Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · Patriei”. Continuitatea n-a fost pierdutã: lansarea...

TRIBUNA 223

PANTONE portocaliu

PANTONE violet 11

Black

Black

3 lei

Judeþul Cluj

R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X • 1 6 - 33 1 d e c e m b r i e 2 0 1 1

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Poeþi german

i aiE

chin

ox-ulu

i

Ilustraþia numãrului: Liviu Vlad din expoziþia Clujul gotic ºi baroc

Supliment Tribuna

Documenta

Marily Le NirInterviu cu traducãtoarea Supliment Tribuna

ClaviaturiMaratonulteatral de laBraºov

Claudiu Groza

Zilele Tribuna 2011Douã evenimente cu circumscriere simbolicã au

cuprins „Zilele Tribuna 2011”, derulate la începutullunii decembrie: vernisajul unei expoziþiiinternaþionale de graficã, sub genericul TribunaGraphic, ºi decernarea Premiilor revistei Tribunapentru tineri creatori.

Tribuna Graphic, aflatã deja la a doua ediþie, apropus anul acesta publicului clujean, cu sprijinulMuzeului de Artã din Cluj, o expoziþie-eveniment acelei mai puternice ºcoli de graficã din lume, ceapolonezã. Expoziþia s-a desfãºurat în cadrulparteneriatului cultural dintre regiunea Malopolskaºi judeþul Cluj, fiind invitaþi sã participe 30 degraficieni, reprezentanþi ai mai multor generaþii deartiºti, care s-au remarcat pe plan mondial caambasadori ai culturii poloneze ºi a cãror valoare afost certificatã de numeroase distincþiiinternaþionale. Lucrãrile expuse au conturat enormadiversitate a temelor ºi manierelor artistice alegraficienilor polonezi, unele în filiaþie directã culinia clasicã a graficii, altele în formule postmodernesau sincretice.

Vernisajul expoziþiei a fost însoþit de prezentareaunui catalog al acesteia, permiþând astfel o maibunã difuziune la nivel public a graficii poloneze deastãzi. De altfel, lucrãrile au intrat, ca donaþii aleautorilor, în patrimoniul Muzeului de Artã din Cluj,adicã în proprietatea comunitãþii locale.

De menþionat cã expoziþia a fost organizatã încolaborare cu Fundaþia Culturalã BienalaInternaþionalã de Graficã Cluj, iar curatorul sãu afost graficianul Ovidiu Petca.

Tot cu prilejul „Zilelor Tribuna” au fost anunþateºi Premiile revistei Tribuna pe anul 2011, decernateunor tineri autori contemporani. Juriul format dinprof. univ. dr. Ion Pop, criticul literar OctavianSoviany ºi poetul ªtefan Manasia a decis sã acordePremiul pentru poezie lui Alexandru Vãsieº dinBistriþa, încã elev de liceu, iar Premiul pentru Eseucriticului literar ºi comparatistului Cezar Boghici(Braºov). Aceste distincþii au fost acordate în urmaunui concurs iniþiat de revista Tribuna la începutulanului 2011, pentru promovarea creaþiei originaleromâneºti în spaþiul public.

„ªoimii patriei” au intrat în catalogGaleria „ªoimii Patriei” a cafenelei clujene

Insomnia – spaþiu privilegiat al literaturii ºi artelor –a lansat în 8 decembrie catalogul primului sãu sezonexpoziþional, în cadrul unui eveniment cu un

notabil aflux de public. „ªoimii Patriei” a fost înfiinþatã în 2010 de

Tunde Markos, patroana cafenelei, obiectivul sãufiind acela de a promova tinerii artiºti aflaþi la primaexpoziþie personalã publicã, în afara celor de launiversitate. Proiectului i s-au alãturat curândistoricul de artã Bogdan Iacob, profesor alUniversitãþii de Artã ºi Design din Cluj, în calitatede curator, ºi plasticianul Gyula Lorincz, ca gazdã.

”Galeria ªoimii Patriei nu ºi-a propusperformanþe comerciale ºi nu îºi doreºte sã fie unspaþiu glamour. Ceea ce îºi propune sã realizezeeste, poate în primul rând, crearea unei atmosferevivace, de sincerã comunicare între membrii uneicomunitãþi artistice locale, la al cãrui dinamism îºidoreºte sã contribuie”, scrie Bogdan Iacob înargumentul catalogului care cuprinde ºapte tineriplasticieni cu stiluri diverse – de la colaj, fotografiesau instalaþie la peisaj – care au fost „giraþi” de-alungul primului sezon expoziþional de „ªoimiiPatriei”.

Continuitatea n-a fost pierdutã: lansareacatalogului a fost completatã de un performancecolectiv susþinut de ºapte studenþi ºi un cadrudidactic ai Universitãþii de Arte ºi Design,deschizând astfel drumul pentru un nou sezonexpoziþional, deci un nou început.

De remarcat, totodatã, cã „ªoimii Patriei” nueste doar un spaþiu dedicat tinerilor, ci ºi uncatalizator al fluxului generaþional artistic: laevenimentele din decembrie a fost prezent, cainvitat de onoare, ºi Gusztáv Üto, unul dintre ceimai importanþi artiºti de performance din România,fondatorul Festivalului de Performance ”Annart” dela Sfântu Gheorghe, care a susþinut o prelegeredespre Centrele de Artã Acþionistã din Transilvania.

DDeranjj-uul de la SãvârºinUn titlu voit surprinzãtor pe o copertã la fel de

ºocantã au pus participanþii la Tabãra de CreaþieLiterarã de la Sãvârºin la antologia apãrutã recent,care cuprinde texte scrise la ediþia din 2011 aevenimentului. Fireºte, dupã temperamentul literar ºipublic al fiecãrui autor, materialul oferit cititoruluieste variat ºi pus în paginã cu un anume mister almachetei. Rãmâne ca lectorii sã descopere pepropria piele ce au avut de spus la Sãvârºinurmãtorii: Andrei Dosa, Cosmina Moroºan, MihaiVieru, Cãtãlina Bãlan, Lavinia Braniºte, BogdanCoºa, Lia Faur, Anca Giura, Diana Iepure, BogdanLipcanu, ªtefan Manasia, Oana Cãtãlina Ninu, uncristian ºi V. Leac.

22 TRIBUNA • NR. 223 • 16-31 decembrie 2011

bour

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul consultativ al revistei de culturãTribuna:

Diana AdamekMihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Maria Georgeta Marc

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu(fotoreporter)

Colaþionare ºi supervizare:L. G. Ilea

Redacþia ºi administraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

La final de an trecutClaudiu Groza

bloc-notes

Responsabil de numãr: ªtefan Manasia

Demisia lui Silvio Berlusconi de la mijlocullunii noiembrie a fost intens mediatizatãîn presa europeanã ºi mondialã. Aceasta

era vãzutã, în principal, ca parte a unui plan deresuscitare a Italiei, þarã puternic afectatã deprobleme economice. Incapacitatea guvernuluicondus de Berlusconi de a oferi soluþii viabilepentru redresare economicã a fost motivul oficialal demisiei. Demisia a survenit ca urmare a uneiînþelegeri politice ce asigura sprijinul parlamentarunui proiect de reformã al guvernului pentrureducerea deficitului bugetar al Italiei. Ce seschimbã în Italia ºi în lume odatã cu retragereasa, chiar ºi temporarã din lumina reflectoarelor?Rândurile de mai jos susþin cã nu vor existamodificãri majore din patru considerente. Pe planintern, Berlusconi continuã sã fie susþinut de oparte semnificativã a cetãþenilor ºi are controlasupra celei de-a patra puteri în stat (presa). Înplus, politicile sale cu impact la nivelul UE – înspecial cele legate de imigranþi - reflectã atitudinileunei pãrþi semnificative a poporului italian. Nu aufost gesturi izolate în care doar el a crezut sau pecare sã le blameze numeroºi alþi oficiali italieni.Astfel, pe plan european, a creat deja unii aliaþi cenu vor schimba aproape nimic doar datoritãdemisiei sale.

Berlusconi a fost ºi este o vedetã politicã. Spredeosebire de mulþi alþi politicieni ce doresc sã seafirme prin multiple mijlaoce (inclusiv câþiva dinmediul românesc), acþiunile sale sunt la alt nivel.Uneori resursele îi permit acest lucru (accesul lamass-media, statutul de premier, statutul social),alteori a depãºit limitele raþionalului ºi a fãcutgesturi pe care nu mulþi ºi le explicã. Aventurilesale sexuale notorii nu au reprezentat cele maimari probleme ale sale. Vulgaritatea limbajului adepãºit graniþele þãrii (pe care el însuºi o numea„de rahat”), a fost deseori reprodus public, iarunele dintre þintele sale fiind alþi oficiali europeni.În acest sens este cunoscutã remarca jignitoare laadresa cancelarului german Angela Merkel. Activºi în industria muzicalã încã din 2003, ieºirea sadin viaþa politicã este departe de a însemnadispariþia din viaþa publicã.

Ce consecinþe are pentru Italia? Nu multe, darcele vizibile sunt concrete. Prima este dãrâmareaunui mit politic. Fusese singurul premier din Italiacontemporanã care îºi dusese la îndeplinire

mandatul (precedentul, terminat în 2006). A douaeste legatã de apelul la emoþii ºi la proceduriledemocratice ale þãrii. Plecarea a avut loc întermenii sãi, lasând în urma sa uºa larg deschisãpentru reîntoarcere. Nu a fost înlãturat de laguvernare în urma numeroaselor probe deimoralitate, iresponsabilitate sau vulgaritate. Aplecat „sacrificându-se”pentru binele poporului. Atreia consecinþã este aceea cã opoziþia va avea maipuþine argumente la viitoarele alegeri împotrivaactualului guvern. Fãrã o þintã vulnerabilã precumBerlusconi, va trebui lucrat mai intens ladiscursuri ºi poate se va discuta ºi despre aspectesubstanþiale. În fine, ºi aceasta este mai mult osperanþã decât o consecinþã, este croit drum unorreforme economice ce pot redresa þara. Deºi estetârziu, Italia nu se aflã în situaþia Greciei. În plus,economia sa este mult mai mare ºi aliaþii sãi suntmult mai puternici (aici a contribuit ºi Berlusconiprin amiciþia sa cu Sarkozy). Aceasta din urmã vafi însã greu de realizat atât timp cât oamenii ce i-au fost alãturi lui Berlusconi vor mai face partedin conducere.

Ce pierde Europa? În plan politic ºi diploma-tic, nimic semnificativ. La nivel european, demisialui Berlusconi reduce numãrul elementelor strãine(outlier) din peisaj. Lipsa de diplomaþie, limbajulagresiv ºi comportamentul ofensator au caracte-rizat deseori apariþiile sale publice. Nu poate fiuitatã uºor convorbirea sa telefonicã, din primã-vara anului 2009, prelungitã în momentul în carecancelarul german îl aºtepta pe covorul roºupentru întâlnirea oficialã. Suplimentar, Berlusconis-a întors cu spatele la Angela Merkel pentru a nufi stingherit în conversaþia sa telefonicã. În aceeaºicategorie de gesturi se încadreazã ºi cel fãcut laadresa preºedintelui României cu care a refuzat sãdiscute într-una dintre pauzele unei întâlniri; ºilista este lungã. Drept reprezentant al uneia dintrecele mai mari þãri ale UE, atenþia acordatã luiBerlusconi ºi exigenþele erau ridicate. Faptul cã nus-a ridicat deseori la nivelul acestor exigenþe numai este un secret pentru mulþi dintre noi.

În plan economic, efectele par a fisemnificative. Însã nu se datoreazã persoanei carea pãrãsit funcþia de premier, ci demisiei în sine.Plecarea lui Berlusconi a fost gânditã sã aducãstabilitate ºi calm pe piaþa financiarã. În perioadaimediat urmãtoare acestui gest majoritatea

comentatorilor economici au afirmat cã piaþafinanciarã se va calma. Însã, efectele au fost îndirecþia opusã: lucrurile au devenit agitate prinprisma instabilitãþii politice a Italiei.1 TrecutulItaliei ºi numeroasele turbulenþe politice generatede-a lungul deceniilor au ilustrat cã înlocuireaunui lider nu este niciodatã un proces simplu sauo decizie uºoarã. Precedentul premier demisionar– opus ca ºi comportament lui Berlusconi – a fostRomano Prodi. Berlusconi fusese învins de Prodila alegerile din 2006, dar ºi cel care i-a succedat.Fragilitatea guvernelor italiene este sporitã deastfel de demisii. În condiþiile credibilitãþiifinanciare reduse a Italiei, condiþia sa politicãprecarã nu poate decât sã dãuneze. Acest lucruare repercusiuni la nivelul UE unde câþiva lideri aistatelor membre puternice încearcã elaborareaunor planuri de salvare pentru statele puternicafectate.

În general, efectele demisiei lui Belusconi nutrebuie supraestimate la nivelul UE. Trãsãturile ºigesturile personale sunt cele a cãror absenþã va fiuºor sesizatã – nu cu regret, de mulþi. Date fiindacþiunile sale (inclusiv cele din afara vieþiipolitice). În perioada recentã, întâlnirile UEajunseserã o sursã majorã de interes pentru mass-media care vânau apariþiile ºi declaraþiile luiBerlusconi. Vizibilitatea Italiei în plan mediaticscade odatã cu plecarea sa. Totuºi, este posibil caaceste efecte sã fie unele de scurtã duratã. Italieniiau reputaþia de a îºi alege liderii pe criteriicarismatice ºi astfel este doar o chestiune de timppânã ce o nouã figurã va fi promovatã în primplan. Din punct de vedere economic situaþia UEºi a Italiei nu se schimbã mult: ºocul provocat deinstabilitatea politicã va trece, iar incapacitatea deimplementare a reformelor nu este o caracteristicãpersonalã, ci instituþionalã. În mod similar,discursul anti-migraþionist ºi politicilecorespunzãtoare acestuia nu vor înceta sã existe.

Note:1 O analizã detaliatã a evoluþiei pieþelor europene poate

fi cititã în articolul lui Charles Hawley, „Why

Berlusconi’s Departure is Making Markets Nervous?”,

Spiegel Online International, 9 noiembrie 2011.

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 223 • 16-31 decembrie 2011 33

editorial

De la carismã la incertitudineSergiu Gherghina

Liviu Vlad Compoziþie Barocã II

Liviu Vlad Baroc ºi vegetaþie

Doina IoanidRitmuri de îmblânzit aricioaicaBucureºti, Cartea Româneascã, 2010

Notam cu altã ocazie despre poezia DoineiIoanid cã este iremediabil impregnatã demateria cea mai uºoarã, mai transparentã

ºi mai perisabilã din câte existã: timpul. Începândcu Duduca de marþipan (deºi ar meritamenþionate aici ºi cele douã antologii anterioarevolumului de debut, ferestre ’98, Aristarc, 1998 ºi40238 tescani, Image, 2000), ºi incluzând Ritmuride îmblânzit aricioaica, timpul joacã rol deobsesie centralã, în jurul cãreia se þes micilepoeme în prozã, construite atât de migãlos, demeticulos. Ceva s-a schimbat însã odatã cu acestnou volum, povestea care altãdatã se impregnatreptat de otrava efemeritãþii ºi perisabilitãþii, într-o îndepãrtare gradualã de realitate, ce sfârºeaineluctabil în inflamaþii coºmareºti, debutândacum, într-o circumscriere fãrã echivoc, direct încoºmar. Þesut din ratãri, deziluzii, obsesii, timpulse surpã ºi se opreºte, spaþiul se micºoreazã ºi seînchide, decorurile obosesc, se degradeazã, energiavitalã care pãrea sã lipseascã în trecut setransformã acum în energie distructivã. Iatã, pescurt, despre ce este vorba în cel mai recentvolum de poeme semnat Doina Ioanid.

Dacã altãdatã poemele încapsulau miciinstantanee biografice, nu neapãrat (adicã nuîntotdeauna) istorisiri, cât (mai des) captãrifotografice ale unor momente care au marcat(erodat) fiinþa de-a lungul anilor, fante care lãsauaerul vremurilor sã intre ºi sã oxideze chipul defier al primelor vârste, acum elementulautobiografic aproape lipseºte, doza de realitatedevenind nesemnificativã în noul cadru. Prinurmare, dispar aproape orice date care þin deistoria personalã, dispar amintirile în trecut atâtde consistente, se pierde predilecþia pentru timpulrevolut, ºi rãmâne numai disperarea rece, tradusãprintr-o conºtiinþã a ratãrii (care nu trebuie luatã

drept una personalã, ci în sens larg) ºi prinspaima de moarte. Universul, aºa cum îl vedeacum Doina Ioanid este strâmt, claustrant, închisetanº, reprezentând un spaþiu „unde nimic din ce-i afarã nu mai rãzbate”, lugubru, decorurilepãrând a fi inspirate dintr-o poveste goticã (esuficient sã aruncãm o privire „casei cu obloane,împachetatã în negru de fum”), chiar ºi atuncicând e perceput ca fiind frumos peisajulrãmânând unul de film horror: „Noiembrie a fostfrumos, cãlduros. Un copac cu ciori pe fiecarealee. Manechine uitate sub bãnci, în cimitire.Cutiuþe luminate în care oamenii se tortureazã, semãrunþesc reciproc, aºteptând sã vinã Crãciunul.Dar eu nu te aºtept decât pe tine”. Evident însã,acest tablou sumbru nu reprezintã altceva decât oemanaþie, o proiecþie în afarã a unui eu puternicintrovertit, cel mai des capabil de sarcasm, terifiatde o singurãtate care este când sinonimã cu unblocaj, cu un refuz resemnat de a mai ieºi din„parantezã”, când cu o resemnare fãrã posibilitatede întoarcere: (Alésia Maine: patru doamne înpaltoane bej, patru franþuzoaice bãtrâne cuaceleaºi paltoane, C’est la saison! Frigul parizianîþi pãtrunde în oase. Patru obloane bej privindu-seîntr-un autobuz. Boþite, mototolite. Surâdpoliticoase, încurcate. Totuºi, nicio asemãnare.Maia e singurã, în casa mare, cu ºopron, singurãcu coxartroza ºi cancerul. Singurã în cercul depastile multicolore.) Deºi vorbim de singurãtate,universul coºmaresc al Doinei Ioanid nu putea sãrãmânã nepopulat, tot cu fiinþe singuratice,evident. Cel mai des invocatã, Mika-Lé pare a fiun alter ego, o ipostazã corespunzãtoare uneivârste a inocenþei, deºi cruda, brutala Mika-Lé,pare a fi orice altceva, dar numai o fiinþã inocentãnu. Un fel de ghid în aceastã lume infernalã deextracþie oniricã, un ghid rãutãcios ºi rãuintenþionat totodatã, versat în ale torturiideopotrivã fizice ºi psihice, Mika-Lé, în loc sãarate calea, nu face decât sã întindã capcane:„Guri ºopocãitoare, gri metalic, date cu unsoare,deschizându-se ºi închizându-se sub cerul de varã.Dacã vrei sã creºti mare, trebuie sã treci printreele, mi-a zis Mika-Lé, ivindu-se de dupã zidulpãrãsit. Dar cine vrea sã fie mare? Poate doarcaraghioºii, doar tâmpiþii care cred cã nu mai auîncotro. Dar nu eu, nu eu”. Din fericire însã,micuþul demon nu este crezut, fiind întâmpinatmereu cu scepticism, cu sarcasm: „Oamenii sunttot un fel de animale, doar cã-s ceva maicivilizate, îmi ºopteºte Mika-Lé competentã în alevieþii.” Asta în timp ce, la celãlalt capãt alculoarului timpului, care pare sã se înfunde într-un maelstrom, aºteaptã „capetele hâde de bãtrâneivite brusc în lumina serii”, reprezentândameninþarea bãtrâneþii, a propriei detracãri ºidecrepitudini, ºi a morþii: „Când mã aºez pe pat,trupul se scufundã încet-încet, trecând prin saltea,dincolo de scândurile duºumelei, în pãmântulumed, plãcut gângãniilor. Acolo mã întâlnesc cutrupurile nãruite ale atâtor femei, amestecându-mã în pasta lor groasã”. Deºi de multe ori ceacare vorbeºte este depresia, capabilã sãdistorsioneze lucrurile, sã deformeze ºi sãînceþoºeze realitatea, filtratã cum e de osensibilitate fanatã, vocea rãmâne însã lucidã: „Sãîmbrãþiºez suferinþa, sã mã scald în ea ca într-oapã curatã. Dar eu nu sunt nici vreun sfânt, nici

Dostoievski. ªi nici mãcar nu-i nevoie, pentru cãea locuieºte în mine ca un câine otrãvit ºineajutorat.” În afarã de Mika-Lé, de bãtrâne ºi,bineînþeles, de aricioaicã (simbol al singurãtãþiiîncordate, crispate), nu mai apar în decor decâtciorile ºi câinii.

Dacã altãdatã revenea la Doina Ioanidimaginea unei lumi ce se lichefia, se dezintegra înapele mocirloase ale memoriei, memoria nefiindaltceva decât o mare tenebrum, ascunsãameninþãtor în spatele creierului, gata sã-l tragã înadânc, iar viaþa era asemenea unei ape care curgeaîn sens heraclitian, o amarã ºi imperioasã invitaþiela cãlãtoria fãrã întoarcere, singurul element caremai aminteºte acum de acest element vital esteceaþa, care pluteºte deasupra lumii completândatmosfera ºi-aºa încãrcatã de stranietate, în resttotul fiind uscat, ars, pârjolit, inclusiv peisajulinterior: O voce dogitã peste o scrumierã plinã demucuri de þigarã ºi-un chip pe care-l recunosc cugreu ca fiind al meu, ºi asta doar fiindcã nu maie nimeni în afarã de mine în camera de hotelieftin, care n-aºteaptã decât un cutremur.” Sau, unalt exemplu: „Pe inima mea s-au adunat toatescamele din lume ºi înãuntrul meu au crescutlanuri întregi de tutun. ªi doar foºnetul lor mãmai poartã încã pe strãzi.” Maturitatea declinã separe substanþa vitalã, singurul lucru care rãmânede-acum palpabil fiind o aºteptare care nu poartãniciun nume: „ªi a rãmas numai aºteptareamestecând lumea între gingiile ei negre, dejacangrenate. ªi aºteptarea asta nu poartã nici unnume.” În concluzie, Doina Ioanid scrie acum opoezie a maturitãþii, care nu mai prezintã nimicdin duioºia ºi uºoara alintãturã care mai rãzbãteaaltãdatã. Eul este acum dur cu sine, implacabil,într-o confruntare teribilã care nu are alt scopdecât prezervarea sinceritãþii, singura care mai arevaloare în singurãtate. O poezie cum nu mai scrienimeni la noi.

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


cãrþi în actualitate

Cristina Ispas

Maturitatea rece

Liviu Vlad Portal baroc IV

Despre un suprarealism italian s-a vorbit, îngeneral, destul de puþin pânã acum, datãfiind prezenþa majorã în cultura peninsulei

a unei alte miºcãri de avangardã, dintre cele maiimportante ºi cu consecinþe însemnate în spaþiuleuropean, adicã a futurismului. Miºcarea condusãde F. T. Marinetti, consideratã chiar un fenomen-reper pentru definirea noþiunii înseºi deavangardã, a avut, totuºi, prea puþine punctecomune cu cea care se declanºa în 1924 la Paris:cea dintâi, fascinatã de dinamica exterioarã,spectaculoasã, a civilizaþiei moderne industriale,mobilizatã de energii nietzscheene, – cealaltãîntoarsã spre interioritatea subiectului, sustrasãrealitãþilor din afarã, proclamând omnipotenþavisului, abandonându-se mai degrabã stãrilor spiritindecise, ale omului definit ca „visãtor definitiv”.Omului mecanic cu pãrþi înlocuibile, figuriimecanomorfe propuse, de pildã, de futuriºti, unBreton le opunea un alt „automatism”, cel „psihicpur”, iar distrugerii eului în literaturã, – afirmareaplenarã, fãrã limite, a miºcãrilor celor mai ascunseale subiectului visãtor. Cercetãtorii avangardeieuropene ºtiu totuºi cã suprarealiºtii francezi ºi-au putut descoperi un important precursor înplasticianul Giorgio de Chirico cu a sa „picturãmetafizicã”, iar fratele sãu, Andrea, care va semnaca scriitor Alberto Savinio, a fost recunoscut, într-un târziu, de cãtre chiar André Breton printreautorii care au anticipat doctrina suprarealistã. Pede altã parte, în creuzetul în care se produceaureacþiile spiritului iconoclast ºi novator al primelordecenii din secolul XX, s-au combinat elementede provenienþã diferitã, cu interferenþe întretehnicile futuriste, dadaiste ori „dicteul automat”suprarealist, care au dus la rezultate dintre celemai surprinzãtoare în insolitul lor ºi foartecaracteristice pentru metamorfozele avangardisteale sensibilitãþii secolului XX. Acestea s-au produsºi în momente precursoare, ºi în posteritateaprimelor manifeste bretoniene, de unde ºidiferenþele þinând de perspectiva diacronicãasupra corpusului de texte selectat.

Cartea Mirunei Bulumete Poetici suprarealisteîn literatura italianã, tipãritã la EdituraUniversitãþii din Bucureºti în 2010, are în vederetocmai aceste convieþuiri ºi intersectãriproductive, pe fondul cãrora evidenþiazãcomponenta suprarealistã a viziunii ºi tehnicilorunor scriitori italieni de primã mãrime, precumAldo Pallazzeschi, Alberto Savinio ºi TommasoLandolfi, ca fiind cei mai apropiaþi de universulimaginar ºi de instrumentarul formal suprarealist.Unul dintre meritele însemnate ale cercetãrii saleeste acela cã urmãreºte foarte atent ºi nuanþatoperele abordate în relaþia lor contextualã cuprogramele avangardiste ale momentului, fãrã aneglija antecedentele moderniste prevestitoare ºi,totodatã, distanþãrile ºi individualizãrile atestatede operele celor trei scriitori. E de spus de laînceput ºi cã cercetãtoarea pune în joc ºi osubstanþialã documentare teoreticã, de poeticã ºiistorie literarã, care-i permite situarea corectã atextelor în climatul de idei al epocii ºi, implicit,reliefarea elementelor de originalitate ale fiecãruiautor în parte. Repere filosofice ºi din domeniulpsihanalizei, deschiderile spre plastica modernã,referinþe literare diverse sunt chemate sãmarcheze mediul socio-cultural în care apar ºi seafirmã scriitorii analizaþi. Este fireascã, astfel,deschiderea lucrãrii – dupã „argumentul” schiþat

în primele pagini, unde aduc argumente privitoarela selecþia numelor – cu retrasarea principalelorpuncte de program ale suprarealismului înformularea lui André Breton. Dacã exagereazãîntr-o oarecare mãsurã „înþelegerea sumarã” asuprarealismului, notând folosirea eronatã ºifoarte aproximativã a calificativului de„suprarealist”, doctoranda are totuºi dreptate, înfond, sã apere ceea ce este cu adevãratsemnificativ pentru viziunea suprarealistã asupralumii, subliniindu-i încã o datã aportul substanþialnovator. Sunt de notat mai ales angajamentulontologic al miºcãrii ºi spiritul sãu liber în materiede limbaj, cu punerea în luminã a principaluluipunct de interferenþã dintre suprarealism ºifuturism, care este principiul analogieiproliferante, esenþial pentru definirea ambelororientãri. Foarte utilã în acest context esteînregistrarea „ecourilor dadaismului ºisuprarealismului în Italia”, din capitolul 2, cureamintirea participãrii futuriºtiulor italieni lapublicaþiile Dada: într-adevãr, în primele salemomente, de la Zürich, dadaismul era încã omiºcare deschisã spre alte manifestãri alemodernitãþii novatoare, precum expresionismulsau, din Italia, crepuscularii ºi futuriºtii, iarTristan Tzara era în corespondenþã cu diverºiitalieni angajaþi în acest proces. Apoi, difuzareadeficitarã a ideilor suprarealismului în spaþiulcultural din peninsulã va fi utilã pentru a motivaunele dintre particularitãþile „suprarealiºtilor”italieni, dupã cum evocarea altor relaþii italo-franceze în domeniul avangardist (Soffiici, DeChirico, Bontempelli, chiar Pirandello) contribuiela o mai precisã determinare a consecinþeloracestei situaþii asupra evoluþiei avangardiste înspaþiul italian.

Abordarea criticã a celor trei scriitori –Palazzeschi, Savinio, Landolfi – este în felul acestasolid pregãtitã. În cazul lui Aldo Palazzeschi, cutrimiteri la romanele Codul lui Perelà ºi Piramida(1911, 1926), dar ºi la versuri sugestive pentrupoetica scriitorului, se pot face, pe ceastã bazãdisocierile necesare între aºa-zisul sãu „futurism”ºi anticipãrile „suprarealiste”. Cercetãtoarea faceincursiuni utile în zone înrudite ale imaginaruluiºi limbajului lui Palazzeschi, precum opera luiLewis Carrol, dar mai sugetsive sunt raportãrile launul dintre motivele cele mai reprezentative alesimbolismului târziu, ce al clovnului trist, demare frecvenþã la începutul secolului XX, cuatragerea în dezbatere a laturii ludice a viziuniisale, angajând numeroase jocuri de limbajamintitoare chiar de practici futuriste, trimiþând laprimitivism ºi la naivitãþile infantile, la imagismulcu tentã oniricã ºi nu numai, la aspecte parodice.În legãturã cu repezentarea clovnescã asubiectului poetic, sunt utilizate profitabilanalizele unui Jean Starobinski; atent comentate,semnificaþiile acestei figuri emblematice aliteraturii de pe pragul celor douã veacuri ar ficerut, cred, ºi referinþe la atmosfera „fin desiècle”, cu ambiguitãþile sale de stãri afective,definibile ca „arlechineºti”, între hilar ºi elegiac, ºimai ales la opera cu atâtea ecouri în acel context,a simbolistului belgo-francez Jules Laforgue, cuprotagonistul ei major, Lord Pierrot, mascã aclovnului trist purtatã de o serie de poeþieuropeni (printre care ºi românul Adrian Maniu);ori la modelul picturii simboliste, amintit în

treacãt, cu figuri stilizate ºi gesticã ritualicã, îndecoruri preþioase, caracteristice, de asemenea, ºide care scrisul lui Palazzeschi este plin. Scrupulosurmãrite sunt ºi tehnicile de sursã suprarealistãsau de prevestire a lor privind imagismul deschisspre jocul senmificanþilor, dupã cum nu e omisãnici raportarea le creaþia lui De Chirico.

Abordarea scrisului lui Alberto Savinio îiprilejuieºte Mirunei Bulumete etalarea unei paletevaste a nivelelor de lecturã, care o conduc, în celedin urmã cãtre punerea în luminã a specificuluicreaþiei sale. Se vorbeºte aici, pe drept cuvânt, de„rezultatul interacþiunii a douã modele culturaleperfect armonizabile: unul contemporan lui,constituit de manifestele bretoniene care prescriueliberarea inconºtientului în scriiturã, celãlalt,reprezentat de mitologia greco-romanã”. La acestcapitol al comentariului sunt surprinse foarteatent notele specifice ale „rescrierii miturilor” decãtre Savinio, opoziþiile (organizarea conºtientã aviziunii, modelatã chiar alegoric, dar ºi punþiledintre el ºi suprarealism (registrul realist ºi cel alimagismului „delirant” suprarealist, convergenþeletematice – „peisajul primejdios”, larga exploatare auniversului oniric – ori cele de ordinul tensionãriiraporturilor în ecuaþia imaginii – „frumuseþeaconvulsivã”, „imaginea oximoronicã” pe linia„contradicþiei aparente”, a „incongruenþei”, acaracterului hibrid al imaginii, în solidaritatea cu„hermafroditismul” de la nivel tematic, dinsuprarealism. Sunt, în aceste glose, ºi finecomentarii la tehnicile scriiturii (legate de „poeticalapsusului”), la intertextualitate. Foarte aplicatãeste lectura Cântecelor semimorþii, cãreia i secontureazã cu fineþe „mitopoetica” – cu deschiderispre „imaginarul mecanomorf”, cãtre manechin,decorul „metafizic” ca în De Chirico, reciclareamotivului clovnesc. Analiza aspectelorfantasticului ºi miraculosului în aceeaºi operãeste, de asemenea, de remarcat, cu bunefundamentãri teoretice, între reflecþiile unorTodorov ºi Roger Caillois. Ca la Palazzeschi, estedin nou analizatã componenta „primitivismului”ºi latura infantilã a viziunii, a „pananimismului”sãu. Nu este neglijatã nici aici latura ludic-magicãa limbajului. Pe scurt, apar îmbinate echilibrat înaceastã secþiune a tezei analizele þinând deuniversul tematic-imaginar cu cele ale tehnicilor

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

55TRIBUNA • NR. 223 • 16-31 decembrie 2011

comentarii

Ion Pop

Suprarealism italian

Liviu Vlad Poarta “Apei”

de expresie care-l individualizeazã pe scriitor încontext. Ar fi fost interesantã, cred, ºi atragereaîntr-o analizã comparativã cel puþin a romanuluilui Giorgio De Chirico, Hebdomeros, publicat înlimba francezã în 1929, foarte apropiat ca viziunede universul pictural al autorului, dar ºi descrierile cu atâtea rãsfrângeri de mitologie clasicãale fratelui sãu. Ori trimiteri la naraþiunilesuprarealiste ale unui Philippe Soupault.

Dens analitic este ºi capitolul dedicat luiTommaso Landolfi, cu a sa „tematicã a excesului”ºi cu spectaculoasele inovaþii lingvistice,considerate în relaþie organicã cu universul luiimaginar. „Suprarealismul” apare aici parcã ºi maisubstanþial ilustrat, cãci tehnici ale programuluibretonian sunt abundent identificabile în scrisulprozatorului, ºi atent comentate, îndeosebi pelinia asocierilor insolite de elemente distanþate.Un fel de pandant la comentariul Cântecelorsemimorþii, ale lui Savinio este aici interpretareanuvelei Muta, în care sunt scoase la ivealãnumeroase aspecte deosebit de interesanteprivind raporturile dintre tãcere ºi cuvânt, mizascriitorului pe arta combinatorie verbalã,conºtiinþa crizei expresiei în raport cu o realitateoriginarã, deformatã ori pierdutã. O ilustrare a„patologicului”, a „crizei ontologice” este oferitãdin plin de practica langajierã a scriitorului, încare se aflã alãturate elemente sugerândmonstruosul, dizarmonia, din nou incongruenþeleremarcate ºi la ceilalþi doi scriitori, înscrise peacelaºi fãgaº suprarealist. Consideraþiile dezvoltatedespre jocul landolfian, cu trimiteri sistematicfãcute la categoriile propuse pentru ludic deRoger Caillois, alcãtuiesc câteva dintre paginilecele mai inspirate ale cãrþii, ca de altfel ºiinsistenþa cu care sunt tratate aspectele ludice, înspeþã jocurile analogice de cuvinte. Binevenitãeste, pentru individualizarea „suprarealismului”lui Landolfi, dirijarea interpretãrii spre viziunea„paranoic-criticã” a lui Salvador Dali, care admite,dincolo de automatismul psihic pur, procentul decalcul necesar sugestivitãþii anamorfotice aimaginii, care uzeazã din belºug de procedeulanalogiilor suprarealiste ºi nu numai. Pe oasemenea linie sunt bine explicate ºi datelespecifice fantasticului din aceastã operã(„supranaturalul ia naºtere din limbaj” – se scrieundeva), fãrã a fi neglijate atitudinile dedistanþare care vor permite, în ultimã instanþã,situarea „postmodernã” a scriitorului, alãturi deun Italo Calvino. Este locul sã remarcãm aicifaptul cã autoarea se detaºeazã convingãtor –cum o fãcuse ºi în secvenþele precedente – deopinii critice fie ºi consacrate, propunând lecturiproprii creditabile.

Foarte bine rezumate, într-un fel de emblemãa întregului lecturii, apar Concluziile lucrãrii, careretraseazã liniile mari ale interpretãrii: ointerpretare ce are grijã sã nu subordonezeschematic ºi simplificator operele analizatedoctrinei suprarealiste, ci discerne atent întreelementele de program anticipator sau secvent ºipractica concretã a scrisului la fiecare dintreautorii selectaþi. Cititorul este convins, pe de altãparte, de individualitatea puternicã a celor treiscriitori – rãmâne doar regretul cã ei nu suntdecât extrem de puþin, dacã nu deloc, traduºi înlimba românã. Obligatã sã ofere citate, ilustrative,doctoranda face, de altfel, ºi dovada cã ar fi oinspiratã tãlmãcitoare a lor, la noi.

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Una dintre cãrþile pentru care am fãcut opasiune în adolescenþã (vîrsta la care, nu-iaºa, a fi pãtimaº nu e ruºinos) a fost La

vie devant soi de Romain Gary. Publicat deautorul francez în 1975 sub pseudonimul EmileAjar, romanul avusese un succes imens în Franþa,se vînduse într-un milion de exemplare ºiobþinuse Premiul Goncourt. Abia cîþiva ani maitîrziu, dupã sinuciderea lui Gary, publicul a aflatcã frãmîntatul artist scrisese, în ultimii ani aivieþii, în dublu registru, sub douã identitãþidiferite ºi obþinuse astfel în douã rînduri supremadistincþie literarã francezã.

Afecþiunea mea pentru cartea cu pricina a fostinstantanee. Încã nu cunoºteam legenda potrivitcãreia G. Cãlinescu, atunci cînd trebuia sã apre-cieze un text literar începea, din cîte se zice, sãcopieze el însuºi cîteva pasaje de mînã pentru a-ºiforma o pãrere. La mine impulsul de-a traducevolumul, ca semn de identificare cu obiectuladmiraþiei, era presant. Nu aveam nici cea maimicã intenþie de a-l publica ºi oricum habar n-aveam cum se face aºa ceva. Trãiam în plinãdictaturã ceauºistã, cînd tipãrirea unei cãrþiromâneºti era o aventurã, iar a uneia occidentalerãmînea un hazard bine orientat ideologic. Aºacã, date fiind circumstanþele, îmi limitam intenþi-ile culturale doar la o solitarã aventurã intelectu-alã între patru pereþi.

