetrare, între proprietãþi, care fac pânã la urmã,comunitatea sã existe.

– Sã înþeleg cã reuºiþi sã schimbaþi ºiatitudinea individului faþã de proprietate? Vãpropuneþi asta?

– Îmi propun de fiecare datã dar, repet,încercând sã respect, întotdeauna, un echilibru.Devin angajatul unui beneficiar ca sã îi fac serviciide arhitecturã dar refuz sã le fac dacã vecinul vafi lovit de hotãrârile pe care le iau. Încerc sã fac...poate act de dreptate e mult spus, dar un act deechilibru în domeniul în care mã manifest.

– Cum e vãzutã ideea de proprietate din„centrul” Europei spre margini? Sã spunem de laBruxelles spre Bucureºti ºi mai departe? Darinvers? De aici, din Bucureºti, spre ceea ce vremsã numim Europa?

– Eu cred cã foarte diferit ºi explicaþia e relativsimplã. Ca orice apreciere/ percepere, ea se faceîn funcþie de cultura pe care o ai. Din pãcate, noisuntem într-o etapã în care reînvãþãm sentimentulde proprietate, el fiind decupat din existenþa

noastrã timp de douã generaþii. Asta nu se învaþãimediat. O persoanã din România priveºteproprietatea în mod brutal. Crede cã cel dinEuropa, proprietar fiind, poate sã facã absolutorice. Cel din Europa, însã, are o sarcinã multmai dificilã pe care i-o dã exact continuitatea.Adicã, proprietatea este privitã ca o chestiune carenu are numai drepturi ci ºi obligaþii. Enorm demulte obligaþii...

– Credeþi cã apropiata integrare ne va ajutasau mãcar învãþa mai repede sã ne gestionãmproprietãþile?

– Eu nu cred cã e vorba de U.E. ci de aasigura un climat de continuitate în viaþa uneipersoane. ªi vã dau un exemplu: în momentul încare fãceam armata la ªimleul Silvaniei, mi-amimpus sã chiulesc cât mai mult ºi sã subminezaceastã formã de coerciþie. Atunci sãream garduldin unitate ºi mã plimbam. Acolo era un peisajfoarte frumos. Îmi gãsisem refugiul într-o cãsuþãdintr-o vie. Bineînþeles cã am avut contact cuoamenii care aveau viile acolo. Povestea eurmãtoarea: pentru cã unitatea din ªimleulSilvaniei era de mult acolo, exista un balans caremergea din doi în doi ani sau din trei în trei, încare proprietarul de vie, þãranul de acolo, înmomentul în care îºi cultiva via ºi ea începea sãdea rod, avea surpriza ca aceasta sã-i fieconfiscatã de cãtre puterea localã. Pentruculegãtor – cãci cel care confisca era un simpluculegãtor ºi nu cultivator de viþã de vie – primarecoltã era cea mai bunã. Apoi, prin inerþie, viamai dãdea vreo douã-trei recolte. Pe urmã, acelhoþoman care confiscase ºi care era Statul (ºi,câteodatã, Armata) pãrãsea via ºi o dãdea, dinnou, fostului proprietar. Proprietarul ce zicea?„Slavã Domnului, mi-au dat via înapoi!” Începealucrul, pregãtea via pentru recoltã iar, în al doileaan deja începea sã dea rod. Atunci, din nou,administraþia îi lua via. Chestia asta s-a întâmplatîn ªimleul Silvaniei de trei ori consecutiv.Proprietarul a învãþat ce înseamnã proprietatea înRomânia ºi, în momentul în care a primit-o dinnou a patra oarã – „mulþumesc” ºi nu a mai fãcutnimic. Din momentul acela i-a fost lãsatã. Înmomentul în care a decis sã nu o mai lucreze,proprietatea a rãmas, definitiv, a lui. Asta pentrucã, cel ce râvnea la proprietate, nu avea niciintenþia nici forþa de muncã sã facã asta în locullui. Vreau sã spun cã asta înseamnã cã exerciþiul/continuitatea a ceea ce se numeºte atitudinea tafaþã de proprietate þine de mentalitate. Faptul cãintrãm în U.E. va fi o ºansã, atâta timp cât

2255




interviu

„Ceea ce îþi asumi ca proprietar te defineºte, într-o mare mãsurã”

de vorbã cu ªerban Sturdza, preºedintele Ordinului Arhitecþilor

2266




Comunitatea Europeanã va avea pârghiile sãstudieze ºi sã înþeleagã lucrurile ca lumea. Astarãmâne sã vedem. Eu sunt un om care stã înexpectativã. Înainte sã mã uit la ComunitateaEuropeanã, mã uit la vecin. ªi în momentul încare reuºesc sã creez condiþiile ComunitãþiiEuropene cu vecinul meu, am garanþia cã o sã fiebine în toatã Europa. Deci nu cred cã dacã eu ºicu vecinul meu nu-mi reglez treburile, vine altulsã facã asta în locul nostru.

– Se simt micii proprietari ameninþaþi?

– Evident. Dar nu cred cã e vorba de oglobalizare, o nivelare a diferenþelor ºi oîngrijorare în ceea ce priveºte libera conºtiinþã sauenergia pe care o ai ºi pe care poþi sã o depui casã te manifeºti ca entitate (fiinþa unicã). Ãsta esteun fapt pe care nu ai cum sã îl eviþi, exercitândun efort cu propria ta conºtiinþã...

– Care este soarta acestei categorii deproprietari?

– Nu sunt cel care ºtie asta, cred cã o mareparte din micii proprietari vor dispãrea. Nu credcã e bine. La ce vã referiþi mai exact? Proprietaride pãmânt, casã?

– Da, exact. Chiar ºi proprietarul unei societãþicomerciale de micã întindere…

– Eu am sistemul meu de reacþie pe care nu îlrecomand celorlalþi. Dar e un sistem menit sãpunã în continuã discuþie dimensiunea proprietãþiiºi puterea pe care mi-o exercit asupra ei. Dacã evorba de propria mea firmã, atunci dimensionezlucrurile în funcþie de conjuncturã. Sã mã mãresc– dacã simt cã e nevoie – sau sã rezist sub formã

de spor (ca în botanicã) dacã condiþiile mi-oimpun? Dar când e vorba de proprietate, precumo casã, cred cã valoarea ei stã în modul în care outilizezi.

– Ce îºi propune organizaþia pe care oreprezentaþi sã reglementeze în privinþa raportuluisocietate-administraþie asupra proprietãþii? Cepoate face?

– Ordinul Arhitecþilor din România (O.A.R.)este, într-un fel, un exerciþiu de depãºire adomeniului propriu de exercitare a profesiei,pentru cã el presupune un exerciþiu pentru fiecaremembru de a-ºi aloca timpul unor problemegenerale care aparþin de client. ªi cînd zic „client”zic „societate”. Deci, O.A.R. nu este fãcut pentrugrupul/ corporaþia de profesioniºti, ci e fãcut sãrãspundã mai bine unor cerinþe pe care societateale face în bani, arhitecturã ºi urbanism. E ochestiune care se conºtientizeazã încet-încet darcare evolueazã împreunã cu comunitatea. Eu credcã asta þine de maturizarea fiecãrui membruO.A.R., ceea ce evident cã se petrece. Dacã, pânãacum, nu se vede nimic, iar tu poþi sã spui: „vãodihniþi, cu toþii aveþi birouri, dar cum aratãoraºul, nu se vede nimic...” aº fi tentat sã spun cãe adevãrat, cu o singurã observaþie: lumeaarhitecturii evolueazã, conºtiinþa începe sãfuncþioneze în grup, eu cred cã efectele se vorsimþi, pentru cã, pânã la urmã, e absolut natural.Nu poþi sã te lupþi împotriva unui lucru firesc,atâta timp cât existã o densitate de oameni atît demare, mai ales în oraºe. Oraºul e forma în care,de fapt, civilizaþia se concentreazã pe tot globul,la ora asta. Aceastã civilizaþie presupune oanumitã formã de toleranþã, care impuneconºtiinþa de grup ºi flexibilizarea.

– Ce trãsãturi atribuiþi arhitectului matur? L-aþi invocat în spusele dumneavoastrã…

– Cred cã dacã eºti o fire ponderatã ºirecunoºti cã viaþa are o perioadã foarte scurtã ºiþi-ai ales ºi meseria asta, atunci probabil cã unarhitect matur acceptã ca opera lui sã disparã ºicã opera este doar un instrument prin care el semanifestã. Cea mai importantã este comunicareasa cu clientul pânã la naºterea subiectului dearhitecturã. Mã refer aici, când spun comunicare,la clasificarea relaþiilor, descoperirea împreunã cuel, construirea confortului pe care un subiect dearhitecturã intim îl presupune. Mi se pare oextraordinarã parte din profesie, mai multumanistã la început dar al cãrui rezultat este unprodus. Chiar dacã societatea nu vedeîntotdeauna lucrul acesta, într-o anumitã ipotezãscience fiction, sigur, ai putea sã creezi obiectevirtuale, sã lucrezi pentru o casã virtualã, care nicinu mai e nevoie sã se facã, atâta timp câtdialogul dintre tine ºi beneficiarul tãu a epuizatproblematica. Dacã aceastã stare dintre proiectantºi beneficiar a fost creatã, casa se poate naºte.Restul de 80% e rutinã. Casa o faci, într-adevãr,ca sã te adãposteºti ºi sã cooperezi demn cumediul exterior, dar, pânã la urmã, are o limitã ºiacest lucru. În momentul în care depãºeºti acealimitã, ºi casa devine un loc al opulenþei ºi alexcesului, atunci ea îºi pierde, pentru mine, celpuþin, sau pentru un arhitect matur, ea îºi pierdesensul. Eu cred cã sensul este acela bazic – pecare l-a avut ºi omul antichitãþii în momentul încare ºi-a fãcut un adãpost. Maturitatea constã în avedea lucrurile ºi mult peste generaþia ta.

– Avem arhitecþi maturi? Sau cel puþin unpotenþial de maturizare?

– Eu cred cã avem mulþi arhitecþi maturi carese nasc cu acest dar de undeva ºi existã ºi mulþiarhitecþi care se maturizeazã pe parcurs, la felcum, de exemplu, poþi deveni religios la sfârºitulvieþii. Deci, nu cred cã i se refuzã nici unuiarhitect sã devinã matur. Este o ºansã pe care poþis-o ai ºi, mai cred încã ceva, cã poþi deveniarhitect ºi dacã vrei sã începi arhitectura la 50 deani. Deci, nu vãd arhitectura ca pe un domeniuinterzis. E un domeniu atât de complex ºi dedeschis, încât devine extraordinar cu cât tecufunzi mai adânc.

– Aº încheia dialogul cu o întrebare pe cât dematurã ºi analiticã, pe atât de tinereascã ºidirectã: „a fi” sau “a avea?”. Ce prevaleazã înconºtiinþa unui român, european în devenire?

– Eu cred cã acum „a avea” predominã în modclar, este evident, dar, eu personal, cred cã astaeste mai puþin important. Dar este esenþial însensul cã „a avea” nu presupune doar „a aveadoar eu”, înseamnã „a avea ºi tu”, „a avea ºicelãlalt” ºi, atunci, lucrurile se pun acolo undetrebuie sã fie. Nu pot fi separate cele douã, e ochestiune de raport, mã repet: de echilibru, lacare trebuie sã fii atent tot timpul. Juridic e onoþiune clarã. Din punct de vedere al existenþei,atâta timp cât poþi sã spui „eu îþi aparþin þie” ºiinvers, lucrurile devin relative.

– Domnule arhitect, vã mulþumesc.

– ªi eu vã mulþumesc.

Interviu realizat de Andrei ÞÞigãnaº

Cunoscutã textilistã ºi muzicianã clujeanã,Clara Livia Tudoran, având în palmaresreuºita a patru expoziþii personale, numãrã,

la ora actualã, în atelierul domniei sale, peste 60de creaþii reprezentative în tehnicile combinateale artei textile, în care predominã broderia,colajul ºi tapiseria. Prin juxtapunerea contiguã adiferitelor materiale - stofe, mãtase, pânze desorginte naturalã ºi sinteticã - pãstrând cu grijãrelativa independenþã a culorilor pe suprafeþeleacestora, artista Clara Tudoran obþine efecteexpresive pe cât de fecunde pe atât de numeroasepentru transmiterea ideilor ºi sentimentelor salegândite ºi sensibilizate în ºi prin creaþiile sale.Culorile întâlnite în imaginile sale par a ficoborâte chiar acum de pe piedestalul disculuicromatografic al celor 12 nuanþe distincte,fiinþând cvasi-nealterat în puritatea lor gataoricând pentru înfãþiºarea unor esenþecomponistice pe traiectoria expresiei de la modulplasticizant la cel revelator, dupã cum distingeaLucian Blaga între sensurile metaforei.

Având dubla vocaþie artisticã, de muzician ºide creator în sfera artelor vizuale, mesajelecreaþiei lui Clara Tudoran poartã amprenta uneimuzicalitãþi intime, o expresivitate, între figurativºi nonfigurativ, a colajelor textile sugerândmetafore vii ale timbralitãþii imaginilor muzicale.Astfel, în broderiile sale care-i pavoazeazãatelierul, naveta retoricã dintre plasticizant ºirevelator se desfãºoarã potrivit unei obiectualitãþinedefinite, reciproc condiþionate între pictural ºimuzical.

Inspirat de Musorgski, ne oprim în faþa unortablouri din expoziþia imaginarã a artistei ClaraTudoran.

Paradigma Vortexul, prezentã ºi la Trienalainternaþionalã Cluj-Napoca 2006, ni s-a pãrut a fiun exemplu de referinþã în sensul mai susamintit. Delectându-ne privirea cu ofertele ludicedin tablou, ne-am ghidat dupã denumirea luiprogramaticã. Iar aceasta trimitea la o structurãanatomicã (muºchi, peri) dispusã în vârtej,

precum se dezleagã semnificaþia programaticã asintagmei Vortex în etimologia ei de neologism.Obiºnuit fiind, ca spectator, atât cu inversarea ºirecurenþa temelor ºi articulaþiilor muzicale cât ºicu poziþionarea în diferite ipostaze orizontaleºi/sau verticale ale compoziþiilor (observate laKandinski), ne-a încercat o dublã tentativã deinterpretare subiectivã a mesajului latent. Dupãprima impresie a vârtejului, în care cele ºaptecapete ale privirilor conduc în lumea miraculoasãa basmelor, curiozitatea "verticularizãrii", dincolode vârtejul legendar, a sugerat ºi conturul uneifiguri umane un posibil adversar faþã de balaurulînchipuit în vârtejul "orizontalitãþii".

