Black Pantone 2278 UU-AAlbastru ddeschis...

TRIBUNA 104

Pantone 2278 UU-AAlbastru ddeschis

Pantone 2278 UU-AAlbastru ddeschis11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I • 1 - 11 5 ii a n u a r i e 2 0 0 7 1,5 lei

interviu Götz Teutsch

Suzana Fântânariu Ion PopDinspre Moldova de

dincolo de Prut Ilustraþia numãrului Eurodreams

Clubul de lecturã

Judeþul Cluj

ªtiinþa d

icþionaru

lui la rom

âni

Supliment Tribuna

Dialog

Szõcs Andrea: Made in EU

Invitat al celei de-a XVI-a ediþii a FestivaluluiMozart, celebrul violoncelist din Germania,Götz Teutsch, a conceput un captivant

spectacol “de muzicã ºi cuvânt” sub genericul“Mozart la Madame de Pompadour”, susþinut ºila Cluj, în data de 12 decembrie 2006. Nãscut în1941, la Rupea, jud. Braºov, Götz Teutsch devinesolistul Filarmonicii din Berlin, unde performeazãsub bagheta dirijorului Herbert von Karajan.Iniþiazã o serie de proiecte culturale de succes,promovând genuri diverse, de la muzica veche lacea contemporanã, recucerind un public preaadesea blazat sau, pur ºi simplu, dezorientat deproliferarea kitsch-ului în societateacontemporanã. Muzicianul îºi captiveazãinterlocutorul printr-un discurs, în acelaºi timp,erudit ºi accesibil, plin de vervã ºi pigmentat cuun umor de bunã facturã. Götz Teutsch reuºeºtesã întreþinã, ºi în arta conversaþiei, aceeaºinedisimulatã tensiune ºi gradare a emoþieiartistice, precum în sãlile de concert. (L.G.I.)

Livius George Ilea: Ce amintiri vã leagã deCluj?

Götz Teutsch: Pe vremea când mi-am fãcut eustudiile, aveai douã opþiuni – ori te duci laBucureºti, ori te duci la Cluj – ºi, eu m-am dus laBucureºti. Am studiat acolo, dar având festivalerepublicane – mai existã oare astãzi? – mi-amcunoscut relativ repede colegii din Cluj. Se circu-la mult. Aveam în permanenþã contact cu ei;sora mea mai micã – care e violoncelistã – a stu-diat aici, la Cluj, unde era ºi Jarosevici – unmare profesor de violoncel, pe care îl ºtiam dincopilãrie...

- La Bucureºti aþi studiat violoncelul...- Da, ºi erau în permanenþã legãturi cu Clujul.

Orchestra Filarmonicii din Cluj a fost, în aceavreme, cel puþin tot atât de bunã ca ºi “Enescu”din Bucureºti. Clujul era privit cu foarte marerespect.

- Aþi plecat în Germania...- Da. Am plecat în ’68 ºi dupã câteva luni de

zile am avut un noroc, îþi spun – chior – fiindcãla Filarmonica din Berlin s-a nimerit sã fie unpost liber – ºi, fãrã sã am “pile” – m-amprezentat acolo. Cunoºteam un violoncelist caremi-a spus doar: “Avem un post liber!” – eu nicinu ºtiam unde se publicã aceste posturi... ºi m-am dus, am cântat ºi mi s-a spus – euîntotdeauna spun: spre norocul meu ºi spreghinionul lor – sã rãmân; ºi am rãmas. Laînceput, am fost în grupa normalã, adicã în“tutti”; dupã 4 ani, nu, 6 ani – s-a eliberat postulde “solo” – am mai dat încã un concurs ºi amdevenit “solo” timp de peste 20 de ani. Am avutºi imensul noroc sã îl am pe Karajan, 18 ani, caºef. Din aceºti 18 ani, omul a fost într-o formã

nemaipomenitã timp de 15 sau 14 ani. Dupãaceea s-a îmbolnãvit, sãracul, ºi i-a mers din ce înce mai rãu... a fost operat prost, foarte greamoarte a avut... ºansa mea a fost ca în aceºti anisã stau la o jumãtate de metru de unii dintre ceimai mari dirijori ai timpului ºi sã-i am înpermanenþã în preajmã. Eu sunt un om foartecurios, întotdeauna am încercat sã vorbesc cu ei,sã-i descos de una, de alta, chit cã era Kleiber, cãera Bernstein sau alþii de talia lor.

- ªi interpreþi...- Plus instrumentiºtii care veneau, soliºtii ...

totdeauna încercam sã-i trag de limbã... sã staucu ei, sã vãd din ce motive fac, cum fac... ºi astaa fost un noroc extraordinar...

- Aþi lucrat ºi la Radio?- Am colaborat, am fãcut emisiuni... atunci...

în radio ãla vechi, SFB – Sender Freies Berlin.Aici se fãceau des emisiuni “life” – discuþii, uite,cum discutãm noi – erau transmise, ºi astea eraufoarte interesante. Se punea o temã, ºi discutai,ºi puteai sã te ºi cerþi, dar era o chestie foartevie. Acuma este îngrozitor, acuma totul se facede pe bandã ºi de pe disc, ºi se pune un discdupã celãlalt... Am vorbit întotdeauna cu mareplãcere la microfon... oamenii îmi spuneau:

Mozart la Madame de Pompadour

22 TRIBUNA • NR. 104 • 1-15 ianuarie 2007

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SSPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:ªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

de vorbã cu violoncelistul Götz Teutsch

22

Black Pantone 2253 UU


agenda

În fiecare duminicã, de la ora 12.00, cititoriirevistei Tribuna

sunt invitaþi sã devinã ascultãtorii Revistei Literare Radio

Radio România Cultural

101,0 FM

Götz Teutsch foto: Stefan Socaciu

continuare în pagina 25

interviu realizat de Livius GGeorge IIlea

În viaþa publicã de azi, vacarmul ameninþã sãdiscrediteze mesajul. Ne-am descotorosit desocietatea totalitarã. Libertatea cuvîntului nu mai

poate fi suspendatã. Dar ea poate fi bruiatã.Suprapunerile frenetice de voci ºi mesaje,consemnate de agenþiile de presã cu ocaziacondamnãrii comunismului, sînt destinate sãdescrie lapidar situaþii, moduri de gîndire, direcþii deacþiune, reacþii. Telegramele lui I.L. Caragiale reînvieperiodic sub privirile noastre:

Preºedintele Comisiei prezidenþiale a arãtat cãRaportul final recomandã condamnarea dictaturiicomuniste ºi a afirmat cã lista responsabililor pen-tru acea epocã include nume care sînt ºi acum pescena publicã. Premierul Cãlin Popescu Tãriceanu adeclarat cã aceia care regretã perioada comunistã ofac pentru cã “singurul lor reper a fost celmaterial”. Preºedintele Traian Bãsescu a prezentatluni, 18 decembrie 2006, în faþa Parlamentului, con-cluziile raportului Comisiei pentru analiza dictaturiicomuniste, condusã de Vladimir Tismãneanu, ºi acondamnat comunismul în numele statului român.Liberalii susþin raportul prezidenþial de condamnarea comunismului, deºi vãd în el un gest politic pecare nu vor sã-l comenteze ºi considerã cã iniþiativatrebuie dublatã de promovarea legilor lustraþiei ºiaccesul la arhivele PCR ºi ale cultelor. PreºedintelePD, Emil Boc, a subliniat, dupã ºedinþa BirouluiPermanent Naþional cã, din punctul de vedere alpartidului pe care îl conduce, raportul Tismãneanunu este o vînãtoare de vrãjitoare, ci primul demersal unui ºef de stat postcomunist român pe liniacondamnãrii comunismului. Preºedintele GDS,Radu Filipescu, membru al comisiei Tismãneanu, adeclarat cã raportul privind analiza dictaturii comu-niste prezintã solicitãri explicite, printre care ºi pre-sarea SRI sã scoatã jurnalul lui Gheorghe Ursu, poe-tul ucis în temniþele ultimilor ani ai dictaturii.Vadim Tudor: “În comparaþie cu Ceauºescu,Bãsescu e un vierme!”: Liderul PRM i-a promis ºefu-lui statului “un 21 decembrie al lui Ceauºescu”,cînd va citi raportul comisiei prezidenþiale pentrucondamnarea comunismului. ªedinþa de con-damnare a comunismului a început cu o pauzã:Conservatorii au cerut pauzã de consultãri imediatdupã ce liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, aacuzat, de la tribuna Parlamentului, cã nu i s-a per-mis sã dezbatã raportul Tismãneanu. TraianBãsescu a anunþat, în plenul Parlamentului, cã agãsit în conþinutul Raportului realizat de ComisiaTismãneanu raþiunile pentru care poate fi con-damnat regimul comunist fãrã drept de apel.Liderul PRM Vadim Tudor ºi-a introdus oamenii cuforþa în aula Parlamentului pentru a asista laprezentarea raportului asupra comunismului; ajunsla loja lui Andrei Pleºu, Horia Roman Patapievici ºiGabriel Liiceanu, liderul PRM i-a ameninþat cã-iaruncã de la balcon. Preºedintele Bãsescu a afirmatcã numãrul victimelor comunismului în Româniapoate fi estimat cu aproximaþie între 500.000 ºi2.000.000 de oameni. Majoritatea românilorconsiderã societatea comunistã o idee bunã (53%)ºi doar 34% cred cã a fost o idee proastã, relevãBarometrul de Opinie Publicã realizat de Fundaþiapentru o Societate Deschisã în luna octombrie.Preºedintele României, Traian Bãsescu, a cerutscuze, în numele statului român, victimelor

comunismului ºi familiilor care au suferit în timpulregimului totalitar. Bãsescu a spus, în discursulþinut în plenul Parlamentului, cã ºi astãzi comunis-mul influenþeazã societatea româneascã la nivelulmentalitãþilor. Preºedintele a precizat, la finalulalocuþiunii prin care a condamnat comunismul caregim ilegitim ºi criminal, printre huiduielile ºifluierãturile peremiºtilor, cã mesajul sãu se constitu-ie, potrivit prevederilor constituþionale, într-un actoficial al statului român. Preºedintele PSD, MirceaGeoanã, a declarat, dupã discursul preºedinteluiþãrii de condamnare a comunismului, cã celeprezentate “nu angajeazã statul român ºi partidele”,iar Bãsescu a greºit când a ales sã prezinte concluzi-ile în faþa Parlamentului. Premierul Cãlin Popescu-Tãriceanu a declarat cã iniþiativa preºedintelui estesalutarã ºi cã Guvernul a prefigurat aceastã acþiuneprintr-o serie de alte mãsuri, de la legea lustraþiei laInstitutul pentru Crimele Comunismului. Fostuldeþinut politic Constantin Ticu Dumitrescu a apre-ciat discursul lui Bãsescu drept un “act de curaj”,þinînd cont de atmosfera creatã de peremiºti ºi adeclarat cã aceºtia “s-au dedat la spectacol” pentrucã “nu le cade bine” condamnarea comunismului.Scriitorul Horia Roman Patapievici i-a acuzat pe liderii PSD cã s-au solidarizat cu comportamentulhuliganic al peremiºtilor, care au boicotat discursulpreºedintelui Traian Bãsescu pe toatã durata prezen-tãrii raportului. Bãsescu a vorbit ºi despre rãmãºiþelede mentalitate comunistã care au supravieþuit pînãastãzi, încurajîndu-i pe nostalgici sã priveascãîncrezãtori înainte. Primul preºedinte postcomunistal Bulgariei, Jelio Jelev, prezent în plenulParlamentului român, a declarat cã nu poatecomenta evenimentul pentru cã nu are dreptulmoral sã o facã. Primul prim-ministru postdecem-brist, Petre Roman, a arãtat cã mesajul prin carepreºedintele României a condamnat comunismuladuce cu împãrþirea românilor în douã tabere, deºi i se pare cã demersul de condamnare a comunismu-lui este util. Scriitorul Andrei Pleºu, prezent laºedinþa Parlamentului, a apreciat prestaþia parlamen-tarilor PRM ca o dovadã cã unii parlamentari “n-armerita sã fie nici grãjdari” ºi l-a considerat peVãcãroiu responsabil pentru atmosfera din salã.Regele Mihai considerã cã a supravieþuit comunis-mului ºi crimelor sale, de vreme ce astãzi trãieºtemomentul condamnãrii regimului ajuns în Româniaodatã cu venirea sa pe lume. Fostul preºedinte alRomâniei, Emil Constantinescu, a declarat cã eveni-mentul din plenul Parlamentului, unde actualul ºefal statului a condamnat comunismul, îi aminteºtede plenara din aprilie 1968, cînd Ceauºescu a cerutcondamnarea crimelor produse în timpul lui Dej.Mai mulþi tineri, în frunte cu Andrei Iucinu, fiulgazetarului Dumitru Tinu – nominalizat de raportulTismãneanu printre beneficiarii comunismului înRomânia – au protestat zgomotos luni în Parlament,la citirea discursului de cãtre preºedintele TraianBãsescu. Fostul preºedinte al Poloniei, LechWalensa, a declarat la recepþia oferitã la Cotrocenicu ocazia condamnãrii comunismului cã numaiprin rememorarea trecutului oamenii au ºansa sã-ºiconstruiascã o viaþã “plinã de bunãtate” în Europaunitã. Preºedintele Traian Bãsescu a afirmat, încadrul ceremoniei organizate la Cotroceni dupã dis-cursul avut în Parlament pe tema condamnãrii

comunismului, cã demersul sãu era necesar dupã“balastul a 45 de ani de comunism” ºi cã de aceeava dormi liniºtit la noapte. Fosta disidentã DoinaCornea a susþinut cã scandalul provocat de PRM cuocazia prezentãrii raportului comisiei Tismãneanuîn Parlament demonstreazã cã regimul comunist tre-buia condamnat, de vreme ce are ºi acum reminis-cenþe. Partidul Conservator a contestat calitateaºtiinþificã a documentului prezentat de Comisiaprezidenþialã ºi a considerat cã, acum, condamnareatotalitarismului nu mai este cea mai stringentãproblemã politicã a naþiunii. Poeta Ana Blandiana,iniþiatorul Memorialului Victimelor Comunismului,a declarat cã raportul comisiei Tismãneanu prezen-tat în Parlament este important în mãsura în carerecomandãrile de la final vor deveni realitate. Presainternaþionalã a remarcat gestul fãrã precedent fãcutde România, de a condamna crimele comunismu-lui, dar a subliniat cã acest pas, deºi necesar ºiimportant, vine tardiv, sub presiunea aderãrii la UE.? În raportul Comisiei de condamnare a comunis-mului, Ion Iliescu se aflã, alãturi de lideriicomuniºti Gheorghiu-Dej ºi Nicolae Ceauºescu, darºi de torþionari precum Alexandru Drãghici, pe listacelor vinovaþi de “impunerea ºi perpetuarea” comu-nismului, un sistem “bazat pe crimã ºi fãrãdelege”.Securitatea a fost instrumentul creat de PCR maiîntîi pentru a urmãri elementele duºmãnoase,ajungînd apoi sã fie interesatã de toþi cetãþenii,devenind o instituþie ce acþiona obsesiv, principiulsãu ordonator fiind ideologia, ºi nu funcþionalitatea,se aratã în Raportul Tismãneanu. Liderul conserva-torilor, Dan Voiculescu, a negat dreptul moral alpreºedintelui Traian Bãsescu de a condamna oficialregimul totalitar, prin prisma calitãþii sale de fostnomenclaturist, ºi a precizat cã PC va vota ºi laCamera Deputaþilor legea lustraþiei. UDMR apreci-azã cã Raportul Tismãneanu a fost unul necesar,este de acord cu concluziile stabilite de comisiaprezidenþialã ºi condamnã atitudinea PRM, ca ºilipsa de acþiune a preºedintelui de ºedinþã, NicolaeVãcãroiu. Liderul studenþilor PRM, Andrei Iucinu,recunoaºte cã a încãlcat regulamentul ºedinþelorcomune ale Parlamentului prin comportarea turbu-lentã pe care a avut-o luni, în timp ce preºedinteleþãrii prezenta Raportul comunismului ºi admite cãnu a fost informat în legãturã cu aceste reglemen-tãri. Raportul de condamnare a comunismului aratãcã, în timpul regimului comunist, prin închisori,lagãre ºi alte locuri de detenþie ºi deportare, au tre-cut circa 2.000.000 de oameni, cea mai mare partea lor în perioada 1948-1964, iar ulterior numãruldeþinuþilor politici a fost mai mic. VicepreºedintelePSD Victor Ponta a declarat cã nu îl intereseazãdacã Ion Iliescu îi critica sau nu, în 1968, pestudenþii care au mers la colindat de Crãciun,deoarece la vremea respectivã el nu era nãscut.Patriarhia Românã a anunþat într-un comunicat depresã cã referirile din Raportul Tismãneanu laBiserica ortodoxã sînt “tendenþioase ºi neºtiinþifice”,inacceptabile ºi neconforme cu realitatea, prop-unînd o comisie paralelã care sã studieze cazul.Liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, a susþinut cã“banda de la GDS” ºi-a adus în plenulParlamentului propriii agitatori, iar el ºi preºedinteleSenatului, Nicolae Vãcãroiu, au împiedicat o lovi-turã de stat, orchestratã de Traian Bãsescu. TraianBãsescu a declarat într-un interviu cã a ºtiut dintimp ce urma sã facã PRM în Parlament, pentru a-lîmpiedica sã-ºi ducã la capãt discursul de con-damnare a comunismului, inclusiv punînd pe cine-va sã-l scuipe.

33



TRIBUNA • NR. 104 • 1-15 ianuarie 2007 33

editorial

Gîlceavã la catafalcul comunismului

Laszlo Alexandru

Richard MMüller-SSchmittMozaic românesc, Editura Excelsior, Cluj-Napoca, 2006

Volumul de faþã reproduce impresiile celordouã cãlãtorii – din 1992, respectiv 1998 –realizate de Richard Müller-Schmitt prin

Transilvania (pamânt natal al strãmoºilor sãi saºi),prin vestul Moldovei ºi prin Bucovina. Excursiaprotagonistului e acompaniatã în substrat de unsuccint excurs istoric al relaþiilor interetnice dinTransilvania ºi de ample pasaje de analizã amodului în care au fost ºi sunt vãzuþi românii înstrãinãtate ºi a mentalitãþilor ºi comportamentelorspecific româneºti (vezi, în special, capitolulDespre români, dar ºi alte pasaje).

Chiar dacã autorul jurnalelor de cãlãtorie seexprimã fluent în limba românã, traducerea lor afost realizatã cu maximã fidelitate pentru nuanþeletextului german de cãtre Cristina Delia Balaban ºiDamaschin Pop-Buia.

Notiþele lui Müller-Schmitt înregistreazã cupredilecþie aspecte prozaice: plimbãri, întâlniri, sim-ple vizite (la o ºcoalã în Mãnãºtur, unde asistã lacâteva lecþii, la Catedrala Ortodoxã, la MaganizulCentral sau la Operã) – nimic special. Însã, acestperiplu, aparent banal, îi oferã accesul la realitateanemediatã a oraºului Cluj, emblematic – atât înbine, cât ºi în rãu – pentru pulsul vieþii din Ardeal.

Dar nu numai spaþiul urban i se oferã ca prilejde reflecþie vizitatorului neamþ. Viaþa la þarã cufarmecul ºi dificultãþile ei specifice îl îmbie ºi ea lacontemplaþie interogativã. Peste ani, paginile caredescriu comuna Nandra ºi pe cei doi þãraniGaftonic ºi Iosefa vor rãmâne – graþie acestui strãin- mãrturia unui apus de civilizaþie ruralãromâneascã, de pe vremea când… vaca se mulgeacu mâna, iar þuica se fãcea la cazanul propriu!

Cartea riguros structuratã mai cuprinde uninterviu cu autorul, obþinut în exclusivitate de IlieRad pentru Adevãrul de Cluj, un util indice denume, câteva sugestive fotografii de epocã ale fami-liei Müller ºi, de asemenea, fotocopii ale unorscrisori, acte oficiale sau chiar al unei pagini, plinãde corecturi ºi comentarii, din ceea ce fusese manuscrisul prezentului volum.

Obiectivitatea cu care Richard Müller-Schmittconsemneazã realitãþile sociale ºi economice post-decembriste – dublatã de empatia manifestatã faþãde oamenii acestor locuri – mã face sã cred cãstrãinii care ne viziteazã sunt uneori mai apþi a sepronunþa asupra noastrã decât noi înºine. Dinpãcate sau din fericire!

Ar mai fi, probabil, multe de spus despreaceastã carte. Dar, pentru final, am consideratnimerit sã-i dau cuvântul îngrijitorului ediþiei, IlieRad care o caracterizeazã în cunoºtinþã de cauzã:“Scris iniþial pentru un cerc restrâns de prieteni,colegi ºi rude, jurnalul de cãlãtorie semnat deRichard Müller-Schmitt devine, prin ediþia de faþã,o carte a literaturii române. Maniera sa de a scrieeste foarte apropiatã de cea a renumitului jurnalistamerican, Robert D. Kaplan, considerat «unmaestru al jurnalului de cãlãtorie». Stilul alertîmbinã istorisirea cu reportajul, detaliul revelatorcu amãnuntul insolit, rezultatul fiind un text de ocuceritoare sinceritate”.

44




cartea

Ochiul peregrinuluineamþ

Graþian Cormoº

ªtefan MManasiacînd tu vii. etica grunge, samizdat, 2006

D eºi e bine sã te temi de facilele virtuþistilistice ale oximoronului, se cuvinetotuºi spus cã versurile lui ªtefan Manasia

din Când tu vii (etica grunge) emanã o constantãluciditate neagrã. Întâi de toate, trebuie precizatcã nu întâmplãtor vorbim despre „versurile”poetului clujean; tinerii poeþi par, în zdrobitoarealor majoritate, sã rãspundã afirmativ celebruluistudiu al lui Edmund Wilson din 1934, Is Verse aDying Technique? (ba, de ce sã n-o recunoaºtem,unii par chiar sã pledeze „vinovat” în faþa alteiinterogaþii celebre, Who Killed Poetry?, a altuiamerican, Joseph Epstein, din 1988). Tânãrul poetromân, în genere, nu mai face în ruptul capului„versuri”, nici „poeme”, ba nici chiar „texte”, ci„viaþã”. Renunþând la iluzia stilului, precum ºi laaceea a viziunii, el preferã sã rãmânã captivulunei iluzii ºi mai mari: aceea a generãrii spontanea vieþii din cuvinte. Fascinaþi de autenticismulcare îi iese atât de bine lui Dan Sociu, ºi aproapenimãnui altuia, sau de diversele variante aleacestuia, se vor niºte vameºi Rousseau aimilenarismului. Nedând ascultare acestei erezii aprimitivismului, ªtefan Manasia este unul dintrepuþinii poeþi tineri care nu refuzã poeziei stilul,care ºtie, prin urmare, cã poezia se scrie (ºi) cuversuri. Chiar dacã, cel mai ades, alege sãcamufleze tipografic rimele ºi asonanþele, ritmulrãmâne mai întotdeauna obsedant de precis bãtut,susþinând violenþa mesajului ca un schelet sonorla vedere, precum în muzica (subculturalã?) rock,grunge sau hip-hop : „frãþioare, OPEN THEDOOR / ºi-am sã-þi umplu pereþii din dormitor /cu un graffiti de sânge Acum / sînt la uºa ta CEDACÃ NU M-AI CHEMAT / crezi cã nu sînt ºieu disperat / ca ºi tine / nu meritã sã te rogi / îninima mea nu mai locuieºte nimeni” (sînt la uºata), „braþele-i sînt înnegrite de soare, / dinpãmânt calcinat. / prin ochii ei te priveºte un idolal morþii, / violent, minunat. // (...) în bordeiul eide sub pod, / noaptea se lipeºte ºi ziua de pereþi,/ iar libãrcile sînt sufletele-acelora / care-arsodomiza-o beþi” (poem despre þigãncuºa).Asemãnarea nu e deloc superficialã – spiritulpoeziei lui Manasia este, realmente, apropiat despiritul muzicii grunge : pentru amândouã,frumosul nu se poate lipsi de violenþã. Ca ºi ceimai buni artiºti grunge, Manasia este în fond ungnostic bine camuflat, pentru care materia e reafiindcã demiurgul e rãu; implicit, voinþa de

frumos (necontenit manifestã în poezia sa) eînsoþitã de necesitatea violenþei rãzbunãtoare. Deaceea, frumosul poetic nu înseamnã pentru el osumã de eulalii mai mult sau mai puþin dextere,mai mult sau mai puþin delectabile, ci dimpotrivã:tãietura adeseori chirurgicalã a versurilorconstruieºte ritmuri pe mãsura „mesajului”,ameninþãtoare adicã precum percuþiile ce însoþescritualurile de sânge. Parte a lumii (ficþionale, dinfericire), cititorul este ºi el prins în ritualurileacestea ale violenþei, ba mai mult, el trebuie sã fiesacrificat pentru ca oficiul magic al poeziei sãpoatã funcþiona: „creierul meu e matrix / creierultãu e un apendix / sînt femela cãlugãriþã /vãduva neagrã / matca poliegras – grasã ºi rea /sînt vipera de bambus: / numele mele totdeaunate vor sfâºia” ori, de-a dreptul: „canibal & destulde frumos / te-am aºteptat / o dupã-amiazãîntreagã acasã” (când TU vii). Pentru Manasia,frumuseþea, singura valoare realã a lumii, se naºtedin morbideþe ºi violenþã.

Dacã numai atât ar fi însemnat poezia sa, ºitot ar fi fost remarcabil. Ceea ce face, însã, cutotul admirabilã aceastã micã broºurã din colecþiano name coordonatã de Cosmin Ciotloº esteambiþia ei (simpatic démesurée, cum ar zicefrancezul), anunþatã încã din titlu, de a construi oeticã. Fie ea ºi grunge. De fapt, cu atât mai greude edificat cu cât e grunge : ce eticã poþi gãsi, laprima ºi chiar la a doua vedere, în videoclipurilecelor de la Nirvana ori Mudhoney, ca sã citãmnumai douã dintre cele mai cunoscute trupe alegenului? Cu greu ar putea pânã ºi un cunoscãtorsau chiar un iubitor al spiritului grunge sã izolezemesaje etice din textele, muzica sau videoclipurileartiºtilor sãi preferaþi: tineri care vor cu totdinadinsul sã parã slinoºi ºi neîngrijiþiperformeazã în locaþii, fireºte, delabrate ºimurdare o muzicã gãlãgioasã ºi nemuzicalã,repetând texte care denunþã poate mai violentdecât de obicei (ºi la fel de naiv) valorile sociale.Unde e etica? Poemele lui Manasia aduc, într-unfel, prin „subiectele” lor violente, cu „subiectele”acestor videoclipuri; în odã muncii, de exemplu,„bãiatul domnului Ricardo”, timid ºi sãrac,sugrumã în timpul posesiunii, „ca un piton regal”,pe lasciva ºi provocatoarea „nimfã blondã” a cãreipiscinã o curãþa „în fiecare vineri, de altfel”. Unfel de Rape me al lui Nirvana dus cu maniacalãobstinaþie pânã la consecinþele ultime. Modul deabordare a morbiditãþii ºi a violenþei este însã celcare face diferenþa: departe de a încerca sãconstruiascã aparenþa lipsei de îngrijire, comunãgrungerilor, poezia lui Manasia este, dimpotrivã,animatã de un atipic ºi revoltãtor (pentru adepþiigrunge, vreau sã zic) ideal al formei. Un nisusformativus mereu vizibil în minuþia estetã adescrierii diverselor dejecþii ºi abjecþii. De aici

Est-etica grungeRadu Vancu

Chilf Maria Euroconnection

Am tã-rã-gã-nat lectura cãrþii vreo trei zile înloc s-o consum într-o dupã- amiazã cum ar fifost normal. Nu puteam s-o las din mînã,

cãci nu-mi venea sã ies din scriitura ei. RomanulOxfordului1 e socotit al doilea cel mai bun romanspaniol al perioadei 1975 – 1991. În ce-l priveºte peJavier Marías, autorul, mulþi cred cã meritã premiatNobel pentru aportul sãu în domeniul literelor,fiindu-i deja recunoscute meritele prin numirea laAcademia Spaniolã.

Nãscut la Madrid în 1951, Javier Marias estefiul filosofului antifranchist Julian Marias, refugiat ovreme în America împreunã cu familia, din pricinarepresaliilor asupra republicanilor. Javier Marías astudiat filosofia la Universitatea Complutense deMadrid, însã abia dupã o escapadã la Paris, la vîrstade 17 ani, a rezultat primul sãu roman, DomeniulLupului, publicat în 1971. Scrie de la 12 ani diverseistorisiri în maniera autorilor admiraþi, parþial tribut,parþial parodii ale modelelor sale. De aceea, i-atradus pe Conrad, Faulkner, James, Kipling, Sterne,Shakespeare, Nabokov, Lawrence Durrel, SirThomas Brown, Hardy, etc. L-a cunoscut personalpe Vladimir Nabokov, de a cãrui operã este foarteataºat. Marias a scris pînã în prezent 23 de romane,tãlmãcite în 34 de limbi ºi a luat numeroase premii:Prix Fémina Etranger, Premio Romulo Gallegos,Premio Fastenrath, Premiul Salambo, Premiul NellySachs, iar pentru întreaga operã, Premiul GrinzaneCavour în 2000.

Cei care au stat de vorbã cu Javier Marías îlcomparã uluiþi cu Cary Grant sau Robert Mitchum,atît de bine aratã (ceea ce se poate constata ºi înfotografiile de pe Google), e ºi mare iubitor/cunoscãtor de cinema – ca orice artist ºi intelectualal timpului nostru (mai puþin în România, undemai existã directori ai unor reviste culturale ce nuvãd legãtura actualã dintre scris ºi compoziþiafilmicã…) – e microbist, susþinãtor al echipei RealMadrid, are competenþe în aprecierea artelorvizuale ºi muzicii – mã rog, deja prea multecalitãþi…(dar îl avem ºi noi pe Radu Cosaºu, demnde acest registru).

Romanul Oxfordului este un titlu calchiat dupã

traducerea francezã, originalul numindu-se Todaslas almas (1989), adicã All Souls în englezã, dupãun colegiu omonim de la Oxford, acolo undescriitorul spaniol a urmat un stagiu vreme de doiani, sursa inspiraþiei prezentului roman. Astfel, titlulfranco-român se justificã pe deplin pentru cãadevãratul erou al istorisirii nu este atît personajulauctorial în diacronia avatarurilor sale academico-erotice cît strãvechiul, presupusul foarte scrobit,tradiþionalist oraº universitar: Oxford. Dinspre ºicãtre acest obiectiv se întreþes firele naraþiunii,derutîndu-i pe criticii francezi, sceptici prindefiniþie. Pe care-i mai deranjeazã, foarte probabil,distanþa ironicã pe care ºi-o permite Marias faþã de“misiunea incorturnabilã a intelectualilor în cetate”,bazîndu-se pe observaþia din afara spaþiuluihexagonului logicelor geometrii sociale, undecãrturarul este ass în paginile create pentrubibliotecã ºi pornind de la ea, restul fiinþei luiconstituind substanþa unei banale existenþe defamilie, a unor “barbare” întreceri sportive, atuncicînd nu e de-a dreptul confiscatã de vulgaredivertismente ale genului disco. Am ajuns, iatã, lamomentul unei digresiuni fertile în sensuri actualeprovocate de Romanul Oxfordului…

Generaþii de învãþãcei europeni (mai ales est-europeni) ai limbii engleze s-au iniþiat în cultura ºiexpresia lingvisticã a “Albionului” plecînd de laclasicul op semnat de C.E. Eckriesley, EssentialEnglish, patru volume, editat în repetate rînduri deLongmans în deceniile 5 ºi 6 ale secoluluitrecut…Printre studenþii profesorului Priestley (aliasC. E. Eckersley) veniþi din toate colþurile “bãtrînuluicontinent” se aflã ºi spaniolul Pedro. Încã din aceltimp, mentalul britanicului comun avea o bunãreprezentare/ “prejudecatã” referitoare la “portretulrobot” al spaniolului de rînd! Pedro este exponentulînaltei burghezii spaniole – cazul lui Marias! Eprezentat ca fiind perfect adaptat oricãrui mediu,de la rusticitatea montaniardã la rafinamentulsaloanelor aristocratice. Afabil, cu atenþiadistributivã, lipsit de ostentaþie, elegant dar ºisportiv fãrã mizã exterioarã, aparþine în modnatural înaltei distilãri a civilizaþiei europeneprecum ºi spaþiului din-afara acesteia. Se pãstreazãegal cu sine pretutindeni. Prin urmare, oriunde ºi în

Opium pentru cititori ºi intelectuali

55



55TRIBUNA • NR. 104 • 1-15 ianuarie 2007

acea luciditate neagrã despre care vorbeam înfraza iniþialã. Iatã, de pildã, ce gândeºte nimfablondã în momentele în care îl aþâþã pe viitorul eiasasin la acuplare: „când se va rãcori am sã intruîn living, / am sã pap budinca de cireºe amare, /pusã la rece”. Iatã acum ce simte timidul bãiat aldomnului Ricardo: „Cartierul de vile îl lovea pebãiatul domnului Ricardo / în moalele capului, /îºi privi unghiile fragile ºi roz / în vreme cepiscinele ºi mercedesurile parcate sub nuci / îiînsângerarã tîmplele ºi-l apãsarã pe piept”. ªi iatã,în sfârºit, ce rezolvare estetã are macabra situaþie(de remarcat aici ºi rima acestor versuri finale,singura din întregul text: deºi simplã ºinespectaculoasã, dã ºi ea o minimã mãrturiedespre estetismul mereu vigil, mereu alert alpoemelor lui Manasia): „Ziua era luminoasã ºiclarã, / iar dinspre living sosea / o adiere decireºe, amarã”. Tocmai acest estetism este piatrade temelie a eticii poeziei sale, convingerea cã,dacã frumuseþea e rea, ea nu e câtuºi de puþincoruptã sau decãzutã. Da, într-adevãr, materia dincare frumuseþea ia naºtere este una coruptã ºidecãzutã, însã, precum în acel tablou al lui Goyaîn care o cãpºunã de o roºeaþã senzualã ºisenzaþionalã ia naºtere din intestinele cadavruluiputrefact, frumuseþea nu e contaminatã demateria în care se manifestã. Etica e posibilãpentru cã existã estetica. Frumosul literar e la elacasã în textele „rele” ale lui Manasia. El e vânasecretã a eticii sale, la el se face mereu aluzie(chiar ºi într-o formã de intertextualitateomagialã, ca sã-i spun astfel, întrucât, cred cã nugreºesc, floarea de podbal care apare des înpoemele sale – „cu sufletul gol / ºi meschin / cafloarea de podbal”, sunã frumos ºi trist niºteversuri – e aceeaºi floare de podbal care aparedeseori ºi în jurnalele lui Ernst Jünger, unuldintre maeºtrii poetului clujean). Etica ºi esteticagemineazã, la Manasia, într-un soi nou de est-eticã (bineînþeles, în cu totul alt sens decât celimpus de Monica Lovinescu). Est-etica grunge.

În istoria literaturii române, puþini sunt ceicare au trãit esteticul cu o asemenea intensitateîncât acesta sã devinã conjunct cu eticul. Eoarecum prezumþios sã invoci precedenþe de celmai înalt rang, precum Eminescu, Negoiþescu,Mazilescu sau Stratan, atunci când vorbeºtidespre un poet care a publicat abia douã cãrþi(sau, glumind puþin, o carte ºi jumãtate, cãciCând tu vii (etica grunge), cu ale ei nici douãzecide poeme, nu e nici mãcar o broºurã maiacãtãrii). Însã, oricât de riscat ar putea fi, celecâteva zeci de poeme din Amazon ºi din Când tuvii (etica grunge) mã fac sã cred pe deplin într-oastfel de est-eticã a poeziei lui ªtefan Manasia.

Monica Gheþ

ªtefan Bãdulescu Euroconnection

accent


Mira Marincaº Euro Pizzart

66




comentarii

D inspre Moldova de dincolo de Prut ne-auvenit ºi ne sosesc mereu cãrþi remarcabilede poezie, prozã, teatru, criticã, - fie

tipãrite acolo, fie încredinþate editorilor de la noi.Recentul târg de carte „Gaudeamus” a fost ºi elo bunã ocazie de a etala o producþie editorialãconsistentã, prin participarea unor case precumCartier, ªtiinþa, Prut, Arc. Un numãr semnificativde scriitori basarabeni sunt prezenþi ºi în librãriileromâneºti, sunt citiþi ºi au fost recenzaþi adeseafavorabil în presa noastrã literarã. O sintezãimportantã, precum cea semnatã de MihaiCimpoi, O istorie deschisã a literaturii românedin Basarabia, apãrutã într-o primã ediþie laChiºinãu acum exact un deceniu, a fost tipãritã ºiîn România ºi e de naturã sã ofere o imaginecuprinzãtoare a peisajului creator moldovean, iaracesta se îmbogãþeºte ºi diverisificã încurajator cuscrieri noi, demne de reþinut.

Pentru moment, însã, se pare cã din literaturascrisã în stânga Prutului, partea despre careputem constata, prin frecvenþa apariþiilor ºi areferinþelor critice, cã pãtrunde cel maiconvingãtor la noi este îndeosebi poezia solidarã,în linii mari, cu „generaþia 80” sau apropiatã întimp de ea. Prin câþiva autori de certã înzestrare,de la – sã zicem – Emilian Galaicu Pãun, laNicolae Popa, Irina Nechit, Dumitru Crudu,poezia pare cel mai bine sincronizatã cufenomenul liric general românesc. (Nu e de trecutcu vederea faptul cã cea mai bunã sintezã desprepoezia acestei generaþii n-a fost scrisã la noi, ci odatorãm moldoveanului, profesor la Universitateadin Bãlþi, Nicolae Leahu). Alte nume remarcabile,dar publicate cu ponderi inegale de editurileromâneºti, precum Leo Butnaru, Ion Hadârcã,Arcadie Suceveanu, Andrei Burac, Valeriu Matei,Nicolae Dabija, Cãtãlina Trifan, Theo Chiriac seadaugã acestui ºir. O oarecare vâlvã a provocat,nu foarte demult, producþia în prozã ºi versuri afraþilor Vakulovski, cu prea puþine perdele în faþalimbajului frust-marginal. Dintre numele deprestigiu ale locului, poetul Grigore Vieru,întâmpinat favorabil de critica noastrã la apariþiaîn vitrinele româneºti, a trebuit sã sufere nu puþinîn materie de receptare din cauza unor mezalianþeideologice amendate drastic dupã decembrie 1989.Ceva mai puþin sunt prezenþi prozatorii, - dupãintrarea în circuitul românesc a unui Ion Druþã,prozator mult controversat ºi pe celãlalt mal,autori ca Serafim Saka, Vladimir Beºleagã, AureliuBusuioc nu ºi-au gãsit încã drumul cel mai dreptcãtre Bucureºti. Sunt aºadar, încã multe de fãcutpânã la o „integrare” deplinã a acestei pãrþi deliteraturã românã în ansamblul naþional de valori,chiar dacã am mai adãuga cã unele nume notabiledintre scriitorii basarabeni încep sã pãtrundã ºi îndicþionarele generale ale literaturii române. E dereþinut, pe de altã parte, faptul cã societãþiculturale precum „Plai mioritic”, condusã dedoamna profesoarã de la Iaºi, Ioana Irimia, sestrãduiesc sã întreþinã, de vreo cincisprezece aniîncoace, conºtiinþa unitãþii culturale româneºti întriunghiul spiritual Iaºi-Chiºinãu-Cernãuþi.

Cã fireasca aspiraþie de regãsire, mãcar întrefrontierele culturale ale Þãrii, rãmâne foarte vie, amputut-o constata ºi cu ocazia întâlnirilor avute laChiºinãu în 28 ºi 29 noiembrie la UniuneaScriitorilor moldoveni, care, în colaborare cu amba-sada României, (care organiza un micro-colocviu

Lucian Blaga în ajunul zilei noastre naþionale), mi-au fãcut onoarea de a mã invita ºi la un dialogcu confraþii localnici. Axatã pe tema raportuluidintre tradiþie ºi modernitate în literatura românã,dintre „specificul naþional” ºi „europenism”,expunerea foarte liberã pe care am fãcut-o a fosturmatã de semnificative întrebãri ºi comentarii cedenotau tocmai sensibilitatea faþã de o problemãîncã delicatã, se pare, în context strict basarabean.Cãci ºi în preliminariile întâlnirii ºi în cursul eimi-am putut da seama cã disputa dintre, ca sã zicaºa, „antici ºi moderni”, în variantã provnicial-moldavã, e încã departe de a se fi domolit. Vocinumeroase ale „bãtrânilor” continuã sã imputemai noilor veniþi în arena literarã în primul rândnonconformismul, împins uneori pânã laiconoclastie: atitudinea criticã faþã de programultradiþionalist-clasicizant, cu vârful simbolic delance în Eminescu, e consideratã de mulþi dreptjignitoare, ba chiar un atentat la demnitateanaþionalã, ºi e respinsã ca atare cu argumente caremerg pânã la negarea oricãrui talent al tinerilorscriitori.

O asemenea reacþie nu trebuie sã mire preatare în contextul dat. Teribilele suferinþe înduratede basarabeni sub jugul imperial sovietic i-audeterminat sã se ataºeze de reperele spiritualenaþionale sigure, de altfel ºi singurele la careavuseserã un relativ liber acces sub regimulasupritor, adicã de acei mari moldoveni ce maiputeau fi revendicaþi în ciuda dublei apartenenþela cultura româneascã ºi la cea „moldoveneascã”,adicã în speþã generaþia romanticã. Smulºi în chipsilnic din matca românismului (pe care a invo-cat-o, expresiv, vorbind despre Blaga, poetulValeriu Matei), scoºi cu brutalitate din procesulevoluþiei culturii naþionale mari ºi moderne,scriitorii de peste Prut ºi-au gãsit singurul refugiuîn spaþiul, cât mai rãmãsese, al unei tradiþiiistorice ºi culturale intim legate de ideeanaþionalã. Orice punere sub semnul întrebãrii aacestei tradiþii putea echivala, pentru mulþi, cu otrãdare. Nu sunt de neglijat, pe de altã parte, niciconsecinþele manipulãrilor moscovite, în sensulîncurajãrii izolaþionismului ºi replierii provinciale,„moldovenismul” fiind opus programaticprimejdiosului „românism”. Ajungând la unanumit grad de idealizare, valorile emblematiceale Moldovei ”eterne” au devenit intangibile,sacralizate ºi absolutizate, apãrate contra oricãrui„atac” interogativ ºi relativizant.