Cãderea comunismului, în decembrie 1989, aschimbat totul în ordinea existenþelor, a gîn-durilor ºi a proiectelor noastre. Ceea ce zãcea încãmãrile ascunse ale minþii îºi cãuta drumul cãtreexpresia publicã. Am relatat între timp (veziPovestea unei cãrþi, în Tribuna, nr. 98/octombrie2006) diversele amãnunte definitorii, þinînd depublicarea traducerii mele Ai toatã viaþa înainte:un ºir de circumstanþe norocoase, pilotate de-ostãruinþã nedescurajatã.

Am avut nu demult prilejul de-a vedea filmulrealizat de Moshe Mizrahi pe baza cãrþii luiRomain Gary. Este intitulat Madame Rosa ºi afost foarte repede lansat, la doar doi ani dupãsuccesul editorial al romanului. În rolul evreicei

supravieþuitoare de la Auschwitz, fostã prostitu-atã care ºi-a gãsit refugiul în Belleville, la periferiaParisului, ºi care îºi duce zilele îngrijind copiii decurvã, performeazã nimeni alta decît SimoneSignoret. Pelicula a avut la rîndul ei un remarcabilrãsunet, obþinînd în 1977 Premiul Oscar pentrucel mai bun film strãin ºi Premiul César pentrucea mai bunã actriþã.

Recitalul de performanþã al protagonistei emai presus de orice îndoialã. Madame Rosa estebãtrînica speriatã de situaþia în care viaþa a adus-o: sã îºi tîrascã zilele ºi kilogramele pînã laetajul ºase fãrã lift, cu economiile în curs deepuizare, fãrã o sursã sigurã de venit (cãci numã-rul copiilor aflaþi în îngrijire scade, pe mãsurã ceîi secãtuiesc puterile fizice necesare pentru exer-citarea activitãþii). Regizorul a ales sã insiste oare-cum asupra evreitãþii bãtrînei victime ºi a ambien-tului în care ea evolueazã. De-a lungul filmului serepetã scenele de rugãciune disperatã, pe limba“strãmoºilor”, sfeºnicul tradiþional îºi are loculsãu în fruntea obiectelor din recuzitã, doctorulKatz îºi are profilul semitic inconfundabil.Stãruinþa pe aceastã direcþie simbolicã îºi trageîntemeierea din chiar litera textului scris.

Doar cã Romain Gary avusese grijã sã contra-balanseze orice tendinþã de autovictimizare, prinnumeroasele ironii, vorbe în doi peri ºi aluziipipãrate la adresa “monopolului evreiesc” al sufe-rinþei. Toatã construcþia textului literar evolueazã,de fapt, pe lama de cuþit a echilibrului dintrecomic ºi dramatic. Aici trebuie cãutatã perfor-manþa rãsunãtoare a romancierului: în abilitatealui, cu totul ieºitã din comun, de-a þine balanþaîntre sentimente ºi percepþii atît de diferite,aparent ireconciliabile. Melting pot-ul arãbesc-evreiesc de la periferia parizianã e transpus încontopirea sentimentelor opuse. Lacrimile dinochii cititorului sînt provocate, în egalã mãsurã,de compasiunea pentru situaþia umanã la limitã,dar ºi de comicul exploziv al naivitãþilor mimate.În filmul lui Moshe Mizrahi, în schimb, lacrimilesînt monovalente. Acolo unde izbeºte drama-tismul, ironia uitã sã mai dilueze. Balanþa artisticã

amfiteatru

Roman - film - teatru Laszlo Alexandru

Liviu Vlad Ritmuri ogivale

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 223 • 16-31 decembrie 2011 77

dintre contrarii e sacrificatã.Recenta cãlãtorie la Bucureºti mi-a oferit,

acum patru zile, aºteptata ocazie de-a viziona Aitoatã viaþa înainte, spectacol pus în scenã laTeatrul Nottara, în regia tinerei Alina Rece ºiavîndu-i ca interpreþi pe Laura Vasiliu (Momo),Ruxandra Sireteanu (Madam Roza), Boris Petroff(Hamil, Yusuf Kadîr), Corina Dragomir (Moise),Mihai Perºa (Dr. Katz) etc. Semnasem cu insti-tuþia bucureºteanã, cu vreo doi ani în urmã, con-tractul prin care îi autorizam sã adapteze tradu-cerea mea sub formã de reprezentaþie teatralã.

ªtiam fireºte cã nu e vorba despre o iniþiativãinsolitã. Teatrul Habima din Israel prezentasedeja cu mare succes o altã adaptare a cãrþii luiGary, în regia lui Iþik Weingarten, dupã traduc-erea semnatã de Dori Parnas ºi cu prestaþia artis-ticã asiguratã de Lya Koenig (Madam Roza), OºriCohen (Momo), Avraham Mor (Dr. Katz) etc.

Primul lucru care m-a surprins în versiunea dela Nottara a fost strategia regizoralã. Întreagapondere a spectacolului e deplasatã pe umerii luiMomo. În cartea lui Romain Gary exista nara-torul (pseudo)naiv, care exprimã, cu o comicãdezinvolturã explozivã, marile adevãruri ale exis-tenþei. Puºtiul edificã prin vorbe portretul bãtrîneidecrepite, aflate în faþa morþii, însã care, în ciudaprogresivei decãderi, inspirã afecþiunea puþinelorpersoane ce-i stau în preajmã. Moartea iminentãºterge diferenþele artificiale pe care viaþa lemarcheazã permanent.

Aici, însã, accentul este plasat pe situaþiadeznãdãjduitã a copilului orfan, mereu încãutarea unui punct de sprijin. Ispitit dedelincvenþa infantilã, recurgînd la furtiºaguriocazionale ºi la bravada zgomotoasã, Momo esteun Gavroche arab, franþuzit de nevoie. Joculactoricesc al Laurei Vasiliu este vulcanic,dezlãnþuit în disperãrile adînci, pe care le azvîrleîn ochii publicului cu voce tunãtoare. Celelaltepersonaje îl antureazã pe Momo spre a-i explicitaregulile necruþãtoare ale vieþii (toþi oamenii tre-buie sã moarã!), spre a-l încuraja atît cît se maipoate.

Sînt totuºi ciudate prefacerile pe care le poatesuferi unul ºi acelaºi univers ficþional. Ansambluledificat de Romain Gary este deturnat cãtre onewoman show în filmul lui Mizrahi: totul seînvîrte în jurul extincþiei treptate a lui MadamRoza. În piesa teatralã regizatã de Alina Rece,privirea se îndreaptã mai ales asupra frãmîntãrilorcopilului Momo: durerea pricinuitã de pierdereapersoanei care l-a crescut ºi l-a iubit, spaima desingurãtate ºi incertitudine, angoasa privind dru-mul în viaþã, revolta faþã de nedreptatea “legilornaturii” etc.

Un elogiu trebuie adus pentru fidelitatea cucare sînt rostite pe scenã replicile pline de vervãale scriitorului francez. Astfel se pãstreazã neºtir-bit zigzagul de la comic la dramatic, destinat sã-ibuimãceascã pe spectatori. Fireºte cã unele situaþiiale romanului sînt eliminate din economia gene-ralã a reprezentaþiei teatrale, iar altele sîntschematizate ºi ratate, ca de pildã finalul sordiddin pivniþã al protagonistei. Dar coarda emoþieiestetice vibreazã, întinsã la maxim. Am priceputasta ºi din ochii plini de lacrimi ai unora dintrecei prezenþi care, dupã ultimul monolog, s-au ridi-cat pentru a aplauda în picioare. Le înþelegeamtulburarea ºi le-o împãrtãºeam, însã dintr-un altmotiv. Nu bãnuisem niciodatã cã acel ºirag decuvinte, la care meditasem fãrã speranþã, înliniºtea camerei mele de lucru, cu mai bine dedouãzeci de ani în urmã, va rãsuna cu atîta pre-cizie în perimetrul unei sãli de spectacole, în faþaunui public aºa de impresionat.

Un poet trecut, din pãcate, aproapeneobservat prin faþa criticilor este IoanPop Bica, maramureºean de origine, dar

transilvãnean prin opþiunea locuirii, autorulvolumului Patul de lemn (Cluj-Napoca, Ed. Limes,2008, 248 p.). Titlul spune tot cãci, fãrã a fi unpat al lui Procust, el nici nu aduce cu sineimaginea unor eflorescenþe situate peste orizontulvizibilului, exprimabilului ºi al previzibilului.Datoritã unei optici a originalitãþii ºi inedituluisunt destul de puþini poeþii care, astãzi, în liricaromâneascã, asumã ca teritoriu al explorãrilor lorproximitatea, banalul, spunerea la îndemânã. Celmai faimos, probabil, rãmâne, în felul lui, EmilBrumaru, a cãrui apetenþã pentru proximitateaîmblânzitã ºi-a gãsit, într-un moment alantologãrilor, drept emblemã, „dulapulîndrãgostit”. Într-un moment al asocierilor defelul celui de acum, apropierea patului de lemn allui Bica de dulapul colorat afectiv din liricabrumarianã marcheazã ºi diferenþe, dar jaloneazãºi apropierea în interiorul unei spaþialitãþiinterioare care nu simte nevoia exotizãrii, aperiplurilor ample sau a gramaticilor ºi sintaxelorpoetice sofisticate. Cãci, iatã, de pildã:„înnouratã/ grãdina de legume/ mãrarul ciugulit/plãcinta incompletã/ mama se ruºineazã/înadins/ pãsãrile cerului/ inegal fâlfâit/ de aripi”(perechi-perechi, p. 126)

Retrospectivã a unor desfãºurãri lirice alertdistribuite editorial, volumul la care mã referintegreazã plachetele Însingurãri (2003), Somn ºinesomn (2004), ªubredul echilibru (2004), Lapândã (2005), Punctul de sprijin (2006), Undeva,dincolo (2006), încheindu-se cu ineditele aºezatesub genericul Patul de lemn, care dã titlulantologiei din 2008. Ultimii trei ani însã au lãsatloc unei reintrãri în anonimatul dinainteadebutului, poate ºi pentru a îngãdui criticilor ºipublicului sã se pronunþe ºi sã guste roadelecreativitãþii efervescente dintre 2003 – 2008.

Ioan Pop Bica nu se îndoieºte mai deloc decuvinte, dovadã de candoare ºi de ignorare apoeticilor ironiei, sarcasmului sau ale decepþieiradicale. Din acest punct de vedere el este un

solar ºi un prerafaelit, parcã, luând loc pe bancã,în faþa casei, alãturi de o muzã blajinã, cu care seaflã într-o convieþuire paºnicã. Dupã atâtaexpresionism, fauvism, suprarealism, dadaism,reîntoarcerea în acest limb al calmului ºinormalitãþii pare sã reînnoade un fir cu poeziaclasicã a sfârºitului de secol al XIX-lea ºi aînceputului de secol al XX-lea, peste care trona înArdeal, ca un stãpânitor tandru ºi cuviincios,rapsodul Nunþii Zamfirei. Dupã cum ademonstrat Petru Poantã, dincolo de limpezimeanetulburatã a acestor ape se disimuleazã discretun talent citadin, rafinat, ºi nu un robust spiritrudimentar, tradiþionalist refugiat iremediabil însatul românesc. La Bica însã nu decorul prezervãlegãtura cu un anume cotidian sau cu moºtenireagestualã a unui acasã din care nu au dispãrut cutotul reflexele moºtenirii româneºti de odinioarã.

Din acelaºi peisaj interior face parte ºi oanume sensibilitate ce poate aminti multoraromanþa, dar care, în egalã mãsurã, trimite ºi lacomplexul de reprezentãri populat de lumeaexpansivã a tangoului argentinian. E un amestecde nostalgie, de sensibilitate la rima de pãretar, lamacrameul ºi bibeloul de porþelan în serie. Salvateîn plasticã, toate aceste obiecte ale prejmei sunt,deopotrivã, sugerate de o anume ambianþã ºi înpoezia lui Pop Bica. „ªi m-a lãtrat asearã-uncâine/ ºi þi-am bãtut la uºã de nu ºtiu câte ori/ ºim-a ajuns din urmã mâine/ umblând pe strãzi înpas de cerºetori// eram cu niºte picãturi deploaie/ ce se-ngânau cu paºii mei pe trotuar/ lageamul tãu din când în când apar/ ochi ce zãrescpe-acei ce scurmã în gunoaie// ºi m-a lãtratasearã-un câine/ ºi cine ºtie câþi o sã mã latre/ ºimã-ntrebam de-acei goi ochi/ sticloºi care mãpetreceau departe” (Celui nechemat, p. 156)Geamul, paºii, trotuarul, câinii care latrã vin dedeparte în poezia noastrã, erau prezenþi încã înconstelaþia din jurul poeziei Pe lângã plopii fãrãsoþ ºi au trecut, cu ploaie cu tot, prin poezia luiBacovia, mai departe… Cu toate acestea,reiterarea lor în ritm de romanþã, creeazã un efectintertextual care nu meritã sã fie expediatsuperficial, ci poate dobândi un aer fin parodic laadresa unei teme ºi a unor tehnici poematiceuzitate, rãmânând, în acelaºi timp, perfectserios…

Astfel de efecte mã fac atent la propunerile luiIoan Pop Bica, pentru cã – mare descoperire facacum! – poezia nu este rezervatã numairafinaþilor cu simþurile biciuite de toate esenþele ºiimunizate la un anume mod de a crea artisticiluzia firescului, a simplitãþii ºi chiar a uneianume desuetudini, acolo unde autorul socoteºtecã meritã.

Interesant ar fi de ºtiut de ce, dupã un ritmcare a atins ºi douã apariþii pe an, Ioan Pop Bicaa trecut la abstinenþa prelungitã. Oricum, înaintede debutul sãu produs dupã împlinirea uneijumãtãþi de secol de viaþã, poetul tãcuse compact.Sã ne aflãm, oare, în preajma unei reinventãri asinelui liric? Aºteptãm rãspunsul.

imprimatur

Ovidiu Pecican

Poetici netede

Liviu Vlad Catedrala greco-catolicã

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Constanþa, Vechiul port

(o poezie de toamnã)

1vara îþi treceprin pãrºi mã aºeazãîn faþa ta la masa

2la care-aveam de gânda face pluta sparge’nbucãþi timpul ce vine

3care ne-aºeazã faþã’n faþãcuþitelesunt boante

4pe valuriînspre þãrmscursura noii orânduiri

5casele pe cheivechi de mileniiculise de film cugreci armeni ºi turciºi tot aºa

6filmul se rupevara se ridicãrãmâi tu portulcuþitulorânduirea

(în vizitã în casa poetuluide pe CORSOUL DIN BRAªOVpe burniþã)

poetizãma poetizaa poetiza spuse maestrulpânã ce printre rânduri va ningeºi totuºi sã rãzbeºti

(În româneºte de Ioan Muºlea)

Aproape un tablou iluzoriu

cum înºealã o iluzie adevãratã:ea e singuraadevãratã

(În româneºte de Liana Varvari)

bulevardul magheru. un instantaneuau încremenit: chipul zbârcit alfemeii de la colþ cu ziarele. un indian bãtrâna înþepenit pe trecerea de pietoni. domnu’ urianse învârte prin aer pe o coadã de mãturã.

abia de mai respirãm. jumãtãþile de propoziþii ajung în mijlocul zilei. ne miºcãm

oare? un gând strident, scârþâitore frânat. nimic nu merge prost.

În româneºte de Ioan Muºlea

ploaie mocãneascã peste þara bârsei.schiþã din memorie

se dedicã lui m.þigareta ardeo gaurã în peisaj. un vânt din faþãface praf bârsele, alungã pârâul dintre sãlcii acasãîn vulcan. un pocnet de armãcãlãtoreºte cu trenul, iepurele fricos spânzurã desãptãmâni în lirismul sârmei ghimpate. TATZI-TUSîl chiorãºte pe fotograful satului. unde sã maiafli martori la aºa ceva? mulþi, mulþi de totsunt plecaþi


o dupã-aamiazã în ciºmigiu

pe bãncile din parc oamenii se strâng unii-ntr-alþii. ace de siguranþã se plimbã pe alei. sateliþii berilorse învârt prin mase nebuloasede sete. Reclamele stau în cap, ochii de broascãun submarin stã la pândã în baltã/mocirlã. cafe-niupiticul de grãdinã umblã cu degetele la scurgere.Gurilede canal sunt îndreptate spre noi. luna maiîºi face intrarea solemnã: la sirena poliþieidionysos produce/emite un acordîl salutãm cu entuziasm


Sâmbãta seara

Identificarea cu personajul pozitiv de pe ecran.Personajul pozitiv este interschimbabil. Perechi de ochi pozitivi deschid focul

Klaus Hensel

Poeþi germani ai Echinox-uluiGGeenneezzaa VVâânnttuulluuii ppoottrriivviitt ppâânnãã llaa ttaarreeFermentul s-a nimerit sã fie Monologul unui spalier, un poem pe care l-am descoperit într-o antologie refegistã de poezie; figura în dreptul numelui

Franz Hodjak, unicul poet din România menþionat în volum. Curajul acestuia de a spune lucrurilor pe nume pe la mijlocul anilor ’70 m-a uluit. Nu-miaduceam aminte sã mai fi citit ceva de un asemnea calibru. În scurtã vreme, am izbutit sã-l cunosc pe Hodjak ºi am trãit un al doilea ºoc: „neamþul”, careera redactor “pe germanã” la editura Dacia, locuia (cu soþia ºi fetiþa) în plin Texas, adicã în cea mai centralã dintre þigãniile Clujului. Cu timpul ne-amîmprietenit ºi a scos la ivealã multe alte texte cel puþin la fel de „delicate” care m-au – pur ºi simplu – înnebunit. Îmi aduc aminte cã prima poezienemþeascã pe care am tradus-o a fost chiar „monologul” amintit mai sus ºi care – în mod paradoxal – a fost publicatã într-un numãr festiv, de 1 mai, alRomâniei literare. Prin Hodjak l-am cunoscut mai apoi pe fenomenalul Peter Motzan în care n-a fost prea greu sã-l identific pe directorul de conºtiinþã altinerilor scriitori nemþi de pe la noi.

Am continuat sã-i traduc ºi sã-i public pe nemþi mai ales în Vatra, Echinox ºi Transilvania. Dupã o vreme, Motzan a venit cu propunerea sã punem de-o antologie în care urmau sã intre nemþii care mai rãmãseserã în þarã. Volumul avea sã cuprindã ºi o postafaþã semnatã de Mircea Iorgulescu. În final,dupã o ultimã „numãrãtoare”, au rãmas pe dinafarã Werner Söellner, Klaus Hensel ºi Berndt Kolf, pe care îi veþi putea citi în paginile alãturate. Volumul aavut parte de un redactor de carte curajos în persoana lui Gabriel Gafiþa.

Traducerea propriu-zisã s-a efectuat cu participarea ºi implicarea directã a lui Motzan ºi Hodjak care au avut o rãbdare de zile mari. ªi-au mai dat cupãrerea în ce priveºte calitatea echivalenþelor ºi alþi poeþi care figurau în cuprinsul volumului, având cel mai adesea alte pãreri ºi fiind convinºi cã n-autaine în ce priveºte româna. La apariþia antologiei au existat unele critici ºi atacuri destul de dure sub semnãturi constituind adevãrate surprize. Erau cutotul alte vremuri. Oricum, am avut sentimentul îmbãtãtor de-a fi aruncat o cãrãmidã în mocirla naþional-comunismului.

În al nouãlea cer am fost însã abia când – dupã 1990 – Gheorghe Crãciun a propus ca Vânt potrivit pânã la tare sã figureze într-un muzeu al avan-gardei.

Ioan Muºlea

P.S.: Grupajul de versuri care urmeazã este alcãtuit din textele, traduse în româneºte, ale poeþilor nemþi Werner Söllner, Klaus Hensel ºi Berndt Kolf,apãrute – pânã în anul 2000 – în revista Echinox. Grupajul face parte dintr-o antologie bilingvã, gânditã de cãtre profesorul Ion Pop împreunã cu PeterMotzan ºi Ioan Muºlea. Traducerile textelor sunt semnate de Werner Söllner, Peter Motzan, Ion Pop, Franz Hodjak, Liana Varvari, Andrada Danciu ºisubsemnatul. (I. M.)

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


anexã la poezia bulgãrului de zãpadã

Bulgãrului de zãpadã i se apropia sfârºitulanul acesta.

Astfel a venit regina baluluila oaspetele îngheþat de pe gard, la mine.

Ne-am îndepãrtat tareîn pãdure, ne-am cufundatîn acoperãmintele luminoaseºi am împins o elegiedupã alta,pânã a venit primãvara.

Apoi m-am topit.


ceasul rãu

O fricã mutãO înþepãturã la inimã.Frica de vârstã.Frica de îmbãtrânire.Frica de faptul cã fricadispareîn faþa vârsteiîn timp ce îmbãtrânim.

Fricã de meschinãriaDe a vrea sã rãmânem în viaþã.

Teama cã aceastã meschinãrieface sensul vieþii.

Nicio explicaþiepentru un anumit miros.


despãrþire

Sã mori beat, capoetul antichitãþii Nedim.În vers regulat; cu capul înainteîn Cornul de Aur. Acolo, întreepave de maºiniºi peºti otrãviþi, acolo amurit, nimic mai multdecât un comentariula istorie.


vara poetului

Nimic altceva decât un puzzle. DimineaþadevremeMozart stã la coadã la carne. Sugarulca verdele supei; cu alte cuvinte, speranþa îºi spalã scutecele.

Dar ca ºi lupta dintre þãri, adevãrul nu se lasãsuportat.Adultul tace, orfan. Un zbor scurt deasupra acoperiºurilor, înapoiÎn faþa televizorului, viaþa

merge înainte. Un film joacã moartea!Sinteze, sinteze: e de înþeles. O ghicitoareneambiguã, în mijlocul textului.

asupra personajului negativ.Personajul negativ este interschimbabil. Va fi învins desuperioritatea numericã pozitivã.Viguroºi însã obosiþi, omulþime de eroi pozitivi ºi negativise duc la culcare. Sâmbãta seara este interschimbabilã.


Wulf Kirsten

Citeºte poezii despre naturã în pivniþa unei casede culturãdin Bucureºti. La doi paºi de: Casaprieteniei româno-sovietice. Biblioteca Americanã. Birourile El-Al. CasaElisabetei A. O expoziþie de design finlandez.SediulOLP. Sala de gimnasticã a germaniºtilor. Unteatru.

În pivniþa asta nu poþi da peste niciun felde prejudecãþi. E totuºio lume aparte, dom’le Bossert. Spune el.


în cetate

Cineva îºi face nevoile pestrãduþa puturoasã. Tradiþia

e pur ºi simplu la mare valoare.Turnurile de apãrare sunt restaurate. Dracula

în persoanã cãlãreºte pestrãzi. Caldarâmul

împarte pupici. Maºteraîºi confundã fiica vitregã, nu-ºi face

griji ºi dispareprin uliþa bavarezã spre Paradis.


De la o fereastrã de autobuz.Tablou de noiembrie

Umbrele de pe faþa eidevin zilnic tot mai lungi. Surâsul

din jurul gurii taxatoarei

Se rãceºte. De câteva zilelipseºte vânzãtorul de baloane din

partea dreaptã a ferestrei autobuzului.Lipseºte

albul murdar, halatul vânzãtoareide îngheþatã. Picioarele lungi ale

decoratoarei pregãtesc iarna rece

în vitrine. Broboane de sudoarepe frunte, privirea rece.

În portofel sunt semne

Absolut sigure. Din norii de ciment va ningeîn curând, sarea va fi împrãºtiatã în grãmezi

care stau pe stradã. Scrâºnind

Vor fi ºterse toatesemnele iernii din

peisajele strãzilor.


Dealul cu melcial copilãriei

Dintr-odatã merge spre bine.Amintiri se dau cu sãniuþaPe deal la vale. RãnitãStrada zace nepavatãsub zãpadã. Case

lunecã pe dinainte,copii pe gheþuº.Nori de ciment înlocuiescNori de ciment, ciocane

Pneumatice sparg adânc încochilii.Tempoul melcilor se-amestecãPrintre oameni. Münchhausense tot înalþã, balonul se tot micºoreazã, filmul se rupeafarã ninge

balast.


pentru u. b.

o poetesã transcrie/dã trei titluri de poezii:se limpezesc zilelese numãrã prefacerilevãzut-am odinioarã marea

eu scriu/fac o poezie:am vãzut odinioarãmarea numãrând râurilelimpezind zilele

însã nu o semnez


despre vorbire

adeseori Marx estecitat în original

se vorbeºtelimba învãþãturilor sale


Werner Söllner

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Poetul compune. Piciorul în mijlocul duminiciiCharlot vine din pãmânt, înotând, bate totulpe curat, totul pe curat. Aºa merge.


declaraþia unui copac

pledezpentru o distribuire mai echitabilãde luminã ºi umbrã

(În româneºte de Andrada Danciu)

despre colecþionari

existã oamenicare-ºi însuºesc lumeaprin ilustratepe unii i-am vãzutretuºându-le


despre ochelari

cu noii mei ochelarirealizezce e realce nu e realnu realizeztrãiesc, deci, într-olume realã


discuþie deschisã cu d.

tãcerea ta îi vorbeºtenumelui meu, pe care tu nu îl cunoºtipe care îl cauþi pe rafturile înþepeniteale deprinderii mele de iubirepe care tu,atunci când nu îþi mai rãmâne nimic, totuºi ai ceva.

tãcerea ta mã îmbracã cu hainele mele de strãinãtateape care nu o iau chiar în serios îmi umple golurile din cuvinte îmi opreºte avântul ca sã creezeîmpreunã cu cei trei pereþi ai meio lume mai bunã.

lucrurile din camera mea îmi spun:eºti aici dar nu eºti la mineînghesuit (ã) în colþ te sprijinide înþelegerea mea pentru slãbiciuni inexistentemã deranjeazã cã nu vorbeºtiºi motivulcautã-l pe buzele mele toatã lumea din afarãîºi spalã mâinileîn nevinovãþia ta devenitã îndoielnicã

din adevãrul tãu abia înþeles m-am trezitºi mi-am reluat vechea mea imagine asupra lumii.


urmarea unei poezii de cãlãtorie

Cãlãtoream cu un prieten scriitorprin þarã. Despre asta s-a maiauzit de la mine, dar nutot. Frumoasã prietenã:

Testiculele de porc, uitasem,trebuie sãrate ºi pipãratebine. Asta a fost.Nu am bãut foarte mult, dar am vorbittotuºi. Nimic de pictatasta, azi. Sau chiar invers: penoi nu ne-a împiedicat nimic.De fumat, am fumat mult, muzica era mai tare.Dãdea bine în camerele goale.ªi când mã întorceam în ciuda tuturor,femeia nu mai avea nimic de mai devreme. Doarnumele.Liniºte era la mãnãstire, eu fumam fumul sfânt, una dintre ele vorbea’n germanã. O minune bi-sericeascã,dupã gândurile negre. Totul era ieºit din comunºi era unul, care era sfânt ºi se ridica la cer.Altfel nu se poate.ªi din Finlanda veneau din noufiinþele vesele, nu era nimic,cã timpul trecea. Deja venise timpulgheþii ºi al raþei sãlbatice. Nu amplecat. Aici sunt.Aici.


GOTTFRIED BENN

vraci mic ºi gras din berlintigru ºi barbar în acelaºi timpînjurat de simandicoºi: canalie de bulevardiubit de cea mai sensibilã ca precuratul regegieselher

a zidit unele spãrturi din omdupã chipul ºi asemãnarea localitãþiiîn care-ºi lecui leziunea la ºira spinãriicontractatã în anii treizeci

primele versuri le taie cu scalpelulîn pielea celor sortiþi sã crapemijlocind astfel demnilor sãi urmaºio imagine fidelã a timpuluicu toate bolile lui

pe când alþi medici combãteau hidropiziael a combãtut adevãrul bolnav al contempo-ranilordacã acesta ataca organele genitaleºi credinþa în oamenidacã se transforma cumva în superstiþie

ocupat cu toate astea cât ºi epuizantele discuþiicu un ales comitet de morminte anonime (numit PEN-club)el n-a avut timp sã-ºi tragã sufletul cu tragiceleprogresiuni ale multiubitului chopin

înainte de asta mai trebuia zguduit un reichcu 22 de poezii din vreo ºase ani

din lipsã de timp a ridicat iscusinþa sa în ordonarea unor vocabule fascinantela rang de ideologiegottfried bennun medic burghez cu vânã poeticãcel care n-a meºterit cârje pentru societateepuizându-se cu poeziiºi novocainã pentru timpurile ce-au trecutce vor veni

(În româneºte de Werner Söllner)

Constatãri neimnice

aºa a luat fiinþã noua societate:s-a hotãrîta fi considerateputerile ºi slãbiciunilefiecãruiaca puteri ºi slãbiciuniale tuturor

aºa s-a dezvoltat:hotãrându-sesã-i fie slãbite slãbiciunileºi întãrite puterile

aºa s-au ivit problemele:trecute fiind sub tãcereslãbiciunile i-au sporitiar puterile i-au slãbitvorbindu-se prea mult despre ele

astfel îºi va rezolva noua societate problemele:asumându-ºi-le


Spaþiu lingvistic

limbãmaternã în þaranatalã:

colecþie de raritãþi cu foi îngãlbeniteºi acte perimate de liberã trecereadunãturã de sãbii ºi scuturirãsunet al ecoului zãngãnitului de arme din luptetrecute pe care nu le-am trãitmonezi de aramã ºi cuprucu cifrele anilor ºterse indescifrabileînsã bãtute cu orgoliu ca o bisericã-cetatemimesis prãfuit al unor martiri mucegãiþice nu-ºi gãsesc liniºtea ºi bântuieca dialect ºi oracolstrãlucind în lumina difuzã a candelabrelor levan-tinemantii ale unor foºti împãraþicare nu-s consemnaþidecât în hybrisul unor urmaºi exilaþi în propriulviitorcalabalîc din burguri nãpãdite de nisipspãlãcite dãrãpãnate bãtute de timpîn acest spaþiuvictimã vremelniciei imitã veºnicia

ºapte strãmoºi însãstau chezãºie doar autenticitãþiiprafului strâns în ºirulde camerearareori vizitate de cãtreoriginalele în viaþãale cópiilorsemeþ adunateîn cabinetul figurilor de cearã al doamnei tussaut


Câmp de ruine în B.

flori de cimentºi copaci de oþelcrãpãturi, chiºtocuri de case

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


ruginã

dejecþii irizândeo maºinã rânjeºtecu buzeleplesnite.piþigoiul ºi-aratãcolþii cãtrecer.

dedesubt zacpoºtaºii morþi ºice a mai rãmasdin jigãrire


Casã, femei, dupã amiazã

Cã nu-mi vii prea târziu, cãiarãºi îºi lasã copilul mâncarea. Cãtatãl tãu o aflã. Cã primeºti sã o faci cu minecã nu îþi uiþi zilele, cã el

merge din nou cu un altul, cã elare din nou în cap pretexte. Cã nu înþelegcã aºa este. Cã el nu vorbeºte niciodatã cu mine.Cã mã lasã singurã. Dar cã eu întotdeauna

ajung la astfel de gânduri. ªi cã eu merg acum la cumpãrãturi. Cã în acestanotimp se întunecã atât de repede. Cã iarãºitrebuie sã ne trezim devreme, sã prindem

carnea pentru cinã. Cã noaptea are chef sã nu mai stea lângã mine ca un mort.ªi cã va fi frumos. Cã ne iubim în ciuda tuturor. Cã nu o mai face cu altele.

Cã m-apucã uneori o furie în corp, cãîmi þin întotdeauna gura. Cã nu e de mirarecã adorm la televizor. ªi cã nu sunt delocasprã cu Marlon Brando ºi Gregory Peck

ºi cã nu sunt deloc aºa. Cã mai trebuiesã rezolv rufele mari. Cã sunt baniîn casã. Cã nu mai existã probleme. Cãferestrele ºi uºile trebuie încã sã fie

etanºate ca sã nu mai tragã în casã. Cã e liniºte în casã. Cã nu mai trebuiesã ne ruºinãm, când avem oaspeþi. ªi cãtotuºi trebuie sã zicã ce frumos e la ei.

Dar cã trebuie sã ºi plouã. Cã elsigur o sã aducã un guturai ºi cãeu am grija acestuia. Cã nu se ºtie niciodatãcum vine ºi dacã dupã aceea nu-i prea

târziu. Cã avem voie sã vorbim despre noroc,ºi cã ar fi putut sã fie ºi mai rãu. Cã ai un picup în casã, cã poþi sã asculþimuzicã, ºi cã nu existã cel mai mare noroc, cã

trebuie sã fim deja mulþumiþi. ªi cã eliar vine prea târziu la cinã, cã nu mai are nimicde la el copilul, cã el nu se gândeºte niciodata laasta.Cã aº putea sã-i rup capul. Cã cineva sunã lauºã.

Cã slavã domnului nu mai sunt singurã.Cã trebuie sã bag de seamã. Cã pun apãîn cafea. Cã nimeni nu-ºi dã seama, cã nu mã mai ridic noaptea. Cã spioana

se pricepe la toate, cã îºi bagã nasul

chiar în toate cele. Cã îmi fumeazãþigãrile, cã întotdeauna vine doar când arenevoie de ceva. ªi cã deja ºtiu de ce are nevoie.

Cã o face cu omul de la gaz, ca în poveste.Cã aº putea sã cânt un cântec. Cã nu mai trebuiesã povesteascã, cã ºtiu, cã ea este durã cu el.Cã abia o aºteaptã. Dar cã ºi eu sunt

atentã. Cã nu mã las prostitã cãbãrbatul ei e beþiv ºi cã o cârpeºtecã ei îi e mai greu decât mie. Cã e toatã numai vânãtãi, ºi cã l-a vãzut

trecând repede prin faþa gãrii. Cã el îmi vine doar acasã. Cã nu o sã mai zic nimicniciodatã. Cã o sã-mi þin gura. Cã de fapte pãcat. Cã în noaptea asta o sã fiu

chiar drãguþã cu el, ca sã o simtã. Cãeste ca înainte, ºi cã nu mai am nevoie de asta. Cã trebuie sã plâng, ºi cã trebuiesã mã gândesc la asta. ªi cã totuºi avem amintiri

comune, cã eu mai trebuie încã sã vãdnegru. Cã el acum în mod sigur îngheaþãcã nu mã ascultã niciodatã, cã acum copilulare nevoie de laptele lui. Cã am nevoie de

o muncã stabilã. ªi cã începe sã burniþeze. ªicã este o vreme de rahat. ªi cã încet se face frig ºi înãuntru. ªi cã trebuie reparatã încãlzireacã întotdeauna eu trebuie sã mã gândesc la toate.

Cã nu o sã mai suport toate astea prea mult.Cã el nu e om rãu, cã ºi alþii zic asta.Cã de mâine voi începe sã mã machiez.Pentru cã sunt frumoasã, cã mã iubeºte. Cã

nu mai uitã aniversarea cãsãtoriei noastre, cãmâncareanu se arde, cã laptele nu mai dã pe dinafarã.Cã poate în curând ne schimbãm. Cã poateaceastaeste o rezolvare, cã avem nevoie de mai mult

spaþiu, ca sã ne putem evita. Cã odatã ne vom face concediul în doi, cã el danseazã cu mine ºi cã putem sã îl lãsãm cândva pe ãla mic singurCã e deja mare. Cã va ieºi ceva din el.

Cã nu trebuie sã ne fie ruºine de oameni.Cã poþi sã zici cândva, cã totul........