Legitimitatea subiectivã a celor douã ipostaze(orizontalã-verticalã) este confirmatã de grupajulde mãºti în care cele 25 de ipostaze ale priviriisunt surprinse printr-un intermediar romboidizantîntre orizontal ºi vertical. Îndrumatã în acest fel,privirea devine neþãrmuritã în perspectiva eispaþio-temporalã.

Momente tragice, cu pretenþii figurative, ni leoferã op-urile Trecerea ºi Simbioza, care par a fi,prin motivele lor, complementare. Figurileconturate aici printr-o îngemãnare înghesuitã,chiar fortuitã, au conotaþii plasticizante care duc,pe de-o parte, la chinuitoarea convieþuireinevitabilã a siamezilor, iar pe de alta, evocã, înexpresivitatea lor dinamicã, duelul spaniol corp lacorp cunoscut din descrierile lui Garcia Lorca: doiadversari, de regulã, îndrãgostiþi de una ºi aceeaºifatã, se leagã cu sfoarã pentru a nu se rãtãci înîntunericul beznã al ºurii ºi se taie unul pecelãlalt cu briciul, fiecare cum poate ºi pânã cândpoate... Dimineaþã sunt gãsiþi amândoi morþi,înecaþi în propriul lor sânge...

Oul de foc, neterminat, dupã menþiuneaautoarei (care foc arzând poate fi terminat?),aduce în simbolistica româneascã un plus de ideemotivului. Pe lângã cea barbianã de "ou dogmatic"ºi brâncuºianã de "mãiastrã", apar aici conotaþiivizând legenda pãsãrii de foc, atât de inspirattranspusã în muzicã de cãtre Igor Stravinski.

Griuri care nu sunt gri: iatã paradoxul ce arputea caracteriza imaginile Capilare ºi Adierea detoamnã. Aici, faþã de celelalte colaje,componentele materialului nu sunt "orchestrate"la intensitatea unor culori sclipitoare, ci, tocmaiinvers, opereazã prin opacul lor de nuanþe închiseasupra unui maro înecat într-un gri virtual,reuºind mãrturisirea microscopicã a secãriicrengilor uscate, respectiv, vrãjirea spectatorului înatmosfera cãderii unor frunze moarte.

Lucrarea textilã Impactul hazardului sugereazãceea ce ºi titlul ei ne destãinuie: o risipãhazardantã a inventarului de culori - deopotrivãplastice ºi expresive - fiind experimentate, ºiomniprezente de-a lungul întregii creaþii artistice aClarei Tudoran. Hazardul coloristic în sinerãmâne totuºi o aparenþã imaginarã din spatelecãreia se desluºeºte esenþa ludicã a privirii artistei,confirmând, pe traiectoria unui lirism evocator,afinitatea ei jucãuºã faþã de plãsmuirea ºitransmiterea valorilor autentice ale câmpuluiestetic contemporan.

ªtefan Angi

Fantezii în faþa colajelor textileale Clarei Tudoran

2277




atelier

Heidegger în urmãtorii termeni: „Ceea ce esteesenþial în tehnicã pericliteazã actul scoaterii dinascundere, aduce cu sine pericolul ca oricescoatere din ascundere sã se limiteze la supunereala comandã, fãcând astfel ca totul sã se înfãþiºezedoar în starea de neascundere a situãriidisponibile. Fapta umanã nu se poate opuneniciodatã nemijlocit acestui pericol. Realizãrileomului nu pot niciodatã sã înlãture singure,pericolul. Însã meditaþia umanã poate sã aibã învedere cã tot ce este salvator trebuie sã fie de oesenþã mai înaltã, dar totodatã înruditã cu ceea ceeste ameninþat.”(162) Prin urmare nu doar fapteleomului pot salva omul, ci meditaþia sa, rãgazul încare omul se întreabã asupra esenþei omului ºicare acþioneazã în mod indirect, prin limbã, prinsemnificaþii ºi prin interpretãri, prin dialog, princomunicare, prin plãsmuiri artistice.

Cultura comunicãrii ºi a consumerismului,care desãvârºeºte cultura industrializãrii, nu adeturnat destinul omului, ea împlineºte magistralacest destin asigurând legãtura cât mai eficientã

dintre tehno-ºtiinþã ºi om. Tehnicile decomunicare la nivel uman au asigurat nu numaicreºterea comunicãrii dintre oameni sau dintreoameni ºi tehno-ºtiinþã, el a asigurat o mai rapidã,mai eficientã, mai exactã comunicare a„misterului” uman, ce rãspunde cererii desupunere-la-comandã pe care tehno-ºtiinþa oemite în vederea unui destin a cãrui destinaþieabsenteazã încã.

Consumerismul nu este o simplã consecinþãce rezultã din necesitatea internã a sfereieconomicului, ci în cele din urmã el estemodalitatea de întreþinere în atenþie ºi de creºterea importanþei plãcerii, care s-ar putea dovedi celmai comod mijloc de a dobândi adeziunea largãpentru împlinirea destinului omului, prin bio-tehnologiile umanului. Bio-tehnologiile umaneposedã esenþa tehnicii moderne, care în absenþaunei reflecþii poate face din om o simplã situaredisponibilã, ameninþându-i naºterea, esenþa,originaritatea.

Azi trãim epoca în care putem produce ceeace nu existã, cel pe care nu-l putem cunoaºte ºi

cel cu care nu putem comunica. Aceasta este fazaîn care cultura umanã e pe cale sã dea naºtereunui sistem care urmeazã sã se producã din sinefãrã intervenþia omului, natura trans-naturalã, carefãrã sã cuprindã omul sau supraomul va cuprindetrans-omul.

1 În Martin Heidegger, Originea operei de artã,traducere de Th. Kleininger ºi G. Liiceanu,Humanitas, Bucureºti, 1995.2 „Iar atunci când destinul acþioneazã în modalitatea Ge-stell-ului, atunci el este pericolul cel mai mare. ªi el ni seînfãþiºeazã sub douã aspecte. Când ceea ce este neascunsnu mai este pentru om nici mãcar obiect (Gegenstand),ci exclusiv o situare-disponibilã (Bestand), iar omul,situat în acest spaþiu din care obiectele au dispãrut, numai este decât cel-ce-supune-comenzii-sale situarea-disponibilã (der Besteller des Bestandes) – atunci omul semiºcã de-a dreptul pe marginea prãpãstiei; ajuns aici, elînsuºi nu mai poate fi luat decât drept situaredisponibilã.”(154)

urmare din pagina 24

Când sapi în pãmânt, îþi iese, pur ºi simplu, ogroapã. Dacã o delimitezi cu þãruºi, o mãsori, ofotografiezi ºi o desenezi, se numeºte secþiunearheologicã. Dacã o interpretezi ºi o storci demesaje, devine crâmpei de istorie…

Din 1974, Clujul ºi-a îmbogãþit numele cu„Napoca”. În vremurile de atunci, deja cinevasperiat de fantome ungureºti, ar fi vrut sã dea otuºã neaoºã ºi liniºtitoare majoritarilor. Sã seînþeleagã adicã, odatã pentru vecie, cã oraºul era unfel de loc sfânt al strãmoºilor românilor. Numai cã,nici atunci, nici pânã în clipa tipãririi acestor pagini,nimeni nu gãsise Napoca dacicã! Poate cã niciaceastã frazã nu va face pe cineva sã se frãmânte deemoþie; poate numai de stupoare; eventual deuºoarã revoltã. Adicã cum? Locul în care se clãdisedacismul ºtiinþific, înregistreazã un asemenea rateude cercetare? Ei bine, asta este!

Dupã daci au venit romanii. Au clãdit un oraºadevãrat. De la vicus, la municipiu, apoi la colonie,Napoca romanã a fost, fãrã doar ºi poate, orealitate nu numai palpabilã, ci ºi una deperformanþã. Dar s-au terminat ºi romanii, clãdirilelor s-au ruinat, bãlãriile ºi vânturile au depus pãturipeste pilote de sol, iar printre colþurile de edificii s-aplãmãdit, tot în straturi legate de progresul istoric,oraºul pe care îl moºtenim astãzi.

Sub-caldarâmul centrului istoric este plin deNapoca romanã ºi de oraºul medieval, înlocuit cucel premodern ºi modern. Cine vrea sã le ºtie, tre-buie sã ajungã pânã la ele. Cum altfel decât prinsãpare? Curiozitatea (= cercetarea deliberatã) esteuna ºi se finanþeazã proporþional cu puterea societã-þii, în schimb salvarea în faþa construcþiilor noi, esteo obligaþie europeanã elementarã care aduce în faþãtermenii din familia cuvântului „patrimoniu”.

Tot înainte de reperul cronologic care a despãrþitsocialismul ºtiinþific de capitalismul de tranziþie, oinstituþie se întrona ferm în gestionarea arheologieioraºului: Muzeul Naþional de Istorie a Transilvaniei.Aproape implorându-ºi competitorii sã se abþinã dela sãpãturi, el încerca atunci sã obþinã fonduripentru a-ºi plãti salariile oamenilor ºi eventual, amai brodi vreo acþiune muzeisticã. Înþelegãtoare,Universitatea „Babeº-Bolyai” ºi Institutul de Istorieºi Arheologie al Academiei, s-au dat deoparte. Pânãla un punct, pentru cã ºefia celor trei firme a fostmereu concentratã în mâna unor universitari.

În etapa urmãtoare, eliberat de patroni externi,muzeul a primit nervi ºi muºchi, instalându-se cuagresivitate la cârma salvãrilor, devenite deja oafacere. Numai cã, deºi formal nume „mari”acopereau autorizaþiile de cercetare, în/pe teren auajuns fie preistoricieni, fie romaniºti de calibrufoarte mic (expresia este de-a dreptul politicoasã). ªiîn alte compartimente de activitate umanã, ei se

numesc, de obicei, „negri”, însã doar atunci cânddupã ei rãmâne ceva vizibil, prin isteþimeabiciuitorilor de la spatele lor.

La fertila vreme, istoria muzeului care îºipierdea din ce în ce vocaþia pe care trebuia sã i-odea titulatura (de fapt concentrându-se pe epocicare nu aveau nimic cu Transilvania ºi pe terenuride sãpãturi care erau tot mai judeþene), s-a suprapuscu „epoca Funar”. Primarul cel apucat a ieºit înfaþã, în calitate de „arheolog ºef”, lãsând invizibilãlinia de arheologi profesioniºti care îi curtau casa ºiîi hrãneau discursurile cu nuanþe istorice. Ce circmediatic a fost servit atunci pe tema patrimoniuluiîngropat al Clujului este, în linii mari, cunoscut.

Primarul a plecat în parlament, directorii s-auschimbat ºi la muzeu, ba, în ultima vreme,monopolul de cercetare arheologicã a perimetruluiistoric a fost spart. Însã consecinþele vor rãmâne ºi,din pãcate, sunt în bunã parte, irecuperabile. Peacestea le vom urmãri mai departe.

Atenþii au observat cã angajarea oamenilor afost, dintru-nceput strâmbã. Se trimiteau sãrecupereze comorile Clujului, arheologii specializaþiîn epoci care nu existau în zona de cercetare ori,dimpotrivã, erau puºi sã sape lucruri de care nuaveau habar. Pentru cã arheologia nu este medicinã,s-a considerat cã un arheolog „oftamolog” este bunºi pentru a se ocupa de „ortopedie”. Nu mureanimeni, nu-i aºa? Cel mult istoria oraºului…

Cel mai grav a fost ºi mai este încã, atunci cândun romanist sau preistorician este pus sã cercetezeevul mediu ºi perioada de dupã el. Pentru cãUniversitatea din Cluj-Napoca nu fabricã specialiºtipentru aceastã ultimã epocã. Ei se plãmãdesc înRomânia dupã reþete medievale, de breaslã (furatulmeseriei, în trena maeºtrilor). Deci, dacã este dominat de bunul simþ, pânã a ajunge la Napocacea înhumatã, un arheolog încãlþat cu misiuni pecare nu le cunoaºte, adunã ºi consemneazã tot ceeace este aºezat peste ea (adicã mai mult de jumãtatedin grosimea straturilor de sãpãturã!), dacã este unnesimþit, dispreþuieºte tot ºi taie ca-n brânzã, aruncãel ori închide ochii la lopeþile zilierilor. În Româniatuturor posibilitãþilor, arheologul nu are aliniatjuridic pentru categoria „distrugãtor de patrimoniu”ori „malpraxis”.

Dezinteresul a creat ºi portiþa (? nu ºtiu dacãdiminutivul este sau nu corect) evaziunilor. Normalcã te-apucã greaþa când dai de cahle ºi tu iubeºtidoar terra sigillata! Dacã te-ai înþeles cu beneficiarul,arheologul abia dacã te vizita. Este suficient sãamintesc cazul din urmã, al marilor supermagazinedin hotarul Floreºtilor: dispuse în aliniere de unsingur ºir, pe sub unele dintre ele, drumul pietruitroman nu a existat niciodatã, pe sub altele estesãpat acum cu linguriþa ºi periuþa de dinþi. Cazulpare a avea nuanþe penale, dar încã presa localã nua rãsunat de indignare.