Or, generaþiile mai noi, deschise altfel spreRomânia, adicã educate într-un spirit mai largeuropean ºi modern, tind sã se sincronizeze ºi cuspiritul critic care animã peisajul literar ºi maigeneral cultural de lângã Carpaþi. Nici acesta nus-a arãtat, cum se ºtie, foarte concesiv cu multedintre necuminþeniile tinerei generaþii – dovadãvalurile provocate de contestarea „mitului”eminescian, de mumificarea festivistã a poetuluinaþional, împinsã la limitã de regimul comunist,ori de limbajul, ataºat „planului primar” invocatcândva de avangardistul Geo Bogza, ºi încã încurs de filtrare, al noilor veniþi în arena Literelor.Dar dacã aici atitudinile s-au putut nuanþa, totuºi,ceva mai calm, dincolo de Prut judecãþile în alb-negru mai întârzie în rigiditãþi, înainte de aajunge la un fel de echilibru, fie ºi în tensiune.Altminteri, asemenea dispute sunt fireºti în lumeacondeielor, ele au existat de-a lungul întregii

noastre istorii moderne, fiindcã – aºa cum observaE. Lovinescu – dezvoltarea civilizaþiei ºi culturiiromâne s-a fãcut mai degrabã în salturi, la modulrevoluþionar, ºi nu prin „evoluþia organicã”reclamatã de cercurile mai conservatoare alesocietãþii. Iar aceste arderi de etape sunt cu atâtmai evidente ºi mai ºocante pentru cuminþeniatradiþionalã cu cât e mai mare distanþa dintretiparele care au modelat ani de-a rândulmentalitãþile ºi noile realitãþi ale prezentului. Estetocmai cazul basarabean.

Ideea pe care am încercat s-o susþin cu ocaziadialogului amintit a fost, de aceea, a necesitãþiireevaluãrii raporturilor dintre vârstele creatoaremoldovene, în vederea unei mai bune înþelegeri aceluilalt: polemicile inflamate nu pot duce foartedeparte, ele schematizeazã realitãþile, îngroaºã orideformeazã liniile viziunii. Nu la o absenþã aspiritului critic ar trebui sã ducã o asemeneareconsiderare, ci la clarificãri þinând de un proiectmai general ºi mai generos, de mai bunã aºezare aactului cultural-literar într-o perspectivã fertilã.Cãci, în fond, problemele majore pe care le are derezolvat scriitorimea basarabeanã le sunt comuneambelor tabere, începând cu cea elementarã, arecunoaºterii pe adevãratul ei nume a limbii încare scriu.

Spiritele lucide nu lipsesc, pentru a analizaexigent stãrile de lucruri de dincolo de Prut. Nufoarte de mult, am avut ocazia sã citim reflecþiilepãtrunzãtoare ale lui Vitalie Ciobanu, dinamiculredactor ºef al revistei „Contrafort”. Astãzi, mãîntorc de la Chiºinãu cu o densã carte depublicisticã a lui Ion Hadârcã, personalitatemarcantã nu doar a generaþiei literare medii dinMoldova, ci ºi a vieþii politice de acolo, cu un rolînsemnat de militant pentru cauza naþionalã încea mai efervescentã perioadã a noii istoriimoldovene. Cel care astãzi s-a retras din viaþapoliticã, nu fãrã destule amãrãciuni ºi decepþii, nelasã totuºi în volumul intitulat Era barbarã(Chiºinãu, 2005) tulburãtoare documente despreaceastã epocã tensionatã. Începe – sub titlulExorcizarea Leviathanului - prin a rememora,comentând, cutremurãtoarele jurnale ºi memoriiale deportaþilor ºi persecutaþilor basarabeni dinanii ‘40 ai ocupaþiei sovietice; abordeazã chestiunidintre cele mai acute pentru viaþa politicã, socialã,culturalã a locurilor de baºtinã; cautã exempledemne de urmat, din trecut ºi de astãzi; cugetãasupra soluþiilor posibile de ieºire din criza ºimarasmul societãþii actuale. Sunt pagini pãtrunsede un profund sentiment al solidaritãþii cusuferinþa colectivã ºi adesea anonimã aînaintaºilor, nu o datã inevitabil patetice, cãcievocã tragedii teribile, cu speranþa unui catharsismântuitor.

Publicistica lui Ioan Hadârcã e interesatã, înansamblu, de un foarte larg evantai tematic.Jurnalistul militant e preocupat cu pasiunedeopotrivã de „istoria fãrã retuºuri” – cum sunãun titlu de articol -, spunând lucrurilor pe numeatunci când, dupã recapitularea manevrelor ruseºtidin „culisele ultimului imperiu”, conchide cu ungrav semnal de alarmã, la care ar trebui sã fimfoarte atenþi: „Oricum, ceea ce se întâmplã acumla noi cu Limba Românã, cu Istoria Românilor, cufebrila agitaþie comunistã de a justifica minciunaºi raptul, inventând peste noapte „noþiuni” ºi„naþiuni”, din pãcate, confirmã ideea cã dramanoastrã nu s-a încheiat nici cu intrarea în noulmileniu, nici cu ieºirea din deceniul trist alfrãmântãrilor noastre”.

Aceste frãmântãri sunt evocate în maimulte rânduri. Atât pe planul politic, cu

Dinspre Moldova de dincolo de PrutIon Pop

77




diversiunile ºi ameninþãrile directe sau mai voalatedin partea Moscovei, concretizate dramatic înprovocarea rãzboiului de pe Nistru ºi încurajareaseparatismului tiraspolean, cât ºi în imixtiunileperiodice în problemele interne ale unei republiciîncã insuficient desprinse de strivitorul colosvecin, cu o conducere antiromâneascã ce sepricepe sã manipuleze, încã, o mare parte apopulaþiei, încercând sã falsifice istoria, sãîncurajeze un localism ºi un provincialism îngust,contrar oricãrei tendinþe de sincronizare cumersul mare al lumii. E tocmai ceea ce IonHadârcã analizeazã ca „societate închisã” .

Am aminitit ºi de problema limbii. Earevine frecvent, aproape obsedant, înrememorarea – în cele câteva interviuri tipãrite lafinele cãrþii – a unor acþiuni pentru modificareaunor paragrafe inacceptabile din Constituþieprivind limba oficialã a þãrii, cu fireascarespingere a pretenþiilor oficiale, de-a dreptulridicole, de a inventa o aºa-zisã „limbãmoldoveneascã”, reflectatã grotesc în dicþionarulmoldo-român de acum câþiva ani ºi susþinutãcontra tuturor evidenþelor de actuala guvernarecare nu mai onoreazã, de la o vreme, nici mareasãrbãtoare a Limbii Române de la sfârºit deaugust. Nu e uitatã nici problema manualelordupã care se predã literatura noastrã comunã,procedându-se la comparaþii cu dezbaterile peaceeaºi temã de la noi. Inevitabil compozit,sumarul volumului conþine ºi trimiteri la marirepere ale culturii româneºti, cu edificatoare glosepe tema actualitãþii scrisului eminescian ori al luiI.L. Caragiale, ale operei unui mare pedagog caOnisifor Ghibu, cu evocãri expresive ale unornume precum Marin Preda, Nichita Stãnescu sauIoan Alexandru, cu portrete ale unor personalitãþibasarabene de marcã – între alþii Mihai Cimpoi,Aureliu Busuioc, Arcadie Suceveanu.

În esenþã, Era barbariei e documentulvibrant al unei angajãri politice, civice, patrioticeîn înþelesul înalt al cuvântului. Dacã ºi-a intitulatastfel sinteza unei experienþe de militant, IonHadârcã a fãcut-o fiindcã privirea cu carescruteazã realitãþile basarabene îi dezvãluie lucruridestul de puþin încurajatoare. Sentimentul care-l

dominã e unul de dezamãgire, dupã foarte marilesperanþe de la începutul miºcãrii de renaºterenaþionalã a Moldovei. „Eu vãd societatea noastrãca pe o paraginã care-ºi ucide altoiul, îºi reneagãrãdãcinile ºi-ºi aclamã rugina roºie sauautodistrugerea. Este un fenomen oribil...” –mãrturiseºte el într-un interviu. ªi adaugã:„Societatea mai trãieºte cu fantomele trecutului.Noi respingem... semnele înnoirii. Nu le dorim.Nu existã un vector de consolidare ºi de obþinerea unui consens care ar putea sã ne scoatã dinaceastã noapte. Ne aflãm în zone sau în niºefoarte izolate, nu comunicãm ºi nu putem elaboraîmpreunã o strategie. Acum, de altfel, gãsesc încãun rãspuns la întrebarea: unde-s scriitorii? Unsingur om sau un grup de oameni nu poate duceaceastã mare povarã, nu poate sã facã imposibilul,dacã societatea, în ansamblu, nu doreºte acestlucru”. Notând cã un mare deficit de solidaritate,vital necesarã pentru elaborarea unei „strategii” dedezvoltare majore, se simte destul de grav ºidincoace de Prut, este limpede cã situaþia e cumult mai rea în provincia vecinã, împovãratã încãde un trecut crâncen, cu urmãri nefaste asupraprezentului, în toate straturile vieþii sociale, ºi numai puþin grav ameninþatã de primejdii externe,de ºantaje ºi presiuni. Deasupra tuturoramãrãciunilor rãmâne, totuºi, conºtiinþa uneiapartenenþe, sentimentul unui profund patriotismromânesc. „Patriotismul românesc este esenþanoastrã, este ceea ce ne caracterizeazã. Noi vomexista în istorie atâta timp cât vom recunoaºte cãsuntem români ºi cã vorbim aceeaºi limbã cufraþii noºtri de peste Prut” – este un alt rãspuns alscriitorului.

Astfel de cuvinte esenþiale le vor fi pãrândunor compatrioþi de dincoace de râul despãrþitorcã sunã prea patetic, într-un moment al tuturorrelativizãrilor ºi nepãsãrilor vinovate. Pentru fraþiinoºtri încã înstrãinaþi ele sunt, însã, vitale,dãtãtoare de speranþã. ªi se poate înþelege oanumitã tristeþe a celui ce constatã cã Bucureºtiulpolitic nu prea trece dincolo de ”entuziasmul demoment”, atunci când vine vorba despre ei ºidespre frãmântãrile lor.

Trebuie sã fi trecut pe lângã statuia lui

ªtefan cel Mare – retrasã, sub comuniºti, cu vreodouãzeci de metri dinspre piaþa centralã, ca sã nu-l concureze de pe soclu pe tovarãºul Lenin –,trebuie sã fi citit literele de bronz de pe zidul dinspatele ei, care consemneazã fiecare pas trudnicfãcut spre recucerirea alfabetului latin ºi astatutului limbii române ca limbã oficialã, enevoie sã-þi aduci aminte cã fruntaºiibasarabenilor de azi s-au luptat pentru cele treiculori ale steagului românesc ºi cã ºi-au doritacelaºi imn, „Deºteaptã-te, române!”, ca sã înþelegiºi tristeþea ºi decepþiile ºi firava speranþã dinpaginile cãrþii lui Ion Hadârcã. ªi, nu mai puþin,sã-þi dai seama cât de însemnat poate fi orice gestde încurajare ºi de ajutor din partea Românieicelei mari în care trãim, pentru acest fragment deþarã în suferinþã.

Din fericire, scriitorii români de pe ambelemaluri ale Prutului au o bunã comunicare, câtevareviste de culturã importante pentru viaþaintelectualã româneascã a Moldovei sunt susþinutede Institutul Cultural Român. Ideal ar fi, desigur,ca mãcar cîteva periodice culturale reprezentative,ca ºi un numãr de cotidiene de la noi ºi dedincolo sã fie vizibile la chioºcuri ºi în biblioteci.La Chiºinãu n-am vãzut nici unul, deºi amstrãbãtut cu pasul câteva bulevarde largi. ªi nucred cã mãcar vreun bucureºtean poate citi unziar moldovean. ªi ar fi de vãzut câte au pãtrunschiar în colecþiile bibliotecilor din ambele þãri.

Cãrþile au început sã circule în cele douãdirecþii, dar nevoia de cele româneºti înbibliotecile Moldovei e uriaºã ºi este foartedeparte de a fi acoperitã. (Ceea ce fac, dupã1990, cãteva biblioteci din þarã, ºi mai ales ceajudeþeanã de la Cluj, cu periodice donaþii, secuvine, totuºi, reþinut ºi apreciat). Se va spune cãnici ale noastre, de aici, mai ales cele ºcolare, n-oduc prea bine. Dar cunoaºtem vecini nu cu multmai bogaþi decât noi care, atunci când e vorba deo cauzã naþionalã, de conservarea unei culturi ºispiritualitãþi, nu ezitã sã facã sacrificii, ajutându-iºi încurajându-i pe fraþii ºi mai nevoiaºi decât ei.Marile instituþii de culturã – de pildã,universitãþile - ar fi cazul sã aibã în vedereacorduri de colaborare susþinute, proiecte comunede cercetare. La rândul lor, politicienii ºi stãpâniieconomiei româneºti ar fi datori sã cugete ºi eiceva mai adânc ºi mai consecvent la oriceposibilitate de ”integrare” – ºi câteva idei pot figãsite ºi în cartea la care m-am referit. E de speratcã noua poziþie a þãrii in Uniunea Europeanã vadeschide cãi noi de comunicare ºi posibilitãþi desusþinere mai substanþiale.

Deocamdatã, peste ºi pe sub frontierelenoastre, ceea ce se poate efectiv viza este o câtmai bunã integrare culturalã, - ºi e destul de lucrupentru a o ºi realiza. Dacã politicienii basarabenise prefac a nu ºti cã vorbim aceeaºi limbã, etreaba lor. Scriitorii noºtri, toþi lucrãtorii spiritului,nu au nevoie de dicþionar.

D-na Brândusa Armanca in Euroconnection

88




Bohumil Hrabal este un scriitor care s-a dezisde tagma intelectualilor, epurîndu-ºi textele deorice urmã de academism. Explicaþia extrem

de simplã a acestei atitudini e oferitã într-uninterviu: ”Dintotdeauna am avut impresia cãoamenii obiºnuiþi au o viaþã mult mai intensã:oamenii care cresc iepuri de casã, care ºtiu sãcultive cartofi, care merg în fiecare zi la cîrciumalor preferatã. Ei se bucurã de viaþã mai mult decîtintelectualii. În ceea ce scriu, încerc sã reprim ideeacã intelectualul ar fi mai presus decît ceilalþi.Dimpotrivã, omul aflat pe treapta cea mai de jos aierarhiei sociale reprezintã pentru mine o culme,fiindcã îmi spune despre viaþã mai mult decît unintelectual. În general, intelectualul ºtie ceva, întimp ce omul de rînd trãieºte ceva, iar cele trãite leabsoarbe în profunzime.” Nu e un crez „electoral”ci unul aplicat: aruncîndu-ºi la gunoi doctoratul îndrept, Hrabal s-a cufundat pentru mai bine de 20de ani, înainte de a se dedica cu totul scrisului, într-o viaþã mãruntã ºi anonimã, lipsitã de orice ambiþiide carierã, la marginea societãþii. A fost muncitor,telegrafist ºi impiegat la cãile ferate, turnãtor laoþelãrie, comis-voiajor, agent de asigurãri, ambalatorde hîrtie la un centru de colectare a deºeurilorreciclabile, manipulant de decoruri ºi figurant lateatru – o muncã de miner, în timpul cãreia ºi-aextras seva ºi materialul uman pentru opera scrisãmai tîrziu.

Perlã dositã e volumul cu care debuteazã caprozator la 49 de ani. Titlul, perfect susþinut de celezece povestiri cuprinse în volum, e o metaforã avocaþiei de culegãtor de perle descoperitã de autorîn perioada mineritului social: în gãoacea fiecãreizile, a fiecãrei experienþe, stã pititã o perlã, nutrebuie decît sã ºtii sã o descoperi. ªi Hrabal ºtie nudoar sã descopere aceste perle dar ºi sã le oferecelorlalþi în textele sale. S-a spus despre aceste textecã abundã în istorioare de cîrciumã, în folclor urban– e adevãrat, fãrã îndoialã, dar accentul ar trebui sãcadã pe alchimia subtilã care extrage frumosul dinele, transformîndu-le în texte infinit de delicate,adãugîndu-le un sens pe care nu-l aveau, ridicîndu-lela o altã înãlþime.

Lumea din aceste povestiri e aceea pe careautorul o cunoscuse nemijlocit: o lume amuncitorilor, a micilor meseriaºi, a celor rãmaºi pedinafara sistemului, a multor inadaptaþi. Aceºtioameni sãraci, care nu au mare lucru, îºi potpermite în schimb sã discute, sã sporovãiascã, sãfabuleze. ªi parcã tocmai asta încearcã sã le ofereHrabal: posibilitatea reabilitãrii prin cuvînt. De aicicaracterul extrem de dialogat al povestirilor, multealcãtuite în întregime din discuþii între personaje.Cuprinse de logoree, nu rar se-ntîmplã ca acestea sãmintã: cei doi protagoniºti din Escrocii îºiconstruiesc niºte mãreþe identitãþi false, în Moarteadomnului Baltisberger tatãl se împãuneazã cuaventuri citite prin cãrþi iar Hant’a din BaronulMünchausen e, asemenea celebrului personaj dintitlu, un mitoman fabulos, care-ºi construieºte dincuvinte o lume aparte în care interpreteazã ce rolvrea. Atitudinea binevoitoare, înþelegãtoare aautorului faþã de aceste abateri e ascunsã în replicaaltui personaj: „Eu, cînd privesc în jurul meu, vãdaproape peste tot numai oameni care se încurcãîntre ceea ce ar fi vrut sã fie ºi ceea ce sunt”.

Intens subliniatã e puterea acestor oamenisimpli de a se bucura de lucruri mãrunte: o

plimbare cu motocicleta „pe potecile de cîmp, sprepãdure, frumos de-a lungul apei care la noi miroaseca trestia tocatã...”, aerul serii care miroase „ca îndulãpiorul cu mirodenii al mãmichii”, sunetulperfect al motorului unei motociclete Zundapp înliniºtea nopþii etc. Iar „micile” lor pasiuni nu sînt cunimic mai prejos decît „marile” pasiuni aleliteraturii lumii, pare a sugera Hrabal. Pasiuneapentru motociclete a tatãlui (personajul central, deºiabsent, al povestirii Cursul seral, conturat dinamintirile pe care fiul sãu i le istoriseºteinstructorului sãu de motocicletã în timpulplimbãrii lor prin „Praga vesperalã”) atingeproporþiile unei iubiri nemuritoare: „Cred cãdumnealui îºi închipuie cã ºi cerul e un podiºînþesat de maºini ºi epave de autovehicule, ºi, odatã, cînd o muri, o sã capete acolo, la poartaraiului, o geantã cu scule, ºi pînã în vecii vecilor osã poatã meºteri cu ele.” Impresionat, la sfîrºitulorei, instructorul transmite complimentele saletatãlui, acelui „bard” al motoarelor care, îngro--zindu-ºi soþia din ataº ºi copiii, dîndu-se peste cap ºi întorcîndu-se deseori acasã peticit „a trãit o viaþãglorioasã”. ªeful lui Hant’a din BaronulMünchausen e un individ ºters ºi copleºit de griji,care devine însã sclipitor ºi liber, un adevãrat artist,atunci cînd vorbeºte despre vînãtoare: „<<Începe sãse lumineze de ziuã... regele penat se profileazã pebolta cerului... bate din aripi, se umflã-n pene ºi sescuturã...>> zise ºeful cu o voce misterioasã apoiîncepu sã facã ti-ti-ti, sã boscorodeascã ºi sã batã cuamîndouã palmele pe pulpe. […] Fãcu douã salturiºi paracliserul îl vãzu ridicînd o puºcã pe care n-oavea ºi luînd la ochi un loc unde nervurile goticestrîngeau bolþile. ªeful îndoi degetul arãtãtor ºiparacliserul parcã vãzu pasãrea îndrãgostitã, rãnitãmortal, cãzînd de pe o creangã pe alta ºirostogolindu-se în cele din urmã pe cetina umezitãde roua dimineþii.”

Hrabal se joacã cu seninãtate cu toatã gamasentimentelor ºi trãirilor umane: de la iubire la urã,de la fericire la disperare sau chiar nebunie.Detaºarea cu care reuºeºte sã priveascã chiar ºilucrurile grave, dureroase, e o mãsurã a„pozitivismului” sãu colosal. Lipsa de comunicaredin Vremurile bune de altãdatã (în care discuþiadintre cele douã personaje e doar un pretext pentrufiecare de a-ºi depãna amintirile, surd la povesteaceluilalt) nu are nimic dramatic, e doar un prilej deamuzare blajinã, înþelegãtoare. Brutarul prins îndilema asigurãrilor sociale din Ochi de înger, cãruiainstinctul îi spune cã e victima unei înºelãtorii dar acãrui furie e înmuiatã de fiecare datã de vorbãriasavantã a reprezentanþilor casei de asigurãri sfîrºeºteprin a-ºi pierde minþile. Un final aproapecaragialian, total lipsit însã de patos ºi de tragism –un spirit de observaþie la fel de acut ca aldramaturgului român deserveºte la Hrabal o cutotul altã viziune, un cu totul alt mod de raportarela lume. Totul rãmîne într-o zonã fragilã, la graniþadintre trist ºi amuzant, lipsit de ironia muºcãtoare,inclusiv metafora din titlu (ochii de înger aiagentului de asigurãri deveniþi un simbol al rãului).Pînã ºi moartea poate fi privitã calm, tragismul eipoate fi depãºit prin estetizare. Concurentul favorital cursei de motociclete din Moartea domnuluiBaltisberger se rãstoarnã ºi moare în braþele tatãlui,ajuns primul la locul accidentului: „Capul îi cãzu ºinervii dezgoliþi se vedeau cum se zbat; ºi chiar în

clipa în care soarele luminã dintre nori, sîngelesclipi ca niºte rubine curgãtoare”. E chiarrelativizatã de continuarea cursei, al cãrei cîºtigãtore anunþat în megafoane ºi de întrebarea naivã aunor elevi ajunºi la locul accidentului: „Cum?Domnul Baltisberger e mort de-a binelea?” Cuaceeaºi seninãtate Hrabal se raporteazã ºi la religie,într-un mod foarte puþin ortodox. „Blasfemiile” dinBaronul Münchausen sînt o sursã finã de umor,nicidecum vreo rãfuialã încrîncenatã cureligiozitatea. Poveºtile lui Hant’a despre batistele ºilenjeria intimã confecþionate în timpul rãzboiuluidin prapori ºi scena din final, în care-ºi ajutãprietenul paracliser sã taie statuile de lemn alesfinþilor pentru foc („Aº lua ºi eu pentru aþîþat foculniºte aripi de înger, niºte picioare ºi o mînã cudegetul arãtãtor ridicat. Lemnul ãsta arde într-adevãrfrumos.”), debordeazã de umor. E ºi o inversare aperspectivei asupra omului fãcut dupã chipul ºiasemãnarea lui Dumnezeu – sfinþii tranºaþi seamãnãba cu un fotbalist, ba cu un chelner cunoscut, baau „mutrã de beþivan”. Capelanul însuºi, maresportiv, are atîrnatã pe perete în sacristie, în loc deicoanã, fotografia unui ciclist celebru, ceea ce-l facepe paracliser sã se aºtepte la orice: „Nu m-aº miradacã într-o bunã zi ar începe sã cuvînteze dinamvon cã la o a doua coborîre pe pãmînt Domnulnostru Iisus Hristos ar sãri la prãjinã sau jucabaschet.” În spatele tuturor acestor „sacrilegii” seghiceºte dorinþa lui Hrabal de a umaniza religia, de-a o face pe mãsura oamenilor. Nici dezvãluirea dinfinalul road-story-ului Botez 1947, cînd sedovedeºte cã ºoferul care vînase cu maºina ocãprioarã e preot, nu capãtã dimensiunea uneiincriminãri, adevãrul fiind privit cu înþelegere,acceptat ca uman.

Galeria de personaje din Perlã dositã e unaextrem de complexã. Existã cel puþin douã careanunþã oarecum erotismul minunat al cîtorva dinscrierile ulterioare ale lui Hrabal: în O dupã-amiazãanostã e femeia care se plimbã prin faþa cafenelei(„un zdrahon de muiere din care aveai ce ciuguli”),scoþîndu-l din minþi pe unul din muºterii, iar înOchi de înger soþia brutarului, un personaj de unerotism tulburãtor, a cãrei senzualitate e subtilsugeratã prin pofta cu care muºcã din mere ºi prinmãrturisirea pe care i-o face agentului de asigurãri:„Mie mi-e cald tot timpul. Tot timpul sunt

Culegãtorul de perleMihai Mateiu

translaþii

Bohumil Hrabal

Noii precupeþi. Intelectualii publici dinRomânia de dupã 1989 (Bucureºti, Ed.Compania, 2006, 263 p.), carte pe care

am început sã o discut într-un numãr anterior dinTribuna, meritã reveniri, ca una ce pune maimulte probleme interesante. O primã durere a luiAdrian Gavrilescu este cã dupã 1989, o serie deintelectuali au devenit comentatori politici. Nu arfi nimic, spune el, dacã aceºti analiºti politici destil nou nu ar fi fost înainte mari emiþãtori deomagii. Obiecþia de facturã epicã este, fãrãîndoialã, întemeiatã. Este însã sigur cã s-a petrecutceea ce autorul spune? Din nefericire, factologiacare s-ar cuveni sã susþinã aserþiunea rãmânesubþire, cele câteva nume invocate – de preferinþãdin PSD, de parcã „supravieþuitori” nu ai fi pututgãsi ºi în opoziþia anilor de început (Liviu Petrina,motor al PNÞ-ului anului 1990, îmi vine primulîn minte) – neacoperind suficient de amplu largulspectru al deschiderii. Exemplul cel mai vizibil,Ion Cristoiu – descins direct din echipa de laSLAST a lui Nicu Ceauºescu – îl lasã indiferent,deºi ar fi fost, poate, unul dintre cele maispectaculoase studii de caz posibile. În fine, sãpresupunem cã, dincolo de moralizare, AdrianGavrilescu ar dori sã sublinieze imposturaprofesionalã a „analiºtilor politici” de stil nou.Era, în fine, timpul ca foºtii elogiatori ceauºiºti sãarate ce pot într-o lume de-acum eliberatã decenzurã ºi opresiune ideologicã în care îºi puteauetala cunoºtinþele, intuiþia, priceperea dehermeneuþi ai fenomenului social ºi politic.Absolvenþii de ºtiinþe politice lipsind – cu excepþiacelor proveniþi din pepiniera de cadre a Partidului,Academia „ªtefan Gheorghiu” -, cine, înafarafilosofilor, istoricilor, sociologilor, psihologilor,economiºtilor ºi chiar literaþilor merita sã încercesã înþeleagã ce se întâmplã cu noi toþi, cu sau fãrãpricepere realã, mai priceput sau mai lipsit depricepere? Prin urmare, ori admitem cã legitimãcu adevãrat, sub raportul adecvãrii profesionale,era abordarea fenomenului de cãtre „foºti”, oricâtde neconvenabil ne-ar fi acest lucru, oripresupunem cã în noua lume, unde instituþiileformatoare de comentatori avizaþi nu existauîncã, sunt de acceptat toþi oameni desprinºi, într-un fel sau într-altul, din masa celor instruiþi în ºtiinþele sociale ori având la bazã o anumeexperienþã a exerciþiului critic (criticii literari,teatrali etc.). A-i condamna însã pe toþi grãmadã –

pe unii fiindcã erau compromiºi, iar pe alþiipentru cã nu posedau diplome în domeniu -,preferând, probabil, inexistenþa analiºtilor românipânã când primii „unºi” divini ar fi cãzut din cereste o dovadã de proastã înþelegere a situaþiei dedupã 1989 ori mãrturia unei ranchiune joase ºicam nãtânge. Ea seamãnã, de altfel, cu atitudineacelor ce, prevalându-se de preferinþa pentruabordãrile de tip universitar ºi doct, dispreþuiescdiagnosticele exprimate în mass-media camaculaturã, deºi este evident cã, pe cât le stã înputinþã, jurnaliºtii îi solicitã pentru asemeneajudecãþi tocmai pe cei socotiþi niºte voci credibileºi autorizate ale comunitãþii.

Dupã anatemizarea nãravului intelectualilorpublici de a face analize politice, vine rândulsuspectãrii altor aspecte ale prestaþiei acestora,cãci „Cartea de faþã nu-ºi propune sã trasezelimite incontestabile între intelectualii publici ºi«ceilalþi», ºi nici sã ofere o listã exhaustivã aintelectualilor publici activi în România, ci sãcontribuie la determinarea «matriþei» intelectuale,a elementelor necesare construcþiei unuiintelectual public ºi succesului sãu” (p. 227). Eiscriu cãrþi ºi conduc edituri – ca sã vezi! -, publicãîn reviste ºi „cronicheazã pe sticlã” (= recenzeazã,care va sã zicã, la televizor), sunt invitaþi saurealizatori de televiziune, concep sondajesociologice ºi scriu editoriale. Înºiruirea de maisus a activitãþilor publice urmeazã riguros ordineaºi împãrþirea prezente în titlurile capitolelor cãrþii(de la cap. al IV-lea la al VII-lea). Criteriul dupãcare se distinge între o activitate ºi alta rãmânemisterios însã, mãcar pentru motivul cã a„cronica pe sticlã” ºi a fi invitat ori realizator TVintrã în aceeaºi pungã de plastic, la fel cum apublica în reviste ºi a scrie editoriale bat cam înaceeaºi direcþie. Nicãieri nu se explicã de ce fiºelecu editorialiºti nu încap în acelaºi sertar al luiAdrian Gavrilescu cu cele despre vedeteletelevizioniste, rãmânând doar suspiciunea cãpoate fundamentarea teoreticã a demersului esteprecarã. În acest fel se obþine un portret-robotdestul de schematic ºi sumar al intelectualuluipublic (autor de cãrþi, editor ºi jurnalist în presascrisã ºi televizatã) care îl acrediteazã ca pe unactor de mare vizibilitate pe scena publicã, dar nuoferã motive pentru a fi incriminat. Dimpotrivã,s-ar putea spune cã, dintre toþi posesorii de

diplome universitare, cei care reuºesc performanþade a fi prezenþi în toate aceste zone sunt, cusiguranþã, inºii cei mai activi, mai harnici ºi maisesizabili în forfota generalã. Ei pot plãcea saucontraria, dar cu siguranþã cã nu sunt de neglijatºi cã au calificarea care sã îi impunã în prim-planul dezbaterii publice, de orice fel ar fi ea.Încheierea la care ajunge autorul este însãdeconcertantã, cãci portretul-robot promis descriedestul de vag un „bãrbat, având în general peste45 de ani, cu studii superioare [doar e intelectual!– n. O. P.] ºi experienþã extinsã de lucru înperioada comunistã, cu o prezenþã mediaticãpregnantã, ocupând posturi de conducere înpresã, în domeniul editorial sau în universitãþi ºiavând simpatii de dreapta sau de stânga” (p. 227).ªansele de a o da în barã încã ºi mai puþin deatât creºteau asimptotic dacã autorul opta pentruformula: bãrbat sau femeie, având mai mult saumai puþin de 45 de ani, cu studii superioare saunu, lider sau angajat în presã etc. Ce e drept, însã,nici aºa nu e rãu, iar Adrian Gavrilescu reintrã pepiaþa de carte româneascã într-un vârtej de prafdin care nu iese mai nimic.

99




înfierbîntatã”. Propunerile triviale ºi complimentelefãrã perdea pe care Emanek (din proza cu acelaºinume) le face bãtrînei doamne Zikova par ºotiileunui derbedeu, dar se dovedesc a fi de fapt darulfãcut de un ins infinit de sensibil acestei Bubulinescandalizate doar de ochii lumii, radiind de fapt însufletul ei. Emanek e un tãmãduitor de suflete,deconspirat în final de o altã bãtrînã, lîngã care îºiface timp sã bea o limonadã: „eu te ºtiu, tu eºti unzburdalnic, dar mãcar îi iubeºti puþin pe oameni”.De o puritate absolutã e ºi Jenda din Drãgãlaºul,tînãrul ucenic sãrac cu duhul asupra cãruia se varsãtoate glumele echipei de muncitori din turnãtorie.Disperarea acestora, care-l cred mort în urma unuiaccident, se transformã în bucurie dezlãnþuitã lavederea lui, cînd apare de afarã, unde privise stelele,ºi asta-i dezvãluie tînãrului adevãrul tulburãtor „cãel, Jenda, e cineva în aceastã oþelãrie” ºi cã înspatele glumelor colegilor se ascunde de faptsimpatia lor. O simpatie care nu-ntîrzie sã ia forma

întrebãrilor care-l fac sã repete naiv, arãtîndu-ºipumnii împreunaþi, cã „atâââtaaa de mari sîntstelele”. Tinerelul insolent care tulburã atmosferacafenelei în O dupã-amiazã anostã are un aer foarteintelectual: surd ºi orb la lumea din jur, e legat decartea lui ca de o perfuzie. Impertinenþa lui de-a citiîn timp ce-ºi bea berile, ignorîndu-i total pecîrciumar ºi pe bãtrînul Jupa, îi aduce pe cei doi înpragul disperãrii, fãcîndu-i sã-l amendeze cucalificative dure ca „vãcar” ºi „criminal”. UnchiulPepin din Moartea domnului Baltisberger, un fel deþicnit minunat, autist ºi logoreic, e un personaj careva reveni în multe proze ale lui Hrabal. Nesfîrºitelelui poveºti, rupte din context, declanºate de cîte uncuvînt, sînt pline de umor, fantastice, hiperbolice.

Perlã dositã nu e doar un volum excelent scris,are o calitate în plus, aceea de a-þi oferi bucuria ºisperanþa. Depinde de cititori sã nu adevereascãzicala cu porcii. Hrabal e unul dintre acei raricreatori care iau „umanul” drept mãsurã ultimã a

artei lor. Are substanþã, umor, o ironie caldã ºi oseninãtate de nezdruncinat. Frãmîntarea creatoruluie topitã, insesizabilã în textele lui care par izvorîtedin bucurie purã, fãcînd ca suspiciunea sinuciderii,care planeazã asupra morþii sale, sã rãmînã oenigmã. Pe ultima copertã a cãrþii, apãrute în 2006la editura Ivan Krasko, se poate citi, sub poza„muncitoreascã” a lui Hrabal, o artã poeticã: „Ocarte ca lumea nu-i scrisã sã-ºi adoarmã cititorul, cipentru a-l obliga sã sarã din pat ºi, aºa cum este,doar în izmene, sã porneascã de îndatã sã-l cautepe scriitor sã-i tragã una peste bot.” Cred cã Perladositã l-ar putea face sã-l caute cu alte gînduri:pentru a-l invita la o cîrciumã de garã unde tîrziude tot, beþi amîndoi, sã se-mbrãþiºeze.

Mintoºii din...piaþã Ovidiu Pecican

imprimatur

Carmen Vasile Eurogates

1100




Culorile primare

O, pacea lor cum m-a izbit,

atât de adânc tulburatã!Departe de sine sunt, iatã,pe garduri, pe bãnci, pe pubele.

Pe garduri, pe bãnci, pe pubelenu mai par rupte din soare.Uitate-s, aºa þipãtoare,culorile prime, primare.

PPoorruummbbeeiiii ddiinn ggããrrii

Porumbeii sedentari din gãrinu se sperie. Nici ºuiere, semnalenu-i alungã. De un veac ºi jumãtateciugulesc mereu agale.

În cadenþã, printre ºine ºi traversecautã fãrâme. Cu bravurãîºi duc viaþa lor feroviarã.ºi transformã gara în naturã.

Peisaj

I.

Bãlþile aproape secate,sãrãtura ºi trestia-n vântºi nãmolul adânc albãstriuîþi oferã toate, pe rând,

ºi împreunã îþi dãruie toategeografia aceasta subitregãsitã: un strop de obârºieºi poate ºi de sfârºit.

II.

Pinii aceºtia sãracipe dealuri. Mai jos, sãrãturaabia înverzitã, pe carepasc caii rãzleþi ºi natura

îi þine aºa neclintiþiîn timp ce contempli miºcarealor calmã, egalã cu sineºi veche ºi albã ca sarea.

III.

Corpurile, aºa etalateºi atât de-n afarã în marealor singurãtate,mult mai sãrace-s ca sarea

pãmântului pe care se-ntindla soare ºi cui se închinã,alburiu la amiazã.Fantasmã: fantasmã salinã.

IV.

Aspru sclipeºte ca sarea-iîn soare ºi pe ranã, tãcut,þinutul acesta pierdutfiindcã evitã zarea.

V.

Pe dealul, pe dealul abruptse caþãrã în serpentinãautobuzul precar: o ruinãpe drumul acesta roman.

Încet se întinde ca viþa-de-vie printre caiºi ºi acãþide care cu greu te agãþica sã nu cazi în sclavia

vãii,în sclavia cetãþii.

VI.

De sus, de pe deal, se deschidevalea sãracã,de un verde salin.

Ochiul se pleacã ºi crede.

Oricât încercsã mã fac nevãzutpriveliºtea mã vede.

VII.

Aici, uneori se întâmplãsã prinzi ritmul sãrii. Egalºi prelung se aºterne.E pacea din toate.E transparenþa aceastaplinã, în carete întorci fãrã gânduri.Doar rãsuflarea discerne.

AAkkrrooppoolliiss,, aaddiieeuu !!

I.Dis-de-dimineaþã,Akropolis, adieu!se auzea la radio cântãreaþacu voce minunatã,cu numeparcã predestinatpentru aceastã rimãeonicã,de sfârºit:Mireille Mathieu.

II.Stãteam împãstaþiîn dimineaþa ceþoasãde februar.Autobuzul rula.Ascultammelodia aceea frumoasã:Akropolis, adieu!

Sau numai însomnoraþi ?

MMeerree ttâârrzziiii

se dedicã lui Aurel Sasu

Mere pitice, târzii,ultimele, cele rãzleþe:în livada deja pãrãsitãurcat-am ca sã culegem

într-o zi însoritã a luniilui noiembrie 2003.Pârguite de brumã, ce gustascundeau! ºi noi eram cei

chemaþi sã o spunã deschis:mai dulci, mai alese esenþealtele nu-s aici. Declaramdoar luminoase absenþe.

Poeme de Ioan Mileapoezie

Andor Kõmives Euroconection

1111




E întuneric la depozitul de fier vechi. Portarul aadormit în cabina de serviciu, cu picioarele pemasã, sprijinindu-ºi ºosetele maro, rupte la

cãlcâie, de bucata imensã de slãninã înfãºuratã în„bilete de voie”. În curte, un felinar schizofrenic,gãlbui, zgârie asfaltul, într-o tentativa eºuatã de a-lviola. Câinii de pazã îºi lãbãrþeazã testiculele peimaginate femele. Somn gelatinos, cu gust desavarinã siropoasã, învechitã.

În Daciile fãrã capote, cu cauciucuri dezumflate,s-au instalat femeile. Îmbrãcate-n rochii verzi, lungi,cusute cu fir auriu, dânsele, greoaie, fac echi-libristicã pe arcurile banchetelor din spate. Uneoricad în arcuri ºi-ºi prãfuiesc corsetele sau îºi pocescghetuþele cu tocuri subþiri ºi ºireturi scumpe. Atunciei, „salvatorii”, bãrbaþii, sar gardul. Intrã în curteadepozitului, atraºi de chiloþeii tip budigãi pe care-iobservã, cu binoclul, sub transparenþa rochiilor. Îºiîntind braþele ºi le ajutã pe cucoane sã se ridice.Doamnele, domoale, îºi pocnesc oasele, dezmorþin--du-se. Zâmbesc ca niºte obsesii spurcate ce sunt!

În fiecare maºinã, zace câte o pereche de þâþefieroase. Femeile îºi lungesc degetele inelate, iauþâþele de pe bordul maºinii ºi le lipesc, cu salivã, depiept. Pe oglinda lateralã atârnã cârlionþi negri,femeile îi iau în pumnii micuþi ºi îi lipesc, tot aºa,pe sub rochii, deasupra pulpelor, la mijloc. Fetelebãtrâne se mai ºi machiazã cu dermatografeunsuroase, îºi întind, pe pleoape, firicele de sclipiciîn reflexe rogvaiv, apoi ascund fardurile în frâna demânã ºi sub acceleraþie. Pe buze au ruj strident, îlpipãie cu limba, îl gustã – da, sunt satisfãcute.Tacticos coboarã din maºini ca sã-ºi aleagã amanþi.Bãrbaþii, aliniaþi în ºir indian, fac pe „curtezanii”:unii zâmbesc pe sub mustaþã. Alþii îºi miºcã feseleîn ritmuri asiatice, sau trag cu ochiul, aruncândsteluþe în privirile doamnelor (ceva asemãnãtor cuartificiile scânteiate neaºteptat de troleibuze, atuncicând îºi ating antenele de sexul firelor electrice). Elese apropie încet, aud bãtaia ritmicã a tocurilor pecimentul obosit. „Hau”, zice Lili, cãþeaua portarului„Hei, n-auziþi? Am fãcut hau. Hau hau hau!” Dartocurile, încãpãþânate, bat toaca. Nici cã le pasã de„Hau”. Sau îndrãgostelele sunt „in love”, vorbaºcolarilor.

Chiar acum o femeie deseneazã un cerc peasfalt, îl împarte în bucãþi egale, ca niºte felii de tortºi mâzgãleºte acolo numele bãrbaþilor. Apoi eu mãaºez în centrul cercului ºi-arunc o minge în aer,strigând: „La foc, la foc, sã vinã, sã vinã C.!” ºi C.se apropie de mine, mã ia de mânuþã ºi ne oprimpe bordurã.

Celelalte femei îºi urlã infernal amanþii: „Sãvinã, sã vinã Tavi, Dan, Radu...” Mingea, în cãdere,se loveºte de câteva ori de asfalt ºi alunecã, diafan,în spatele cauciucurilor sparte. Amorezeazã cu ele (i se fãcuse poftã).