KLEIST

„Paradisul e zãvorît ºi heruvimul în spatelenostru; lumii va trebui sã-i dãm ocol ºi sã

vedem de nu cumva, pe undeva prin dos, nise va fi deschis din nou”

Despre teatrul de marionete

Nãscut în douã zile diferite ºi dat nu o datãîn timpul vieþii drept rãposat, ca o stafie bântuieîn societate, o viaþã mereu pe apucate ºi care þinetreazã amintirea ºi nemurirea ta a noastrã nu ecu toate cã împarþi cu noi trecerea noastrã. nãs-cutãîn urmã cu veacuri ºi moartã cu veacuri în urmão lume joacã netulburatã de îmbujorarea-þistrãinã acea melodramã a naºterii ºia sinuciderilor tale voioase

þãrii în care între artele toate cea a trasuluisau a împuºcãrii superbe leagãnulºi l-au aflat, prilej îi erai de supãrarecãci nu vroiai sã mergi mânã în mânãiar împuºcãturile tale toate þinta o au nimerit nemuþumirea Atoateînãlþimii voastreîntrucât El însufleþit de sentimentedin cele mai gingaºe (unde-ar ajungeocârmuirea de vreme ce conduºiiinimii nepervertite în miezul însuºicel mai ascuns al vieþii înveninatºi încâlcit deopotrivã pildã ar filuat ºi cu toþii þinând de cea mai bunãdintre lumile wilhelmiene toate s-ar sinucide.Timpul e în pragul uºii unde din cauzacredinþei potrivnice Lui, a tenacitãþii,a devotamentului ºi a celorlalte virtuþi,burgheze toate, poþi sã sfârºeºtisub spânzurãtoarea de El însuºi ridicatã)deºi nu te bucuraseºi vreodatã de-atoateîndurãtorul ºi-atotputernicul sau altãîngãduinþã relativã ºi iatã cã te stingicu cel mai profund respect pe nenumãratepetiþii pentru o viaþã, cãci limba, cândcu drag se dedã la lins mai primejdioasãºi mai bãloasã era ºi este decât relaþiileºi rânduielile sociale) nume, ce-i drept,ºtiai doar, larmã sunt ºi ecou fum însã

pânã-n strãfunduri de suflet (pumnale undesunt fãurite din sentimente nimicitoare).îþi stau cãlãuzã pe drumul spre tine

Bernd Kolf

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


însuþi cãci împotriva sa ºi a neºtiinþei sale mai bune prea mult se îndrepta ºiteamã încã le mai era adevãrul pe careKant (cel ce vãzuse deasuprã-ne ceru-nstelatnu însã ºi mizeria de jos strigãtoare)sticlelor verzi ale ochilor tãi a lãsat-o(oricât era însã teama aceasta un regeal cãrui somn îl tulburau Gazeta de searaºi ale lor Distrugeri cu nemaiauzite ºidespotice decrete pentru slujbaºii statului,fleacuri de fapt, nu dai în vileag ce trebuieascuns) din partea cãrora tu disperezi, le viifãrã îndoialã în întâmpinare, acele ¾ deuncie de plumb, cu care tu în acea minunatãlume jalnic sortitã pieirii (în care ai încercatsã reziºti ca om ºi poet, ca zidar ºi tâmplar)þi-ai ºters-o cu bunã ºtiinþã din capatâtea parale fãceai în ochii tãi;ºtiau ºi ciripeau despre asta pânã ºivrãbiile de pe acoperiºuri

chiar dacã în loc de sticle verzi ochiar fi fost ce mai conteazã adevãrul, de vremece piere odatã cu tine, e însã adevãr încâtnu-þi putea veni într-ajutor pe pãmânt,ceea ce sta în puterile unui om ºi þienimica nu-þi mai rãmânea de învãþat saude agonisit decât în sufletul tãual morþii cântec triumfal care într-atâtera de vulnerabil încât însãºi lumina zileirãu îi fãcea ºi grija, neliniºtea-þichiuitoare singure puteau fi în staresã afle un hãu îndeajuns de adâncca sã te împingã afarã din timp deºia durat vreo 34 de ani iubirea pânã

când ai aflat-o pentru o moarte-n comun,un sens mai adânc al vieþii sau alcãsãtoriei ai înflorit precum în basmese deschide stejarul amorþit ºi celuibun i se aruncã înaintea picioarelor încâtîn basm acesta sã poatã trãi precum un om gândeau apoi unui poet lãuntrul a-lcunoaºte dupã autopsie (mult îngroºatafiere neagrã dãdu însã un creier fãrã detumori; iar din lãcaºul ficatului, plãmânilor splinei ºi rinichilor în stare aproape fireascã mai reieºea cã Denatus Kleist un sanguinocholericus in Summo gradu ºi într-o staresufleteascã bolnãvicioasã a fost) deja însãbolnav te-au gãsit pe dinafarã) inimã blestematãce nu se poate stãpâni) ºi fãrã recurs,fiindcã într-astfel un olimpian) ºi cine,când vine vorba despre un om, mai orb poate fidecât un zeu aºezat în fotoliu) aceasta o decreta; tot ei te urmãresc la fel ºi astãziîn operã sau viaþã luându-se dupã viruºiun doctor care-ºi simte pulsul ºi nu ºtiecã înseºi suferinþele acestei lumi înseamnãa suferi pe lume ºi cel care pune la inimãse molipseºte tu nu erai atât de smintitpe cât pãreai) ºtii doar: Boulogne sur Mer –St. Omer în chip de cauzã ºi efect þi s-au întors pe dos faþã de cauzalitate ai comisfesta-þi smintitã din sila de viaþã) doarai vãzut ruperea podurilor, eclipsa totalãa înþelegerii (... poduri pe care ne preumblãm clãtinându-ne) sãnãtoasã la capneîncrederea în lumea întreagã; totuºi(rãtãcire deja de-a lui Virgiliu) vroiai sã te pleci cu un mileniu mai devreme-nainteaunui spirit pãrându-þi sosirea acestuia sigurã

citit pânã la capãt, respins ºi prefãcutîn cenuºã deplângem tot ce-ai distrus, ce n-aiscris sau cum te stingi în patrie pentru acãrei libertate (câteodatã, sã recunoaºtem,de-a dreptul ciudat) ºi faimã vroiai sã acþionezipe genunchii inimii tale la ce bun plângerilede vreme ce teferi scãpãm înspre Stimmings(þinut unde s-a tras apoi adeseori împotrivalibertãþii) fiindcã aici cineva ºi-a ieºit dinsãrite încumetându-se (ºi câte un prietena mai suferit chiar pânã dincolo de moartefiindcã aceiaºi preaînalþi la tine au aflatun grad de exaltare necuvenit unui om de afaceri;cum de asemenea aºteptau de la aceiaºi preasuspuºi a lor hotãrâre ºi de aceea la groapãþi-au azvârlit mustrarea cã tu i-ai lipsit demila monarhului cea mai de preþ care, de nu vreasã trãiascã-n minciunã, iese în pierdereaºa fu moartea ta periculoasã ºi revoltãtoareprecum ºi viaþa ta i-ar fi putut costa întreaga cari-erã

vulnerabil, bâlbâindu-te, stângaci ºi uneorigreu de suportat tu pledai pentru elaborareatreptatã a gândurilor la zicere ºi pentru a aflacalea cea sigurã a fericirii (ce se afla cunesmintitã siguranþã în faptã) scriai câtevadrame ºi povestiri mai multe eseuri ºi fragmentescrisori ºi anecdote despre jalnicul nostruteatru de marionete

într-astfel ºi atât þi-a fost dat sã scrii ...


Þin minte o noapte de iarnã (entuziaºtiianii ’90), niºte sticle de vin „basa” ºizîmbetul victorios al lui Sandu

Vakulovski arãtîndu-mi, ca un scamator,coperta cartonatã, negru-decoloratã: VÂNTPORTIVIT PÎNÃ LA TARE/ zece tineri poeþigermani din România, Editura Kriterion,1982. Sandu pescuise antologia dinanticariatul Alfia, la subpreþ; aveam s-o citescîn aceeaºi noapte, la etajul ºase al unui blocdin Mãrãºti. Þin minte o dupã-amiazã dincentrul Clujului, terasa vizavi de „reformaþi”,în care un bãrbat impunãtor, ceva între magºi rege viking, povestea anecdote (triste) dinviaþa poetului Rolf. Mi se pãrea cã poþi plecaliniºtit la drum, cãtre un mare oraº sau cãtrepreerie, ascunzînd în sacul de voiaj un titluca ãsta: Þigãri umede ºi dor de cãlãtorie(Editura Dacia, 1980). De ce iubeau poeþiinemþi atît de miºto Dobrogea ºi strãzile vechidin Constanþa ºi plaja din Vamã? De ce nu sefereau ei de cuvintele/conceptele „socialism”,„vinã”, „deportare”? Þin minte panicaoptzeciºtilor români (mai ales bucureºteni,braºoveni) cînd le aminteºti punctul depornire, cotitura: cãci versul descãrnat,funcþional, poemul-mesaj, biografismul,spiritul teoretizant ating poezia noastrã odatãcu VÎNT POTRIVIT PÎNÃ LA TARE. Probabil(ºi din cauza asta) cartea nu a fost reeditatã-repusã în circulaþie. Þin minte pastilelearuncate de v. leac pe www.clubliterar.com,fragmente din „nemþii” sãi preferaþi ºifeedback-ul comentatorilor douãmiiºti. Þinminte un dosar din revista Poesis

Internaþional, care resuscita antologiilemodelatoare, providenþiale pentru formareanoii sensibilitãþi poetice autohtone: între ele,Panorama lui A. E. Baconsky, Poezieamericanã modernã ºi contemporanã a luiMircea Ivãnescu, Poeþi italieni din secolul XX,„compendiul” lui Marin Mincu, dar ºiantologia tinerilor germani, gînditã de PeterMotzan (cel care, în postfaþã, vorbea desubiectivitatea angajatã), tradusã de IoanMuºlea ºi prefaþatã „timid” (adicã un picdepãºit de anvergura evenimentului) de altfelmarele critic Mircea Iorgulescu. Þin mintepoemul intitulat 13 iulie 1974 de AnemoneLatzina: „ºi în afarã de asta ieri a fost Petercel/ blond pe la tine ºi þi-a spus cã vrea sãfacã o antolog/ie ºi trebuie sã-i trimiþi niºtepoezii ºi EL SÃ le ºi PO/ATÃ publica”. Þinminte poemul intitulat 27.09.81 de FranzHodjak: „cînd am început sã pun întebãri, mi-au pus cu grijã/ un saxofon în gurã/ catoatã lumea, ºi eu am fumat prima þigarã-nwc/ în bisericã mã holbam la sînii fecioarei/ºi cum dumnezeu nu m-ajuta, mã ajutamsingur/ cum puteam”. Sau Micã publicitate,textul demenþial al lui Rolf Bossert: „cautcîine/ cu douã boturi/ sã poatã/ ºi lãtra/ cîndmuºcã”, datat 1979. Completatã cu textelecelor 3 poeþi cuprinºi în grupajul gãzduit deTribuna, antologia din 1982 îºi modificãstructura, proporþiile asemeni corãbiilor dinPiraþii Caraibelor: Vînt potrivit pînã la tareeste, fireºte, titlul bossertian cu care aveamde gînd sã închei.

ªtefan Manasia

Laudã nemþilor

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Iubesc…

Iubesc orele sumbre ale fãpturii melecând simþurile-n foarte adânc au sã coboare;ca de prin vechi, scrisori adie-o boarea vieþii-mi zilnice, istorisitã-n ele,ce-acum legendã-mi pare, dintre celemai de pe vremuri. ªi mã-nchipui omcu douã vieþi, în spaþii paralele.

Ci, uneori, m-asemui cu un pomce împlineºte,-n preajma unei cripte,visul bãiatului ce-am fost, – în jurulcãruia cresc mari rãdãcini... Prea-purulvis în mâhniri pierdut, în cânt ºi-n manuscripte.

Intrare

Orcine-ai fi: ieºi seara din odaiaîn care nu sunt taine pentru tine,a ta, cea mai departe,-i casa aia:tu poþi sã fii oricine.Cu ochii tãi cei prea-trudiþi, de omce lasã-n urmã pragul casei rar, aºezi, cât mai încet, un negru pom’naintea cerului, mlãdiu ºi solitar.ªi lumea ai zidit-o: mare-i eaªi-i cum cuvântul ce,-n tãcere, se mai coace.ªi-aºa cum noima-i o-nþelegi prin voia ta,blând lasã-þi ochii sã priveascã-ncoace.

Cântec de dragoste

Cum sã-mi þin sufletul pentru ca elde-al tãu sã nu se-atingã? În ce felsã-l urc mai sus de tine, cãtre alt-ceva decât noi înºine, ºi-nalt?Ah, cât aº vrea sã-l pun la adãpost,acum, în faptul serii,-ntr-un loc scund,strãin ºi rece,-n care nu a fost,nici e, fior – când te-nfiori afund?Dar când ne-atingem ºi ne trec fiori,stãm parcã sub arcuºul fãcând unadin douã strune... Noi, cãrei vioripe care muzicantul va sã-ºi culcebãrbia,-i suntem, oare, struna?O, cântec, cântec dulce!

Acasã...

Acasã-s numai între zi ºi vis,când dorm copiii doborâþi de joacã,iar ãi bãtrâni somnesc, pe când mai joacã,-n cãmin, vãpãi albastre, indecis.

Acasã-s numai între zi ºi vis,când glas de clopot, într-amurg, se pierdeºi fete lâncezesc, pe ghizdul verde al câte-unei fântâni, – ºi-i de nezis

ce simt... Iar dintre arbori, teii mi-smai dragi, – iar verile ce,-n ei, ascunsetãcut-au, retresaltã-n mii de frunze,de veghe, iarãºi, între zi ºi vis.

Agriºul-rroºu…

Agriºul-roºu dã în copt deja,iar ochiul-boului, în pajiºti, se usucã.Cel ce-i sãrac când vara e pe ducã,aºteaptã-n van sã nu mai fie-aºa.

Cel ce nu poate-nchide ochii ºi-o s-aºtepteo droaie de vedenii, pânã nuse face noapte (când încep sã se deºtepte în bezna lui), – e limpede cã nu mai are-n faþã decât negre trepte.

Nimic nu-i mai prieºte, i se parepãrere calpã tot ce vede-n jur;pânã ºi, Doamne, tu eºti unul careca piatra,-l tragi în jos ºi eºti sperjur.

Zi de toamnã

Fu lungã vara. – Iatã, ceasul, Doamne,-isã adumbreºti cadranele solare,fãcând sã batã,-n ºesuri, vântul toamnei.

Mai dã-le ultimelor fructe-atâta timpcât sã se împlineascã,-n sudic soare,ºi fã mai dulce nobila licoarea vinului, – în prag de anotimp

în care cel ce n-are adãpost, nici n-o sã aibã; cel ce-i singur, totaºa va fi, – scriind scrisori ce potpãrea foi moarte,-n timp ce, fãr’ de rost,el calcã,-n parc, pe-alei, ca un robot.

Toamnã

Cad frunzele ca de departe, cadde parcã ºi grãdinile celestepãlesc, iar în cãderea lor nu estedecât refuz...

ªi,-n nopþi, pãmântul greucade-n singurãtate dintre astre.

Cãdem, cãdem cu toþii. Mâinii noastrei-e dat ºi ei sã cadã ºi mereucad altele...

Ci, totuºi, Unul estece þine-n mâinile-i cu vine-albastre,nespus de blând, cãderile aceste.

Strofe

E unul care,-n mâna-i, þine toate, –din pãlmi, ca prundul, sã i se prefire.Frumoase,-ntre regine, peste fire,pe unele, în marmuri, ca-n omãturi,le dãltuie ºi-mbracã-n foºnet dulce;pe regii, tot din marmurã, alãturide ele, mai apoi, având sã-i culce.

E unul care,-n mâna-i, þine toate, –strâmb sunã, unele,-n auzul sãu. Nu-i un strãin, cãci îl avem în sânge,-ncel ce ni-i viaþa-n clocot ºi se frânge-ntãcere... Eu nu cred cã e prea crâncen,cu toate cã-l vorbesc destui de rãu.

Glasul unui cãlugãr tânãr

Mã scurg ca printre degete un prund.În mine-ncep, sã nu mai pregete,cu toatele deodatã, nu pe rând,atâtea simþuri, – fiecare dornicde altceva; parcã mã umflu ºi mã dormai toate-n mine, însã mai statornicadâncul inimii...

Aº vrea sã mor.Vreau sã fiu singur, – ca sã pot da curs impulsuluiacestuia... În lung ºi-n larg,o groazã mã cutreierã. Bãtaia pulsuluimã face-a crede cã,-n bucãþi, mã sparg.

Cântecul orbului

Sunt orb, iar pentru lumea din afarã,asta-i de neiertat: sunt o povarã,iar mie-mi sunt un greu chin zilnic.Pun cenuºia-mi mânã pe braþul cenuºiual câte-unei femei ºi tot ce ºtiue cã ea-mi este cãlãuz prin golul silnic.

Auzi, când umbli slobod, ºi-alte vocidecât a rocii gri cãzând pe roci,dar nu-i aºa, – ºi, fãrã sã mã rogi, îþi spun cã, de trãit, doar eutrãiesc ºi am în mine un strigãt lung, prelung ºi greu, –nu ºtiu: din inimã, din mãruntaie-mi vine?

Cunoaºteþi cântecele? Dacã da, în alt ton decât mine le cântaþi, – cãci vouãvã umple-odaia soarele înalt,spre dimineaþã, cu-o luminã nouã.ºi, faþã-n faþã, stând cu celãlalt,vã-ngãduiþi ca niºte semeni. Pace vouã!

Cântecul cerºetorului

Din poartã-n poartã, stai ºi-aºteaptãpe zloatã sau în vipie!Deodatã, la urechea dreaptãduci dreapta. Dacã þipi ede parcã-i altul, – echivocefiindu-þi þipãt, ca ºi voce.

ªi,-atunci, te tulburi fãrã leac:oare mai eºti sau nu?Tu strigi ºi strigi pentru un fleac,poeþii, însã, nu.

Apoi þi-acoperi chip învinsºi ochi, – drept cãpãtâipunându-þi mâna, într-adinsºi-anume cât sã îifaci sã nu le mai pari un inschiar fãrã cãpãtâi.

Rainer Maria Rilke,poet bilingv

Poeme în germanã traduse de ªerban Foarþã

emoticon

1144

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Beþia, strãveche desfãtare, i-a animat peoameni încã din zorii experienþei lor. Primulei degustãtor a fost patriarhul Noe,

recunoscut ca fiind ºi cel dintâi practicant alvinificaþiei. Conform relatãrii biblice, „Noe a fostprimul om care a lucrat pãmântul ºi a sãdit viþãde vie. A bãut vin, s-a îmbãtat ºi s-a dezgolit încasa lui”1. Philon Iudeul2 (c. 20 î. Hr.-50 d. Hr.)interpreteazã acest episod în sens alegoric: beþiapatriarhului echivaleazã cu o „despuiere aintelectului pricinuitã de pierderea virtuþii”. Peurmele lui, celebrul exeget creºtin Origen3 (c. 185-c. 254) susþine cã „vinul pãmântesc [consumat deNoe – n. n.] dezbracã intelectul de cunoaºtereacelor inteligibile”; în plus, acesta aseamãnã vinulcare „l-a dezbrãcat” pe patriarh cu rodul copaculuicunoaºterii binelui ºi rãului, ce i-a fãcut peprotopãrinþi sã vadã cã sunt goi ºi sã se ascundãde Dumnezeu4.

În Vechiul, ca ºi în Noul Testament, imagineabãuturii alcoolice este valorizatã atât negativ, câtºi pozitiv. Dumnezeu binecuvânteazã vinul5,desemnat într-un loc a fi cel „care-L bucurã peDumnezeu ºi pe oameni”6. La începutul activitãþiisale publice, Iisus preschimbã apa în vin – miracolsãvârºit cu prilejul nunþii din Cana Galileii7 (lacare face referire inclusiv Dante, în cântul 13 alPurgatoriului) –, iar la sfârºit, la Cina de Tainã,tot El le spune ucenicilor: „Nu voi mai bea deacum din acest rod al viei pânã în ziua aceeacând îl voi bea, nou, împreunã cu voi, înÎmpãrãþia Tatãlui Meu”8. Cuvintele de faþã acordãvinului o semnificaþie escatologicã – vinul obþinutde Iisus prin transformarea apei este bãutura vieþiiveºnice –, nu de puþine ori Împãrãþia cerurilorfiind caracterizatã tocmai prin abundenþa acesteibãuturi9. Biblia condamnã însã abuzul ºi prescriebãutul cu mãsurã10. La fel procedeazã autoriipatristici.

Într-o pseudoapocalipsã consideratã mult timpscripturã inspiratã, Pãstorul lui Herma11 (c. 150),Îngerul Pocãinþei vorbeºte despre „plãcereavinului”, punând în ecuaþie grija pentru acesta ºicultivarea virtuþii. În Pedagogul12 lui Clement

Alexandrinul (c. 150-c. 215), ce se menþine înlinia aceleiaºi teologii cu accente preponderentetice, e comentat episodul biblic al nunþii dinCana, în urmãtorii termeni: „Chiar dacã Domnula prefãcut la nuntã apa în vin, totuºi n-a îngãduitbeþia. Domnul atunci a dat viaþã gândirii, care eraslabã ca apa [...], a umplut întreaga lume cusângele viþei de vie, care este bãutura credinþeicelei adevãrate”. Referindu-se la exemplul cristic,scriitorul alexandrin admite, prin urmare,consumul de alcool, dar dezavueazã excesul, încare vede un prilej al cãderii spirituale. De parteacealaltã se situeazã un gnostic timpuriu, Cerint (c. 100). Propovãduind un „Iisus hedonist”, ce vareveni pe pãmânt sub formã carnalã ºi va devenirobul tuturor dorinþelor preaumane, acesta dãliber fanteziei alimentare: în viziunea lui desprefericire, trebuie ca hrana sã prisoseascã, iar licorilefermentate sã curgã din belºug13.

Pãtruns de principiile creºtinismuluiecleziastic, omul medieval manifestã în general oatitudine cucernicã, chiar asceticã, faþã demâncare ºi bãuturã. Cuminecarea, postul,blamarea lãcomiei, a saþietãþii ºi a beþieireprezintã forme foarte populare de evlavie însecolele de mijloc. Cu toate acestea, nevoialatentã de satisfacere a plãcerilor gustuluiizbucneºte uneori în aprige festinuri. BernardusSilvestris14 (c. 1085-c. 1178), autorulCosmografiei, operã poetic-filosoficã deosebit derelevantã pentru gândirea Evului Mediu, scrie cã„mai înrudit cu apa ºi de lichid / mai aproape egustul. De la umed reþine / tot ce are savoare îngurã. Astfel, Natura / s-a strãduit sã acorde simþuldelicat cu / un palat delicat ºi cu ceea ce le esimilar. [...] / [...] / Gustul vrea sã prade vânatul,pasãrea, peºtele. / Al lui e pãmântul, al lui eaerul, ale lui apele”. Preocupat sã exprimeaspiraþiile spirituale cele mai înalte ale epocii sale,Bernardus recomandã, totuºi, dulceþile minþii. Înconºtiinþa medievalã încap însã ºi austeritas, ºiluxuria. Heilwige din Bratislava (sec. XIV) este unexemplu desãvârºit pentru aceastã stranie întâlnire

a contrariilor. Ea a fãcut parte dintr-o comunitatede beghine olandeze, numitã Fetele dinUdillynde, când a fost deferitã tribunaluluiinchizitorial pentru acuzaþia cã ar practica, alãturide surorile ei, libertinajul. Într-adevãr, acesteaalternau o ascezã drasticã, mortificarea ºi sãrãcia,cu un desfrâu pe mãsurã: mâncãruri ºi bãuturi înexces, sexualitate, de asemenea. Scopul:construcþia „spiritului subtil”15.

Erasmus din Rotterdam (c. 1469-1536)propune o manierã mai rafinatã de procurare acaldei voluptãþi morale, care nu exclude însãîmpãrtãºirea din bucatele autentice ale pãmântului(inclusiv din rodul viþei, fireºte). Ea este descrisãîntr-una din Convorbirile sale, în Banchetulreligios (1522). Erasmus imagineazã aici o grãdinãfilosoficã, dupã modelul Grãdinii lui Epicur dinAtena, un loc de cultivare a plãcerii, „o plãcerecinstitã [ar afirma amfitrionul acestui spaþiu – n. n.], ce permite satisfacerea celor cinci simþuriprintr-un fel de horticulturã ºi de arhitecturãtranscendentale, o plãcere ce relaxeazã totodatãspiritul, bucurã sufletul ºi îl edificã pe iubitorulde înþelepciune”16.

Banchetul din Grãdina lui Erasmus, cusavurarea vinului bun ºi adevãrat, ca opromisiune a bunãtãþii ºi a înþelepþiei veºnice, nue o invenþie absolut originalã. Un astfel de festinapare ºi în Cântarea Cântãrilor, unde Mirele (- Hristos) rosteºte: „Am intrat în grãdina mea,sora mea, mireasã, / mi-am cules smirna cuaromele mele, / mi-am mâncat pâinea cu miereamea, / mi-am bãut vinul cu laptele meu: /mâncaþi, prieteni, ºi beþi ºi îmbãtaþi-vã, fraþilor!”17.Potrivit exegezei creºtine, invitaþia din finalconstituie o încredinþare a prezenþei cunoaºteriilui Dumnezeu sau un îndemn pentru credincioºide a imita viaþa sfinþilor18.

Retorica jubilaþiei absolute din CântareaVechiului Testament va fi intens exploatatã de Sf. Ioan al Crucii (1542-1591), în a sa Cântarespiritualã (1584). Acest remarcabil reprezentant alliteraturii spirituale spaniole din Secolul de Aur,care era un mistic experimental dublat de un inscu o rece raþionalitate, o utilizeazã pentru aexprima beþia intelectului în comuniunetransformantã cu energiile divine: „ªi pe urma tacãlcând, / fecioarele pe-acelaºi drum se-aþin, /spre lumina scãpãrând, / spre înmiresmatul vin, /

Cezar Boghici

Despre beþieeseu

Liviu Vlad Motiv gotic

Liviu Vlad Compoziþie barocã

1155

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


efluvii nalte de balsam divin. // Colo-n cramatãinuitã, / la Cel Iubit, bãui, ºi-n câmp ieºind, /mã uitam ca nãucitã, / mai nimica desluºind, /nici turma mea pe-acolo nefiind...”19. Ca sã intreîn aceastã comuniune, mintea e necesar sã-ºipãrãseascã lucrãrile naturale, lãsându-se rãpitã decãtre lumina intimitãþii dumnezeieºti, într-o starede iubire învãpãiatã, beatificã, extaticã.

În spaþiul poetic românesc, o expresivãvalorificare a temei ne oferã, în timpul nostru,Ion Mureºan. Deºi nu posedã un sens religiosexplicit, poezia lui din Cartea Alcool (Bistriþa: Ed.Charmides, 2010, 78 p.) are un sens moral ºimetafizic pregnant, confirmând viziunea liricãinstituitã încã din primul sãu volum, dar ºi o maiveche tendinþã a acestuia de insolitare, în spiritulgeneraþiei sale, a elementelor preluate dinimaginarul biblic20. E drept cã Ion Mureºanadoptã uneori aici o retoricã amplã, efervescentã,cu echivalenþe psaltice, care, de altfel, putea fiidentificatã ºi în paginile Cãrþii de iarnã (1981):„Vai, sãracii, vai, sãracii alcoolici, / cum nu lespune lor nimeni o vorbã bunã! / [...] / NumaiDumnezeu, în marea Lui bunãtate, apropie de eio cârciumã” [...] (Poemul alcoolicilor); „Totul afost bãut. / Nici o bãuturã nouã nu a apãrut subSoare în timpul vieþii mele. / Nisipul pustiurilors-a fiert în nisip ºi s-a bãut. / Praf de argint s-afiert în oalã de argint ºi s-a bãut. / Praf de aurdin cãniþã de aur s-a bãut. / [...] / Viermii negri ºipãsãrile albe s-au bãut. / Peºtii albaºtri ºi caii roºiis-au bãut. / S-au bãut aerul de sub unghii ºimãduva din oase ºi sângele. / [...] / Acoperiºuri ºifundaþii, / ºi casele cãlãilor ºi casele regale ºibordeiele / ºi ºoarecii de sub casa mamei s-aubãut. / [...] / Dumnezeule, totul a fost bãut!”(Întoarcerea fiului risipitor). E drept cã versurileactuale tind, la un moment dat, sã atingãorizontul pur al rugãciunii: „Lumineazã, Doamne,lumineazã, / smulge-mi carnea negrului pãcat. /Groapã oarbã în cuvânt mi-aºeazã, / întru vãzulTãu, nelimitat!” (Rugãciune). Privitã în ansambluînsã, poezia Cãrþii Alcool, când nu e subminatãde ironie, se spiritualizeazã într-o direcþiemetafizicã, nicidecum misticã.

„Beþia” lui Ion Mureºan reprezintã o cale deacces cãtre stãrile extinse ale conºtiinþei ºi,implicit, cãtre alte lumi. Stâlpul de telegraf dinpoemul Întoarcerea fiului risipitor este metaforaperfectã pentru aceasta: „Suflu ºi frec în cercuricu batista înmuiatã în vodcã, / ºi de la o vremevãd ce vreau sã vãd. / Ci eu rãzuiesc cu monedaflorile de gheaþã de pe geamul cârciumii, / ca sãfac copcã ochiului spre stâlpul de telegraf, / pecare cu pleoape þuguiate ca buza de maimuþã îlsorb, / iar omul de afarã / îmbrãþiºeazã stâlpulde afarã ºi / odatã cu stâlpul trece prin gheaþã ºiîmi intrã în ochi: / ºi-acum e-un stâlp de telegrafîn mine ºi un om strãin. / ªi sârme lungi îmi iesdin ochi prin geam / ºi cabluri negre ºi roºii îmiies din ochi ºi strâns / mã leagã de toþi stâlpii detelegraf din lume. / ªi-s mândru cã sunt stâlp detelegraf”. Bãutura care îmbatã produce o breºã înstructura realitãþii obiective, permiþândexpansiunea conºtiinþei dincolo de limitele salecurente. Sinele individual intrã într-o relaþie detranscendenþã cu alt sine, universal, ºi astfel aparecosmicizarea (trecerea spre planul colectiv,cosmic). Imaginea vectorialã ce indicã, la nivelulsemnificantului, aceastã metaoperaþie este,desigur, stâlpul.

„Cârciumile de aici, de pe pãmânt, nu-s decâtumbre palide ale cârciumii unice din ceruri,cârciuma aceea rezematã cu un perete de pereteleRaiului”, spune poetul într-o altã secvenþã dinÎntoarcerea fiului risipitor. ªi în continuare seîntreabã: „Dar ei, acolo sus, vorbesc ce vorbim

noi, aici în cârciumã, sau noi doar repetãm tot cespun ei acolo? Eu cred cã toþi vorbim deodatã ºiaceleaºi lucruri. [...]. Iar fericirea? Fericirea esteatunci când ies cu toþii la ferestre ºi-ºi punpaharele la ochi ºi vãd pânã acasã, pe Pãmânt ºi-lvãd pe Dumnezeu cum trece înalt ºi majestos, ºi-ica un cocostârc cu lungi picioare ce calcã de pe-un acoperiº de cârciumã pe altul, de pe un hornde cârciumã pe altul”. Iar într-alt loc surprindeviziunea beatificã, acordatã consumatorilor dealcool încã din viaþa aceasta: „Dar, Dumnezeu, înmarea Lui bunãtate, nu se opreºte aici! / Imediatface cu degetul o gaurã în peretele Raiului / ºi îiinvitã pe alcoolici sã priveascã. / (O, unde s-a maipomenit atâta fericire pe capul unui singur om!) /ªi chiar dacã din cauza tremuratului nu reuºesc sãvadã decât un petec de iarbã, / tot e ceva pestefire” (Poemul alcoolicilor).

De fapt, cârciuma lui Ion Mureºan alcãtuieºteinterfaþa dintre douã niveluri de existenþã. Ea etranscendentalã, în sensul în care se situeazãdeasupra lumii reale, prilejuind altceva decâtaceasta: cunoaºterea esenþelor abisale ºi,deopotrivã, a celor elevate. Aºadar, rostul ei înpoezie este de a evoca simbolic lumea gândirii.

Note:

1. Gen. 9, 20-21. Citatele biblice se fac dupãurmãtoarele ediþii: Septuaginta, trad. rom., vol. 1-6/II,Colegiul Noua Europã. – Iaºi: Polirom, 2004-2011; NoulTestament. Evanghelia dupã Matei, trad. de CristianBãdiliþã, Bucureºti: Curtea Veche, 2009.

2. Philon din Alexandria, Comentariu alegoric alLegilor Sfinte dupã lucrarea de ºase zile, II, 60, trad. deZ. A. Luca, Bucureºti: Paideia, 2002, p. 71.

3. Origen, Adnotatio in Genesim, 30, în Omilii,comentarii ºi adnotãri la Genezã, trad. de A. Muraru,Iaºi: Polirom, 2006, p. 551.

4. Gen. 3, 7.5. Ex. 23, 25; Deut. 7, 13; 11, 14; Mt. 26, 27.6. Jud. 9, 13. Conform altei lecþiuni, vinul

reprezintã „bucuria datã de Dumnezeu oamenilor”(vezi Septuaginta, vol. 2: Iisus Nave. Judecãtorii. Ruth.1-4 Regi, ed. cit., p. 163).

7. In. 2, 1-11.8. Mt. 26, 29.9. Ps. 35, 9; Cânt. 2, 4; Os. 2, 24; Am. 9, 13;

Is. 25, 6; Ier. 38(31), 12.10. Prov. 20, 1; 1 Tim. 3, 8; Tit 2, 3.11. Man. 12, 5, 3 [48], în Pãrinþii Apostolici, Scrieri,

vol. 1, trad. de C. Ciubotaru, N. Mogage ºi

D. Batovici, ed. îngrijitã de A. Muraru, Iaºi: Polirom,2010, p. 303.

12. Clement Alexandrinul, Pedagogul, II, 29, 1, înScrieri, partea 1, trad. de D. Fecioru, Bucureºti: Ed.Institutului Biblic ºi de Misiune al B.O.R., 1982, p. 246.

13. Despre „Iisus hedonist” ºi, în general, despreconcepþia escatologicã a lui Cerint, vezi Michel Onfray,O contraistorie a filosofiei, vol. 2: Creºtinismulhedonist, trad. de M. Ungurean, Iaºi: Polirom, 2008, p. 63-64.

14. Bernardus Silvestris, Cosmografia, II, XIV, 90-96, trad. de A. Palanciuc ºi F. Ion, Iaºi: Polirom, 2010,p. 205-207.

15. Vezi Michel Onfray, op. cit., p. 111-112.16. Ibidem, p. 179.17. Cânt. 5, 1.18. Vezi M. D. Cruceru, n. 5,1 la Cântarea

Cântãrilor, în Septuaginta, vol. 4/I: Psalmii, Odele,Proverbele, Ecleziastul, ..., ed. cit., p. 621.

19. Sf. Ioan al Crucii, Cântare spiritualã, 25-26, înIntegrala operei poetice, trad. de A. Crivãþ ºi R. Codrescu, ed. îngrijitã de A. Crivãþ, Bucureºti: Ed. Christiana, 2003, p. 41.

20. Am relevat aceste aspecte ale liricii lui IonMureºan, în Cezar Boghici, Sacrul ºi imaginarul poeticromânesc din secolul al XX-lea, Sibiu: Psihomedia,2010, p. 103, 165, 208 ºi 247.

Liviu Vlad Compoziþie barocã

Liviu Vlad Compoziþie goticã

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Este specializatã în limbile germanã, englezã ºiromânã. Din limba românã a tradus volume semnate deN. Steinhardt, I. D. Sârbu, Norman Manea, AugustinBuzura, Gabriela Adameºteanu, Ion Vartic, Eugen Simion,Eugen Uricaru, Stelian Tãnase, Florina Ilis, Radu AntonRoman etc. A primit numeroase premii ºi distincþii atît înFranþa cît ºi în România

Radu Þuculescu: - Stimatã doamnã Marily LeNir, voi începe cu o întrebare desul de banalã dar,cred, necesarã pentru începutul interviului nostru.Sînteþi franþuzoaicã sutã la sutã ºi-atunci firesc sîntcurios sã aflu cum aþi ajuns la limba ºi literaturaromânã, cînd ºi unde s-a produs acest ”impact” ºi,de ce nu, aceastã dragoste?

Marily Le Nir: - Bunicii ºi pãrinþii mei fãceauparte din Misiunea Universitarã francezã, aºezatã înRomânia în perioada 1923-1948. Bunicul eraprofesor la Petroºani. Pe acest André Aurand, îlpomeneºte I. D. Sîrbu în Amintiri. Tatãl meu a fostmai întâi la Alba Iulia, profesor ºi întemeietorulunui cerc cultural francez foarte activ în perioadainterbelicã. La Alba era considerat reprezentantulFranþei ºi ca atare participa la ceremoniile oficiale(în costum de galã cu toate decoraþiile...!) mai alesde 10 Mai (am fotografii cu regele Carol ºi altele curegele Mihai în pantaloni scurþi!!!) La Alba Iulia, eutrãiam mai mult la familia Doctor Igna, vecini ºi ceimai buni prieteni ai pãrinþilor mei (ei fiind foarteocupaþi cu treburile lor culturale). Ileana Igna era cao sorã, cu ea am mers la grãdiniþã, am începutºcoala ºi am învãþat sã scriu ºi sã citesc în limbaromânã, ne-am scãldat în Mureº, am umblatcurioase prin târgul cu mirosuri tari de oaie, brânzã,cojoace ºi lemn ars, prin bãcãnia din piaþã cubutoaie de peºte sãrat ºi borcane de bomboanecolorate ºi lipicioase ºi am „dresat” gãini....

În 1939, când tata a fost numit la Sibiu, eramdisperatã. Mi-aduc aminte cã-l întrebam: „De cetrebuie sã fiu franþuzoaicã ºi catolicã? De ce nu potsã fiu româncã ºi mãcar greco-catolicã?” Mie îmiplãcea la ortodocºi, mai ales de Paºte. Prin anii ’90,când dupã mulþi, mulþi ani, am fost odatã la Parisla Înviere ºi a izbucnit: „Cristos a înviat dinmorþi...” imediat mi-a revenit melodia ºi textul ºi l-am cântat printre lacrimi cu cea mai mareemoþie... Deci vedeþi de unde mi se trage dragosteapentru tot ce este românesc...

- Eu îl vãd pe traducãtor ºi ca un ....dirijor.Aceeaºi partiturã muzicalã poate fi (ºi chiar este!)dirijatã uneori foarte bine, alteori prost... De aceeaavem dirijori mari, celebri ºi alþii de-a dreptulveleitari. Mutatis mutandi... cam aºa stau lucrurile,din acest punct de vedere, ºi cu traducãtorii. Amcitit, de exemplu, Divina comedie în traduceri....divine ºi altele mizerabile. Ce înseamnã, pentrudumneavoastrã, un traducãtor bun?

- Traducãtorul: un dirijor? de ce nu? dar dirijorulnu e singur, bineînþeles el va da tonul, coloraturapartiturii, însã depinde ºi de calitatea executanþilor...ei lucreazã împreunã, pe când, traducãtorul esteSINGUR...

Steinhardt (care a fost un mare traducãtor)comparã undeva pe traducãtor cu un cioban care-ºiduce oile în transhumanþã. Imaginea e frumoasã,dar incompletã...

Traducãtorul este o persoanã, care, chiar dacãnu îndrãzneºte sã-ºi scrie o operã proprie, în timpulunei traduceri, devine scriitor. Un scriitor camstraniu, care intrã sub pielea autorului, devinecumva „dublul” lui. Eu trebuie sã simt ritmul unuiautor, sã-i ghicesc gândurile, sã-i „integrez” oarecumstilul, sã-i simt trãsãturile intime, felul de a alegecuvintele, umorul deschis sau ascuns. Reiautraducerea de trei, patru, cinci ori... pânã ce o simtîn limba mea, în francezã.

Oricât de bun ar fi traducãtorul, el totuºi doarva „spune aproape”, cum scrie Umberto Eco.

- Traduceþi doar ceea ce Vã place ori rãspundeþiºi la comenzi?

- Rãspund, firesc, la comenzi. Dacã un editorfrancez îmi propune o carte, ar trebui sã fie chiarfoarte proastã sau foarte la antipodul ideilor meleca sã n-o accept. În general, însã, propun eu ceva cemi-a plãcut.

- Povestiþi-ne aventura traducerii minunatei cãrþiJurnalul fericirii semnatã de N. Steinhardt, pe caream avut bucuria sã-l cunosc foarte bine, ºi carechiar apare, ca personaj, într-unul din romanelemele.