Cu asemenea purtãtori de ºpaclu (principalasculã a arheologului), nu este de mirare cãrezultatele de cercetare au luat contururi decaricaturi. Pentru câteva zeci de milioane încasate,10-15 pagini sunt de ajuns pentru aruncat în fundulunei arhive. Mai are cineva nevoie de ele?Consumatorii de culturã ar trebui totuºi sãtrepideze pentru cã, în dese cazuri (cel mai notoriufiind Piaþa Istoricã nr. 1), era vorba despremânãrirea banilor publici: un festin arheologico-masochist, cu notã de multe zerouri, achitat cu

maculaturã ºi absolut nimic altceva.Rezultatul final este sintetizabil în felul urmãtor:

Napoca romanã nu este delimitatã topografic, nu ise cunoaºte vreun cartier rezidenþial sau religios,piaþa publicã este sau nu la nord sau la sud debiserica Sfântului Mihail, nu avem informaþii dacãnapocensilor le plãceau mai mult ediculele sausarcofagele. Nimeni nu ºtie dacã, dupã retragereaîmpãratului Aurelian, a mai rãmas vreo sãmânþã deroman pe aici; la fel nici dacã vreun barbar ºi-alegat calul de vreun miliariu încã vertical. Dupãcâteva zeci de ani de cercetãri, dupã ciuruirea zoneiistorice (vezi planul anexat), forþele ºtiinþificeclujene nu au fost în stare sã publice nici un volumserios despre Napoca romanã. Cu alte cuvinte, amasistat la adevãrate rãzboaie pentru cele douãSarmizegetuse, pentru Roºia Montanã, o sãpuricãm toate traseele viitoarelor autostrãzi, numaioraºul de sub noi a rãmas neinteresant. De ce maipurtãm cu fudulie ºi cognomenul de „Napoca”?

Începuturile medievale? Dupã decopertarea„performanþelor” asupra unei epoci mult maiagreate, la ce ne putem oare aºtepta? Ideea de„murdãrire” cu impuritãþi strãine de români, a fostmereu în starea de spirit a intelectualilor intoxicaþide o anume istorie, Funar a scos-o doar gregar laluminã. Dacã monumentele pot fi ungureºti, ºiarheologia lor trebuie sã fie identicã. Este de mirareoare cã abia dacã ºtim când s-a reluat locuireastatornicã în oraº? Cã „Cetatea Veche” (poatetraseul Napocii, poate prima fortificaþie medievalãde piatrã) este un kilogram de legende? Cã nuputem înþelege de ce biserica parohialã s-ar fi clãditîn afara primelor fortificaþii de piatrã? Nu avemhabar cum arãta o casã ori stradã din secolul alXIV-lea. Nu avem nici cea mai vagã idee cu ceproduse meºteºugãreºti uimeau clujenii pe nobilii ºiþãranii din jurul lor. Poate îndoctrinaþii aceluiaºiFunar ar fi fost interesaþi sã citeascã plãcuþele deînmatriculare de la gâtul înhumaþilor din vechilecimitire, dinaintea celui Central (superbã pildã deegalitate ºi mixare prin moarte, pentru toþiclujenii!). Acelaºi des-amintit muzeu ºi-a blocat totalsingurul lapidar medieval din Transilvania printr-ofarmacie caritativã, iar acum mai vinde ºi picturimoderne pe muluri gotice. Dacã ar mai fi ieºit dingropi vreun ancadrament cu inscripþie latino-germanã, unde l-ar fi putut ascunde de furioºi?

O ultimã pildã, care este de o tristã ironie. Dinfundaþiile blocurilor de la marginea de vest aactualului Mãrãºti, un simplu cetãþean a adunat oroabã de materiale medievale. Nu le-a predatmuzeului, în care nu avea nici-o încredere (seamãnãa vox populi), sfidând legea, le-a pãstrat ani în ºir,pânã când un clujean mutat la Budapesta le-apublicat cu tot dichisul, în singura carte care sereferã la arheologia medievalã, a mult aglomeratuluicu celule cenuºii, îmbibate de istoriografie, oraºCluj-Napoca!

În cinstea tuturor celor care au dus arheologiaoraºului la limita dispreþului ºi desconsiderãrii,pentru bãlãcãrirea în politica de cocinã, pentruprestaþia profesionalã jalnicã de care poate fi ealegatã, am inventat, pentru eternitate, un noucuvânt românesc: „dezgroparii”!

Autorul acestor rânduri este arheolog ºi istoric.Se exprimã acum, în bunã parte, la adresa bresleidin care face parte. Poate numai datoritã faptuluicã, ajuns în pragul vârstei a treia, a devenit maiconºtient cã nu vom ajunge nicãieri fãrã sã nedezgropãm pe noi înºine din mocirla în care ne-amcomplãcut. Pe asemenea baze este exclusãcontinuitatea!

Dar …(va urma).

2288




Clujul “Civitas Terciaria”(Cap. II – Dezgroparii)

documentar

Adrian Andrei Rusu

2299




În anii ’60-’70, restaurantele clujene forfoteau delume. Cîteva, din centrul istoric al oraºului, seemancipaserã chiar, creîndu-ºi propriile

ambianþe, cu oferte specializate ºi cu un anumerafinament. Cînd am venit eu în Cluj, standardulcel mai înalt, mãcar în percepþia publicã, îl avea“Continentalul”. De fapt, localul cuprindea treiunitãþi: un bar cu cafenea, o braserie, cu vederespre strada Universitãþii, ºi restaurantul propriu-zis,cu intrare din strada Napoca. Barul, deschis dupã1970, devenise o alternativã mai sofisticatã a“Arizonei”, cafeneaua de peste drum, ºi era loculunde îl puteai întîlni uneori pe Mircea Zaciu. Veneala o cafea, însoþit de regulã de Augustin Buzura,care mai întotdeauna cu o figurã enigmaticã,încerca sã dea acestor întîlniri un aer conspirativ.Un ingenuu depresiv în fond, Zaciu avea slãbiciunepentru scenariile oculte, iar o asemenea dependenþãse întreceau sã i-o întreþinã fantaºtii AugustinBuzura ºi Eugen Uricaru. Cafeneaua o suporta doarca mediu de satisfacere rapidã a acestui “viciu”,altminteri îi repugna promiscuitatea localurilorpublice. Trãia în reveria saloanelor clasice,cafeneaua fiind pentru el un surogat derizoriu, unloc al boemei degradante. Dar în complexul“Continental”, spaþiul boemei artistice îl deþineabraseria. În anii ’60, cînd era redactor ºef DumitruMircea, aici îºi pierdeau vremea redactorii de la“Tribuna”, deavalma cu sumedenia de plasticienipentru care alcoolismul constituia expresia socialã atalentului. Mai toþi decedaþi, tribuniºtii primului valal publicaþiei clujene sãrbãtoreau într-o continuãeuforie boemã ieºirea deloc glorioasã dinproletcultism. Pe nesimþite, braseria “Continental”devenea pentru ei refugiul amãgitor, de fapt aºacum boema în genere era pentru mulþi scriitori aiacelui timp. Altfel, petrecerile aveau culoare. Cudestulã pregnanþã îºi fãcea apariþia consumatorulhedonist, cu pretenþia diversitãþii gastronomiei ºi abãuturilor. Cunoscãtorii gãseau, în restaurantul“Continental”, douã-trei mãrci de whisky, coniacCamus, votcã ruseascã ºi polonezã, rom Havana,precum ºi celebra bere Radeberger ºi Pils. Toateastea, la preþuri accesibile. Cu onorarul de pe opoezie se puteau îmbãta criþã doi poeþi. Bucãtãria,în schimb, nu etala acelaºi cosmopolitism. Serezuma la produsele autohtone, abia îngãduindu-ºicîteva ingrediente exotice, între care fãcea furori,printre puþinii gurmeþi, sosul Worcester, folositîndeosebi la biftecul tartar, o extravaganþã a cãreipreparare presupunea pricepere de iniþiat.

În forma picantã ºi dichisitã, autohtonismulculinar era specialitatea cramei “Bucureºti”. Localulînsuºi avea mobilier din lemn masiv, în stiltradiþional, precum ºi discretele decoruri cu sugestiietnografice, deºi mai stãruia acolo, insinuantã,atmosfera altei lumi, care-i dãdea interiorului o vagãeleganþã crepuscularã. În intervalul de maximã pros-peritate a fostului regim, meniul îl satisfãcea pe gur-mandul vernacular ale cãrui exigenþe gastronomicese concentrau pe alimentul robust ºi sãþios. El pãreaatunci cã actualizeazã un imaginar culinar paradi-siac. Îmi amintesc “fabuloasa” listã de bucate, ºiaromele ei vibreazã fragede încã în memoria mea:cotlet de porc la grãtar cu cartofi prãjiþi, mititei lagrãtar, chiftele calde, ficat de porc ºi de pui, fudulii,limbã afumatã cu hrean, mãduvioare, crap la grãtar,ciolan pe fasole, cîrnaþi proaspeþi ºi afumaþi, fripturila tavã. Clienþii cramei erau marii carnivori aioraºului, nu toþi lipsiþi de un anumit rafinament

gastronomic. Mergeam uneori acolo la cinã, cu IlieCãlian, graficianul Florin Creangã ºi AdrianPopescu, improvizînd diverse combinaþii din minu-natele produse ºi transpunîndu-ne fantasmatic maidegrabã în grãdinile lui Lucullus decît într-un hanautohton cu haiduci. Comandam platouri jubilanteîn care conjuncþia fripturilor avea deliciul ºi graþiaunei arte minore. Erau serile miraculoase ale oxi-moronului culinar, a cãror nostalgie, însã, o trãiamdeja în anii ’80.

Dacã s-ar reconstitui meniurile din toatelocalurile clujene din acea scurtã perioadã de pros-peritate decentã, precum ºi volumul desfacerilor zil-nice, am avea imaginea surprinzãtoare a bunãstãrii,nu a uneia opulente, ci a uneia suficiente ºi permi-sive cam pentru toatã lumea. Existau puþine restau-rante cu un regim oarecum exclusivist, dar aicipreþurile nu erau deloc prohibitive, diferenþa con-stînd aproape numai într-o remizã de 10-12%.Pensionarii de astãzi, numiþi cu un voios cinism“nostalgici”, parveniserã în vremea aceea la un stan-dard de viaþã într-adevãr civilizat. Era generaþia carecunoscuse mizeria de dupã rãzboi, a traiului pecartelã ºi a îmbrãcatului “pe puncte”. Ea avea senti-mentul energizant cã sursa acestei prosperitãþi oconstituia propria sa muncã ºi nu ideologia comu-nistã. Aºadar, viaþa de zi cu zi prinsese consistenþã,iar omul real începuse sã deprindã plãcerea divertis-mentului. Mergea la restaurant, mãcar o datã pesãptãmînã, nu pentru a se îmbãta, ci pentru a sedistra. Însã lumea aceasta, cu propria ei mentalitate,chiar dacã nu a dispãrut definitiv, rãmîne ermeticãºi n-ai cum s-o descifrezi din discursul imaginar alepocii.

Cred cã e corect sã recunoaºtem cã idealul omu-lui modern este, în esenþã, de naturã materialã ºi cãpe acesta nu l-a satisfãcut, poate chiar în exces,decît sistemul capitalist cu economia lui de piaþã.Comparativ, regimul comunist, ca orice proiectutopic, a falimentat atît ideologic cît ºi economic.Diferenþa dintre ele a fãcut-o, desigur, forma de pro-prietate. Desfiinþînd parþial proprietatea privatã,comunismul a încercat, în fond, sã anihileze liber-tatea individului ºi sã “omogenizeze” societatea. Totastfel, el a încercat sã creeze, doctrinar cel puþin, untip uman monstruos prin chiar idealitatea lui,“omul nou” fiind un fel de mutant fictiv pe care îlrevendica o promisã societate “idealã“. În schimb,printr-un sistem democratic funcþional, capitalismuli-a lãsat individului iniþiativa personalã, respectiv li-bertatea de a se afirma. El a constituit astfel o uimi-toare civilizaþie ºi s-a impus în timp, prin înseºi per-formanþele sale, drept sistemul ideal, cu o legitimi-tate incontestabilã. Într-o reprezentare maniheistã,uºor mitizatã, el este Binele, iar comunismul ºi îngenere sistemele totalitare, Rãul. Frazele de mai sus,în banalitatea lor solemnã, sînt un fel de rezumat alunui discurs ideologic, dominant în media auto-htonã ºi în studiile de specialitate avînd ca temãprocesul comunismului. Evident, chiar ºi numai înperspectiva bunului simþ, nu existã argumente înjustificarea comunismului ca regim politic. Dar lafel de adevãrat este cã ideologia lui nu a reuºit sãdevinã o religie laicã. În afara nomenclaturii de par-tid, n-a produs credincioºi fanatici, ci doar simu-lanþi. Mai mult, ca unul dintre multele lui para-doxuri, a “produs” o elitã intelectualã remarcabilã,care însã s-a nutrit preponderent din cultura

occidentalã. O vreme, ea a colaborat cu sistemul înrãspãr, cu o obedienþã simulatã, dezvoltîndu-ºi apoipropriul discurs care, la nivelul creaþiei în special, acristalizat într-un imaginar în disjuncþie cu pattern-ul prezumat al “realismului” ºi “umanismului”.Din anii ‘80, mai ales, acest discurs s-a constituit cao oglindã în care, reflectat, discursul ideologiei oficiale îºi dezvãluia enormitatea sa grotescã. Prin el s-a putut conºtientiza, astfel, caracterul involuntarparodic al întregii imagerii a cultului personalitãþii.În mentalul colectiv, el n-a fost perceput ca un“evazionism”, ci mai curînd ca o alternativã ereticã.Erezia limbajelor artistice nu s-a constituit ca unfenomen de underground, ci s-a actualizat public ºiinsidios: o subversiune constantã, alimentatã subteran de o ideologie liberalã. Referitor la acestfenomen, s-a creat dupã 1989 stereotipul “rezisten-þei prin culturã. În realitate, lucrurile sînt mai com-plicate, cãci elita culturalã a fost activã la vedere, iarideile sau sugestiile sale insidioase au avut o circula-þie publicã. Conceptul de rezistenþã presupune repli-ere în pasivitate, ascundere, ori acest al doilea dis-curs era de fapt ofensiv ºi destructurant. Orice s-arspune, el a format în timp o conºtiinþã criticã, unaîn genere tãcutã, însã cu potenþial exploziv.Exceptîndu-i pe activiºtii habotnici, dupã 1980aproape nimeni nu mai credea în regimul luiCeauºescu ºi în utopia comunistã. Imediat dupãrevoluþie, elita intelectualã, prin nucleul ei dur,începe sã-ºi caute o nouã identitate printr-un procesde autovictimizare. Condamnarea comunismuluipare astfel pornitã mai degrabã dintr-un complex alfrustrãrii decît din dezvoltarea unei ideologii alter-native. Sentimentul obsesiv al irealizãrii pretinderescrierea istoriei, cu ilegitimarea absolutã a trecutu-lui. Un asemenea proiect, radical vindicativ, areaerul unui manifest avangardist de stînga. Pe unnivel al complexelor subconºtientului, ar putea fivorba despre o revoltã a fiului împotriva tatãlui.