Doamna Adela s-a aºezat lângã Tavi, pe o barãde bãtut covoare. Þine ceva în mâini ºi, din când încând, îºi întinde arãtãtorul, pânã-l loveºte de fundulpaharului cu pascã ºi începe sã-l lingã, odios,râzând. El îºi continuã poveºtile. „Semeni cu olostriþã”, îi spune. Încã o înghiþiturã de vin, ca ºicum trupul ºi sângele s-ar mutila (sadomasochiºtii!)aºa, pe nesimþite. Tavi ºi Adela încep sã desacra-lizeze. Se strâng în braþe de foºnesc toþi hormoniidin cartier, se lostriþesc zdravãn, sprijiniþi de o ma-ºinã veche din parcare. Pasca este consumatã înaintede a expira, înainte chiar de a fi bunã de tipar. Înacea stare, de zbor frânt, Adela ºi Tavi ºerpuiesc

jalnic, alunecã pe trotuar, pe umbra reclamei roºii aComplexului Universal. Trecem pe lângã ei ºi lefurãm paharul cu pascã. „De Paºti se doarme, nu-iaºa?” îl întreb, sfioasã, pe domnul Pascã. „Nu, nu,nu, nu trebuia sã spui asta. Hai, nu fi...”, îmi zice.„Cum sã nu fiu?”. Însã domnul Pascã, ghemuit încilindrul gãlbui, de plastic, nu-mi rãspunde. Nuaºtept nici o explicaþie, îl beau înainte de-a apuca sãmai spunã ceva.

Amantul meu are mustrãri de conºtiinþã. Sespovedeºte, apoi mã strânge în braþe. Lângã noi,Irina ºi Radu, androginizaþi sublim (cãci ea s-astrecurat în haina lui, el în fusta ei ºi-acum au,împreunã, 2 capete, 4 mâini ºi 4 picioare), zâmbesc.Doamna îi propune bãrbatului sã facã o plimbareprin cimitir. Noi, plictisiþi, ne hotãrâm sã mergemcu ei. Ieºim din depozit ºi urcãm pe lângãmorminte negre. Ne aºezãm pe o bãncuþã îngustã,faþã-n faþã cu androginul întins ca un cadavru pelespedea de piatrã, rece. Îmi sãrut, pe furiº sau nuprea, iubitul. C. mã îmbrãþiºeazã puternic ºi-mispune cã voia sã facã asta de mult timp, aflu, cuefect întârziat, cã mã spionase de câteva zile prinbinoclul antic, cumpãrat din oser. ªtiam, oricum,toate astea, dar sunt fericitã sã aud cuvintele rostitede el, rostogolindu-se ca niºte rulmenþi, spreurechile mele. Îi ating, sfios, epiderma. Îmi plimbvârful limbii peste buzele lui mov. Îl gust. Fiindcãsuntem timizi, ne ascundem în gluga hainei sale ºistãm aºa, nemiºcaþi, foarte, foarte apropiaþi. Ni seface frig, natura ne stoarce de orice fel de cãldurã. Îilãsãm pe Irina ºi Radu în cimitir, încã îmbrãþiºaþi.Bântuim pe strãzile umede, coborâm la subsolulunei clãdiri, unde descoperim un colþiºor izolat, patnupþial metamorfozat în trepte. Ne aºezãm ºi neiubim frenetic, pasional (el nu vrea sã creadã cãavem totuºi o camerã numai a noastrã). Stãm pecovor ºi jucãm ºah, eu sunt regina, el nu-mi spunece este. Urmeazã îmbrãþiºarea, „sunt al tãu”, zice, ºiºtiu cã îi era teamã de asta, dar s-a întâmplat. Laurma urmei, trãim în prezentul fantomatic, plin deincertitudini. Sã-l cred pe cuvânt?

Avem chef de o plimbare. Reuºim sã ajungempânã la colþul strãzii ºi acolo, în intersecþie, neciocnim de o mulþime de maºini invizibile, umplutecu amanþi. Dintr-o Dacie veche, care tot claxoneazã,coboarã L. ºi C. Se apropie de noi, învârtindu-se caºi cum ar dansa. Nu ne privesc, dimpotrivã, lucrucare mã iritã, trec prin noi, bãlãngãnindu-se ºisãrutându-se din ce in ce mai iraþional. Îmi spun, însinea mea, cã vor sã facã dragoste, ºi cã acolo undeeste iubire, raþiunea nu are ce cãuta. Le audºoaptele, ea spune „de ce nu vrei sã fiu a ta?” ºi i serãspunde cã s-ar putea sã se complice prea mult,mai sunt ºi celulele prea ameþite uneori, se mai nascºi monºtri etc. etc. Nu mai vreau sã-i ascult, prefersã simt respiraþia iubitului gâdilându-mi urechea.„Danga langa, langa danga / sunã-n asfinþittalanga”, îi cânt bãrbatului ºi plecãm. Ajungem iarla depozitul de fier vechi, descoperim, pe jos, unstilou ºi simt nevoia sã-i scriu: „Distanþele dintredouã puncte oarecare din spaþiu sunt relative, adicãdepind de sistemul de referinþã din care suntmãsurate. Aceste distanþe au valori maxime însistem propriu”. Cred cã între noi nu existã nici unfel de distanþe, asta pentru cã sunt în el, într-ocãmãruþã din suflet, m-am instalat, confortabil, într-un fotoliu, zac goalã ºi-l aºtept sã mã devoreze. El,bãrbatul, s-a ascuns în urechea mea, între ciocan ºi„nicovalã”, nu e comunist defel... Stã, comod, în

ureche, dezbrãcat, da, e foarte frumos. Îºi întindemâna pe o pãturã albastrã ºi-ºi miºcã degetelesublim.

Se-apropie ziua mea de naºtere. El împacheteazãcadoul, îmi oferã o mânã, ca sã dorm pe ea, sã-miaºez minþile în palma sa. Eu, pregãtindu-mã pentruCrãciun, îi ofer un picior. „ªi ce-ai sã faci cu el?”, îlîntreb, zâmbind. „Am sã-l dau la câini” ºi râde.

Continuãm sã ne amorezãm pe noi înºine.Vorbim despre mâncare, îmi cumpãr o brânzã„topilã” ºi mã topesc de tot, ca ºi-atunci când l-amvãzut în pragul unei oarecare uºi, înconjurat demulþi indivizi zâmbãreþi ºi tare mi-a plãcut„þigãncuºa” de pe buzele lui. Ha.

Se apropie de noi doamna Dana, cu Mihai.Auzim muzicã de lãutã, probabil de la vreo nuntã.Da, îi ºi vedem pe miri, cam bãtrâni ºi în stare deebrietate.

„Veniþi cu noi”, zice Dana, în timp ce sestrãduieºte din rãsputeri sã-ºi lãrgeascã puþincorsetul. Ne alãturãm alaiului nupþial, bãlãngãnindu-ne de pe un picior pe altul. Fusta mea, cu trenãlungã, ºterge polenul pãpãdiilor care n-au sã creascãniciodatã în depozitul de fier vechi. Perlele veritabilelucesc la gâtul meu, care nu le va purta niciodatã.ªi verdele bluziþei nu vrea sã se identifice cuînverzirea naturii. C. crede cã e toamnã, eu þinmorþiº sã-l conving cã e primãvarã. „Dar nunta?Nunþile se þin doar toamna”, îmi spune. Aprobtimid. În sinea mea ºtiu cã e primãvarã. ªi-mi placeenorm sã sfidez natura.

Intrãm în maºina scheleticã, schelãlãind. Câþivalicurici s-au instalat pe parbrizul din faþã ºi ne spio-neazã. Studiem cuplurile de amorezaþi, care se joacãde-a mama ºi de-a tata. „Ora 10 a sosit, omul negrun-a venit”. Râsete. Tanti Þunþi renunþã la hainele degalã, rãmâne goalã, doar cu niºte adidaºi în picioare.Apoi se aºazã în cercul împãrþit în felii ºi, în loc sã-ºi strige amantul, face pipi. Bãltoaca dintre adidaºiiei roºi ºterge, discret, liniile desenate cu cretã BCA.„Doamnelor ºi domnilor, spune piþigãit, nu-i aºa cãn-aþi vãzut nimic?”. Nu i se rãspunde, ceilalþi încãdanseazã printre bucãþi de fier vechi, fac piruete ºizâmbesc strident. Un domn mai curajos s-a cãþãratpe firele electrice ºi brusc s-au stins luminile în totcartierul. Licuricii de pe parbrizul maºinii tremurãde fricã. Pâlpâie din ce în ce mai stins, de teamã sãnu fie uciºi. Eu ºi C. suntem, în sfârºit, doar cu noiînºine. Domnul mã trânteºte pe banchetã ºi seapleacã asupra mea, sãrutându-mã pãtimaº. Pieptulsãu luceºte în genericul emisiunii. E cald ºi bine înîmbrãþiºarea noastrã. Afarã ninge discret. Lili, cãþea-ua, se ascunde sub maºinã, în toba de eºapament.Geme de frig. Cuplurile de îndrãgostiþi ancoreazãmaºinãriile Dragostei în diferite conducte, arcuri saumaºini ruginite. N-a mai rãmas aproape nimeniafarã. Doar tanti Þunþi, bãtrâna, zburdã ca ºi cumar avea 19 ani, prin curte. Îºi întinde braþele sprecer, bolborosind aiurea. Este ninsã. Tremurã.Deschid repede uºa îndoitã a maºinii ºi o aducînãuntru, la noi. Pornesc motorul ºi îi fac un ceaicald. „Mulþumesc, dragu’ mamii”, îmi ºopteºte,fragil. Bea din sticluþã (trebuia sã cumpãr de laComplexul Universal câteva ceºcuþe, dar n-am avutsuficienþi bani) ºi-adoarme între noi. Peste pânteculei supt, L. ºi C., în trupurile noastre, se þin demânã. Într-un târziu, tanti Þunþi se trezeºte, râdemolcom, arãtându-ne ultimul dinte pe care-l mai areîn spatele buzelor rujate în roz ºi spune: „Doamne-lor ºi domnilor, vã mulþumesc pentru atenþie, larevedere!”. Deschide uºa, coboarã ºi-o suflã vântul,pânã departe, pe alte tãrâmuri. Rãmânem, în sfârºit,doar noi doi, într-o gogoaºã amoroasã ºi... naºtemmãtase. Afarã ning, albe, dragostele noastre.

Dragostea (L+C=I)Laura Husti-Rãduleþ

proza

ppããccaattuull

pãcatul vine disearã încã puþin ºi vine- mama fumeazã pe balcon într-o poziþie bizarã.

pãcatul vine disearã ºi-o sã se strecoare printre copaci, ca o ceaþã

peste pistruii tãi o sã treacã ºi-o sã vinã

ÎÎnnttrr-oo ddiimmiinneeaaþþãã,, ppee ccîînndd ppuurr-ttaamm ppaannttaalloonnii ssccuurrþþii

pe cînd aveam picioarele foarte mici ºi durdulii,iar lumina soarelui speria ºoriceii din bucãtãria devarã, am vãzut pe o pãturã plinã de praf cum o viespecu totul ºi cu totul de aur murea zbãtîndu-ºi aripile ºi aruncîndu-ºi rãutatea în eter încetul cu încetul

Afarã începuserã sã vorbeascã gros tractoarele ºirabele, iar tatãl meu tãia satisfãcut un cocoº

O felie de pîine unsã cu salatã de vinete

într-o mînã în cealaltã o foaie de hîrtie unsã cudulceaþã prin care dãdeam de-a dura viespea încovrigat sub masã în mine se întrupa fãrã ca mãcar sã bãnuiesc ceva din graþia ºi lumina ei.

- aaººaa eerraamm,, îînnttrr-oo zzii ppllooiiooaassãã,,îînnttrr-oo zzii ffooaarrttee ppllooiiooaassãã

tolãnit pe saltea cu fereastra larg deschisã ºiciteam ulise, o ediþie veche, cumpãratã de lobonþiu cîndera prichindel (o fi crezut cã-i vreun roman sf,doar aºa fãcusem ºi eu la 10 ani, vãzînd într-olibrãrie pergamentul diafan a lui culianu) ºi întorcînd paginile, descopãr zeci de abþibilduri cujucãtori de la campionatul mondial de fotbal din90 - ce chestie - ºi mirosul de gumã turbo îmiintrã în creier ca o cascadã. da, eram cu maicã-mea în autobuz, pe scaun,

îi arãtam mîndru noua mea colecþie de jucãtori dar ea pãrea imperturbabilã ºi aveam senzaþia cãva izbucni în plîns. cei beþi rîdeau ºi rîdeau, respiraþia lor se rãspîndiseprintre scaune. autobuzul se hurduca ºi se hurduca maicã-mea mi-a poruncit tãios sã nu mã mai bîþîi aºa cã amfãcut ochi de dihor ºi m-am distrat în continuareînãuntru. înãuntru nu înþelegeam ºi i-am spus ºoptit ºi eimamã nu înþeleg nimic nimic dar noi mergeam sã-l îngropãm pe simion -

ssooaarreellee nnuu rrããssããrriissee îînnccãã

duhurile acestor strãzi ne priveau chiorîº unele cocoþate în copacii prãfuiþi altele pitulate dupã garaje pînã ºi din burþile canalelor ne pîndeau

cum strãbãteam trotuarul mahmuri, tãcuþi, cu feþele plecate ºi pãrul nepiep-tãnat cu noroiul încã moale pe bocanci

pe lîngã noi treceau alte guri uscate de rachiu ºi-un miros puternic de femeie.

bbããllããþþeell

bãlãþel cunoaºte regula jocului ºi aºteaptã cuminte momentul cînd toþi îi vor ciuguli din palmã.

ajutã pe unul, pe altul la cumpãrãturi ajutã la cãrat una, alta

stã cuminte în scara blocului chircit, mic, cu ochii scînteind ºi zîmbeºte.

seara îl poþi zãri înfulecînd dintr-o franzelã

salutînd respectuos pe toatã lumea

mãnãºtur story

“tragicul originar constã în faptul cã înãuntrulunui conflict, ambele pãrþi ale opoziþiei, consider-ate pentru sine, sunt îndreptãþite...” Hegel

aveai tricou roz cu everybody loves me ºi-þi vedeam þîþele

eram în staþie aºteptam autobuzul mã gîndeam la conflicte la europa la mirosul de brînzã topitã închegînd aerul la cum am zburat eu cînd eram mai mic la un meci de fotbal ºi mama nu m-a crezut nu mã crede nici în zi de azi

þi-aº fi prins tricoul între dinþi mi s-ar fi strepezit cerul gurii m-aº fi luptat pentru tine m-aº fi sinucis te-aº fi strîns de gît pînã la orgasm aº mai fi zburat o datã pentru tine

TTîînnããrraa LLeennuuþþaa

Lenuþa face vrãji stînd aplecatã peste birou. Poartão minijupã albã ºi ciorapi albi de lînã, foarte lungi.Este blondã ºi toarnã într-un pahar, peste ochiulde bou, apã de mort, apoi îl invocã pe Belzebuthîntr-o limbã necunoscutã, cu formuleînfricoºãtoare auzului. Lenuþa aºteaptã pentru aputea face acestea cîte o jumãtate de an, aºteaptãziua potrivitã, ceasul potrivit, minutul potrivit cîndconjuncturile cosmice sunt favorabile. Uneori seîntîmplã, destul de rar, ce-i drept, ca un bãrzãuneuriaº sã vinã pe furiº la spatele Lenuþei ºi s-o futãpînã îi sar fulgii. În asemenea cazuri de urgenþã,Lenuþa pleacã sã doarmã la o prietenã bunã, cuultimul troleu.

iiuulliiaa

iulia pregãteºte ceai ºi buclele îi acoperã ochii.

îmbrãcatã cu o rochie gri iulia pregãteºte ceai.

afarã latrã cîini ºi-un aer plãcut se împrãºtie

în bucãtãria micuþã unde micuþa iulia- guguºtiuc în rochie gri pregãteºte ceai.

Joi, 14 decembrie, ne-am adunat pentru ultima ºedinþã din 2006 a Clubului de Lecturã. Începîndcu – deja consacratã de aproape un an ºi – ora 18.00, tinerii “alternativi” de pe malul Someºului au ascul-tat ºi comentat poemele lui Andrei Doboº ºi ale lui Vlad Moldovan în cocheta salã nr. 6 a Casei deCulturã a Studenþilor. Ambii autori se aflã în preajma debutului editorial, aºa încît lectura cu public atextelor lor (din care Tribuna propune acum o selecþie) s-a constituit într-un exerciþiu util: fãrã asperitãþi,fãrã aere profesorale sau resentimente, invitaþii au analizat cît se poate de serios textele ºi poeticile luiDoboº & Moldovan, remarcînd scriitura tot mai economicoasã, subtilã, oarecum psihedelicã a celui dintîi, dar ºi tehnicismul, ingineria limbajului, lejeritatea stil britpop din poemele celui de-al doilea. Credcã editorii de poezie care vor citi poemele de mai jos vor afla lucruri fãrã îndoialã interesante.

În noul val clujean, alãturi de nume ca Oleg Garaz, Rareº Moldovan, Cosmin Perþa, Laura Husti-Rãduleþ, Mihai Mateiu sau Stelian Muller, Andrei Doboº ºi Vlad Moldovan vin sã se aºeze în “linia întîi”.

Sã ne (re)vedem voioºi ºi (mai) inspiraþi în 16 ianuarie 2007!Spionul

1122




Clubul de lecturã

Andrei Doboº

1133




AA bbuunncchh ooff wwiinnnneerrss- eelliibbeerrããmm ssffîînnttuullEram cu niºte amicilucrurile se rezolvau, o,dapentru cã puteam vorbiNe turnam bere – unii mediau-Apoi mi-a venit ceva în minteºi a stat.Am aprins þigãri ºi a statMi-am plimbat mîna prin mãrãciniºi m-a învins.

Eram-Cine scrie fãrã mizãCine are o frazã laxãCine e lipit de muzicãAveam-Momente irelevante care îºi lasã colþurile ºi planelecu miile în fiecare loc, tot timpul,materiale nefolosibile ºi alunecãri,feþele pe care le uiþi,poveºtile neinteresante,începuturile îngheþate,mici vîrtejuri de conjuncturi iritabile.

Apoi deodatã-Cineva închide ochii într-un tunelPentru el noaptea din oraº e noaptea din pãduri, de pe lacuri,noaptea iluminatã de pe zidurile ºi din ºanþurile colectoare ale autostrãzilor

BBllaannkk zzeenn

2 unguroaice micuþe la masa cealaltã.faþa lor delicatã.Ce spun în maghiarã?totul e lin ºitotul e eteric sub candelabru.Una dintre ele are pãrul prins în cocun jerseu portocaliu cu ochiuri.Accentueazã într-un anumit ritm ºiîn momentul accentuãrii îºi ascuþeºte vocea.Cealaltã gesticuleazã mult - deseneazã cu mîna pe masãdin cînd în cînd se atinge pe umãr.

Aux Anges –îmi ziccu berea ºi þigaraun punct de fericire.

Vin alte 3 , dar nu stau, le salutãºi pleacã.Cele 2 schimbã priviri.Rãmîn sã vorbeascã la un ceai.e 5.20, joi, 16 noiembrie 2006.Good.

RRiippss aanndd tteeaarrss

Din celular ies scînteipe scroll se adunã mîzgã vine toamna în monitorºi lumina-i tresare rãscolitor.

De la mufã, de la mufa pe care nu o potîndesa cum trebuie între perete ºi carcasã.Ascult maºinile aievea la 8 minute mai josºi am ascultat vertebrele aiureacum pîcîie de la ºold în susde la ºold în susÎn seara asta molcomã.

Rips and tears zice Charles

Pe faianþã s-a picurat cafeaapoi pata a trecut, un contur lîngã piciorul mesei.Am un vraf de recenzii ºi un dosar cu folii transparenteºi o sã mã decid, care, cum – sãîmpart odatã graþia asta buhãitã.

Tulpina de salvie ºi frunza de podbal,Un corn de obligeanã lîngã sfioasa pufuliþãîn ceaiul de la 5.

O vreme ai fost pe iarbã apoia urmat amonacum eºti în cinematic ºi xplodin.Întrebãrile le poþi pune:„Cît o sã cheltui în Pub?”sau„Ce zodie eºti?”sau un fragment mai lung din Montalepe care aþipim.

„Ocaziile sau Jurnal din 72?”

SScchhiieellee

În timpul sãptãmînii cobor dealulînchid conturi,evit sã vãd muchiape care îmi alunecã tãlpile.Ca un transfug khirghizîntr-un oraº de tranzitmãsor spaþiul ºi cotloanele lui interminabile.Dupã barãci ºi blocurie lumea cu abia simþita sa moºmondealã –- un dragon de komodo ce se întinde lîngã apã.

Nu demult – cînd veneam pe aleetreceau animãluþeºi intrau în tufiºuriEle nu m-au vãzutcum mã înãlþam pe ritmulbãtut de picioruºele lor fragede.Atît de fragede încît zãpadase împrãºtia zvelt în jur.Lãsînd bucuria mea imperfectã sã se deschidã într-o imensãfloare de lotus pe creºtet.

Dar într-o duminecã ne-am împrietenitAm dat boschetul la o parteºi i-am chemat sã-mi ruleze o þigarã cu mentã.Au desfãcut fructe.Apoi am jucat mim pe o limbã nemaiauzitã.Eram în entuziastmul loro bilã galbenã trecutã dintr-o palmã într-alta.

De atunci nu mai asmut respiraþia.E un interval în care adun modulaþiide la coroanãºi continui prin ramuri cãtre ceilalþi copaci.Lucrurile pe care aproape le vãdse scurg la marginea gazonului.Sub gard – pocnesc fragii rotunzi ºi imenºi ai acestui parc.Pot înþelege cît vreau ; în orice moment:Mã miºc ca o ºopîrlã pe sub haine.

SSeellbbssttffrreemmddmmaacchhuunngg

Îmi amintesc de ºopronera prin ’29se aºezau pãsãri noapteaîn întuneric, în picajaripile loveau ºindrilelecredeam cã picã nuci.Scîndurile sprijinite de perete,în jurul lor creºtea o iarbã umedã.ªi cine le aruncase cu gîndulsã revinã asupra lorcã o sã gãseascã odatã ocaziesã le ia de acoloamarnic se înºelase.Cine pleacã – cu greu se întoarce.E dovedit.Nu cunosc oameni care sã disparãdupã bordurã ºi sã îngãlbeneascãca ambalajul ãsta de alune.Într-o ploaie ºi caniculã o tot þine din ’92pentru el, raze decoloreazãfolia, se încreþeºtepojghiþa unui þinut secat.Nu cunoscdar am fost pe aproape ºi am adulmecatnefericiri afine.E posibil, într-o amiazã din sutele de oraºesã-i vinã unuia rîndul.Sã devinã staniolul dosit în interval.

Vlad Moldovan

ªtiinþa dicþionarului nu înseamnã neapãratnumai ºtiinþa conceperii ºi facerii lui, maicurând îmi vine în minte, în legãturã cu

problematica anchetei, o idee care m-a ºocat în anii’70, când am aflat-o, ºi care este mai actualã azi caoricând. În epoca dicþionarelor, care se dezvoltaatunci în Europa – instrumentul-dicþionar fiind unsemn tutelar al dominantei nevoi de informaþie –,faptul cã în ºcolile medii din Elveþia (cred cã înclasele mici) se preda ºi se însuºea o materie deînvãþãmânt dedicatã modului eficient de folosirepracticã a dicþionarelor mi s-a pãrut uimitor ºisalutar. Cred cã este loc ºi acum, în România, de oastfel de învãþare a consultãrii dicþionarelor, o„ºtiinþã” a lecturii dicþionarelor care ar fi fericitcomplementarã ºi adiacentã ºtiinþei necesarimplicate în producerea de dicþionare. Aceastãmaterie ar împlini un gol mai adânc, mai insidiosdecât proliferarea unei oferte cu totul generoase,inclusiv o gamã largã de dicþionare ale literaturiiromâne.

1. Realizãrile clujene de tip lexicografic sunt îngeneral foarte serioase, în funcþie de miza pe careºi-o fixeazã, aproape toate dintre cele citate înprolegomenele acestei discuþii îºi onoreazãpromisiunea; în esenþã, au o þinutã ºtiinþificãevidenþiabilã, serioasã, temeinicã. E adevãrat cãsunt în alte pãrþi ale þãrii, nu la Cluj, ca oriunde înlume, ºi „mici întreprinderi uºor de dus la capãt”,dar ele nici nu meritã o atenþie specialã. În cepriveºte vocaþia lucrãrilor monumentale acestea nustau la îndemâna persoanelor, ele suntinstituþionalizate (cum este de pildã DicþionarulAcademiei, despre care voi spune câte ceva mai

încolo), dar sunt ºi oameni de culturã ori de ºtiinþãcare au anvergura necesarã sã se apuce de aºa ceva,pe cont propriu. Însã puterile unui om nu ajungpentru o operã monumentalã, eventual tenacitateaºi temeritatea acestor îndrãzneþi poate duce la unînceput, la o primã parte. De aceea, autoriispecialiºti se grupeazã cel mai adesea în colectivefaste ori mai puþin faste, sub coordonãri fericite orimai puþin fericite. Ce cred despre lucrãrile colectiveºi oportunitatea lor, mai ales în ordinea de ideiimpusã de materialul literaturii, voi spune latratarea problemei metodologice. Aºa încât,„destinul nostru de etern începãtori” este mai puþinde incriminat în contextul producerii de dicþionaremonumentale, re-începuturile fiind uneori dictatede condiþii concrete, cum ar fi reluarea sub alteforme a unor lucrãri neterminate ori abia finalizatesub zodii istorice nu prea faste (este oarecum cazuldicþionarelor începute sub coordonarea lui MirceaZaciu ºi continuate pe alte coordonate). În fine, ºireluãrile au rostul lor, mai ales în domeniuldicþionarelor, fiindcã aici se potriveºte vorba luiAndre Gide: „Toate lucrurile au fost spuse, dar cumnimeni nu ascultã, trebuie mereu s-o luãm de lacapãt”.

7. Am sã încep cu experienþa personalã,colateralã dicþionarelor literare, dar, socotesc,profitabilã pentru acestea. Lexicografia lingvisticãeste meseria mea de bazã, la Institutul deLingvisticã ºi Istorie Literarã Sextil Puºcariu din

Cluj, unde lucrez de 34 de ani la colectivulDicþionarului limbii române (DLR), temã prioritarãa Academiei Române. Cred cã experienþa unuilingvist care a scris ºi 6 cãrþi de criticã literarã ºi un

dicþionar al unei opere literare poate interesasubiectul acestei dezbateri. Semantica, poetica,semiotica ºi eminescologia au devenit pe parcursuldeceniilor domeniile principalelor mele contribuþiiºtiinþifice, în formã de carte ori alte numeroasepublicaþii, inclusiv doctoratul. Dintre cãrþi, cea mainovatoare, încununând oarecum domeniile melepreferate, a fost tot un dicþionar, având un conþinutºi o concepþie în premierã absolutã, prima lucrarelexicograficã dedicatã unei opere literare ca textpoetic integral, cu titlul Dicþionarul Luceafãruluieminescian, Editura Clusium, Cluj, 2000 (încolaborare cu dr. Felicia ªerban). Acest dicþionar areºi o formã pe suport electronic, fiind primul CDmultimedia de analizã poeticã, gramaticalã ºilexicograficã a unui poem, cu titlul Luceafãrul,Editura Muzeului Limbii Române, Cluj, 2000 (încolaborare cu dr. Felicia ªerban). Despre cele douãtipuri de dicþionare pe care le-am înfãptuit ca autor,se cuvine sã spun câteva cuvinte, pentru cã ambelenu sunt încã îndeajuns de cunoscute publiculuiintelectual, mai ales ca structurã ºi mod deconcepere. Nu discut acum cauzele lipsei lor dincirculaþia ce le-ar integra ºi dincolo de lumeaspecialiºtilor în lingvisticã ori poeticã.

Alãturi de o Gramaticã a limbii române,Dicþionarul-tezaur, numit îndeobºte DicþionarulAcademiei (DA) a fost de la început scopulprincipal al înfiinþãrii Academiei. Primul proiect almonumentalului dicþionar a fost început în 1869,dar numai din 1906 Sextil Puºcariu a început sãpublice în fascicole litera A, într-o concepþie ºirealizare ºtiinþificã foarte modernã în contextuleuropean al epocii (definiþiile sensurilor se dau ºi înfrancezã). Sub conducerea savantului clujean auapãrut cinci tomuri, pânã la litera L (ultimul

Revista Tribuna împreunã cu Filiala clujeanã a USR plãnuiesc sã organizeze în viitorul apropiat o masã rotundã, o amplã dezbatere pe tema „ªtiinþadicþionarului la români”. Ancheta de faþã intenþioneazã sã pregãteascã terenul ºi sã acumuleze un instrumentar. Cu un set de intervenþii ºi opinii scrisenegru pe alb, dezbaterea va avea mai multe ºanse sã obþinã ceea ce-ºi doresc organizatorii: un decalog aal ddicþionarului ((aproape) iideal. O asemenea

discuþie îºi are locul acum ºi aici (la Cluj, adicã) din cel puþin douã motive. Mai întâi, chiar dacã suntem atraºi, cu oarecare geniu al momentului prielnic, demici întreprinderi uºor de dus la capãt ºi, eventual, cu câºtig imediat, iar vocaþia monumentalã e rarã în cultura românã (destinul nostru de etern începãtoriîºi spune cuvântul), au apãrut, în ultima vreme, sumedenie de lucrãri lexicografice de toate soiurile, unele foarte serioase. Aºadar, acum e momentul sãtragem linie ºi sã vedem unde ne aflãm ºi cum putem face bine pasul urmãtor. În al doilea rând, unele dintre cele mai importante lucrãri lexicografice deinteres naþional au fost elaborate ºi au chiar apãrut, unele, la Cluj. Face bine sã le înºirãm din nou: Scriitori români, 1978, ºi Dicþionarul scriitorilor români, 4vol., 1995-2002 (coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu); Dicþionar analitic de opere literare româneºti (coord. Ion Pop), 4 vol., 1998-2002;Dicþionar esenþial al scriitorilor români (coord. Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu), 2001; Panorama criticii literare româneºti. 1950-2000, 2001 (IrinaPetraº); Dicþionar Echinox A-Z. Perspectivã analiticã (coord. Horea Poenar), 2004; Dicþionarul cronologic al romanului românesc, 2004, ºi Dicþionarulcronologic al romanului tradus în România, 2005 (ambele realizate de un colectiv al Institutului de lingvisticã ºi istorie literarã „Sextil Puºcariu”); Dicþionarulbiografic al literaturii române, 2 vol., 2006 (Aurel Sasu), dar ºi Romanul românesc în interviuri ºi Dramaturgia româneascã în interviuri (volume realizate deAurel Sasu ºi Mariana Vartic), Teoria literaturii. Dicþionar-antologie (Irina Petraº), apoi lucrãrile panoramice ºi de sintezã despre teatrul românesc semnate deDoina Modola ori Mircea Ghiþulescu, dicþionarele poeziei clujene (Petru Poantã) etc., etc. Prin urmare, aici se poate purta discuþia (mai) în cunoºtinþã decauzã ºi cu respectul cuvenit reuºitelor lexicografice apãrute în restul þãrii (de la Dicþionarul... pânã la 1900 al ieºenilor, la Dicþionarul general al Academiei orila Scriitorii lui I. Bogdan Lefter).

Iatã câteva întrebãri, mai degrabã orientative. Contãm pe rãspunsurile dumneavoastrã pline de nerv(i).

11.. Cum aþi descrie situaþia literaturii române din punctul de vedere al dicþionarelor care îi þin socoteala ºi isonul? Rãspunsul poate fi ºiînºirare de epitete.

22.. Pariaþi pe marile dicþionare realizate de un colectiv ori pe cele de autor? Argumentaþi.33.. Care sunt cele mai grave scãderi ale dicþionarelor pe care le cunoaºteþi? Cum aþi vedea realizabilã îndreptarea lor?44.. Numiþi cel mai prost, respectiv cel mai bun dicþionar dintre cele apãrute în ultima vreme. Argumentaþi, pe scurt, ambele opþiuni.55.. Ce dicþionar lipseºte încã de pe raftul literaturii române?66.. Înºiraþi câteva reguli de care ar trebui sã þinã seama ori câteva lucruri de care ar trebui sã se fereascã oricine ºi-ar propune sã „facã” un

mare dicþionar literar.77.. Dacã e cazul, vorbiþi-ne pe scurt despre experienþa personalã de autor de dicþionare.

Suntem convinºi cã dezbaterea vi se pare ºi dumneavoastrã pe cât de necesarã, pe atât de utilã. Aºteptãm rãspunsurile pe adresele:[email protected] sau [email protected]. Vor apãrea în revista Tribuna în serial ºi vor fi punctul de plecare al viitoarei mese rotunde. (Irina PPetraº)

1144




ªtiinþa dicþionarului la români

Rodica Marian

ancheta

cuvânt: lojniþã), în 1937. Abia prin anii 1960 s-areluat marele dicþionar (DLR), într-o serie nouã,începând cu litera M. În prezent sunt apãruteaproape 30 de tomuri din seria nouã, din pãcatenecunoscute marelui public, dar prezente în marilebiblioteci. Despre anvergura acestui dicþionar esteîndeajuns de precizat cã litera S, de exemplu, arecinci volume, format A4, cu 2150 pagini, iar verbulA ÞINE (redactat de mine) are 93 de sensuri ºi 269expresii ºi locuþiuni. Evident, toate acestea suntdefinite ºi bogat ilustrate cu citate. Eu am semnatca redactor ºi apoi ca revizor, în cadrul colectivuluiclujean, literele T, ÞÞ, UU, Editura Academiei Române,1982, 1983, 1994, 2002, iar în curând va apãrea ºilitera L, în reluare. DLR este conceput ºi maicomplex decât DA, în aºa fel încât sã cuprindãilustrativ toatã existenþa, istoria, cultura, arta, ºtiinþaromâneascã, informaþiile enciclopedice fiindîncorporate prin bibliografia vastã ºi prin caracterulistoric al tratãrii sensurilor. Larga cuprindere tindespre exhaustivitate, incluzând toate varianteledialectale, arhaismele, limbajele domeniale, de pildãpravilele, textele religioase, beletristica, botanicaºtiinþificã ºi popularã, publicistica, tehnica, obiceiuri,proverbe, folclor, ihtiologie, medicinã etc. Aºa seface cã, metodologic, DLR are niºte norme ce sepot învãþa bine numai în decenii ºi tot te izbeºtizilnic de câte un aspect cu totul nou, pentru cãfiecare cuvânt este un univers aparte. Aici se poateface o bunã trimitere la dicþionarele literare,materialul acestora fiind specificitatea unui autorori a unei opere, care nu este însã niciodatã rupt(ã)ori nedeterminat(ã) de factorii întregului uneiliteraturi. Consecinþele ºi implicãrile acesteicoordonate de concepere ºi de metodã le voi reluaîn rãspunsurile la întrebãrile 2, 33, 55.

Dicþionarul Luceafãrului eminescian este primalucrare de lexicografie consacratã unei singure operepoetice româneºti, ºi anume unui „arhi-text“ (textpoetic integral, concept ºi realizare în premierãabsolutã), constituit din forma definitivã, versiuni ºivariante. Este tot un dicþionar al limbii, în speþã alcelei circumscrise prin atributul poetic, dar nunumai. Încercãrile bruionare nu reprezintã distilatullimbaj poetic eminescian, purtând girul autoruluiprin publicarea în timpul vieþii, ci limbajul poetuluiMihai Eminescu, aºa cum o aratã manuscrisele,în încercarea de a-i da forma idealã; totuºi,

numeroase versuri nu numai cã se ridicã lavaloarea celor din antume, ci adesea o covârºesc.Aceste versiuni ºi variante nefinisate conþin un lexicdeosebit de bogat ºi interesant. DicþionarulLuceafãrului, cu limitele inerente, este o tentativãde incursiune într-un anume univers imaginar,construit prin limbajul poetic. Eminescu nu ameditat neapãrat asupra perfecþiunii versului, ci s-a concentrat asupra „ideii poetice“, care este„sufletul“, cum zice poetul. Revenirile ulterioare,de la o versiune la alta, atestã, pe lângã continui-tatea creaþiei, cu meandrele, cu ecloziunea unoridei poetice insolite, ºi un altfel de proces, cel alrafinãrii stilistice, dar la o mai atentã lecturã, dic-þionarul, reflectând travaliul eminescian la o versiu-ne, înlesneºte urmãrirea variantelor cu transformã-rile, prefacerile spontane ºi revenirile lor la formeanterioare. Aºadar, în dicþionarul de acest tip, legã-turile inter-textuale sunt ºi mai evidente, în ultimãinstanþã, cuvântul ca articol de dicþionar are rapor-tãri la avant-text, ca ºi la text, neocultând ideilemajore ºi de fond ale poemului, sacrificate de oselecþie ulterioarã, de dragul performanþelor deexpresie.

2, 33, 55. Clujul este poate cel mai fast loc în carese cuvine sã discutãm despre ºtiinþa dicþionarului,mai întâi din motivul cã acest oraº universitar a fostleagãnul realizãrii primei forme a operei monumen-tale a dicþionarului tezaur sub coordonarea luiSextil Puºcariu (exact în timpul când era ºi primul

rector al Universitãþii clujene), ºi apoi, pentru cã, înaceastã bunã tradiþie, la Cluj au fost elaborateimportante lucrãri lexicografice de interes naþional,nu numai lingvistice, ci ºi literare. Acestea din urmãfiind realmente reprezentative pentru domeniul lor.