- Jurnalul Fericirii a marcat trecerea mea de lameseria de profesoarã la cea de traducãtor. În 1990,fiind la Cluj, l-am cunoscut pe Virgil Bulat prinprietena mea, poeta Carmen A. Am ascultat cuemoþie ce-mi povestea despre perioada unde fusesedeþinut împreunã cu Steinhardt ºi m-a prezentat luiVasile Igna, atunci directorul editurii DACIA. Amprimit un exemplar din prima ediþie a Jurnalului, l-am citit dintr-o rãsuflare ºi, discutând cu Vasile ºiVirgil, s-a ivit problema traducerii. Vasile m-aîndemnat sã traduc câteva pagini, aºa, de încercare.A fost convins. Pe urmã a trebuit sã se gãseascãlegãtura cu Dan Hãulicã, atunci ambasadorulRomâniei pe lângã UNESCO. Dânsul a ales sã fietradusã cartea în seria Œuvres représentatives del’humanité, serie în care a apãrut în 1995.

A fost o muncã grea! A fost o iniþiere înteologia ortodoxã, ºi o activitate de ºoarece debibliotecã, pentru a regãsi citatele atât denumeroase. (Editura francezã are exigenþe: trebuierestituitã traducerea princeps a unui text, sau textulde origine, cu toate referinþele. Degeaba m-amstrãduit, nu am putut gãsi tot. De fapt, Steinhardtcita din memorie, câteodatã aproximativ, ceea ceam notat la începutul traducerii, neavând încotro!)Pe de altã parte, aluziile fãcute la istoria ºi culturaRomâniei erau cu totul strãine cititorului francez.Ca atare am redactat douã adaosuri acoperindperioada 1848-1974. Am muncit peste doi ani laaceastã carte, dar a fost o mare îmbogãþire literarãºi spiritualã. Mi-a pãrut tare rãu cã nu l-am pututcunoaºte! La un moment dat, în carte, povesteºtedespre ºederea intr-o celulã cu un aromân (unmacedonean?) cu care se simte atât de apropiat,neavând amândoi „sânge românesc” dar simþindu-seatât de 100% „români”: aºa mã simt de fapt ºi eu...

- Cum este receptatã literatura românã înFranþa, cît interes real existã faþã de scriitoriiromâni?

În Franþa dacã vorbim de literaturã românã sevor cita: Cioran, Ionesco, Eliade (eventual), altfelliteratura românã est un no man’s land pentrumarea majoritate a lectorilor francezi. Câteodatãavem noroc, cum a fost cu Cruciada copiilor aFlorinei Ilis, care a luat premiul celei mai bune cãrþistrãine din 2010 dat de ziarul CourrierInternational. Norman Manea este cunoscut ºiapreciat de intelectuali, mai ales dupã ce a luatpremiul MEDICIS în 2006; unele cãrþi au recenziiminunate (de pildã Aºteptându-i pe barbari a luiEugen Uricaru, sau Orbitor a lui Cãrtãrescu, darasta nu înseamnã cã se vor vinde mii deexemplare...

Francezul de bazã se mirã: aha, au ºi literaturã,nu numai þigani?

- ªtiu cã, din pãcate, traducãtorul de literaturãromânã este obligat, adesea, sã facã ºi muncãmanagerialã, ceea ce devine obositor, eufemisticvorbind... Ce-ar trebui fãcut în acest sens?

- Toþi traducãtorii, nu numai cei de românãtrebue sã fie ºi „agenþi literari”. Se fac „dosare” cupropuneri cãtre editori. Deseori aceºtia nici nurãspund da sau ba, nimic... Norocul este sã segãseascã printre lectorii editurii unii care apreciazãce ai trimis ºi pun o vorbã bunã pe lângã directorulde colecþie, iar acesta sã te cheme...

Nu ºtiu cum sã se facã o mai bunã mediatizarea literaturii române: TELEVIZORUL este rege! Mãgândeam cã intervenþia instituþiilor precum ICRsau Uniunea Scriitorilor spre lumea editorialã ar fide folos, dar mi se rãspunde cã aduce a timpurivechi ºi comuniste când se „impunea” câte un au-tor. Totuºi mi se pare c-ar fi de mare ajutor sã con-lucrãm... (Asta se face puþin prin broºura ICR pen-tru Salon du Livre, suntem numai la al treilea an de„încercãri”, cu timpul, poate se va miºca ceva !)

- Traducãtorul trãieºte, în mare parte, în...anonimat. În umbra creatorului... chiar dacã ºi eleste, pînã la urmã, un creator. Dacã ar trebui sã-ipuneþi o singurã întrebare, una esenþialã.... care ar fiaceea?

- Am rãspuns într-un fel la aceastã întrebare.... Eo mare plãcere sã poþi comunica cu autorul cãrþii pecare o traduci ºi sã-i pui întrebãri. Interesantã ar fiîntrebarea: Care este gândul secret care a cãlãuzitcartea Dumneavoastrã? (Altfel spus, ce aveaþi înadâncul sufletului?)

interviu deRadu Þuculescu

interviu

de vorbã cu traducãtoarea Marily Le Nir

„Francezul - de bazã - se mirã: aha,au ºi literaturã, nu numai þigani...?”

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


(Urmare din numãrul trecut)

Dar figura cu adevãrat fascinantã, cuveleitãþi misionare în orizontul ideiinaþionale ºi al transformãrii omului prin

culturã, este Vasile Bogrea. Grec dupã tatã, facestudiile universitare la Iaºi (filologie, filosofie ºidrept), apoi la Berlin (1910-1913), unde se iniþiazãtemeinic în filologia clasicã ºi lingvisticãcomparatã. Un monstru de erudiþie ºi decuprindere enciclopedicã a culturii, e ºi unpoliglot inegalabil, cunoscînd foarte bine limbileclasice (greaca ºi latina), romanice, germanice,slave ºi maghiara. La Facultatea clujeanã, ocupãcatedra de filologie clasicã, limba latinã, pentrulimba greacã fiind numit ªtefan Bezdechi. Ceicare l-au cunoscut vorbesc despre captivantul sãutalent oratoric, însã pliat pe un discurs dens,expresiv ºi riguros: un savant fãcînd spectacolprin mobilitatea ºi claritatea ideilor, prin fineþeaasociaþiilor ºi erudiþia referinþelor. Colaboratorapropiat al lui Sextil Puºcariu la Muzeul limbiiromâne, se concentreazã sclipitor asupra unorstudii de etimologie, toponimie, onomasticã,filologie, etnografie, unele publicate în reviste,altele rãmase în manuscris. Nãscut în 1881,moare la doar 45 de ani, lãsîndu-ºi opera înseama unei posteritãþi amnezice. Totuºi, în 1971ºi 1973, Mircea Borcilã ºi Ion Mãrii, respectivM.V. Ungureanu editeazã douã culegeri de studiiºi articole ale lingvistului, dar, se pare, fãrãimpact. Vasile Bogrea nu-i însã excepþia absolutã.Filologii ºi lingviºtii din ºcoala Muzeului ºi arevistei Dacoromania sînt toþi ºi deopotrivãcercetãtori ºi profesori de înaltã clasã. Au oformaþie structural umanistã, înþelegînd aiciumanismul în sensul sãu originar. Renaºterea princulturã, care este opþiunea lor spiritualã, porneºtede la o solidã educaþie clasicistã ºi de laconºtientizarea funcþiei modelatoare a valorilorclasicismului. Învãþãmîntul clasic, al cãrui amurgavea sã-l deplîngã peste cîteva decenii L. Bloom înCriza spiritului american, devine o paradigmã aeducaþiei pentru aceastã generaþie pateticã. Studiulºi înþelegerea limbii în toate compartimentele saleconstituie fundamentul culturii ºi al civilizaþiei. Înorizontul unor asemenea idei concep SextilPuºcariu ºi echipa sa Muzeul limbii române ºicele douã lucrãri angajate aici, Dicþionarul ºiAtlasul. Acest nivel de excelenþã e comun ºicelorlalte douã secþiuni ale Facultãþii, istoria ºifilosofia. Componenþa corpului profesoral numitde Consiliul Dirigent în septembrie 1919 aratãastfel: 1.) Filosofia teoreticã (logicã, teoriacunoaºterii, metafizicã ºi istoria filosofiei) – Marinªtefãnescu; 2) Filosofia practicã (sociologie, eticã,esteticã ºi politicã) – D. Gusti; 3) Psihologiaexperimentalã ºi comparatã – Florin ªtefãnescuGoangã; 4) Pedagogia I – Onisifor Ghibu; 5) Pedagogia II – Vladimir Ghidinescu; 6) Limbaºi literatura românã I – Sextil Puºcariu, 7) Limbaºi literatura românã – Nicolae Drãgan, ºiDialectele române transdanubiene – TheodorCapidan; 8) Istoria literaturii române moderne –G. Bogdan-Duicã; 9) Estetica literarã – Ioan Paul;10) Lingvisticã – invitat K. Sandfeld Jensen(Copenhaga); 11) Filologia romanicã – GeorgeGiuglea; 12) Limba ºi literatura francezã – GeorgeOprescu; 13) Limba ºi literatura italianã –neocupat; 14) Limba ºi literatura englezã – PetreGrimm; 15) Filologia germanã ºi cultura

coloniºtilor germani din sud-estul Europei –Ottokar Netoliczka; 16) Filologia maghiarã –neocupat; 17) Istoria limbii ºi literaturii maghiare– neocupat; 18) Slavistica – Iosif Popovici; 19) Bizantologia – Nicolae Bãnescu; 20) Filologiaclasicã I, limba greacã – ªtefan Bezdechi; 21)Filologia clasicã II, limba latinã – Vasile Bogrea;22) Istoria anticã – Vasile Pârvan ºi conf. Em.Panaitescu; 23) Arheologia practicã – D. Teodorescu; 24) Istoria universalã medie,modernã ºi contemporanã – Ioan Ursu; 25) Istoriaveche a românilor – Alexandru Lapedatu; 26) Istoria nouã a românilor – Ioan Lupaº; 27)Istoria popoarelor sud-est europene – SilviuDragomir; 28) Istoria generalã a artelor – CoriolanPetran; 29) Etnografie ºi folclor – Pericle Papahagi.Dupã zece ani, întîlnim cîteva nume noi: VirgilBãrbat, sociologie; Liviu Rusu, esteticã; TheodorA. Naum, latinã; Yves Auger ºi Henri Jacquier,francezã; Giandomenico Serra ºi AlexandruFavere, italianã; Gustav Kisch, germanã; GheorgheKristof, maghiarã; etnografie ºi folclor, RomulusVuia; Constantin Daicoviciu, istorie; ºi tineriaspiranþi: Ion Breazu, Emil Petrovici, LiviaCuparencu, Nicolae Mãrgineanu, ªtefan Paºca,Alexandru Roºca, Dumitru Todoran, TudorBugnariu, I. I. Rusu. Din 1936, la catedra deistoria literaturii române vine Dumitru Popovici,iar din 1938, Liviu Rusu la Esteticã ºi criticãliterarã ºi Lucian Blaga la Sociologie ruralã,ulterior Filosofia culturii (cf. Mircea Curticeanu,Studii ºi documente literare, 2002). Selecþiaoriginarã e fãcutã aºadar de cãtre Comisiauniversitarã pe baza CV-urilor candidaþilor.Ulterior, însã, un post de profesor se ocupã deregulã prin concurs. Mircea Curticeanureconstituie, dupã documentele de arhivã,concursul prin care obþine catedra de istorialiteraturii române Dumitru Popovici. Scenariul ºi,implicit, exigenþa probelor sînt inimaginabile înuniversitãþile româneºti contemporane. Seformeazã o comisie din membri ai Facultãþiiclujene ºi din delegaþi ai celorlalte facultãþisimilare din þarã: Cluj – S. Puºcariu, N. Drãganu,G. Giuglea ºi Th. Naum; Bucureºti – D. Caracostea; Cernãuþi – Alexandru Lecca-Morariu; Iaºi – G. Ibrãileanu, care, bolnav,n-a putut veni. Sînt înscriºi ºase candidaþi, însã seprezintã doar Ion Breazu, G. Marinescu., D. Murãraºu ºi D. Popovici. Trebuie fãcutãprecizarea cã D. Caracostea îl susþine, în prin-cipiu, pe D. Popovici, fiind amîndoi de la Univer-sitatea bucureºteanã, pe cînd Sextil Puºcariuopteazã pentru fostul sãu student Ion Breazu. Înprima ºedinþã a Comisiei; fiecare membruprezintã un referat despre lucrãrile publicate aleconcurenþilor. Se dau note ºi, în funcþie de mediaobþinutã, candidaþii promoveazã sau nu laurmãtoarea probã. Nu trec decît, în aceastãordine, D. Popovici ºi Ion Breazu. Urmeazã decicolocviul public, în care, cum zice M. Curticeanu,„nu exista nici o îngrãdire de tematicã pentruexaminatori”. Clujenii, deºi majoritari în Comisie,nu cedeazã sentimentalismului local, astfel cã D. Popovici obþine, dupã douã probe, media18,40, iar I. Breazu, 16,40. La ultimele trei probe(o lecþie publicã ºi douã lecþii practice) nu mai edecît D. Popovici. Lecþia constã, de fapt, în douãcursuri: „Stilul ºi limba în opera lui Creangã” ºi„Începuturile criticii literare în Moldova”. La lecþiapracticã: analiza sonetului Veneþia de

M. Eminescu ºi a poeziei Ioan se sfîºie în pustiede Lucian Blaga. Pentru cea din urmã primeºtenota maximã, 20. Pentru a sugera mãcar oimagine despre seriozitatea ºi complexitateaexamenului, reproduc ºi întrebãrile adresate lui D. Popovici la proba oralã: G. Giuglea – Judecareaunei lucrãri de literaturã comparatã apãrutã înlimba românã: Motivul turturelei de D. Gãzdaru;coincidenþe între un sonet spaniol ºi Odã înmetru antic a lui M. Eminescu. Stil ºi limbã.Criticã de text. Greºeli de editare a unei poeziipopulare. Th. A. Naum – Lãmuriri asupra unuipasaj din Ideologia literarã a lui I. H. Rãdulescucu privire la aprecierea Artei poetice a lui Boileau.Ce este un clasic? Avem o literaturã clasicã româ-neascã sau autori clasici români? N. Drãganu –Ce se înþelege prin istorie literarã? Evoluþiaconcepþiei istoriei literare. Istoria literarãcomparatã: fond ºi formã. Cum înþelege B. Croceistoria literarã? Încadrarea romanelor luiRebreanu, Ion ºi Rãscoala, în istoria literaturiiromâne. D. Caracostea – istoria versificaþieiromâneºti ºi problematicele ei pînã astãzi; S. Puºcariu – Metoda comparatistã. Defectele ei.Influenþa lui Gh. Lazãr asupra lui Heliade,Kogãlniceanu, Maiorescu. Neologismele pot indicaizvorul influenþelor? (vezi Mircea Curticeanu, op. cit.). Înaintea stabilirii la Cluj, D. Popovicipublicase douã cãrþi substanþiale, inovatoaremetodologic: Ideologia literarã a lui I. H. Rãdulescu ºi „Santa Cetate” Între utopie ºipoezie. Absolvent al Facultãþii de Litere ºiFilosofie din Bucureºti (1927), între 1930 ºi 1934face studii de neogreacã ºi literaturã comparatã laParis, avîndu-i ca profesori pe Paul Hazard,Fernand Baldensperger ºi Mario Roques. Cunoaºteastfel de la sursã metodele noi alecomparativismului ideologiei ºi istoriei literare. LaFacultatea clujeanã primul sãu curs este Literaturaromânã în epoca „luminãrii”, consacrat în faptªcolii Ardelene. Este cea dintâi cercetare deanvergurã a acestui fenomen în context european.Noutatea tezei apare excelent sintetizatã deNicolae Mecu în articolul din Dicþionarul generalal literaturii române: „...prin faptul cã, încreuzetul miºcãrii, filosofia raþionalistã ieºiseînvingãtoare asupra doctrinei religioase, Luminiletransilvãnene au convertit cosmopolitismul tipiciluminismului occidental (cu baza înuniversalismul catolic) într-o doctrinã naþionalã, care avea sã declanºezerenaºterea în întregul spaþiu spiritual românesc”.

În studenþia mea (1965-1970), ideile lui D. Popovici erau încã active în Facultatea deFilologie. Cursurile despre iluminism, romantism(paºoptism) ºi chiar despre Eminescu (problematitanismului) reiterau nu doar concepþia, ci ºisclipitoarele sale interpretãri. De fapt, în intervalulclujean (1936-1952), el îºi pune la punct proiectulunei istorii a literaturii române, raportîndu-sepolemic la Istoria... lui Cãlinescu. Chiar cursulPoezia lui Mihai Eminescu porneºte de la criticaradicalã a celebrei cãrþi a lui Cãlinescu desprepoetul naþional, denunþînd relativismul ºisubiectivitatea cãlinescianã. În deceniileurmãtoare, cãlinescienii habotnici, în frunte cu Al. Piru, vor reuºi sã minimalizeze aproapeintegral inovatoarele contribuþii ale lui D. Popovicila înþelegerea literaturii române, a mentalitãþilor ºioriginalitãþii ei în contextul celei europene. Subtitlul Studii literare, Ioana Em. Petrescu, fiicaprofesorului, va reedita opera în ºase volume(1972-1989), dar, întinsã pe o asemenea duratã,restituirea va interesa tot mai puþin.

(va urma)

Clujul interbelic

Universitatea Petru Poantã


Nicio aluzie la un roman din Româniaproletcultistã a anului 1961. Nicioinsinuare privind reuniunile cu antren,

tombolã, ºi decibeli rebeli. Nici bal al Operei, nicibal de cartier, balul intelectualilor nu se maipoartã azi, se ºtie. Exclusiv alegoricã, respectivasintagmã e în cele ce urmeazã, un pretext. Unpretext pentru a-i aºeza în ramã (de lupã, tablou,cadru, vitrinã) pe cei ce pretind cã trãiesc înmuzica sferelor înalte ºi dau „tonul” de sus în jos,animând scena publicã. Altfel spus, elitaintelectualã.

Dintr-o perspectivã istoricã, în cea mai recentãapariþie editorialã semnatã Lucian Boia, balulintelectualilor e un dans al morþii. Nota sumbrãtranspare din titlu1, îndemnându-i pe cititori sãconstate dupã fapte ºi documente aventurismulpolitic al intelectualilor din perioada 1930-1950,într-un soi de compendiu de „vieþi paralele”asemãnãtoare între ele, ºi atât de puþin cu cele aleintelectualilor de azi.

Cândva, dl. Lucian Boia fãcea o pledoarieconvingãtoare pentru istoria imaginarului,dialogând cu Clio dupã o tehnicã francezã(pentru conformitate, Sartre, Lacan, Deleuze).Studiul imaginarului a continuat sã se amplifice,devenind o metodã de cercetare transdisciplinarã,ramificându-se într-o arborescenþã tematicã (depildã, „comunitãþile imaginate” ale lui BenedictAnderson, imaginarul ºi instituþiile la Castoriadis,„imaginarul social” al lui Charles Taylor). În acestvolum, dl. Boia a pãrãsit imaginarul, cel puþinpentru o vreme, alegând consemnarea sobrã,lapidarã de epitaf sãrac în elogii ori sentinþemorale. Lucrul se observa deja într-o apariþieanterioarã, tematic ºi cronologic legatã de cea defaþã2, o carte în care lista intelectualilor nu întrecede exactitatea aridã a unei fiºe de dicþionar. Cliorãmâne pentru dl. Boia fiica puterii (Zeus) ºi amemoriei (Mnemosyne). Imaginarul a fost pusîntre paranteze în noua apariþie, sub presiunea deghilotinã a evenimentelor din anii ’30 ºi ’50.Puterea memoriei ºi memoria puterii îºi afirmãpreempþiunea, mai ales în contact cu publicullarg, pe care dl. Boia nu l-a ignorat vreodatã.Capcanele istoriei fac cu ochiul cititorului,precum niºte curse fatale în care intelectualii,adicã acei oameni de carte, dar lipsiþi deprevedere, anticipaþie, mãsurã cad pe rând,victimele propriilor utopii, nefiind vicleni precumUlise. Un aer de fatalitate ºi ironie cioranianãstrãbate multe pagini despre aceste vieþi deintelectuali români. ªi, totuºi! Ascendenþaintelectualilor noºtri, cu excepþia celor evrei, încele mai multe cazuri fiind de sorginte þãrãneascã,nu putea sã se transforme peste noapte, înstatutul unor samurai culturali. Ci doar a unorînvãþaþi, pe atunci fascinaþi de eternitatea satului.De unde, în comunism s-au recoltat alþi (v)lãstaricãrturari, desigur altfel învãþaþi.

„Greu de gãsit o altã þarã care sã fi trecut, caRomânia, prin atâtea regimuri politice de-a lungulunui singur deceniu [...]. În doar zece ani, osuccesiune de ºapte regimuri, acoperind întregevantaiul politico-ideologic, de la extrema dreaptãla extrema stângã ºi de la democraþie latotalitarism. Astãzi ºtim care a fost, de fiecaredatã deznodãmântul. Cei de atunci n-aveau deunde sã ºtie. ”3

Dupã acest scurt parodos destinal, urmeazãlista celor o sutã douãzeci de intelectuali, princare istoria celor douã furtunoase decenii trece,dispersându-i în puºcãrii, academie, catedreuniversitare reformate ori inventate, cimitire. Evorba de intelectualii „literari”, cum spunea C. P. Snow în anii ’60, oarecum dispreþuitor.Drama acestor intelectuali se întinde în optcapitole atent constituite, foarte bine scrise. Ceeace face ca fiecare capitol sã devinã memorabilînlãnþuit de celelalte, dar de asemenea detaºabil,întãrind detaºarea rece, ºtiinþificã (ca ºi cândistoria ar fi o ºtiinþã) cu care dl. Boia facerecapitularea generalã a marii perioade aintelectualitãþii noastre. Sunt numeroasefragmentele evocative scrise sec, contemplând nuatât oamenii, cât unda ireversibilã a istoriei care îipoartã spre naufragiu. Nu le voi enumera dinlipsã de spaþiu. Una se impune totuºi, o replicã ála Lucian Boia la faimoasa ºi prevaricatoareaformulã „rezistenþã prin culturã”, care este vãzutãca „evadare prin culturã”, adicã „o formã derezistenþã, dar forma cea mai evanescentã ºi ceamai puþin de temut, la nevoie chiar acceptabilãpentru Putere”. În continuarea acesteia, deºi am fidorit un comentariu ºi nu doar o simplãconsemnare, se spune: „elita comunistã a rãmasintactã în urma prãbuºirii sistemului. [...] Dincomunism în postcomunism au trecut cu toþii!”.4

Încheierea cãrþii e drasticã. Intelectualul românnu gândeºte mai corect decât ceilalþi muritori, nuse orienteazã politic, e în dezacord cu bunul simþ,înclinat spre exces ºi utopism, nu e un om liber,fiind dependent de Putere, la umbra cãreia, sesimte puternic. Abilitatea intelectualului,abilitatea, subliniez, nu virtutea, stã în calitateajustificãrilor, mai cu seamã cã pentru el glasulistoriei e „irezistibil”.5

Cartea dlui Boia ne acordã posibilitatea de amãsura efectele polenizãrii încruciºate întrespaþiul literar (publicistic) ºi cel politic, sursaformãrii intelectualului, dupã Bourdieu. Deoarecemulþi dintre intelectualii analizaþi de dl. Boia suntprofesori universitari ºi scriitori, se vede cuclaritate cã legitimitatea intelectualitãþii noastre seîntemeiazã spre deosebire de alte locuri mai multpe cãrþi ºi reviste, ºi mai puþin, ori defel, pe ºcolide gândire, experimente artistice, simultaneitateculturalã internaþionalã. Câþi intelectuali, tot atâtaliteraturã. Desigur, nu literatura face faima, ci,cum spunea un teoretician, literaturitatea ei. Nuapetitul cenaclier al românilor trebuie investigat,ci poeticitatea amatorilor, care tresar învioraþi defiecare datã când se schimbã ceva, strigând„prezent”.

Impresionismul criticii noastre literare s-agrefat, de la Maiorescu încoace, cu succes înanatomia puterii. Impresiile „despre” autransformat politica noastrã într-un show degaguri. Ridiculizarea oricãrei metode, dispreþulpentru critica de idei, pentru bibliografia strãinãfac casã bunã cu neosemãnãtorismul agitatoricactual, doar actual? Riturile criticii de întâmpinaregaranteazã calea directã spre premiul Nobel.Aproape în acelaºi fel, alegerile vestesc noi lideri,noi partide, o nouã þarã, cam la patru ani o datã,dar mai ales în interval. Critica de evocareliteraro-politicã beatificã ori afuriseºte, dupãnevoile deceniului, uneori pentru vecie, deºi vecia

de aici dureazã puþin, neavând nici ea prea multãtradiþie. Veºnice sunt în schimb ditirambulsfruntat ºi invectiva grosierã, gustul pentrucântecul de slavã ori de pierzanie, nici acesta duspânã la capãt cu seriozitate, întrerupt deintermezzo-uri frivole, cu iz de mititei. Rãzboaielegeneraþionale au primenit continuu canonulnostru cultural, dar armistiþiile au fost, suntpasagere, cãci odatã câºtigat un rãzboi, se puneimediat de un altul. Se fãuresc noi alianþe, frãþiide cugete ºi de simþiri, preferabil cu fondurieuropene, pentru rãsturnarea celor victorioºipentru un ceas. Estimp, niciun mare autor romântrãitor aici, creator de literaturã, filosofie, teologie,ori politician, sociolog, doctrinar, om de stat, nucirculã prin editurile globului. Iatã drama.

Drept epilog, vã propun o imagine, pe care oputeþi accesa lawww.youtube.com/watch?v=VUSfIgI-I3Y. Larespectivul site, vedem un pod de sticlã dinmasivul Tianmen din Zhangjiajie, din China.Podul e construit deasupra unei prãpãstii, la 1432metri înãlþime. Poteca de sticlã (transparentã) pecare turiºtii sunt invitaþi sã se preumble, este latãde 0, 91 m ºi groasã 6.3 cm (Daily Mail).Experienþa vertijului aduce, cu siguranþã, fonduriturismului montan al regiunii Guilin. Podul desticlã al dlui Boia, cel mai recent dintr-o serie deasemenea construcþii demistificatoare, evalueazãau but de souffle adâncimile istoriei noastrerelativ recente ºi ale celebritãþilor ei intelectuale.Turiºtii pot sã colinde pe culmile ºi în prãpãstiileacestui montagne roumain, de la cota 1930 lacota 1950 ºi înapoi, ori, de ce nu, înainte, spreanul apariþiei cãrþii. Vom vedea cândva, cu cerezultate.

Note:1 Capcanele istoriei. Elita intelectualã

româneascã între 1930 ºi 1950. Humanitas, seriilede Autor, Bucureºti, 2011, 358 pagini.

2 „Germanofilii”. Elita intelectualã româneascãîn anii primului rãzboi mondial. Humanitas,seriile de Autor, Bucureºti, 2010, 374 pagini.

3 Capcanele istoriei, op. cit., p. 7.4 Op. cit., p. 339.5 Op. cit., p. 342.

accent

Balul intelectualilorMarius Jucan


Teoria actor-reþea a lui Bruno Latourporneºte de la critica separãrii moderneîntre polul societãþii ºi polul naturii.

Aceastã criticã se îndreaptã împotriva reificãriisocietãþii. „Când cercetãtorii în ºtiinþele socialeadaugã adjectivul ‘social’ unui anumit fenomen,ei încearcã sã desemneze o stare de lucruristabilizatã, o þesãturã de legãturi care, ulterior,pot fi utilizate spre a da seama de altefenomene. Nu este nimic dãunãtor în utilizareaacestui cuvânt câtã vreme el semnificã ceea cedeja a fost asamblat împreunã, fãrã a facepresupoziþii superflue referitor la naturaansamblului. Problemele apar, totuºi, când‘social’ ajunge sã desemneze un tip de material,ca ºi cum acest adjectiv ar putea fi asemãnat cualþi termeni precum ‘lemnos’, ‘oþelit’, ‘biologic’,‘economic’, ‘mental’, ‘organizaþional’ sau‘lingvistic’” (Latour, 2005).

Pentru Latour termenul de ‘social’ nu trebuieaplicat unui domeniu separat al existenþei prinintermediul cãruia s-ar putea explicainterrelaþiile dintre obiectele care compunexistenþa, precum ºtiinþa, tehnologia, oamenii,lucrurile. ‘Socialul’ nu defineºte o societateumanã presupus purã care ar da semnificaþiicelorlalte dimensiuni ale existenþei. Latourdezvoltã o abordare dinamicã a socialului încare toate elementele (umane sau neumane)sunt actanþi într-o reþea de interrelaþii. Caurmare a criticii aduse sociologiei clasice, Latourreinterpreteazã constructivismul social astfelîncât acesta sã nu reprezinte o reconstrucþie atehnologiei din perspectiva aproprierii acesteiade cãtre ‘societatea umanã’. Astfel, el propuneconstructivismul, constituirea reciprocã aactanþilor, umani sau nonumani, în cadrulreþelei de interrelaþionãri reciproce.

Teoria actor-reþea este susþinutã de BrunoLatour, Michael Callon ºi John Law, autoriipentru care participanþii la un experimentºtiinþific – teoria fiind una înrãdãcinatã însociologia ºtiinþei – nu sunt numai fiinþeleumane, dar ºi grupurile ºi instituþiile, animalelede laborator ºi obiectele inanimate. Fiinþelorumane nu li se acordã prioritate specialã înconstruirea faptelor ºtiinþifice în laborator.Latour se referã la toþi aceºti participanþi cutermenul de actanþi. Latour criticãconstructivismul social pentru supraevaluareafactorului uman în producerea rezultatelorºtiinþifice. Callon afirmã pe aceastã linie cã nuputem delimita tehnologia de naturã sausocietate pentru cã ceea ce conteazã suntinterrelaþionãrile reciproce. Latour renunþã la avorbi despre subiect ºi obiect, societate ºinaturã, pentru a se concentra asupra colectivelorde umani ºi nonumani. Ontologia pe care el opropune este una amodernã în sensul în careafirmã cã modernitatea nu a început niciodatãfiind un proiect imposibil, de separareasimetricã a umanilor ºi nonumanilor. Caurmare, ºi postmodernitatea ca proiect dedepãºire a modernitãþii este imposibilã.Postmodernitatea continuã proiectul modern depurificare afirmând cã realitatea constã înnaraþiunile ºi interpretãrile umane, pe când

ºtiinþa ºi tehnologia este inumanã, nu sepreocupã de nimic uman. Dar ºtiinþa ºitehnologia informeazã modul în careexperimentãm lumea ºi ‘fluxul pur alconºtiinþei’ este preformat de ºtiinþa ºitehnologia noastrã.

Latour se intereseazã de procesele decontinuã traducere ºi transpunere în relaþii aactanþilor, aceºtia neavând consistenþãontologicã decât în procesul de mediere.„Actanþii nu trebuie concepuþi ca entitãþi desine-stãtãtoare care apoi interrelaþioneazã întreele. Doar în cadrul acestor relaþii ei devinactanþi; ei ‘emerg’ în interiorul reþelelor careexistã între ei” (Verbeek, 2005, 149). El trateazãumanii ºi nonumanii simetric pentru cã roluljucat în cadrul reþelelor este echivalent. Astfel,precum în semioticã cuvintele nu se definescprin referinþã la obiectele din realitate, ci prinrelaþiile dintre ele, ºi Latour îºi construieºteactanþii doar prin relaþiile reciproce în careaceºtia se formeazã. În semioticã, cuvântul‘carte’ nu îºi primeºte semnificaþia de laobiectul real, ci de la relaþia în care acesta seaflã cu celelalte cuvinte precum ‘paginã’, ‘literã’,‘text’, etc. Latour foloseºte exemplul omucideriicu ajutorul pistolului pentru a explicafuncþionarea hibrizilor, a actanþilor. Existã înmod normal douã linii de analizã. Prima,poziþia sociologicã, afirmã cã oamenii ucid, ºi înacest caz pistolul este doar un instrumentneutru. Cea de-a doua, poziþia materialistã,afirmã cã pistoalele ucid ºi predeterminãutilizatorii pistoalelor sã tragã. Latour respingeambele poziþii pentru cã în procesul împuºcãriiatât trãgãtorul cât ºi pistolul sunt actanþi.Pistolul nu dezvãluie nici doar un programsocial ºi nici doar unul material. Pistolul este unmediator activ care contribuie decisiv laîmplinirea acþiunii. Latour analizeazã aceastãmediere pe patru paliere: translatare,compoziþie, reversibilitatea mecanismului opac(reversible black-boxing) ºi delegarea.

Atunci când un pistol este folosit, el estefolosit pentru cã are construit în el un programde acþiune. Astfel, intenþia omului (actantul 1)de a ameninþa sau ucide este programul sãu deacþiune. Dar acest program nu poate fi realizatfãrã mijloacele de realizare ale unei astfel deacþiuni. Pistolul este dotat cu intenþia saufuncþia de a împuºca. Pistolul (actantul 2), prinprogramul sãu de acþiune, are capacitatea de atraduce, de a translata, programul de acþiune alomului. Astfel apare un nou actant, actantul 3,trãgãtorul dotat cu pistol, ºi programele iniþialede acþiune, acela de a ucide ºi acela de aîmpuºca în mod eficient, dau naºtere unui nouprogram de acþiune, acela de a ucide prinîmpuºcare. Ambii actanþi sunt transformaþi derelaþia lor reciprocã: doar în procesul folosiriipistolul devine armã, el putând fi obiect decolecþie, instrument sportiv sau obiect careîncredinþeazã posesorul de siguranþa sa. Doar înprocesul folosirii pistolul se transformã în armãde omucidere, iar omul se transformã în ucigaº,el putând fi altfel doar un om revoltat saueventual un atacator.

Combinarea celor douã programe de acþiuneface ca acþiunea sã nu fie doar o proprietate aoamenilor, ci o asociere a actanþilor. Compoziþiaeste cea care dã naºtere hibrizilor, entitãþicomplexe apãrute ca urmare a interrelaþiilordintre actanþi umani ºi nonumani, dintreoameni ºi tehnologie. Compoziþiile suntelementele constitutive ale existenþei reale.Tehnologiile sunt dotate de cãtre cei ce leproiecteazã cu programe de acþiune. Dar acesteprograme de acþiune sunt doar puritãþi materialede sine stãtãtoare fãrã sens în afara utilizãrii lor.Procesul de mediere este opac, reþeaua de relaþiice se stabileºte între actanþi este invizibilã, esteo cutie neagrã. Aceste relaþii devin vizibile, ca ºipentru Heidegger, în momentul defectãriidispozitivului. Acesta este procesul dereversibilitate a mecanismului opac în carerelaþiile dintre actanþi se destramã ºi devinevizibilã inconsistenþa ontologicã a actanþilorconsideraþi individual. Descãrcarea baterieitelefonului mobil, lipsa posibilitãþii de a apela ºide a fi apelat, destabilizeazã familiaritatea lumiiºi provoacã angoasã. Aceastã reducere, aceastãprivare ontologicã este reversul care depunemãrturie pentru importanþa translatãrii ºi acompoziþiei.

Un ultim sens al medierii tehnologice pentruLatour este delegarea. „Gândiþi-vã la tehnologieca la o acþiune coagulatã. Consideraþi însãºinoþiunea de investire: un mod normal de aacþiona este suspendat, un detur este iniþiat prinintermediul a diferiþi actanþi iar rezultatul esteun nou hibrid care translateazã actele trecute înprezent ºi permite celor ce au produs investireasã disparã rãmânând prezenþi” (Latour, 1999,189). Pragurile de limitare a vitezei de pe ºoseleexemplificã aceastã delegare a unei multitudinide actanþi într-o bucatã de materie care menþinetotuºi neºtirbitã întreaga reþea de referinþe pebaza cãreia a fost construitã. Astfel pragul delimitare a vitezei este un hibrid investit de cãtrelege, legea fiind ºi ea un actant, de cãtre poliþieºi semnele de circulaþie pentru cã îi înlocuieºtepe aceºtia, de cãtre inginerul care a proiectatpragul, de cãtre ‘societatea’ preocupatã desiguranþa rutierã ºi în fine de cãtre ºoferii acãror program de acþiune referitor la acestepraguri este sã îºi protejeze maºina. PentruLatour acest prag de limitare a vitezei nu estedoar un ustensil, nu este un semn pentrualtceva, prin intermediul cãruia se dezvãluiesemnificaþii, ci este un actant, un mediator, i-aufost delegate puteri de acþiune ºi astfel el devineparticipant cu drepturi depline în reþeauaactanþilor. Aceste praguri au de asemenea ºiprograme proprii de acþiune, provenite dincomplexitatea interacþiunilor, ºi anume acelea deîncetinire a maºinilor de poliþie sau ambulanþãaflate în misiune. Ele acþioneazã astfel caantiprograme pentru programele de acþiuneîntrupate în aceste din urmã autovehicule. Ceeace Latour vrea sã arate este faptul cã obiectelecare ne înconjoarã, produse tehnologice în maremajoritate, nu sunt simple obiecte inerte. Elesunt impregnate de valori, impun, faciliteazã sauinterzic anumite acþiuni. Aceastã autonomie atehnologiilor în raport cu viaþa noastrã este ceeace ar trebui sã ne dea de gândit.

dezbateri & idei

Hibrizi, tehnologie ºi teoriaactor-reþea

Robert Arnãutu

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


(Fragment)

Teatrul ca practicã a reintrat în atenþiamarilor dezbateri culturale nu doardatoritã tradiþiei sale îndelungate, ci mai

mult în virtutea potenþialului inalterabil de a îºiface simþitã prezenþa în realitatea socialã:depãºind încadrarea în zona esteticã sau despectacol, teatrul este revendicat drept forþãcapabilã de a provoca aºteptãrile omului în faþaaparatului social. Sunt reluate acum polemicilelegate de reprezentarea prin limbaj sau pringest, cu deosebirea cã gestul depãºeºtevertiginos valorizãrile negative din trecut ºidevine vehicul principal de reprezentare ºi efect.