Prin anii 1978-1980, cam deodatã cu afirmareapostmodernismului ºi a generaþiei ’80 în literaturã,au început în România foamea ºi frigul. Oficial aufost raþionalizate doar alimentele de bazã, însã înrealitate nu se mai gãsea în magazine aproapenimic. Viaþa cotidianã a orãºeanului devenise cumvadefinitiv mizerabilã. Lipsurile de toate felurile creausenzaþia paradoxal de densã a unei irealitãþi straniiîn care oamenii se miºcau abulic. Dar iatã lista stu-pefiantã a produselor primite de o persoanã pelunã: 1 kg zahãr, ½ l ulei, ½ pachet unt, ½ kg carnede porc, 1 pui, 7 ouã. Raþii sadice, de lagãr experi-mental. Spre sfîrºitul deceniului nici acestea nu erauînsã integral asigurate, iar alte alimente apãreau cutotul sporadic. Localurile publice decãzuserã înaceeaºi pauperitate. De prin 1987 se ºi închideauspre searã, cînd oraºul, fantomatic, intra în lunile deiarnã în “pauza de curent”. Lumea se volatilizaparcã, îºi pierdea consistenþa obiectualã, pãrînd sãse reducã la o carcasã halucinantã. Singular ºi sum-bru, regimul comunist din România îºi prefiguraastfel falimentul în proximitatea unei catastrofeumaniste. Aici nu mai încap speculaþii ºi nuanþe:sub aparenþa “raþionalizãrii”, a existat un programpremeditat nu atît de înfometare trivialã, cît demodificare biologicã a individului. CuplulCeauºescu derapase într-o gîndire maleficã de tipmagic, avînd viziunea tenebroasã a unei “regene-rãri” a omului, în afara modelului occidental de civ-ilizaþie. Aºa se face cã, începînd ca o subversiuneideologicã, anti-comunismul a exhibat într-o revoltãvisceralã a trupului.

Gastronomie ºi ideologiePetru Poantã

intermezzo clujean

3300




Vii de la garã ºi vrei sã-þi cumperi ceva de-aleburþii. Acasã, la plecare, nici în frigider ºi niciîn cãmarã n-ai lãsat nimic. Dar nimic-nimic.

Nici nu þi-a fost tare greu: cu totul ºi cu totulavuseseºi douã iaurturi ºi un ou. Dar acum telucreazã o foame… De-aia mare…

În asemenea situaþii, miºcarea cea mai deºteaptãar fi dupã pod la stânga, înspre piaþa de legume,fructe ºi alte alea, aºadar prin Piaþa Mihai Viteazu’(„Miºu Bravu”, îi mai spun unii, alþii – „MiºuCaftangiu’”… Nu se cade, nu e frumos! Francezii îispun lui Louis XIV „Loulou Insolation”? O sãîntreb). Oare, în Piaþa Mihai Viteazu’, în afarã decartofi, dovlecei, mere-pere, moldoveni de pestePrut ºi pe sus-numitul cãlare, mai poþi vedea ceva?Da, mai multe. Depinde încotro priveºti. Ca depildã: taman la început este o flacãrã veºnicã ºistinsã, în vârful unei piramide negre, pe care scrieIN MEMORIAM (pe cealaltã parte a acesteipiramide este un citat din spusele Domnitorului,citat tot mai greu de dibuit deoarece literele disparuna-câte-una). Pe locul acesta, când cu vizitele„rãposatului”, se înãlþa tribuna de pe care el îiîntreþinea timp de patru ceasuri pe clujenii îndesaþicu mare grijã ºi dupã ceva reguli. Prin ºi pe caseledimprejur erau cei cu „benoclarea”. Acum, pe loculrezervat tribunei (nici o legãturã cu revista!) – micapiramidã neagrã ºi un panou electronic ce ba îþiaratã, ba nu, ziua, ora ºi temperatura.

Nu ºtiu cum se face, dar casele de pe stânga ºide pe dreapta nu prea sunt luate în seamã. Tarepãcat. Pe stânga, numerele 1-6 oferã privirii faþade

mult-interesante. La fel ºi pe dreapta, nu chiar totatâtea, nu chiar aºezate una dupã cealaltã. Cea maiimpunãtoare este cea de la numãrul 1. Mai alesdonjonul din colþ. Mai ales acoperiºul donjonului:atât de mare încât te întrebi ºi de ce ºi cum de n-acãzut de-acolo! Acelaºi donjon este înconjurat de unbalcon de pe care, ani ºi ani de zile, un cãþel lãtrala mai toþi trecãtorii. Acum cãþelul nu mai e. Nicibalconul n-o duce prea bine. Se zice cã în clãdireaaceasta a fost un hotel; tot ce ºtiu eu precis este cãla aceastã adresã locuia un coleg de echipã de-almeu, de la volei.

Cum o iei spre statuie, pe mijloc, este oesplanadã cu bãnci mai degrabã incomode,rezervate aproape exclusiv pensionarilor care,odihnindu-se sub razele soarelui, se întreabã dacãvin de la piaþã, sau tocmai se dduc într-acolo. În rest,adicã pe stânga ºi pe dreapta acestei esplanade –magazine ºi magazine, despãrþite între ele prin...alte mici magazine. Iar printre case, mai ales pedreapta – blocuri nici prea bine ascunse ºi nici preareuºite. Nu ne uitãm la ele ºi... ajungem la statuie.E destul de complicat sã priveºti tot monumentul.De departe, nu vezi mare lucru, din pricinamulþimii de ferestre care alcãtuiesc fundalul. Aºa l-afãcut Marius Butunoiu: sã-i dai ocol dacã vrei sãzici cã l-ai vãzut. Inventarul ar fi: Mihai, calul,barda, basoreliefurile, soclul generos, pe care e locºi voie sã te plimbi. Mie, la statuia asta îmi placmai multe chestii: – cã Mihai, cu multã hotãrâre,îndeamnã spre Occident; – cã mânios, pornit, ca denestãvilit, vrea sã se îndepãrteze odatã ºi odatã de

Republica, adicã de cinematograful în faþa cãruia s-atrezit, poreclã însuºitã ºi de ditamai blocul; – îmimai place ºi cã aproape sub coada stufoasã aarmãsarului a fost pititã fântâna artezianã careacolo se afla, în faþa blocului; – în sfârºit, mã maizgândãre oarecum ºi raportul dintre capularmãsarului, hãþ ºi braþul Domnitorului (unii, maipricepuþi, sunt de pãrere cã acest raport nu etocmai cel mai potrivit; de ani de zile mã totîntreb...).

Iar dacã tot a venit vorba despre statuie: îmiaduc aminte cã în anul ridicãrii acesteia, m-amîntâlnit în avionul spre Bucureºti cu sculptorul “înexerciþiu”, Marius Butunoiu. Din vorbã în vorbã,acesta mi-a spus cã singura sa obligaþie majorã,prevãzutã în contract, era ca opera sa sã fie... maiînaltã decât statuia lui Matei Corvin! ºi este, pare-secã da, este cu... 16 centimetri. Mãi-mãi! Vã propunsã ne lãmureascã cineva, n-ar fi indiscutabil maibine? Nu credeþi cã asta e ceva ce trebuie sã ºtieorice clujean ºi orice vizitator al oraºului nostru?Sunt convins cã tot Clujul ar fi altfel privit!

Dacã am trecut de statuie ºi de blocul„Republica”, nu prea mai avem la ce ne uita, decâtla culoarea semaforului. Asta înainte de a ajunge înpiaþã, unde ne ducem la ceva cumpãrãturi. Dar, deo vreme încoace: surprise! Piaþa-piaþã aproape cã nuexistã: e înlocuitã de o bramburealã de tarabe ºitãrãbuþe care îþi provoacã ameþeli. Vestea bunã e cãaºa ceva se întâmplã deoarece este în construcþienoua-ppiaþã. Deocamdatã e o fundaþie mare-mare ºiîncã adâncã. Vom trãi ºi vom vedea.

Cumpãrãm ceva de-ale gurii ºi plecãm din PiaþaMihai Viteazul. Trebuie sã ne hotãrâm pe unde s-oluãm.

remember

Asta-i pohta ce-am pohtit?Tudor Ionescu

Uite cã a reuºit, e vedetã la TVP, nu mai areprobleme prin oraº, la magazine e servitãcu mult respect, pe stradã e salutatã chiar

ºi de necunoscuþi, ce sã mai vorbim de felul cume tratatã la coafor sau la cosmeticã! Cam aºagândea doamna Adina, strivind cu vârful cizmeiascuþite ca un ac, albã, frunzele uscate rãmase pemarginea unei rigole din dreptul hotelului„Mândra“, locul unde urma sã se întâlneascã cuamantul cel mai recent ºi directorul ei de laºcoalã, drãgãlaºul Borza; drãgãlaº doar în ultimavreme, de când era ea vedetã la televiziunealocalã; cã înainte a fost un scârbos. El, BorzaGrigore, a determinat-o sã-l pãlmuiascã încancelaria plinã! Cã, pe atunci, ea îi tot da semnecã ar vrea o relaþie cu el, dar Grigoraº se fãcea cãnu vede ºi nu aude, el se þinea de mare director ºio enerva teribil când îi dãdea ei sfaturi; când aameninþat-o cu sancþiune s-a pierdut cu firea ºi l-apãlmuit pur ºi simplu, toatã cancelaria a rãmas cugura cãscatã; aºa i-a trebuit!, pe ea n-a ameninþat-onimeni, cu nimic. Cã era cineva, nu o amãrâtãoarecare: tatãl, Dumnezeu sã-l ierte!, a fost un ombogat ºi chibzuit, n-a dus lipsã de nimic,niciodatã; foarte frumoasã fiind, a avut ºi are celemai formidabile toalete; ºi pe vremea luiCeauºescu a avut, se îngrijea de asta Amelia,maicã-sa, dar atunci era ºi ea teafãrã, cu mintea

întreagã, nu ca acum, când boleºte la pat ºi adevenit nesuferitã, nici nu vrea s-o mai vadã, binecã mai trece pe acolo Georgiana, toanta de fiicã-sa.Da, trebuie sã recunoascã cã propria ei fiicã e otoantã, clar cã seamãnã cu amorþitul de Bujor,bãrbatul ãsta anemic al ei; Georgi n-are ambiþie,cum nu are nici Bujor: a dus, ani de-a rândul, unsoi de campanie cu amândoi, cum sã se poarte,mai ales – cum sã se îmbrace; rezultateledezastruoase, nimic nu s-a prins de ei, degeaba i-aluat eºarfe minunate lui Bujor – dupã ce le purtao singurã datã, le arunca te miri pe unde, nu-imai pãsa de ele, iar Georgi nu ºtia mai mult decâtde blugi nenorociþi, joºi, cu buricul ºi ºalele lavedere! Degeaba a mers cu ea prin magazine, fiede lux, fie second hand, n-a vrut ºi n-a priceputnimic, ba chiar a acuzat-o pe ea, Adina, cum cãse îmbracã þipãtor, cã nu þine seama de vârsta pecare o are, de opinia publicã! Ce mai, doihandicapaþi, fiicã ºi soþ, cu asemenea exemplaren-ai cum sã te impui lumii proaste din jur, nurealizezi nimic! Doar ea rãmâne pe baricade, chiarºi acum, cã uite cum se uitã rarii trecãtori lamiºcarea piciorului ei încãlþat cu cizmele albeînalte prin frunzele uscate, cum privirile simte eacã urcã spre ciorapii negri, spre fustiþa scurtã, dedouã palme; nenorociþi degeaba, chiar dacã unii –îi ºtie din micile bârfe locale –, au bani cu

nemiluita!Dar uite cã Grig nu mai apare, o face sã

întoarcã cozorocul ºepcii albe la spate, clar cã aºaare un aer mai tineresc, mai vioi. Gata, a sfãrâmattoate frunzele care s-au nimerit în faza cizmelorei de lux, se face întuneric, clar cã Grig nu poateieºi de subt papucul nevestei lui, o demodatã ºi oposesivã sinistrã, clar cã n-are altceva mai bun defãcut decât sã plece acasã, unde iar dã de Bujorprivind prosteºte la televizor ºi de Georgi gata sã-iraporteze cum cã Amalia e aºa de bolnavã cã numai ºtie pe ce lume trãieºte! ºi doamna Adinapleacã, supãratã, spre casã, hotelul ca ºi parcul,sunt aproape pustii, rarii plimbãreþi o mãsoarã cupoftã ºi atenþie, din asta nu iese nimic, e maicâºtigatã vecina ei, doamna Flori, asta s-a învãþatcu strãinãtatea, s-a angajat undeva în Italia, decând s-a întors a dat bani la toatã familia, auplecat undeva la þarã, de sãrbãtori, peste uºa de laintrare au instalat singura plantã care asupravieþuit, un oleandru, sã ºtie vecinii cum cãsunt plecaþi. Doamna Adina urcã încet scãrile,încã o zi ratatã, Grig n-a venit la întâlnire;surprizã mare când ajunge în dreptulapartamentului doamnei Flori!: s-au întors de laþarã, a dispãrut oleandrul pus în cutie de vopsea„Focus“, acum uºa e strãjuitã de un sac mare,negru, de gunoi, în care au îndesat pungi cu totfelul de resturi umede ºi urât mirositoare; e clarcã doamna Adina nu va avea un somn prealiniºtit, sigur cã Flori ºi familia vor avea un chefrãsunãtor, pânã în zori de zi!