O amplã dezbatere pe tema „ºtiinþadicþionarului la români”, conceputã ca referitoare la„situaþia literaturii române din punctul de vedere aldicþionarelor”, are, se impune sã aibã, un temeimetodologic, oricum derivat din ºtiinþa dicþiona-rului lingvistic, adicã din lexicografie. Ca sã atingunele probleme în care cred, va trebui, fatalmente,sã reiterez câteva truisme ºi constatãri ce derivã dinunele cutume ale disciplinei lexicografice. Aceastaeste o ºtiinþã sui-generis, foarte bine articulatã, demulte secole. Caracterul normativ, informativ,explicativ ºi chiar ilustrativ al dicþionarelor este oconstantã, dar pe lângã aceasta, dicþionarelenotabile trebuie sã împlineascã ºi un imperativ alspiritului analitic ºi al celui sintetic. Descriereasemanticã ºi filiaþia sensurilor obligã lexicograful lao pãtrundere deopotrivã ancoratã în intra-lingvistic,ca ºi în extra-lingvistic, impune o ancorare con-textualã a articolului de dicþionar atât cu lexemelesimilare ale limbii, cât ºi cu categoriile gramaticale,logice, cu procesele metaforice, cu valorile expre-sive. În esenþã, investigaþia pluridirecþionalã ºi com-plexã se cere apoi ordonatã ºi expusã sintetic ºiorganic într-un tot, de facturã cât mai precisã,inconfundabil ca unitate, dar strâns ancorat în alteunitãþi, care sunt toate celelalte articole de dicþionar.Am expus în vorbele anterioare, într-o formã liberã,ceea ce se cuvine a fi mai precis definit ca fiindcaracterul analitic-sintetic în sens integralist al unuidicþionar. ªi anume, ceea ce înþeleg eu princaracterul analitic-sintetic aplicat relaþiei parte-întregse apropie oarecum de ceea ce chiar s-a numitadesea caracterul analogic al unui dicþionar. Analogia ca principiu - din perspectiva concepþiei - afost ºi mai este uneori implicatã în elaborareamultor dicþionare tezaur din lume, fie ale cuvintelorori unitãþilor frazeologice, fie ale gândirii sau aleideilor sugerate de cuvinte, fie ale calificativelorclasate analogic etc. Definirea unui cuvânt prinetimologia sa, prin clasificarea gramaticalã ºi prinsemnificaþia diferitelor sale întrebuinþãri nu estecompletã ºi nu capãtã întreaga ei valoare decât prinraporturile sale cu alte cuvinte pe care le evocã. Înmod obiºnuit, aceste asocieri sunt logice, adicã seevocã sinonimul, antonimul, omonimul, daranalogia merge mult mai departe de tãrâmul strictraþional, spre termenii la care cuvântul trimite prinfamilia sa, prin sonoritatea sa, prin locul sãu înfrazã, prin legãturile multiple ale asociaþiilor de idei,evident ale celor care sunt comune mai multorvorbitori. Trebuie spus însã cã un mare dicþionaranalogic al limbii române este deocamdatã undeziderat (ºtiu un proiect de acum 25 de ani). Altfel spus, aceste variate raportãri ale cuvântului -în statutul sãu de articol de dicþionar - la ansamblulmecanismelor limbajului ar fi benefic sã se reflecteºi în tipurile de dicþionare literare. Cu atât mai multcu cât o analizã evaluativ intertextualã,interpretarea din perspectiva coerenþei unui întregpresupus într-o lecturã nesubiectivã, dar totodatãhermeneuticã, se gãsesc în germene ori încuantumuri relevante în modul de analizã ºi criticãliterarã practicat de mulþi critici deveniþi autori dedicþionare. Aici ar fi cazul sã numesc aproape fãrãexcepþie pe autorii dicþionarelor pomenite înpreambulul anchetei. În unele cazuri, acestprincipiu ar trebui doar subliniat ºi valorificat pânãla relevanþa practicã a legãturilor dintre articolele dedicþionar, dincolo de ordinea lor alfabeticã. Analogiaºi aspectul contextual ºi cotextual al acestuiprincipiu de analizã, cu alþi termeni mai moderni -intertextualitatea ºi bogatele ei posibilitãþi - ar ficomponenta care ºi-ar gãsi justificarea în paleta de

dicþionare din raftul literaturii române (5). În variantele dicþionarelor care sunt dedicateliteraturii române prevaleazã - aproape generalizat -caracterul informativ, însoþit adesea de elementeevaluative, ca un firesc cap de afiº al epocii noastre.Pledoaria mea metodologicã, cum spuneam, nu aredeloc intenþia de a minimaliza stringenta necesitateactualã a informaþiei, inclusiv a celei de facturãistoricã, cât mai bogatã ºi cât mai actualã, precumnici a importanþei formaþiei autorului de dicþionar,ce decurge firesc din cunoaºterea realã a valorilordomeniului cercetat. Doar cã, în mod ideal, mi-aºdori un decalog al dicþionarului literar în care sã secuprindã, ca ofertã înscrisã în modul de concepereal materialului prezentat, evidenþe ale spirituluianalitic, sintetic, comparativ, teoretic, evaluativistoric ºi contextual-social, inter ºi intra-textual, într-un mixaj în care sã nu lipseascã trimiterile deconivenþã asociativã, opozitivã etc. Deoarece oriceinstanþã criticã este în ultimã instanþã subiectivã, omai accentuatã pondere a componentelor de maisus ar valoriza credibilitatea, obiectivarea criticã.Pentru cã, în opinia mea, dicþionarele literare sunttotuºi opere ale unor critici ºi mai puþin ale unoristorici literari în sens tradiþional. Din punctul meude vedere, ar fi ºi mai bine dacã criticii respectivi arfi înainte de toate niºte critici exersaþi ºi în sensulanalizelor de text, ca evaluare semanticã ºicontextual-dinamicã. Din aceastã cauzã, preferPanorama criticii literare româneºti. 1950-2000,2001 (Irina Petraº), Dicþionarul de idei literare, 1973(Adrian Marino), dicþionarele de poeþi clujenisemnate de Petru Poantã, dicþionarul personajelordin teatrul lui I. L. Caragiale sau Lucian Blaga,coordonate de Constantin Cubleºan, apoi lucrãrilepanoramice ºi de sintezã despre teatrul românescsemnate de Doina Modola, dintr-o altã perspectivã,dicþionarul literar al judeþului Bistriþa-Nãsãud al luiTeodor Tanco, Dicþionarul biografic al literaturiiromâne, 2 vol., 2006 (Aurel Sasu), chiar dacã acestadin urmã, prin formula aleasã, nu face decât sãîmbie ºi sã suscite ori sã resuscite consideraþiacriticã ºi valoricã. Vreau sã spun cã îmi pare maiadecvat intenþiei literare dicþionarul de unic autor,în care poþi recunoaºte ºi poþi miza peresponsabilitatea unei personalitãþi definite, cu unanume gust ºi o recognoscibilã forþã analiticã. Ceea ce nu înseamnã cã alte opere lexicograficemonumentale, prin forþa lucrurilor colective, nu potfi niºte performanþe ale genului. Numai cã, faþã demodul mai direct al raportãrii unui autor la materiade analizat, aceste creaþii colective stau sub imperiulde neocolit al unui compositum. Normeleimpersonale ale evaluãrilor se materializeazã întonuri calde ori reci, se ascund în spatele unuispaþiu limitat ori bogat, care valideazã ºi defineºte,dupã caz, un autor ori un altul, o operã sau alta.Adesea, în dicþionarele elaborate de un colectiv,dezideratul obiectivizãrii se amalgameazã cu tentede preferenþialitate, aproape imposibil de pus înevidenþã, întrucât laboratorul normelor de redactarenu presupune legãtura dintre articolele semnate dediferite instanþe critice. Cuvântul analitic din titlulunei excelente opere lexicografice clujene - Dicþionaranalitic de opere literare româneºti (coord. IonPop), 4 vol., 1998-2002 - implicã metodologicdimensiunea organicã descrisã de mine mai sus,fiind o premierã în lexicografia româneascã. Seanunþã aici, într-un fel, acea componentã analitic-analogicã care presupune evaluarea esteticã, umanã,socialã ºi istoricã doritã de mine, ca o complexãîncadrare a unitãþii în specificul întregului (evidentºi acesta trebuie delimitat ºi definit deopotrivã cuunitãþile componente, respectiv se impuneprecizarea cuprinderii, fie numai a marilor valoriomologate, fie a scriitorilor unui spaþiu ºi timpcultural etc.). Cu astfel de nuanþe, nu chiar

1155




nesemnificative, meritã apreciate lucrãrileambiþioase ºi fiecare la vremea ei, temerare, precumDicþionar esenþial al scriitorilor români (coord.Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu), 2001sau Scriitori români. Mic dicþionar (coord. MirceaZaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu), 1978. Estevorba nu numai de o altã perspectivã, oreîncadrare, o reinterpretare chiar etc., ci, uneori, deo rejudecare a reperelor. Primul dicþionar pomenitaici, are neajunsul de a fi apãrut oarecum post-festum, al doilea ar fi perfectibil tocmai prinperspectiva aleasã, dacã aceasta ar fi unitarã ºiinter-determinatã, fiindcã în cazul acestuia dinurmã se poate spune cã unele articole rezistã încã.Desigur cã, asemenea multor ºtiinþe, lexicografia ºilexicologia (ca ºtiinþã implicatã) au evoluþia lor întimp ºi se supun imperativelor dinamicii lexiculuiunei limbi istorice anume sau stadiului evoluþieimai multor limbi. Într-un fel oarecum similar staulucrurile, dar mult mai nuanþat, pentru lexicografiadedicatã culturii în general, pentru dicþionarelededicate diferitelor aspecte ale produselor culturale(artã plasticã, literaturã, muzicã etc.) sau a ºtiinþelorparticulare, în cazul dicþionarelor domeniale

propriu-zise ori al dicþionarelor speciale, de tipenciclopedic. În cazul acestora dinamica poate fiuna progresivã istoric, dar ºi o dinamicã în volute,în sensul revenilor la unii parametri din trecut,reperele cãrora s-au deteriorat în timp, dar a cãrorsuperioritate ºi necesitate se resimte din nou, dupão perioadã de timp. De exemplu, în opinia mea,este simptomaticã în acest sens re-editarea fãrãintervenþii a Dicþionarului universal al limbiiromâne, semnat de Lazãr ºãineanu, respectiv aediþiei acestuia din 1930, care s-a bucurat de unbinemeritat succes. Tot astfel s-ar putea ºi ar fisalutar sã se re-editeze, de exemplu, Enciclopediaromânã, publicatã din însãrcinarea ºi sub auspiciileAsociaþiunii pentru literatura românã ºi culturapoporului român de dr. C. Diaconovici, Sibiu,1898, 1900, 1904. Aceastã re-editare, judecatã firescîn parametrii timpului ei, ar fi o beneficãcontrapondere la denaturãrile ideologice, politice ºispirituale dominante în cele douã dicþionareenciclopedice apãrute în "epocã", chiar dacã acesteasunt deosebit de meritorii sub aspectul profesiona-lismului. Materialul inventariat ºi prezentat lexico-grafic al tipului de dicþionare discutat acum esteevident ºi firesc unul mult mai impregnat de

subiectivitate, nu numai din perspectiva autoruluide dicþionar, ci ºi din perspectiva obiectului culturalpe care-l prezintã în forma "ºtiinþificã" a unuidicþionar. Pot încãpea, aºadar, o sumedenie deatitudini partizane. Pe de altã parte, o operãlexicograficã precum Dicþionarul literaturii românede la origini pânã la 1900 al ieºenilor (ca ºi bunãparte din Dicþionarul general al Academiei oriScriitorii lui I. Bogdan Lefter) prevaleazã valoricîntru obiectivitate, dupã pãrerea mea, din unghiulprincipiilor redacþionale, dar ºi al conþinutului pusîn dicþionar, fiindcã valorile sunt oarecumstabilizate de o mai îndelungatã istorie a receptãrii.Este vorba nu numai de informaþie, ci ºi de o maimare siguranþã în evaluare, în punerea în context afiecãrui scriitor. La fel, Dicþionarul cronologic alromanului românesc, 2004, ºi Dicþionarulcronologic al romanului tradus în România, 2005(ambele realizate de un colectiv al Institutului delingvisticã ºi istorie literarã "Sextil Puºcariu" dinCluj) sunt exemplare ºi prin acurateþea respectãriicriteriului cronologic asumat, dar ºi prin travaliul ºiinformaþia extraordinarã pe care o incumbã.

1166




1. Cred cã literatura românã mai are încã nevoiede multe dicþionare specializate. Problema nu estedoar numãrul, ci mai ales profesionalismulautorilor, rigoarea, plãcerea, chiar orgoliul lorauctorial ºi profesional de a „copleºi” cititorul doarcu informaþii corecte ºi complete.

2. În general, în lume, marile dicþionare serealizeazã în echipe. De la Dicþionarul limbiiengleze publicat de dr. Samuel Johnson în 1755 nuîmi amintesc de vreun mare dicþionar realizat de osingurã personalitate. Iar dr. Johnson a fost, cuadevãrat, o excepþie. Paul Robert, de exemplu,pãrintele marelui dicþionar francez care îi poartãnumele, a început sã lucreze singur, dar apoi ºi-aformat o echipã de colaboratori.

Problema este a ºti sã lucrezi în echipã ºi a ºtisã îþi alcãtuieºti echipa. Aici, mi se pare mie cã noiromânii suntem foarte deficitari. Rezultatul e unsoi de dicþionariadã. Nu am lucrat niciodatã, pânãacum, la un dicþionar în România. Dar amconstatat din discuþii publice sau personale cã lanoi competenþa e adesea înlocuitã de simpatia orialte criterii foarte subiective ºi rãu personalizate înceea ce priveºte alcãtuirea echipei sau în selectarea,mai ales, a candidaþilor contemporani la câte unarticol de dicþionar. Pe de altã parte, echipa edeseori indisciplinatã, nu se supune regulilorstabilite de conducãtorul colectivului, nu respectãtermenele ori structura articolelor. Atunci cândexistã probleme în discuþie nu ºtim sã negociem ºimulþi se refugiazã într-un orgoliu jignit, sau mairãu: încep sã punã beþe în roate.

3. În opinia mea, o lipsã a dicþionarelor literareromâneºti este sub-reprezentarea scrisului femininsau a unor probleme care þin de prezenþa femeii încultura românã. De exemplu, din dicþionarelenoastre, reiese cã grupurile de elite, paºoptiºtii sauJunimea, de exemplu, ar fi fost doar niºte „oldboys’ clubs”. Oare chiar aºa a fost? Doamneleapropiate personalitãþilor din grupurile respectivenu au scris jurnale, scrisori? Nu au participatniciodatã la discuþii? Sau aduceau doar tãvile cucafea ºi dulceþuri ºi dispãreau graþioase, lãsând odârã de parfum în urmã? Eu nu sunt specialistã înliteratura românã, dar dacã mã gândesc doar laMaria Rosetti sau la Maria Flechtenmacher, e clarcã lucrurile nu au stat chiar aºa. Apoi îmi amintescde polemica dintre Titu Maiorescu ºi SofiaNãdejde, cu privire la relaþia dintre inteligenþafemeii ºi dimensiunile creierului ei, pe de o parte, ºiprocesul de „civilizare a omului”, pe de alta. Marele

critic susþinea cã pe mãsurã ce omul se civilizeazã,creierul femeii se miceºte. Ea e tot mai ocrotitã debãrbat ºi nu mai are nevoie sã gândeascã atâta. Pede altã parte, tot în opinia lui Maiorescu, femeia edin start în inferioritate deoarece creierul ei este, deregulã, mai mic decât al bãrbatului. Nu vãd de cenu s-ar aminti ºi astfel de chestiuni într-un articolde dicþionar. Tot în aceastã ordine de idei, îmiamintesc cã, odatã, comentam împreunã cu o altãcolegã un articol de dicþionar despre Smara, articolrealizat de un istoric literar, femeie. Articolele ºiconferinþele Smarei despre necesitatea educãriifemeii ºi despre statutul ei în societate nu erauamintite. La observaþiile ºi criticile mele, colegamea, mai bunã cunoscãtoare a echipelor româneºtide dicþionar, m-a întrebat de ce nu îmi punproblema dacã nu cumva editorii au refuzat aceleinformaþii ca nerelevante. Nu vreau sã spun cãnumai femeile pot scrie despre femei ºi cã un editorde dicþionar, bãrbat, nu ar putea fi sensibil la acesteaspecte, ci cã existã niºte ºabloane de gândire ºimetodã care mie mi se pare cã ar trebui depãºite.

4. Îmi este greu sã dau astfel de verdicte. Darvreau doar sã spun cã cei care realizeazã undicþionar cu oameni foarte tineri, mai ales custudenþi, au o responsabilitate sporitã. Lucrul la undicþionar este o ºcoalã. Eu am învãþat foarte mult înceeea ce priveºte profesionalismul, rigoarea ºidisciplina în muncã lucrând în diferite echipe dedicþionar. Cu atât mai mult e grav atunci când laun dicþionar realizat, cum spuneam, cu oamenifoarte, foarte tineri, se dã tema articolului dar nu sespecificã de la început echipei structura articolului,lungimea, modul în care se reþine ºi se noteazãbibliografia. Echipa începe sã lucreze ºi apoi i sespune ce ºi cum. Este inadmisibil. La fel, nu seresping articole fãrã o argumentare serioasã. Odatãacceptat într-o echipã se presupune cã eºti în staresã faci treabã bunã. Prezumþia de calitate trebuie sãfie ca prezumþia de nevinovãþie. Nu se respinge unarticol pentru cã editorul nu te-a mai vãzut pecoridor ºi atunci, în grabã, a dat aceeaºi sarcinã,fãrã sã te avertizeze, unei alte persoane. Rezultatule orice, dar numai ºcoalã pentru munca în echipã ºiun dicþionar profesionist, nu. Profesionalismulînseamnã nu numai idei, dar ºi disciplinã, rigoare,coerenþã în activitate. La acest aspect suntem foartedeficitari, cred eu.

5. Dicþionarul scrisului feminin, dicþionareprivind contactele literaturii române cu alteliteraturi (francezã, italianã, germanã, rusã etc.),

dicþionare ale literaturilor minoritare din România. 6. O sã încerc sã prezint etapele realizãrii unui

dicþionar, aºa cum le vãd eu, din experienþa mea. 1)ºeful colectivului stabileºte lista articolelor; 2) stabilirea echipei pe bazã de competenþe; 3) echipa poate propune noi articole, lucru care senegociazã cu ºeful colectivului; 4) conducãtorulechipei definitiveazã lista articolelor de dicþionar ºistabileºte structura articolelor, numãrul de cuvinte,stilul bibliografic; 5) echipa primeºte instrucþiunileprivind structura articolelor, numãrul de cuvinte,stilul bibliografic; 6) lucrul propriu-zis la dicþionar;7) respectarea termenelor de cãtre echipã; 8)prezentarea ºi definitivarea textului prin negociereîntre membrii colectivului ºi conducãtor. În nici uncaz, nu se respinge un articol fãrã o discuþie extremde serioasã ºi aplicatã pe text. În nici un caz, conducãtorul colectivului nu îºi permite sã modificevreun articol fãrã acordul autorului. Lucrul la undicþionar presupune o combinaþie echilibratã întreprofesionalism, disciplinã ºi respect între membriiechipei.

7. Am colaborat la mai multe dicþionare dintrecare unele au apãrut deja în Statele Unite(Encyclopedia of Postcolonial Studies, editor JohnHawley, Westport, Connecticut and London:Greenwood Press, 2001; Encyclopedia of EroticLiterature, ed. Gaëtan Brulotte ºi John Philips. NewYork and London: Routledge, 2006), iar altele vorapãrea:

Greenwood Encyclopedia of Sex, Love, andCulture (secolele XVII-XVIII), ed. Merril Smith;

International Routledge Encyclopedia ofMasculinities, ed. Michael Flood, Judith KeganGardiner, Bob Pease ºi Keith Pringle;

Dictionary of Revolutionary Thought (1700-1815),ed. Gregory Fremont-Barnes, Greenwood Press.

Pe majoritatea coordonatorilor nu i-am cunoscutdirect. Am rãspuns câte unei invitaþii de colaborare(„call for papers”) lansatã pe internet, am trimit cv-ul, uneori am propus unul sau mai multe articole,iar dupã acceptare am lucrat conform normelor ºicalendarului echipei. Am remarcat profesionalismulcu care se verifica sursa informaþiilor. Nici uncoordonator, ºi unii dintre ei sunt personalitãþi deprim rang, nu ºi-a permis vreodatã sã modificevreun cuvânt fãrã a mã consulta. Mare parte dinrezultatul final a fost rezultatul unei negocieribazate pe respect profesional reciproc. Relaþiile într-o astfel de echipã sunt uºor impersonale, politicoaseºi exigente. Nimeni nu se bate pe burtã cu nimeni.

Mihaela Mudure

1177




Ideea de a scrie, de a concepe un dicþionar,indiferent de natura lui, de obicei, aparþine uneicolectivitãþi, unui grup de cercetãtori, mai puþin

reprezintã o întreprindere singularã, deºi, aºa cumne-am obiºnuit în ultimul timp, acest fapt nu maiare veridicitate în planul filologic, amintind aici dedicþionarul profesorului Aurel Sasu, dar ºi, nu maipuþin, de impresionanta istorie scrisã de Alexªtefãnescu. La acest capitol al instrumentelor delucru din sfera ºtiinþelor umaniste se cade sãspunem cã nu stãm tocmai rãu din punct de vederenumeric, nu ºi calitativ, din pãcate. Cîndîntrebuinþez termenul calitativ mã refer la cîtevacriterii clare care conferã gradul de acribie al unuiinstrument de lucru: autenticitate, nivel intelectual,valoare esteticã, precizie, claritate, exhaustivitate,obiectivitate, corectitudine, imparþialitate...

Provocatã de ancheta „ºtiinþa dicþionarului laromâni”, idee ce aparþine revistei Tribuna ºi USRCluj, mi-am definitivat un set de criterii valorice înconcordanþã cu instrumentarul ºtiinþific dobîndit întimpul studiilor filologice (latinã-greacã veche), apoiîn cadrul masteratului de lingvisticã ºi, nu în celedin urmã, în cadrul doctoratului pe tema morþii întragedia greacã, set de criterii valorice pe care l-amaplicat cîtorva dicþionare pentru a rãspunde printr-un articol bloc la cele ºapte întrebãri primite.

În anul 1869 apãrea Panteonul român, autorIosif Vulcan, lucrare care, dacã þinem cont cã dintrecele treizeci de medalioane dedicate personalitãþilorpolitice ºi culturale româneºti cîteva au ca obiectscriitorii veacului, putem sã considerãm, pe dreptcuvînt, cã Panteonul... ar fi prima încercare de gen.Desigur, cum era de aºteptat, volumul suferã degrave inexactitãþi sau omisiuni. Sînt prezenþiscriitori ca G. Sion, V.A. Urechia, dar alþii, mult maivizibili, lipsesc. În aceastã categorie a marilorabsenþi intrã Gh. Asachi, Grigore Alexandrescu,Costache Negruzzi, Cezar Bolliac, Anton Pann,Alecu Russo, N. Filimon, Odobescu ºi mulþi alþii.Anul 1897 aduce în planul culturii o nouã apariþie –

Dicþionarul Contimporanilor – autor D.R. Rosetti,lucrare care, în comparaþie cu Panteonul..., oferã unplus de informaþie, dar trateazã extrem de sumaraproape pe toþi scriitorii pînã în acel moment.Enciclopedia Românã (1900-1904), autor C.Diaconovich, cunoscutã ºi sub numele deEnciclopedia de la Sibiu, pe lîngã numãrul mare descriitori, inventariazã reviste, ziare, curente. Aºadar,o întreprindere exhaustivã, s-ar zice, dacã nu s-arconstata superficialitatea articolelor dedicate luiIoan Slavici, Al. Macedonski... În capcana epuizãriiunui subiect cade ºi Th. Cornel prin Figuricontimporane (1911) care se dorea o continuare amai sus amintitei enciclopedii. În aceastãîntreprindere fastuoasã un rol important l-a avutTudor Arghezi care, constatînd cã urmarea lucrãriieºueazã prin apariþia doar a cîtorva fascicole, seretrage. Altã lucrare, intenþionînd sã acorde spaþiuscriitorilor, este Dicþionarul enciclopedic ilustrat(1931), în douã pãrþi. Partea I – Dicþionarul limbiiromâne – (întocmit de Aurel Candrea) esterestrictivã, ocupîndu-se în speþã de scriitorii dintrecut, cei prezenþi beneficiind doar de unele noteinformative, în cazul în care intrã în categorialaureaþi ai vreunui premiu naþional. Cea de a douaparte nu face obiectul nostru prezent, avînd subiectde discuþie domeniul istoric. Lapidarã, dacã þinemcont cã autorii sînt repede epuizaþi, fãrã prea multeamãnunte, laconicã, dacã luãm în calcul cã unelereviste apar, altele nu, este lucrarea lui LucianPredescu – Enciclopedia Cugetarea (1941). UrmeazãDicþionar enciclopedic român (1962-1966), în patruvolume, Dicþionar de literaturã românã (1971),autor M. Popa, Mic dicþionar enciclopedic (1972).Prefer succinta trecere în revistã, aceste lucrãrinestîrnind vreun interes exclusiv intelectual sau dealt gen.

O sumarã privire de ansamblu mã obligã sãremarc lipsa exerciþiului unui demers ºtiinþifico-filologic, exerciþiu capabil sã construiascã trepteleunui instrument de lucru pentru domeniul umanist.

Scriitori RRomâni,, Ed. ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,Bucureºti, 1978, coordonator Mircea Zaciu, încolaborare cu M. Papahagi ºi Aurel Sasu. Lucrareaconceputã ºi asumatã de grupul clujeanintenþioneazã, prin autorii propuºi, sã delimitezepentru prima datã noile sensibilitãþi estetice de celevechi, sã prezinte orientãrile literaturiicontemporane, aflatã în prag de secol XXI, fãrã a leomite pe cele din trecut. Ca orice dicþionar, ºiacesta are omisiunile lui, cele mai multe þinînd deapartenenþa la sexul feminin, dar asupra acestuiabominabil fapt, suferinþã geneticã pentru naþianoastrã intelectualã, voi reveni. Oricum, distinsulcolectiv, tînãr pe atunci, îºi rezervã o protecþie înprivinþa scãpãrilor, oarecum inteligentã, princuvintele: „omisiunile sînt însã ºi ele semnificativeîntr-o atare lucrare. Ba chiar – parafrazînd unscriitor francez – am putea spune cã un interesspecial al dicþionarelor îl constituie tocmai lacunelepe care le permit. Ele pot fi de douã feluri: unelesînt asemenea litotei, adicã acelei figuri prin care serosteºte mai puþin, pentru a se exprima mai mult;altele funcþioneazã printr-o ’mise à disparition’,semnificînd o simplã anulare, uitarea ca igienãistoricã”.

M-am întrebat de ce ar permite dicþionarelelacune? Dicþionarele, ele însele, nu permit nimic, cimintea para-acribicã a autorului sau autorilor, darintrãm în semantica textului ºi a jocului lingvisticintern, întreprinderi foarte grele pentru unii. O altãîntrebare esenþialã îmi tot împunge mintea: care aufost mai exact criteriile ce au stat la baza unei astfel

de întreprinderi, într-o epocã totalitarã? O întrebarede bun simþ, atîta timp cît aceiaºi autori peste aniau alte criterii tocmai bune pentru a introduce peunii sau pe alþii. D. Mircea, cu Premiul de Stat în1952, cu o literaturã datoritã cãreia a „plãtit cel maigreu tribut perioadei proletcultiste” în care dintrecele douã lacune se înscrie; în cea asemenea litoteisau în cealaltã a igienei istorice? Prozatorul DanRebreanu sã fi fost cu mai puþinã ingeniozitateliterarã înzestrat decît un Adrian Pãunescu, orimagia curþii centrale i-a atras ºi pe autoriidicþionarelor?! O întrebare retoricã!

În anul 1979 apare Dicþionar de LiteraturãRomânã – Scriitori, Reviste, Curente, Ed. Univers,Bucureºti, scriiturã elaboratã de aceastã datã de uncolectiv de istorici ºi critici literari – Paul Cornea,Dumitru Micu, Marian Popa, Eugen Simion, ElenaZaharia-Filipaº..., coordonator Dim. Pãcurariu. Undicþionar din capul locului exclusiv literar, întocmitde specialiºti, avînd la bazã criterii bine stabilitecare „vizeazã întreaga literaturã românã”. Pe lîngãscriitori de marcã sînt introduºi ºi scriitori care aucontribuit la un curent, la o miºcare, la o revistãliterarã. Tehnica de lucru este cea clasicã: biografia,calitatea, studii, debutul absolut, debutul editorial,caraterizarea operei fundamentale ºi specifice, operaîn funcþie de cronologie, referinþe critice, citate,scurte secvenþe din operã, premii etc.

Suferinþa acestei lucrãri constã în inconsecvenþã,în incapacitatea comunicãrii coordonatorului cu ceiimplicaþi în muncã. La articolul Adrian Marino sedau datele biografice, anul naºterii, ziua, luna, locul,calitatea, studiile. Nu ni se specificã secþia,specializarea. Se aminteºte de doctoratul înfilologie, dar nu se oferã tema, titlul, nici cu cemerit ºi-a finalizat lucrarea. Fiºa lui Adrian Marinoeste întocmitã de Florin Manolescu. Acesta, deºisemnaleazã „prima monografie” scrisã de Marino,nu oferã date cu privire la debutul absolut, iardespre monografie ºtim cã este primul evenimenteditorial al autorului, citind printre rînduri, corelînddatele articolului în ordine cronologicã. Deºi sedescrie parcursul ºtiinþific al autorului, nu seenumerã revistele în care a publicat, nu se oferãreferinþe critice. În cazul fiºei lui Octavian Goga, pelîngã elementele strict literare ºi cele biografice sefac trimiteri la factorul politic, amintindu-se demilitantismul dus în slujba idealurilor românilor dinTransilvania, se semnaleazã anii 1909 ºi 1912, aniide temniþã, dar, ca în majoritatea întreprinderilorculturale româneºti unde naþionalismul traseazãlimitele, ºi în acest dicþionar este trecutã sub tãcereantipatia declaratã a lui Goga faþã de evrei ºi alte

Dicþionare misogine ºi xenofobe?!Lucia Dãrãmuº

1188




elemente strãine neamului, antisemitismul activ.Fiºa este edulcoratã, îmblînzitã excesiv, se trecerepede peste publicistica lui, înþesatã cu grave eroripolitice.

Nici pentru Eugen Simion publicaþiile literare încare un scriitor se manifestã cel mai pregnant întimp, la care lectorul ajunge cel mai repede, înaintede cartea autorului, nu sînt surse directe pentruevoluþia unui autor. Fiºa lui Nichita Stãnescu,întocmitã de Eugen Simion, conþine datelebiografice (principalele), lipsesc ºcolile, asta ca oevoluþie fireascã a parcursului unui dicþionar,debutul absolut nu este amintit, nici profesia (nupentru cã n-am ºti cã este poet, eseist ºi traducãtor),din nou se sare cu nonºalanþã peste revistele literareîn care se manifestã... Fiºa beneficiazã totuºi de uneseu pe marginea poemelor stãnesciene ºi a noiipoezii, dar, poate, prea facil abordat: „Elspiritualizeazã, de pildã, cîntecul erotic al luiIenãchiþã Vãcãrescu ºi se joacã cu niºte jucãrii ce secheamã: univers, existenþã, iubire, moarte,singurãtate.” Trag concluzia, în ton cu frazareprodusã, cã Eugen Simion mai ºi moþãie în bancaprimã a criticii literare. O altã maladie a acestuidicþionar ar fi lipsa notelor de subsol, a adnotãrilor,referinþelor critice, bibliografia generalã ca sursãprincipalã pentru fiecare autor, indicele de nume...

DDicþionarul SScriitorilor RRomâni,, Ed. FundaþieiCulturale Române, coordonatori Mircea Zaciu,Marian Papahagi, Aurel Sasu, 1995. Necondiþionat,trebuie sã afirm cã nici un dicþionar nu concureazãcu altul, pentru simplul motiv cã nu sînt perfecte,ci perfectibile. Fiecãruia îi lipseºte cîte ceva, fiecareaduce o noutate în plus, mai degrabã completîndu-se decît concurîndu-se. Revenind la lucrareaanunþatã, informaþia bibliograficã a acesteia seopreºte la anul 1989. Structura articolelor urmeazãtrei secþiuni: o prezentare biograficã sintetizatã, unarticol critic ºi referinþe bibliografice.

Spre deosebire de ce am prezentat pînã acum,dicþionarul de faþã încearcã sã integreze scriitoriidin diaspora, fãrã a-ºi duce intenþia pînã la capãt.Unii sînt prezenþi, alþii nu. În privinþa basarabenilor,s-ar zice cã aceºtia n-ar scrie nimic, dacã ar fi sã neluãm dupã D.S.R.

Elucubraþiile acestui dicþionar care se joacã de-aabracadabra fac sã disparã unii ºi sã aparã alþii. Deexemplu, conform DDicþionarului SScriitorilor

RRomâni, Ruxandra Cesereanu în 1995 nu exista înliteraturã; la fel Carmen Muºat, tot astfel HertaMüller. Mã întreb dacã pe doamnele de mai sus le-ar fi chemat, într-un timp sau altul, Hertus Müller,C. Ion Muºat, Ruxandru Cesereanu... s-ar fi simþitautorii de dicþionare mai bine? Din nou mã întreb,dacã Herta Müller, care s-a nãscut în România caCioran, ºi Eliade, ºi Brâncuºi, ºi Ionescu, a studiatîn România, a scris în româneºte, a luptatîmpotriva sistemului comunist pe faþã, ar fi avut unnume bãrbãtesc neaoº românesc, fãrã inflexiuninemþeºti, ar fi propus-o intelectualitatea românãpentru Nobelul literar din partea României?Germania asta face astãzi cu Herta Müller anoastrã, pe care am alungat-o ºi am dat-o afarã dinabsolut toate dicþionarele literare.

Anul 2000 va aduce DDicþionarul EEssenþial aalScriitorilor RRomâni, coordonatori aceeaºi MirceaZaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Ed. Albatros.Devine chiar interesant, dacã nu amuzant!

Dicþionarul „esenþial” are un caracter familial,bazat pe criterii obscure, probabil dictate de magiacapitalei, a centrului, a puterii, atîta timp cîtscriitoare importante lipsesc cu desãvîrºire. Înconcepþia acestora eminescologul Rodica Marian, cupremii grele, recunoscutã în mediile eminescologiceºi creditatã (chiar dacã nu de Manolescu), nu existã.Nu existã Carolina Ilica, o extraordinar de puternicãºi vibrantã poetã, nu apare nici prozatoarea DoraPavel, din nou nici Ruxandra Cesereanu, spuneameu cã ar trebui sã le fi chemat Ionel, Gigel,Cãsãndrel... nici Carmen Muºat ºi de ce-ar fi dacãnu e bãrbat, nici apreciata, în Occident, pentru cãîn revistele din afarã o citesc mai des, Martha Iszaknu figureazã în dicþionarul „bãieþilor”... ºi chiar,domnilor, de ce-aþi fi introdus-o cu numele ãstaimpur de evreicã?! Trebuia sã se cheme Popescu,Ionescu, Muntean, Petrean etc...., ce vine înliteratura românã cu nume de evreu ºi mai e ºifemeie pe deasupra! Nici Aura Christi nu are cecãuta în paginile pure ale dicþionarului, cã doar afost adusã de peste Prut, import contaminat de Est!Pe lîngã sutele de nume bãrbãteºti, intrate în acestdicþionar, doar 11 nume de femei abia pîlpîieprintre ei.

ªi aceastã lucrare mimeazã o tentativã de aintroduce scriitorii din diaspora. Simulacrulintelectului celor care au confecþionat dicþionarul îilasã pe dinafarã pe Bujor Nedelcovici, pe VintilãHoria ºi mulþi alþii. Ei, ei... cred cã nici postmortem domniile voastre nu veþi reuºi sã luaþi unGoncourt! Dar ce conteazã?

E limpede, nu criteriul valoric a stat la bazaesenþialului dicþionar. Altfel nu ºi-ar fi permis sãomitã nume, ºi le rostesc într-o devãlmãºie furioasãîndreptatã spre misogini ºi xenofobi, nume carescriu literatura: Ion Mureºan nu e esenþial, pare-se,dar este extrem de esenþial Adrian Pãunescu, la listaneesenþialilor mai sînt: Ruxandra Cesereanu, MihaiNasta, Dora Pavel, Carmen Muºat, Nora Iuga,Martha Iszak, Rodica Marian, Carolina Ilica,Mihaela Mudure, Bujor Nedelcovici, Nemoianu,Vintilã Horia ºi mulþi alþii.

DDicþionarul GGeneral aal LLiteraturii RRomâne,Academia Românã, Bucureºti, 2005, Ed. UniversEnciclopedic, coordonator general Eugen Simion.

Este de stringenþã majorã sã vã ofer prima frazãdeclarativã a dicþionarului: „Dicþionarul general alliteraturii române este o lucrare complexã...” Dincomplexitatea lui vã pot oferi nimic despre CarmenMuºat, din aceeaºi complexitate vã ofer acelaºinimic despre Herta Müller...

Ultima lucrare la care m-aº referi esteDicþionarul Biografic al Literaturii Române, Ed.Paralela 45, autor Aurel Sasu, 2006. Acesta,comparativ cu celelalte, poate încearcã sã fie mai

apropiat de realitatea literarã, integrîndu-i pebasarabeni, pe cei din diaspora, dar pãcãtuieºte prinruptura timpului. E imposibil sã scoþi un dicþionarliterar în 2006 ºi sã te opreºti cu datele la fineleanului 2003. Au apãrut în plan literar voci noi,talentate, inteligente, instruite, acribice, puternicepe care Aurel Sasu nu le ia în seamã.

Mai existã ºi alte dicþionare construite dupãacelaºi calapod. Desigur, nu am epuizat subiectul ºinici nu-mi propun, în orice caz intri greu îndicþionar dacã eºti femeie, dacã ai nume de altãorigine decît cea românã, dacã eºti tînãr.

Dicþionare misogine ºixenofobe?!

Ruxandra Cesereanu

Cum opinia mea despre dicþionare nu esteprea bunã, în particular, chiar dacã îngeneral sunt de acord cã dicþionarele sunt

utile mãcar pentru cã oferã un puzzle, un mozaicde informaþii necesare, nu îmi rãmâne decât sãcomit un pamflet de constatare. Cu toate acestea,îi respect ºi compãtimesc în acelaºi timp pecoordonatorii de dicþionare, a cãror muncã estesisificã.

Iatã pamfletul propus de mine:

1. Orice dicþionar nu poate fi decâtsubiectiv.

2. Orice dicþionar nu poate fi decât oþios.3. Orice dicþionar nu poate fi redactat

decât inegal.4. Orice dicþionar este acuzat cã nu este

un adevãrat dicþionar.5. Orice dicþionar este incriminat de o

anumitã politicã de dicþionar.6. Orice dicþionar are scãpãri ºi erori.7. Orice dicþionar are favoriþi ºi

persecutaþi.8. Orice dicþionar stârneºte invidie, în

principal, iar nu admiraþie.9. Orice dicþionar este un cal de bãtaie.10. Orice dicþionar este achiziþionat de

biblioteci, indiferent de valoarea lui, doarfiindcã este un dicþionar.

Am evitat în mod constant, în aceastãrubricã, sã mã refer la actualitãþile

filosofice occidentale în general ºi la cele francezeîn particular, din mai multe motive. În primulrând, actualitatea filosoficã nu este aceeaºi cuactualitatea jurnalisticã, economicã, politicã saumeteorologicã ! Pregãtirea unui curs despre Platon,studiul unor manuscrise ale lui Descartes sauanaliza corepondenþei lui Leibniz, care pentru unfilosof contemporan fac parte din actualitatea saintelectualã, nu prea au de-a face cu evenimenteledin viaþa cotidianã imediatã. Speculaþia filosoficãeste orientatã mai degrabã cãtre probleme de largãrespiraþie, de mare amplitudine istoricã, dificultãþiperene care-ºi pãstreazã prospeþimea de-a lungultimpului. În fine, ceea ce m-a descurajatîntotdeauna, în faþa noilor apariþii editoriale, încazul simpozioanelor, congreselor internaþionale,seminariilor trans-disciplinare, etc., a fost calitatealor îndoielnicã, mediocritatea intelectualã,amatorismul, tematicile superflue, totul însã perfectorganizat cu aparenþele unor evenimente de mareimportanþã. În majoritatea acestor cazuri, pãrãsescsala de conferinþe, dupã una sau mai multe zile desuplicii, în plinã depresiune intelectualã. Inflaþiaintelectualã se manifestã deasemeni la niveleditorial, deoarece cam aceleaºi persoane careocupã posturile cheie în universitãþi, decid ºipolitica editorialã; altfel spus, se publicã pe ei înºiºiºi pe prietenii lor. Cum sã faci recenzia unor astfelde evenimente, spunând adevãrul, denunþândmediocritatea ºi în acelaºi timp nefãcându-þiinamici? Treaba este complicatã, ba chiarpericuloasã. Tot aºa cum în perioada proletcultistãerau «executaþi» scriitorii care se abãteau de la liniaideologicã de bazã, se procedeazã astãzi în Franþa,unde cei care nu sunt marxiºti sau leniniºti, sunt înmod sigur troþkiºti sau maoiºti, de la Sorbona ºiªcoala Normalã Superioarã pânã la Collège deFrance. Or violenþa acestor ideologi, deci falºiintelectuali, este fãrã limitã. Iatã care sunt ultimeleactualitãþi la care am participat.

În perioada 1-3 septembrie a avut loc la Aix-en-Provence, în sudul Franþei, unul dintre cele maiimportante congrese internaþionale în filosofieanaliticã. Acest eveniment intelectual major a fostorganizat de Societatea de Filosofie AnaliticãFrancezã (SOPHA), cu ajutorul corpului didactic ºial cercetãtorilor de la departamentul de filosofie alUniversitãþii din Aix-en-Provence.

Subsemnatul, ca membru al acestei societãþi(unde nu mi-am plãtit cotizaþia de vreo câþiva ani ;deorece atunci când am fãcut-o, faptul pãreasuspect pentru cã eram singurul care a îndrãznit sãplãteascã !), dar ºi ca urmare a relaþiilor subterane(altfel nu se poate) pe care le întreþin cu câteva dinpersonajele importante, am fost invitat ca sã fac oconferinþã pe o temã destul de originalã, dar carenu cred cã a avut vreun impact important. Oricumnu acestea erau intenþiile mele, scopul fiind cumult mai modest, doream pur ºi simplu ca teoriamea sã devinã publicã, revendicând astfel un fel deîntâietate ºi de originalitate în domeniul teorieicunoaºterii, pe chestiunea recunoaºterii. Furtulintelectual este atât de nociv, cã trebuie sã-þi ieitoate mãsurile de precauþie imediat ce-þi trece prin

minte o idee filosoficã originalã. Cea mai sigurãmodalitate de protejare este oficializarea teorieirespective. Altfel, ãºtia sunt în stare sã þi-odetecteze ºi sã publice imediat un articol, în timpce tu aºtepþi doi, trei ani ca sã þi se comunice cãarticolul este refuzat. Ba chiar existã o adevãratãmodã occidentalã de brevetare nu numai ainvenþiilor ci chiar ºi a teoriilor, a ideilor ºi înultimã instanþã a noþiunilor ºi a conceptelor ! Maimulþi prieteni m-au sfãtuit sã procedez astfel nunumai cu aceastã teorie, dar ºi cu un titlu de carte,în curs de publicare, Impossibilia Moralia ; zis ºifãcut.

Este vorba despre un demers urgent pe careconcetãþenii noºtrii ar trebui sã-l facã cu toatevalorile locale folclorice ºi etnografice etc., carealtfel sunt furate ºi folosite cu drept de proprietateîn occident. Un exemplu anecdotic, dar cu valoarede avertisment, este “Bienala de artã de la Paris“Expresia francezã a fost brevetatã de un ºmecher“intelectual” care a achiziþionat astfel dreptul deautor ºi care a confiscat aceastã manifestareculturalã importantã în ciuda ameninþãrilor venitedin partea diferitelor ministere; la datacorespunzãtoare bienalei, care nu mai poate avealoc deoarece proprietarul se opune, acesta dinurmã organizeazã cu prietenii mese copioase acasãsau la restaurant, “noi evenimente culturale” carereprezintã bienala de la Paris! Exemplele cele maigrave ºi mai alarmante sunt brevetarea biologicã (a seminþelor, a cerealelor etc.)! Þãranul care-ºicultivã roºiile cu propriile mijloace va fi obligat sãplãteascã o taxã celor care au “brevetat“ seminþelerespective.

Sã revenim la congresul filosofic de la Aix.Cum aº fi putut sã fiu remarcat printre cei 80(optzeci) de participanþi? Am ales singuramodalitate care nu dã niciodatã greº în Franþa :mi-am adus douã cravate de mãtase brodatã (HugoBoss ºi Kenzo), mai scumpe decât costumele dehaine. Astfel am fost singurul care a purtat cravatãîn timpul conferinþei, cum am obiceiul ºi în timpulcursurilor, în faþa studenþilor. Prin acest simpluprocedeu, culmea, originalitatea este asiguratã. Însãnu am vrut sã exagerez, iar dupã conferinþã m-amîmbrãcat ºi eu ca toatã lumea cu blugi ºi cutricouri, altfel gestul meu ar fi pãrut prea subversiv,prea antirevoluþionar. Mai ales cã nu posed nici untricou cu Che Guevara, faimosul ºi adulatulmercenar internaþional, care le este inoculat înmod constant tinerilor revoluþionari în locul figuriicristice. Dar iatã pe scurt cam cum am perceput euacest eveniment.