Gestul e revendicat drept cale viabilã de aridica întrebãri interesante cu privire la simulareºi realitate: pe de o parte, actorii rostesc exactcuvintele folosite de subiecþi, fãrã sã introducãnici mãcar o singurã schimbare, pe de altãparte, petrec o bunã bucatã de timpperfecþionând gesturile în exactitatea lor – astfelspectacolul ajunge sã fie marcat de un realismrafinat, dar tradiþional. Totuºi, oricât de atent arproceda, actorul nu poate sã ocoleascã sferasimulãrii ºi distorsionarea este aproapeinevitabilã. Actorii, sub direcþia regizoralã, ajungsã exagereze accentele ºi gesturile preluate dinzona realã de acþiune. Precum în teatrulbrechtian, realitatea nu este prezentatã în toatãcomplexitatea ei capricioasã; regizorii introduc„noile” personaje mai degrabã prin intermediulunor costume ºi recuzite atent alese. Aceastãstrategie, oricât de postmodernã prin detaliulconceptual de recreare a unei situaþiiconflictuale, se înscrie într-o abordare a teatruluifenomenologicã tradiþionalã. Potrivit acesteia,existã mereu o rupturã între teatru ºi realitate(vezi Mark Fortier, Theory/Theater, Routledge,Londra, 2002). Chiar reprezentarea cvasi-documentaristã nu e altceva decât o simularesofisticatã.

În Teatrul oprimaþilor, lucrarea lui AugustoBoal (Theater of the Opressed, TheaterCommunications Group, New York, 1985),primele secþiuni sunt dedicate articulãrii unorcritici de facturã brechtianã la adresa teatruluiaristotelian, ca formã hegemonicã a teatruluioccidental (trasat de Boal de la Atena clasicãpânã la soap-opera din prezent). Pentru Boal, caºi pentru Brecht, ideologia opresivã ºipasivitatea teatrului sunt într-un grad ridicatcomplice: ideologia manipulativã a status quo-ului determinã ca audienþa sã nu fie capabilã sãgândeascã pe cont propriu, iar poziþia pasivã aaudienþei ca sumã de spectatori denotã cã nu îieste îngãduit sã acþioneze pe cont propriu.Brecht a remarcat acest mecanism, însãproiectul lui Boal se desfãºoarã cu un pas maideparte ºi cautã moduri de a permite audienþeinu doar de a gândi, ci ºi de a acþiona pe contpropriu, prin aceasta repoziþionând teatrul dinrolul de aparat de stat ideologic în cel de„repetiþie a revoluþiei”. Într-un experimentnumit „teatru invizibil”, actorii se aºazã înrestaurantul unui hotel. Unul dintre ei comandãun meniu elaborat pe care, se aflã mai târziu,nu îl poate plãti. Acest lucru declanºeazã odezbatere între ceilalþi actori despre sãrãcie,salarii, costurile alimentelor, dreptul de a mâncaºi aºa mai departe. Alþi oameni din restaurant,

care nu fac parte din trupa de actori, îºiexprimã opiniile. În teatrul invizibil, ritualurileteatrale sunt abolite. Energia teatralã estecomplet eliberatã ºi impactul produs este multmai puternic ºi de duratã.

Un alt exemplu relevant este Ieºind dinreprimare, în care un membru(ã) al audienþeirelateazã un incident în care el/ea a fostoprimat(ã), a acceptat oprimarea ºi a acþionatde o manierã contrarã dorinþelor proprii. Actoriireiau gesturile ºi rostesc cuvintele din contextuloriginal, iar protagonistului i se oferã ocazia dea rezista oprimãrii exercitate iniþial. În acest fel,sunt luate mãsuri cu privire la posibilitãþile ºilimitãrile rezistenþei, iar actorii ºi audienþa facun pas înspre revoluþie. Pentru Boal esteesenþialã tranziþia de la particular la general, dela fenomen la lege. Meditaþia asupra gestuluiocupã însã prim-planul într-un alt proiectteatral, intitulat Cunoaºterea corpului. Camediator principal al dinamicii dintre idee ºicorporalizarea ei, gestul lui Boal se înscrie pelinia gestus-ului brechtian. El are ca scopdeclanºarea conºtientizãrii de cãtre oprimaþi a„alienãrii musculare” impuse corpului.

Pentru Boal, teatrul tradiþional este „formaartisticã perfectã de coerciþie”. În schimb, dacãteatrul oprimaþilor nu este o revoluþie propriu-zisã, el ajutã la pregãtirea uneia.

Orice menþionare a teatrului oprimaþilornecesitã sublinierea unor pasaje din corpus-ulteoretic brechtian. Într-un articol dedicatteatrului chinez ºi efectului alienãrii, Brechtdescrie o situaþie din timpul unei reprezentaþii acompaniei Operei din Beijing la Moscova. Ofemeie tânãrã, fiica unui pescar, apare stând înpicioare ºi vâslind într-o barcã imaginarã.Curentul devine mai rapid, e din ce în ce maidificil pentru ea sã îºi pãstreze echilibrul.Fiecare din miºcãrile fetei este familiarã caimagine, fiecare curent al râului este ghicitînainte ca sã atingã barca. Actriþa reuºeºte sãfacã scena memorabilã. Contrastul descris aicide Brecht, între statul în picioare ºi vâslit,simbolic pentru cel între pãmânt ºi apã, esteunul recurent în teatrul din Beijing, parte arepertoriului scenic tradiþional. Deoarecemiºcãrile executate de actriþã sunt familiare caimagine, Brecht accentueazã ideea cã manieraînsãºi în care actriþa joacã scena esteresponsabilã cã aceasta devine memorabilã.Ceea ce se întâmplã pe scenã nu constã încomunicarea unui conþinut nou, ci în variaþia aceva devenit familiar prin repetiþie. Repetiþiaemerge ca element vizibil, auditiv ºi constitutival medium-ului teatral. Nu conteazã ceea ce sespune sau ceea ce se aratã, cât cum se spune ºicum se aratã.

O problematicã similarã abordeazã WalterBenjamin. Rãspunsul sãu la întrebarea „ce esteteatrul epic” („What is epic theater?”,Understanding Brecht, trad. de Anna Bostock,Verso, Londra ºi New York, 2003) se desfãºoarãpe douã direcþii, ambele influenþate de Brecht ºitotuºi metamorfozate în timpul procesului.Prima este dictatã de gest. Teatrul epic,considerã Benjamin, este prin excelenþã unteatru gestual. Dar aceastã determinaþie nu estesuficientã. El nu este doar gestual, este ºicitaþional, transformînd gesturile în „citaþii”.Terminologia este inovatoare ºi dificilã, elpreferând sã suprapunã mai mulþi termeni,

„citat”, „citaþie”, pentru a sugera atât factorulde repetitivitate, cât ºi pe cel de întreruperecaracteristic pentru gest. Când un gest estefolosit astfel încât sã fie citabil, el nu se referãdoar la ceva ce a existat, ci atenþioneazã înlegãturã cu o viitoare posibilã transformare sautranspoziþie. Citabilitatea reprezintãchestionarea trecutului în scopul detectãrii uneiposibilitãþi viitoare, diferite de opþiunileprezentului.

Gestul înlocuieºte conceptul estetic de formãîn regândirea termenului de teatralitate de cãtreBenjamin. Totuºi, gestul împãrtãºeºte împreunãcu conceptul de formã atributul de a fi „fixat”ºi „delimitat”: spre deosebire de acþiunileumane, gesturile au început ºi sfârºit definibil.În opinia lui Benjamin, gesturile se nasc atuncicând o acþiune este întreruptã. Gestul nu poatefi decât o miºcare corporalã care întrerupe ºisuspendã – termenul german Haltung sugereazãliteral o susþinere ºi o stopare, dar ºi progresiaintenþional-teleologicã narativã spre un scopsemnificativ. Prin urmare, el deschideposibilitatea unui spaþiu alternativ ºi al uneisingularitãþi incomensurabile. Acest lucru estemediat prin înlocuirea acþiunii cu felul de ajuca. Jocul actoricesc nu mai este reductibil la opersoanã, ci se relevã ca funcþie de plasare, ca o„condiþie”. Condiþia ia valenþele semantice alelocului unde gestul este citat.

Noþiunea de gest este indisolubilã, dacã nuexclusiv reductibilã, la cea de corp. Dar acestcorp nu trebuie mereu înþeles în sensaristotelician, ca vas sau recipient, ci mai multîn sensul unui sistem de articulaþii. Esenþagestului, miºcarea corporalã, nu trebuie cãutatãnici în cap, nici în inimã, ci în articulaþiile carefac aceastã miºcare posibilã, ºi simultan,întreruperea ei, ca spasm sau paralizie. A trãiexperienþa corpului, nu doar ca mediu continuusau entitate, ci ca posibilitatea unei maºiniimperfecte ºi dezarticulate, acesta pare sã fiedezideratul lui Benjamin. Cãci el concepenoþiunea de „gest citabil” ca fiind identicã cucea de „gest în miºcare”.

Elena Ivanca

Gest ºi corporalitate

Liviu Vlad Coloane ºi boltã

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Cândva stabil, „limitat”, pliat unui rolpredeterminat, condamnat, aºadar, lafixitate, conceptul de identitate a devenit,

în decor postmodern, fragil, în disoluþie, supusunei permanente reconstrucþii. Contestatãvirulent, identitatea se defineºte azi ca fiindmultiplã, concentricã, mobilã, autoreflexivã,chemând – pentru omologare (validare socialã) –ºi prezenþa celuilalt ca element constitutiv.Aceastã recunoaºtere priveºte, desigur, ºiidentitãþile colective, zgomotos afirmate înpostmodernitate sub flamura autonomiei(etnice, religioase, regionale) sau a ofensivelorpolitici de grup (feminism, homosexualism º. a.). În acest context, regândirea identitãþiidevine, sã recunoaºtem, o problemã presantã;de la individualismul identitar, clamându-ºidreptul de a-ºi exprima diferenþa în condiþiileînþelegerii egalitare moderne ºi ahipermasificãrii comportamentelor pânã laidentificarea mimeticã, sub pulsiuneaconsumului (întreþinând, totuºi, rivalitatea).Chestiunea îmbracã, spuneam, un aspectrelaþional, judecat emblematic-valorizator(prestigiu, recunoaºtere). Deºi vizeazã excelenþa,inducþia nevoilor de consum suportã acea„constrângere la repetiþie”, denunþatã de Stiegler(2004) prin supra-socializare. În capitalismul deconsum identitatea este un construct care þinede „imagine, stil, înfãþiºare”, propunând un eumereu înnoit, atractiv, performant, prestigios,bucurându-se de succes, supus capriciilor modeiºi îndoctrinãrii subtile prin publicitate ºi culturãpopularã. Evident, un rol major, poate decisiv,în construirea / deconstruirea ºi percepereaidentitãþii revine culturii media, cea care azidestabilizeazã identitatea. Ca „mediu culturalînºelãtor” cum afirma Douglas Kellner, culturamedia este un „centru al imploziei identitãþii”.Examinând producþia de imagini, livratã în fluxcontinuu ºi, pe acest suport, dinamica identitãþii(imagine, stil, modã, în cazul unor personalitãþimediatice), sociologul texan, fie cã discutã, depildã, cazul Madona (ca „maºinã de produsidentitãþi”) ori videoclipurile lui Michael Jacksonnu oboseºte a cere imperativ „alfabetizarea”publicului, doar astfel apt a sesiza codificareaideologicã ºi capabil a se distanþa reflexiv, luândatitudine criticã. Nevoia de identificare ºi, pe dealtã parte, dorinþa de satisfacþie asigurã o largãaudienþã ofertei media, propunând prinemisiuni TV de mare popularitate modele deidentitate. Dezinteresatã de natura polisemicã acodurilor narative ori a colajelor imagistice,forma comercialã (hegemonicã, azi) cultivã„efectul de real” (D. Kellner, 1980), prioritateaimaginii (de la fascinaþie la saturaþie) copleºindprin accesibilitate, flux ºi vitezã. Supusã acesteisimplificãri, decodarea rãmâne la „suprafaþatextului”, asigurând, prin zapping, o distracþiefrivolã (vezi emisiunile télé-poubelle). Cultura,observa Gilles Lipovetsky, este „fagocitatã demass-media” ºi trãieºte / supravieþuieºte subdictatura ratingului. Iar omul mediu, cel care,pentru o naþiune, ar fi „ceea ce este centrulgravitaþional pentru un corp” (cum afirmaAdolphe Quételet) rãmâne, prin mentalitãþi,atitudini, interese, nivel cultural, chiar centrugravitaþional, favorizând manipularea cererii deconsum. Or, publicitatea, înglobând rafinatestrategii de marketing, eforturi de cercetare,devorând resurse financiare ºi artistice, ne

„colonizeazã” existenþa; a devenit, în condiþiilecontemporaneitãþii, o matrice socio-culturalã,licitând un anumit stil de viaþã, implicitidentitãþi sociale dezirabile, admirate contagios.Acelaºi Douglas Kellner nota cã, actualmente,publicitatea reprezintã „echivalentul funcþionalal mitului”: de la bãrbatul Marlboro (ca simbolcultural, intrat în folclorul american) la „nouafemeie” Virginia Slims (încurajând fumatul cagest „progresist” ºi acceptând, ulterior, varianta„mentol lights”, pentru a rãspunde promptsensibilitãþii ecologice). Reclamele rãmân,aºadar, „texte sociale”.

Sã observãm însã cã în câmpul publicitarfuncþioneazã o dublã polarizare. Pe de o parteexistã clivajul între profesioniºtii (practicienii)înrolaþi acestui front, elogiind, fãrã rezerve,binefacerile ºi cercetãtorii fenomenuluipublicitar, avertizând asupra riscurilormanipulãrii ºi conformismului social. Pe de altãparte, unii analiºti (lingviºti, semiologi) suntinteresaþi exclusiv de decriptare (retoricatextului, a imaginii publicitare) pe cândsociologii, firesc, sunt preocupaþi de„funcþionarea” publicitãþii (prin contextualizare),denunþând persuasiunea mediatizatã. Chiar dacãlipsesc riguroase anchete de teren pentruevaluarea impactului este de ordinul evidenþeicã societatea de azi nu poate fi imaginatã înabsenþa publicitãþii, cã dezvoltarea fenomenuluipublicitar cunoaºte o nebãnuitã extensie ºi cãefectele (promovare, persuadare) nu pot fiignorate. Mai mult, pe urmele lui André Akoun,ºi Rémy Rieffel, putem fi de acord cã dupã fazamecanicistã (creând, prin repetitivitate,sentimentul evidenþei) ºi dupã cea sugestivã(manevrând motivaþii economice ºi simbolice),publicitatea sociologicã acþioneazã insertiv,oferind „stiluri de viaþã” (valori, gesturi,atitudini). Altfel spus, dacã funcþia economicãeste evidentã, cea culturalã se manifestã latent,încât publicitatea funcþioneazã propagandistic.Bineînþeles, nu în sensul unei suprapuneri cucea politicã. Dar publicitatea ca „propagandãsociologicã” acþioneazã comunicaþional(unidirecþional), are un indiscutabil scop

comercial, dar ºi unul politic (apologia societãþiide consum) ºi vrea, finalmente, sã convingãreceptorul, inducând un anumit tip decomportament, strãin de tezismul doctrinar oribrutalitatea ideologicã de tip clasial (paradigmaconflictualistã). Dimpotrivã, analiza psiho-sociologicã a publicitãþii dezvãluie cã aceastãpresiune se exercitã prin condiþionaresubliminalã (pub invisible), cã este activatcircuitul A.I.D.A. (atenþie - interes - dorinþã -achiziþie), cã, în fine, asediul mediatic vizeazã,prin campanii de persuasiune, uncomportament „programabil”. Cu observaþia cã,întotdeauna, va exista un defazaj între intenþiade acþiune a cumpãrãtorului ºi acþiunea propriu-zisã (amânatã sau chiar anulatã), intervenind înaceastã ecuaþie comportamentul inerþial,rezistenþa, dar ºi filtrul cultural, experienþaperceptivã. Încât dacã putem susþine fãrãrezerve cã, în sfera publicã, bombardamentulpublicitar conduce la apatie ºi anemie civicã, arfi riscant cã postulãm cã acest efort(propagandistic, pânã la urmã) funcþioneazã fãrãsincope, ca o schemã cauzalã unidirecþionalã.Cum fluiditatea pare a fi metafora totalizantã aepocii, cum suntem captivii unei mondializãrimediate (supuºi vârtejului proliferant alimaginilor), scena postmodernã (pendulândîntre fascinaþie / seducþie vs efemer /fragmentar) multiplicã numãrul de identitãþiposibile. Ceea ce înseamnã, prin ºirul de efecteperverse, vehiculând vitezist identitãþi „de piaþã”în necurmatã prefacere, ºanse sporite deautoidentificare; ºi, în aceeaºi mãsurã, deautoînºelare, „distanþare de sine”, alienare. Încâtcerinþa pedagogiei media, a filtrului critic, aexerciþiului reflexiv devine imperioasã într-ovreme în care mass-media au colonizat cultura.

Adrian Dinu Rachieru

Identitate ºi publicitate

Liviu Vlad Protectorul cetãþii

Liviu Vlad Portal baroc

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


În Curierul românesc (nr. 6, iunie 1999, p. 23), Ion C. Rogojan relateazã, pe scurt,povestea întâlnirii cu o carte. Este vorba de

Corespondenþa lui Marcel Proust (Fundaþiapentru Literaturã ºi Artã, Bucureºti, 1939), micstudiu (95 pagini) consacrat, de Mihail Sebastian,„romanului întunecat” al scriitorului francez.Volumul e procurat dintr-un anticariat, la preþulde treizeci de dolari. Fusese publicat la încheiereaoperei de editare (1930-1936) a scrisorilor luiProust (aproximativ 1200) – Correspondancegènèrale de Marcel Proust –, sub îngrijirea luiRobert Proust ºi Paul Brach. Tomul doi din seriecuprinde corespondenþa cu Contesa de Noailles,în al cincilea, scrisorile, alãturi de alþii, trimiseMarthei Bibescu. Exemplarul cumpãrat de Ion C.Rogojan are, pe pagina de gardã, o dedicaþie:„Principesei Marthe Bibesco, aceastã încercarestângace despre un Marcel Proust, care e încãpentru mine un personaj fabulos – în parte ºipentru cã a cunoscut-o pe autoarea celor OptParadisuri (sic!)”.

Omagiu respectuos,Mihail SebastianMai 1939

Ciudãþenia abia acum începe. Din carteadãruitã, ca „omagiu respectuos”, de MihailSebastian, beneficiara frumoaselor cuvinte nutãiase decât primele 22 de pagini. „Sã fi cititnumai atât din lucrare M. Bibesco (sic!)?”, seîntreabã autorul notei. Cu siguranþã, dacã paginilenu erau tãiate! Problema este, de ce? De ce afost, prematur, întreruptã lectura unui comentariudedicat, în primul rând, celor „familiarizaþi curomanul lui Marcel Proust”? Între care, fireºte,cea dintâi era însãºi Martha Bibescu Rãspunsul ni-l oferã, din pãcate sau din fericire, tot MihailSebastian.

1. În Jurnal. 1935-1944 (Humanitas, Bucureºti,2005), relaþiile cu principesa sunt consemnatesumar ºi fãrã entuziasm. Rezultã, din puþinelepropoziþii, cã scriitorul era, din multe motive, însituaþia neplãcutã a solicitantului, cu suavitate,refuzat. Mobilizarea, la puþin timp dupã„nimicirea” Cehoslovaciei, îl gãseºte confuz ºi„cam nepregãtit („E mai bine sã merg cu ochiiînchiºi” – 21 martie 1939). Chemat la regiment e,totuºi, repede lãsat la vatrã, dupã douã zile deperipeþii, ce pãruserã a da preþ vieþii de civil gata,în ajun, sã-ºi distrugã manuscrisele. Concentratdin nou, în mai, e convins cã nu mai scapã(„Sunt mizerabil, bãtut parcã, desfiinþatdesfigurat. Nu mai sunt eu; nu sunt nimic, nimic,nimic. Ceva care poate fi ucis la îmbulzealã, fãrãca într-adevãr sã aibe vreo importanþã, ceva carepoate fi târât prin noroaie, aruncat în grajduri,uitat pe câmp, ceva fãrã nume, fãrã identitate,fãrã privire, fãrã voinþã, fãrã glas, fãrã viaþã...” –18 mai 1939). Disperare trãitã ca un strigãt, vorbalui Cioran, din care aºtepta sã-l mântuiascã,nimeni altul, decât... Martha Bibescu. „Am trãitcu iluzia cã va fi de ajuns sã afle principesaBibescu cã sunt în apropiere (la Mogoºoaia, undescriitorul se afla în cantonament – n. n.), pentruca sã mã cheme la castel ºi sã-mi ofere o camerã.Mã vedeam instalat acolo ca într-un fel devilegiaturã ºi numãram orele de lecturã care-mivor rãmâne seara dupã întoarcerea de la câmp” –18 mai 1939). Planul mântuirii e complicat ºi, ca

orice decepþie adevãratã, menit a fi, în cele dinurmã, doar expresia unui trist eroism alresemnãrii. Îl sunã, mai întâi, pe Antoine Bibescu,la Athéné Palace. Vãrul Marthei se aflã, însã, laStrehaia, unde, în lipsa altor veºti, binevoitor, îºiinvitã prietenul. Sebastian îi telegrafiazã dezolat(„Sunt concentrat la Regimentul 21 infanterie ºi,începând de vineri, voi fi în cantonament laMogoºoaia”), apoi, la câteva ore, îi scrie pe larg,rugându-l sã intervinã pe lângã Martha Bibescu,„cerându-i pentru mine ospitalitate”. Aceeaºirugãminte i-o adreseazã telefonic secretarei,implorând-o sã vorbeascã prinþesei despre dramalui militarã. Greu de imaginat, astãzi, deznãdejdeaprovocatã de rãspuns: „Prinþesa regretã, dardeoarece n-a primit la castel pe nici unul dinofiþeri, ar fi greu sã primeascã un soldat” – 18mai 1939). Însemnarea de jurnal înregistreazã, culuciditate, doar gustul amar al aparenþelor: „Astae tot. Poate cã are dreptate. Poate cã a fi soldatmã decade din orice altã calitate. Nu sunt niciromancier, nici critic, nici autor dramatic, niciprieten: nu sunt nimic: sunt soldat – ºi un soldatnu poate fi primit la castel. Mã silesc sã înþeleg,mã silesc sã nu fiu jignit, mã silesc sã-i daudreptate ºi, totuºi, pãstrez din întâmplarea astaun sentiment penibil de injurie” – 18 mai 1939).Trimite o nouã telegramã lui Antoine Bibescu,anulând solicitãrile din prima („vã implor nuscrieþi nimic principesei Martha” – 18 mai 1939).Apoi, final de episod: „ºi cu aceasta, mica meacomedie princiarã e terminatã” – ibidem). Ceea cea urmat, o telegramã („Sebastian introuvableMogoºoaia”. Martha – 25 mai 1939) ºi o „foartefrumoasã scrisoare” a aceleiaºi despre Antoine (22septembrie 1942) par nici sã-l nu-l mai amuze,nici sã nu-l mai intereseze pe scriitorul, caredescoperise, treptat, distanþa dintre omul fãrãidentitate ºi „lumea ei de lux”. Concluzia este ceaaºteptatã: „Imposibil sã stabilesc o legãturã cuMartha Bibescu” (8 mai 1943). De vinã erastângãcia scriitorului sau altele vor fi fostmotivele? Pânã la urmã, dejun la Mogoºoaia,Sebastian a avut, cu Antoine, Elisabeth ºi soþiiBasdevant. Nu cu Martha Bibescu, al cãrei univers(familiile Gafencu, Tãtãrãscu, GeorgeCantacuzino, Argetoianu, Palatul Regal, LegaþiaAngliei, Ambasada Greciei etc.) rãmânea, tragic,un departe al fiinþei lui Sebastian. Aspiraþia luispre lumea de lux a scriitoarei s-a dovedit ºiirealã, ºi inutilã.

2. Spuneam cã, în Correspondance gènèralede Marcel Proust, corespondenþa cu Ana deNoilles se aflã în volumul II, scrisorile cãtreMartha Bibescu, în volumul V (penultimul înserie). Corespondenþa, imensã, pare sã fi fost,totuºi, pentru autor, un supliciu, „adevãratmartiriu”, rezultat al unei tensiuni nervoase ºi alunui efort fizic inimaginabile („Sufocat de astmã,extenuat de insomnie, ameþit de somnifere ºistupefiante inutil luate, îi trebuie uneori un întregtratament de medicamente ºi droguri pentru aputea sã scrie”). Sunt mãrturisiri neobiºnuite, înacest scris, ale lui Marcel Proust însuºi: „A scrie oscrisoare mã ucide” sau: „Rândurile acestea suntprimele pe care le pot scrie dupã ceasuri deadevãratã comã”. Prin urmare, observaþia luiMihail Sebastian e una de bun simþ: scrisorile,„volubile ºi extenuante”, sunt scrise în grabã, „auun aer de comunicare urgentã”, sub „un ocean de

fapte derizorii”, de amabilitãþi gratuite, strângeride mânã ºi zâmbete sub care, în fond, se ascunde„o profundã ºi egalã indiferenþã”. Obosit ºi,bolnav, în „intensul dor de intimitate”, Proust îºiregizeazã mesajul, transmiþând fiecãruia, cu osinceritate abil înscenatã, dovezile de iubireexclusivã, de admiraþie fabuloasã sau deconfidenþã absolutã. Rezultatul, dincolo deexcesul verbal, sunt „nesfârºitele superlative”(genial, sublim, extraordinar, miraculos, etern,magnific) de naturã a brusca, evident, „mãsurajustã a limbajului. E ºi cazul celor douã scriitoareromâne. Despre Ana de Noilles: „sunteþi cel maimare scriitor al „nostru” (1901), „poet, întrepoeþi, ºi mai presus de ei” (1902), un miracol ce„ar trebui negreºit sã facã din domnia-voastrãobiectul unei religii cu metafizicã ºi încarnare”.Marele romancier nu scrie oricui, ci „femeii-mag”ºi „zeiþei sublime”, lãudând-o pentru „eternitateageniului”, „gândirea divinã”, „cugetãrilenemuritoare”, creºterea vertiginoasã, efuziuneaîndrãzneaþã ºi amabilitatea infinitã. La apariþie,Emanuel, vãrul Marthei Bibescu, îi trimite luiMarcel Proust volumul Cele opt paradisuri. Sigur,o „magnificã piesã”, scrisã de un „scriitor perfect”ºi un „suflet de excepþie”. Stilul romancierului,„plin de reverenþe ºi elogii, încãrcat decomplimente extravagante, imposibile”, esteacelaºi: „Prinþesã, nu sunteþi numai o scriitoaresuperbã, ci ºi un sculptor de cuvinte, omuzicianã, o distilatoare de parfumuri, o poetã”(Christine Sutherland, Fascinanta Martha Bibescuºi lumea ei, 1996, p. 97). Despre Cele optparadisuri: „Încã de la primele pagini se simtecorpul dumneavoastrã zdrobit de o obosealã prininsomnie, se simte cãldura pleoapelordumneavoastrã pe care lumina le-a redeschis preadevreme” (ibidem, p. 46). Bombastic ºi indiferent(„gândire nestãvilitã” etc.), Marcel Proust încerca,probabil, prin avalanºa de cuvinte mari, prindragostea în exces, prin comentariuldisproporþionat ºi prin iubirea, dãruitã în„formulã de exclusivitate”, sã evadeze dinpropriul „frig interior” (boalã, izolare), dinchinuitoarea certitudine a irealizabilului ºi dinspaima de epuizare. Trãia, epistolar, superlativulrefuzat de viaþã. „Sunteþi cel (cea) mai...” sau:„Vã iubesc (admir) cel mai” nu denotã, cum credeSebastian, „o mare capacitate de simpatie,afecþiune (ºi) tandreþe”. Sunt gratuitãþi alesuferinþei, ºi o neobiºnuitã pasiune, dezvoltatã însingurãtate, pentru neant ºi inutil. Nu existã, dinacest punct de vedere, inegalitãþi de tratament alpartenerilor de dialog. Marcel Proust econfidentul binevoitor ºi generos al tuturor.Împarte, egal, tuturor, credenþiale de genialitate ºinobleþe literarã. De ce-ar fi fost Martha Bibescunemulþumitã? De ce n-ar fi tãiat (citit) cartea luiMiahil Sebastian, dupã pagina 22?

3. Sunt câteva probleme de amintit aici. Maiîntâi, opiniile lui Mihail Sebastian despre ceea cenumeºte „nesfârºitele superlative” ale lui MarcelProust (inclusiv, prin urmare, despre cele adresateMarthei Bibescu). Iatã-le: „Limbajul lui Proust,mai ales faþã de prietenii sãi, este magnifiant, plinde reverenþe ºi elogii, încãrcat de complimente ºiextravaganþe imposibile”. Toate aceste rezerve /reproºuri la pagina 20, din Corespondenþa luiMarcel Proust, peste care, cu un efort, probabil,de indulgenþã colegialã, Martha Bibescu trecuse.La pagina urmãtoare, 21: „Mai greu de acceptat ºide înþeles sunt elogiile în care nu gãsim acestpunct de ironie... care sã le apere împotrivapropriei lor absurditãþi”. Îmi pot imagina cã, aici,Martha Bibescu, a avut un moment de ezitare,

verdele de Cluj

DisjuncþiiAurel Sasu

2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


înainte sã punã volumul de-o parte. Estemomentul unei paranteze. Aflãm, din volumulChristinei Sutherland (Fascinanta Martha Bibescuºi lumea ei, 1996) cã relaþiile acesteia cu Anna deNoilles au fost, de-a lungul timpului, extrem detensionate, mãcinate de urã ºi ostilitate.„Surprinzãtor, scrie Christine Sutherland, cãveninul cel mai puternic a þâºnit de la douãcompatrioate: poeta Anna de Noilles ºi ElenaVãcãrescu, fostã amantã a prinþului moºtenitorFerdinand” (p. 107). Pe Anna de Noilles, de altfelînruditã cu Martha Bibescu, „succesul Celor optparadisuri a aruncat-o într-o adevãratã isterieemoþionalã, iar faptul cã rivala era compatrioata ºiveriºoara ei a înrãutãþit ºi mai mult lucrurile” (p. 108). Dupã apariþia volumului Izvor (1923),animozitatea Annei „s-a transformat în urã”(ibidem). Lãsãm la o parte faptul cã MarthaBibescu „era uluitor de frumoasã” (o spusese ºiProust: „aºa de frumoasã, aºa de elocventã, daraºa de ostilã”), faþã de veriºoara, „fatã bãtrânã”,micã de staturã, egoistã ºi urâtã. Într-o zi, MarcelProust face imprudenþa sã-i citeascã lui AntoineBibescu, vãrul Marthei, din Anna de Noilles.Anton replicã, pe un ton de reproº: „Tu uiþi peMartha Bibescu”. Sã mai amintesc cã tot Ana deNoilles ºi Elena Vãcãrescu amplificã „bârfa”relaþiei Marthei cu Ferdinand (de undedeteriorarea relaþiilor cordiale cu Regina) ºi tot eleîmpiedicã obþinerea, în 1932, de cãtre MarthaBibescu, a Legiunii de Onoare Franceze, printr-o„campanie murdarã” (Christine Sutherland, op.cit., p. 322). Episod deplâns ºi de Paul Claudel: „Eruºinos cã gelozia femeilor a împiedicat pe unuldin cei mai mari autori ai Franþei sã primeascãaceastã binemeritatã recunoaºtere” (ibidem). O vaprimi abia dupã treizeci de ani!

4. Între 1936 ºi 1940, Mihail Sebastian este,cum se ºtie, redactor la Revista FundaþiilorRegale. În februarie 1938, regele Carol IIproclamã starea de asediu, revocã Parlamentul,abrogã Constituþia din 1923, introduce cenzura ºidizolvã partidele politice. La 16 decembrie 1938,ia fiinþã Frontul Renaºterii Naþionale, „unicaorganizaþie politicã în stat”. Rolul Frontului esprijinirea dictaturii personale a regelui. Membriilui sunt obligaþi sã poarte uniforme ºi sã cultivemistica omului providenþial. Între ei, nimeni altuldecât Mihail Sebastian: „Vineri a fost Ziua Cãrþii –ºi a trebuit sã mã duc în uniformã, uniformaFrontului”. De ce n-a rezistat, de ce ºi-a uitat„declaraþia de libertate”, de independenþã, deneconformism din Cum am devenit huligan?Spusese atunci: „Eu sunt un civil...”, acum scrierânduri de cãinþã pentru care, în fapt, n-areargumente. Redau pasajul din Jurnal (8 mai1939): „Mi-e ruºine ºi mai ales mi-a fost atunciruºine. Mai am eu oare dreptul sã judec calitateamoralã a unui om, eu care n-am avut tãria de arezista la aceastã comedie? Ce aº face atunci înfaþa unor mai grave presiuni? Cum m-aº purtaîntr-un lagãr de concentrare? Câtã mândrie aº ficapabil sã pãstrez în faþa unui pluton de execuþie?

Plãtesc cu libertatea mea intimã o slujbã de5535 lei lunar! Nu þi se pare cã e cam mult?

Presupunând cã scrisul meu ar putea cândvasã aibe oarecare însemnãtate pentru un cititorîndepãrtat, uniforma asta, livreaua asta, nu vaanula orice semnificaþie moralã, orice valoaremoralã din ce am gândit, simþit ºi scris?

Sunt un scriitor care a purtat livrea. ªi mãgândesc cã sunt scriitori care au murit pe rugpentru cã n-au vrut sã cedeze mai puþin chiar.

Mã simt desfigurat, descalificat, decãzut dindreptul de a scrie: eu! cu acel sentiment de stimãproprie, de orgoliu reþinut, care singur justificãacest cuvânt”. Dincolo de patetica autoflagelare,

Mihail Sebastian recunoaºte c-a purtat uniformaservilismului politic. Cât despre „lagãrul deconcentrare”, în ceea ce-l priveºte, gândea preadeparte. A purtat aceeaºi uniformã a „lagãrului”ºi de dupã 1944, din aceeaºi vinã de-a nu puteamuri pe rug. Sã nu uitãm cã, în aceeaºi lunã (mai1939), va fi concentrat la Mogoºoaia ºi va cere luiAntoine Bibescu sã intervinã pe lângã principesaMartha, „cerându-i pentru mine ospitalitate”.Refuzat, are „sentimentul penibil de injurie”,silindu-se sã înþeleagã! Ce anume? Cumva opiniileMarthei Bibescu despre Frontul RenaºteriiNaþionale ºi „hainele (lui) albe”? Iatã-le: „Vechiipoliticieni, trecuþi prin ciur ºi prin sitã... au fostspoiþi cu var, ca niºte pomi fructiferi sau ca niºteW.C.-uri de garã – ca tot ce trebuie dezinfectat”(Jurnal politic. 1939-1941, Editura Garamond,Bucureºti, 2004, p. 74; însemnare din 9 iunie1939). Ca purtãtor de livrea, trebuia, logic, MihailSebastian sã fie dezinfectat înainte de a ajunge laMogoºoaia sau în preajma ipoteticeibinefãcãtoare? Fireºte! Cât de limpede trebuia sãfie un text ca sã înþeleagã romancierul de ce eraimposibilã o legãturã cu Martha Bibescu? Nutextul efectiv, ci spiritul lui, opinia celei ce l-ascris, fiindcã „plângerea” lui Sebastian vine abiadupã patru ani, la 8 mai 1943. De ce dãduseRegele uniforme celor ce „l-au împroºcat cunoroi”? Ca „sã-i împiedice a se murdãri” (ibidem,p. 74). Iatã un alt adevãr al Marthei Bibescudespre cei ce se afundau în beznã (împreunã cuCarol). Aproape toate evenimentele acesteicontorsionate relaþii dintre cei doi (MarthaBibescu ºi Mihail Sebastian) se consumã în lunilemai-iunie ale anului 1939. În acelaºi an (mai),romancierul oferã, cu dedicaþie principesei,

Corespondenþa lui Marcel Proust.5. Sã ne imaginãm, acum, cã principesa ia

cartea, cu buna intenþie s-o parcurgã, dinconsideraþie pentru autor, în ciuda dificultãþilorde comunicare ºi, nu în ultimul rând, dindragoste pentru Marcel Proust. La pagina 21, oprimã surprizã: un citat al lui Proust despre Annade Noilles: „Sunteþi cel mai mare scriitor alnostru”. Anna, fiind rivala cuprinsã de „isterieemoþionalã”, la apariþia Celor opt paradisuri ºiregizoarea „campaniei murdare” împotrivaacordãrii Marthei Bibescu a Legiunii de Onoare(1932). Pânã la aceastã paginã, însã, scriitoareamai putuse afla, din Introducere, ºi cã„nesfârºitele superlative”, trimise ºi ei fireºte, eraudoar „complimente extravagante” ºi absurditãþi.Ce-i scria, printre altele, cu admiraþie, MarcelProust, Marthei Bibescu? „Sunteþi nu numai oscriitoare superbã, ci ºi un sculptor de cuvinte, omuzicianã, o distilatoare de parfumuri, o poetã”(Christine Sutherland, op. cit., p. 97).Complimente extravagante ºi absurditãþi? Darimaginea recentã a lui Sebastian îmbrãcat în„livreaua” Frontului Renaºterii Naþionale. Ca faptdivers, în toatã cartea, dedicatã Corespondenþeilui Marcel Proust, numele Marthei Bibescu nu enici mãcar o datã pomenit. Lectura ei, opritã lapagina 22, a fost, prin urmare un gest polemicradical, pe care autorul n-avea cum sã-l ºtie. Dacãl-ar fi cunoscut, ar fi aflat ºi rãspunsurile pentrucâteva întrebãri esenþiale, privind libertatea intimãºi stima proprie.

Liviu Vlad Nervurile goticului

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Înfrângerile de pe fronturile apusene, ofensivaaliatã victorioasã din Orient de la jumãtatealunii septembrie 1918 au provocat frisoane

monarhiei dualiste. Din aceastã stare neplãcutãs-a ajuns într-un ritm foarte alert la vãditeîngrijorãri. Sistemul dualist a început sã scârþâiedin toate încheieturile. Începând cu lunaoctombrie popoarele negermane ºi nemaghiareau început sã acþioneze, în virtutea principiuluidreptului popoarelor la autodeterminare, înconformitate cu idealurile ºi interesele lornaþionale.