Doamna Adina, televiziunea,sacul cu gunoi

Mihai Dragolea

epiderma de bazalt

3311



3311TRIBUNA • NR. 103 • 15-31 decembrie 2006

Stimate domnule preºedinte,

Sîntem acum o þarã de foarte proaspeþi ºi tineriueiºti. Bebeluºi! Mîndria ne copleºeºte petoþi, ne bombeazã piepturile, ne încreþeºte

creierul. Ueiºti rezoneazã cu mai vechii uteciºti.Doar din punct de vedere sonor, în rest, cu totulaltã mîncare...Apropo, sã continui ideea din primascrisoare. Am aflat cã în þara noastrã sînt cammulþi microbi. Stãm destul de prost la capitoluligienã. Nu creºtem igienic porcii, nici nu mulgemigienic vacile. Asta înseamnã cã ºi carnea de porc ºilaptele de vacã sînt pline de microbi. Cît se poatede logic, zic. Cum sã fie altfel, din moment ce lanoi se stoarce ugerul cu mîinile goale ºi nu tocmaiproaspãt spãlate, într-o gãleatã ori un ºiºtar deculori aproximative. Nici ãia de vin prin sate sãadune laptele pentru fabricã nu au mîinile vîrîte-nmãnuºi iar diferenþa dintre bidoanele lor ºi gãleþileþãranilor e doar una de mãrime ºi volum. Porciizac prin coteþe puturoase ori bîntuie prin mizeriiledin spatele grajdurilor, se bãlãcesc în noroaie ºiînghit toate porcãriile, toate lãturile, cum sã nu fieºi carnea lor plinã de microbi? ªi sîngele, evident.Iar din lapte se fac brînzeturi iar din carnemezeluri ºi uite aºa a înghiþit românul, secole larînd, puzderie de microbi. Mã mir cã nu-i toatãpopulaþia cocoºatã ºi umflatã de cancere. Sîntemsalvaþi în ultima clipã, aºa-i domnule preºedinte?Nici cu orãtãniile nu stãm deloc mai bine.Condiþiile lor de trai au fost la fel, fãceau parte din

aceeaºi gospodãrie. Prin urmare, de anul ãsta, ovreme vom consuma doar lactate ºi carne ºiproduse din carne importate de la fraþii noºtriiueiºti mai vechi care au eradicat microbii dingospodãrii. Pînã cînd ºi noi vom atinge parametrinecesari obþinerii unor produse lipsite de microbi.Dar am vãzut eu la televizor, totuºi, o chestie.Cum s-au descoperit niºte depozite cu sute de tonede carne importatã din Germania, carne expiratãde mult, pe care ºi cîinii refuzau s-o haleascã.Descoperirea a fost întîmplãtoare, dracu ºtie cîtãasemenea carne expiratã dar frumos coloratã a fostvîndutã pe piaþa ueistã. Carnea expiratã nu aremicrobi, domnule preºedinte? Întreb ºi eu caprostul. Am eu un prieten cu gura cam mare, i-amzis, adesea, mã þie o sã-þi spargã dinþii careva, într-obunã zi. Prietenul ãsta al meu îmi explica odatã,printre hohote de rîs, naiba ºtie de ce rîdea, cumcã Germania e tare ºmecherã. A renunþat larãzboaie, le pierdea oricum. Acum îºi rezolvãprobleme economice pe cale ueistã, ba chiarconduc de la vîrf uniunea. Daþi naibii nemþii ãºtia,dar sã nu-mi bage mie pe gît carne expiratã cã le-obag eu undeva, scuzaþi cã m-a trãsnit un mic puseude nervi, dar asta-i o crimã cu efect încetuþ, ca ºibãutura aia tîmpitã din apã, zahãr ºi caramel de-obeau copiii inconºtienþi ºi care le distruge dinþii ºificatul. Ori mîncãrurile acelea inventate deamericani, ca ºi bãutura respectivã, ºi care teîngraºã ca naiba, devin obezi de tineri cei ce-oconsumã frecvent. Ar trebui acuma sã renunþãm laamericanisme, dacã tot ne-am unit, sã gãsim ceva

specific ueist, ceva cu personalitate, ceva de-alnostru din Europa. Poate le vine vreo idee, în acestsens, românilor. Noi sîntem un popor cu idei,acuma avem ºi un spaþiu mult mai larg deexprimare, ba chiar de afirmare, nu-i aºa? Chiar înacest moment mã atinge o idee, de ce sã nuînãlþãm noi mãmãliga cu brînzã ºi sarmalele ºimititeii la rang de mîncare ueistã? Chiar dacã lefacem cu brînza ºi carnea altora. Adicã a fraþilornoºtri ueiºti, ceea ce tot aia e, pînã la urmã. Ideeaconteazã, nu? Mîncãruri specific europeene.Asezonate cu o horã ueistã, inspiratã de pe la noi.Aþi putea face propuneri în acest sens, la forurilesuperioare ale comunitãþii. Pe dumneavoastrã v-arasculta. ªi noi trebuie acum sã ne afirmãn încadrul acestui colectiv multinaþional, chiar dacãlocuim într-o þarã bîntuitã, încã, de microbi.Apropo de microbi. Eu (ºi nu numai eu, darmultora le este ruºine sã recunoascã) mã camscobesc în nas, chiar ºi fãrã sã-mi dau seama. Dacãsînt aºa de mulþi microbi în jurul nostru, atunci ,oare, cînd mã scobesc în nas, chiar discret, nucumva microbii respectivi pot pãtrunde acolo, poturca prin nãri în sus ºi pot ajunge la creier? Eucred cã da. La unii chiar se ºi vede cît sînt denebuni ori de damblagiþi. Alþii au un organism mairezistent. Ori au noroc ºi scapã. Dumneavoastrã vãscobiþi în nas, domnule preºedinte? Acuma trebuiesã închei, mã aud vecinii cum scriu. Mi-au bãtut înþeava de la calorifer. Am sã revin, dupã cum ampromis de la bun început. Cu stimã, un om dinþarã.

Scrisoarea a douaRadu Þuculescu

scrisori cãtre preºedinte

S-ar pãrea cã civilizaþia a pierdut la o cotiturãinsignifiantã oglinda stendhalianã purtatãcândva de-a lungul unui drum. Din baladã la

roman, din erou un mic golan. Decadenþa ºi-ainstalat definitiv regimul devastator. Fãcândpiruete dupã piruete, împins chiar sã patinezeprin noroiul cotidian, romanul a dispãrut pur ºisimplu din retrovizoarele maºinilor înghesuite peautostrãzi. Meseria lui Henri Beyle nu mai arecãutare, deºi se practicã în exces în desãvârºitanonimat. Ecranele (mai mici, mai mari), purtatenostalgic de-a lungul ºoselelor modernizate, suntîn cãutare de show-uri. Explozive! Atractive!Producãtoare de dive ºi de alþi purici mediatici.

Romanul (puternic, strãlucitor, mult îndrãgitînainte) a ajuns în secolul XXI vlãguit de puteri,stors de energii recuperative. Aceasta ar fi primaimpresie, dar dacã mergem pe mâna lui Lavoisier(cel cu „nimic nu se pierde, totul se transformãdintr-o formã de energie în alta”) vom vedea cãlucrurile nu stau întocmai aºa.

Genul proteic a mai fãcut o tumbãîndrãzneaþã ºi s-a transformat în… show tv. Tot oformã de energie la urma urmei. Energiaromanului în foileton s-a aºezat confortabil înstructura telenovelei cu interminabile episoade.Argumentaþia poate merge mai departe.Conflictul clasic a încãput pe mâna unor siluitori

de tragedii autentice ºi teme celebre care fac joculreitingului mediatic. Existã naratori cu realãvocaþie de negustori de bâlci ca Dan Negru, Pepesau ªtefan Bãnicã Junior care ne poartã de la Ziuajudecãþii înapoi la Revanºa starurilor trecând prinDansez pentru tine spunându-ne tot alte poveºtide dragoste, care mai de care. Vocea naratoruluieste preluatã uneori de zâne ale Surprizelor sauale Iertãrilor lãcrimoase.

Dacã romanul, rãspândit pe mai multeplanuri, oglindeºte atmosfera, specificitatea uneiepoci, atunci epoca pe care o trãim este una ascãlâmbãielilor de tot felul ºi a smiorcãielilor cuundã verde de la preºedinte. Ca orice naraþiune,în show-ul tv avem expoziþiune cu locul bineevidenþiat de reflectoare: studioul, platoul saubaia de mulþime unde preºedintele aruncãspontan cu sticla de ºampanie în capetelesimpatizanþilor. Timpul e mereu acelaºi ca-nBeckett, fie cã materialul e în direct sau filmat cuo sãptãmânã înainte. Personajele (politicieni,cântãreþi, artiºti, oameni obiºnuiþi) apar buluc dintoate pãrþile ºi pãturile societãþii angajaþi în luptade a ajunge megastaruri (boala gravã ºi extrem decontagioasã a secolului). În show, ca în roman,avem intrigã, desfãºurãri de forþe, punctculminant, tot tacâmul. Grupurile rivale senãpustesc unele asupra altora cu înverºunarea

vechilor combatanþi. Nu lipsesc elementelesurprizã când Mama Naturã (întocmai ca la CiaoDarwin!) aruncã în luptã pe duºmanii din umbrã,dispuºi sã se ciomãgeascã ºi ei verbal ºi nunumai, dupã modelul eroilor naþionali. Cândacþiunea lâncezeºte, destinul (Mama Naturã sauMama Televiziune) aduce în scenã tãmbãlãulnaþional numit eufemistic Gigi Belicosul ca sã-lpãruiascã pe Nistorescu în direct. În punctulculminant se scurg lacrimi (la Bruxelles sau laAndreea Marin) ºi se stã cu sufletul la gurã pecoridoarele tribunalului: o înfundã sau nu oînfundã Adrian Nãstase? Nici o grijã,deznodãmântul e întotdeauna fericit, adicãrezolvat dâmboviþãneºte.

Mai trebuie sã adaug ceva în demonstraþia cãshow-ul tv actual e mai tare ca romanulcomercial? Poate doar o nuanþã de naturãcompoziþionalã. Anume cã realizatorii de show-uri au învãþat ceva din tehnica lui Dos Pasos. Auintrodus ºi ei reclamele ca sã întrerupã în acestmod monstruos epicul prea încins. Quod eratdemonstrandum! ºi uite aºa televiziunea scriecurent Epica Magna a actualitãþii. Vreun cârtitor s-ar putea sã intervinã: „Bine, dom’le, dar roma-nul se citeºte, deci demonstraþia nu stã în picioa-re”. Parcã cineva mai citeºte azi. Hai sã fimserioºi.

Show-ul frate cu românul ºi maitare ca romanul

Adrian Þion

zapp-media

3322




Azecea realizare a celebrului regizor francezLuc Besson (autor, printre altele, alapreciatelor filme Marele albastru, Atlantis

ºi Nikita) va fi, paradoxal, un lung metraj deanimaþie intitulat Arthur et les Minimoys. Estevorba despre ecranizarea cãrþii cu acelaºi titluscrise chiar de Luc Besson în 2002 ºi publicatã lapropria-i Casã de Editurã. Pelicula cu pricina, neinformeazã Paris Match, este un vechi ºi îndrãgitproiect al regizorului, care l-a perfecþionat timp depatru ani. Producþia va costa 60 de milioane deeuro, fiind extrem de atractivã datoritã vocilorunor actori celebri ca Robert De Niro, MiaFarrow, Madonna, Valerie Lemercier. O fermãizolatã din Connecticut este ameninþatã delãcomia promotorilor imobiliari. Proprietara(vocea Miei Farrow) e înglodatã de datorii,Nepoþelul ei, Arthur, urmeazã instrucþiunile lãsatede bunicul decedat pentru a recupera o comoarãîngropatã în grãdinã. El se va miniaturiza ºi vadescoperi o lume subteranã populatã de micicreaturi cu faþa umanã, unele rele, altele bune.Acestea vor contribui la salvarea fermei. Cel maiuimitor este realismul cu care sunt prezentatepersonajele, desenate pe parcursul celor patru anide 200 de animatori. Expresivitatea feþelor lor (îndesenele animate, chipurile personajelor tind sãfie cvasi-imobile) e la fel de bogatã ca a actorilorîn carne ºi oase. Arthur et les Minimoys vadebuta pe ecrane în prima parte a lui 2007, în 40de þãri (printre care ºi China, unde, prin lege, potrula numai 12 filme strãine anual), vorbit în 36de limbi. Aºadar, dupã filmele artistice ºidocumentarele ample, iatã cã Luc Besson devineºi un inovator într-ale animaþiei.

Kenneth Brannagh, probabil cel mai mareactor shakespearean al anilor noºtri, încheie anulMozart la modul apoteotic cu o adaptare aFlautului fermecat, opera mozartianã cel mai desreprezentatã în lume. Intriga din secolul XVIII alibretului este însã transformatã într-o poveste cese petrece în timpul Primului Rãzboi Mondial,moment de rãscruce în istoria omenirii, înconcepþia cineastului britanic. Prinþul Taminodevine un poet-soldat din stirpea unui WilfredOwen sau Rupert Brooke. Brannagh esteîncredinþat – în interviul acordat hebdomadaruluiParis Match – de necesitatea de a ancora înrealitatea contemporanã meditaþia despre luptadintre iubire ºi urã, rãzboi ºi pace, realism ºiviziune poeticã.

Întoarcerea lui Rocky ºi a lui Rambo. ZiarulThe Daily Telegraph îºi informeazã cititoriidespre proiectele lui Sylvester Stallone (acum învârstã de 60 de ani) de a-ºi resuscita popularelepersonaje Rocky Balboa ºi John Rambo. Boxerulde celuloid a apãrut pe ecrane acum 30 de ani,iar luptãtorul din forþele speciale acum 24 (înFirst Blood). Deºi, vorba ziarului, toþi trei aucunoscut zile mai bune, Stallone este de pãrere cãeroii plãsmuiþi de el au dreptul la încã o tentativãde a-ºi adjudeca gloria. Rezultatul: Rocky Balboa,al ºaselea episod al biografiei ficþionalizate aboxerului, va avea premiera în februarie 2007, iarRambo VI: The Pearl of the Cobra (Rambo VI:Perla cobrei) a început sã fie turnat în Mexico.Desigur, atât Rocky, cât ºi Rambo sunt eroi de pevremea Rãzboiului Rece, dar Stallone este sigur cãa ºtiut sã-i adapteze la noile condiþii geopolitice.Adevãrul este cã Sylvester Stallone, ca actor ºi

regizor, a rãmas cam debusolat dupã producereaultimelor episoade ale celor douã cicluri, adicãRambo III, în 1988 ºi Rocky V, în 1990,comediile de genul Stop! Or My Mom Will Shootºi Get Carter nefiind considerate preaconvingãtoare.