Am ajuns la Aix cu o zi înainte, pe 31 august ºimi-am rezervat sejurul pânã pe 4 septembrie ;astfel am prelungit cu o zi vacanþa filosoficã ;pretextul invocat oficial a fost cã, dupã colocviu,mai avea loc un « seminar închis », ladepartamentul de filosofie al universitãþii, un cercrestrâns de iniþiaþi, de la care nu doream sã lipsesc,cu toate cã ceea ce discutau (o teorie întortocheatãdin cartea recentã a unuia din membrii, profesorulF. N.), nu era foarte stimulant pentru mine.Cazarea a avut loc într-o fostã mânãstire iezuitã, laBaume-les-Aix, cu grãdini interioare ºi într-oambianþã de calm ºi de armonie, care nu putea fitulburatã decât de conferinþele materialiste ºi atee

ale acestor filosofi analitici, printre care, din pãcate,mã gãseam ºi eu. Iezuiþii au avut ideea sã deschidãporþile manifestãrilor culturale ºi ºtiinþifice ºi astfelsã tragã un dublu profit din aceastã activitate :unul de popularizare, iar celãlalt de tip financiar.Astfel am putut sã organizez o mini sãptãmânã deturism universitar în cele mai bune condiþii ;trebuia sã profit cel puþin de acest aspect turistic,ºtiind cât de mare est riscul de a mã bãlãci într-un fel de apã de ploie filosoficã în timpu

diferitelor conferinþe. Zis ºi fãcut !1° Apa de ploaie filosoficãAu avut loc o mulþime de secþiuni, de-a lungul

sejurului, dintre care cel puþin patru sesiuniparalele pe zi: 1) epistemologie ºi filosofiaºtiinþelor; 2) filosofie moralã ºi politicã; 3)filosofia limbajului; 4) filosofia acþiunii; 5)esteticã; 6) metafizicã; 7) filosofia cunoaºterii; 8)filosofia logicii; 9) filosofia spiritului. În fiecare ziaveau loc patru sesiuni în acelaºi timp, fapt pentrucare nu puteai sã participi la mai mult de un sfertdintre conferinþe. Acesta însã nu a fost principalulinconvenient. Nemulþumirea mea cea maiimportantã a fost de ordin intelectual; inegalitateafoarte mare între calitatea intervenþiilor, a unorconferenþiari amatori pe de-o parte (marea majori-tate) ºi a câtorva adevãraþi profesioniºti ai filosofieicontemporane analitice (o minoritateîngrijorãtoare). Dar aceastã minoritate este exactcea pe care o “execut“ în mod obiºnuit prinarticolele sau prin cãrþile mele; fapt pentru careacestea apar întotdeauna cu multã întârziere saunu mai apar deloc.

Am sã-i enumãr doar pe aceºtia din urmã,ceilalþi nemeritând decât remarci ironice în ton cuprestanþa lor derizorie, atunci când nu a fostridicolã ºi comicã. Iar printre aceºtia am sã mãrefer doar la conferinþele ratate, precizând cã nutoate intervenþiile au fost catastrofice; am pututasista la câteva de înaltã þinutã; doar la câteva.Deschiderea a fost fãcutã de profesorul P. L.,preºedintele încã în funcþie, care a dat cuvântulprimului conferenþiar, profesorul american J. E. petema: «Moraliºtii ºi ºtiinþele acþiunii». Dupã câtevaglume la adresa filosofilor americani, care ardispune de, citez, «metodologii foarte bine puse lapunct, pe teme secundare» (remarcã autocriticã), aînceput sã vorbeascã într-o francezã aproximativã,din care nu am înþeles mare lucru; noroc cã afolosit un retro-proiector ºi astfel puteam vedeaplanul conferinþei pe ecran. Prestaþia mi-a pãrutvagã ºi lipsitã de interes. Ceea ce însã mi s-a pãrutimpresionant a fost arta cu care ºi-a intepretat rolulde conferenþiar. Ca un adevãrat actor, profesorulamerican dãdea din mâini, se miºca prin faþaspectatorilor, þopãia, îºi modula vocea cu intonaþii

1199




dezbateri & idei

Turismul universitarJean-Loup d’Autrecourt

remarci filosofice

foarte diverse, adaptate profunzimii ideilorexprimate, ºi mai ales, dãdea din cap într-un modfoarte original: avea un fel de buclã de pãr foartelungã care-i cãdea pe ochiul drept ºi pe care oînlãtura cu o zvâcniturã de cap bine calculatã ºifoarte viguroasã, ca sã nu spun virilã, reaºezând-ola locul ei, pe chelie. ªi tot aºa… Am descoperitmai târziu de ce treaba mi se pãrea bizarã, altfelspus de ce J. E. nu-ºi tãia bucla respectivã astfelîncât sã nu-i mai cadã pe faþã, sã scape de gestulzvâcnitor, în plus sã arate tuns cum trebuie, înmod uniform pe toatã cãpãþâna ºi astfel sã nu-ºimai enerveze spectatorii. Pe la mijlocul conferinþeil-am surprins efectuând acelaºi gest exasperant cutoate cã pãrul nu-i cãdea pe ochi ! Am înþelesastfel toatã farsa ; individul suferea de un ticnervos ºi bucla de pãr nu era decât o forma decamuflare care-i justifica ticul. Numai cã tot aºacum nu a reuºit sã mã inducã în eroare cu acest ticnervos, nu a reuºit sã mã pãcãleascã nici cuconferinþa, un fel de apã de ploaie filosoficã dincare nu se putea reþine nimic. Colocviu a începutdeci cu o aversã intelectualã rapidã, care nupromitea nimic bun, ºi s-a terminat pe temaonanismului conceptual.

2° Masturbare intelectualãSintagma nu are nimic provocator deorece nu

face decât sã rezume ceea ce s-a spus ºi ceea ce aavut efectiv loc. Trec peste subiectele inutile, lipsitede importanþã, tratate cu emfazã ºi cu multãpreþiozitate de majoritatea participanþilor, în jur devreo cincizeci de amatori, master ºi doctoranzi, cureferinþe bibliografice foarte erudite (ale unor iluºtrinecunoscuþi, cu cât mai iluºtri cu atât mai necunos-cuþi ºi deci cu atât mai savanþi), trec deasemenipeste intervenþiile complet ratate (indivizi care s-aublocat în timpul conferinþei, care au fost în panãintelectualã, alþii care vorbeau atât de repede încâtei înºiºi nu reuºeau sã se asculte ºi sã înþeleagã cespun, alþii care vorbeau franceza atât de prost,încât aceasta devenea scuza cea mai bunã pentru ajustifica prestaþia mediocrã etc.) ºi mã opresc launa din ultimele conferinþe plenare, fãcutã de unuldintre «bãtrâni»; un specialist francez în filosofiakantianã.

Adevãrat lapsus revelator, conferinþa lui R. O.despre Kant, “Indiferenþa moralã a raportului lasine însuºi”, profesor de filosofie moralã, a avut casubiect chiar masturbarea. Este adevãrat ca a vorbitºi despre sinucidere, insistând atât de mult peasocierea celor douã noþiuni, cã am început sã mãîntreb, printre hohotele de râs din salã ºi semnelede simpatie la adresa conferenþiarului, mã întrebamdeci dacã nu cumva lecturile mele kantiene nusunt eronate. Deasemeni aveam impresia certã cãmã aflu într-o salã de spectacole, în faþa unuifoarte bun actor comic. Teza susþinutã, care sedorea un fel de criticã a lui Kant, era ceva de genulabsurditãþii urmãtoare: “raportul pe care îl avem cunoi înºine este indiferent din punct de vederemoral“. De aceea masturbarea constituia unexemplu anti-kantian pentru R. O., de care s-afolosit de-a lungul conferinþei pânã la saþietate.

Pentru lectorul neofit, amintesc în câtevacuvinte cã atunci când se ridicã problema relaþieimorale pe care o instaurez în lume, aceastacomportã douã aspecte: raportul meu cu ceilalþi ºiraportul meu cu mine însumi. Aceastã din urmãrelaþie a fost contestatã de profesorul nostru,expert în practica onanismului, în general ºi alonanismului intelectual, în particular. Altfel spus,douã dintre formele importante de raport cu sine(cel de plãcere, prin masturbare) ºi cel de violenþã(de autodistrugere, prin sinucidere) nu ar puteaface parte dintre actele imputabile din punct devedere moral. De ce? Deoarece nimeni nu vi le

poate imputa! Nu aþi greºit faþã de nimeni, nu aþifãcut rãu nimãnui, deci nimeni nu vã poateconsidera nici responsabil, nici culpabil. Concluziafilosoficã : aceste acte ar fi indiferente din punctde vedere moral.

Nu supun cã argumentul este eronat din punctde vedere logic; argumentarea, ca ºi retorica, este o artã care nu se mai predã în universitãþileoccidentale. Însã fãrã a-l supune constrângerilorinferenþelor logice, îl putem refuta pe comiculnostru profesor moralist printr-un simplu contra-exemplu, care arãtã cã relaþia moralã reflexivã, faþãde sine însuºi, existã orice am face; este o relaþieintrinsecã care þine de natura noastrã umanã. Estecazul binecunoscut al acelor acte reprobabile, pecare le facem toþi, dar care trec neobservate. Dacãam fi fost prinºi asupra faptului, probabil cã ar fitrebuit sã rãspundem în faþa celorlalþi, iar în cazulcel mai nefericit, chiar în faþa legii. Dar existãsituaþii în care scãpãm de toate aceste neplãceri purºi simplu pentru cã nu existã niciun martor,nimeni care sã ne acuze, care sã ne cearã socotealã.Or, chiar ºi în aceste situaþii, când suntem singuriila curent cu faptul oribil pe care l-am fãcut, chiar ºiîn astfel de cazuri ne simþim culpabili. Altfel spus,mustrãrile de conºtiinþã sunt prezente, sunt active,ne împiedicã sã dormim, ne provoacã insomnii, bachiar ne declanºeazã stãri insuportabile dedepresiune. Exemplele criminalilor, care au nevoiesã-ºi mãrturiseascã actele, cu toate cã nimeni nu-iobligã, sunt bine cunoscute. Acest proces tragic areloc tocmai datoritã faptului cã existã un raportmoral reflexiv, adicã o relaþie moralã faþã de sineînsuºi, care nu este indiferentã, aºa cum a susþinutconferenþiarul nostru. Fac excepþie situaþiilepatologice, atunci când pacientul nu poate sã

distingã între bine ºi rãu, în urma unui traumatismpsihologic grav.

Dupã conferinþã, în hilaritatea generalãprovocatã de glumele ºi de umorul neîndoielnic alprofesorului, o studentã handicapatã a întrebatdacã este reprobabil faptul cã vrea sã se sinucidã !Rãspunsul profesorului, de astã datã ezitant, a fostcontrar tezei afirmate în conferinþã, spunându-isãracei studente, cã el nu sfãtuieºte pe nimeni sã sesinucidã. Bravo! A întors-o ca la Ploieºti.

Dupã toate aceste remarci «filosofice», aþi maiavea curajul ca sã ascultaþi alte rezumate deconferinþe? Pe de altã parte, orice lucru prezintãdeasemeni aspecte pozitive: de exemplu masa afost destul de bunã, în special duminicã seara cândam servit un «buffet froid». Cazarea deasemenidestul de bunã; camera mea avea fereastra cãtregrãdinã, iar connexiunea Internet (Wi-fi) impecabilãmi-a permis sã comunic cu corespondenþii meichiar ºi într-o mânãstire. Deci n-am de ce sã mãplâng, deoarece turismul universitar a funcþionatfoarte bine. Dar cea mai bunã afacere a fost înplan filosofic: am descoperit cã printre cele douãmii de pagini nepublicate ºi pe care doream sã lelas un pic deoparte, pentru mai târziu, o bunãparte din temele tratate sunt de «actualitate» ºi înplus mai pertinente decât masa imensã demaculaturã care m-a asaltat în acest colocviuinternaþional, cu specialiºti din: Franþa, Italia,Germania, Elveþia, SUA, Canada, Belgia, Anglia,Spania, Portugalia, Romania etc.

Aix-en-Provence1-4 septembrie 2006

2200




Rãul, Iubirea ºi Transcendenþala “Babeº-Bolyai”Poveste cu iz de Crãciun

Cãtãlin Bobb

pharmakon

Dacã existã la Cluj, la Babeº–Bolyai fireºte, omodalitate de a te apropia de filosofiareligiilor (domeniu care la noi în þarã nu

este pe deplin aºezat), trebuie, de bunã seamã, sãciteºti, cãrþile profesorilor Aurel Codoban (Sacru ºiOntofanie) ºi Sandu Frunzã (Iubirea ºiTranscendenþa). Însã, nu micã va fi surpriza,aproape dialecticã, în care te vei instala aflând cãviziunile celor doi sunt absolut antagonice.Declaraþiile de iubire pe care omul le poartã ºiafirmã transcendentului (într-o formã metateologicãar zice Sandu Frunzã) sunt aproape mereuîntreþinute, adicã se întreþin, cu atitudini gnostice(„rãul, de fapt, constituie realitatea” într-un sensmetafilosofic ar zice Aurel Codoban). Însã SanduFrunzã se încãpãþâneazã sã-l iubeascã pe Spinozacare, la rândul lui, îl iubeºte, într-un fel aparte, peDumnezeu. Desigur ºi Aurel Codoban îl iubeºte peSpinoza (declaraþiile de iubire la adresa lui Spinozanu apar în cãrþile menþionate, ci în altele), într-unfel la fel de aparte, însã foarte modern: fãrã lacrimi,fãrã râs, fãrã urã (iatã cum Nietzsche ºi mai apoiFoucault greºesc profund atunci când vorbescdespre povestea epicã a cunoaºterii). Însã, a-l acuzape Sandu Frunzã de teologism ºi pe Aurel Codobande gnosticism ar fi cam mult; mai practic ºi concretar fi sã spunem cã primul nu înþelege de ce aldoilea „viziteazã” spaþiul median al experienþeireligioase prea mitologic, arhaic, antropologic însens aproape etnologic, pe câtã vreme al doilea nu

înþelege de ce primul îl viziteazã, pe acelaºi spaþiu,prea, sã spunem, iudeo-creºtin, în sensul foarteconcret al „iubirii ca dragoste de Dumnezeu, caiubire pentru Dumnezeu ºi ca iubire a omului faþãde om”. Pentru a fi preciºi, trebuie sã menþionãmun fapt clar (vorba lui Aristotel, lucrurile cele mai laîndemânã, cele mai evidente...): amprenta pãrinteluiStãniloaie (lucrarea de doctorat stã mãrturie pentruaceasta) în cazul lui Sandu Frunzã nu necesitãexplicaþii, la fel cum critica structuriistructuralismului e pe deplin evidentã în cazul luiAurel Codoban. Ceea ce-i desparte e, credem noi (a se citi eu), ceea ce în acelaºi timp îi uneºte.Hermeneutica rãului e într-un fel similarã, dar dedouã ori diferitã de hermeneutica iubirii, ambele cuaplicaþie asupra spaþiului median al experienþeireligioase. Mai întâi, din punct de vederebibliografic, Aurel Codoban are un eºafodaj multmai solid (curios, dar onest, pare a fi faptul cãproblema rãului e mult mai dezbãtutã decât cea aiubirii, atât din punct de vedere teologic cât ºifilosofic). Apoi, deviza totul e bine, formulãgnostico-magicã apropiatã sufletului profesoruluiAurel Codoban, ascunde o complicaþie. Anume,iubirea e numai suprafaþa glisantã a semnificantuluicare stã în spatele ei, adicã rãul. Astfel cã, excesivde logic (cât de inumanã poate fi logica!) ºi spaþiulmedian comportã aceeaºi condiþionare.

Pentru a nu complica etern povestea, sãexemplificãm: mai întâi, lucrurile stau, dacã ar fi

2211




sã-i dãm dreptate lui Girard, astfel: ”Zeul trebuie sãpretindã victime; în principiu, numai el se desfatãcu fumul holocaustelor, cerând grãmezi de carnepe altare”. Aurel Codoban pare sã fie întru totul deacord, pe câtã vreme Sandu Frunzã, fire apofatic-catafaticã (nu pot decide), ºi-ar ascunde privirea. Pede altã parte, dacã ar fi sã-i dãm dreptate luiKierkegaard, lucrurile stau cu totul altfel: „Dacã n-ar exista în om o conºtiinþã eternã, dacã întemeiul tuturor lucrurilor ar stãrui doar o forþãviolentã ºi învolburatã care, mânatã de pasiuniîntunecate, ar genera toate lucrurile, ceea ce emãreþ ºi ceea ce-i neînsemnat deopotrivã, dacã unabis fãrã capãt ºi nesãþios ar persista tainic înspatele realitãþii, ce altceva decât disperare ar fiviaþa?”. Sandu Frunzã s-ar simþi pe deplin în acordîn timp ce Aurel Codoban, fire taumaturgicã,credem, ar privi aiurea.

În fine, în aceeaºi logicã inumanã, douãchestiuni mai trebuie spuse: (1) nu înþeleg exactcum stau lucrurile; iatã de ce: dacã fenomenulreligios ca atare, cum ar zice Hegel, adicã pur cumar zice Eliade, nu existã, (Hegel zice cã da, Eliadezice cã nu, noi îl credem pe Eliade din motivefoarte simple: anume, ambii autori menþionaþi îliau foarte în serios pe Eliade, deºi nici unul nu-lascultã pânã la capãt, adicã nici Aurel Codoban,nici Sandu Frunzã nu deschid calea regalã spre ohermenuticã totalã), atunci nu putem a ne opri sãîntrebãm dacã, fenomenul religios ca atare nuexistã, cum ar putea exista spaþiul median ca atare.Adicã dacã fenomenul religios, lipsit decondiþionãrile sale iudaice, creºtine, antropologice,arhaice, mitologice, vreau sã zic, fenomenul religiosfãrã transcendenþe, care nu transcend nimic, fãrãun aici ºi acum, fenomenul religios ca fenomenreligios, nu existã, atunci cum existã iubirea ºi rãulca spaþiu median al unui fenomen care, vai (!), nuexistã ? (trebuie sã recunoaºtem cã acest fragmentnu este pe deplin strãin de ceea ce s-ar numisemiozã hermeticã ).

(2) Temperând uºor povestea, ºi acordându-ioareºice bunãvoinþã ºi lui Hegel, mai trebuieadãugat cã, dacã transcenderea reprezintã, în formaei cea mai simplã, depãºirea de sine a omului,instanþiind sau regãsind întrucâtva o formã detranscendenþã (conform lui Geisler existã nu maipuþin de ºapte forme), care creeazã sau lasã sãexiste un spaþiu median, motivat de iubire într-unmod intenþional sau de rãu într-un modinconºtient, atunci atât Aurel Codoban cât ºi SanduFrunzã au dreptate. De fapt, mi-e greu sã decid.

Nu-mi rãmâne decât sã mã întreb, retoricdesigur, dacã nu cumva Iubirea ºi Transcendenþa ºiSacru ºi Ontofanie vor întuneca minþile tineredoritoare de cunoaºtere în ale fenomenului religios,la Babeº-Bolyai, cu aºa paradoxuri antagonic-filosofice, sau, poate, nu,... ci dimpotrivã.

Notã lla ssubtitlu

Revoltãtor nu-mi pare a fi faptul cã „spiritul Crãciunului”(da, fiþi fãrã grijã, îmi asum expresia) începe sã nu maiînsemne nimic, lucru previzibil, de altfel, ci cã oamenii îngeneral nu mai sunt capabili de sentimente autentice(patetismul face bine, uneori). Totul se petrece ca ºi cumnu s-ar petrece. Aproape nimeni nu mai foloseºte iubireaºi ura (mai degrabã aº fi uzat cuvântul rãu) în sensul lortrainic, efectiv, ca atare, ci un soi de diluþii catastrofale careîþi lasã mereu impresia cã de fapt o purã strategie raþionalã(motivatã din pãcate de cuvântul pe care aº fi vrut sã-luzez) stã în spatele declaraþiilor de iubire sau urã. Faptulacesta, iatã (!), mã întristeazã. De aceea textul de faþãalunecã, pe alocuri, nepermis de mult. (C.B.)

filosofograme

Când am ales titlul articolului mã gândeamla posibila apropiere între condiþia omuluicontemporan, cãruia lumea globalã ºi

globalizarea îi (dez-)organizeazã viaþa cotidianã, îioferã oportunitãþi, îl limiteazã, îl constrânge, ºicondiþia regelui Oedip, care deºi inteligent, ºitocmai de aceea, dar orb în faþa recunoaºteriioriginilor ºi sensului victoriilor sale, ºi-a împlinitdestinul în mod triumfãtor. Caracterul tragic aldestinului oedipian ascunde în sine caracterullimitat al cunoaºterii omului în ceea ce priveºteoriginea ºi devenirea sa. Încrederea în faptul cãnumind lucrurile devii stãpân asupra sensului lorsau în faptul cã izbânda asupra neajunsurilor teconsacrã ca învingãtor se dovedeºte insuficientã ºideseori înºelãtoare. În aceeaºi mãsurã ºi omulcontemporan, care a produs prin dezvoltareatehnologiei informaþiei ºi comunicãrii condiþiilenecesare globalitãþii ºi globalizãrii, descoperãacum cã viaþa care a gãzduit emergenþacondiþiilor se destructureazã în faþa complexitãþiimagic-idolatrice a rapiditãþii schimbãrii, aineficienþei mijloacelor de ordonare, a sãrãciriicontinue a puterii politicii. Ecuaþia capitalismuluiîn care puterea obiectivã = avere, înglobând dince în ce mai puþinã muncã, îl exclude pe omulobiºnuit, iar statul-naþiune cãruia el îi aparþine sevede la rândul lui sãrãcit. Transformarea ecuaþieicapitalismului sub influenþa tehnologiilorinformaþiei ºi comunicãrii, incapacitatea statelor-naþiune de a pãstra monopolul asupra ecuaþieiputerii obiective, duce la eliberarea unei maricantitãþi de putere subiectivã, uºor convertibilã înmanifestãri violente, de genul terorismului, faptcare mãreºte criza puterii obiective ºi ilustreazãslãbirea puterii politicii. Omul obiºnuit se percepepe sine ca suferind de pe urma transformãrilorlumii contemporane, fãrã sã aibã totuºi o imagineexactã a cauzelor suferinþei sale. Lumea care îlgãzduieºte devine cu atât mai straniu-strãinã, cucât înþelegerea lui asupra ei este mai slabã. Pentrua da curs puterii subiective omul uzeazã demijloace de manifestare deseori violente atuncicând vrea sã-ºi obiectiveze puterea sau sã oinfluenþeze pe cea obiectivã, producândconsecinþe nefaste, de amploare greucomensurabilã. Alteori îºi converteºte putereasubiectivã în plãcerea pe care o produce excesul,uzând de mijloace ce dacã nu-i pun în pericolautoconservarea biologicã, cel puþin îi altereazãcapacitatea de adaptare la cerinþele minimaleemise de mediul social-economic privinddobândirea mijloacelor necesare subzistenþei.

Realitatea globalitãþii ºi globalizãrii este înmod originar indirectã pentru omul contemporan,pe când consecinþele nefaste au caracterulnemedierii. Originaritatea caracterului indirect alglobalitãþii ºi globalizãrii constã în urmãtoarelesituaþii de fapt: pentru a avea o imagine arealitãþii omul trebuie sã se foloseascã, prin însãºinatura cunoaºterii sale, de reduceri succesive alerealitãþii la imagini inteligibile; cu cât fenomenulde înþeles este mai complex, cu atât reducerilesunt mai aproximative ºi mai numeroase; cu câtviteza de schimbare a fenomenului este mai marecu atât ºansele de a avea rãgazul necesar uneianalize exacte sunt mai puþine; cu cât numãruldatelor privind fenomenul sunt mai sãrace, dindiferite motive, sau inaccesibile la momentul

analizei, ºansele elaborãrii unei interpretãricapabile sã susþinã o acþiune eficientã sunt maimici; feed-back-ul greu de urmãrit din poziþiiperiferice, poziþia omului obiºnuit, constituie unslab mijloc de susþinere a acþiunilor ce presupun oameliorare lentã. Contrar aparenþelor, mass-media,principalul mijloc de informare azi, nu face mai„transparentã societatea”.Mass-media nu oferã operspectivã unitarã asupra structurii istoriei, cimai curând dã ocazia pluralizãrii, crescând excesivcomplexitatea ºi opacitatea realului, participând laerodarea principiului realitãþii. ªansa ca omul sãajungã la efecte acceptabile, în mod direct, þine decapacitatea sa de acþiune politicã, dar ºi denecesitatea de a ajunge la imagini cât maiapropiate de realitatea globalitãþii ºi globalizãrii.Ajungerea în preajma acestei realitãþi este unproces ce implicã înþelepciune, reflecþie ºi efort alunor „specialiºti” capabili de a surprinde din fugaturbo-capitalismului, relaþiile dintre putere,identitate ºi ordine, care pot pãstra condiþiile uneivieþi umane. Reuºita acþiunii depinde însã ºi deexistenþa unor instituþii (locale, naþional-statale,regionale, mondiale) capabile sã susþinã un sistemde decizie funcþional ºi eficient.

ªi pentru Oedip destinul se împlinise în modindirect, urmând un traseu ce cuprinde victoriainteligenþei umane asupra Sfinxului, 20 de ani deprosperitate a cetãþii Cadmos, încoronarea sa carege al Tebei ºi o familie cu patru odrasle. Însãtoate acestea gãzduiau în sine o orbire în ceea cepriveºte recunoaºterea originilor sale ºi a sensuluidevenirii sale. În mãsura în care globalitatea ºiglobalizarea vor subîntinde orbire ºi insuficientãînþelegere ele pot deveni destinul omuluicontemporan, care se împlineºte prin moarteaomului. E posibil însã sã rãmânã doar o realitatede ordinul sorþii ca ºi contingenþã, în mãsura încare omul nu se va lãsa copleºit ºi va încerca sãînþeleagã necesitatea tensiunii dintre politicã ºidestin.

Globalizarea ca destin oedipianLamentaþie socialisto-morfã

Aurel Bumbaº

ªtefan Bãdulescu Eurodreams

2222




Liviuss GGeorge IIlea: Asistãm, la un moment dat, lao revoltã, dar, ºi la un gen de sacrificiu ritual algravurii tradiþionale, în care reprezentareabidimensionalã îºi revendicã modelultridimensional originar ...

Suzana FFântânariu: Da, prin anul 1989, apare unfel de mutaþie a mea în ideea de trecere de labidimensional la tridimensional, încercând sãagresez - în sensul bun – xilogravurile, adicã ele sãconstituie epiderma unor obiecte tridimensionale.Atunci m-am gândit cã ar fi bine sã fac unexerciþiu - care a fost destul de riscant: acela de acuceri spaþiul tridimensional ºi în materie degravurã. Mi se pãrea oarecum condamnatã ...gravura la mapã, gravura expusã în paspartu, peperete. O ºtiam ºi o gândeam ca fiind altceva.Doream ca ea sã devinã mai complexã înpercepþia artisticã deoarece este plinã de semne ºisemnificaþii; mai multe semne decât poate naºte o gravurã nu existã în alt gen. Microcosmosulexplorat prin placã - gravând o placã anume – esteatât de bogat, încât m-am gândit cã el nu trebuiesã rãmânã la stadiul de explorare detaliatã aamãnuntului, ºi atât.

--Excesiv de cripticã pân’ la urmã ...

--Da, cripticã ... m-am gândit cã meritã multmai mult, o amplificare, acele mii ºi mii de semnenãscute din dalta gravorului ...

--O ºansã ca ea sã erupã cumva în lume ...

--... sã circule ºi sã erupã ... ºi, la un momentdat, poate chiar sã însãmânþeze pe alt teren unnou fel de percepþie, - nu aº zice chiar gen nou -dar ...

--Revelaþia unei noi vocaþii ale acestor semnegrafice, specifice gravurii ...

--Descinderea de la bidimensional la tridimen-sional s-a nãscut printr-un ciclu de obiecteantropomorfe. Aceste obiecte sunt conectate demulte ori la un tip de instalaþie, deci depind foartemult de spaþiul expoziþional ... dacã e o catacom-bã, dacã e o salã mai micã ... sau o salã, ºtiu eu,tip coridor ... eu adaptez aceste obiecte antropo-morfe la spaþiul arhitectural. Am fãcut acest exer-ciþiu la Muzeul de Artã, în 1997, când am avut oexpoziþie retrospectivã (la 50 de ani), unde a fostpus în valoare conceptul grafic tridimensional înmod fericit. Deci, la un moment dat, - sã exempli-fic cu una din instalaþii - un personaj stând pescaun, un personaj foarte alienat ºi ermetic - însensul singularizãrii perfecte - face un monolog înfaþa unei ferestre negre; fereastra e defapt o pic-turã, lucratã în relief, cu materie solidã ºi lichidã,iar monologul ãsta, în faþa unei imense ferestrenegre, mi s-a pãrut cã duce puþin la instalaþiile ºipersonajele lui George Segal, de la München, carecred cã m-au influenþat puþin. (Cât am fost stu-dentã la Cluj, în anul III, am avut ocazia sã vizitezMuzeul de Artã Contemporanã din München ºiam fost foarte impresionatã de acel personaj albstând în faþa unei ferestre, dealtfel nu atât denegre - ci o fereastrã cu contururi verzi - care eraîn fapt universul limitat, foarte blocat, al acestui

personaj). Ceea ce nu am avut eu, special pentruinstalaþie - ºi mi-aº fi dorit sã am - a fost tipul demuzicã ... adicã acel al treilea element care ar fislujit la perceperea din partea publicului a “gân-durilor” personajului, a acelui monolog închipuit.Adicã trebuia sã închipui acel monolog ... sã-l con-figurez din punct de vedere literar ºi sã-l înregistrezca fiind poate al meu, poate al altuia ... , sã-lînregistrez ºi sã fie ascultat la un aparat.

--Ulterior ai adaptat, la fiecare tip de provocareplasticã, un anume tip de muzicã ... Dar sã vor-bim de portret ...

--Vreau sã consemnez perioada începând cu2003, pentru cã, odatã plecatã în Ungaria, la otabãrã internaþionalã, la Csongrad, am constat cãam un apetit consistent ºi consecvent în ceea cepriveºte portretul, expresivitatea acestuia, ºi mi-amînchipuit un fel de cap – devenind, pentru mine,un fel de obsesie ºi leitmotiv - un fel de portretcare intenþiona sã exprime diferite stãri umane. O bunã parte era starea portretialã astenicã, odeformare a portretelor albe. În portretele pure,defapt curate – iniþial portrete albe - încercam ogonflare a pãrþii calotiene, o gonflare în ideeasuprasolicitãrii intelectuale ºi spirituale a omului.Exerciþiul ãsta portetistic a mai avut un antecedentîn lucrãri mai mici, care se chemau tot “portreteastenice”, dar mai ales le spuneam “portrete axi-ale”. Ideea asta de portret, adicã singularizarea lui,ca expresie purã ºi apoi multiplicarea lui în ideeade lume, vorbea despre faptul cã noi nu suntemun singur om, cã suntem mai mulþi pe planetã.Suntem mulþi, ºi-atunci, la portretele-fluviu lespuneam “lume”, ziceam “lume”. Portret lângãportret înseamnã ºi ideea de comunicare. Portre-tele pe care le izolez, ºi sunt astenice, acelea suntblocate de comunicare ºi uºor alienate – lucru carese-ntâmplã în societatea noastrã, mai ales în ceacontemporanã. Ce-aº mai putea spune ... faptul cãun portret, de exemplu, poate fi oglindit sau rãstur-nat. Asta ar fi o idee – ideea de portret apã.“Portret Aqua” e un proiect pe care nu l-am final-izat încã, dar el este în curs; portretul-apã, portre-tul pe care îl vezi în apã, nu în oglindã, deci îl veziîntr-un element primordial al lumii, nu? Pãmânt,apã, aer, foc, da? Îl vezi, deci te vezi într-un ele-ment primordial al lumii, te vezi în apã. Sau ...

--Te rãsfrângi în reflexele lumii ...

--... te rãsfrângi în apã, sau devii tu tema derealizat, fiind de fapt construit din fuziuni acva-tice. Deci, portretele astea extrem de spiritualizate,de obicei le-am fãcut dimineaþa ... din punct devedere tehnic cu niºte prea-suave ºi transparentemateriale lichide ... deci aproape cã puneam pen-sula ºi în cafeaua de dimineaþã, ºi uºor doar,mângâiam hârtia ... sau în nu ºtiu ce ... poate ºi înzemuri naturale ... mângâiam hârtia ºi lãsam niºteurme ...

--Erau ºi notaþii de jurnal intim ...

--Da, într-un fel, da. Dacã mã gândesc, trezirilele poþi face lãsând o urmã, o tuºã uºoarã, de apãcoloratã, în care se întrevede uºor un chip, unchip care porneºte în ziua respectivã mai departe,ºi care trebuie sã se concretizeze în ceva ...

--ªi care se redescoperã ...

--Exact, care se redescoperã ºi te gândeºti, maispre searã, dacã defapt te-ai închegat peste zi,fiindcã dimineþile sunt diluate într-un fel, nopþile-sdiluate ºi pline de vise, ºi în fond ziua, cu ele-mentele ei cotidiene este cea care ...

--Te poate structura, dã o anume coerenþã inte-rioarã unei configurãri ...

--Trebuie sã-þi dea o anumitã coerenþã, sã poþisã rãspunzi seara la întrebarea: “Cine-i omul ãsta?Cine-i chipul ãsta? Sunt eu sau altul?” ...

--Sau celãlalt ...

--Mi s-a spus cã intuiþiile mele portretistice suntfoarte adecvate la ceea ce (ni) se întâmplã. Înnaturã, de exemplu, au fost inundaþii în zonaBanatului, într-o perioadã când tocmai fãceamfoarte, foarte multe portrete care chiar erau inun-date; atât din punct de vedere tehnic erau fuzion-ate, cât ºi din punct de vedere al concepþiei erauniºte portrete inundate. Intuiþiile unui artist suntfoarte puternice, asta-i concluzia. La un momentdat, în 2003, am deschis o expoziþie care sechema “Portret Axial” ºi lumea a constatat cã,defapt intuiþiile mele privind drama politicã ...adicã tot ce se întâmpla ... cu rãpirile ºi cu execuþi-ile acelea stranii ... se regãsea, pe undeva, în acesteportrete ale mele, pentru cã am avut expuse niºteportrete suspendate din tavan, cu capul în jos; ºispuneam “suicid ... convenþional”. Da, era con-venþional pentru cã-mi imaginam, prin aºezarealucrãrilor, un fel de spânzurãtori, sã zic aºa.

--De multe ori apar (re)interpretãri “actual-izate”...

--De fapt, am descoperit, cu ajutorul criticilor ºi în mare parte cu ajutorul scriitorilor, care,apropie printr-un alt limbaj obiectul plastic ºicomenteazã substratul ideatic al lucrãrilor, cã unartist plastic, oricât de izolat ar fi - ºi mai ales încazul meu, care nu sunt foarte expusã ca persoanãfizicã în lume - are totuºi intuiþii puternice privindcele ce se întâmplã; condiþia omului, în general, în

Vocaþia tridimensionalã a gravurii- de vorbã cu plasticiana Suzana Fântânariu -

atelier

2233




secolul ãsta violent, este foarte bine perceputã decãtre artiºti. ªi încã o datã spun: îmi era recoman-datã expoziþia sã circule pe ruta Madrid - New-York – locuri unde au fost atâtea atentate - pentrucã portretele astea, care erau de fapt albe, dar cuguri însângerate, duceau cu gândul la faptul cã, înorice moment, poþi fi sacrificat fãrã vinã. Avem,de exemplu, un triptic ... se numea “Portret îndeclin” ... aº sublinia aici ºi modul de aºezare allucrãrilor, care conteazã în sublinierea ideilor ... elepier uneori printr-un estetism al înrãmãrii -estetism care e extrem de bun pentru interioare -,totuºi, când deschid o expoziþie, risc ºi fac eforturisã concep spaþiul în aºa fel încât sã ajute lucrãrileºi mesajul sã fie mai bogat, ºi atunci, de exemplu,la tripticul “Portret înclinat”, eu nu am conceput

de fapt niºte portrete înclinate, ci am înclinatlucrãrile. Le-am expus înclinat, tot mai înclinat ...ºi atunci am zis: “Portret în declin”.

--Existã riscul deturnãrii sensurilor printr-o panotare “strãinã”. Ai preferat una de autor ...

--Da, existã. Uite ãsta, de exemplu, care a fostexpus în declin, unu-i mult mai jos, altul mai sus,sau mai jos ... Nu am respectat ideea de paspar-tu, de încadrare staticã, pentru cã am vrut sã sub-liniez o idee.

--Subminând verticalitatea, ºi fizionomia (identitatea) e în declin ...

--ªi fizionomia e în declin, deºi ele sunt foarte

unitare ca ºi concepþie ... Bunã observaþia cã ºifizionomia e în declin. Da. Am avut ºi portretemai mici pe care le-am expus într-un fel de scarãierarhicã. Sociologii au consemnat acest mod deexpunere ca aºa-zisã referire la ierarhiile politice ºisociale ºi cã ar ascunde o ironie prin etalarea aces-tor portete, aºezate într-un fel de scarã ... o scarãca o fereastrã ... Deci, dacã scara devine fereastrã,atunci e un lucru care dã de gândit, pentru cãodatã cu scara, pari cã urci sau cobori, da’ de fapteºti pe o anumitã treaptã ... ai anumite“deschideri” ... sau “închideri” ...

--Poate fi privit ºi ca un avertisment adresat cla-sei politice de azi ...

--... ºi au mai notat cã figurile ar fi nu tocmaicele ideale – adicã ale unor intelectuali, ajunºiundeva foarte sus din punct de vedere poiltic, darcare, de fapt, sunt despiritualizaþi. Dacã asta ar fiinterpretarea publicului - pe care eu nu-l ignor -pentru mine este foarte importantã. Însã, pãrereamea e cã eu nu sunt foarte potrivitã pentru ironiisociale, sunt cumva mai metafizicã ...

--Publicul are apetenþa de a gãsi o poveste înjurul unei opere de artã ...

--Sunt ºi liberi ...

Interviu realizat deLivius GGerge IIlea

Gigi Becali ºi Marian Vanghelie, ca sã nelimitãm doar la aceste nume notorii, pentrucã este vorba de fapt de o categorie

întreagã, parcã tot mai prezentã, sunt multadmiraþi (chiar invidiaþi) pentru modul cum auºtiut sã facã avere, adicã bani. Banii sunt foarteimportanþi, chiar ºi banii domniilor lor, fãcuþiindiferent pe ce cale; ajung pânã la urmã,indiferent pe ce litigioase cãi, în economianaþionalã ºi – cum sã spun? – o învioreazã.Oamenii aceºtia mai plãtesc pânã la urmã ºi cevaimpozite, fac investiþii, construiesc, dau salarii, faccumpãrãturi (oho, ºi ce cumpãrãturi!) ºi ce le maipofteºte muºchii lor, cum ar zice ei înºiºi. Banii lorcirculã, devin tot mai albi pe zi ce trece, se regã-sesc, pasager, pânã ºi în viaþa noastrã.

ªi acum urmeazã propunerea, sugestia.Capitalismul e destul de sofisticat sã tranformedefectele oamenilor în factori mobilizatori. În acestsens, greºelile flagrante de gramaticã ale unui Becalisau Vanghelie ar trebui amendate, taxate (mãcaracelea fãcute la televiziune sau la radio, în vãzul ºiauzul naþiunii) ºi din banii aceºtia s-ar puteainstitui burse pentru tineri filologi de vârf. Suntniºte noxe la urma urmelor, de ce doar taxa peviciu? Eu unul ºtiu cã plãtesc în plus pentru faptulcã fumez, nici mãcar nu mã întreabã nimeni dacãfumez în intimitate sau în public, sunt taxat directla debit, aºa cum e taxatã benzina la pompã.Prejudiciile aduse limbii române ar trebui neapãratpenalizate. Dupã intrarea în Uniunea Europeanã

problema pãstrarii identitãþii naþionale va cãpãtanoi dimensiuni. Este mult mai uºor sã te opuicelora care te agreseazã, dar mai greu teîmpotriveºti celora care îþi vor binele cu orice preþ,îþi aduc bani, programe sau legi, ºi care vor sã teridice în rândul lumii. Cei “Zece pentru România”,mai ales ei, nu trebuie sã facã excepþie de la efortulcu care vom fi toþi datori. Zestrea noastrã e menitãsã se adauge tezaurului cultural european, nutrebuie în nici un caz sã se dizolve pânã ladispariþie în acesta. Dacã bine am înþeles eu cumtrebuie sã evolueze lucrurile.

Aºadar, pe lângã CNA s-ar putea face o comisiespecialã de monitorizare. Mulþi studenþi filologi ºi-ar putea gãsi aici o slujbã, sub atenta ºi competen-ta supraveghere a mult pomenitului în ultimavreme domn Radu Paraschivescu, sã zicem. Iarculegerile sale de perle ar putea sã aparã în paralel.Marfã cu toptanul: Vanghelie unplugged. Sigur, am înþeles cã oamenii aceºtia, la care facemreferire, îºi fac între timp studiile, studii univer-sitare adicã. Probabil la fãrã frecvenþã, cã altfel veniturile lor ar avea de suferit. Personal, cred cãoricum este o pierdere de vreme. Nu vor facegreºeli mai puþine, aplombul lor în schimb vacreºte exponenþial. Ce ar trebui ei sã facã este,dupã modesta mea pãrere, sã-ºi repete clasele ele-mentare, cele în care se capãtã deprinderi, se învaþãscrisul ºi cititul, folosirea corectã a limbii române,ºi nu doar socotitul – la care cei doi (daþi de noidoar ca exemplu) sunt oricum niºte maeºtri,

beneficiind probabil de un talent înnãscut. ªi am în minte învãþãtoarea cu care am fãcut eu claseleprimare ºi rigla ei ridicatã drept în sus în aºteptareacelei mai mãrunte nonconcordanþe. Parcã-i vãd pecei doi, cu ochii în tavan, bolborosind terminaþiileverbului, ca ºi Trãsnea din savuroasele amintiri alelui Creangã.

Mânã spartã cum îl ºtim, Gigi Becali probabilcã nu s-ar ofusca prea tare, ar plusa chiar, fãcând ºimai multe greºeli ca sã demonstreze cã le poateplãti fãrã probleme. Iar Marian Vanghelie ar puteadeveni ºi el sponsor de “Almanahe”, ºi poate cã laurma urmelor nu conteazã atât de mult cum secheamã, important este sã fie cel puþin gramaticaleîn conþinut. Vã puteþi imagina, bãnuiesc, o serienumerotatã de la 1 la 27 (sã zicem) tratândproblemele actuale ale limbii române. Le-am numiAnalele lui Vanghelie, ºi ar rãmâne de pominã.Dacã miliardari precum J. P. Morgan sau J. D.Rockefeller, care oricum ºi-au constituit averile maigreu ºi în perioade mult mai lungi de timp, auconstruit biblioteci ºi chiar universitãþi, de ce n-arface câte ceva pentru instituþia limbii române ºi ceicare îi aduc, în public ºi poate fãrã voia lor –sãrmanii, atâtea neajunsuri?

Propunerea noastrã conþine puþinã disperare, vafi întâmpinatã probabil cu zâmbete, dar ce altcevapot face câtã vreme unora nici în un caz corecti-tudinea gramaticalã nu le aduce bani. Cã desprecea fiscalã am vorbi degeaba: alt limbaj, în care ver-bul de conjugat este întotdeauna “a câºtiga”. Pecare trebuie sã-l cunoºti doar la persoana întâia.