Autoritatea de stat era pe punctul de a seprãbuºi. Într-o asemenea atmosferã, împãratul-rege a încercat sã organizeze Imperiul pe bazefederaliste. Primul-ministru Wekerle Sándor areuºit sã impunã în cadrul acestui proiect, fãcutpublic prin Manifestul din 16 octombrie, sã seasigure cã integritatea Ungariei nu va avea desuferit. Era o soluþie de salvare a monarhiei,tardivã ºi deloc pe placul acelor popoare care-ºicreionau propriul lor destin, astfel cã Imperiuldualist se va face þãndãri1. Putem afirma cãfiecare popor care s-a desprins de Ungariabãtuse câte un piron în coºciugul Ungarieimilenare. A fost, deci, o despãrþire fãrã regretede un stat care nu le mai reprezenta. Atunci cecredibilitate au bocelile de tipul: ,,Ungariamutilatã’’, ,,Ungaria dezmembratã’’? Ungaria arãmas un stat omogen etnic. Noi ne vom opricu succinte consideraþii doar asupraevenimentelor din Ungaria.

Reamintim, în primul rând ,,treptele’’ascendente pe care a pãºit poporul român îndrumul spre Unirea cu România de la 1Decembrie 1918: 12, 18, 31 octombrie, 9, 20noiembrie. În unele din scrierile noastre amfolosit termeni nepotriviþi ca ,,acþiuneplebiscitarã’’ sau ,,plebiscit spontan’’. În fond afost o îmbinare de factori, care au condus lamarea împlinire: conºtiinþa naþionalã ºiorganizarea românilor din teritoriu, sprijinulmoral ºi militar al Regatului Român ºidezorganizarea ºi destrãmarea administraþiei ºi aarmatei maghiare. Bãtãliile militare ºidiplomatice au continuat dupã 1 Decembrie.

În cazul Ungariei, revoluþia margaretelor aadus, în 31 octombrie, un nou guvern condusde Károlyi Mihály, un antantofil. La 16noiembrie s-a produs ruperea de Austria ºiproclamarea republicii Ungaria. Cobora, deci,total ºi definitiv din barca dualistã, în care sesimþise, din anul 1867, destul de confortabil. Înurma unei asemenea cosmetizãri, statul maghiarîncerca sã se prezinte lumii ca o primadonãpurã, imaculatã, care nu avea nicio legãturã cu,,bãbuþa’’ generatoare de rãzboi ºi de politicirepresive faþã de naþionalitãþi. Scopul suprem alacestor demersuri era menþinerea integritãþiiteritoriale a þãrii. Se va dovedi cã aceastãvariantã n-a fost încununatã de succes. Pentruacelaºi scop, în 21 martie 1919, liderii maghiarivor ceda puterea comuniºtilor, în speranþa cã oalianþã militarã cu Rusia Sovieticã le va asiguravechile frontiere. Un martor ocular al acelorevenimente, cãpitanul american NicholasRoosevelt, îºi informa superiorii despre faptul

cã: ,,The revolution in Hungary was primarlynationalistic in character; the Hungarians whoare united in their conviction that Hungarymust not to be divided have made use ofBolchevism as a last desperate resort to preservethe integrity of their country, and have openlydefied the Allies’’2. În ambele situaþii braþulînarmat al naþiunii române a fãcut legea.

Conducãtorii politici ºi militari ai PuterilorAliate ºi Asociate nu s-au extaziat de aceastã,,schimbare’’, astfel cã liderii maghiari au fostaduºi rapid cu picioarele pe pãmânt ºiconfruntaþi cu realitãþile dure. Un prim duº recel-a trãit delegaþia maghiarã prezentã la Belgradîn vederea încheierii unui armistiþiu. Generalulfrancez Franchet d’Esperey, comandantulTrupelor Aliate din Orient, nu i-a dat nicioºansã de a rãstãlmãci adevãrul istoric. A tratat-ocu duritate ºi ironie, ca reprezentanta unei þãricare a participat plenar la rãzboi. Convenþiamilitarã de armistiþiu, semnatã la 13 noiembrie,nu prevestea nimic bun pentru integritateateritorialã a Ungariei, deºi ea nu-ºi propunea sãtraseze frontiere. Noi ne-am oprit, de-a lungultimpului de mai multe ori asupra acestui text,pe care nici guvernul francez nu l-a susþinutdecât câteva luni. Sã ne explicãm. Trasarea uneilinii de demarcaþie între trupele aliate – încadrul cãrora se va reîncadra rapid armataromânã – ºi cele maghiare pe teritoriul Ungariei,însemna explicit diminuarea autoritãþii statuluimaghiar asupra acestor teritorii. Chiar dacã sestipula cã administraþia civilã rãmânea subcontrolul guvernului maghiar, singura soluþiecare apãrea în acel moment. Breºa se putealãrgi, prin dreptul acordat forþelor aliate de aocupa, din motive strategice, orice teritoriu dedincolo de linia stabilitã. Modalitãþile deocupare efectivã a acestor spaþii se stabileau deComandantul ºef al Trupelor Aliate din Orient.

Armatele Aliate de aici, în urma victoriilorrepurtate, s-au deplasat spre vest, având ca þintãViena. La nivelul Carpaþilor ºi la sud de eiarmata românã – redevenitã de facto în tabãraaliaþilor – a fost cea care s-a îndreptat spre liniade demarcaþie. A ºi depãºit-o, la 24 decembrieea a intrat în Cluj. La ordinul primului-ministrufrancez, Georges Clemenceau, ea s-a oprit la 28ianuarie 1919 pe linia Sighet-Baia Mare-Zalãu-Ciucea. Fãrã a forþa lucrurile ºi a facecomparaþii forþate cu realitãþi din teritoriul cedatîn august 1940, ne simþim datori din onestitate,sã afirmãm cã viaþa românilor rãmaºi dincolode linia de demarcaþie s-a transformat într-uncalvar. Ofensiva victorioasã a armatei românedin aprilie 1919 le-a adus salvarea multaºteptatã.

Dupã Hotãrârea de Unire a Transilvaniei – însensul larg al cuvântului – cu România,confirmatã prin decretul-lege nr. 3631 din 11/24decembrie 1919, statul român, prin intermediulConsiliului Dirigent, a început organizarea vieþiide stat româneºti în provincie. Pânã la sfârºitulanului 1919 acest proces s-a încheiat.Evenimente similare, ºi cam în acelaºi interval,s-au produs ºi în Regatul sârbo-croato-sloven ºiîn Cehoslovacia.

Ce rãmãsese, deci, din Ungaria în momentulîn care delegaþia acestei þãri ajunsese laconferinþa de Pace de la Paris? Un stat mic,îmbrãcat într-un costum, croit dupã mãsurarealã. Tratatul de la Trianon a consfinþit o starede fapt realã. N-a dezmembrat pentru cã nu mairãmãsese nimic de dezmembrat.

În Cehoslovacia, Iugoslavia ºi România arãmas o populaþie maghiarã destul denumeroasã3. Care urma sã fie statutul lor, caminoritãþi naþionale în noile state? Ipostazele încare se vor afla minoritarii au fost diferite. Încazul României actele fundamentale care s-auocupat cu acest aspect au fost: Declaraþia deUnire de la Alba Iulia, implicit decretul-lege derecunoaºtere a Unirii, Tratatul minoritãþilor,Tratatele de pace cu Austria ºi Ungaria ºiConstituþia din anul 1923. Toate acestea leasigurau drepturi egale cu ale celorlalþi cetãþeniromâni. Þinem sã subliniem cã prevederi aleHotãrârii de Unire, invocate în favoarea lor pânãla exces de minoritarii din România interbelicã,ºi în deceniile urmãtoare, de o salbã aproapeinfinitã de oameni politici români ºi strãini ºide un cortegiu de istorici de pretutindeni, auavut ºi au doar o valoare declarativã, enunþiativãºi nu una obligatorie, de punere în practicã. Eleau fost propuse ca principii democratice, care sãstea la baza statului român. Niciun act politicintern sau extern nu le-a confirmat înformulãrile din text. Referirile la ele se potasemãna cu invocarea la astre nevãzute, ca unapel la inexistent sau cu un þipãt disperat într-un pustiu neprietenos.

Vom prezenta în continuare categoriile demaghiari din Transilvania ºi atitudinea lor faþãde noua configuraþie politicã în care trãiau. Oparte a lor a pãrãsit teritoriul fiind expulzaþi deautoritãþile militare române, din considerente desiguranþã naþionalã. Cine contestã acest fapt n-aconsultat nici mãcar ziarele româneºti dinepocã, în care se gãsesc coloane cu numele celorexpulzaþi. Numãrul lor n-a fost prea mare.

Funcþionarilor publici statul român le-apretins depunerea unui jurãmânt de fidelitatefaþã de regele Ferdinand I ca ºi condiþie pentrua-ºi continua activitatea. Am parcurs multedocumente cu privire la preluarea prefecturilorºi a primãriilor4, ºi mult mai numeroasereferitoare la trecerea instituþiilor judiciare subautoritatea statului român5.

În primele luni ale anului 1919, funcþionariipublici maghiari din Transilvania, constituiþi într-un cor imaginar, dirijat de la Budapesta, aurefuzat atât depunerea jurãmântului, cât ºipredarea instituþiilor. Dupã aplicarea simbolicã aforþei, ei au cedat. Funcþionarii ºi-au bazat gestulpe o prevedere a Convenþiei militare dearmistiþiu de la Belgrad ºi pe conþinutularticolelor 43 ºi 45 din Convenþiile de pace dela Haga din anii 1899 ºi 1907. Prevederea dinConvenþia privind menþinerea administraþieicivile sub autoritatea statului maghiar parefireascã, în condiþiile în care imperativulprincipal îl constituia încetarea ostilitãþilor.Dupã unirea Transilvaniei cu România,instituþiile politice ºi administrative româneºtidin Transilvania au decis punerea de acord arealitãþilor administrative cu cele politice de lanivelul þãrii. Un corp de funcþionari ostilîmpiedica buna desfãºurare a activitãþiicotidiene. Analizând conþinutul celor douãarticole din Convenþiile de la Haga socotim cãele nu constituie o bazã juridicã realã pentrujustificarea atitudinii funcþionarilor publici

puncte de vedere

Viena, 30 august 1940 - un simulacru de arbitraj

Gheorghe Iancu

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


maghiari6. O schimbare radicalã de atitudine s-aînregistrat, de pildã, în sfera Curþii de Apel dinOradea ºi a tribunalului din oraº, unde, toþijuriºtii maghiari au depus jurãmântul defidelitate. Sã-i fi metamorfozat, oare, metodelede guvernare ale regimului ,,roºu’’ de laBudapesta, de care abia scãpaserã? În perioadaurmãtoare, s-au întâlnit instituþii judiciare încare unii au depus jurãmânt, alþii nu.

Ca efect al acestui proces, probabil o parte afuncþionarilor rãmaºi fãrã slujbe sã fi plecat înUngaria. Muncitorilor, þãranilor, comercianþilor,industriaºilor, liberilor profesioniºti maghiari nuli s-a pretins depunerea niciunui jurãmânt defidelitate faþã de statul român. Ei ºi-au pututcontinua nestânjeniþi activitatea. Posibilitateaoferitã etnicilor maghiari din România, deTratatul de la Trianon, de a opta pentrucetãþenia maghiarã, i-a determinat pe unii dintreei sã se stabileascã în Ungaria. Mocsy István I.estimeazã cã numãrul maghiarilor plecaþi dinRomânia în intervalul 1918-1924 este deaproape 200.000. Lor li s-au alãturat cei sosiþidin Slovacia (106.000), Iugoslavia (44.000) ºiAustria (1221), formând un total de 350.000 depersoane7. În afara celor expulzaþi, toþi ceilalþiau plecat de bunãvoie din România. De aceeasocotim cã termenul unic folosit de Mocsypentru aceºtia – de refugiaþi – nu are acoperireîn realitate. Refugiatul ar fi fost, cel puþinparþial, silit de cineva sã plece.

Mãrturii istorice diverse vorbesc despredificultãþi reale pe care au trebuit sã ledepãºeascã cei stabiliþi în þara-mamã. E firesc,deci, cã ei au format un bloc unit revizionist.

Statul maghiar a militat pentru pãstrareaintegritãþii teritoriale a þãrii la sfârºitul anului1918 ºi în anii 1919-1920, iar apoi pentruredobândirea tuturor teritoriilor desprinse dinel. Politica revizionistã a fost axul principal alpoliticii externe a Ungariei. Cu timpul, revendicã-rile teritoriale s-au mai estompat luându-se înconsiderare ºi reanexarea doar a unei pãrþi înacele spaþii. Propaganda revizionistã maghiarã aatins cote foarte înalte.

Acþiunile guvernelor maghiare au fostsusþinute de zeci ºi zeci de asociaþii, societãþi,publicaþii politice, culturale, religioase din þarã ºidin strãinãtate8. Toate confecþionau ºi prezentauchipul unei þãri nedreptãþite.

Un cliºeu adiacent mult fluturat în faþaoamenilor politici ºi ai opiniei publiceinternaþionale a fost acela al situaþieiinsuportabile a minoritãþilor maghiare din þãrilesuccesorale, implicit din România, fapt care arjustifica revizionismul.

Am studiat mulþi ani aceastã problematicãfoarte complexã, am publicat articole ºi volumede documente provenite din arhivele de laBucureºti, Geneva ºi Londra, am analizatpetiþiile trimise la Societatea Naþiunilor9.Concluzionãm cã maghiarii din România n-aufost supuºi unei politici de deznaþionalizare sauîmpiedicaþi brutal sã se dezvolte în planurilepolitic, economic, cultural sau religios.

Propaganda antirevizionistã a României n-aavut aceeaºi intensitate ºi a fost promovatã întonalitãþi mai accentuate ceva mai târziu10.

Atâta timp cât harta Europei a stat subsemnul Tratatelor de Pace de la Paris ecoullamentaþiilor maghiare a fost redus. Va creºte înamploare doar atunci când Europa a ajuns sã fiedominatã de state totalitare ca Germania,U.R.S.S. ºi Italia. Aºa se face cã între anii 1938-1940 s-au înregistrat în sfera relaþiilorinternaþionale anexãri de state, ultimatumuri ºisimulacre de arbitraje.

În urma ultimatumului sovietic din 28 iunie1940, România a pierdut Basarabia ºi o parte aBucovinei. Efectele acestor rupturi s-au resimþitnegativ ºi în cazul frontierelor de vest ºi sud aleþãrii. Ungaria se afla în graþiile Germaniei,aliatul din Primul Rãzboi Mondial, ºi al Italiei.De aceea prolifera ameninþãri belicoase la adresaRomâniei. Nu ºtim dacã fãrã sprijinul celordouã state ºi-ar fi permis sã atace România11.Germania voia, însã, liniºte în aceastã zonã aEuropei, fiind în faza pregãtirii ataculuiîmpotriva U.R.S.S.-ului. De aceea a impusRomâniei ºi Ungariei tratative directe pentrusoluþionarea diferendelor dintre ele.

Ungaria revendica teritorii întinse din nordul-vestul ºi centrul României, ºi pentru o perioadã,chiar o sumã de bani – probabil pentru cei 22de ani de administraþie româneascã – în timp ceRomânia se pronunþa pentru un schimb depopulaþie. ,,Suferinþele” maghiarilor dinRomânia, atât de mult invocate de propagandarevizionistã maghiarã, au fost plasate într-unfundal invizibil. A prevalat ceea ce guvernelemaghiare au dorit dupã 1 Decembrie 1918 ºianume recuperarea de teritorii din România.Tratativele n-au dus ºi nu puteau duce larezultate palpabile.

ªi atunci, Mare Minune Mare. Areopagulpopoarelor format din doar douã state totalitareºi agresive, Germania ºi Italia, au decis sãintervinã printr-un arbitraj în disputa dintre celedouã þãri. Un arbitraj care nu a respectatpunctele din legea din 18 octombrie 1907referitoare la arbitraje ºi anume: echidistanþã,lipsa oricãror interese ale arbitrilor în zonã,ascultarea pãrþilor.

Discuþia cu privire la faptul cã România asolicitat Arbitrajul este superfluã. În acelecondiþii, România s-a vãzut silitã sã acceptearbitrajul ºi sã-l respecte. Maniera de desfãºurarea întâlnirilor de la Viena, capitala unei altealiate a Germaniei, înghiþitã între timp de„foamea” nazistã, a avut caracterul unui Dictatpentru România. S-a pierdut un teritoriu din43.492 km2 ºi o populaþie de 2.628.238 delocuitori, dintre care 1.320.588 români.

Pentru românii din acele locuri au urmatpatru ani de nenorociri ºi de neliniºte12.Maghiarii din România n-au trecut nici ei chiarsenini acei ani. Soarele, care parcã se ascunsesepentru români în 30 august 1940, va reapare lasfârºitul lui 1944 luminos ºi calm, usca lacrimi,descreþea frunþi ºi le lumina cãrãrile spre unviitor mai bun ºi mai liniºtit, în cadrul statuluiromân.

Note:1 L’Affirmation des Etats nationaux indépendants

et unitaires du Centre et du Sud-Est de l’Europe(1821-1923). Coordinateurs Viorica Moisuc, IonCalafeteanu, Bucureºti, Editura Academiei RepubliciiSocialiste România, 1980. Pentru evenimentele dinIugoslavia, p. 145-149, din Cehoslovacia, p. 232-239 ºi dinUngaria, p. 250-268.

2 Gheorghe Iancu, The Ruling Council. TheIntegration of Transylvania into Romania. 1918-1920,Cluj-Napoca, Center for Transylvania Studies, 1995, p. 118.

3 În lucrarea lui Galantay József, Trianon and theProtection of Minorities, Budapest, 1992, la p. 14-16sunt prezentate mai multe þãri europene cu procentulde minoritãþi. În cazul Cehoslovaciei, Iugoslaviei ºiRomâniei, procentajele sunt: 34,6 %, 20,7 % ºi 28,8 %, între care figurau ºi maghiari.

Pentru teritoriile unite cu România, în anul 1910românii reprezentau 53,8 % iar în anul 1930, 57,9 %.Maghiarii au fost 28,6 % în 1910 ºi 24,4 % în anul1930. Silviu Dragomir, La Transylvanie roumaine et

ses minorités ethniques, Bucureºti, 1934, p. 41. Vezipentru numãrul locuitorilor din judeþele Transilvanieiîn anii celor douã recensãminte, Gheorghe Iancu,Vörläuftige Betachtungen hinsichtlich Rumänien undder Frage Nationalen Minderheiten (1918-1928),,,Transylvanien Review’’, Volume 1, Number 2, 1992,p. 73-86.

4 Gheorghe Iancu, Contribuþia ConsiliuluiDirigent la consolidarea statului naþional unitarromân (1918-1920), Cluj-Napoca, Editura Dacia,1985, p. 87-167; Idem, The Ruling Council, p. 94-153.

5 Gheorghe Iancu, Justiþie româneascã înTransilvania (1919), Cluj-Napoca, Editura EcumenicaPress, 2006, 518 p.

6 Vezi conþinutul celor douã articole, în limbilefrancezã ºi românã, ºi comentariile noastre în Ibidem,p. 32.

7 Mocsy István, The Effect of World War I. TheUprooted Hungarian Refugees and Their Impact ofHungary’s Domestic Politics 1918-1921, SocialSciences Monograph, Brooklyn College Press. Warand Society in East Central Europe, vol. XII, 1983, p. 14.

8 Gheorghe Iancu, Problema minoritãþilor etnicedin România în documente ale Societãþii Naþiunilor(1923-1932)/ Le problème des minorités ethniques dela Roumanie dans des documents de la Société desNations (1923-1932)/Ethnic Minorities from Romaniain Documents from the League of Nations (1923-1932), Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2002, 392 p.Dintr-o literaturã istoricã româneascã ºi strãinã foartevastã, noi prezentãm douã titluri: Aurel Gociman,România ºi revizionismul maghiar, Bucureºti, 1934, 416 p. Reeditatã la editura Clusium din Cluj-Napoca,în 1996, 429 p. ºi Ion Calafeteanu, Revizionismulungar ºi România, Bucureºti, Ed. Enciclopedicã, 1985,231p.

9 Sunt rapoartele ºefilor Secþiei Minoritãþilor, înurma cãlãtoriilor de informare fãcute în România înanii 1923, 1924, 1926, (Erik Colban), ºi 1930, 1932(Pablo Ascarate); Documente interne ºi externeprivind problematica minoritãþilor naþionale dinRomânia, 1919-1924, Volum editat de GheorgheIancu, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2008, 396 p.

10 Vezi Publicaþiile Centrului de studii ºi cercetãriprivitoare la Transilvania , Sibiu-Cluj (1942-1948),revista ,,Revue de Transylvanie’’ (Cluj, 1934-1945).Pentru ambele vezi Stelian Mândruþ, ,,AnuarulInstitutului de Istorie Cluj-Napoca’’, 1990-1991, 30, p. 151-163; Idem, ,,La Revue de Transylvanie’’ etl’école h’historie de Cluj (1934-1945). ,,StudiaUniversitatis Babeº-Bolyai’’. Historica, 1987, 32, fasc.1, p. 65-75; Liviu Lazãr, Miºcarea antirevizionistã dinTransilvania în perioada interbelicã, Deva, EdituraCãlãuza, 2003, 380 p.

11 Vezi pentru evenimentele din preajma actuluide la Viena din 30 august 1940 ºi de dupã: A.Simion, Dictatul de la Viena, Ediþia a II-a, revãzutã ºiadãugitã, Bucureºti, Editura Albatros, 1996, 433 p.12 Sabin Manuilã, Die bevölkerungspolitischenFolgen der Teilung Siebenbürgen, Bukarest, 1924;Vasile Ciubãncan, România 1940: pierderile econo-mice din Transilvania de Sus la 30 august 1940, Cluj-Napoca, Editura Ciubãncan, 2005, 123 p.;Daniela Bãlu, Biserica româneascã din judeþul SatuMare în anii Dictatului de la Viena. Tristeþe ºi sper-anþe, Arad, Editura ,,Vasile Goldiº’’, University Press,2010, 399 p.

2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Sigmund Freud, care a întemeiat o întreagãºtiinþã pe ideea fundamentalã de a-i ajutape alþii sã-ºi sublimeze fanteziile, nu s-a

lãsat vindecat de o fantezie proprie. Totuºi, deºiobsedat de erotism, aceastã fantezie nu era denaturã sexualã. Nu: dorinþa arzãtoare a lui Freudera eradicarea morþii, posibilitatea ca într-o bunãzi moartea sã fie învinsã ºi datã la o parte ca omalformaþie biologicã, un atavism þinând deconfuzia începuturilor rasei umane. Imortaliiviitorului aveau sã priveascã atunci înapoi, lanoi, muritorii, cu mila pe care cei de azi osimþim pentru nefericitele contingente ale lumiipre-moderne, care mureau de mãsele stricate oride sifilis.

Fantezia lui Freud poate pãrea naivã, dar, cuºtirea cã unul din cinci britanici are posibilitateasã atingã vârsta de o sutã de ani, a mai avansatcu un centimetru. Înclinãm sã acceptãm axiomacã e de dorit sã trãim mai mult; dar cum sãprocedãm cu timpul suplimentar?

La fiecare sfârºit ºi început de an, întrebareacâºtigã în importanþã. Dacã sunt corectedovezile cã durata medie a vieþii se lungeºte,înseamnã cã vom petrece mai multe revelioaneºi, implicit, vom avea mai multe ocazii sãmeditãm la numãrul sporit de aniversãri de caream beneficiat. Asta, în ciuda faptului cãmajoritatea evenimentelor semnificative aleexistenþei vor continua sã ni se întâmple înprimii 25 de ani de viaþã: sã învãþãm sãumblãm, sã vorbim, sã înotãm ºi sã ne dãm cubicicleta; sã începem ºcoala; sã sã ne calificãmîntr-o profesie; sã votãm pentru întâia oarã; sãne pierdem virginitatea; sã ne îndrãgostim; sã necãsãtorim ºi sã avem copii.

Nu înseamnã o viaþã mai lungã pur ºi simplua avea mai mult timp la dispoziþie ca sã nedecantãm amintirile acestor experienþe timpurii,care nu vor face decât sã se îndepãrteze tot maimult de noi, sã fie rememorate tot mai confuz?E clar cã ne-ar fi de folos o imagine mai limpedea lucrurilor cu care am putea umple un intervalde viaþã prelungit.

Pentru asta, trebuie sã înþelegem însuºitimpul ºi sã renunþãm la unele iluzii. PhilipLarkin remarca despre timp cã „indiferent cum îlfolosim, trece”. Dacã vom avea mai mult timp,nu înseamnã cã-l vom folosi mai bine. În plus,pe mãsurã ce trece el, trecem ºi noi. Pentru cãmarcheazã începutul unui an nou, ianuarie faceca truismul sã ne parã ºi mai adevãrat, darîntotdeauna a fost aºa: n-ai mai fost niciodatãatât de bãtrân cât eºti acum, deºi eºti veºnictânãr.

În adolescenþã, când reflectam la problemedin astea, mã cuprindea un soi de vertij,sentimentul cã asaltez limitele timpului, cã mãavânt ca nava discoidalã Enterprise în neantulînstelat, biciuindu-mi propria fiinþã ca sã existe.Era ceva mai mult decât legendara neputinþã aadolescentului de a gândi dincolo de ziua de azi;era ceva existenþial. Dar nu acordam prea multãatenþie aspectului moral al îmbãtrânirii, adicã:dacã eºti mai vârstnic acum decât ai fostvreodatã, eºti oare ºi o persoanã mai bunã?

Niciodatã n-ai avut, ca acum, o experienþã atâtde bogatã, atâtea prilejuri de reflecþie asupravieþii. Ar trebui sã simþi cã pãºeºti din culme înculme, lãsând-o în urmã pe cea de care ai trecutºi anticipând-o pe urmãtoarea.

Mãcar dacã aºa ar sta lucrurile. Pentru ceimai mulþi oameni, „acum” nu înseamnã capãtul,ci un fel de mijloc. Întreabã-i cum se simt ºi-þivor rãspunde „fain”, cuvânt care aratã cã nusunt nici aici, nici acolo, ci prinºi undeva înmiºcarea vagã, generalã, a lucrurilor. Va existaun trecut, a cãrui porþiune importantã va fi ceeace s-a întâmplat recent: un scandal în familie, ocrizã la serviciu. Va exista un viitor, ºi elîngrãmãdit înspre prezent, cu doar o prelungiresubþire în viitorul mai îndepãrtat, în care veziimagini nebuloase cu anii de pensie petrecuþi peplaje însorite, ori cu vânzarea profitabilã aafacerii pe care o deþii acum.

Tehnic vorbind, viitorul nu existã. Ceea cedenumim astfel nu e decât o fantezie interioarã– suficientã însã ca sã toceascã tãiºul marginii, casã ne hrãneascã iluzia cã viitorul este acolo, ladispoziþia noastrã, ca sã ne plimbãm prin el învoie ºi sã-l formãm dupã gustul nostru. Iluziaasta ne scuteºte de necesitatea de a ne mãsuraexact aici ºi acum: nu, nu ne simþim cel mai înformã în clipa asta, poate va fi mai bine spresfârºitul anului.

Mai ales la început de an, ne place sã negândim la timp ca la un mijloc de înaintare,exact resursa necesarã pentru a deveni mai apþi,mai fericiþi, mai realizaþi, mai înamoraþi. Apoi,când privim înapoi la anul pe care abia l-amîngropat, ne dãm seama cã timpul slujeºte alþistãpâni, mai puþin onorabili, cum ar fi inerþia,eºecul, ghinionul, auto-sabotarea. Am respectatdoar atâtea din hotãrârile luate la începutulanului trecut ... De aici, cea de a doua iluzieprivind timpul: conceperea lui ca o forþã ce tindesã fie bunã sau rea, când, de fapt, ca apa, timpuleste absolut neutru – nu are un punct de vederereferitor la noi ori la soarta noastrã, ci pur ºisimplu lasã lucrurile sã se întâmple.

Rezultatul deschiderii timpului faþã de bine ºide rãu este cã, pe mãsurã ce trec anii, nu maiputem pretinde cã ne perfecþionãm. Existã la felde multe ºanse s-o apucãm pe pantadescendentã ºi declinul propriu sã ne amãrascã.

Aceastã ambiguitate din esenþa timpului sereflectã în imaginile contradictorii pe care ni lefacem despre procesul de îmbãtrânire. Pe de oparte, înaintarea în vârstã ne face mai înþelepþi,mai magnanimi, mai puþin individualiºti; pe dealta, ne încuiem în noi, devenim mai egoiºti ºigândim mai meschin. De aceea este mai bine sãrenunþãm la iluzoriul viitor: el nu numai cã nuexistã, dar e la fel de probabil cã ne va aducenefericire pe cât de probabil e cã ne va rãsfãþa.Ce înviorãtor este sã fii scutit de astfel de iluzii!În loc sã ne punem întrebãri vagi despre viitor,ne concentrãm asupra trãirii depline amomentului prezent, ca adolescentul aflat lalimita timpului.

ªi totuºi ... Un alt cuvânt pentru iluzie esteimaginaþie ºi a arunca la gunoi viitorul înseamnã

a te lipsi de o dimensiune importantã a vieþiispirituale. Dacã ar fi sã vieþuim numai ºi numaiîn prezent, am pierde o calitate umanã specialã,aceea de a a trãi în minte altundeva, de a neproiecta înainte în timp, de a ne construi oviaþã fantezistã.

Puþini dintre noi ajung romancieri, dar avemcu toþii în comun uºurinþa de a fabula, abilitateacreatoare de a construi din cuvinte o lumenedeterminatã de factorii prezenþi. Cum neîndepãrtãm, în imaginaþie, de acest puncttemporal, printre posibilitãþile infinite pe care leexplorãm mental existã ºi una în care suntemoameni mai buni. În lipsa imaginaþiei, nu amputea concepe un sine îmbunãtãþit, iar în lipsaacestui concept n-am avea idee ce þel urmãrim.Ambele se situeazã în afara prezentului. Maimult, asemenea imagini ne menþin tineri: nevorbesc despre multele vieþi pe care le putemtrãi în cadrul unicei vieþi ce ne-a fost datã.

Cu alte cuvinte, o viaþã mai lungã ne oferãmai multe posibilitãþi de auto-modernizare.Acumularea experienþei înseamnã acumulare dematerial care poate fi prelucrat, remodelat,reconfigurat în serviciul noului „tu”.

Scurgerea timpului depune aluviuni: omulþime de lucruri în legãturã cu noi pe care le-am dori schimbate. Cu cât e mai lungã viaþa,cu atât sporeºte materialul de reciclat. Ceea ceimplicã asta este confecþionarea de imagini alesinelui create nu în fabrica prezentului, undeexistã prea multã realitate, ci în imaginaþie, aicãrei pereþi sunt elastici. ºi mai existã avantajulsuplimentar de a încetini acceleraþia timpului,fenomen tot mai evident pe mãsurã ceîmbãtrânim.

Ceea ce face ca timpul sã parã cã se scurgemai repede este absenþa de evenimente care sã-larticuleze – o lipsã de varietate caracteristicãcelei de a doua jumãtãþi a vieþii. Prin urmare, aînzestra cea de a doua jumãtate cu activitãþileunui sine nou înseamnã a sfãrâma timpul în maimulte bucãþi, a crea forme diverse pe care sã lesemãnãm în calea marºului lui monoton,inexorabil, înainte. Aceasta înseamnã nu doar sãrecurgi la activitãþile caracteristice vârstei a treia,precum cãlãtoriile sau grãdinãritul, ci ºi, deexemplu, sã repudiezi propria ta imagine capersoanã nemuzicalã ºi sã te apuci sã cânþi lapian, sã legi prietenii noi, sã-þi schimbi vederilepolitice.

În mãsura în care o speranþã de viaþã mailungã îþi poate aduce o succesiune de parteneriºi de cariere, ea va demola ºi noþiunea de arãmâne acelaºi din leagãn pânã la mormânt.Provocarea lansatã de îmbãtrânire este sã nuîmbãtrâneºti de-a lungul unei axe ce se întindedin momentul prezent înainte, ci sã execuþicotituri bruºte. Asta înseamnã a deveni nunumai mai bun, ci ºi diferit.

(Din The Independent on Sunday)

Traducere de Virgil Stanciu

excelsior

Robert Rowland Smith

Un nou an, un nou „tu” ºimulte altele

Preambul (definiþii)PHOTOBOMBING: Dacã credeþi cumva cã e

vorba de a fotografia bombe, bombardamente sauurmãrile acestora, vã înºelaþi; în cultura urbanãreprezintã acea acþiune prin care diferite persoanese plaseazã în spatele sau în jurul altora, atuncicând acestea din urmã sunt fotografiate orifilmate (desigur, fãrã a avea acordul acestora).

ECOTERORISM: 1. E un termen folosit deFBI pentru a desemna activitãþile care utilizeazãsau ameninþã cu folosirea violenþei împotrivaproprietãþilor ºi bunurilor marilor corporaþii sauafaceriºti care aduc atingere mediului; definiþiautilizatã de FBI stã la baza legislaþiei unor stateamericane care condamnã penal acest gen deacþiuni; activiºtii din aceste grupuri de protestsunt, conform FBI, clasificaþi drept ”teroriºti”; FBIa recunoscut însã cã niciuna dintre acþiunile”ecoteroriste” nu a cauzat vreo victimã umanã; 2.Acelaºi termen este folosit ºi de cãtre ecologiºtipentru a desemna activitãþile care aduc atingerigrave mediului înconjurãtor, provoacã schimbãriclimatice la nivel local, regional sau mondial,genereazã distrugeri iremediabile ºi victime umaneºi/sau din rândul animalelor; uneori e vorba desute de mii de victime (vezi cazul utilizãrii”Agentului Orange” în Rãzboiul din Vietnam);împotriva corporaþiilor care stau în spatele acestordistrugeri ºi victime nu existã vreo legislaþie;dimpotrivã, acþionarii lor sunt consideraþi (depresa mainstream) ”respectabili oameni deafaceri”; numele celor mai mulþi dintre ei nu o sãle gãsiþi pe listele FBI, ci în Top Forbes; în þãrilemai slab dezvoltate (care au nevoie de oraportare, cum e ºi cazul României) ei au primittitulatura de ”investitori strategici”.

IntroducereDe 1 Decembrie ne-am propus sã mergem la

Alba Iulia pentru ºedinþe speciale dephotobombing, pentru a atrage atenþia ºi pentru asensibiliza opinia publicã în problema RoºiaMontanã. Recuzita: steaguri cu frunza RoºieiMontana ºi banere cu diferite mesaje. Desigur,mizam pe prezenþa masivã a televiziunilor ºi afotoreporterilor de la diferite alte instituþii media(tipãrite ºi online). Pentru cã mobilizarea laaceastã acþiune n-a fost vreun secret (fiindanunþatã în media alternativã), acþiunea a avutparte ºi de o prealabilã mediatizare pe diferitebloguri care au anunþat cã ”Alba Iulia va fi luatãcu asalt de cãtre brigãzile de ecoteroriºti”. Uauu!

ÎncãlzireaBrigada ”Ecoteroristã” Cluj a ajuns la Alba în

jurul orei 9.30. Încãlzirea s-a fãcut la depunereade coroane de la statuia lui Iuliu Maniu. Printreprimele ”victime”, reprezentanþii PDL dinorganizaþia localã, Mircea Hava (primarul AlbeiIulia ºi vice-preºedinte PDL), Ion Dumitrel(preºedintele Consiliului Judeþean Alba), dar ºiministrul Agriculturii, Valeriu Tabãrã.

De la statuia lui Iuliu Maniu, acþiunea s-amutat în Cetate, la statuia lui Mihai Viteazul.Aici, cameramanii televiziunilor reuºesc cu greu sãgãseascã diferite unghiuri ºi cadre care sã evitesteagurile cu ”Salvaþi Roºia Montanã”. Nu toþireuºesc. Telefoanele încep sã sune. Pãrinþi ºiprieteni care, pe diferite posturi, au vãzutsteagurile ºi mesajele ”în cadru” (evident, fãrã

nicio menþiune din partea reporterilor). Ostudentã din ”brigadã” profitã de o neatenþie aorganizatorilor ºi ajunge la microfonul de la carese anunþau numele instituþiilor, partidelor,organizaþiilor ºi asociaþiilor care depuneaucoroane, pentru a lansa o primã turã de scandãricu Roºia Montanã.

Cum au pierdut televiziunile spaþiul publicCeremonia se încheie, piaþa începe sã se

goleascã. Este zãrit însã corespondentul de la Clujal Realitãþii TV, Ciprian Aron, care aºteaptã sã ise dea legãtura pentru o transmisiune ”în direct”.Cameramanul încearcã mai multe soluþii ºiunghiuri pentru a scãpa de mesajele cu RoºiaMontanã. Nu are cum sã reuºeascã. Ciprian Aronîºi anunþã colegii din regia de emisie cã esteînconjurat de ”un grup de ongiºti”. Aºteaptã încontinuare legãtura. Jurnalul se încheie însã fãrãintervenþia live de la Alba Iulia. Acest moment(aparent minor) devine memorabil pentru istoriateleviziunii autohtone. O televiziune care renunþãla transmisiunea ”în direct” – adicã acel gen dematerial care ar trebui sã redea atmosfera ºi ceeace se întâmplã la faþa locului – pentru cã ceea cese întâmplã la faþa locului ”nu e convenabil”.Dacã aveþi cumva dubii despre ”ce nu a fost înregulã” cu aceastã decizie, gândiþi-vã cã eforturilepe care acelaºi post de televiziune le face pentru asurprinde live alte proteste, solicitãri alecetãþenilor, totul culminând cu un celebru ”leºinîn direct”.

Reacþia celor de la Realitatea TV este urmatãºi de alte televiziuni. Pe drumul de la ieºirea din”Sala Marii Unirii” ºi pânã la CatedralaReîntregirii, intrarea din spate (aproximativ 500de metri), premierul Emil Boc a fost flancat deactiviºtii Campaniei ”Salvaþi Roºia Montanã!”.Din noianul de televiziuni care au surprinsmomentul, niciuna nu a transmis ceva. Mai spresearã, am aflat un alt amãnunt interesant, de laun prieten care a urmãrit transmisiunile. O emisiune de la Antena 3 a tratat subiectulhuiduielilor de care Emil Boc ºi alþi lideri PDL s-au ”bucurat” la Alba Iulia, în contrast cu aplau-zele pentru Dan Diaconescu. În background aufost puse fotografii cu cei doi ºi sonorul cu huidu-ieli ”de la faþa locului”. Fãrã imagini însã(!?).