Cinematograful britanic se aºteaptã sã câºtigemulte cununiþe de lauri la competiþia premiilorGolden Globe, scrie acelaºi cotidian. În total, ceade a ºaptea artã din Regatul Unit a obþinut 24 denominalizãri pentru ceremonia ce va avea loc la15 ianuarie 2007 la Los Angeles. Printre ceipropuºi se aflã nu mai puþin de trei actriþe: DameHelen Mirren (nominalizatã ºi pentru Elizabeth Iºi Prime Suspect) pentru rolul Reginei Elisabeta aII-a din filmul The Queen; Dame Judi Denchpentru rolul învãþãtoarei perverse din Notes on aScandal (Note despre un scandal) ºi Kate Winslet,jucând personajul unei soþii adulterine în LittleChildren. Dintre bãrbaþi, Peter O’Toole estenominalizat pentru rolul unui actor îmbãtrânitdin filmul Venus ºi, bineînþeles, Sacha BaronCohen, din filmul Borat, pentru cel mai bun actorde comedie. Mai sunt propuºi mai puþincunoscuþii Bill Nighty ºi Chiwetel Ejiofor, ultimulpentru drama televizivã Tsunami: The Aftermath.The Queen a primit nominalizãri pentru cea maibunã dramã, cel mai bun regizor (Stephen Frears)ºi cel mai bun scenarist (Peter Morgan). De altfel,se pare cã filmul acesta (o privire indiscretã înviaþa privatã a familiei regale, în momentele detensiune provocate de moartea Prinþesei Diana înaccidentul stupid de la Paris, din 1997) are ºanseserioase de a-ºi adjudeca ºi câteva Oscaruri. TheGolde Globe Awards sunt considerate preludiuldecernãrii premiilor Academiei Americane deFilm.

Leonardo Di Caprio (care a înregistrat unremarcabil succes cu filmul The Departed,cunoscut la noi drept Cârtiþa) ºi Djimon Hounsoufac pereche bunã în filmul de aventuri BloodDiamond (Diamantul sângeriu), a cãrui acþiune sepetrece în lumea mercenarilor ºi a traficanþilor dediamante. Di Caprio – ne informeazã cotidianulThe Daily Mail – joacã rolul unui necruþãtorsoldat demobilizat, nãscut în Zimbabwe, care-lobligã pe personajul jucat de Hounsou (un pescarsãrac) sã-l ducã la locul unde este ascunsvalorosul giuvaer de culoare sângerie.

Frostbite (Degerãtura) este o raritate: un filmcu vampiri regizat de un suedez, Anders Banke.Anika (Petra Nielsen) e o doctoriþã care doreºte sãînceapã o viaþã nouã în Laponia, împreunã cufiica sa. Previzibil, fiica se plictiseºte, dar,imprevizibil, se împrieteneºte la ºcoalã cu o fatãcu dinþii cam lungi. În curând sângele începe sãcurgã, adolescentele devin isterice, piticii degrãdinã se transformã în asasini. Filmul, ne spunecronicarul gazetei The Daily Telegraph, încearcãsã menþinã echilibrul dintre scenele de groazã ºicele comice.

Bustul compozitorului George Bizet, autoruloperei Carmen, se numãrã printre cele ºase operede artã furate recent din cimitirul Père-Lachaise.Sculptura, realizatã de artistul din secolul XIXPaul Dubois, are o valoare estimatã de 10.000 deeuro, scrie Le Parisien. Cimitirul – unde seodihnesc, printre alþii, Edith Piaf ºi Jim Morrison,atrage circa douã milioane de turiºti în fiecare an.

Calendarul chinezesc numeºte anul 2007„Anul Porcului”, dar Warner Bros sperã sã facãdin el „Anul Broaºtei Þestoase”, scrie publicaþiaUSA Today. Este vorba de realizarea unui nouepisod din seria de lung metraje de deseneanimate Teenage Mutant Ninja Turtles, din careau fost realizate deja trei pãrþi, ajunse filme dereferinþã în cadrul culturii pop adolescentine.Noul film va renunþa la experþii în arte marþialemascaþi în costume de cauciuc, revenind ladesenul animat realizat pe computer. RegizorulKevin Munroe, creator de jocuri video, benzidesenate ºi animaþie TV, va renunþa la inserþia depersonaje digitale în lumea oamenilor reali,susþinând cã verosimilul se poate obþine mai uºorprin apelul constant la desene animate. Firul epiccentral dezbate o temã ecologicã: scurgeri toxicedeterminã transformarea broaºtelor þestoase înmaºini de luptã umanoide, botezate dupã maeºtriipicturii renascentiste (Raphael, Leonardo,Donatello), care vor fi aruncate în luptã împotrivaarmatei de monºtri cu care industriaºul MaxWinters vrea sã cucereascã pãmântul. Filmul vaieºi pe ecranele americane la sfârºitul lunii martie2007.

Dupã un an onorabil (hiperbolizat pestemãsurã de cãtre media), cinematografia românãpriveºte în viitor cu destulã aprehensiune. Se parecã în 2007 vor avea premiera numai cinci filmeromâneºti, dintre care douã, Dragoste pierdutã ºiHappy End au fost deja prezentate la festivaluri ºichiar distribuite, discret, pe ce-a mai rãmas dinreþea. Ar mai fi, dupã HBO Magazin, filmeleCalifornia Dreaming, al lui Cristian Nemescu,Dupã ea, de Cristina Ionescu ºi Îngerul necesar,de Gheorghe Preda. Alte câteva filme se aflã înpost-producþie ºi în faza de montaj, nefiind clarcând vor fi distribuite pe ecrane.

În 2006 s-au stins din viaþã o seamã de actoriºi realizatori ai cinematografului universal, dintrecare îi pomenim (tot dupã revista HBO) peRobert Altman, Philippe Noiret, Dennis Weaver,Shelley Winters, Andreas Katsulas, Gerard Oury,Sven Nykvist, Gillo Pontercorvo, Ernest Maftei,Cristian Nemescu. R. I. P.

Cinematografice 2007Ing. Licu Stavri

flash-meridian

3333




Radu ÞÞuculescu: - Stimate domnule Tompa,sînteþi regizor, director al Teatrului Maghiar dinCluj, actor atunci cînd vreunul dintre interpreþi seîmbolnãveºte, subit, ºi poate nu în ultimul rînd,poet. Iatã destule motive pentru un dialog, ba chiarmai multe... Dar acum doresc a mã „limita” laprima colaborare a regizorului Tompa Gábor cuTeatrul Naþional clujean. De ce s-a întîmplat aºatîrziu aceastã colaborare?

Tompa GGábor: - Colaborarea s-a lãsat aºteptatãcam 20 de ani. În urmã cu 20 de ani a fost primatentativã, sub directoratul domnului Cubleºan.Teatrul Naþional mã invitase sã montez o piesã. Euam propus O scrisoare pierdutã...

- Încã de pe atunci aveaþi intenþia de a montaaceastã piesã!?

- Da, un proiect mai vechi care a suferit, de-alungul anilor, substanþiale tranformãri. Am reuºit cuel abia în urmã cu un an, la Teatrul Maghiar...

- ...într-o superbã ºi ºocantã viziune scenicã,pãrerea mea...

- Chiar ºi în urmã cu 20 de ani, se pare cã peunii tovarãºi i-a ºocat ideea... Deci, am prezentatatunci o distribuþie destul de ciudatã. Luigi Ionescu,în rolul lui Tipãtescu...

- Un cîntãreþ de muzicã uºoarã cu aspect defrizer mafiot italian, da, putea fi ºocant...

- Apoi Silviu Stãnculescu în Dandanache, RaduAmzulescu în Pristanda, Oana Pelea în Zoe...Proiectul a sucombat. Furã niºte tovarãºi de laConsiliul judeþean de partid care afirmarã, hotãrît,cã eu nu mai trebuie (ori nu mai am voie?) sãmontez piese de Caragiale dupã O noaptefurtunoasã montatã în stagiunea l985-l986...

- Cînd deja ºi zilele începeau a deveni tot maifurtunoase...

- Prin urmare am renunþat. S-au reluat discuþiileîn l990. Un posibil proiect cu Mizantropul. Abia înurmã cu doi ani, sub directoratul domnului IonVartic ºi sub directoratul artistic al lui Mãniuþiu,care este ºi director de programe, s-a concretizat unproiect.

- ªi s-a ajuns la Shakespeare. Un autor care estemereu o provocare pentru orice regizor. De ceLear? Este nebunia lui actualã, are ea „acoperire” încontemporaneitate?

- Lear este, poate, cea mai complexã piesãshakespeareanã. Existã mai multe acþiuni paralele ºimulte personaje principale, personaje importante, sãle zic aºa. Pentru mine Regele Lear este o alegoriecreºtinã, deºi e scrisã într-un limbaj pãgîn. Estealegoria creºtinã a unui om care, de fapt, cîrmuienebun ºi care crede, aici vãd contemporaneitateatextului, cã poate despãrþi omul de funcþie. El credecã ºi atunci cînd nu mai este rege, ºi atunci cînd numai are puterea concretã, juridicã, în mînã, va fi

tratat ca un rege. Se înºealã amarnic cãci nu maieste tratat nici mãcar ca om. Iatã una dinsemnificaþiile acut contemporane. Un drum pe care-l parcurge Lear, drumul care duce de la iadulunei lumi ipocrite, perverse, fãþarnice - prinpurgatoriul suferinþei - spre paradisul regãsirii desine ºi a acestei libertãþi. O libertate pe care omul opoate avea abia în momentul cînd a pierdut totul.A pierdut toate bunurile, toate poziþiile...

- ...toate scaunele...

- ...Exact. Toate scaunele, tronurile. În acestetronuri, însã, niciodatã nu s-a aºezat Dumnezeu.Mulþi aspirã la acest tron, neºtiind cã de acoloDumnezeu lipseºte. Cei care o ºtiu sînt bufonii. Deaceea, un alt personaj cheie, un personaj extrem decontemporan, beckettean aº zice, este nebunul. Deo extraordinarã luciditate, el este un personaj -oglindã. ªtie cã aspiraþia la putere, la bunuriefemere nu poate duce decît la pierzanie. Acestpersonaj - eu - poate nu sînt primul, poate ºi pevremea lui Shakespeare a fost montat aºa - l-amvãzut dublînd-o pe Cordelia. Actriþa care joacã rolulCordeliei joacã ºi rolul nebunului. Nebunul pare a-iaminti lui Lear de imaginea Cordeliei ºi îiactualizeazã mustrarea de conºtiinþã. Dramaturgic,aceste douã personaje nu se întîlnesc niciodatã.Nebunul dispare în momentul în care Lear ºi-aînsuºit modul lui de gîndire. Gîndeºte deja ca unom simplu care a coborît de pe tron. E vorba de ocurãþire, o purificare sufleteascã. O alegorie creºtinãde care, cred, avem nevoie în zilele noastre cîndcredinþa e pe cale de dispariþie chiar dacã,paradoxal, e... la mare modã! Lipseºte acea credinþãadevãratã, neegoistã. Sînt foarte multe straturi înaceastã piesã. Este vorba despre problema „vederii”ºi a orbirii. La propriu ºi la figurat... Iatã-l peGloucester, cel care are un destin oarecum paralelcu Lear - îºi reneagã fiul ºi vede, în toate elementelenoi ce-i apar în cale, o prevestire a Apocalipsei -cum începe sã „vadã” limpede în momentul în careorbeºte.

- O scenã culminantã este ºi întîlnirea lui Learcu Edgar Gloucester în pustiu, pe scena completgoalã...

- Exact. Scena este goalã, nu mai existã nici unelement, nici mãcar unul sugerat. Un spaþiu golunde Lear îi mãrturiseºte lui Edgar: am avut ochi ºila ce bun, n-am vãzut cu ei...

- Regele Lear e un spectacol de „greutate”, deprofunzime, care se deruleazã încet ºi sigur, creºteconstant ºi emoþioneazã pe mãsurã, gîndit aproapeclasic... Un spectacol care face sãli pline, cu mulþispectatori tineri... Aþi fost, adesea, etichetat dreptun maestru al montãrilor teatrului absurd, dupãmine cam impropiu numit astfel... Un specialist înIonescu, Beckett...

- Eu nu cred cã existã un asemenea teatru...Etichetarea pare ciudatã. Desigur, ea este interesantãîn mãsura în care vrem sã plasãm aceste texteundeva într-o zonã istorico-culturalã adramaturgiei...

- Este o gãselniþã a criticilor sau, mai degrabã, ateoreticienilor. Trebuie mereu încadrat undevafenomenul, denumit cumva, fixat în pioneze... Camaºa ceva s-a întîmplat ºi cu „tinerii furioºi”...

- Aveþi dreptate. Eu nu cred cã textele respectivesînt absurde. Lumea este absurdã iar teatrul este untravesti, o oglindã a lumii. Într-un anumit fel, cred,toate spectacolele pe care le facem ºi care rãspundla niºte probleme ale existenþei umanecontemporane, pot fi numite... absurde.

- Au fost voci, mai mult ori mai puþin critice,care s-au mirat tare cã l-aþi ales pe Marian Râlea înrolul principal.