Reversul medalieiAlexandru Vlad

tutun de pipã

Euroconnection cu Irina Dumitrascu

2244




Decembrie timid, ezitant, cu frig incert ºiviroze agresive, bate la uºa TVR:

- Bucuroºi de oaspeþi? întreabã rãguºit moºul cuglas tremurat ºi o emoþie vie îi traverseazã imediatfaþa brãzdatã de riduri adânci.

Ce vreþi? Faþã autenticã de moº veºnic rãtãcitorpe drumurile continentelor, al poveºtilor inter-minabile, al jocurilor de tot felul, pentru cei mici caºi pentru cei mari. Apariþia lui nu surprinde în moddeosebit. E decada moºilor de tot felul: Nicolae,Crãciun, (fost) Gerilã. Ger e mai puþin acum, aºacã-l deturnãm numaidecât pe acesta din urmã, înpoveºtile lui Creangã, deºi nu de acolo a ieºit ca sã-ºi ascundã sufletul pãtat de ateismul Epocii deAur. Vocea însã atrage atenþia. E o voce caldã, prie-tenoasã, cunoscutã. Seamãnã cu timbrul domol alvocii lui Ioan Grigorescu, companionul nostru dinvremi imemoriale, care nu conteneºte sã nemângâie în timp ce se minuneazã, acum, de mira-colul cultural românesc, parcã mai puternic pãtrunsde fiorul comunicãrii decât atunci când spectacolullumii întregi i se aºternea la picioare cu fireascã generozitate.

- Ce doreºti, moºule? se zgâieºte la el aferatangajatul TVR cel mai apropiat de uºã. Ai venit cucolindul? N-avem timp. Avem atâtea pe cap!

- Am venit cu aniversarea, bãiete, i-o întoarceblând moºul nostru surâzând. Tinerii ca dumneatatrebuie sã cunoascã adevãrul despre cum a începuttotul acum 50 de ani, în noaptea dintre 1956 ºi

1957. Cu televizoarele Rubin ºi Cosmos, cu tehnicãsovieticã, cu mesajul lui Petru Groza. 50 de ani deteleviziune e aproape o istorie. O istorie trãitã ºidouã vieþi. Una dinainte de 1989 ºi cealaltã dupã.Nu-i de colo… TVR-ul are cu ce se mândri. Trebuiesã marcaþi cum se cuvine evenimentul, sã scoateþidin arhivã…

- Da, ai dreptate. Aºa vom face. Vom da, nor-mal, ceva acolo, cu aceastã ocazie, dar sã ºtii cã enaºpa de tot. Imagini alb-negru prost înregistrate,parþial color, neclare, bâzâialã în loc de sonor. Cânddai un interviu înregistrat între 1957 ºi 1989 îþi vinesã te iei cu mâinile de cap, zgârie timpanul, sunã cadracu’ vorba unuia care a participat la revoluþie.Asta, din punct de vedere tehnic. Când îi mai auziºi cum vorbeau de parcã citeau cu toþii din carteapartidului-cãlãu, nu cãlãuzã, mai bine mergi dupãciuperci. Dupã ce gunoaie avem în arhivã, se parecã fosilele televiziunii aveau o aparaturã de cãcat,ruseascã pe deasupra. Cine se mai uitã azi la vechi-turile lor? Naºpa de tot, nene.

- Mã aºteptam, reia cu tact bãtrânul, ca pemãsurã ce ne apropiem de aniversarea celor 50 deani de televiziune în România, semnalele acestuieveniment sã gaseascã ecoul meritat în media, maiales la TVR. Dar nici vorbã. Când suratele maitinere au împlinit un an sau doi de existenþã, s-afãcut, din timp, mai mult caz decât pentru cei cin-cizeci de ani ai voºtri. Ce tumbe a mai fãcut Protv-ul! Cum s-au mai sãrbãtorit cei de la Antena 1! Voi,molâi ºi detaºaþi, decoloraþi ºi imberbi, publici ºi

obiectivi, ba chiar excesiv de pudici, aþi dat doarcâte un documentar ca acela intitulat Culoarele pu-terii, cu secvenþe brute, necomentate, neprelucrate,(cine vorbea de aparaturã?) din Epoca de Aur, îmbulzeala din faþa camerei din acel decembrie ‘89,un interviu cu infatuatul, din faºã, Adrian Pãunescu,o secvenþã cu Dida Drãgan… ºi cam atât.

- Ce voiai mai mult, nene? ºi aºa astea suntfotografii dintr-un album al expiraþilor. Ei, nu vezi ºidumneata cã acum avem alte probleme? Sã-þi spuncâteva titluri? “Deþinut înjunghiat pentru teleco-mandã!” Televiziunea a înnebunit lumea iar noi numai prididim cu imaginile pe care aceºti ochi nesã-tui vor sã le devoreze zilnic, ceas de ceas. Nu vezice-i aici? Nu mai avem timp nici sã respirãm.“Puºcãriaºii vor sã facã legea în România!” “Legeagraþierii colective!” Aveau unchii noºtri aºa bombemediatice? Noi dãm tonul la toate. Noi schimbãmrealitatea! Dupã ce au vãzut la televizor ce seîntâmplã în alte închisori, deþinuþii au trecut cu toþiila grevã. Nu-i timp de nostalgii dupã parþial coloracum, crede-mã. Sã trecem la distribuitorii depetarde care au luat-o în frezã. Uite-i cumprotesteazã în faþa guvernului pentru legea care s-adat dupã ce ei au cumpãrat petardele! Altã dan-dana! Alte conflicte! Întreprinzãtorii nu vor sãrãmânã cu marfa în depozite. Bazbucealã în toatãregula, frate!

- Dacã nostalgiile nu mai sunt la modã, vomavea parte cel puþin de sãrbãtori fãrã pocnitori? maiîntreabã stins bãtrânul Decembre.

- Bunã întrebare. Iatã un titlu pentru banner-ulmeu!

Parþial colorAdrian Þion

zapp-media

Prezentam deja, în reactivul de acum douãsãptãmîni, interviul recent acordat deLuminiþa Marcu (editor coordonator)

Observatorului cultural, interviu ce prefaþa lansarearevistei Noua literaturã. Formulã gînditã de actualaconducere USR-istã ºi pusã în practicã de criticulliterar Luminiþa Marcu, împreunã cu studenþii sãide la Literele bucureºtene, Noua Literaturã doreºtesã grupeze numele cele mai trendy dar ºi valoroasedin literatura ºi arta contemporanã, din România ºide aiurea.

Ca avertisment ºi – sper eu – cu rol tutelarpentru tinerii ºi foarte tinerii colaboratori aigazetei, primul numãr al Noii literaturi (noiembrie2006) se deschide cu “volubilisul” Simonei Popescude unde citez: “La începutul anilor `90 scriam untext care se numea Dictatura bãtrînicioºilor. Autrecut de atunci 15 ani. În ciuda apariþiei atîtortineri scriitori între timp (unii cu adevãratinteresanþi), nu ºtiu de ce, impresia mea este cã s-au înmulþit “bãtrînicioºii”, conservatorii (de tipnou), carismatici uneori. Spiritul tînãr (care, repet,nu are legãturã cu vîrsta) mi se pare înecat de noiritualuri bãtrînicioase – atît de vizibile cu ochiulliber în cultura românã de azi. Pe de altã parte,izolaþi în generaþia lor, în categoria lor de vîrstã,ultimii veniþi sînt cu atît mai uºor validaþi cu cît nuderanjeazã pe nimeni, cu cît sînt mai “aºezaþi”(ploconiþi?)”. Pentru ca scriitoarea sã încheie întonul serios-ludic pe care adesea l-a exersat: “Dragiprieteni, vînzãtoare, secretare, profesori, scriitori, cãtot o sã îmbãtrîniþi, aveþi grijã mãcar sã nu vãpomeniþi cu “chelie pe dinãuntru”!” Înþelept sfat.

Designul pare inspirat din acela alnonconformistei reviste braºovene Interval, atîtadoar cã mai îngãlat: probabil cã redacþia va trebuisã aleagã între artisticitatea cu orice preþ (care faceînsã ca textele sã se piardã unele într-altele, bãtutede vînt, greu lizibile, pe fond negru) ºi respectulpentru retina cititorului ºi pentru numele autorilorpublicaþi. Unii/unele chiar importanþi/te,cunoscînd deja celebritatea clipei, alþii/altele – cumse zice – în afirmare; unii/unele ireverenþioºi/ase,rãzboinici antisistem, alþii/altele calculaþi/te ºicuminþi. Sã-i cunoaºtem, aºadar, pe scriitorii...tineri în spirit care semneazã în acest numãr:

Simona Popescu, Luminiþa Marcu, Ana MariaSandu, Igor Mocanu, Robert ªerban, BogdanBoureanu, Vasile Ernu, Cristina Chevereºan (totmai bun critic de la o cronicã la alta), AnaChiriþoiu, Mihai Chirilov (reconfortant autor alunei... proze cu subiect metrosexual), RareºMolodovan, Maria Manolescu, Daniel CristeaEnache, Emil Brumaru, Gheorghe Crãciun, BogdanGhiu, Adrian Buz, Ruxandra Ana, Gruia Dragomir,Suzana Dan, Cezar Paul-Bãdescu, GianinaCãrbunariu, Mihaela Michailov, Radu Pavel Gheo,Anca Grãdinariu, Oana Boca, Costi Rogozanu,Elena Drãghici, Ion Manolescu, T.O. Bobe ºiBogdan Tãnase (acesta din urmã cu un soi dejurnal sud-coreean, seulez). (Benny PProfane)

reactiv

Un stindard pentru literatura nouã

“când nu mai merge violoncelul, te faci<<sprecher>>!”. Am iniþiat primele concerte cumuzicã veche... adicã, ce muzicã!? – din secolulXVI, din secolul XVII, pentru viola da gamba, ºibaroc cello... Am luat cei mai buni interpreþi careexistã pe piaþã ºi am avut imensul noroc cã ºiconducerea Filarmonicii, pe parcursul anilor, acãpãtat o mare încredere în ceea ce fac – odatã,cã iese bine, ºi apoi, cã se vinde bine – ºi, dupãaceea, nu mi-au mai pus nici un fel de graniþãfinanciarã.

- Aþi inversat un raport tradiþional: aþi simþitnevoia sã “ilustraþi” muzica de concert cu paginidin literatura vremii...

- Ani de zile, am fãcut la Radio, sporadic,astfel de emisiuni. Citesc cu cea mai marepasiune ºi mi-am dat seama cã mi-ar face mareplãcere sã combin valenþele literaturii cu cele alemuzicii. Au trecut mulþi ani ºi, cu timpul, amfost tot mai supãrat pe modul în care se facprogramele de concert. Unele se fac “dupãureche”, neprofesionist: adicã se lipesc pieseleuna de alta, fãrã ca sã aibã vreun rost. Ce ºtii tusã cânþi, ce ºtiu eu sã cânt, cât dureazã, hai! sãnu fie concertul mai lung decât douã ore ºi gata,s-a fãcut! Ce formaþii?... Avem un trio, trebuie sãgãsim piese de trio, chit cã se potrivesc sau nu sepotrivesc, cã au un sens sau nu. Aºa cã m-amgândit ce pot eu sã fac în treaba asta, ºi mi-ampus câteva þeluri: primul þel a fost un centru – oriplec de la literaturã – adicã sunt programe pecare le fac mergând de la o temã literarã, în caremuzica nu este în prim plan ca idee, sau îmi iauo temã muzicalã; sau îmi iau o persoanã ºi ...aceastã temã e luminatã foarte puternic cu texte– ºi asta este absolut esenþial – din perioadarespectivã; nu iau texte de astãzi despre perioadade atunci.

- În cazul Mozart/Pompadour, prezentat laCluj, aþi încercat ºi aþi reuºit sã aduceþi parfumulsaloanelor pariziene din vremea domniei luiLudovic al – XV- lea...

- Da, au fost numai texte din perioada aceeaºi, din cauza asta, perioada renaºte într-un fel.Una dintre temele cele mai îndepãrtate de carem-am ocupat – apare ºi într-o scrisoare a lui

Leopold Mozart – a fost rãzboiul între gustul italian ºi gustul francez, în epocã. Câþiva pri-eteni ai mei, printre care ºi un genial tampist dinBasel, au fãcut un program extrem de interesantdespre aceste douã estetici. La mijloc era Folia deMarais ºi Folia de Corelli, adicã, aceeaºi bazã demuzicã fãcutã de italian pentru vioarã ºi defranþuz pentru viola da gamba, ºi, la sfârºit erau“les gouts reunis”, adicã aceste douã gusturireunite.

- V-au interesat ºi alte perioade...- Da, da, da ... am fãcut ºi spectacole despre

Alma Mahler, multe... vreo douã despre Viena înperioada de trecere, ºi am încercat chiar temecum e “kitschul” – ce înseamnã kitsch literar, ceînseamnã kitsch în muzicã – e foarte interesantãdiferenþa. Ultimul spectacol a fost despreEinstein, am un disc sus ºi pot sã vi-l dau dacãdoriþi ºi ºtiþi bine nemþeºte... La Einstein m-a fas-cinat un lucru... eu efectiv nu pricep nimic dinfizicã... absolut... zero...

- E o chestie relativã...- Da, da, da! ºtii, eram în ºcoalã... dar acuma,

cu calculatoarele astea nefericite, nici tablaînmulþirii nu o mai ºtii! M-a fascinat la Einsteinfaptul cã, undeva, spunea despre sine cã-ºi com-pune ideile lui de savant la fel cum compune uncompozitor o muzicã. ªi am spus: “hai, încearcãsã afli care este...”

- Mecanismul...- Da, mecanismul... ºi am gãsit niºte poveºti

foarte, foarte interesante ºi le-am combinat ºi afost o nebunie! Oamenii au sãrit sus de pescaune... le-a plãcut... Plus cã este un omagiupentru Mozart, la sfârºit. Pentru Einstein, Mozartºi Bach erau zei, Beethoven nu-i plãcea deloc...poate Schubert mai exista, pentru el, ºi muzicaveche englezeascã – Burt, Purcell...

- Savanþii ºi artiºtii (muzicieni) se regãsesc înacest tip de comunicare...

- Da, mulþi oameni se identificã numai dupãmuzicã. Plus cã existã o chestie foarteinteresantã: aparatul nostru auditiv este, din totce avem ca simþuri, cel mai dezvoltat; apare celmai devreme – auzim încã din burta mamei...urechea este singurul aparat care funcþioneazãexact la nivelul la care s-a format la naºtere –adicã nu se dezvoltã, rãmâne aºa. Plus cã moarecel mai târziu... adicã, dacã clinic eºti deja mort,urechea mai funcþioneazã... sunt aceste colindede moarte care se cântã... Urechea este cea carete duce cel mai lung drum în lume...

- Este esenþialã pentru comunicare...- Ceva foarte interesant... oamenii surzi sunt

agresivi... - Sã revenim... Deci, vi s-a pãrut interesantã

ideea cu Doamna de Pompadour ºi vizita miculuiMozart în Franþa...

- Vedeþi, aceste curtezane aveau... au astãzi, ofaimã proastã, chit cã e vorba de Alma Mahlersau Pompadour... femeile astea au avut un rolenorm de important, Pompadour are pânã astãzi;ea a fost ºi o mare politicianã – eu am acasãscrisorile ei politice, însã nu le-am putut folosiaici, la Cluj, pentru cã totul ar fi durat prea mult– femeia asta, fiindcã Ludovic al XV – lea eracvasi-senil, a condus þara practic, ea a luat toatedeciziile importante. A pus ºtampila gustului eipe arhitecturã, pe mobilier, pe toate chestiileastea. Ea are pânã astãzi, în Franþa, urme. Era ofemeie întru totul deosebitã, ºtia toatã literaturade atunci, citea, dansa, avea un gust desãvârºitpentru perioada respectivã...

- Ea l-a invitat pe Mozart?- N-a fost iniþiativa ei personalã, dar a

acceptat sã-i scrie lui Leopold la Salzburg ºiminunea asta de copil i-a înnebunit pe toþi.

- În program, aþi adãugat muzicii miculuiMozart ºi piese de Eckard ºi Schobert... de ce nuºi piese ale compozitorilor francezi ai vremii?

- Mozart a fost educat în special cu muzicãitalianã... era cea pe care o accepta tatãl sãu,Leopold, care, deºi îl aduce în Paris, îl þine câtmai departe de muzica francezã a epocii... ºi, pede altã parte, îl pune în legãturã cu Eckard ºiSchobert, care erau compozitori germani, demâna a doua, care trãiau la Paris. E ºi de înþeles,tatãl nici nu ºtia franceza, sau doar prost, bãiatul,ºi mai puþin, aºa cã, normal, ei ºi-au ales caoameni de contact compozitori nemþi careveneau din Augsburg, oraºul natal al lui LeopoldMozart. Cred cã ar fi interesantã o lucrare dedoctorat despre micul Mozart – fiindcã oameniiãºtia au venit la el ºi i-au adus compoziþii ºimicuþul geniu a luat elemente din compoziþiileastea mediocre ale lor ºi le-a dat altã faþã.

-Cum aþi caracteriza muzica lui Mozart dinacest episod parizian?

- Sigur, este o muzicã de copil, însã a unuicopil – andante-ul ãsta pe care l-am cântat dedouã ori, ºi ca bis, este o muzicã divinã – careavea ceva copilãresc, însã ...

- Am simþit cã d-na Cordelia Hofer a dorit sãredea atât universul unui compozitor-copil, cât ºidimensiunea geniului sãu muzical...

- ªtiþi, problema acestor mici, foarte scurtepiese, a fost cã ele nu se cântau în concert dinaceastã cauzã: cã sunt prea simple – chipurile...Aici, în context, au avut un rost; ai vãzut ceminune iese din treaba asta... ºi am cântat numaio micã parte din piese... Din pãcate, trebuie, maiîntotdeauna, sã te limitezi la aceste douã ore. Înversiunea germanã, programul este mai lungdecât a fost asearã, din cauzã cã mai eraupoezii... acestea ar fi trebuit sã le traducã înromâneºte un poet. Gerda Türk a tradus totulextraordinar de frumos – însã poezia rãmâne,totuºi, foarte greu de tradus.

- Aveþi un program stabilit deja pânã în anul2009...

- Da. Totul e programat. Vreau sã iniþiez ºi unproiect Carmen Silva, în România - adicã unSalon la Peleº - ºi chiar am vorbit ieri cuprofesorul de folclor de la Academia de Muzicã,cu care vreau sã facem muzica româneascã; nulãutãreascã, ci muzicã autenticã.

2255




urmare din pagina 2

I.G.Ilea ºi Götz Teutsch . ....... foto: Stefan Socaciu

Mozart la Madame de Pompadour

2266




Din 1971 pînã în 1989, “Steaua” a fost ceamai elegantã revistã literarã a vremii. Oconcura doar “Secolul XX”, dar acesta

avea un format carte, “Steaua” surprinzînd tocmaiprin formatul atipic ºi nonconformist. Într-un con-text al pauperitãþii expansive, era o publicaþie delux, cu coperþi colorate din carton, hîrtie velinã ºi,în fiecare numãr, cu o reproducere în culori dupão operã de artã, sub forma unei planºe ataºatã peo paginã liberã. Paginaþia imaginativã, apoi, cutitlurile în lucrãturã rafinatã, desãvîrºea impresiade obiect grafic migãlos elaborat. Toatã aceastãmuncã de fineþe artisticã o fãcea graficianulOctavian Bour, cel care se afirmase în anii aceia ºica un original ºi subtil caricaturist. Eclatanþagraficã avea însã acoperire în substanþa revistei.Dupã 1970, veniserãm în redacþie, cu vervã in-telectualã ºi dorinþa de consolidare a afirmãrii,patru echinoxiºti: Adrian Popescu, Eugen Uricaru,Aurel ªorobetea ºi Petru Poantã. Cam tot atuncifusese angajat ºi T. Tihan, cu vreo doi ani mai învîrstã decît noi. Formam, aºadar o echipã tînãrã,cãreia îi conferea o anume prestanþã originea echi-noxistã. Bãtrînii steliºti (Aurel Rãu, AurelGurghianu, Virgil Ardeleanu, Virgil Nistor ºiLeonida Neamþu) nu dãdeau semne de conserva-torism. Deºi trecuserã prin infernul pro-letcultismului, ei încercau, fiecare în felul lui,mãcar sã mimeze dacã nu sã chiar cultive fãþiº unnonconformism ideologic, ceea ce a fãcut posibilão ambianþã de lucru relaxantã. Exista în redacþie,mai tot timpul, o familiaritate cordialã, cu oatmosferã de club privat ºi discret excentricã.Autoritatea ºefului nu se exercita discreþionar ºinici birocraþia nu ne dãdea dureri de cap. Aceastãarmonie societalã nu s-a alterat nici dupã ce auvenit Constantin Cubleºan, Mircea Ghiþulescu ºiViorel Cacoveanu. Dar, dincolo de asta, “Steaua”impusese în lumea literarã imaginea unei revisteselecte ºi cultivate, spre deosebire de “Tribuna”care, prin redacþia ei compozitã ºi întrucîtva de“strînsurã“, a pãrut mereu cã reprezintã un seg-ment “popular” al culturii. Prima era salonulmodern al literaturii, cealaltã un fel de casã deculturã mai elevatã, însã cu un uºor aer desuet.Desigur, contrastul nu e valabil în absolut ºi petot parcursul existenþei celor douã publicaþii.“Tribuna” se reformeazã semnificativ dupã 1970,cu D.R. Popescu redactor ºef, dar, ca sãptãmînal,ea rãmîne mai bine conectatã la ritmul eveni-mentelor politice decît la cel al miºcãrii literare.Mai mult, se orienteazã spre anumite grupuri li-terare conservatoare din capitalã, deschizînd unconflict tacit cu sincroniºtii ºi, local, cu grupareaechinoxistã. De prin 1980, vine redactor ºef VasileSãlãjan, prozator din generaþia mea. Plauzibil încontext, însã fãrã relaþii în lumea bunã a scriito-rilor, în imaginarul public pãrea rãmas în siajul luiD.R. Popescu. ªi asta cu toate cã în spaþiulcronicii literare revista n-a practicat nici un parti-zanat, prin cronicile semnate o vreme de mine,apoi, pînã în 1989, de Marian Papahagi.“Tribuna” era de fapt fisuratã în interior, cu oredacþie supradimensionatã ºi parazitatã de cîþiva

redactori foarte vechi. A fost pe de altã parte,prezenþa, mai în permanenþã ostilã, a lui AugustinBuzura. Celebritatea de prozator i-a indus uncomplex al inadecvãrii într-o redacþie care nu-iîntreþinea cultul. El ajunge, totuºi, redactor ºef alrevistei dupã 1989, dar, în mod ironic, chiar lui îiva fi dat sã o ducã spre faliment. Cu o redacþiecomplet nouã, alcãtuitã din tineri, I. MaximDanciu începe o altã serie încã în 2004, cuapariþie bilunarã. Deocamdatã e pe val: destul deagresivã pentru a fi vizibilã, precum ºi destul deconsistentã pentru a deveni de colecþie.

*

Altminteri, între steliºti ºi tribuniºti nu exis-tau divergenþe asupra unor eventuale idei literare.Nici una dintre reviste nu avea, în fond, o anumeorientare programaticã, dincolo de afirmarea cri-teriului estetic în evaluarea ºi practicarea litera-turii. La începutul anilor ’80, “Steaua” e, totuºi,mai receptivã ºi mai coerentã în promovareacreaþiei ºi a poeticii generaþiei optzeciste.Scepticismul faþã de teza protocronismului a fostînsã indicele de credibilitate al opþiunilor ei sin-croniste ºi moderniste. ªi asta îndeosebi dupã ceprotocronismul devenise un soi de ideologie legiti-matoare pentru închiderea în autohtonism. N-aexistat o campanie propriu-zisã împotriva acestuia, ci o reticenþã sugestivã faþã de grupulcelor care îl promovau, reticenþã dublatã de colab-orarea ritmicã ºi masivã a scriitorilor pro-occiden-tali. Conflictul dintre “sincroniºti” ºiprotocroniºti” era de notorietate publicã ºidepãºise de fapt spaþiul ideilor literare.Protocroniºtii au aderat explicit la ideologia ofi-cialã a partidului ºi, în revista “Sãptãmîna” în spe-cial, susþineau cu argumente culturale naþionalis-mul de coloraturã xenofobã. Dar în forma luipublicã ºi radicalã, conflictul s-a exhibat mai alesprin intermediul “Europei libere”, unde MonicaLovinescu, în principal, putea sã denunþe substrat-ul ideologico-politic al acestuia. “Steaua” era ade-seori citatã aici prin colaboratorii ei “cos-mopoliþi”. Gelu Ionescu, foarte activ în anii ’80 la“Europa liberã“, fusese o vreme semnatarulrubricii “Cronica traducerilor” la “Steaua” ºicunoºtea din interior mentalitatea liberalistã de larevistã. Ea ºi-a pãstrat, apoi, relaþiile întrucîtvafamiliare cu “Echinoxul”, cultivîndu-i intens peMarian Papahagi, Ion Pop ºi Ion Vartic ºi publicîn-du-i frecvent pe cei din noile promoþii. Astfel, seapropiase de noi prozatorul Alexandru Vlad, care,nonconformist ºi constrîns de împrejurãri, îºi con-suma biografia socialã sub aparenþa aventurosuluiderizoriu. Un timp profesor la þarã, în Cluj a tre-cut prin diverse slujbe anoste, dintre care într-oenormã inadecvare a fost cu cea de funcþionar laRegia de transport urban. Dãdea pasiunii pentruliteraturã aerul unei ocupaþii oculte, înþesatã parcãde conspiraþii enigmatice. Mereu se afla în posesiaunei cãrþi rare ºi explozive, pe care, parcã o adoracu sentimentul celui ajuns la un ochi de apã,dupã ce a traversat însetat deºertul. Îºi formeazãdestul de repede ºi cu discernãmînt, o culturã acãrþilor mari, avînd vocaþia asimilãrii pluriseman-tice a textului literar. Lecturile consistente deviniradiante mai tîrziu în publicistica sa, respectiv în

expresivitatea ei, de o carnaþie abstractã, la carenu parvin decît intelectualii cu un igienic meta-bolism al livrescului. Social ºi administrativ, existenþa lui era oarecum captivã, cu un programde lucru riguros ºi în dezacord cu aspiraþiile saleprivate. În comparaþie cu scriitorii de la reviste oridin universitãþi, avea condiþia unui marginal, pecare, de altfel, ºi-o asumase cu un fel de umornegru. Aceastã inadecvare cu lumea îi dãdea însão anume libertate, iar sentimentul marginalitãþii îidezvoltase o conºtiinþã de inadaptat dacã nu chiaruna de revoltat. Oricum se comporta ca unulpentru care iluziile comunismului se sfîrºiserãdefinitiv.

*

Un simplu fapt de istorie culturalã: pînã în1989, în Cluj existau douã reviste în limbaromânã, “Steaua” ºi “Tribuna” ºi patru în limbamaghiarã, “Utunk”, “Korunk”, “Napsugár” ºi“Elõre”. Apoi, apãreau, simetric, cotidienele“Fãclia” ºi “Szabadság”. Trebuie adãugatã revistastudenþeascã în trei limbi (românã, maghiarã, ger-manã) “Echinox”. Tot în spaþiul culturii, existauTeatrul ºi Opera maghiarã, ca instituþii de stat, ºio secþie în limba maghiarã a Teatrului de pãpuºi.La Asociaþia Scriitorilor, pentru respectarea unei“politici corecte” a epocii, secretarul Asociaþiei eraun scriitor român, iar secretarul de partid alOrganizaþiei era un scriitor maghiar. ªedinþele departid se þineau lunar ºi, adesea, aveau un para-doxal farmec bizar, mai ales în vremea cînd secre-tar era bonomul Laslofy Aladar. Avîndu-l peAugustin Buzura locþiitor, deschidea ºedinþele custîngãcii stupefiante, mimînd mari emoþii ceremo-niale, ºi reuºind sã inducã, prin aceasta, o stare deperplexitate apaticã unei “mase” devenitã bruscamorfã. Secretarul de partid ºtia crea vidul desemnificaþie. Într-un soi de zumzãit extropic alsãlii se relata totuºi, cîte ceva de la masa prezidiu-lui, însã ritualul în ansamblu era întotdeaunaratat. Deºi, în acele vremuri aveau din belºugtimp liber, sentimentul aproape exasperat la aces-te ºedinþe, cam de o orã, era acela de pierdere atimpului. Lumea participa la ele nu revoltatã, cifrisonatã de grabã. ªedinþa devenise echivalentulunui atroce disconfort psihic, un soi de inutilitatecopleºitoare, suportatã cu strania, iraþionala satis-facþie cã dureazã puþin. Era una dintre diverseleforme perverse ºi ironice ale conformismului.

Reviste literarePetru Poantã

intermezzo clujean

Kiss Adel EU RO

Cap dde’ncepãturãDe-a lungul ºi de-a latul provinciei transilvane

nu se gãseºte loc sub soare cu o istoriecontemporanã recentissimã care sã nu fie într-atâtde calificabilã drept cruntã bãtaie de joc la adresamonumentelor istorice, decât cel al urbei de peSomeºul cel Mare. S-au reunit aici tot ceea ce eramai „tipic” pentru reconstrucþia capitalistã:politicianismul stupid ºi remorcat cãpãtuielilor,naþionalismul primitiv bine îmbârligat în crasãinculturã, diluþia ºi zãdãrnicia glasurilor oamenilorde specialitate, civismul ruralist cu rãdãcini zdrobiteºi fãrã nici o alternativã sentimentalã la „noua casã”a oraºului. ªi toate acestea în condiþiile în careClujul ar avea pretenþia sã pozeze drept centruintelectual al Transilvaniei! Acestea sunt, credem,motivaþiile pentru care urbea denumitã în secolul alXVI-lea civitas primaria sau ºi mai incredibil „oraºulcomoarã”, nu mai are dreptul decât la calificativulpus în titlu.

Pentru cã sunt atât de multe de scris, am optatpentru un serial.

I. CCluj-MMãnãºturul„Leagãnul” actualului oraº nu a fost – precum

cei mai neavizaþi sau cu prea puþinã spoialã deculturã o ºtiu – Napoca romanã, ci Clujul-Mãnãºtur.Astãzi „cartier de vest”, el frapeazã pe toatã lumeaprin aglomerarea agresivã a betoanelor, care, zice-se,numai din avion ar arãta vreo simetrie ºi esteticãdemnã de o amprentã urbanisticã de valoare. Cualte cuvinte, este un fel de jumãtate de costum,dintr-o hainã la douã rânduri, în care te miºtiînghesuindu-te, respiri câteodatã aer proaspãtstrecurat dinspre pãdurea dinspre Ciurila, în care, lafinal, te simþi umilit ºi depersonalizat, ca orice eroudin romanele lui Orwell.

Cei mai mulþi locatari habar nu au cã sprelimita terasei înalte, cãtre Someº, se gãseºte cea maiveche cetate medievalã a locului. Dacã ampronunþa cuvântul „Calvaria”, poate cã unii ar ficeva mai orientaþi. Într-adevãr, acolo se gãseºte un„Drum al crucii” („Calvarie” pentru latini ºicatolici) legat intim de biserica locului. Dupãrelevarea punctelor de orientare, isteþii pot trageconcluzia cã facem trimitere nu cãtre un singurpunct de interes, ci cãtre douã.

Sã le luãm pe rând.

ªoseaua care coboarã brusc pe lângã podul detrecere rutierã ocupã fostul ºanþ de sud al cetãþii;pârâul Calvariei, care a tãiat terasa la vest,cãutându-ºi îngemãnarea cu ruda someºanã, esteastãzi canalizat ºi invizibil; la nord panta teraseieste naturalã, prãvãlindu-se cãtre fostele mlaºtinidin lunca râului serios (locaþia de odinioarã acârciumii „Broasca Verde”), iar la est, cãtre oraº, otãieturã izolantã a fost fãcutã înspre blocurile din„Grãdini”. Din panglica ºoselei, dacã ridici privireacãtre dreapta te frapeazã o înãlþime, care nu estealtceva decât valul de pãmânt al cetãþii: încãimpresionant de bine conservat.

Datoritã „meritelor” cercetaºilor epociimedievale timpurii, nu am putea jura pe vreunsecol de bun început al cetãþii. O fi fost el IX? sauX? Greu de împãcat! O fi locuit acolo românulGelu ori dacã acela a preferat Dãbâca, iarãºi nu amputea slobozi mâna în foc! Dar cã pe la 1000 ºiceva, locul cesta miºuna de lume, este deja sigur,tot aºa precum am putea sã-l vedem cam timp de200 de ani (adicã de mai bine de 10 ori mai multdecât mandatele prezidenþiale ale domnului Iliescu),cârmuind destinele unei bune postate dinvoievodatul Transilvaniei.

Arheologii i-au lãsat cetãþii doar o modestãamintire: o micã cicatrice la interiorul valului denord. Mai rãu stãm cu exterioarele: din ele aupiºcat-muºcat coteþele foºtilor mãnãºtureni de lângãpârâul Calvariei, dar ºi instrumentele-simboluri aleoricãrui urbanism „cinstit” (buldozerele), pe traseuldrumului asfaltat. Pasagerul de astãzi descoperãcãrãrile de dragoste ºi tainã care brãzdeazã haoticvalurile care (culmea!) se mai þin semeþe.

Rezumând, în România or fi, în total, vreo zececetãþi asemãnãtoare. Nici una în miezul vreunuioraº! Dacã numai la Cluj existã aºa-ceva, ar trebuisã o lichidãm? Pentru cã nu ºtim prea multe despresoarta ºi istoria cetãþii (în afara mãcelului de la1241), nu prea am avea ce sã scriem pe un panouvirtual, pentru curioºi. De-aia nici nu s-a scrisnimic, nici cu vopsea!

În aceleaºi vremuri seculare care se marcau cucifrele lui 10, au apãrut la Mãnãºtur benedictinii.Au pus pe picioare, în cetate, o mãnãstireambiþioasã a cãror abaþi ridicau frunte falnicãîmpotriva episcopilor albaiulieni. Au fost într-atât desemeþi, încât vlãdicii au rupt cârje pe spinarea lor ºile-au pus în coastã cetatea de la Floreºti. Din ce auclãdit acolo a rãmas prea puþin, dar a rãmas totuºide arãtat un cor gotic, ferestre cu muluri, doi lei depiatrã, un ceas solar, decoraþii transferate pefrontonul de vest. Dar, goticul este atât de banal ºifrecvent încât de ce l-am cocoloºi cu vreo atenþie…

Pe vremuri, când locul era ortodox (moºtenirenedreaptã de la greco-catolicii concesionaþi de cãtrecatolicii cei adevãraþi), muºchii de stat au îngãduitscurmãri arheologice. Nu ne intereseazã cât depretextate au fost (cã s-ar fi cãutat ºireturilebunicului lui Gelu ori altceva ºi mai serios), certeste cã ele au dat niºte semne uitate repede ºi, maiales, reîngropate vinovat. Cum primul edificiureligios a fost doar mirosit (= s-au gãsit câtevaziduri fãrã vreo logicã aparentã), în schimb, aapãrut acolo una dintre cele mai frumoase rotondeale estului de continent european (cu absidioleinterioare) (prima jumãtate a secolului al XIII-lea).Pe atunci nimeni nu s-a gãsit sã o conserve spre

vederea plimbãreþilor, în timp ce astãzi, iarãºinimeni, nici mãcar nu ne sugereazã pe unde o fifost (printr-o placã, plan, pliant ori palmãinformativã). Mai ºtim apoi cã în vremea regeluiMatia Hunedoreanul, mãnãstirea a avut obrãzniciasã-ºi facã o cetate care a stârnit mânia suveranului.Dacã tot s-a dãrâmat atunci, ne mai intereseazãacum?

Dacã locuitorii „Satelor Unite ale Mãnãºturului”ar fi ºtiut cã acolo þãranii cei adevãraþi, medievali,au obþinut, în timpul Rãscoalei de la Bobâlna(1437), un act juridic de recunoaºtere a victoriei lorîmpotriva nobililor, probabil cã ar fi ajuns pânã lasensibilitatea lui Funar care s-ar fi grãbit, cu viteza-icunoscutã, sã mai planteze o inscripþie mãreaþã ºiiritantã pentru preopinenþii sãi genetici.

Nu am isprãvit, din pãcate. Clãdirile cu plancircular au fost mai multe în locul cu pricina. Doarcã, numai cea de-a doua dintre ele a avut ºansa sãiþeascã capul pânã la noi ºi pânã la creºtereaîndestulãtoare a ierburilor ºi gunoaieloracoperitoare. Tot „opera” arheologilor, turnulcilindric din colþul de sud-vest al platoului aparþineamãnãstirii iezuite, de la sfârºitul secolului al XVI-leaºi apoi, „costeiului” (literar, pentru româniiciscarpatici, = castelul) care a moºtenit-o încãaproape un secol.

Dacã la „Calvaria” este astãzi mãcar curat, nuînseamnã cã trebuie sã dormim pe ambele urechipentru uitarea sa adâncã. Aºa cum nu este normalpentru nici un fel de comunitate care tinde sã seînnobileze prin recuperarea patrimoniului ei,Mãnãºturul „tace” gros, mãcinându-se lent ºianonim. Puþinii pasageri au parte de o „informaþieselectã”.

Nu credem cã democraþia i-a învãþat pe cetãþenisã-ºi cunoascã interesele; cu atât mai puþin înprivinþa monumentelor istorice. Mult mai trist estecã „formatorii de opinie” par sã fi fost lichidaþi, iarinstituþiile publice responsabile (pe care le vomarãta cu degetul) se leagãnã cu iluzia treceriitimpului prin cârpirea gropilor, punerea unorbeculeþe sau personalizarea containerelor degunoaie.

Acum, mai nou, oraºul tresaltã la nivele decãlcare, la boiul din obrajii faþadelor, ba i se maiastupã ºi cariile cele vechi, prin betoane noi,majoritatea la limita stridenþei. Este îndeajuns?

(Va urma)

Adrian Andrei Rusu

Clujul ”Civitas Terciaria”(Incipit. Cap. I – Cluj-Mãnãºturul)

2277




documentar

2288




Noul film al lui Steven Soderberg, care aavut premiera americanã la 22 decembrie2006, se intituleazã The Good German

(Neamþul de treabã) ºi îi numãrã printre interpreþipe George Clooney (votat de revista People celmai sexy actor din lume), Cate Blanchett ºi TobeyMaguire. Dupã Corriere de la Sera, filmul, oecranizare a romanului omonim al lui JosephKanon, urmãreºte sã reconstituie atmosfera dinEuropa imediat dupã încheierea celui de Al DoileaRãzboi Mondial, acþiunea petrecându-se înBerlinul ocupat de Aliaþi, în anul 1945. Clooneyjoacã rolul unui ziarist american care, venit laBerlin pentru un reportaj despre conferinþa de laPostdam, dar ºi pentru a revedea locurile tinereþii,are o aventurã amoroasã cu o evreicã misterioasãºi se trezeºte implicat într-o anchetã criminalã.Este al doilea film în alb-negru în care joacãGeorge Clooney, dupã Good Night and GoodLuck. Filmul, ne asigurã cotidianul italian, va fiapreciat de cinefili, datoritã numeroaselor citatevizuale din Orson Welles, Michael Curtiz,Roberto Rossellini. De altfel, el se vrea o nouãCasablanca, Clooney pozând într-un nou Bogartiar Cate Blanchett într-o modernã Ingrid Bergman.

Patriarhul Generaþiei Beat, romancierulThomas Pynchon, care s-a învãluit într-un mit alinvizibilitãþii, devenind al doilea scriitor americaninabordabil dupã J. D. Salinger, a publicat recentAgainst the Day (Împotriva zilei), primul romanscris în ultimii zece ani, dupã monumentalulMason & Dixon. Cu o acþiune care se pune înmiºcare în 1893 ºi se desfãºoarã pe o duratã depeste treizeci de ani, romanul reuneºte odistribuþie vastã: capitaliºti veroºi ºi anarhiºti,matematicieni ºi inventatori, detectivi ºiaventuriere. O tramã narativã concentratã asupraideii de rãzbunare, pornind de la un terorist mortºi cei patru fii ai sãi, care încearcã sã-l rãzbuneameninþând siguranþa ºi vieþile cetãþenilor îndiferite colþuri ale lumii, nu reuºeºte sã deacoerenþã romanului, cea mai importantãobservaþie criticã fiind cã intriga este prea subþirepentru a susþine o distribuþie atât de numeroasã.Nesiguranþa este teza centralã a cãrþii, careîmpleteºte formulele romanului istoric, ale celuide aventuri, ale romanului comic ºi ale celuipolitic. Nu lipsesc, desigur, pastiºa ºi elementelemetaficþionale. Sophie Ratcliffe, recenzândromanul în TLS, crede cã noua operãmonumentalã a lui Pynchon (1085 de pagini!)ilustreazã tema depersonalizãrii în condiþiile uneisocietãþi lacome ºi globalizante. Sã vedem cetraducãtor se va încumeta sã o transpunã înromâneºte.

Aflãm din Le Monde cã ediþia a 19-a afestivalului “Les Belles étrangères”, din noiembrie2006, a fost închinatã scriitorilor neo-zeelandezi,dintre care 12 au fost invitaþi la Paris. Cei maivizibili scriitori ai Noii Zelande, romancierulMaurice Gee ºi poetul Bill Manhire n-au pututface deplasarea. Pentru a se familiariza cuscriitorii de la antipozi, publicul francez a avut laîndemânã o voluminoasã antologie realizatã deSabine Wespieser. Dintre cãrþile de autori dinNoua Zeelandã publicate cu aceastã ocazie, ziarulcitat aminteºte romanul lui Vincent O’SullivanBelievers to the Bright Coast (Luminile de lacapãtul lumii) ºi cel al lui Chad Taylor, Departure

Lounge (Sala de îmbarcare). Chad Taylor,considerat un Raymond Carver sau un PaulAuster al Noii Zeelande, este cel mai importantreprezentant al “romanului negru” din respectivaþarã. Revista Europe a consacrat un numãrsubstanþial acestei literaturi “exotice”, despre carefrancezii – ca ºi românii – sunt insuficientinformaþi.