Slujba de la Catedralã a fost filmatã de B1 TV.Curtea era dominatã însã de steagurile ºi mesajelecu Roºia Montanã. În disperare de cauzã (pentrucã nu reuºeau sã prindã cadre fãrã RoºiaMontanã), a mai apãrut un cameraman care filmapartea din spate (cãtre intrare) a curþii. ªi acolo auavut însã surpriza sã dea peste oameni cu tricouricu Roºia Montanã.

N-am amici care sã urmãreascã acest post deteleviziune, pentru a afla ce au difuzat pe post.Unei reporteriþe de la B1 TV îi aparþine însã”gestul zilei”. La finalul paradei organizate deMinisterul Administraþiei ºi Internelor, Emil Bocºi liderii PDL au fost supuºi unei noi acþiuni de”hãituire” cu steaguri ºi mesaje cu RoºiaMontanã. Viteza de evacuare a premierului a fostdemnã de sprinterii olimpici, manifestanþiialergând (la propriu) în urma lui. Digi TV ºi B1TV aveau programate transmisiuni ”în direct”dupã acest moment. Timea Bereczki, de la Digi

TV, a fost, la rândul ei, iritatã de mesajele careintrau ”în cadru”. Când a înþeles însã cã nu lepoate evita, ºi-a efectuat transmisiunea.Reporterul (reporteriþa) de la B1 TV a avut însãideea ”genialã” de a apela la jandarmi pentru a-iînlãtura pe protestatari. În mod expres i-a solicitatunuia dintre ei sã-i scoatã ”din cadru”. Gestuleste, de asemenea, istoric pentru televiziunileautohtone: un reporter care apeleazã la forþele deordine pentru a-i coafa ”decorul”! Din fericire,jandarmul a avut mai multã minte, a ridicat dinumeri ºi ºi-a vãzut de treaba lui. Echipa B1 TV apãrãsit locul ºi ºi-a cãutat un alt loc pentrutransmisiune. În semn de ”împãcare”,cameramanul s-a întors ºi i-a filmat pemanifestanþi. Mai mult pentru propria luiconºtiinþã, pentru cã avea mari dubii cã postul vadifuza ceva din imagini.

Concluzii (aproape la rece)La Alba Iulia, televiziunile au înregistrat o

înfrângere umilitoare. Revoluþia din 1989 a ajunscelebrã în întreaga lume, printre altele, pentru cãa fost prima revoluþie transmisã ”în direct”. Cãacel ”în direct” nu era chiar ”în direct”, e o altãpoveste. Din punct de vedere simbolic, pentruistoria presei, momentul rãmâne însã. Dupã 22 deani, televiziunile autohtone au fãcut un imens pasînapoi. Au abandonat spaþiul public. Au renunþatla transmisiuni ”în direct”, au folosit doar sonorulfãrã a difuza ºi imagini, au încercat sã eludezerealitatea ºi, moment culminant, au apelat laforþele de ordine pentru a o transforma(reporterul care, în virtutea libertãþii deexprimare, ar trebui sã surprindã momentele încare jandarmii ar încãlca acest drept, a fost celcare a solicitat intervenþia lor pentru a blocamesajele transmise în spaþiul public!).

Ceea ce ar fi trebuit sã fie doar o acþiune dephotobombing împotriva boicotului mass-medialegat de informaþiile critice la adresa proiectuluiRMGC de la Roºia Montanã, s-a transformat într-un boicot împotriva televiziunilor. Dar,atenþie, e vorba de un auto-boicot! În 1Decembrie 2011, televiziunile au pierdut la AlbaIulia spaþiul public. S-au retras în studiouriledecorate spectaculos de designeri profesioniºti.Acolo unde pot controla informaþia. Oricât ar fiînsã de spectaculoase ºi de frumos decorate,oricâte milioane de euro s-ar cheltui pentruutilarea lor, în absenþa vieþii reale, a informaþiilordespre ceea ce se întâmplã în spaþiu public, acestestudiori nu sunt altceva decât niºte grote. Cutoate scuzele de rigoare pentru acei profesioniºticare încã mai existã, sunt convins, în fiecaredintre instituþiile menþionate mai sus. Dar care,din pãcate, sunt blocaþi de decizii politice ºieconomice, în exercitarea profesiei lor.

De încheiere: ”fotografii cu ursul”Pe parcursul zilei, de nenumãrate ori,

”brigãzile de gherilã eco” au fost oprite denecunoscuþi din Alba, Timiºoara, Arad, Chiºinãu,Bucureºti, de la grupuri de elevi ºi pânã lapensionari, pentru a-ºi face fotografii împreunã oricu steagurile, banerele ºi afiºele cu RoºiaMontanã. O parte sunt în albumele lor personale,publice sau private. ªi în amintirile celor care le-au trãit pe viu la Alba Iulia. De unde nu pot fiºterse, cenzurate, bruiate, decupate de nicioteleviziune.

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


civic media

Umilirea televiziunilor Jurnal de ”ecoterorist”

Mihai Goþiu

Ana-Maria Lupaºcu, o tânãrã poetã de laVama, îmi spune cã are nevoie de minunica sã creadã. Îi povestesc întâmplarea pe

care am trãit-o în faþa blocului unde locuieºteMihai Vakulovski... cum mã însoþise Mihai pânãla maºinã, dupã o lungã discuþie tocmai desprecredinþã, cum parcase cineva cu o dacie înspatele maºinii mele ºi nu puteam sã plec, cum,dupã vreo trei minute de învârtealã, i-am spuslui Mihai „Uite, mã voi ruga acum ºi omul vaveni de îndatã”, cum m-am rugat ºi imediatdupã ce am spus „Doamne, fã sã vinã omul cumaºina asta, ca sã pot pleca”, s-a deschis undevaîn lateral o fereastrã ºi proprietarul maºinii aintrat în vorbã cu noi. Ce mi-a spus Mihaiatunci a fost amuzant: „Dacã mai faci asta odatã, cred.” Minunile se petrec în continuu înjurul nostru, dar noi nu avem ochi cu care sã levedem, iar atunci când le vedem cerem alteminuni, mai mari.

Dar dacã mergem spre bisericã având unstrop de credinþã în suflet ºi dacã ne rugãm custatornicie, începem sã desluºim contururilelumii ascunse.

Eu pot sã le certific poetei de la Vama ºipoetului de la Braºov cã satana existã ºi cã îºitrimite câte un slujitor la mine în casã defiecare datã când mã pregãtesc sã citesc dinPsaltire, atunci când citesc mai mult de uncapitol pe zi. Cititã ca o rugãciune, la lumânare,cu faþa cãtre Rãsãrit, Psaltirea îi arde pe draci ºiîi face sã reacþioneze. Ne-au spus asta mai mulþicãlugãri, între care ºi Pãrintele Cleopa.

Tocmai din aceastã pricinã, ea trebuie cititãpe bucãþi (câþiva psalmi sau câte cel mult ocathismã pe zi), însoþind citirea ei cu post. Eibine, în mica mea cãmãruþã, când mã pun sãcitesc mai serios Psaltirea, pe slujitorul diavolesccare se înfiinþeazã pe ascuns în odaia mea îlapucã toate nãbãdãile. Cablurile de fier de lachiuvetã încep sã scârþâie, parcã învârtite de omânã, iar monitorul zãngãne, miºcat de o forþãexterioarã. ªi nu o singurã datã, ci de mai multeori, pe tot parcursul rugãciunii mele de searã.Dupã ce rugãciunea se terminã sau dacã seapropie Miezul Nopþii, când ne rugãm directLui Dumnezeu, iar Îngerii noºtri se roagã alãturide noi, diavolul pleacã ºi nu se mai aude nimic.

Dar câte lucruri minunate nu îmi aratãDumnezeu! Iatã altul: vãd de vreo douã ori otânãrã conducãtoare auto în ipostaze care îmivãdesc cã nu prea ºtie sã conducã. De ce mi-oaratã Dumnezeu aºa? O întâlnesc în parc ºi îispun cã ar trebui sã mai ia câteva lecþii decondus. Peste câteva zile o întâlnesc iar în parc,ºezând la o terasã. Maºina, buºitã zdravãn, eparcatã în faþa ei... Mã priveºte trist. Era maibine dacã mã asculta.

Nimic din ceea ce trãim nu e aleatoriu. Credcã nici mãcar pe cei care i-au întors cu totulspatele Dumnezeu nu îi lasã pânã într-atât dinmânã încât sã se poatã vorbi de lucruri„întâmplãtoare”. Viaþa e o minune continuã. Sãne trezim.

Completare. Scurtã scrisoare pentru Andreea M.

Încercând sã o conving pe tânãra poetã Ana-Maria Lupaºcu, dar ºi pe prietenul meu MihailVakulovski, cã existã Dumnezeu ºi trebuie sãfim credincioºi, le-am istorisit cazul unei fete pe

care Dumnezeu mi-a arãtat-o de douã ori înipostaze care vãdeau cã nu e prea bunãconducãtoare auto.

M-am gândit sã-i spun neapãrat sã mai ianiºte lecþii de condus.

I-am spus mai întâi asta prietenei ei carevindea la terasa din Ariniº pe unde îºi fãceaveacul. Deºi nu-mi plãcea acolo, pentru cã era omuzicã gãlãgioasã, m-am oprit o datã sã beauun ceai ºi i-am spus chelneriþei sã-i spunãneapãrat ºoferiþei cu Rover sã mai ia niºte lecþiide condus. „Are timp sã înveþe!”, mi-a rãspunsºi nu am vrut sã fiu rãu, aºa cã nu i-am maispus ce îmi venise pe limbã „Da, dar nu pepielea cuiva!”

Nu eram convins cã fata de la terasã i-atransmis ºoferiþei mesajul meu, aºa cã, mânat deDumnezeu, în pofida obiceiurilor mele de timid,m-am dus ferm la masa de la terasa din Ariniºunde stãtea fata aceasta cu o altã prietenã, m-am proþãpit în faþa ei ºi i-am spus sã mai iacâteva lecþii de ºofat, pentru cã nu ºtie sãconducã prea bine. „Dacã era cineva pe podieri, când plecaþi de aici?!”, am întrebat-o, „Euam carnet de peste cincisprezece ani, dar nu iaucurbele aºa ca dumneavoastrã!”

Nu m-a ascultat, aºa cã am vãzut-o dupã ovreme la aceeaºi terasã, parcã mai tristã ºiprivindu-mã oarecum speriatã. Lovise maºina,care era parcatã la câþiva paºi de terasã, cu faþacãtre peretele sãlii de sport, ca sã nu i se vadãbuºitura. „Aþi lovit maºina!”, am remarcat cutristeþe ºi mi-a confirmat, parcã aºteptând ceva.Aº fi vrut sã „o trag de urechi” sã-i spun „V-amspus sã mai luaþi câteva lecþii de condus”, darnu am vrut s-o fac de râs în faþa prietenilor ei.Poate cã ar fi fost mai bine sã o fac...

Sâmbãtã seara m-am dus la slujbã ºi i-amvãzut maºina în faþa magazinului Fãget, pestedrum de localul „Magic” unde am impresia cãlucra mai nou prietena ei, pe care o vãzusem cuo zi înainte vorbind la telefon ºi fumând în faþaacelui bar. Trecând pe lângã maºina ei chiar m-am întrebat cum sau de ce e aici. Nu îi maivãzusem maºina niciodatã în oraº, ci doar în

Ariniº, ºi credeam cã e, de fapt, de prin sateledin jurul Humorului.

Duminicã s-a produs un lucru groaznic. Pedrumul dinspre Humor spre Fãlticeni, ºoferiþa aîncercat sã depãºeascã un tir cu Roverul ei ºi afost izbitã în plin de un Volkswagen. Pasageradin dreapta ei a murit, iar ea ºi cu al treileapasager al maºinii sunt în spital. Toþi sunt tineride 19 ani.

O cheamã Andreea, iar pe prietena ei moartãRamona Maria. Aflu asta luni din „Monitorulde Suceava”, dupã ce prind din zbor o frânturãde discuþie despre acest caz între bibliotecarelede la Biblioteca Orãºeneascã...

Cel mai probabil accidentul a avut locduminicã, în ziua Domnului, tocmai când fetelenoastre ar fi trebuit sã fie la bisericã sau lacasele lor, iar nu sã bântuie pe ºosele.

Nu îmi e greu sã ghicesc cine e RamonaMaria, o fatã care nu era din judeþ. Prietenaºoferiþei care muncea pe la terase ºi cluburi...Prea am vãzut-o des ºi prea des le-am vãzutîmpreunã ca sã nu fie aºa.

Luna noiembrie e, la catolici, luna pomeniriimorþilor. Aºa cã, atunci când ajungeþi pe labisericã, puneþi pe acatistele dumneavoastrã ºinumele acestei fete, Ramona Maria.

Dragã Andreea M.,Te rog ca mãcar acum sã mã asculþi.

Renunþã la maºinã ºi la plãcerea de a conduce,mãcar pânã la treizeci de ani, ca Dumnezeu sãte ierte pentru acest accident care i-a adusprietenei tale moartea.

Sã ºtii cã nu va fi uºor sã speli acest pãcat.Ai trimis pe lumea cealaltã un suflet careprobabil cã nu mai era spovedit de multãvreme. Dar la Dumnezeu totul e posibil.

Lipeºte-þi sufletul de bisericã, plãteºte-iprietenei tale o pomenire de 40 de zile (costãdoar 20 de lei), ºi începe sã trãieºti ca oadevãratã creºtinã, cu post ºi rugãciune, cu unduhovnic la care sã te spovedeºti la cel puþinpatruzeci de zile, cu participare la toateliturghiile de duminicã (asta neapãrat!) ºi dinsãrbãtorile cu cruce roºie, dar ºi la SfântulMaslu, iar Dumnezeu îºi va coborî marea samilã asupra ta ºi te va ierta.

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


credo

Dovezi pentru credinþãMarius Ianuº

Liviu Vlad Biserica Franciscanã

Liviu Vlad Gotic în decor

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Sport&Culturã înseamnã nu numai aplecãriasupra ºtiinþei sportului, curiozitãþilor dinlumea sportului, relaþia sport – medicinã,

sport – artele spectacolului, înseamnã ºi aplecãriasupra noutãþilor editoriale. ªi prezentarea cãrþiiCrampoanele României ºchioape. Tabloidizareapresei sportive româneºti de Cristian Aszalos,este un prim dar atît de necesar ºi util demersasupra noutãþilor editoriale în domeniu.

De ce Crampoanele României ºchioape? Dinmai multe considerente, egale ca importanþã. ªivoi începe cu autorul cãrþii, Cristian Aszalos, con-deier sportiv tînãr dar îndrãzneþ ºi cartea de faþãeste demonstraþia cea mai elocventã. Elocventã catitlu, ca temã aleasã într-un moment în care “pepiaþa sau în bibliotecile din România nu segãseºte niciun studiu sau titlu dedicat exclusivtabloidului sau fenomenului de tabloidizare”.Perfect adevãrat cum adevãrat este ºi faptul cãautorul, cu toatã tinereþea lui, aduce un plusnecesar literaturii de specialitate, completînd-ofericit ºi la timp.

Discursul ºtiinþific, bine pus la punct ºi argu-mentat, se desfãºoarã în patru capitole, intere-sante toate: tabloidul – date generale (o viziunede ansamblu, istoria tabloidului, sã definimtabloidul, clasificarea importanþei informaþiei înpresã), componentele subliminale ale tabloidului

(definirea senzaþionalului în presa scrisã, violenþaîn presa scrisã, sexul – element definitoriu altabloidului, banii definesc raþiunile editoriale),presa sportivã româneaacsã de dupã Revoluþie(Gazeta sporturilor, Prosport, relaþia mass media –sport), studiu de caz: tabloidizarea presei sportive(anii 1990 - 1992, anii 1997 – 1998, anii 2010;Mario Garcia, Dan Filoti, Cãtãlin Tolontan).

Toate se citesc cu atenþie, toate au relevanþalor. Personal mã opresc asupra cîtorva aspecte,tot mai des întîlnite atît în viaþa de zi cu zi, cît ºiîn presã. Violenþa în presa scrisã este deja cevacotidian, din pãcate. Ajutã doar într-o singurãdirecþie, cea a epuizãrii tirajului publicaþiei încauzã, atît ºi nimic mai mult. ªi datele puse ladispoziþie de Cristian Aszalos sînt relevante, citez,“Un om obiºnuit ºi normal nu are dorinþã spe-cialã de recepþionare a evenimentelor tragice. S-aconstatat cã 50% din oameni nu pot sã reziste laperceperea directã a unei crime sau a unui acci-dent mortal, depãºind capacitatea emoþionalã nor-malã. Este falsã ideea cã oamenii doresc sãprimeascã informaþia despre crime oribile culiniºte, la o cafea, pentru cã ea este însoþitã degroazã, dezgust ºi fricã. De multe ori ziarele sîntpropagatoare ale fricii, cînd titlurile cu litere mariapar pe prima paginã, însoþite de poze senza-þionale, prezentînd cruzimea fãrã ocoliºuri”. Am

scris titluri ºi ajung la un al doilea aspect impor-tant, cel al titlurilor, ºocante de cele mai multeori, în aceeaºi idee a epuizãrii tirajului. Se uitãprea uºor cã un titlu bun trebuie sã îndeplineascãcinci cerinþe (mesaj clar, mesaj excerptat dininformaþia principalã a articolului ºi nu din ceacolateralã, o strînsã legãturã între text ºi titlul pur-tat de acesta, titlul sã fie corect formulat, uºor deînþeles ºi fãrã echivoc, sã dea cititorului unimbold spre lecturã), cã un titlu ºocant poateaduce atingere unei persoane sau instituþii.Exemplele propuse de autor sînt elocvente ºi elesînt mãsura muncii la detaliu, muncii responsabi-le de cercetare a unor arhive impresionante, o documentare cum rar mi-a fost dat sã vãd ºi curezultate excelente.

În fine, al treilea aspect asupra cãruia mãopresc este jurnalismul sportiv ca meserie, “o formã specializatã de scriere”, una care cere,este pãrerea subsemnatului, culturã de speciali-tate, culturã generalã, o bunã stãpînire a limbiiromâne, mobilitate fizicã ºi intelectualã, bun simþnu în ultimul rînd.

Este o lucrare unicat, una care deschide noiperspective ºi abordãri în domeniul mass - medieisportive ºi nu numai. Tema poate fi extinsã lamai toate publicaþiile României post decembrie1989, luînd în calcul ºi publicaþiile judeþene. Esteo provocare desigur, colegialã, una de altã mareanvergurã. Aºa cum a fost ºi este CrampoaneleRomâniei ºchioape, carte utilã tuturor colegilor debreaslã, profesorilor ºi studenþilor facultãþilor deprofil, tuturor celor interesaþi.

sport & culturã

Un titlu de interes imediat„Crampoanele României ºchioape”

Demostene ªofron

mai târzii, cu rol de tranzit. În schimb sistemulde boltire stelat, inspirat de exemplul bisericiiSf. Mihail se regãseºte atât în cor, cât ºi la navaextrem de amplã (15,30 m), unde are însã oconfiguratie mai complexã a nervurilor ce tindspre bolta în mreajã sau în reþea, propriegoticului tardiv. Prãbuºite în 1603, bolþile aufost reconstruite de meºteri anume aduºi dinCurlanda (1642 - 1643). Un aer ursuz învãluieclãdirea, evocând poate jalea ordinelormonahale clujene care, în 1556, au fost obligatesã pãrãseascã oraºul sub presiunea reformei. Pede altã parte, raportul parcimonios dintre viduriºi plinurile zidãriei, rãspund preferinþei luiGiovanni Argenti care avea sã-i scrie generaluluiiezuit Aquaviva cã biserica este „cea maifrumoasã din toatã Transilvania” (la piu bella intutta Transilvania). Formele mai ponderate alearhitecturii ce menþin nuditatea aproape frustã azidãriei l-au inspirat în mod vãdit pe grafician.El accentueazã voit echilibrul suveran ºi tãcutamonumentalitate aproape sumbrã a edificiului.Receptarea lui este mai dramaticã, insistândasupra ambrazurilor prelungi ºi relativ îngusteale ferestrelor, separate prin contraforturitreptate. Cu oarecare asprime, porþiunile deumbrã ºi luminã sunt intenþionat alternate.Copaci desfrunziþi, mai curând scheletici,succesiv reluaþi, îºi înalþã chinuitele ramuridezgolite de toamnã ºi iarnã. O anumitã tristeþeînvãluie aspectele variabile.

O dispoziþie oarecum similarã se degajã din

interpretarea capelei Calvaria din Cluj-Mãnãºtur,unicul vestigiu rãmas din vechea abaþiebenedictinã altminteri complet demolatã.Aceeaºi soartã a avut-o ºi nava capelei în 1818,refãcutã complet ulterior în stil neogotic. Doarcorul, cu bolþile în cruce este autentic, datândprobabil de prin 1508. De asemenea portalulfaþadei de vest. Aºezatã între douã ferestre, pe oconsolã ºi sub baldachin, figura Fecioarei cupruncul îi inspirã lui Vlad o interpretare sobruliricã, accentuându-i solitudinea strãveche.

Cel de al patrulea ºantier gotic al Clujuluieste menþionat în 1428 ca mãnãstiredominicanã, devenitã ulterior franciscanã.

Documente peremptorii se referã la alocaþiilegeneroase oferite de Iancu de Hunedoara (1455)apoi de cãtre Matei Corvinul ºi succesorii sãiregali. Caracterul monahal al ºantierului esteconfirmat de un document din 1509 iar douãdecenii mai târziu (1529) este pomenit frateledominican Urbanus. Biserica dominicanã,terminatã în 1500, a suferit modificãristructurale ºi decorative specifice Barocului, carei-au alterat aspectul originar. S-au pãstrat, înschimb clãdirile monahale, alcãtuind unpatrulater în jurul curþii interioare spre care sedeschide superbul foiºor al aripii de nord.Profund impresionat de partea gotic-târzie Vladevocã cu un soi de pasiune frumuseþea acestuifoiºor, cu ample deschideri ogivale spre curte,alternând umbre adânci ºi lumini zenitale. El seopreºte ºi asupra sãlii refectoriului, cu stâlpulmasiv susþinãtor de bolþi ºi cu niºa amvonului,unde se citeau texte sacrale în timpul meselorfrugale ce reuneau cãlugãrii. Goticulflamboaiant, cu muluri sinuoase, intersectate,decoreazã ferestrele patrulatere ce tind sã seînscrie în geometria sobrã a Renaºterii.Interpretul este de asemenea captivat de calmulunghiurilor drepte ºi de jocul potolit a alarcurilor întretãiate ori de patrulobii înscriºi înromburi. Linii flamboaiante târzii, puþin rigidetrãdeazã tendinþe ornamentale ce tind de peacum spre ordine ºi simetrie.

Astfel îºi încheie Liviu Vlad itinerariulînpãtimit pe ºantierele medievale ale Goticuluiclujean, pentru a ne îndrepta apoi, cu o cezurãde aproape douã secole, spre universul creatoral Barocului.

Incursiune în goticul clujean(urmare din pagina 36)

Liviu Vlad Portal baroc

Intri noaptea într-un club ºi fetiºcana de la barã îºiabandoneazã lasciv, la þanc, fãrã prea mari inhibiþii,sumarele-i veºtminte, rotindu-se pe lângã „unealta

muncii” oþelitã ºi lucioasã. Înainte vreme, oþelul erascopul suprem al clasei muncitoare ºi erau proslãviteîn discursuri politice ºi versuri oþelarul, ºarja, furnalulºi femeia în salopetã. Nu, nene Arghezi, evoluþie nuînseamnã sã schimbi „sapa-n condei” ºi „brazda-ncãlimarã”! Astea-s aiureli! Mã ºi întreb de ce ne bagãîn cap prostii de-astea la ºcoalã. Cam asta spun sâniifermi ºi plini de perspective ai junei ce-ºi leagãnãademenitor coapsele-i plinuþe, în plinã dezvoltare.Evoluþia e cea pe care o afirmãm noi, generaþia mea:de la condei ºi cãlimarã (fie, dacã insiºti!) la barã fixãºi vânzolealã cu merþane! Aruncãm mai repede hainelede pe noi ca sã arãtãm cã am scãpat de constrângeri ºiumiliri. (Deºi, între noi fie vorba, mai mare umiliredecât a te dezgoli în public pentru a da satisfacþieunor libidinoºi nu cred cã existã.) Mãtãluþã ai intratcam de multiºor la naftalinã. Dumneata, neneArghezi, acolo, cu baciu’ Ion... la strungã. Noi ne-amcivilizat. Nu ne murdãrim de zãr. Capul sus, sâniiînainte! Toate astea i se citesc pe chipu-i voluntar ºi înmiºcãrile-i libere, hotãrâte. Dar faþa-i vag inocentã otrãdeazã. Nu are mai mult de 18 ani. Patronul chiar þi-o trimite la masã ca pe-o ofrandã. Nu, nu ca pe oofrandã. Apropierea ei te scarmãnã la buzunar. Labuzunar am spus, nu mai central! S-a aºezat la masata ºi te întreabã cu vocea cea mai finã din lume dacãnu-i oferi ceva de bãut. Se poate? Bineînþeles cã-i oferi.Colega ei a ºi apãrut sã preia comanda. Evident, vacomanda ce-i mai scump, sã facã vânzare. Dar cine-i

ca tine cu aºa o pipiþã la masã! Din vorbã-n vorbã îþispune vag stânjenitã cã e liceanã, dar mai face ºi aºaceva ca sã câºtige un ban. Fireºte, fãrã ºtirea pãrinþilor.A profesorilor? Râde cu gura pânã la urechi. Hai, nu finasol! La ce liceu? întrebi într-o doarã. Nu vrea sãspunã, dar pânã la urmã afli cã acesta e la o sutã demetri de bar. Aici, dupã colþ.

Liceul indicat nu e în Bucureºti, nu e Liceul „JeanMonnet” mai mediatizat în ultimul timp ca ElenaUdrea. E un liceu din Cluj, dar poate sã fie deoriunde. Pentru cã obiceiurile sunt cam aceleaºi. Secopiazã. Societatea evolueazã, nu rãmâne la sapã.Fetele încep sã se descurce de timpuriu, dupã cum sevede. Cu morala la spate ºi cu tupeul în faþã, bineîntipãrit pe figurã, îºi fac vânt prin lume. ªi dacã eºtila „Jean Monnet” trebuie sã faci ºi vâlvã. Fãrã a ieºidin tipare e monoton, nasol, naºpa. Iatã cum, dacãdeºucheata Oana a vrut sã rupã gura târgului, aizbutit chiar ceva mai mult. Sã se ºtie cã e unaputernicã, aºa cum se considerã, sã se ºtie cã a trecutpe acolo. Sã lase urme ºi sã le-o tragã la toþi. Capretocilare, cuminþele ºi fãrã absenþe sunt destule,nebãgate în seamã. Sã fie silitoare ºi fãrã absenþe arintra în turma anonimelor. Dacã nu-i sclipeºteinteligenþa, se va servi de sex, tot o macinã hormoniiºi nu-ºi gãseºte locul. Toropitã de iubiri succesive (încãnu avea 18 ani), obiºnuitã sã bea ºi sã se distreze,ajunge taman la profesoraºul ei de sport pe care-lademeneºte ºi-l toarce-n fir mãrunt pânã la pat. Dar osimplã acuplare, fãrã fiþe, fãrã scandal, e aproape oumilire pentru una ca ea. A avut de la cine sã înveþe,nu? Ca Oana Zãvoranu, nebunã dupã publicitate, suntcu ghiotura pe net. O identificare ºi din punct de

vedere onomastic. Copie la indigo. Oricâtã iubire ar fi,oricâtã provocare sau nebunie, tot s-ar simþi umilitã cãa cedat. Aºa cã trebuie sã gãseascã ceva repede sã iasãînvingãtoare. O loviturã bine ticluitã ca pe ringul debox. Ea vrea o apologie a fiþelor, cã la liceul de fiþeînvaþã, localuri de fiþe frecventeazã, în maºini de fiþese plimbã, numai fiþe are în cap ºi fiþa cea maigrozavã i se pare a fi asta: sã te dãruieºti, sã-þi provocivictima ºi sã pretinzi apoi cã ai fost violatã. Cel puþinaºa i-a ieºit. Bietul profesoraº nici nu prea ºtie ce-a fostcu el. Când s-a dezmeticit, era deja cu cãtuºele lamânã. Transã? Iubire oarbã? Inconºtienþã? ªi când teuiþi la ea, nici n-ai spune cât e de nimurucã. Otrufanda fãrã prea mulþi nuri. Fotografii curg dinbelºub pe net: cu cizme de firmã în prim plan, sã sevadã, cu strâmbãturi ºi pupãturi, cu buze greþoase caale Elenei Bãsescu. O rãzgâiatã ca aceasta. Niciodeosebire în afarã de faptul cã nu e parlamentareuropean. Încã. Ochii acoperiþi cu dreptunghiul negrupentru a nu i se compromite... delicateþea sufleteascã,moralitatea celei fãrã de moralã þine tot de fiþoºenii.Sã nu-i ºtirbeascã onoarea. Care onoare? În afarã defiþe ºi gândaci mai are ceva în cap curca asta?Crescutã în puf, ºi-a întins singurã stratul gros denoroi în care sã cadã. Acum se bãlãceºte crezând cãtriumfã. Atâta determinare la o fufã?

Curios e cum o puºtoaicã, ajutatã de alte fiþoase(tot eleve) care pozeazã în Playboy, fac animaþie princluburi de noapte, furã celulare ºi absenteazã cunemiluita de la ore au ajuns sã compromitã faimaunui liceu la care au învãþat copiii lui Mircea Geoanã,Adrian Nãstase sau Marian Vanghelie. Conducerealiceului a fost demisã. Pânã ºi lui Funeriu i-a sãritmuºtarul în faþa atâtor nereguli descoperite la Liceul„Jean Monnet”. Oana e o excepþie, un caz izolat sauun sindrom ce apare la orizont ºi a irumpt ex abruptoîn media româneascã abia acum?

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


zapp media

Liceu de fiþeAdrian Þion

Despre singurãtatea noastrã cea de toate zilele,despre lipsa comunicãrii, despre rîs ºi lacrimã...

...în spectacolul naþionalului clujean jucat în salaEuphorion, pe textul dramatic al scriitoarei KarineKhodikyan din Armenia ºi intitulat Nu trageþi! Suntdeja moartã! avîndu-i ca interpreþi pe RamonaAtãnãsoaie ºi Emanuel Petran îndrumaþi de tînãrulregizor Victor Olãhuþ. O femeie care trãieºte singurãîn mijlocul comunitãþii, aflatã într-un ”rãzboi”permanent cu vecinii ºi... cu ea însãºi. Un rãzboicomic ºi absurd totodatã, vecinii avînd ºi ei dramelelor pe care ºi le ascund în spatele unei muzicizgomotoase ºi ritmate. O viaþã care, de fapt, nue...viaþã adevãratã ci doar o prezenþã comic-dureroa-sã, o moarte care...nu e moarte ”pe bune” ci unaspiritualã capabilã sã-þi usuce sufletul, sã-þi anihileazãsentimentele ºi orice tip de relaþie cu cei din jur.Registrul comic se împleteºte cu cel tragic, prinreplici vii, sprintene, bine dozate, care ”þin”spectatorul cu atenþia constant treazã. Comunicareascenicã a celor doi interpreþi este foarte bunã, fãrãsincope, rezultînd un spectacol scurt ºi alert, de-arîsu-plînsu, cu momente tensionate, avînd chiar ovagã ”tentã” poliþieneascã, numai bunã pentru aincita curiozitatea celor din salã. Pistolul din mînabãrbatului, agitat ameninþãtor, prevãzînd moartea,este de fapt unul fals, de jucãrie, un simulacru, ca ºi

vieþile multora dintre noi. Un decor minim pentru unspectacol care se poate juca la fel de bine în oricespaþiu, mai mult ori mai puþin convenþional. Dacã”dexteritatea” actoriceascã a lui Emanuel Petran îmieste bine cunoscutã, pe Ramona Atãnãsoaie o vãdprima oarã într-un rol de dimensiune. A fostconvingãtoare, jocul ei degajat a te-a prins, a ºtiut sãtransmitã pertinent, sã trezeascã emoþii în rîndulprivitorilor. Mi-ar fi plãcut ca tînãrul regizor sã se fi”implicat” mai des în a da indicaþii scenice, mai alescã atunci cînd a fãcut-o, rezultatele au fost bune.

Sex, drugs & Rock’n Roll

Tot despre singurãtate, despre alte ”chipuri” aleei, unele muzical-comice, altele dramatice atingîndadesea ºi accente tragice, vorbeºte ºi spectacolul dinclubul Diesel, realizat de neobositul Sorin Misirianþu.Zic neobositul pentru cã numele lui îl gãsim pemulte afiºe, atît pe cele ale naþionalului clujean, cît ºipe al mai sus amintitului club, dar ºi în alte oraºe alepatriei noastre tot mai dragi... Zic neobositul pentrucã Misi este actor, regizor (ºi de teatru dar ºi defilm), scenarist, chiar ºi scenograf, cînd ”condiþiile” ocer. Pe lîngã adaptãri, mai scrie ºi scenarii orginale,piese de teatru cu cîteva personaje pe care, evident,el le ºi monteazã ºi în care, adesea, chiar ºiinterpreteazã unul dintre roluri. Dar, cum singur mi-a

ºoptit la ureche, marea lui (ºi prima) iubire rãmîneactoria, ceea ce a ºi dovedit-o cu prisosinþã înrecentul spectacol Sex, Drugs & Rock’N Roll de EricBogosian (tot un autor armean!), de fapt un monologde-un excelent dinamism, plin de culoare ºi ritmuri ºicontrapuncturi incitante, provocînd spectatorii la rîsori...la meditaþie asupra ceea ce înseamnã ratare într-o societate plinã de ”capcane”, plinã de pericole, pecare dacã nu le poþi (ori nu vrei, ori nu ºti...) ocoli,unde te scufunzi tot mai adînc ºi sigur în mîlul uneiexistenþe precare, capabilã a-þi anula orice urmã depersonalitate, de încredere în tine, în viitor. SorinMisirianþu a ”operat” ingenios în text, a decupat celemai bune, mai profunde dar ºi mai ”spectaculoase”pãrþi ale scriiturii lui Bogosian. În demisolul clubului,spectatorii stau aºezaþi la mãsuþe rotunde, ”atacaþi”de o difuzã luminã roºie (nu tocmai pãtimaºã dar...pe aproape), consumînd discret un suc ori o apãplatã, urmãrindu-l pe Misi atît pe podium cît ºi prinsalã. Unul dintre momentele de vîrf ale spectacoluluifu acela cînd actorul s-a aºezat la bar iar barmanul(cel real...) i-a dat, din cînd în cînd, replicã, o scenãcu iz de improvizaþie de un haz nebun. SorinMisirianþu a trecut cu ”eleganþã” de la o stare la alta,cu un firesc dezarmant, fãrã poticneli, fiind cîndsolistul care a ajuns pe culmile succesului, cîndratatul îndopat cu droguri, cînd ºmecheruldescurcãreþ, cînd sentimentalul pãgubos, antrenînd peconsumatorii de pe la mese, transformîndu-i încet ºisigur în adevãraþi consumatori de... artã. Aplauzela.... scenã deschisã! Pentru Misi, drogul sãu cel detoate zilele se numeºte teatru.

rânduri de ocazie

Autori armeni pe scenele clujene

Radu Þuculescu


De-ndatã ce astrul vieþii apucã spre buclaîndepãrtatã a cercului sãu turtit iar zilelese pipernicesc, oamenii pãmântului,

puþinii care mai întorc brazdele cu frunþilebrãzdate de grija rodului, încep a se aduna princase, nu spre hodinã, cã nu le-a fost scris lor unasemenea huzur ci pentru a drege cãruþa de lavarã. Pe lângã muºcãtura brumei ºi posomoralaluminii palide, mai vin ºi cumpãtãrile hãrãzite dedreapta credinþã – carne nu, ouã nu, brânzã niciatâta, de-un pãhãrel nici nu poate fi vorba!Nutriþioniºtii cereºti, care nu le puteau explicaoamenilor din vremile vechi cum stã treaba cucolesterolul, s-au vãzut nevoiþi a da legi aspre,nedesluºite, pãzite cu strãºnicie de marea spaimãa Iadului. ªi cum þãranul nostru nu-ºi va ridicaîncã multã vreme capul de sub patrafirul popii,sãnãtatea i-i asiguratã... à la longue. Muncã-muncã, bucate sãrace, înserãri grabnice cu ploaieºi vânt, ce-i mai rãmânea bietului om de la sat casã nu cadã în depresie profundã? Sã nãscoceascãºezãtoarea!