- Marian Râlea este un actor de o sensibilitateextraordinarã cu disponibilitãþi ºi mijloace deexpresie foarte bogate. Îl ºtiu încã de pe vremeaInstitutului, era cu un an mai mic decît mine, laclasa lui Marin Moraru, fiind unul dintre studenþiisãi preferaþi. L-am vãzut în spectacole extraordinare,de la comedii pînã la Aºteptîndu-l pe Godot. Apoiam lucrat cu el la Bulandra, la Craiova ºi, anultrecut la Sibiu unde am montat Rinocerii iarMarian a fãcut un rol superb, cu totul diferit de cefãcuse pînã atunci. Vîrsta lui Marian, care seapropie de 50, este vîrsta cea mai potrivitã pentruLear, cred eu. Pentru ca povestea lui Lear sã aibãmizã. Nu trebuie sã fie un bãtrîn care-ºi trãieºteultimii ani ai vieþii. Atunci revenirea lui, rãzbunarealui, pericolul pe care l-ar prezenta pentru fetele salenu ar avea nici o mizã... Pe de altã parte, ºi înAºteptîndu-l pe Godot, cei doi interpreþi ai luiVladimir ºi Estragon erau tineri ºi nu oameni lasfîrºitul vieþii, tot aºa ºi aici. Astfel mi se pare cãmiza e mult mai puternicã, mai dramaticã. Înacelaºi timp, calitãþile lui Marian Râlea, de bufon,dar ºi calitãþile lui „umaniste”, sînt convingãtoare.Necesare pentru transformarea pe care o suferãregele Lear. Transformare de la un om cu untemperament coleric, cu autoritate aproape tiranicãdar ºi cu umor ºi înclinaþii spre bufonerii, într-unom lucid, sensibil, înþelept care înþelege lumea ºitrece prin aceastã experienþã amarã, filtrînd-o princonºtiinþa sa. În felul acesta, ajunge sã o poatãîmpãrtãºi atît celorlalte personaje cît ºi spectatorilordin salã.

- Mulþumesc ºi sper sã mai gãsim timp ºi pentrualte dialoguri.

Interviu realizat de Radu ÞÞuculescu

“Pentru mine, Regele Leareste o alegorie creºtinã…”

de vorbã cu regizorul Tompa Gábor

teatru

Pelicula care a primit Oscar-ul pentru cel maibun film strãin în 2006, Tsotsi (Africa deSud / Anglia, 2005; sc. [dupã un roman de

Athol Fugard] ºi r.: Gavin Hood; cu: PresleyChweneyagae, Terry Pheto, Keneth Nkosi,Mothusi Magano, Zenzo Ngqobe) aduce înactualitate parfumul neorealist, desuet ºi perenîntr-o lume a marginalilor interlopi pentru caresãrãcia, mizeria (impusã cel mai adesea) în caretrãiesc, deºi nu îi absolvã complet de vinã(respectiv de pedeapsã), poate fi, la rigoare, oscuzã. Ceea ce salveazã filmul de la„desuetitudine”, de melodrama facilã, esteînþelegerea ºi cãldura cu care regizorul-scenaristtrateazã personajele ºi faptele acestora. ªi nu e laîndemâna oricui sã priveascã cu detaºare, dar fãrãcinism, sã încerce sã înþeleagã un ucigaº. GavinHood reuºeºte parþial acest lucru, chiar dacãuneori alunecã uºor în patetism (vezi flash-back-urile din copilãria lui Tsotsie / David, preaaccentuat lacrimogene ºi justificative) – „puseuri”pe care ºi le reprimã din fericire repede, chiardacã nu întotdeauna la timp.

Tsotsie (echivalentul lui hoþ, bandit,„gangster”), al cãrui nume – pe care nu i-l ºtiunici prietenii – este David, un adolescent dinAfrica de Sud, care trãieºte în ceva ce cu greu sepoate numi casã în suburbiile Johannesburgului,este ºeful unei bande de hoþi, un fel dedesperados pentru care viaþa, mai ales a altora, nuînseamnã nimic. Ucid ºi se îmbatã cu aceeaºi

aparentã liniºte. Doar cã unii dintre ei aupovestea, drama lor care odatã „resuscitatã” ledistruge carapacea în care s-au ascuns ºi practic îidesfiinþeazã ca bandiþi, reumanizându-i. Este ºicazul lui David / Tsotsie care, dacã nu ezitã sãîmpuºte cu sânge rece o tânãrã femeie, este, înschimb, dat gata, „anihilat” de un bebeluº. Furândo maºinã, ocazie cu care o împuºcã (deºi numortal, dar asta nu deliberat) pe proprietarã,Tsotsi se trezeºte, dupã câþiva kilometri, cã pebancheta din spate se aflã un copil de câteva luni.Tânãrul este descumpãnit, în primul moment nuºtie cum sã reacþioneze, dupã care face un geststupefiant: ia copilul cu el. Gestul este stupefiantpentru cã David (deja reîncepe sã devinã David)nu furã copilul, nu vrea sã cearã rãscumpãrare dela bogaþii lui pãrinþi, nu vrea nici sã-ºi satisfacãvreun capriciu pervers. Nu, în el s-au redeºteptatpur ºi simplu sentimente, trãiri refulate,reprimate, ascunse cu încãpãþânare: tandreþea,dragostea, candoarea. Tot ceea ce face el de acumînainte este condiþionat de micuþ. Vreme decâteva zile viaþa celor doi – din partea unuiavoluntar, din a celuilalt involuntar – ese legatãindisolubil. Finalul, aparent convenþional, este înlogica internã a lucrurilor: David restituie de bunãvoie copilul familiei, iar arestarea lui presupune openitenþã asumatã. Un atu al filmului estetratarea lipsitã de pitoresc, de ostentaþie amizeriei, a derizoriului. Impresioneazã jocul lui

Presley Chweneyagae în rolul lui Tsotsi / David:nuanþat, depãºind cu eleganþã cliºeele, denotând ocapacitate de interiorizare extraordinarã.

Raportat la Tsotsi, Cum mi-am petrecutsfârºitul lumii al lui Cãtãlin Mitulescu, candidatulRomâniei în cursa pentru Oscar 2007, areindiscutabil mult mai multe ºanse. Depinde însãcu ce filme va concura ºi cât de „trendy” esteRomânia în ochii membrilor AcademieiAmericane de Film.

Pe vremea când citeam romanul Cu sângerece nu mi-l imaginam pe scriitorul TrumanCapote ºi nici nu eram preocupat de

imaginea sa fizicã. Gerald Clarke a scris o cartedespre Capote, iar regizorul Bennett Miller, ajutatde scenaristul-actor Dan Futterman a realizatfilmul Capote (SUA, 2005; Oscar 2006 pentru rolprincipal masculin – Philip Seymour Hoffman).Capote s-a nãscut în 1924, ºi-a publicatcapodopera (Cu sânge rece) în 1965 ºi a murit în1984, fãrãr sã mai termine o carte. În 1959Capote e preocupat de Mic dejun la Tiffany, apoioscileazã între fantezie ºi nostalgie, pânã cândprinde gustul non-ficþiunii, a romanului-reportaj.

Atu-ul filmului Capote e actorul PhilipSeymour Hoffman (Talentatul domn Ripley,Misiune imposibilã 3, Aproape celebru, A 25-orã,Marele Lebowsky etc.), dar ºi ceilalþi interpreþi:Catherine Keener (Nelle / Harper Lee), CliftonCollins (Perry), Chris Cooper (Alvin). În 1959Capote descoperã într-un ziar articolul despre celepatru persoane asasinate la o fermã ºi viaþa luicunoaºte acea cotiturã radicalã, unicã, aceafervoare a scriiturii. De fapt, filmul este omeditaþie asupra condiþiei scriitorului. Ajutat descriitoarea Harper Lee, Capote începe o anchetãpe cont propriu ºi câºtigã încrederea asasinilor,obþinând mãrturii elocvente, uluitoare.

Philip Seymour Hoffman, în rolul lui Capotecel plin de contradicþii ºi bizarerii, fascineazã pur

ºi simplu. Cu trenciul lung, cu fularul la gât, de oeleganþã adesea ostentativã, actorul are un mersca de stafie, cu o faþã scrutãtoare de copil fragil.Vorbeºte greu, neputincios, îºi miºcã patetic mânacare poartã þigara aprinsã. Are o cutã pe frunte,închide ochii, se destinde într-un gest efeminat ºiîºi continuã mersul, de parcã ar purta o povarã.

Unde e cartea, unde e autorul? Avansarea înancheta sui-generis duce la naºterea cãrþii. Laînceput e un câmp cu copaci triºti. Capoteabordeazã un râs ca o durere, ca o provocare.Reþine mereu 94% din text, din conversaþii. Vedepozele crimei, povesteºte tuturor ceea ce încã n-ascris, ca un veleitar. N-a scris nici un rând, darcartea se naºte în mintea lui. Capote nu remarcãironia celor ce-l ascultã: „Aceasta e cartea pe careîntotdeauna am vrut s-o scriu”. Se ataºeazã decriminalul Perry, obþine jurnalul acestuia, îlînþelege, îl protejeazã. Autorul ºi personajul încelulã, fãcându-ºi confesiuni reciproce, provenitedintr-o lume plinã de violenþã criminalã. Perry îispune cã orfelinatul a avut grijã de el. Maicã-saera indiancã. ªi alcoolicã. Atunci Capote (tendinþalui gay e subliniatã fãrã echivoc, dar ºi fãrãnuanþãri) îi povesteºte lui Perry despre copilãriasa. Cum maicã-sa îl închidea în camera de hotel ºimergea sã se distreze cu diverºi bãrbaþi: „Þipam.Cãdeam pe covorul din faþa uºii ºi adormeam. M-a abandonat în Alabama. Mãtuºa mea m-acrescut. Acolo am cunoscut-o pe Nelle.”

Jack, prietenul lui Capote, îi spune rãspicat:„Te-ai îndrãgostit de Perry”. S-a produs vreoidentificare? Capote afirmã: „Ca ºi cum am fitrãit în aceeaºi casã: Perry a ieºit pe uºa din dos,eu am ieºit pe cea din faþã”. Adicã douã destinediferite, provenind din aceeaºi rãdãcinã. ªideodatã, Capote realizeazã cã trebuie sã scriecartea. Titlul e dat, dar Perry nu trebuie sã ºtie.Execuþia e suspendatã temporar. Dupã carerecursul e respins, execuþia se apropie, Capote nupoate sã-l revadã pe Perry ºi are o cãderenervoasã. Impresionantã este lectura publicã pecare o face Capote în faþa asistenþei careovaþioneazã... Publicul în prezenþa unei cãrþiviitoare, neterminate. Literatura ºi viaþa, zidirea înopera de artã, umanizarea (prea târzie) a unuicriminal - toate acestea ducând la nemurireagarantatã de opera de artã („Am fãcut tot ce-amputut!”). Cu câtva timp înainte, Capote nu vedeanici un sfârºit ºi nici nu se putea despãrþi deCARTE. Sora lui Perry, vorbind despre fratele-criminal îi mãrturiseºte: „Perry te ucide ºi îþistrânge mâna în acelaºi timp”. Deodatã, Capoteîºi înþelege menirea, vocaþia. Iese din afecþiuneamaladivã pentru personaj ºi din nou îl obsedeazã„de ce a fost pusã o pernã sub capul bãiatuluipentru a fi împuºcat?”. Între film ºi literaturã,autor, personaj, regizor nu mai existã niciofrontierã, iar curgerea dintr-un compartiment înaltul e halucinantã în cele mai bune intenþiiartistice.

3344




Tsotsifilm

De ce a fost pusã o pernã sub capul bãiatuluipentru a fi împuºcat?

colaþionãri

Alexandru Jurcan

Ioan-Pavel Azap

3355




Destinul uneia dintre cele mai ciudatepersonalitãþi ale lumii teatrale new-yorkeze, Joseph Otto Kesselring, s-a

conturat o datã pentru totdeauna în jurul anul1939 când acesta a avut inspiraþia de atransforma un text dramatic, scris în gen horror,într-o comedie spumoasã ºi aiuritoare. Iniþial,inspirat din mai multe texte de ziar care anunþaucrime misterioase, adesea macabre, dar ºiinfluenþat de propria sa biografie, Arsenic ºidantelã veche s-a dorit a inspira lectorului teamãºi spaimã. Povestea a douã femei în vârstã,criminale în serie, care îºi ucid victimelepicurându-le acestora în paharele cu vin oputernicã otravã numitã arsenic, când a fost cititãpentru întâia oarã într-o lecturã cu public astârnit, spre mirarea dramaturgului, hohote derâs: un critic de teatru aflat în preajma mariajuluiaflã cu stupoare cã mãtuºile sale au ucis nu maipuþin de unsprezece bãrbaþi pe care i-au îngropatîn beciul casei cu ajutorul unchiului, care se credenimeni altul decât Teddy Roosevelt ºi care esteconvins cã sãpãturile din beciul casei (în faptmormintele defuncþilor) sunt tranºee strategice pecare le face în Canalul Panama...

Derutat de reacþia primului sãu public,Kesselring, cunoscut pânã atunci drept un autorobscur de comedii de pe Broadway, a fãcut câtevamodificãri ºi a mai lucrat timp de douã luni pesituaþiile care de acum deveneau comice.Deveneau de un comic negru, ilar...

Premiera din data de 10 ianuarie 1941 peBroadway, la Fulton Theater, a fost un succesuriaº. Atât de mare încât, dupã ce reprezentaþia afost mutatã la Hudson Theater începând din1943, s-au jucat, pânã la sfârºitul lui 1944, nu maipuþin de 1444 de reprezentaþii. Se spune cã înplin rãzboi mondial aceastã piesã a reprezentatcel mai mare succes de public de pe Broadway,între anii 1940 ºi 1945. Marele merit îl auproducãtorii Howard Lindsay ºi Russel Crousecare au intuit marele potenþial al acestui text scrisde Joseph Otto Kesselring. Ca o ironie a sorþii,din cele douãsprezece texte scrise de acesta ausupravieþuit doar patru, restul s-au pierdut efectiv,iar singura care se joacã ºi astãzi pe Broadwayeste aceastã cuceritoare comedie despre cum sãucizi ºi apoi sã râzi de acest minunat lucru...

Succesul piesei nu putea sã treacã neobservatde cãtre producãtorii de film de la Hollywood.Încã de la primele reprezentaþii, Warner Bros acumpãrat dreptul de autor de la Kesselring ºi acãutat mai apoi un scenarist ºi un regizor capabilisã transforme substanþa dramaturgicã într-unveritabil scenariu de film fãrã ca irezistibilulcomic al replicilor ºi al situaþiilor sã fie diminuat.Pentru scenariu au fost aleºi profesioniºtii în alescrisului de la Warner Bros, fraþii Julius J. ºi PhilipG. Epstein care, în foarte scurt timp, au prezentatproiectul cinematografic mai marilor studioului.Nu s-au efectuat multe modificãri, dar exista ocondiþie recomandatã de cei doi scenariºti. Aceeaca regizorul sã fie Frank Capra iar rolul principal,acela al lui Mortimer Brewster, sã fie acordat luiCary Grant.