Rãmânând în emisfera australã, consemnãm,dupã The Irish Times, apariþia unei cãrþi a luiThomas Keneally despre colonizarea Australiei,The Commonwealth of Thieves: The Story of theFounding of Australia (Commonwealth-ul hoþilor:Istoria întemeierii Australiei). Autorul, dupã cumse ºtie, are antecedente serioase în compunerea demari saga epice dedicate unor evenimente istoricereale. Cea mai celebrã carte a sa rãmâneSchindler’s List, încununatã cu Premiul Bookerpentru 1982 ºi ecranizatã de Stephen Spielberg.Un alt roman, The Great Shame (Ruºinea ceamare) se ocupã de marea foamete din Irlandasecolului XIX ºi de exodul care i-a urmat, princare ºi strãmoºii irlandezi ai romancierului audevenit australieni. Într-un fel, deci, Keneally erachiar autorul indicat sã scrie o carte despreocnaºii care au fondat colonia de la Botany Bay.The Commonwealth of Thieves nu este, însã, ooperã de ficþiune ºi nu conþine personaje cu carecititorul sã se identifice uºor. Este o cartemozaicatã, alcãtuitã din zeci de istorii personalesau de familie care, savant împletite, dau o ideedespre tragedia deportãrii, greutãþile cãlãtoriei,asprimea noului mediu, triumful voinþei ºi alsperanþei asupra tuturor vicisitudinilor. Dintre toþiprotagoniºtii se desprinde pregnant figuracãpitanului Arthur Philip, ambiþiosul guvernatoral coloniei de puºcãriaºi ºi, practic, fondatorulAustraliei moderne. Autor a 28 de romane ºi 14cãrþi nebeletristice, Thomas Keneally este cel maiimportant scriitor al Australiei contemporane.

Romancierul Colm Tóibín a câºtigat cel maiimportant premiu de ficþiune al Irlandei, TheInternational Impac Dublin Literary Award (învaloare de 1.000.000 lire ), pentru anul 2006, neinformeazã ziarul The Irish Times. Romanul sãuThe Master (Maestrul) a fost ales de juriu dintr-o“listã scurtã” de zece cãrþi. Apãrut aproape

simultan cu romanul lui David Lodge Author!Author!, The Master este tot o ficþionalizare aunui episod din viaþa lui Henry James, “o puternicã reprezentare a riscurilor de a acordatreburilor spiritului mai multã importanþã decâttreburilor inimii”. “Colm Tóibín a redat plenarviaþa ºi caracterul lui Henry James, într-o manierãcare surprinde caracteristicile epocii ºi subliniazãaspectele criticabile ale personalitãþii lui HenryJames”, a declarat poeta Mary O’Donnel,membrã a juriului. Un alt jurat, scriitorul PauloRuffilli, a spus: “James este un scriitor foarte,foarte labirintic. Colm este capabil sã pãtrundã înlabirint ºi sã releve cititorilor multe aspecte alepersonalitãþii lui James.” The International ImpacDublin Literary Award este administrat de DublinCity Public Libraries. 17 dintre bibliotecile publiceale capitalei Irlandei au votat pentru romanul luiTóibín, pe care sperãm sã-l putem citi în curând ºiîn româneºte (romanul lui Lodge a apãrut deja la“Polirom”). De altfel, din opera lui Colm Tóibín aapãrut, tot la “Polirom”, romanul Povestea nopþii.

Cel mai puternic film irlandez al anului trecut(laureat la Cannes cu Palme d’Or pe 2006) esteThe Wind That Shakes the Barley (Vântul carescuturã orzul) de Ken Loach. Ferm împlântat înistoria tulburatã a Irlandei, Rãzboiul deIndependenþã ºi Rãzboiul Civil din 1919 – 1922,pelicula face din nucleul familial o puternicã sursãde conflict ºi dezbinare, în funcþie de convingerileideologice ale protagoniºtilor. Actorii CillianMurphy ºi Pádraic Delaney joacã rolurile a doifraþi aflaþi în tabere adverse în timpulsângeroaselor evenimente. Scenariul lui PaulLaverty demonstreazã cã în societatea irlandezãfamilia a fost intens politizatã, devenind o unitatepoliticã ce reflectã fidel relaþiile antinomice dinsfera vieþii publice. Mai mult, aceste realþiiîncordate, aceste antagonisme, se întind pe câtevageneraþii. Filmul lui Loach, ne spune The IrishTimes, este necruþãtor în aceastã privinþã. Maimult, el evidenþiazã rolul activ jucat de femei înlupta pentru cucerirea independenþei. Filmulsurprinde, de asemenea, rãbufnirile de violenþãproduse când Rãzboiul de Independenþã a cedatlocul Rãzboiului Civil, în 1922.

Americani, australieni, irlandeziIng. Licu Stavri

flash-meridian

Lolita, romanul lui Vladimir Nabokov e conside-rat cel mai important roman american alultimei jumãtãþi de secol. O carte stranie, cu

multe adevãruri morale, eliminând orice tentaþiefacilã. Bineînþeles cã rãul potenþilal existã în aceastãcarte. Humbert ºtie de la început: “De ce nu amdepus discret cheia ”342” la recepþie ºi n-am pãrãsitoraºul, þara, continentul, emisfera – globul – chiar înacea noapte? E singurul meu regret”. Humbert e uneuropean (ca ºi Nabokov) care priveºte cu atenþielumea americanã. Desigur el este un dezrãdãcinat,însã se adapteazã rapid. Pasiunea lui confuzãpentru Lolita înseamnã începutul unei obsesiimajore, al cãrei deznodãmânt e tragic. Aceastãobsesie înseamnã, de fapt, apariþia unui egoismmonstruos.

Dan Grigorescu scrie o postfaþã la traducerearomanului (realizatã de Horea Popescu) ºi remarcãsufletele personajelor lui Nabokov, care ar fi “sufle-te moarte”, asemenea celor ale lui Gogol. Nu pu-tem neglija acþiunea continuã a destinului, chiardacã Humbert ar fi dorit sã se sustragã rapid oricã-ror consecinþe. Adrian Lyne a ecranizat Lolita, distribuindu-i în rolurile principale pe Dominique

Swain, Jeremy Irons, Melanie Griffith. Regizorul nus-a îndepãrtat de scriiturã, dar nici de spiritul cãrþiiºi al epocii, astfel încât naraþiunea cinematograficãpenduleazã subtil între frazele lui Nabokov ºi întreimaginile posibile. Regizorul a pãstrat chiar replicilelui Humbert adresate “doamnelor din juriu”: “Fiþiindulgente cu mine! Îngãduiþi-mi sã vã rãpesc doar ofãrâmã din timpul dumneavoastrã preþios”. Cum enimfeta (Dominique Swain)? Puritate, copilãrie, ipo-crizie, candoare, premeditare: obraji de copil, trupde nimfetã, gurã plinã de bomboane, salturi de ado-lescentã.

Alãturi de ea evolueazã Jeremy Irons în rolul luiHumbert: virilitate, maturitate, crispare, mãcinareinterioarã, violenþã, rãbdare, pasiune, gelozie, ºarm,resemnare. În roman, Nabokov alunecã subtil sprepoematic, îmbinând relatarea palpitantã cu dialogul,iar divagaþiile sporesc suspansul. ªi zice Humbert:“Aº fi pictat plopi, meri, o duminicã la periferiaoraºului. ªi opalul de foc dizolvându-se în lac, cuunduiri circulare, o ultimã pulsaþie, o ultimã tuºã deculoare, roºu þipãtor, roz strident”. El simte cã bes-tialitatea ºi frumosul se contopesc într-o anumitã

zonã. De-a lungul multor translaþii, în procesulavatarurilor “comise”, pendulând între cuvinte ºiimagini, povestea Lolitei obligã la anumite asociaþii.Cum era obsesia în romanul O dragoste al lui DinoBuzzati? Dar durerea eroului din Bufniþa oarbã deHedayat? Acolo nu se ajungea la crimã, pe când laNabokov ieºirea din poveste înseamnã uciderea luiClare Quilty, adicã suprimarea oricãrui rival. Osoluþie care duce la “ºuviþe de sânge ºi gângãniiverzi”. La Buzzati predominã ridicolul. Personajul n-are parte de rãsfãþul evident al Lolitei. ÎnVrãjitorul lui Nabokov (o variantã a Lolitei apãrutãîn 1986, în timp ce Lolita a apãrut în 1959) fata nucedeazã insistenþelor bãrbatului nestãvilit.

Înaintea lui Adrian Lyne, regizorul StanleyKubrick a ecranizat Lolita în 1962, cu James Mason,Peter Sellers, Sue Lyon. Erotismul a fost diminuat,satira Americii pãrea cam convenþionalã, Sue Lyonse dovedea prea maturã pentru rol, iar Peter Sellers,în rolul lui Clare Quilty, era cam “invadator”. Pen-tru Lolita, Adriana Lyne pãstreazã ordinea epicului,parfumul introspecþiei, gãseºte o interpretã credibilã,lasã erotismul în planul doi ºi cizeleazã câteva ima-gini obsedante (sângele lui Clare pe clapele pianu-lui, chipul lui Humbert în spatele ºtergãtoarelor deparbriz). Muzica lui Morricone e subtilã ºi extremde funcþionalã.

2299




Nici nu ºtiu ce sã zic: strada Cuza Vodã euna mai mare sau una mai micã? Aºa ºiaºa? În orice caz foarte circulatã (uneori

“plinã”)? La drept vorbind ºi în fond, fiecare poateavea pãrerea lui. Eu aº înclina spre categoria maimicã, asta în ciuda faptului cã, pe de-o parte,începe taman din faþa Prefecturii [pardon; pe celedouã inscripþii de lângã intrare putem citi“Consiliul judeþean”; “Instituþia prefectului”(!!!)] ºi,pe de-altã parte, se terminã – înspre Piaþa MihaiViteazul – cu douã ditamai clãdirile, una pe stânga,cealaltã pe dreapta. De fapt, ºi de început începetot cu douã clãdiri barosane. Pe stânga, dupãizbutitul bust semnat de Ilarion Voinea, este CEC-ul(era sã zic “fostul CEC”; nu ºtiu de ce, dar eu tottimpul am impresia cã CEC-ul nu mai existã; oarede când nu mai am pe-acolo decât 25 de lei foartevechi ºi ofiliþi?), iar pe dreapta – jumãtate dinInstitutul Teologic Protestant de grad universitar,adicã jumãtatea fãrã poarta cu nr. 13 din Piaþa A.Iancu (în ce priveºte acest Institut, mie îmi placdouã amãnunte: cã la parter el gãzduieºtemagazinul Apicola – oarecum se potriveºte, nu? – ºicã mai demult, demult, clãdirii i se spunea“Combinatul mistic”, asta ca nu cumva sã zici cã aiore la Institutul teologic; nu dãdea bine pentru ceide la UBB!). În faþa CEC-ului este o fântânãartezianã. Mai arãtoºi decât fântâna însãºi suntbolovanii made in Bekash (= Becaº) plasaþi înmijlocul ei; ºtiþi ce fel de bolovani, nu? Dintre aceiarotunzi, astfel concepuþi de mama Naturã încât sãse rostogoleascã la vale din vârful dealului, prinpârâu, pânã în centrul oraºului.

Spuneam cã strada Cuza Vodã nu doar începe,ci se ºi terminã cu douã “ditamai clãdirile”. Pe olaturã este un bloc-turn ameþitor de bleu (mai alescând îl vezi dinspre piaþã), iar pe partea cealaltã...pe partea cealaltã este una dintre cele mai originaleºi inspirate clãdiri noi din oraº! Unii îi spun “Feliade tort”, alþii “Fierul de cãlcat”. Adicã, din câte ºtiueu, ar fi fost sã fie sediul Bãncii Agricole, însã

banca a dispãrut, lãsând clãdirea fãrã naº. Acum,dupã o seamã de ani (ºase, ºapte? mai mulþi?), cevaa început sã miºte pe dinãuntru. Nu peste tot ºinici nu prea am habar cine.

Ce ar mai fi de remarcat de-a lungul strãziiCuza Vodã? Pe stânga nimic, deoarece, în afarã detrotuar, nu mai este nimic. Clãdirile care se vãd facparte din strada Tipografiei, la care voi reveni. Pedreapta, cãsuþa de la numãrul 2 meritã atenþie. Îþivine sã zici cã e o machetã, un decor de la teatrulde pãpuºi; e frumuºicã, interesantã, doar cã parefãcutã la scara 1/16 ºi rãtãcitã pe o stradãadevãratã. Tot pe dreapta (fireºte!) este Bisericacreºtinã adventistã de ziua a ºaptea. Oarecumdespãrþitã de stradã prin ceva boscheþi destul denumeroºi, biserica are o curte foarte îngrijitã darcare mie nu-mi place deoarece în ea sunt parcatemaºini. Socot cã nu se prea potriveºte, fie maºinileale cui ar fi. Celelalte imobile, case, par destul de“pricopsite”, sunt bine puse la punct ºi nu atragatenþia nimãnui. Ai timp sã te uiþi atent pe undecalci, ceea ce este important deoarece mai mulþicopaci de marginea trotuarului par sã fie peplecatelea, cu rãdãcinile parþial dând sã iasã prinasfalt. O sã vedem noi cã peste 80-90 de ani vor fiinvadat toatã strada!

Spuneam cã voi reveni la strada Tipografiei. Dece? Nu fiindcã ar fi grozav de arãtoasã ºi nicifiindcã e dimpotrivã, ci fiindcã am eu de zis una-alta despre câte ceva de vãzut pe aceastã stradã.Oricum nu latura sudicã (cea din spate, ca sã spunaºa) a „Fierului de cãlcat”, cu care începe strada,pe dreapta. Tocmai pe partea opusã, aºadar pestânga, e o clãdire rozalie, cu etaj ºi un balconaºmic, chiar mititel. Pe poartã, lângã poartã, are niºtefirme dintre care una m-a distrat al naibii:“Reparaþii de sutiene”! Când am trecut eu pe-acolo,nu era coadã, aºa cã puteþi merge fãrã grijã. Amauzit cã se va deschide ºi un atelier de cârpit chiloþitanga. (Oare atelier de remaiat ciorapi mai existã

undeva?) La numãrul 16, cine vrea poate sã vadãsau – mai ºti – sã gãseascã drept model, un balconnu numai „trãznet” dar ºi urât.

Tot pe Tipografiei, la nr. 25, pe o faþadã îngrijitãscrie cã acolo este Comunitatea evreilor. Dar,dedesubt, mai scrie ºi cã intrarea se face pe stradaA. ªaguna, atât. Or, dacã te duci pe strada A. ªaguna (fãrã sã þi se fi indicat ºi la ce numãr),nu vezi scris nicãieri cã pe acolo se ajunge laComunitatea evreilor. Presupun cã e vorba despreun fel de test de perspicacitate ºi de orientare înspaþiu. ªi mã întreb à quoi bon aranjamentulacesta? Îmi poate rãspunde cineva?

Dar cel mai important lucru de pe strada Tipo-grafiei este, din pãcate, ºi deosebit de trist. Vorbescdespre Turnul Pompierilor. Într-o vreme aici erachiar un fel de mic muzeu. În altã vreme, mult maiîndepãrtatã, era – e ºi logic – printre cele mai înalteclãdiri din oraº. Acum aratã a ruinã în devenire. Nupot sã pricep: dacã pompierii au izbutit sã-ºi punãla punct aºa cum se cuvine sediul lor de pe B-dul21 Decembrie 1989, nu puteau sã aibã grijã ºi deistoria lor din oraº? Tot trist, dar consecutiv, este ºifaptul cã foarte puþini clujeni actuali au ºtiut sãrãspundã altceva decât nu, atunci când i-amîntrebat dacã ºtiu unde se aflã Turnul Pompierilor.

Necãjit, o iau spre casã. Trec din nou pe lângãPrefecturã (sau cum îi zice), de data asta luând-oprin dreapta ei, adicã pe strada Baba Novac. Maiîntâi observ la parter, ºi pe partea asta a clãdirii, caºi pe cea dinspre piaþa Avram Iancu, un fel deportiþã de metal, ferecatã ºi urâtã – cea dinsprepiaþã e ceva mai deschisã la culoare, dar tot urâtã –,al cãrei rost nu-l pot dibui. Oricum, cele douãportiþe te cam înspãimântã, asta dacã le bagi deseamã. Apoi mai observ ºi cã pe tãbliþa cu numelestrãzii, sub Baba Novac, nu scrie nici un an, de niciun fel (mãcar la Decebal scrie ? –– 1106). De la nu-mãrul 25 mã sperie o dãrãpãnãturã (e seara!) carenu cred cã mai are zile multe, ºi ajung la celãlaltcapãt al strãzii unde, nici acolo, pe tãbliþã nu e tre-cut vreun an. În schimb, la doar câþiva metri, pesoclul statuii care dateazã din 1975, scrie cã BabaNovac a fost ucis în 1601.E searã-searã, mi-am notatce am vãzut, aºa cã mã duc acasã. Pa.

remember

Strãzi din centru, dar mai miciTudor Ionescu

Obsesiile lui HumbertAlexandru Jurcan

colaþionãri

3300




Într-o dimineaþã anonimã, oarecare, pudratã cuceaþã destul de deasã, Violeta gãtea plictisitã înbucãtãria foarte bine dotatã de cãtre Tinel, cel

de-al doilea soþ pe care i-l hãrãzise soarta delocdarnicã; ciorba de salatã verde era gata, mai aveadoar de terminat pilaful solicitat de Tinel. Cumînvârtea în cratiþã ceapa, asculta programulmatinal de la radio; mai sã se ardã ceapa, cã auitat sã mestece din cauza unor informaþii care i-au atras atenþia: cercetãtorii englezi au studiatpãsãrile din familia Corbide (corbul, coþofana,gaiþa, cioara) ºi au ajuns la concluzia cã suntfoarte inteligente; savanþii susþineau cã ciorile auunele deprinderi asemãnãtoare celor ale omului;exemplul dat de redactor a tulburat-o pe Violetade-a binelea: o cioarã a gãsit o bucatã de carneîntr-un fel de tub; nu putea, însã, s-o apuce încioc, n-ajungea nici cum la trufanda; l-a lãsat pecioroi sã pãzeascã tubul cu carne, ea a zburat ºi,dupã o vreme, s-a întors cu o bucatã de sârmã încioc; savanþii au urmãrit cum biata cioarã s-achinuit sã facã din bucata de sârmã un fel cârlig;pânã la urmã a reuºit sã scoatã carnea la luminã;atâta doar cã cioroiul, care fusese spectator laîntreaga demonstraþie de inteligenþã a ciorii, s-aînviorat brusc la vederea cãrnii, ºi-a luat zborulsãltând ºi trufandaua ºi dus a fost.Comportament de mitocan, ce mai încoace ºi-ncolo! Dupã ce a tras concluzia de mai susVioleta ºi-a amintit de ceapa din cratiþã; dar nu

numai de ea! Cã, uite!, ºi viaþa ei seamãnã prinmulte amãnunte cu viaþa ciorii ãleia, o nenorocitãca ºi ea! Dupã cum mestecã sã nu se prindãceapa, tot aºa mestecã gânduri, provocate depovestea cu ciorile: Violeta trãieºte de o bunãbucatã de vreme cu senzaþia unei neîmplinirigenerale: n-a avut noroc în dragoste, nici înfamilie, nimic, nimic! ºi uite cã, de când ecasnicã, s-a îngrãºat peste mãsurã, i s-au umflatprea tare sânii ei cei frumoºi, parcã ar fi cusilicoane! Dacã s-ar angaja acum undeva, ar mairoi bãrbaþii în jurul ei ca altãdatã? Cã, pe vremeacând era cu doctorul ºi ea lucra la alimentara,fãceau coadã la ea, de-aia ºi pentru cã nu puteaface copii a pãrãsit-o medicul ºi a fãcut-o sã oasculte pe sorã-sa, sã vinã ea în oraº mare ºi totpe post de vânzãtoare! Aici a încurcat-o, cã aºa s-apurtat precum cioara pe care au studiat-ospecialiºtii din Anglia: bandiþii de bãrbaþiforfoteau în preajma ei, ceva relaþii a ºi avut cuvreo trei, asta pânã când dispãreau fãrã urmã, aºas-a mãritat cu Tinel, cã ãsta a fost singurulinsistent, l-a luat chiar dacã el avea doi copii, fatãºi bãiat, dintr-o altã cãsãtorie. Violeta a sfârºit cuceapa, a fiert ºi orezul, ºi ciupercile, nu mai aredecât sã le amestece ºi sã le punã o jumãtate deorã la cuptor. Bine, asta se rezolvã, dar ea cu ea,ce a rezolvat?! Cã Tinel, dupã ce a luat-o cu acteîn regulã, a trecut la transporturi internaþionale,scotea bani frumoºi, dar – de câte ori se întorcea

– fãcea crize de gelozie, o jignea, sta la barulunde ea gãsise un post ceva mai bun ºi credea cãtoþi bãrbaþii care intrau în local, pentru o cafeasau o vodkã, erau sau fuseserã amanþii ei; luiTinel nu-i pãsa cã are grijã de copiii lui, de casaluatã chiar de el, nu-l interesau decât bãrbaþii caretreceau pragul cârciumii unde ea, Violeta, servea;adevãrat e cã s-a rostogolit cu câþiva, dar aceiaerau tipii instruiþi, serioºi pe moment, ºtiau sã seprefacã foarte bine, se purtau ca niºte strãini, nicidracu“ nu ºi-ar fi închipuit cã ei s-au ocupat deea în secret ºi cât au putut mai bine. Dar, de fapt,toþi s-au purtat ca ºi cioroiul englezilor: dupã operioadã oarecare, dispãreau brusc, fãrã uncuvânt, ca mãgarul în ceaþã. A trecut ºi jumãtateade orã, cât a stat pilaful la cuptor, a scãpat debucãtãrie; Violeta trebuie sã iasã prin cartier, sã-lplimbe pe cel mai proaspãt membru al familiei,puiul de ºorecar Tony; cu ãsta s-a pomenit într-odupã-amiazã, l-a adus Tinel în braþe, zicea cã i l-adãruit un prieten de-al lui, i-a zis cã ºi aºa, copiiiau crescut, nu le mai pasã de ei, mcar cu Tonyvor avea ºi ei în casã un fel de copil; cãþelul e taresimpatic, i-a cumpãrat ºi hãinuþe pentru vremerece; dar aºa, cu câinele, ºi-a dat seama Violeta ceºmecher e cioroiul de Tinel: cã aºa, cu câinele laplimbare, nu se mai ia de ea nici un bãrbat; nuera destul cã s-a îngrãºat peste mãsurã, acum maie legatã ºi de câinele Tony ca de par; iar cioroiulde Tinel umblã pe unde vrea.

Violeta, dimineaþa cu ciori ºiºorecarul Tony

Mihai Dragolea

epiderma de bazalt

Stimate domnule preºedinte,

Eu sînt un om din þarã (cîteodatã ºi de laþarã, cînd mã duc în satul bunicii sã mai vãddacã nu s-a dãrîmat casa ei rãmasã goalã) ºi

m-am hotãrît sã vã scriu deschis, acum avemlibertate de exprimare. Deoarece am intrat în UE,am devenit democraþi pînã la capãt, mai tare nuse poate. De aia m-am hotãrît a vã scrie. Redacþiarevistei (o redacþie progresistã, în pas cuvremurile) nu are nimic împotrivã ºi nici nu poaterefuza aceastã dorinþã ºi acest drept, totodatã,unui cetãþean care este acum ocrotit de legileeuropeene. Eu sînt român de expresie românã,mai autentic nici cã existã, ºi am opinii, pãreri,întrebãri ºi nedumeriri, în special nedumeriri,legate de þara noastrã, mai exact de oameni cãþara-i aºa cum a lãsat-o Dumnezeu, cu de toate,ºesuri, vãi, munþi, animale, ape, deltã, peºti,mare... ºi la ce folos?

M-am tot întrebat, o vreme, cum naiba de ne-au primit în UE? O þarã atît de coruptã de numai reuºeºte nici o alta s-o întreacã, cu gãºti depoliticieni ce n-a vãzut Parisul, cu foºti turnãtoriajunºi în funcþii importante, cu minciuni de rang

judecãtoresc, o þarã care ar trebui sã intre într-ocarte a recordurilor la toate capitolele! De aici ºistrãvechea zicalã, ca la noi la nimeni. Iatã cã-micade un exemplu printre rînduri (sînt o mulþime,o sã-mi mai amintesc), cu arabul ãla OmarHayssam, sper cã bine l-am scris, vã daþi seamaoricum, ºtiþi despre ce individ e vorba, îlcunoaºteþi, doar se trãgea de buric cu diverºiminiºtri din diverse cabinete ºi chiar mai sus. Orimai jos. Ce carnaval! Cum a contractat el douãcancere deodatã (dacã plãtea mai gras, i s-ar fidescoperit trei) ºi apoi a reuºit sã disparã, maibine decît mãgarul în ceaþã. Ni se arãta latelevizor cum îl cãuta poliþia prin pãdurile dinjurul Botoºanilor! Haiducul Hayssam, pierdut cucalul sãu în codrii deºi ai Moldovei! Care codrii,cã nu mai existã, au fost raºi de pe suprafaþapãmîntului strãmoºesc ºi trimiºi într-alte þãri careapreciazã mult lemnul românesc. Toate forþeleantiteror l-au cãutat pe negriciosul infractorinternaþional, l-au cãutat pe pãmînt ºi pe ape ºi-naer. Cicã zi ºi noapte! Vedeþi, aºa sîntem trataþinoi, masa largã din þarã, ca niºte idioþi, niºtehandicapaþi, care înghit orice.

Iar UE este, dupã pãrerea mea, un fel deadunare de tip comunist. O colectivã europeeanã.Adicã unim toate pãmînturile ºi ce mai avem, ne

aliniem frumuºel ca la armatã ºi aºteptãmordinele, nu mai facem nimic de capul nostru. Nise spune ce sã plantãm, ce sã producem, cît ºiunde, ce ºi cît avem voie, cum sã construimcoteþe, cum sã sãpãm gropi ºi ºanþuri, cum sãfurãm... Totul este controlat, verificat. Pãi, nuseamãnã asta cu un comunism multinaþionaldezvoltat? Unul fãrã graniþe ºi cu un fãþãu foartedemocrat. Hãhã. Asta-i o expresie ca sã vãamuzaþi, ºtiu cã vã place sã rîdeþi, ºi mie, de nuaveam simþul umorului, de mult mã spînzuram.ªi uite aºa, cîþiva europeeni vor conduce ºi se vorîmbogãþii nelimitat. Iar experþi europeeni auconstatat cã în þara noastrã sînt mai mulþimicrobi decît în celelalte þãri... Hopa, trebuie sãînchei aici (dar revin), îmi bate un vecin în þeavacaloriferului pentru cã eu, cînd scriu scrisori, le ºirostesc cu voce tare. Precum poveºtile pentrucopii... Se apropie miezul nopþii ºi, sfios cum sînt(ca tot românul), am sã tac... Drept pentru caremã semnez: un om din þarã.

Scrisoarea întîiaRadu Þuculescu

scrisori cãtre preºedinte

3311



3311TRIBUNA • NR. 103 • 15-31 decembrie 2006

toate împrejurãrile e luat în considerare, autenticstimat. Acelaºi tip de reacþie îl înconjoarã pe eroulJulio din inenarabilul Roman al Oxfordului.

Cele de mai sus formeazã terenul ce-i îngãduielui “Pedro”/ Julio/ Marías licenþa detaºãrii politicos-complice-ironice în prima fazã a trãirii, mai tîrziu asarcasmului în starea rememorãrii evenimentelorparcurse (dupã cîþiva ani).

De ce ironie? Mai întîi fiindcã ne confruntãmcu auto-ironia, sictirul academic al latinitãþii faþã descrupulozitatea anglo-saxonã în scormonireatainelor antichitãþii ºi ale medievismului saturat deºpagatul ideologic dintre savoarea textelor vechi ºidogma superºarjatã a ideologiei catolice “decapitatã”în anglicanism. Un prim exemplu poate fi citit înpaginile 13-14 ale prezentei ediþii referitoare laetimologia cuvîntului Papirotazo, unde personajulnostru e “fãcut de ruºine” de cãtre un coleg savant,foarte bine educat, ce-i corecteazã “metonimic”elucubraþiile explicative ale termenului, izvorîte dinneºtiinþã ºi dezabuzare.

Ironie încã o datã, aflînd cã templul aspiranþilorla sacerdoþiul intelectual e o “mare speluncã” plinãde morgã la High Tables, adicã Mesele Înalte, ritualobligatoriu al Colegiilor, unde simandicoase togidoctorale îndurã dezmãþul meniurilor ºi deºãnþareatemperamentalã a profesorilor (pp.37-57).

Sex-amorul, mîncarea ºi bãutura par a fi uniceleþinte de atins pe calea celor mai exigente studii,presupunînd într-o viziune idealizatã sacrificiul vieþiiîn favoarea cercetãrii. ªi, poate cã, în manierarespectivã, era într-adevãr un sacrificiu al vieþii înaccepþiunea comunã a termenului! Dar mai exista ovariantã de iluzorie recuperare a realului pentrututorii celebrelor colegii, ei înºiºi somitãþiacademice: angajamentul inteligenþei lor în celebreleservicii de informaþie britanice MI5! Toby Rylands,o somitate a criticii literare, specialist în Sternebãtuse toatã lumea cu misiuni speciale, ce i-ar ficompletat existenþa, altminteri destul de stearpã înpofida travaliului intelectual sau tocmai din pricinaacestuia, cãruia îi datora faima ºi stima printrespecialiºti. Îi dispreþuia astfel pe “spionii de birou”,ca Alec Dewar Spintecãtorul, devotat limbii ºiliteraturii ruse, solicitat sã verifice în interviuri“poliþieneºti” autenticitatea declaraþiilor fãcute detransfugii din Rãsãrit, ergo, din spaþiul ex-URSS. Iardacã “spionita” nu era destul de “excitantã”rãmînea oricînd valabil exerciþiul erotic “deviant”:adulterul (naratorului sau al soþului iubitei…) orihomosexualitatea precum cea a lui Cromer-Blake,vasal simþurilor, cerºind tandreþea îmbrãþiºãrilor.

“Am vãzut sufletul mort al oraºului Oxford”scrie Marías (p.152) referindu-se atît la amorul sãupentru Clare Bayes, nãscut mort prin adulter, darmai cu seamã amintindu-ºi cerºetorii invadînd

oraºul la sosirea primãverii. O invazie de bãrboºi,rufoºi, nespãlaþi, taciturni, alcoolici ºi agresivi,adevãrate figuri preistorice, icoane vii aleimaginarului europeanului ºcolit despre barbari! Ocontrapondere ºocantã a orgolioasei cetãþipromotoare a Cunoaºterii îndeobºte însoþitã deascetism!! Un ascetism de tradiþie cromwellianã, încare se regãseºte fiecare localitate britanicã - aºacum ne-o confirmã Vladimir Bukowski, cîndvorbeºte despre Cambridge, unde trãieºte ºilucreazã dupã ce a cãutat sute de locuinþe pentru ase instala, nevãzînd vreo bibliotecã, ci eventual osingurã carte – cea de telefon!

Consolarea-laitmotiv al lui Marías: regatulliterelor Redonda unde ar trona alter-ego-ul sãuGawsworth, insulã a iniþiaþilor, o altã Castaliahessenianã…Sunt repere pe care autorul-narator lepîndeºte în anticariate, semn al cãutãrii uneirobinsoniade contemporane drept replicã a tot ce…eneesenþial ºi zgomotos.

Îi dorim lui Marías ºi prin el, nouã tuturoradepþilor sãi, mult succes în ºlefuirea shakespearean-spinozianã a “lentilelor oglinzii” trezirii noastre dinvisul otrãvit inoculat de Efemeride.

1 Javier Marías: Romanul Oxfordului, ediþia a II-a, traducere de Tudora ªandru Mehedinþi,Colecþia Cotidianul. Editura Univers, Bucureºti,2006

urmare din pagina 5

Opium pentru cititori ºi intelectuali

de jazz, plin de candoare, susþinut de WeiszGábor ºi Nagy Balázs (Budapesta).

Întregul spaþiu al galeriei a fost animat deprezenþa instalaþiei plutitoare Made in EU (Produsîn EU), realizatã de Szõcs Andrea, (Budapesta), carea legat 12 baloane albastre umplute cu heliu ºi carepurtau un „nor” roz de vatã de zahãr. Un vis dulce-roz care se va topi trezindu-ne la realitate. „Norul”purtat de baloane a plutit suav, parcã ireal, printreinvitaþi, ca o tentaþie seducãtoare gustativã ºiprovocator ludicã.

„Eurodreams” nu s-a limitat doar la video sau lapeformance în cadrul derulãrii vernisajului. DorelGãinã Gerendi a ales sã supunã evaluãrii publice, pelângã filmul video, instalaþii poetico-critice dedicatedezbaterii împactului ºi primejdiei excesului de„euro”penizare a Europei Unite. Astfel, o zgardãalbastrã cu steluþe galbene semnala cu ironie perico-lul înregimentãrii ºi pierderea unei anumite libertãþi,sau cercul de steluþe galbene care se întindea pesteo pereche de Eurocizme albastre uºor îndepãrtate,fãcea aluzie la Europa unitã ºi nu prea, la diferenþe-le dintre Est ºi Vest. Nu mai puþin sugestivã a fostseria de afiºe cu 7 euroculori: euro-roºu, euro-oran-ge, euro-galben, euro-verde, euro-albastru, euro-pur-puriu ºi euro-violet, plus cea de a 8-a euroculoare –euroconfuse -ironie la posibila pierdere a identitãþii.

Cu ironie ºi autoironie, Kõmives Andor propuneo serie de imagini-cliºeu, de manechine, pãpuºi,pitici etc, aflaþi într-o realitate cenuºie din spateleunor ecrane de sticlã, ce despart fragil ºi confuzrealitatea de iluzie. Printate pe plastic, cu intervenþiide picturã, personajele sale au diverse atitudini„eurodreams”, în care se reflectã propriile noastreutopii. În seria En attendant Euro, (Aºteptând Euro)ca o replicã la titlul piesei lui Bechett „En attendantGodot”, personajele–pitici îºi pun diverse întrebãriîn limba englezã, sau fac câte o remarcã în genulbenzilor desenate. Astfel, un pitic ne asigurã fermcã Europaradisul va fi, în curând, sau un altul seîntreabã dacã Europa unitã este ceva real saudigital?

Carmen Vasile, în instalaþia foto Eurogates(Euro porþi) îºi pune intrebarea: cât din prezentul,ce încã este legat prin exerciþiul existenþial sau prinnostalgie de trecut, va fi îngãduit ºi va face partedin viitorul „euro”? Astfel, fotografile unor porþi dinCluj ºi Oradea devin pretexte ºi suporturi pentruîntrebarea dacã ele vor face faþã sau nu„deschiderii” spre Europa. Lucrãrile ne invitã cunostalgie ºi ironie la un periplu prin faþa unor porþicultural-istorice sau contemporane, de la cele umilela cele sofisticate ºi arogante, purtând însemneletranziþiei spre europenizare, a economicului de tipbalcanic, a politicului, a kitsch-ului º.a.m.d.

ªtefan Bãdulescu a ales sã prezinte în acestcontext o serie de imagini fotografice, care mãrtu-risesc despre ce va fi sau ce nu va fi „euro”, ce seva pierde dintr-un peisaj bogat, complicat ºi miracu-los al „Estului sãlbatic”, improvizant ºi indiviualist.ªi deasemenea, care sunt semnele unui infern, su-pus tranziþiei ºi transferului de identitate. Instalaþiafoto semnatã de Bãdulescu, Music to my eyes(Muzicã pentru ochii mei) conceputã ca un aranja-ment de orchestrã, în care imaginile sunt dispuse pesuporturi de partituri muzicale, face referire la„sonoritãþile” noastre, specifice, cu iz mioritic, înmarele concert european al diversitãþilor.

Cu o trimitere spre consumism, Mira Marincaº,în cele 12 colaje-obiect-picturã, realizate înambalajul specific de pizza, vede în Europa o mare„Euro Pizzart,” multiculturalã, a opþiunilor, în carefiecare dintre noi îºi poate accesa” felia sa cu„ingredientele” identitãþii culturale.

Radu Ilea oferã una din piesele colecþiei salefotografice, ce conþin imagini ale inadecvãrii unor„paradisuri” personale la noul orizont impus de„Europaradisul oficial”.

Cele douã perne roz puse în geamul deschis,situat dupã niºte gratii ºi înconjurat de viþã de viedin lucrarea foto La vie în roz, pot fi interpretate cao ironie gingaºã cu privire la naivitatea noastrã de ane imagina, visa ºi dori viaþa în viitoarea Europã.

Irina Dumitraºcu propune o instalaþie, cureferire la procesul consrtucþiei euopene, un începutde pre-proiect al unui Euro-Turn Babel, în plinãdesfãºurare, compus dintr-o serie de cuburi, pe ale

cãror faþete se aflã diverse imagini foto. Suntimagini ale unui univers palimpsest, în care arhaiculeste invadat de noile semne ale civilizaþiei europene.Un „europuzzle”, ca un joc interactiv, aflat într-odinamicã aleatorie, cãci fiecare dintre noi arepermisiunea sã-i modifice alcãtuirea.

Chilf Mária (Budapesta) prezintã, în cele douãimagini foto Hajnalban új érzés (În zori un senti-ment nou), o lume nocturnã, stranie, apocalipticã,în care sunt aruncate în stradã tot soiul de vechi-turi. În mijlocul lor, un personaj stã contemplândimpasibil, aºezat într-un fotoliu roºu, haosul gene-rat. O viziune dramaticã, dureroasã a schimbãrii, aadaptãrii ºi a neadaptãrii. Prin aceste imaginisuntem pãrtaºi la o poveste miticã a regenerãriilumii pe ruinele celei vechi, la distrugerea freneticãa vechiului pentru a face posibilã apariþia unui nouînceput, care mijeºte în zori.

Kiss Adél (Budapesta) expune un desen ironic,liniar, expresiv, minimalist, direct într-o ramã-obiect,având un aer de caricaturã: Eu+Ro, cu multipledecodãri, în care Europa pescuieºte / ademeneºteRomânia din apele ei. Nu ºtim precis dacã sunt apetulburi, sau mediul ei firesc?

Art-evenimentul „Eurodreams” de la „KarinthySzalon” a propus, nu ca vis, ci ca realitate, diversepoetici personale în diferite medii de la video art laobiect, instalaþii, foto sau picturã, un exerciþiu desinceritate de multiple atitudini vis-a vis de ideeaeuropeanã, de la entuziasm la ironie, autoironie ºiscepticism. Expoziþia va fi itineratã ºi la Cluj, ca un„post Eurodreams”, în cursul anului 2007, odatã cutipãrirea ºi lansarea catalogului.

Proiectul s-a derulat în parteneriat cu InstituþiaAutoguvernãrii Locale „Újbuda” din sectorul XI alBudapestei ºi cu sprijinul Clubului „Rotary” dinTurda, iar coordonatorii proiectului: au fost:Kõmives Andor ºi Szõcs Andrea (Budapesta).

Cluj-Napoca, noiembrie 2006

Eurodreams (Eurovisuri) urmare din pagina 36

3322




Cei vreo 4000 de kilometri ce mã despart decasã mã determinã sã reconsider statutulpaginilor de muzicã pe care le furnizez cu

regularitate revistei Tribuna. Pe perioada misiuniimele ca director al Institutului Cultural Român dinLisabona, voi încerca sã îmi ajustez unghiul deabordare în funcþie de realitãþile vieþii muzicalelusitane.

O primã constatare (fãcutã deja ºi pe parcursulprecedentelor mele stagii în aceastã extremitateoccidentalã a continentului nostru) este reflectareape scarã largã a artei sunetelor în presa scrisã.Dacã la noi am avut întotdeauna impresia cã, faþãde bunul renume pe care ni-l fac muzicienii înlume, revistele culturale le rãmân prea adeseadatoare, în schimb publicaþiile portugheze abundãîn articole pe teme muzicale de actualitate. Esuficient sã rãsfoieºti cotidienele de circulaþienaþionalã, spre a întâlni numeroase titluri ce atestãefervescenþa muzicalã a þãrii de unde vã scriu.

Iatã, de exemplu, cum e celebrat la Lisabona ºiPorto centenarul naºterii lui Dmitri ªostakovici. ÎnCasa da Música din citadela nordului portughez, secontinuã ciclul integral al celor 15 simfoniisemnate de marele compozitor. Ultimelereprezentaþii din 2006 ale Orchestrei Naþionale dinPorto (ONP), dirijate de Marc Tardue, au inclusSimfonia nr.4 de Schubert, Rapsodia pe o temã dePaganini pentru pian ºi orchestrã (1934) deRahmaninov, într-o sofisticatã combinaþie cuSimfonia nr.8, op. 65, una dintre copleºitoareleopere ºostakoviene, compusã în atmosfera tulburea celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial (1943),precum ºi Simfonia nr.10, op. 93 a aceluiaºi autor,terminatã în 1953 dar începutã cu mulþi aniînainte, cu un mai pronunþat caracter, sã-i zicem,„confesiv”. În superbissimul Teatru São Carlos dinLisabona Orquestra Sinfónica Portuguesa, dirijatãde Will Humburg, a interpretat Sinfonia nr.14,pentru sopranã, bas, coarde ºi percuþie, op. 135,compusã de ªostakovici în 1969.

Mult-invidiata (pentru opulenþa ei) FundaþieGulbenkian a organizat un ciclu de concertededicate aceluiaºi eveniment. În primul dintre ele,mezzo-soprana Anna Makarova, basul EduardTsanga ºi pianista Larissa Gherghieva au interpretat

urmãtoarele piese: Patru monologuri de Puºkin,douã fabule de Krâlov, Cântece spaniole, ªasepoeme de Marina Þvetaeva, Cinci romanþe pe textedin revista Krokodil. În al doilea concert,interpreþilor sus-amintiþi li s-au adãugat sopranaElena Gorºunova ºi tenorul Dmitri Voropaiev. Înprogram: ªase romanþe pe texte de poeþi japonezi,ªase romanþe pe texte de poeþi englezi, Poesiepopularã iudaicã. În fine, la cel de-al treilea concertacompaniamentul de pian a fost asigurat deAnatoli Kuzneþov. Iatã titlurile lucrãrilor: Patrucântece pe poeme de Dolmatovski, Patru romanþepe poeme de Puºkin, Zece cântece de bufon dinRegele Lear, Satire pe poeme de Saºa Ciornâi,Cinci romanþe pe poeme de Dolmatovski.