Început în 1941, filmul a fost terminat abia în1944 din pricina rãzboiului. ªi asta datoritã înprimul rând lui Capra care a realizat în tot acesttimp filme mobilizatoare pentru MinisterulPropagandei (un astfel de film a fost, printre

altele, cunoscuta peliculã de rãzboi Why wefight?). În 1944 Capra terminã totuºi de realizatpelicula Arsenic and old lace care devine din acelmoment unul dintre cele mai sclipitoare filmefãcute vreodatã pe baza unui text dramaturgic,model de transformare pentru film a unui textdramatic inspirând, de la el încolo, alteinterpretãri cinematografice celebre cum ar fiHamlet-ul lui Laurence Olivier, Romeo ºi Julieta allui Franco Zeffirelli, Prima paginã ºi Apartamentullui Billy Wilder sau, ceva mai aproape de noi,adaptãrile dupã piese de Cehov fãcute deKoncealowski ºi Nikita Mihalkov. Este vorba deUnchiul Vania ºi de celebra peliculã Piesãneterminatã pentru pianinã mecanicã, filmedespre care vom vorbi pe larg în numerele careurmeazã.

Arsenic ºi dantelã veche nu este primaadaptare pentru marele ecran a unei piese deteatru, dar filmul lui Capra rãmâne un clasic decare este imposibil sã nu þii cont în MareaAventurã numitã Istoria cinematografuluiamerican.

Povestea lui Capra conþine în structura saevenimenþialã regula clasicã a celor trei unitãþi, detimp, spaþiu ºi acþiune. Cu excepþia începutuluifilmului ºi a exteriorului casei ororilor (exteriorcare reprezintã un cimitir realizat de altfel tot înplatoul de filmare), filmul se deruleazã pe durataa aproximativ douã ore ºi relateazã cu unirezistibil farmec chinurile prin care MortimerBrewster (Cary Grant) aflã de ocupaþia mãtuºilorlui. Existã un suspans unic în acest film, iargradaþia acestuia, prin complicaþiile ºi barocul pecare situaþiile comice le iau, te face sã stai cusufletul la gurã ºi sã-þi fie aproape imposibil sãintuieºti care va fi finalul acestei savuroasepoveºti. Ritmul pe care Capra, printr-o savantãmizanscenã cinematograficã, îl dã acestui filmoferã o uluitoare partiturã actoriceascã lui CaryGrant. Star incontestabil al Hollywood-ului acelorani, Grant joacã cu o dezinvolturã rar întâlnitãuluiala sa împãrþitã între crimele abia descoperiteºi proaspãta sa soþie care, într-un fel sau în altul,trebuie þinutã departe de ºanþurile CanaluluiPanama... ºi de morþii îngropaþi acolo. Alurãatleticã de veritabil american gigolo, Cary Granteste pus de mizanscena lui Frank Capra, desoluþiile sale regizorale, sã realizeze un adevãratbalet comic de un ritm ameþitor. Ficþiuneaincredibilã în datele sale este transformatã încredibil în primul rând prin personajele construitede-a lungul întregii povestiri. Marele merit îl areCapra care a ºtiut în primul rând sã construiascãcaracterele acestui film. ªi mai ales, de-a lungulacþiunii, a ºtiut sã dozeze aceste caractere astfelîncât fiecare sã fie în parte înþeles de public. Celedouã mãtuºi, douã bãtrânele savuroase încandoarea lor criminalã, fratele lui Mortimer,Jonathan, perpetuu evadat ºi urmãrit de poliþie (larândul lui a ucis doisprezece oameni!) este ajutatde chirurgul plastician dr. Einstein (beat tottimpul) pentru a-i schimba faþa (acum seamãnãmult prea mult cu... Boris Karloff), unchiul carese crede Teddy Roosevelt, ºeful poliþiei care nucrede în ruptul capului cã în beciul casei s-arascunde unsprezece sau douãsprezece (cine le maipoate numãra!?) cadavre, un director de spitalpentru nebuni înnebunit la rândul lui cã nu maiare loc pentru pacienþi de tip Roosevelt ºi cautã

cu disperare un... Napoleon, o prea rãbdãtoareproaspãtã soþie care îºi pierde întâietatea în faþapreamulþilor otrãviþi cu arsenic, toate acestepersonaje fac parte dintr-un unic bestiarcaracteriologic de un farmec macabru în carerâsul îþi îngheaþã ºira spinãrii iar spaima setopeºte adeseori în adevãrate, sãnãtoase dardureroase icnete de râs. De râs nebun, râs negru,râs a moarte...

Existã în aceastã operã cinematograficã oanumitã ºtiinþã de manipulare a obiectelor înraport cu intriga ºi performanþa actoriceascã.Frank Capra nu a fãcut teatru niciodatã dar,dincolo de intuiþia ºi ºtiinþa sa regizoralã, era unfanatic spectator de teatru de orice gen: comedie,dramã sau cabaret. ªtia cã actorul pe scenãevolueazã în sensul indicat de regizor doar dacãacesta din urmã deþine ºtiinþa unui raport specialîntre obiecte, scenografie pe de o parte ºipartitura interpretativã a actorului pe de altãparte. Este imposibil sã nu remarci la filmul decare ne ocupãm relaþia de cauzã ºi efect dintreobiecte ºi decor ºi iureºul interpretativ, în primulrând al lui Cary Grant. Uºile apartamentuluimãtuºilor: cea de la intrare, cea de la beci, cea dela bucãtãrie – toate caracterizeazã, prinmanipularea lor, un anumit fel de a fi al fiecãruipersonaj prezent în film. Scara pe care urcã TeddyRoosevelt – ca un deal aflat în plin asediu,fereastra dincolo de care se gãseºte casa soþiei luiMortimer, lada de sub fereastrã care maiîntotdeauna ascunde câte un cadavru, pendulastricatã veºnic pusã la aceeaºi orã, trusa cuinstrumentele chirurgicale ale falsului dr. Einstein,scaunele odihnitoare dar ºi loc de sfârºit al maimultor defuncþi, masa primitoare pe care segãsesc paharele umplute de vin, vin roºu asezonatcu arsenic ºi un strop de cianurã – toate acesteapar a ascunde temãtoare taine de vreme ce timpulserii în care are loc acþiunea este nu altul decâtsãrbãtoarea Halloween-ului, sãrbãtoarea duhurilorºi a spiritelor reâncarnate... Prin mizanscena luiCapra ai senzaþia unui veºnic rãzboi care sepoartã între personaje ºi aceste obiecte. Iar modulîn care acestea inter-relaþioneazã, în care secompleteazã sau se autolimiteazã unele de altelesunt rodul unui simþ al observaþiei, al unuiechilibru spectacular de o facturã rar întâlnitã. Dealtfel, de succesul piesei lui Kesselring se leagã ºimarele succes al acestei adaptãri cinematograficeconsiderate, alãturi de feeria cinematograficã Viaþaeste frumoasã, pelicula realizatã de Capra în1945, filme reper ale comediei cinematograficeamericane.

30. Frank CapraMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

În decursul istoriei sale, arta portretului aconstituit mereu barometrul sensibil aloricãror mutaþii estetice decisive.

Asumându-ºi tranºant iniþiativa dinamitãriiprecedentelor canoane, devenite, într-un ritm din ce în ce mai accelerat “academice”,portretul rezumã în spaþiul intervalului patosulexperimentalist ºi meditaþiile ardente asupraformei, proprii unei reiterate “noi sensibilitãþi”,reclamate de spiritul unei proteice arte aviitorului.

Departe de a fi bântuite de acest duh contestatar, Pseudoportretele lui Victor Ciato îºiplaseazã – blagian – miza lor esteticã în orizontul misterului, al metaforei revelatoare.Febrile, notaþiile grafice încearcã sã reconstituieîn crochiuri, cu ingenuuã acurateþe, arhitecturainterioarã, armãtura configuraþiei antropomorfe.

Brusc, o spaimã teribilã pare a-l copleºi peartist. Fiinþa este de negãsit, de neidentificat;aceste apariþii persevereazã în a-ºi nega statutul,demnitatea ontologicã. Portetul devine tablou,devine un pseudoportret, o alteritate sãracã,imagine privatã de duhul sãu existenþial. Întentativa de a þine captivã aceastã eºuatãoglindire în neant, aproape în transã, pictorul îideseneazã, de jur împrejur, o ramã, ca într-unritual ºamanic de circumsciere cu pulberi magicea imaginii celui ce urmeazã a fi exorcizat saudimpotrivã, demonizat.

În pete de luminã ºi întuneric, prinritmicitatea unor haºuri energice, interioritateaascunsã, protejatã a personajului poate fi, deºiinterzisã pictorului, cartografiatã - cutremurulsãu interior devenind semn sub “aculseismografic” al pensulei artistului.

Aceste portrete fãrã ochi, urechi ºi gurã par a nu mai reacþiona la violenþa tãcutã, cvasi-invizibilã a timpului prezent, care, cãzut prinpãcatul originar tinde sã le remodeleze, conformpattern-ului sãu deformant, ca mãºti identitare.Caracterul autist al acestor pseudoportrete esteanulat prin comunicarea subliminalã cu

privitorul, instituind un dialog neaºteptat, o cale de ieºire din aporiile crizei imaginii în artacontemporanã.

O subversivã, salvatoare strategie a vagului,a indeterminatului, a nuanþelor orchestreazãcromatic aceste decupaje/încadrãri ale viduluiexistenþial. Rafinamentul armonizãrii culorii,delicateþea ductului liniei, surplusul investiþieiafective, rigoarea ºi experienþa pictorului suferãfocul rece al cenzurii raþionalitãþii.

Acest nou tip de alfabet al artei portretuluiredeschide dosare vechi, noii scrieri cupictograme. Lipsa elementelor de identificareeste suplinitã de preaplinul energiei afective ºiintelectuale ascunse în nervurile tuºei, însinuozitãþile pline de eleganþã ºi graþie alecontururilor, în tensiunea explozivã latentã, aunor simboluri familiare, proprie unei revelaþiiintransmisibile.

Pictorul rãmâne - în ferma sa opþiune – profund ataºat acestor vagi notaþii picturale,transcriind prin dicteu automat energii transper-sonale, în timp ce portretul de tip “clasic”, figurativ, realist poate doar sã ilustreze nimicul,mai sugestiv decât o picturã abstractã.

Prin aceste elemente constitutive propriiPseudoportretelor, pictorul exploreazã o nouãdirecþie de valorificare a hieratismului expresieineobizantine în arta româneascã contemporanã.

Victor Ciato, artistul ajuns la vârsta deplineisale maturitãþi artistice, îºi depãºeºte discursulautoreferenþial conform prestigioasei saleexperienþe artistice ºi profesionale, reuºind, înacelaºi mod surprinzãtor, sã instrumenteze onouã breºã cãtre un posibil orizont al sintezei.

3366

Black Pantone 3390 UU-VVerde GGãlbui

Black Pantone 3390 UU-VVerde GGãlbui

plasticaevenimentClaudiu GrozaMarele teatru al sinelui 2

editorialAlexandru VladProba de turnesol 3

cartea Ioana CistelecanEseul academic 4

Graþian CormoºSubiectivisme florale 4

comentariiMihaela MureºanNoi tendinþe lingvistice 5

telecarnet Gheorghe GrigurcuPagini de jurnal 6

imprimatur Ovidiu PecicanManualul scurt al perdantului 7

puncte de vedere Aurel SasuUn black-out analogic 8

eseuLaszlo AlexandruCoºbuc ºi Dante (I) 9

studiu de caz Lucian BâgiuAlex ªtefanescu ºi Istoria Literaturii Române Contemporane 10

poezie Poeme de Iulian Dãmãcuº 13

prozaAlexandru UiuiuSã moarã iepurele 14

Oana PughineanuDialogouri martimoniale 15

ancheta ªtiinþa dicþionarului la români

Ilie Rad Elena Abrudan 16

mapamondClaude KarnoouhIstorie juridicã ºi istorie politicã 19

dezbateri & ideiremarci filosoficeJean-Loup d’AutrecourtFilosofie la castel 22

pharmakonCãtãlin BobbRené Girard s-a “prãbuºit” 22

filosofogrameAurel BumbaºGe-stell ºi bio-tehnologiile 24

interviude vorbã cu ªerban Sturdza“Ceea ce îþi asumi ca proprietar te defineºte într-o maremãsurã” 25

atelierªtefan AngiFantezii în faþa colajelor textile ale Clarei Tudoran 27

documentar Adrian Andrei RusuClujul “Civitas Terciaria”(II) 28

intermezzo clujeanPetru PoantãGastronomie ºi ideologie 29

rememberTudor IonescuAsta-i pohta ce-am pohtit ? 30

epiderma de bazaltMihai DragoleaDoamna Adina, televiziunea, sacul cu gunoi 30

zapp-media Adrian ÞionShow-ul frate cu românul ºi mai tare ca romanul 31

scrisori cãtre preºedinteRadu ÞuculescuScrisoarea a doua 31

flash-meridianIng. Licu StavriCinematografice 2007 32

teatrude vorbã cu Tompa Gábor“Pentru mine Regele Lear este o alegorie creºtinã” 33

film Ioan-Pavel AzapTsotsi 34

colaþionãriAlexandru JurcanDe ce a fost pusã o pernã sub capul bãiatului pentru a fiîmpuºcat? 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 30. Frank Capra 35

plasticaL. G. IleaVictor Ciato - Pseudoportrete 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Victor Ciato - PseudoportreteLivius George Ilea

Black Pantone 3390 UU-VVerde GGãlbui TRIBUNA 105...TRIBUNA 105 Pantone 3390 UU-VVerde GGãlbui 1...

Documents

Transcript of Black Pantone 3390 UU-VVerde GGãlbui TRIBUNA 105...TRIBUNA 105 Pantone 3390 UU-VVerde GGãlbui 1...