E interesant de menþionat cã interesuldemonstrat de criticii localnici pentru ªostakovicinu e deloc circumstanþial. Dacã lucrãrile mai susmenþionate au avut parte de o primire laudativã, înschimb interpretarea datã de aceeaºi OSP (subbagheta lui Humburg, care l-a înlocuit pe dirijorulanunþat, Peter Rundel) monumentalei Simfoniinr.7, Leningrad a stârnit destule nemulþumiri. Încronica sa din paginile de culturã ale cotidianuluiPúblico, Cristina Fernandes afirmã cã se poatevorbi mai curând de o „execuþie”, decât de ointerpretare adecvatã, din moment ce nu au fostdepãºite problemele elementare de lecturã apartiturii, nu exista o definire clarã a planurilorsonore (deloc ajutatã de înghesuirea a peste o sutãde instrumentiºti pe scenã), alte elementeperturbante fiind agresivitatea alãmurilor ºi o grupãde viori ce devenea stridentã ori de câte ori trebuiasã atingã un fortissimo. Estetica lui ªostakoviciabundã în pasaje acide, sarcastice sau ironice, darasta nu se poate confunda cu absenþa calitãþiisonore a interpretãrii.

La paritate cu muzica simfonicã, jazzul eomniprezent. ªi încã la cel mai înalt nivel. Cine nuºi-ar dori sã poatã asista în aceeaºi lunã la recitalurisusþinute de personalitãþi ale muziciiimprovizatorice precum pianiºtii Keith Jarrett,Herbie Hancock, Chick Corea (în duet cuvibrafonistul Gary Burton), Andrew Hill, PatriciaBarber, sau saxofonistul Wayne Shorter? Primul depe listã a cântat împreunã cu încercaþii sãicompanioni – contrabasistul Gary Peacock ºibateristul Jack DeJohnette – alãturi de careexploreazã de ani de zile valenþele infinite ale aºa-numitelor standards (un fel de modele clasicizateale jazzului, compuse în epoca sa de ecloziune ºireinterpretate prin prisma sensibilitãþiipostmoderne).

În ceea ce-l priveºte pe Shorter, el e animat deraþiuni sentimentale ce þin de sfera intimitãþii, defiecare datã când cântã aici: soþia sa, dispãrutãodatã cu avionul american prãbuºit în OceanulAtlantic acum câþiva ani, era originarã dinPortugalia. În concertul de pe scena impozantuluiamfiteatru Culturgest, incontestabilul maestru alsaxofoanelor sopran ºi tenor a debutat oarecumezitant, tatonând zone caracteristic lirice. Peparcurs, aceste nuclee au început sã capeteconsistenþã ºi intensitate ridicând temperaturaemoþionalã a sãlii pânã la paroxism, prin alchimiadoar de el ºtiutã – multiplicarea temelor pringenerarea spontanã a unui caleidoscop de

fragmente melodice. A nu se uita cã în actualacomponenþã a Cvartetului Wayne Shorter intrã alþitrei grei ai jazzului mondial: pianistul Danilo Perez,contrabasistul John Patitucci ºi bateristul BrianBlade.

Pasionaþii muzicii braziliene avurã ºi ei parte desatisfacþii. Dupã 13 ani, Chico Buarque – unuldintre cei mai importanþi cantautori ce daupondere melanjului poetico-muzical numit genericMPB (Música Popular Brasileira, formã specificã deexpresie a jazzului în unicul stat lusofon alAmericii Latine) – revine în Portugalia. Pe numelesãu real Francisco Buarque de Hollanda, acestcântãreþ/poet cu alurã de adolescent ºi un timbruvocal imediat recognoscibil, a atins etatea de 62 deani ºi nu pare deloc tentat sã-ºi cultive statutul devedetã. „Dacã aº fi trãit în secolul 19, în careasemenea cântece nu existau, aº fi fost un om delitere”, afirmã Buarque. Muzica sa e lipsitã decaracterul experimentalist promovat de unHermeto Pascoal, sau de distorsiunile avangardisteale textelor lui Caetano Veloso. La fel ca ºi mariiprecursori ai MPB (quasi-inventatorii bossa-novei,Antônio Carlos Jobim ºi Vinícius de Moraes),Chico Buarque rãmâne profund ataºat urbei salenatale, Rio de Janeiro. Oricine ºtie câte ceva despreacel paradis i-ar da dreptate... Versurile melodiilorevocã splendorile ambianþei carioca, frumuseþile eifeminine, artele, dar ºi fotbalul, totul filtrat prinamorul atotînvãluitor. Acompaniindu-se cu oghitarã pe care criticul Marcos Cruz de la Diariode Noticias o defineºte drept rahiticã, ChicoBuarque pare a da o atenþie sporitã aspectuluiinstrumental al pieselor sale. În aceastã acþiune elbeneficiazã de colaborarea cu Edu Lobo (altã voceinconfundabilã a jazzului de expresie brazilianã),de la care a ºi împrumutat câteva compoziþiipentru actualul recital, dar ºi de o trupã deacompaniament super-profesionistã: JoãoRebouças/pian, Jorge Hélder/bas electric &contrabas, Marcelo Bernardes/sax, flaut & clarinet,Bia Paes Leme/claviaturi, Chico Batera/percuþie ºiWilson das Neves/baterie.

Într-o tonalitate similarã a avut loc ºi premieralisboetã a documentarului Vinícius, consacratmarelui poet, cântãreþ, diplomat, fondator deºcoalã poetico-muzicalã, Vinícius de Moraes.Regizorul Miguel Faria Junior a turnat secvenþe noitimp de douã luni ºi a selecþionat pentru montajmateriale filmate ce însumau 120 de ore. Dacã voiavea ºansa sã vizionez aceastã producþie, lansatã încadrul primei Mostre a Cinematografiei Brazilienela Lisabona, va fi o onoare sã-mi pot împãrtãºiimpresiile distinºilor cititori ai Tribunei.

Muza-lusa. Primele sãptãmâni la Lisabona

Virgil Mihaiu

muzica

Dmitri ªostakovici

La Cluj existã un atelier de restaurare ainstrumentelor de epocã, unic în tot sud-estulEuropei, de care se ocupã domnul Markus

Barbarossa. Cãlãtor prin întreaga Europã, domniasa este unica persoanã autorizatã sã-ºi exprimepãrerea despre autenticitatea unor instrumente deepocã, este specialistul celei mai vechi Case deLicitaþie de artã din lume, Casa “Dorotheum” de laViena, înfiiþatã în 1707. Domnia sa vine de laViena la Cluj cam o datã pe lunã. Am profitat deocazie ºi i-am solicitat sã-mi rãspundã la cîtevaîntrebãri.

Ciprian RRusu: – Muzica pare cã este un limbajuniversal, cu parametri, etalon, cu game unicat, darasta este adevãrat doar la o primã privire,superficialã, realitatea este alta. La Paris s-a hotãrîtca “La”-ul sã fie fixat la înãlþimea de 440 Hz.Domnule Barbarossa, îngrijiþi ºi supravegheaþi, casã spun aºa, foarte multe instrumente din Europa.Vreau sã vã întreb: acest etalon de 440 de Hz estecu adevãrat etalon pentru Europa?

Markus BBarbarossa: – Cu etaloanele… o ducembine. Tot la Paris se pãstreazã metrul etalon… darîn Anglia se mãsoarã ºi azi în þoli. ”La”-ul etalonde înãlþime a sunetelor a fost hotãrît tot la Paris,dar nu mai este respectat peste tot. La 440 s-acîntat pe vremea Congresului de la Paris, darlumea se miºcã, se schimbã, fie în bine fie în rãu,vom vedea. Exigenþa muzicalã de astãzi este alta.De exemplu, în Viena acordajul orchestrei se faceastãzi la 446 de Hz, de aceea muzica vienezã sedefineºte altfel, cu un sunet inconfundabil.Filarmonica din Berlin însã preferã acordajul la 442de Hz, este sunetul de Berlin, iar la Paris sunt chiarmai multe sisteme, orchestrele vechi folosescetalonul de 440, dar unii compozitori moderni cerun “La” de 445 sau 446 de Hz, ca de exemplucompozitorul Pierre Boulez. Existã ºi o explicaþie.Urechile noastre sunt deja „asasinate” de

„zgomoteca” zilnicã, de discotecile ce emit la miide waþi, de cãºtile ascultate la maximum. Fãrãaceste „descoperiri” poate am mai putea asculta la440 de Hz, dar aºa… Aceasta ar putea fi una dintrecauzele ridicãrii “La”-ului la limitele de pesteetalon.

– În materie de instrumente muzicale de epocãexistã nenumãrate legende, oare de unde vin ele?Cred cã fiecare român are impresia cã într-o zi vadescoperi în pod sau la vecin o vioarã Stradivariusoriginalã, uitatã de veacuri undeva. Nici ziarele nurateazã un astfele de subiect.

– Legendele se nasc de cele mai multe ori dinnecunoaºtere. O vinã o are ºi presa, unii simtnevoia senzaþionalului cu orice preþ, a ºtirilorextreme. Cînd omul nu se poate informa din sursecredibile, atunci ia de bune ceea ce scriu gazetarii“atotºtiutori”. În domeniul lutieriei, legendele nuau o bazã solidã. Cu cît ne depãrtãm de centrelemuzicale importante, cu atît mai vîrtos “înfloresc”legendele, în detrimentul adevãrului. ªi pentru cãam vorbit despre valoare ºi etalon, în atelierele luiStradivarius s-au construit aproximativ 1050 sau1090 de instrumente cu coarde, toate pot fi oareconsiderate etalon? Nu. Dacã sunt 10 saumaximum 20 de instrumente excepþionale, darcelelalte? E greu sã abordezi astfel ecuaþiaetalonului. La a doua întrebare a dumneavoastrã, eadevãrat, vin la acest atelier, dar ºi la Viena, mulþioameni care cred în legende. O precizare s-arimpune. De la începuturile lutieriei, în toateatelierele sau fãcut imitaþii. ªi eu am în colecþiamea o vioarã Stradivarius datatã 1520, fabricatã nuîn Italia ci, se pare, în Polonia. Dupã aprecierilemele astãzi existã în lume circa 70.000 de lutieriprofesioniºti, care cu siguranþã fac mii ºi mii deStradivarius.

– Dar etichetele, dar celebrul lac unicat, cesunt?

– În toatã lumea sau construit mii deinstrumente “de maestru”, cum se numesc - astaeste un lucru, iar etichetele sunt alt lucru.Falsificãri ºi falsificatori au existat întotdeauna, iarfabricarea etichetelor false este o afacere extinsã.Nimeni nu trebuie sã se lase pãcãlit de ce scrie peun instrument, doar ºtiinþa ºi onestitatea expertuluiar trebui sã conteze, nu o bucatã de hîrtie care,mai ales astãzi, se poate realiza ºi în casã, iarºmecherii au profitat ºi vor profita ºi în continuarede credulitatea oamenilor. Pînã acum 40-50 de anicãrþile despre lutierie ºi celebri, sãi truditori au fostscrise nu de profesioniºti ci de amatori. Se scriu ºiastãzi cãrþi, dar sã nu uitãm, în acest domeniu nuexistã minuni. Despre lacurile lui Stradivarius s-auscris tomuri întregi, dar pe lîngã Stradivarius aumai lucrat cel puþin 100 de lutieri ºi… ºi ei auacelaºi lac! Toate ar trebui sã se comporte deosebit,dar realitatea este alta. Am vãzut în muzeeinstrumente, multe de peste 250 de ani, nu maiarãtau de mult aºa cum au fost fost construite ºinici sunetul nu se ridicã la standardele aºteptate.Ceea ce auzim ºi vedem astãzi la majoritateaorchestrelor din lume este lucrul restauratorilor,bun sau rãu. Sunetul unui Amati sau Guarnieriuseste adaptat la cerinþele actuale, dupã gustul ºinecesitãþile de muzicã ºi interpretare de astãzi. Sãnu uitãm, pe lîngã instrumente excelente, existãsute sau chiar mii de instrumente proaste, chiar cunume celebru ºi cu etichetã originalã. Dar, existã ºiastãzi instrumente noi, comparabile ca sunet ºifrumuseþe cu instrumentele vechi. Restul… elegendã.

– Vã mulþumesc!

Interviu realizat de Ciprian RRusu

3333




„De la începuturile lutieriei, în toateatelierele s-au fãcut imitaþii”

de vorbã cu domnul Markus Barbarossa

Cu 12 premiere (de fapt, doar 11, dacã þinemcont cã Ryna este produs în 2005, fiindprezentat ºi premiat la ediþia respectivã a

TIFF), anul cinematografic românesc 2006 a fost, lao primã vedere, unul neobiºnuit, aproapemiraculos. În realitate, a fost doar un an bun,aproape normal pentru ceea ce poate însemnacinematografia din România în momentul de faþã.De ce n-a fost miraculos? Pentru simplul fapt cãfilme bune ºi foarte bune au venit din partea unordebutanþi sau a regizorilor aflaþi la cel de-al doilealungmetraj, iar cele care s-au nãscut practic moarteau fost semnate de “veterani”, regizori care au fãcutfilme bune – sau mãcar de luat în seamã – înaintede 1989 ºi proaste sau foarte proaste dupã 1989.Din prima categorie fac parte, în ordinedescrescãtoare valoric: Cum mi-am petrecut sfârºitullumii (r. Cãtãlin Mitulescu), Hârtia va fi albastrã(r. Radu Muntean, o schimbare semnificativã deregistru dupã debutul cu Furia din 2002), A fostsau n-a fost? (r. Corneliu Porumboiu), Ryna(r. Ruxandra Zenide) ºi Legãturi bolnãvicioase(r. Tudor Giurgiu); din cea de-a doua, în ordineapremierei, diferenþa non-valoricã dintre ele nefiindsemnificativã: Azucena – Îngerul de abanos(r. Mircea Mureºan), Margo (r. Ioan Cãrmãzan),respectiv ªi totul era nimic (r. Cristina Nichituº).Din aceastã perspectivã, surpriza nu mai este chiaratât de mare. Se pare cã, fapt susþinut demajoritatea criticilor de film, “vechii” regizori, – cufoarte puþine excepþii: Nicolae Mãrgineanu (vezidoar Priveºte înainte cu mânie, 1993 sau Faimosulpaparazzo, 1999), eventual – la rigoare – LucianPintilie –, nu prea mai au nimic de spus, ºansa realãa cinematografiei româneºti de dupã 1989 fiindtinerii, debutanþii (e suficient sã amintim aici, dedragul demonstraþiei, doar trei nume de regizoriromâni care au debutat dupã 1989: RaduMihãileanu, Nae Caranfil ºi Cristi Puiu).

Cele trei premiere româneºti ale anului anteriorpe care nu am reuºit sã le vãd (Pãcalã se întoarce, r. Geo Saizescu; Lacrimi de iubire, r. Iura Luncaºu;Trei fraþi de belea, r. Theodor Halecu-Nicon) nucred cã schimbã radical cele afirmate mai sus.Dupã cum nu schimbã cu nimic situaþia nici ultimapremierã româneascã din 2006: Happy-end (o pro-ducþie Paradox Film, cu sprijinul Centrului Naþionalal Cinematografiei; r. Radu Potcoavã; sc.: MihaiFãtu; cu: Mircea Diaconu, Mihai Stãnescu, DanielaNane, Dan Bãdãrãu, ªerban Ionescu, GeorgeAlexandru, Ecaterina Nazare), subiectul cronicii defaþã. Nu schimbã cu nimic situaþia pentru cãHappy-end se situeazã între filmele bune ºi celefoarte proaste, adicã nu conteazã. O intrigã fumatã,un joc actoricesc submediocru, un final deschis carenu spune nimic, o lipsã flagrantã de ritm (de sus-pans nici nu poate fi vorba), în ciuda subiectuluipoliþist, cliºee peste cliºee – atingând uneori peni-bilul.

Sã trecem la concret. Într-o bunã zi (vorba vine)este descoperit pe plajã cadavrul unei liceene. Unofiþer de poliþie (Mircea Diaconu în, probabil, celmai dezamãgitor rol al carierei) cautã sã dezlegemisterul. Evident, pentru cei din jur este vorbadespre un accident sau o sinucidere, doar elbãnuieºte cã ar putea fi o crimã. Drept urmare,începe sã-i ancheteze pe cei mai buni prieteni aitinerei, patru colegi de clasã (de ambele sexe). Dinvorbã-n vorbã ni se dezvãluie cum cã moarta, pecând trãia, era prietena fiului unui senator, bãiat de

bani gata º.a.m.d., care, de fapt, n-o iubea ci doar…abuza sexual de ea, chiar cu concursul “victimei”.Nici senatorul nu e un ins neobiºnuit: afaceridubioase, trai pe picior mare, amante ºi, culmea,chiar în momentul “incidentului”, aºtepta un trans-port pe mare (droguri, arme, þigãri? – nu ni sespune), iar bãgãciosul de ofiþer îi poate strica afa-cerea. Mai e ºi un ziarist care îl incomodeazã,numai cã ãsta, ziaristul, are ºi un motiv personal:nevasta lui e amanta aproape oficialã a senatorului.Mai apare ºi un profesor care îl cunoaºte pe ofiþerulde poliþie, (care ofiþer de poliþie a avut ºi el prob-leme înainte de 1989, dar a fost reabilitat), careprofesor are o râcã pe acesta, pe poliþist, dar nuaflãm de ce. Alte personaje: mama moartei, pri-etenul (amantul) moartei, un ziarist (altul decât celîncornorat), un þigan interlop, un subordonat alofiþerului de poliþie, gorile º.a. – toate fãrã nici o rel-evanþã. Ancheta dureazã o noapte întreagã, parcã ºiceva din a doua zi, iar finalul este absolute nãuci-tor: doi dintre prietenii moartei, un el ºi o ea,filosofând în zori pe plajã, el mãrturisindu-i cã eîndrãgostit de ea ºi mai adãugând niºte fraze dincare nu înþelegi nimic. Nu sunt adeptul poveºtilorcare dau totul murã în gurã, dar cred, cu naivitatepoate, în poveºtile care au un sens, o minimãcoerenþã, decenþã, noimã. Nimic din toate acesteaîn Hapy-end. Aºa cã nu putem vorbi despre unfinal de an cinematografic fericit. Singurul lucrubun al acestei premiere este cã Hapy-end a rulat întandem cu un scurtmetraj, produs tot de ParadoxFilm: Nevroze nocturne, din pãcate ºi acesta ratat,în ciuda scenariului care are vervã, ritm, umor, rãs-turnãri de situaþie – toate acestea fiind transpuseregizoral cât se poate de plat. Paradoxul e cã scenaristul ºi regizorul sunt una ºi aceeaºi persoanã:George Dogaru. (Pas de mai înþelege ceva!) Ca practicã, n-ar fi rãu ca ºi alte filme româneºti delungmetraj sã ruleze însoþite de unul sau douãscurtmetraje, dacã nu din alt motiv, pentru simplulfapt cã (ºi nu o spun pentru prima datã),scurtmetrajul românesc este, deocamdatã, cu câteva clase superior lungmetrajului românesc, dar,din pãcate, ca ºi inexistent din moment ce nicicinematografele, nici televiziunile nu difuzeazãscurtmetraje.

Pentru bucuria mea – dinaintea istoriei desprefilm – trebuie sã vã spun cã prima jumãtate alui Volver / Întoarcerea e plinã de pupici!

În cadrul cinematografiei de artã (pentru osimplã separare, aici consider arta ca fiind ceea ce,în cinematografia occidentalã, depãºeºtecomercialul hollywoodian de tip blockbuster)putem identifica douã tendinþe. Prima ar fi aceea aunor nostalgii ale începuturilor filmului, ale cãutãriiunor puritãþi expresive vizibile în evitarea recurgeriila efecte speciale digitale ºi la naraþiuni mitizante(confruntãri pe scarã largã a Binelui ºi Rãului,calamitãþi, catastrofe), oferind, în schimb, apropieripersonale de anumite istorii, optînd pentru un film-meditaþie pe o anumitã temã, preferînd un oarecareminimalism realizatoric (creaþia lui Lars von Triersau a lui Cristi Puiu, la noi). Pe de altã parte, avemo categorie autoreferenþialã a filmului-de-artã, adicão zonã în care cinematografia, prin toate resurselede care poate dispune un realizator de film la unmoment dat, se întoarce asupra ei ºi îºi descriepropria condiþie (filmele lui Lynch, Tarantino,Haneke, Wenders).

3344




Întoarcerea

Happy-end

Lucian Maier

film

Ioan-Pavel Azap

Almodovar face parte din prima categorieartisticã, cea a nostalgiei unor începuturi, însã nuuna de naturã tehnicã, ci una situatã la nivelulistoriei reprezentate. Astfel cã, într-o cinematografieoferind intense complicaþii la nivelul poveºtiiexpuse, Pedro Almodovar este o adevãratã oazã deliniºte, simþitã permanent în naivitatea soluþiilornarative pe care le alege. E vorba de o liniºte cepoate fi descoperitã, însã, numai la final. Cãci pînãatunci, regizorul recurge la numeroase ºiretlicuri înconstrucþia filmului, în felul în care alege sãpovesteascã ceea ce îºi propune, încît intriga ºisuspansul ºi mirarea sã fie prezente în spectatornecontenit.

Volver prezintã un decupaj în viaþa unei femei,Raimunda (Penelope Cruz) prinsã între nevoia de ase întreþine ºi a creºte o fiicã, obligaþia de a scãpade un cadavru ºi dorinþa de a pãstra aparenþeleunei vieþi normale. Iar toatã aceastã istorie edublatã de faptul ca mama ei, decedatã, se întoarceîn oraº pentru a rezolva problemele lãsate însuspensie în clipa morþii. Cu toate acestea filmulnu este un horror, ci o dramã, nu aduce în prim-plan niciun zombi ºi nu doreºte sã sperie, ci sãsensibilizeze. Este doar marca lui Almodovar,dorinþa de a încîlci situaþia, mizînd, însã, pe relaxulce va fi adus prin deznodãmînt. Astfel, stilul luiAlmodovar poate fi caracterizat ca fiind un mixajde telenovelã cu un pop-art filmic, avînd ºi accentede mister sau film poliþist.

Însã aceastã întîlnire a locurilor comune alevieþii cu melodramatismul creaþiilor de tiptelevizual poate crea discomfort. Filmul poatedeveni obositor ºi neplãcut prin abundenþadetaliilor aparent nesemnificative (dar totul devineclar ºi motivat la final), sau prin construcþiapoveºtii, prin faptul cã anumite detalii sînt deliberatomise pe parcurs, sau prin aceea cã, în ceea cepriveºte personajele, scenariul (premiat anul acestala Festivalul de Film de la Cannes) este plin de(aparent) naive ºi improprii poziþionãri în cadrulevenimentelor ce se petrec. Astfel cã, pentru cei cenu-l cunosc, o adevãratã întrecere cu ei înºiºi poatedeveni familiarizarea cu stilul regizorului spaniol.Filmul poate pãrea a fi, pe parcurs, un adevãratghem de aþã încîlcitã, însã descîlcirea firelor este otreabã pe care Almodovar nu o lasã nerezolvatã.De unde ºi tihna de care vorbeam mai sus.

ªi, în final, o întrebare cãreia, implicit, Volver îioferã un rãspuns clar: de ce toate actriþele hispanicefreamãtã la ideea unui rol principal în filmele luiAlmodovar?

Filmul acesta a fost creat, parcã, pe forma ºifrumuseþea Penelopei Cruz. Pe toatã durata lui,Volver nu este decît o continuã definireactoriceascã a Penelopei Cruz; iar acest fapt poatefi o adevãratã defsãtare pentru spectator. Mãcarpentru Penelope, Volver trebuie vãzut!

Penelope Cruz

3355




Când, în ultima zi a anului 1980, se stingeadin viaþã – în Simi Valley, California –regizorul Raoul Walsh, cineva se întreba

retoric cum ar fi arãtat cinematograful american deastãzi fãrã contribuþia acestui longeviv cineast, acelui care, în 52 de ani de activitate, a creat 80 deopere cinematografice, multe dintre acesteaadevãrate repere de dezvoltare a ºcolii americanede film. Raoul Walsh – având tatã irlandez ºimamã de origine scoþianã – face parte din aceageneraþie exemplarã de cineaºti americani,constructorii în fapt ai Cetãþii Hollywood. Estevorba de James Ford, John Huston, HowardHawks, George Cukor, Victor Flemming, ErnstLubitch, William Wyler sau Michael Curtiz. Toþiaceºtia – desigur ºi mulþi alþii – sunt realizatori aiunor pelicule de excepþie, opere cinematograficedeschizãtoare de drumuri, mai ales în ceea cepriveºte modalitatea de narare ºi de construcþiecinematograficã.

Nu întâmplãtor actorul Boris Karloff spunea, cutristeþe, prin gura unui alt celebru cineast american,Peter Bogdanovich, în filmul Targets: „Toate marilefilme s-au fãcut deja!”. Existã în acest film, realizatîn 1967, un citat din filmul lui Hawks Thecriminal code, realizat în 1931, o secvenþã desuspans, o crimã ce are sã se producã dar noi nu omai vedem, secvenþã la care priveºte un regizor demâna a doua (priveºte la un televizor!) ºi care abiapoate sã-ºi mai þinã respiraþia. Mai spune doar„Extraordinar ce bine este narat!”, pentru ca maiapoi sã-ºi îngroape faþa în palme a neputinþã. Aici,în aceastã peliculã, creatorul personajuluiFrankestein ºi al faraonului Im-Ho-Tep din Mumia,Boris Karloff, mai are o replicã pe care o spuneunui producãtor, refuzând sã joace într-un viitorfilm al acestuia: „Astãzi oricine poate merge prinefecte speciale!...”

De fapt, filmul lui Hawks pe care îl citeazãBogdanovich este primul film care anunþãregenerarea filmului de acþiune american, afilmului cu gangsteri, noir sau horror.

Zece ani de la premiera filmului lui HowardHawks, regizorul Raoul Walsh realizeazã un primfilm noir, un film cu gangsteri, High Sierra, în careinterpretarea lui Humprey Bogart rãmâne dereferinþã în istoria genului. De altfel, anul 1941 esteun an important pentru Walsh. Pe lângã filmulamintit realizeazã încã alte trei producþii masive ºicostisitoare, toate cu mare succes la public ºicriticã. Este vorba de: Manpower, The Strawberryblonde ºi filmul de rãzboi, de fapt o comandã,They died with their boots on. Istoricii filmuluiamerican vorbesc de un record absolut în materiede productivitate cinematograficã. Sã realizezipatru producþii cinematografice într-un singur an,asta întâmplându-se ºi pe timp de rãzboi, este unact de mare curaj, de cert profesionalism dar ºi odovadã de mare iubire de cinema!

În 1949, Walsh realizeazã, dupã opinia luiMartin Scorsese, cel mai bun film cu gangsteri, degen noir, din întreaga istorie a filmului american.Este vorba de White Heat. Complexitatea povestiriicinematografice, a personajelor (aici mã gândesc înspecial la rolul lui James Cagney), excelentacursivitate a naraþiunii, perfecta dramaturgie alocaþiilor, modalitatea extrem de originalã derezolvare a unor mizanscene în interiorul unorsecvenþe, modul, aproape inedit, de lucru cu actoriifac din acest film o operã-studiu la oricare mare

facultate de cinema care se respectã.Personajul interpretat de James Cagney –

actorul gangster care râde tot timpul! – este JarrettCody, un mafiot extrem de violent ºi care îºi adorãmama. În copilãrie acesta simula dese dureri decap pentru a-ºi acapara mama doar pentru el. Maitârziu, când ajunge un important personaj al lumiiinterlope de pe coasta de Vest a Statelor Unite,crizele de migrenã devin reale. În aceste situaþiidoar mama – adevãratul coordonator din umbrã alnelegiuirilor bãiatului ei – poate sã-i aline durerile.Astfel, în timpul unei crize, temutul Cody searuncã în braþele, pe genunchii mamei, ºi o strângecu putere la piept, iar ea îi spune, marele refren-temã al filmului: „Trebuie sã ajungi acolo sus, sã fiitop of the world!” Era pentru întâia datã în istoriacinematografului american când unui caracter de oasemenea forþã i se demascã slãbiciunea ºifragilitatea. Ele sunt puse în balans de forþacaracteriologicã excepþionalã a mamei, o femeietrecutã cu bine de vârsta a doua.

Pentru a caracteriza ºi mai bine personajul,Walsh adaugã, câteva minute mai târziu, osecvenþã în care acest fiu iubitor, suflet slab alinatde mama cea puternicã, va ucide cu sânge rece unalt gangster în timp ce, grãbit, îºi duce cealaltãmânã la gurã ºi muºcã cu voluptate dintr-o pulpãde pui.

Vorbeam mai sus de inteligenta disponibilitatea lui Walsh de a lucra cu actorii. Cagney, asemeniunui Bogart, avea un statut de vedetã careimpunea. Alegea scenarii, le putea rescrie, puteanumi regizorii ºi partenerii de distribuþie. Îi plãceasã-ºi caute personajul la filmare. Îi plãcea sãimprovizeze pe tema datã de regizor ºi, maiîntotdeauna, sã propunã el acest lucru. Actorformat în teatrul american, credea cã adevãrul uneisecvenþe trebuia gãsit în integralitatea jocului ºi nuîn fragmentarea datã de suita de cadre. Propuneaun plan mai larg, master, în care îºi conturapersonajul iar mai apoi se decupa, imitându-se custricteþe, ansamblul scenei jucate. Ura prim-planurile dacã nu erau atent justificate ºi cadramaturgie dar ºi ca adevãr de viaþã. Asemeniunui Coppola mai târziu, era adeptul jocului maiales la plan mediu deoarece putea sã joace cuaproape întreg trupul, sã-ºi coordoneze, într-unsens sau în altul, variaþia psihologicã a interpretãrii.Cu atât mai mult cu cât în acest film JamesCagney juca rolul unui gangster psihopat.

Din acest punct de vedere una dintre cele maibune secvenþe de complementarizare între ºtiinþamizanscenei regizorale ºi performanþainterpretativã este momentul de vârf al filmului încare, aflat în penitenciar, Cody primeºte vestea cãmama lui a murit. Noi ºtim cã a murit ucisã de unrival din propria sa bandã.

Secvenþa are 36 de cadre ºi se desfãºoarã pedurata a trei minute. Spaþiul de joc este sala demese a închisorii în care intrã ºi-ºi ocupã loculdeþinuþii. Primul cadru este unul larg, master,filmat dintr-un plonje amorsat de un gardian caresupravegheazã. În principiu, fiecãrui cadru pare sã-irevinã cinci secunde, ceea ce înseamnã doi metri ºijumãtate de peliculã. Exact cât suportã un plan largdar ºi un prim-plan fãrã replicã sau cu replicãscurtã. ªi cu toate acestea se întâmplã ceva cu totulneaºteptat. Când prietenul sãu Jack – de fapt unpoliþist sub acoperire – îi comunicã lui Cody cã lanoapte vor putea dezerta se întâmplã inevitabilul.

Trei locuri mai încolo apare un deþinut nou, de pecoasta de Vest, deci din teritoriul lui Cody. Acestadin urmã ºopteºte la urechea celui de lângã el sã îlîntrebe de mama lui. Telefonul fãrã fir ajunge ladestinaþie ºi apoi se întoarce la Cody. ªoapta celuidin urmã îl îngheaþã pe Cody: „Mama a murit!”.Cody se urcã pe masã, începe sã urle þinându-se decap ºi restul cadrelor urmãresc prinderea,imobilizarea, scoaterea lui din sala de mese ºi, laurmã, în acelaºi plan larg, cu amorsa paznicului,deþinuþii îºi continuã masa ca ºi cum nimic nu s-arfi întâmplat. Interesant este cã acel telefon fãrã fireste rezolvat nu static ci dinamic. Un travelingexecutã o miºcare de pe Cody dreapta-stânga camai apoi sã revinã pe chipul lui rãvãºit de vesteaaflatã. Dintre cele 36 de cadre doar acesta, al 19-lea, este pe miºcare. Aceastã soluþie era una maidegrabã care ajuta actorul. Cody, în subtema sa deinterpretare, bãnuieºte cã ceva i se poate întâmplamamei. De aceea miºcarea aparatului pare maidegrabã un soi de revelaþie dureroasã apersonajului. El, actorul, avea nevoie sã fie susþinutde aceastã miºcare de camerã, sã se substituie ei,ca scena ulterioarã a nebuniei sã fie credibilã.Aceastã secvenþã începutã ºi terminatã în mastereste un exemplu perfect de motivaþie ºi colaborareîntre sensurile dorite de regizor ºi cele descoperitede actor. Travelingul, aici, se substituie travaliuluiînþelegerii ºi mai apoi durerii finale. Cadrele derevoltã violentã ale lui Cody sunt scurte, dinamice,în care plan-întregul descoperã toatã mânia ºidurerea trupeascã a personajului. Asta abia dupã cel-am vãzut pe James Cagney într-un gros-plan detulburare maximã. Apoi ultimele trei cadre largi cusutele de figuranþi-deþinuþi par o scenã dintr-unspectacol teatral. Spectacolul total al unei nebuniide sorginte shakespearianã.

Când, la final, în urma desconspirãrii locaþieide cãtre poliþie (locaþie în care banda lui Cody dãlovitura), Cody, rãmas singur, se refugiazã sus peunul din rezervoarele rafinãriei. Încolþit, îºi dãseama cã sfârºitul este aproape ºi trage cu pistolulîntr-unul din rezervoare. Urmeazã o explozieputernicã. Cu un ultim efort, purtând pe maideparte masca aceea rânjitã a unei victorii al cãreicapãt este inevitabilul, moartea, va striga: „Made it,Ma! Top of the world!...”

Cu acest text rostit într-un halucinant prim-plan, actorul James Cagney se afla la apogeulcreaþiei sale, iar acest film dens, violent, rãscolitorprin sensurile degajate ocupa primul loc, top of theworld, în istoria filmului noir, atât al celuiamerican cât ºi al celui universal.

29. WalshMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Participanþi: DDorel ªªtefan GGãinã GGerendi,Kõmives AAndor, CCarmen VVasile, MMira MMarincaº,Irina DDumitraºcu, ªªtefan BBãdulescu, FFekete TTibor,Chilf MMária, SSzõcs ÉÉ. AAndrea, KKiss AAdél

Visul european seamãnã cu fluturele dinpovestea orientalã a magiei visului. Oarepoetul a visat fluturele, sau fluturele l-a visat

pe poet? Oare Europa ne-a visat/dorit pe noi saunoi am visat/dorit Europa?

Europa unitã este in tranziþie de la vis larealitate.. Pentru noi, încã, Europa este sinonimã cuEuropa occidentalã – un soi de Europaradis, unPãmânt al Fãgãduinþei, al bunãstãrii ºi alprosperitãþii, promis nouã de cãtre politicieni dupã1 ianuarie 2007, ca o neo-utopie, ambalatãstrãlucitor cu steluþe galbene pe fundal „euro-blue”.

România se aflã în pragul integrãrii europene ºi,din pãcate, ducem cu noi o serie de „eurofantas-me”, visuri ºi iluzii. Acum este cazul sã ne eliberãmde „Eurodreams”-uri asumându-ne, cu luciditatecondiþia de locuitori din Est, fãcând parte dintr-oEuropã unitã, cu reguli stricte, avantaje, responsabi-litãþi, costuri, standarde ºi valori culturale.

Proiectul „Eurodreams” ºi ceea ce a rezultat,adicã art-evenimentul româno-maghiar de laKarinthy Szalon – Budapesta, ºi-a propus un dialogsincer ºi deschis între artiºtii români - pregãtindu-sesã devinã „europeni”- ºi artiºtii maghiari, cu oexperienþã recentã de cetãþeni UE, de care se poatebeneficia. Ungaria îºi construieºte acum reflexelecerute de diversele orizonturi ale integrãrii (nutocmai uºoare, aºa cum o dovedesc ºi recenteleevenimente de la Budapesta), pe când Româniatrebuie sã anticipeze ºi sã premodeleze reflexelenecesare integrãrii la standardele europene.

Opþiunea pentru dialogul cu vecinii nostrimaghiari, schimbul de idei ºi experienþe comune afost motivat de dorinþa de cunoaºtere reciprocã, deistoria comunã, dar mai ales de faptul cã avem oserie de interese comune de lungã duratã pedrumul european. Artiºtii români ºi maghiari,reuniþi în acest proiect comun, cu entuziasm,aparþin unor generaþii diferite, de la tineri studenþila artiºti maturi cu o bogatã activitate ºi experienþãinternaþionalã.

Vernisajul în sine a fost o succesiune deevenimente artistice. Cuvântul de deschidere aleuro-manifestãrii a fost rostit de d-na BrânduºaArmanca, director al Institutului Cultural Romândin capitala ungarã. A urmat o instalaþie muzicalãemoþionantã, semnatã de Carmen Vasile, care acântat o serie de lieduri, dupã versuri de LucianBlaga, pe muzica lui Ede Tereni din ciclul „Inimapãdurii”.

În continuare, cei prezenþi au fost invitaþi la oproiecþie de filme video semnate de: Fekete Tibor,Mira Marincaº, Kõmives Andor ºi Dorel GerendiGãinã. În ordinea derulãrii proiecþiei, Fekete Tibor(Oradea) a prezentat un film fãrã titlu (6’ 18’’), unvideo minimalist, în care alternau pulsiuni ºiritmuri ale vieþii intr-un dialog cu ritmuri artificiale,produse pe computer. Filmul îºi punea întrebãri

asupra destinului nostru într-o lume invadatã detehnologie. Mira Marincaº, în Eurodreams - Mira’sblack short vision (0.59’’) -Eurovisuri – Scurtãviziune neagrã a Mirei), pune cu ironie accentul pelatura eroticã sexualã a pãtrunderii noastre înEuropa, sugerând efortul extenuant al fecundãriiunui ovul.

Kõmives Andor în Open dream (2’ 10”), (Visdeschis- foto Irina Dumitraºcu, design: AndreiBudescu), a prezentat o acþiune filmatã, care aavut loc la Fãget-Izvor, Cluj (septembrie 2006).Filmul, in maniera fotografiilor animate, surprindepovestea metamorfozãrii visului de la PARADISE(scris in englezã) la PARAVISE, EUROVISE ºiEURO, urmat de destrãmarea lui. Acþiunea seînscrie în identificarea fantasmaticã a Paradisului cuEuropa ºi dramatica încercare de a o lua in posesie.Filmul lui Dorel Gãinã Gerendi, So close, no matterhow far, (Atât de aproape, nu are importanþã câtde departe), 6’, este rezultatul fotografierii timp de6 ore a ecranului televizorului în care televiziuneanoastrã a dat un coctail de imagini de lamanifestaþiile de stradã de la Budapesta,comemorarea evenimentelor din 1956, reclame,desene animate etc. Un asamblaj postmodern, încare orice eveniment dramatic devine, gratieteleviziunii, un spectacol estetic, digerabil, vizionatconfortabil din fotoliu pe acordurile „SonateiLunii”.

Un alt eveniment care a pigmentat seara a fostun performance interactiv Euroconnection deKõmives Andor ºi Dorel Gãinã. Steagul european,din cara a fost decupat un cerc, (amintind de gauradin steagul românesc din 1989), a fost provocarealudicã adresatã celor prezenþi de a-ºi exprimaatitudinea faþã de ideea europeanã, fotografiindu-seîn diverse ipostaze. Seara s-a încheiat cu recitalul

3366

Black Pantone 2278 UU-AAlbastru DDeschis

Black Pantone 2278 UU-aalbastru ddeschis

plasticaagendade vorbã cu violoncelistul Götz TeutschMozart la Madame de Pompadour 2

editorialLaszlo AlexandruGîlceavã la catafalcul comunismului 3

cartea Graþian CormoºOchiul peregrinului neamþ 4

Radu VancuEst-etica grunge 4

accentMonica GheþOpium pentru cititori ºi intelectuali 5

comentarii Ion PopDinspre Moldova de dincolo de Prut 6

translaþii Mihai MateiuCulegãtorul de perle 8

imprimatur Ovidiu PecicanMintoºii din...piaþã 9

poeziePoeme de Ioan Milea 10

proza Laura Husti-RãduleþDragostea (L+C=I) 11

clubul de lecturã Andrei DoboºVlad Moldovan 12

ancheta ªtiinþa dicþionarului la români

Rodica Marian Mihaela Mudure Lucia Dãrãmuº Ruxandra Cesereanu 14

dezbateri & ideiremarci filosoficeJean-Loup d’AutrecourtTurismul universitar 19

pharmakonCãtãlin BobbRãul, Iubirea ºi Transcendenþa la “Babeº-Bolyai” 20

filosofogrameAurel BumbaºGlobalizarea ca destin oedipian 21

atelierde vorbã cu plasticiana Suzana FântânariuVocaþia tridimensionalã a gravurii 22

tutun de pipãAlexandru VladReversul medaliei 23

reactivUn stindard pentru literatura nouã 24

zapp-media Adrian ÞionParþial color 24

intermezzo clujeanPetru PoantãReviste literare 26

documentar Adrian Andrei RusuClujul “Civitas Terciaria” 27

flash-meridianIng. Licu StavriAmericani, australieni, irlandezi 28

colaþionãriAlexandru JurcanObsesiile lui Humbert 29

rememberTudor IonescuStrãzi din centru, dar mai mici 29

epiderma de bazaltMihai DragoleaVioleta, dimineaþa cu ciori ºi ºorecarul Tony 30

scrisori cãtre preºedinteRadu ÞuculescuScrisoarea întîia 30

muzicaVirgil MihaiuMuza-lusa. Primele sãptãmâni la Lisabona 32

de vorbã cu domnul Markus Barbarossa“De la începuturile lutieriei, în toate atelierele s-au fãcut imitaþii” 33

film Ioan-Pavel AzapHappy-endLucian MaierÎntoarcerea 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 29. Walsh 35

plasticaKõmives AndorEurodreams (Eurovisuri) 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Eurodreams (Eurovisuri)7-28 noiembrie 2006, Salonul Karinthy, Budapesta

Kõmives Andor


Black Pantone 2278 UU-AAlbastru ddeschis...

Documents

Transcript of Black Pantone 2278 UU-AAlbastru ddeschis...