Rând pe rând, mai cu seamã la gospodarii defrunte, fetele ºi feciorii obºtei, ba chiar ºi draciide copii, prindeau a se-aduna (cã astãzi nu se maiprea întâmplã), sub ochiul treaz al bãtrânilor, casã-ºi treacã din mânã-n mânã meºteºuguri, obi-ceiuri sau sã deprindã vorbe potrivite ºi cântãriscoase din lãzile de zestre ale sufletului. Copilelemai rãsãrite, cu gândul la mãritiº, mai furiºaucâte-o privire pieziºã spre flãcãul drag, pruncimease mai hârjonea prin unghere, bãtrânii maipuneau þara la cale – urâtul se risipea pe nes-imþite. ªi-apoi, mai era marea bucurie a învãþãriicolindelor. Pe leaturi, nu oricum – cei de vârstãîmplinitã la un loc, bãieþandrii în altã ceatã,pruncimea cu turma ei, mai la o parte, mãcar cãprichindeii se arãtau cei mai inimoºi, la gândulnevinovat cã ºi-or umple trãistuþele de mere ºinuci. Dar... toate acestea au fost odatã... Acuma

colindele se-nvaþã (dacã se-nvaþã) la ºcoalã, subaripa câte unei doamne-nvãþãtoare aprige, caremai þine steagul grupurilor folclorice (ºi speciaaceasta-i pe cale de dispariþie) sau se deprinddupã casete horjite în aparate închistrite cu acþi-bilduri sau, mai nou, dupã C.D.-uri. Cine se maiuitã-n gura bãtrânilor, cine mai rãsfoieºte fileleîngãlbenite ale culegerilor puse deoparte deluminþii altor timpuri, cine mai ºtie ce-i aceea co-lindã adevãratã, adicãtelea dinainte de venireaSfântului Andrei la Pontul Euxin ºi Danubius?Aproape nimeni! În schimb înfloresc viclenii, lãlãi-torii cu har ºi mai ales fãrã, aceia de carãpeºcheºuri grele unor dregãtori hulpavi dincetatea de scaun, ca sã li sã vadã cât mai desmutra la televizor. Pentru aceºti neguþãtori de cân-tãri sfinte, colinda este o marfã, nimic mai mult,iarã noi (sau, mã rog, o mare parte dintre noi)niºte muºterii lesne de înºelat. Cea mai marespaimã a cântãreþilor hrãpãreþi, cu nume sau fãrã,este cã i-ar putea prinde luna lui Undrea fãrã unmãnunchi „nou” de colinde. Aºa cã scociorãsc peunde pot, (nu pe unde trebuie), schimbã la faþãcântãri mai vechi, încropesc altele crude dupãmintea lor puþinã, nãimesc muzicanþi mai pri-cepuþi sã însãileze zicãli încã neauzite. Ce iese...auzim cu toþii ºi mulþi ne facem cruce, dar nu deevlavie. Toþi copiii minune, toþi purtãtorii de bre-ton à la Ponta, toate frumoasele ieºite pe piaþãieri, toþi matusalemicii care ar trebui sa-ºi cate desuflet, toþi se dau de ceasul morþii sã aibã un„album” cald-cãlduþ în prejma... Zilei Naþionale.ºi-apoi nu mai încapi de behãieli slobozite dingâtlejuri de rând, fiindcã cele dãruite sunt rare. Pestradã, în bolde, în crâºme, în pieþe, în bazaruri,în oser, chiar ºi în autobuze, leru-i ler’, florilefoste dalbe odatã, veºtile minunate devenite ºtiriieftine, pãstorii rãtãcitori dupã dubaºa stea-astro-navã, zâureii de zâuã, fasolea cu cârnaþ, toateacestea sunt rãcnite în gura mare, pânã stai sã

faci cu nervii. Pe dedesubt, numai sintetizatoare,tobe ºi zurgãlãi electronici, efecte slabe de stu-diouri ad-hoc (improvizate prin garaje), voci sule-menite cu reverberaþii neomeneºti groase de-undeget, în fine – tot arsenalul diletanþilor producã-tori de conserve muzicale. Sacra colindã a fostvulgarizatã, maltratatã, târâtã în stradã, vândutãpe ochiul dracului – arginþii murdari care seadunã în pungile ºmecherilor. Strãbuna colindã,sãlbatica, rãzboinica, demna colindã pre-creºtinã s-a retras cu un zâmbet amar in sanctuarul sãu.Nimeni nu mai are urechi pentru cântãrile curate,dãinuite ca prin minune în colþuri de þarã neum-blate, pentru colindele la june sau la fatã, pentrucolindele epice, adevãrate balade, toþi vor cântecede stea, majoritatea ticluite prin seminariile teo-logice, cu Marii înlãcrimate, iesle, prunci încoro-naþi, irozi, cruci ºi alte peceþi bisericeºti. Paºiînapoi din faþa datinii, paºi pierduþi spre odevalmãºie a simbolurilor, în care ne vom rãtãcipânã la urmã, ajungând totuna cu neamurile careºi-au uitat de mult moºtenirile stãmoºeºti. Înaceastã junglã a comerþului cu icoane strãbunecontrafãcute, timidele acte cu adevãrat artisticesãvârºite de ansamblurile profesioniste aproape cãse pierd în anonimat, suguºate sub noianul dekitsch-uri. Peste toate relele se adaugã CânteceleLumii legate de Dies natalia Solis Invicti, în careCrãciunului i se spune Christmas, zurgãlãilorbells, nopþii de ajun Stille Nacht iar braduluiTannenbaum. Pânã ºi Moº Crãciun pluteºte prinvãzduhuri globalizate, într-o sanie trasã destrãvechiul animal romînesc de se cheamã ren ºiîngãduindu-ºi halte dese lângã o ceaºcã de cafeavalahã Jacobs Krönung.

Ca un „trecut” ce mã aflu, eu nici nu vreau s-aud de toate acestea. Mie îmi trebuie mireasmãde cetinã carpatinã (nu importatã din Suedia),aburitã dintr-o firavã crenguþã luatã din trupulpãdurii fãrã a-l împuþina, de o nucã poleitã, de olumânare (nu chiar la cap... încã). Cu dispreþ fãþiºmã gândesc la deosebirea strigãtoare la cer dintrenevinovãþia ochilor de copil, care întreabã sfios pesub fereºti „ne daþi, ori nu ne daþi?” ºi rânjetulmârºav al cântãreþului uns cu toate unsorile, care-ºi ºopteºte în barbã, sigur de el „ne daþi, nedaþi...”

„Ne daþi ori nu ne daþi? / Ne daþi, ne daþi!”

Mugurel Scutãreanu

muzica

Liviu Vlad Gotic clujean

Liviu Vlad Contraforturi în clarobscur

Festivalul de Dramaturgie Contemporanã de laBraºov este un festival al publicului, înprimul rând, aºa cum a demonstrat a 23-a

ediþie a evenimentului organizat de Teatrul ”SicãAlexandrescu” între 23 ºi 30 noiembrie 2011.Dacã adaug cã nivelul competiþiei - e un festivalcu premii - a fost anul acesta echilibrat-onorabil,cu spectacole, adicã, de calibru asemãnãtor ºi îngeneral de bunã calitate, avem portretul uneimanifestãri care meritã pe deplin interesul masival braºovenilor.

Organizatorii au mizat pe producþiiminimalist-empatice, în care accentul cade peatitudinea umanã în situaþii liminare, fie cã intrigaa avut conotaþii comic-amãrui, precum înMeºteºugul vieþii sau Elling, intelectualist-ironice,ca în Omul hazardului, ori cinice (în XXL Fat Pigsau Metoda G).

Meºteºugul vieþii de Hanoch Levin, înscenatde Felix Alexa la Teatrul ”Bulandra”, are toateingredientele unei ”comedii disperate”, ale unuirâsu’-plâns existenþial, care surprinde sastisireaunui cuplu, acea urã conjugalã adunatã în deceniidin mãrunþiºuri ale uzurii casnice, într-un amestecde trivial ºi poetic excelent pus în valoare deDana Dogaru ºi Rãzvan Vasilescu. El vrea sãscape de ea, de care s-a sãturat, în timp cevecinului singur cuc (Dan Aºtilean) i se pare cãcei doi sunt imaginea fericirii. Textul e plin dereplici sclipitoare, inspirat-minimalist gândit deFelix Alexa în scenografia admirabilã - o camerãponositã, cu douã paturi cu aºternuturi parcãstrãvechi - imaginatã de Nina Brumuºilã ºi cumuzica superbã a Adei Milea, care transformãpiesa într-un musical. Una din replici mi-a rãmasîn memorie dupã acest spectacol amuzant ºi tristdeopotrivã: ”Nicio dragoste n-a fost aici, decâtfrica de a fi singur noaptea”.

O notã mai intelectualistã, oarecumabstractizatã, dar nu lipsitã de sclipiri, a fostOmul hazardului de Yasmina Reza (regia CristianJuncu, Teatrul ”Nottara”), povestea unui bãrbat ºia unei femei, colegi de compartiment într-un treninternaþional. El este un scriitor de succes, intratînsã în dilemele vârstei de mijloc, ea oadmiratoare a operei sale, fãrã sã ºtie cã autorul echiar vizavi. Spectacolul se construieºte dindialogul interior al fiecãrui erou pe margineaobsesiilor proprii, cu interlocutori ”figuraþi” pe unecran - manevrã regizoralã savuroasã, mai ales însecvenþele când numeroºii ”amici” numãrã oi, cãciscriitorul nostru suferã de insomnie -, apoi dindialogul celor doi tovarãºi de drum. TextulYasminei Reza e tributar unei maniere teatralefranceze, prea pretenþios-sofisticat, iar scenografialui Cosmin Ardeleanu, conceputã în planul doi alscenei nu i-a ajutat deloc pe Catrinel Dumitrescuºi Emil Hossu, cei doi interpreþi, în ciudasistemului de amplificare a sunetului. Spectacolul- agreabil - a pierdut astfel ceva din impact.

Cinismul social extrem-contemporan a fostexploatat de acelaºi Cristian Juncu în XXL - FatPig de Neil LaBute (Asociaþia Culturalã Catharsis,Teatrul Act ºi Teatrul ”George Ciprian” dinBuzãu), un spectacol dinamic, dur, interpretatdrãceºte, ce redã iubirea ”vinovatã” a unui tânãrbusinessman pentru o fatã supraponderalã. Textulsondeazã excelent culpa eroului, expus ironieisociale, inclusiv a colegilor din firma în carelucreazã, ºi tentat astfel sã-ºi trãiascã relaþia sub

un clopot de sticlã, ferit de ochii celor din jur.Intriga curge oarecum previzibil-linear, darconstruind perfect acel univers tensional deparoxisticã cruzime, ipocrizie socialã ºi indiferenþãrece care poate fi socotit pattern-ul social deastãzi. Cei patru actori aleºi de Juncu - AndiVasluianu, Raluca Vermeºan, Irina Velcescu ºiVlad Zamfirescu - au jucat cu o naturaleþedestinsã, conturându-ºi remarcabil eroii, mai alesîn cazul ultimului, ”prietenul” monden-cinic alîndrãgostitului.

XXL - Fat Pig a fost unul dintre cele mai bunespectacole ale festivalului braºovean, alãturi deElling, despre care am scris pe larg într-o sintezãdedicatã anul trecut Festivalului Naþional deTeatru.

Tot cinismul, dar de aceastã datã cel”profesional”, corporatist, subsumat prosperitãþiicompaniei, dincolo de sentimentele, stãrile ºiproblemele individului, este subiectul din MetodaG de Jordi Galceran, montat de Cristian Dumitruchiar la Teatrul ”Sicã Alexandrescu” din Braºov.Piesa mai cunoaºte o versiune scenicãromâneascã, datoratã lui Theodor CristianPopescu, astfel cã o comparaþie e greu de evitat.Însã, dacã Popescu mergea pe exhibarea lipsei descrupule, mai ales în cazul personajului careconcureazã pentru un post într-o mare corporaþie,dispus fiind sã treacã peste orice pentru a obþineslujba, ”aþâþat” de cei trei psihologi-evaluatori aifirmei, într-un joc de-a ºoarecele ºi pisica, laCristian Dumitru nuanþele capãtã o importanþãmai mare. ”Când intri în firmã eºti ca un clovn înarena circului, tipul haios sau tipul ticãlos”, spunela un moment dat unul dintre eroi, iarinteracþiunea personajelor stã sub aceastãemblemã. În montarea braºoveanã existã un felde ”catifelare” insidios-ludicã a bãtãliei pe viaþã ºipe moarte care se dã în sala de interviu. ”Actoria”psihologilor, care apeleazã la traume personale,frustrãri, ambiþii, ”bube” ale celor evaluaþi, edemascatã în final chiar de ”candidatul” respins,ce se dovedeºte mai ”ºmecher” decât corporatiºtii.În decorul utilitar gândit de Lia Dogaru, actoriiGabriel Costea, Marius Cisar, Mirela Borº ºiDemis Muraru au conturat foarte exact tipologiilepersonajelor, în ciuda unor mici ezitãri saustângãcii conjuncturale. În varianta sa braºoveanã,Metoda G este un spectacol despre perfidia ºimaniheismul ”sistemului”, dar în care ticãloºia eîncã minatã de aura estompatã a conºtiinþeiumane.

O altã producþie a Teatrului ”SicãAlexandrescu” a fost one man show-ul actoruluiCiprian Mistreanu, Vieþaºii, dramatizare dupãvolumul omonim de Eugen Istodor, în regia luiCãtãlin Chirilã. Tinerii teatratori au ales pentruspectacol cinci fragmente-mãrturii din reportajullui Istodor cu deþinuþii condamnaþi pe viaþã dinpenitenciarul Rahova, prezentându-le scenic cu totpitorescul, rizibilul ºi emoþia implicitã aconfesiunii ”la prima mânã”. Ciprian Mistreanuºi-a conturat personajele cu har, reuºind sã lediferenþieze chiar dacã mijloacele scenice folositeau fost minimale - un fes aranjat obsesiv pe capori douã mere pe care eroul le mãnâncã cuîmbucãturi mari. Ritmul foarte alert de vorbire laintonaþia cu înghiþirea vocalelor, improprietãþi delexic, o anume pedanterie ”spãlatã” apersonajului, sfaturi pentru ”cei de afarã”,

cugetãri, alurã de ”reeducare”, regrete ºicondamnarea alcoolului ca ”declanºator” alpulsiunilor criminale sunt ingredienteleneobiºnuite ale acestui spectacol, pe care tânãrulactor Ciprian Mistreanu a reuºit sã le combineîntr-o savuroasã, convingãtoare, nuanþatã, comicãºi totodatã tulburãtoare ”esenþã” de viaþã redatãteatral. Vieþaºii e un recital perfectibil în detalii,dar fãrã îndoialã interesant.

Douã vorbe despre cel mai neconvingãtorspectacol jucat la Braºov, Tectonica sentimentelorde Eric-Emmanuel Schmitt (regia Nicolae Scarlat,Teatrul Naþional Bucureºti), o montaresãrãcãcioasã, cu un decor luat parcã de la second-hand-ul Ikea, pe un text neverosimil, cu replici deo plicticoasã preþiozitate ºi situaþii snoabe, cu untempo desuet-psihologizant care pune actorii înmare dificultate, cu o regie cvasi-inexistentã. IlincaGoia, Liviu Lucaci ºi Tamara Creþulescu au foststridenþi ºi stânjeniþi, abia Carmen Ionescu ºiValentina Zaharia au avut momente de onestitatescenicã. Din nou, un exemplu de gafã regizoralãdin care suferã actorii.

Premiile Festivalului de DramaturgieContemporanã Braºov 2011

Premiul pentru scenografie: Nina Brumuºilã,pentru Meºteºugul vieþii de Hanoch Levin, Teatrul”Bulandra”;

Premiul pentru regie: Vlad Massaci, pentruElling, dramatizare de Axel Hellstenius ºi PetterNaess dupã romanul Fraþi de sânge de IngvarAmbjornsen, Teatrul de Comedie, Bucureºti;

Premiul pentru cel mai bun actor: VladZamfirescu, pentru rolul din XXL - Fat Pig deNeil LaBute Asociaþia Culturalã Catharsis, TeatrulAct ºi Teatrul ”George Ciprian” din Buzãu;

Premiul pentru cea mai bunã actriþã: DanaDogaru, pentru rolul din Meºteºugul vieþii deHanoch Levin, Teatrul ”Bulandra”;

Premiul special al juriului: Marius FloreaVizante, pentru rolul titular din Elling.

Juriul format din criticii de teatru FloricaIchim ºi Doina Papp ºi regizorul Radu-AlexandruNica nu a acordat Marele Premiu.

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


teatru

Maratonul teatral de la BraºovClaudiu Groza

Elling

La câþiva ani de la schimbarea profilului deactivitate ºi a produselor scoase pe piaþã, Fabricade Pensule a devenit un pol cultural alternativ.

Afirmaþia se susþine cu precãdere în privinþacompaniilor de teatru ce activeazã sub acoperiºu-igeneros, în numãr de douã: Groundfloor Group ºiSala Micã. Faptul e mai mult decât lãudabil, într-unoraº la nivel oficial destul de lânced ºi prea mulþumitcu sine însuºi.

Teatrul românesc „oficial” ne aratã azi chipul palidal stagnãrii. Teatralizarea ºi reteatralizarea au ajuns lastadiul în care meºteºugul devine manierã, iar stilul setransformã în decadenþã. ªcoala de regie îºi trãieºte, curare excepþii, perioada rococo - formã fãrã fond,ambalaj fãrã conþinut, trup fãrã suflet, briz-briz-uri ºijoc de glezne. În ansamblu, teatrul românesc se pierdeîn nesfârºite exerciþii de auto-admiraþie, pentru cãsistemul îi permite aºa ceva: etanºeizat, total rupt delumea realã, nedând socotealã pentru nimic, nimãnui.Din punctul de vedere al modului de organizare, e ºiaceasta o oglindã a lumii culturale româneºti, care, larându-i, oglindeºte societatea în care trãim: oglindã înoglindã, film în film, bisericuþã în bisericuþã sau, maiclar, în gaºcã - deºi cuvântul românesc acoperã ºiînþelesul dat în apus bandelor mafiote.

La nivel clujean mainstream se impune distincþia„Teatrul Maghiar” ºi „ceilalþi”. Cu observaþia cã atrebuit sã vinã o persoanã oarecum din afara lumiiteatrului (Ada Milea) pentru a avea la Naþional, însfârºit, dupã ceva ani, un spectacol viu. Sau, ºi maisimplu spus, un spectacol (Insula).

Acesta e contextul, destul de adormit, în carefuncþioneazã companiile alternative de teatru înFabrica de Pensule. Ele îºi pot permite sãexperimenteze fãrã fricã de birocraþie, fãrã senatori dedrept. Groundfloor Group se axeazã mai ales pespectacole de teatru-dans, teatru de miºcare ºi deimagine, notabil rãmânând PostSync din stagiuneatrecutã ºi foarte interesantul Divas, cu recenta sapremierã. Asta, ca sã nu amintim ºi spectacoleremarcabile din afarã, gãzduite la Sala Studio aaceleiaºi Fabrici: Halta Ibusar sau excelentul Urbi etOrbi.

Teatrul ”Sala Micã”, pe de altã parte, îndeplineºteoficiul de salã independentã de teatru ºi companie deproiecte. E condus de tânãra regizoare MihaelaPanainte. Prima montare a fost cea cu Delir în doi, întrei... în câþi vrei (Ionesco). I-a urmat unul din celemai interesante experimente teatrale ale ultimelordouã decenii: spectacolul cu Scaunele de Ionesco,jucat în halele de producþie ale unei fabrici de scaunedin oraº. Interesant, dincolo de calitatea actului teatral,ºi prin toate implicaþiile sale sociologice, psihologice,comunitare etc., momentul a trecut prea puþindiscutat. Dacã s-ar fi desfãºurat în huliþii ani ’60-’70,negreºit cã spectacolul ar fi avut parte de o presã multmai generoasã, de mult mai mult interes ºi de lungidiscuþii ºi controverse. Dar în blazaþii ani 2000 viaþacurge ca ºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

ªi Sala Micã gãzduieºte producþii ale unor oamenide teatru din afarã, precum un recent ºi foarte bunNorway.today pe care l-aº putea recomanda cusufletul împãcat oricui.

Noua premierã - Cartea bãtrânilor - se situeazãîntr-un alt registru. În sine, geneza spectacolului esteinteresantã: desenele lui Plugor Sándor declanºeazãprocesul creator în poetul Szilágyi Domokos. Rezultãun poem în prozã care, peste vremuri, oferãcombustibilul inspiraþiei pentru regizoarea MihaelaPanainte. ªi astfel, pe segmentul final al acestui lanþtrofic sui generis, se ajunge de la desen la spectacol deteatru, o evoluþie ineditã fie ºi doar sub acest aspect.

Poemul vorbeºte despre bãtrâneþe, despre

crepuscul. E un poem pe alocuri nostalgic, auroral, pealocuri ultrarealist. Despre neputinþã, puteri pierdute,minþi rãtãcite, despre amurg ºi despre vecinãtateamorþii. Despre ce a fost odatã, despre amintire ºidespre ce poate sã facã omul ajuns în faþa saltuluidecisiv.

Poezia, fie ea poem în prozã, în versuri albe (îl iaumartor pe Marin Sorescu!), aliteratã, mãiestru aºezatãpe rime sau modelatã prin alte procedee, îºi are forþaei de captare a sufletului, moºtenitã dinainte de antica„melopoia”. Pentru cã intervine o componentã magicã,desemnatã, frecvent, prin termenul de „încântare” (pecare antropologul Traian Herseni îl aºeza corect, într-ocarte fundamentalã, în descendenþa cuvântuluiincantatio). Virtutea incantatoricã a poeziei ne vrãjeºte,ne capteazã, ne aduce de partea celui careinterpreteazã, ºi care, la urma urmei, e nimic maimult decât urmaºul povestitorului din preistorianoastrã cea presãratã cu peºteri ºi alte ansamblurirezidenþiale neconvenþionale.

Nu e uºor sã „vinzi” poezia unui publicdesensibilizat, cum este cel de la începutul secolului alXXI-lea. Dar nici imposibil, câtã vreme actantul,interpretul, bardul, menestrelul sau cum vrem sã-ispunem, se investeºte pe sine în actul interpretãrii. Nuîn sensul de a-ºi pune sufletul pe tavã în faþa noastrã,evident. Ci în acela de a ne face sã credem, alãturi deel, în adevãrul interpretãrii.

ªi aici s-a ridicat în faþa mea prima dificultate dereceptare. Evident, spectacolul teatral este autonomfaþã de textul care îi stã de temelie. Dar, în cãlãtoriainiþiaticã în care se presupune cã ne-ar conduce actorulHarsányi Attila, la hotarul dintre viaþã ºi moarte, nu l-am prea simþit pe actor acolo,, în poveste. Nu prea l-am simþit cã ar crede în ceea ce recita. Plus cã a daviaþã unei poezii presupune sã nu uiþi niciun momentde contrapunct; plus cã, de la Shakespeare încoace,dar ºi mai dinainte, ºtim importanþa unei evoluþii a

personajului, a interpretului, a actantului. Evoluþie,înþeleasã ca opus al stagnãrii. Toate acestea nu le-amregãsit în interpretarea monocordã, liniarã, întinsã peparcursul unui ceas, cu acþiuni scenice sãrace,repetitive, nu foarte inspirate, nu foarte creative, ºicare, de bunã seamã, nu puneau cu nimic în valoaretextul.

Nu e mai puþin adevãrat cã un one man show depoezie sapienþialã întins pe parcursul a 50 de minutesolicitã la maximum resursele interpretative aleoricãrui actor. Mai ales dacã la asta se adaugã cerinþaunui rol de compoziþie - se ºtie cât de greu se compunpersonaje vârstnice atunci când actorii sunt de vârstãmai tânãrã. Pe de altã parte, nu pot spune cât dinrezultatul final vãzut la premierã se datoreazãactorului ºi cât cerinþelor regizorale, care poate auvizat un minimalism interpretativ la modã, însãcategoric supraevaluat. Pot doar spune, cunoscândconcepþia iniþialã a spectacolului, care nu se mairegãseºte în produsul final, cã ideea de început eramult mai ofertantã (ºi mult mai greu de pus înpracticã).

Fragmentat cu hebluri multe, cu un ecleraj nuneapãrat potrivit, cu o scenografie care nu pune învaloare spectacolul, nu îl ajutã, am avut în faþa ochilorun experiment pe care îl salut pentru curajul sãu, darcare nu a miºcat prea multe în mine.

Toþi am avut bunici. ªi nu puþini dintre noi amfost martori ai felului în care bãtrânii, de-a lungulanilor, îºi încheiau gospodãreºte socotelile cu viaþa,cum se pregãteau ei sã treacã dincolo. O fãceau custoicismul vechilor antici care nu-ºi fãceau marisperanþe, dar ºtiau cã marea trecere se cuvineîntâmpinatã cu demnitate. Vãzându-i, îmi reveneau înminte cuvintele lui Mihail Sebastian: „În Biblie,moartea e un fapt împãrãtesc” (Dupã douã mii deani). Cartea bãtrânilor ar fi ºi un prilej de meditaþieasupra modului în care destinul creatorului (aparte ºiel, dacã ne gândim la poet!) se împleteºte cu destinulcreaþiei sale. „ªi a muri este o artã”, spune un proverbhindus. ªi, poate, mai mult decât o artã, e o tainã pecare, probabil, niciun spectacol de teatru nu va puteas-o pãtrundã.

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


O premierã

Cartea bãtrânilor la Sala MicãHoraþiu Damian

UUrrlleettuull lluuii GGiinnssbbeerrgg,, llaa CClluujjUn spectacol într-o formulã destul de puþin

uzitatã în spaþiul cultural autohton a gãzduit lajumãtatea lunii noiembrie 2011 cafeneaua Insomnia:Urletul, pe poeme de Allen Ginsberg. Iniþiativa i-aaparþinut cunoscutului actor Ionuþ Caras de la TeatrulNaþional din Cluj, „asistat” de muzicianul VasileGherghel.

Acest two men show combinã o parte dinpoemele militante ale unuia dintre scriitorii legendariai lumii postbelice cu o ambianþã muzical-sonorãspecialã ºi cu proiecþii video ilustrative, fie imagini„convenþionale”, fie neobiºnuite creaþii computerizate.

Ionuþ Caras a oferit unui public prea puþinfamiliar cu stilul acut al beatnicului Ginsberg oimagine-puzzle, semnificativã însã, a creaþiei acestuia,

de la faimosul poem Howl (Urletul) ºi seria de versurimilitant-sociale ale scriitorului american, la fragmentedin nu mai puþin celebrul Kaddish ori frânturi mai„intimiste” – pe cât de intimist poate fi Ginsberg,evident – din opera acestuia.

Recitalul lui Caras a fost secondat de un fondmuzical creat de Vasile Gherghel, combinaþia demuzicã ºi poezie redând exact amestecul deimprecaþie ºi tânguire care caracterizeazã poeziaginsbergianã. Dincolo de anumite ruperi de ritm alereprezentaþiei ºi de câteva stridenþe la nivelulcompoziþiei video, Urletul s-a dovedit un spectacolsemnificativ fie ºi numai pentru cã a familiarizattinerii spectatori – parte a unei generaþii care seimplicã din ce în ce mai mult social – cu „muncastrãmoºilor”, beatnicii din secolul trecut. ((CCll.. GG..))

Urletul foto Cãlin Ilea

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


film

Trebuie sã recunosc cã nu prea ºtiu cepresupune, conceptual vorbind, filmulexperimental, dar este evident cã, în primul

rând, experimentul în cinema înseamnã pur ºisimplu altceva, un alt mod de a povesticinematografic decât cel îndeobºte acceptat,dominant la un moment dat. ªi nici publicul nucred cã este familiarizat cu genul, politica deachiziþionare ºi difuzare a filmelor în reþelele de pepiaþa româneascã, neoferind prea multã diversitate.Cu atât mai binevenit este un festival precumFestivalul Internaþional de Film ExperimentalBucureºti / Bucharest International ExperimentalFilm Festival (BIEFF), a cãrui a doua ediþie s-adesfãºurat între 17-20 noiembrie a.c. BIEFF este„primul ºi singurul eveniment din România dedicatexperimentului în cinema ºi arta vizualã, având cascop promovarea creaþiilor inovatoare atât la nivelconceptual ºi tematic, cât ºi formal, stilistic, a unorartiºti cu viziuni profund personale asupra realitãþiicontemporane ºi care în acelaºi timp exploreazã cuîndrãznealã limitele limbajului cinematografic.”(Copel Moscu, directorul Festivalului). Cele peste60 de scurtmetraje ale unor (în majoritate) tineriautori din întreaga lume proiectate vreme de patruzile la cinematograful Scala au confirmat intenþiileorganizatorilor, transformând Festivalul într-uneveniment cultural real, de un interes ce depãºeºtegusturile ºi sensibilitãþile (estetice) personale:destructurãri, restructurãri narative & stilistice, mixde genuri, gratuitate, umor, ideologie, implicaresocialã, globalizare, politicã, interogaþii desprecondiþia umanã – sunt câteva dintre temele(re)gãsite în filme cu care publicul a rezonat maimult sau mai puþin, dar care nu au lãsat indiferentnici pe cel mai blazat spectator. Pe lângãcompetiþie, aceastã ediþie a BIEFF a mai cuprinspatru programe speciale, filme selecþionate ºipremiate la trei festivaluri internaþionale: Quinzainedes realisateurs – Cannes (Franþa), Festivalul descurtmetraje de la Oberhausen (Germania),Festivalul de scurtmetraje de la Tampere (Finlanda),ºi Dutch Experimental Film and Visual Art, filmeproduse ºi promovate de EYE Film InstituteNetherlands, centru olandez pentru culturã ºipatrimoniu cinematografic.

Vedeta incontestabilã, ca prezenþã fizicã ºiofertã filmicã & vizualã, a BIEFF 2011 a fost PeterGreenaway, unul dintre cei mai importanþi regizori,mai corect spus autori de cinema ai momentului.Autor de lungmetraje ºi scurtmetraje, ficþiune ºi

documentare, Greenaway este preocupat desurmontarea, ba chiar de demolarea convenþiilor, agraniþelor limbajului cinematografic. Pentruregizorul nãscut în Þara Galilor, ºcolit la Londra ºistabilit în prezent la Amsterdam, având la bazãstudii solide de picturã, filmul a fost întotdeauna oprovocare, atât pentru el ca autor, cât ºi, prin el,pentru public. Refuzul structurilor narative formale(ºi „normale”) i-au atras atât admiraþia, cât ºi„oprobriul”, prin zdruncinarea comoditãþii devizionare – cu tot ce implicã aceasta: mesaj,înþelegere, comunicare etc. – a unui film. Spiritnovator, Greenaway susþine, teoretic, ºipromoveazã, practic, „moartea” cinematografuluitradiþional. Mai precis, pentru el, cinematografulviitorului – care viitor a început deja! – este unulinteractiv, care anuleazã convenþia sãlii tradiþionale.La 17 iunie 2005, Greenaway a susþinut într-unclub din Amsterdam un show VJ (visual jockey),constând într-un sistem VJ conceput special pentruel, o plasmã mare conectatã la un ecran de controltactil, „pupitru” de la care a proiectat simultan pe12 ecrane imagini din seria filmelor proprii TulseLuper, mixate în direct în faþa spectatorilor. Publiculse poate miºca în salã, pupitrul dirijoral la careevoluzeazã VJ-ul fiind plasat în centrul acesteia,„construindu-ºi” la rândul lui, mai mult sau maipuþin aleator, propriul film – am putea spune, înlimbajul lui D. I. Suchianu, propria poveste-bis la...(deja) povestea-bis derulatã pe ecranele din jur.Show-ul a avut succes ºi a urmat un turneumondial, în urmãtorii patru ani fiind prezentat în14 þãri: Austria, Belgia, Brazilia, Franþa, Germania,Italia, Mexic, Olanda, Polonia, Portugalia, Rusia,Spania, Elveþia, Marea Britanie. Acum, inovaþia luiGreenaway a ajuns ºi în România. În seara primeizile a BIEFF, la Sala Polivalentã din Bucureºti a fostprezentat spectacolul cinematografico-vizualLupercyclopedia Live Cinema VJ Performance,mixaj în direct pe cinci ecrane a unor imaginiselectate din seria de autor The Tulse LuperSuitcases. Ceea ce propune Greenaway este, dupãcum însuºi afirmã, un „cinematograf ambientalnon-narativ multi-screen care promoveazã creºtereanivelului de educaþie vizualã pentru viitorul newmedia, care va înlocui cu siguranþã cinematografultradiþional”.

Sincer, spectacolul nu m-a entuziasmat, dar nicinu pot spune cã m-a lãsat indiferent. Dimpotrivã,este o experienþã uimitoare ºi interesantã – nici

surogat, dar nici etapã superioarã în evoluþiafilmului. Nu cred cã cinematograful a murit odatãcu apariþia telecomenzii, aºa cum susþine – ironicsau partizan – Greenway, nici cã cinematograful „îndirect” va înlocui filmul ºi sala de cinematradiþionalã (aºa cum nici 3D-ul nu o va face).Bunul simþ mã face sã cred cã, mai degrabã, ºi îmiasum „banalitatea” afirmaþiei, toate acestea – ºi alteforme de manifestare, de expresie cinematograficãce vor apãrea, posibil ºi probabil, la intervale totmai mici de timp – vor coexista, fiecare genlãrgindu-ºi sau îngustându-ºi, în funcþie de variifactori, domeniul, respectiv dominând sau doarsubzistând pe piaþã, gãsindu-ºi mereu segmentul despectatori adecvat.

Aceasta a fost „coperta” de deschidere aFestivalului. Simetric, în seara ultimei zile, lacinematograful Pro, dupã festivitatea de premiere, aavut loc cel de-al doilea eveniment, „coperta” deînchidere a BIEFF: proiecþia celui mai recent film allui Alexandr Sokurov, impresionantul Faust, distinscu Leul de Aur la ediþia din acest an a Festivaluluide la Veneþia. Considerat discipol al lui Tarkovski,de care l-a legat o strânsã prietenie, Sokurov este înmomentul de faþã cel mai important regizor deavangardã ºi de filme de autor din Rusia. Faust, celmai recent film al sãu, este, dupã propria mãrturie,„capitolul final al unei tetralogii filmice desprenatura puterii. Protagoniºtii primelor trei filme suntfiguri istorice reale: Adolf Hitler (Moloch, 1999),Vladimir Lenin (Taurus, 2000) ºi ÎmpãratulHirohito (Soarele, 2005). Imaginea simbolicã a luiFaust completeazã seria marilor jucãtori care aupierdut pariul vieþii lor. Aparent, Faust nu-ºi arelocul în aceastã galerie de portrete, fiind unpersonaj literar aproape vetust încadrat de opoveste simplã. Ce are el în comun cu cele treipersonaje reale, ajunse în culmea puterii? Pasiuneapentru cuvinte în care e uºor sã crezi ºi o nefericirecotidianã patologicã. Rãul e reproductibil, iarGoethe i-a formulat esenþa: «Oamenii nefericiþi suntpericuloºi.»”.

În loc de concluzii, o întâmplare semnificativã,cu tâlcul „la vedere”. Peter Greenaway a fost pentruprima datã în România în urmã cu câþiva ani,invitat la Festivalul Anonimul, ocazie cu care aenunþat câteva aprecieri deloc mãgulitoare la adresaculturii ºi a poporului român. Noroc cã e om deculturã, iar „inflama(n)þii” de serviciu nu l-au prealuat în seamã, altfel putea ajunge persona non grataîn România. În loc de asta, este invitat la primaediþie BIEFF, în 2010, în cadrul cãreia susþine unmasterclass ce s-a bucurat de un succes deosebit, iaranul acesta, cu ocazia celei de a doua ediþii a BIEFF,i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa alUniversitãþii de Artã Teatralã ºi Cinematograficã „I. L. Caragiale” Bucureºti. La gala de decernare apremiilor din ultima searã a Festivalului, CopelMoscu a fãcut public, având acordul„împricinatului”, faptul cã urmãtorul proiect al luiPeter Greenaway va fi realizat în România...

BIEFF 2011Ioan-Pavel Azap

Marele Premiu, oferit de Universitatea Naþionalã de Artã Bucureºti: Out (Israel, 2010; r. Roee Rosen)Premiul pentru cea mai bunã imagine, oferit de Kodak Cinelabs România: Joonas Pulkkanen pentru imaginea

filmului How To Pick Berries (Finlanda, 2010; r. Elina Talvensaari)Premiul juriului, oferit de Abis Studio: ªi eu (România, 2009; r. Vlad Constantin)Menþiuni speciale:Night Fishing (Coreea de Sud, 2011, r.: PARKing CHANce, pseudonimul fraþilor Park Chan-wook, Park Chan-

kyong);I’m Not the Enemy (Germania, 2011; r. Bjorn Melhus).

Juriul a fost format din: Anna Abrahams – Project Leader Programming în cadrul Eye Film Institute NetHerlands (Olanda); Juhani Alanen – director executiv în cadrul Festivalului Internaþional de Scurtmetraj de laTampere (Finlanda); Roxana Cãlinescu – expert pe film la Institutul Cultural Român; Hilke Doering – director alsecþiunii competitive internaþionale în cadrul Festivalului de Scurtmetraj de la Oberhausen (Germania); Sergio Fant– selecþioner scurtmetraj al Festivalului Internaþional de Film de la Veneþia (Italia); Marzena Moskal – membru încomitetul Quinzaine des Realisateurs – Cannes (Franþa); Miguel Valverde – director ºi curator al FestivaluluiInternaþional de Film Independent Lisabona (Portugalia).

BIEFF este organizat de Asociaþia Culturã ºi Imagine, sub patronajul Universitãþii Naþionale de Artã Teatralã ºiCinematograficã „I. L. Caragiale” Bucureºti ºi al Universitãþii Naþionale de Arte Bucureºti, cu sprijinul CentruluiNaþional al Cinematografiei. Echipa de bazã a BIEFF este formatã din: Copel Moscu – director; Adina Pintilie –curator al selecþiei internaþionale; Mihai Fulger – curator al selecþiei româneºti; Ozana Nicolau – manager deproiect; Codruþa Creþulescu – responsabil PR.

Cred cã se impune o rememorare... aanamnezei de faþã, pentru a nu pierdefirul, atât cititorul, cât ºi – mai ales –

autorul. Lansat cu o trecere în revistã adeceniului cinematografic românesc premergãtorRevoluþiei (1981-1989), serialul de faþã seconcentreazã asupra istoriei filmului românesc,a lungmetrajului de ficþiune, în cele douãdecenii care au urmat. Sunt 20 de ani extrem deimportanþi, care au produs modificãri radicaleîn domeniu. Dacã în primii ani ’90 euforiaschimbãrii ne-a fãcut sã ne îmbãtãm cu apãrece, sã luãm de bune producþii debile numaipentru cã erau opera unor autori consacraþi (darºi marile festivaluri ale lumii au „muºcat”, aºacã...), sau pentru cã foloseau un limbaj – mãgrãbesc sã adaug: limbaj verbal, nicidecumcinematografic! – dezinhibat, a se citi plin deînjurãturi, limbaj care cu cât se voiau mai ca „înviaþã”, cu atât sunau mai fals, spre sfârºituldeceniului atât spectatorii români, cât ºifestivalurile internaþionale se fereau de filmulromânesc, producþia tinzând oricum spre zero,ca necuratul de tãmâie. Punctul culminant l-areprezentat anul 2000, când pe piaþã nu a ieºitnicio premierã româneascã. În 2001 apare Marfaºi banii, debutul lui Cristi Puiu, care nici el nu aadunat mai mult de câteva zeci de spectatori înîntreaga þarã, dar a marcat punctul de cotiturã,„filmul pilot” a ceea ce numim acum Noul valsau Noul film românesc. Au urmat câþiva ani încare numãrul de filme a crescut insignifiant, iartitlurile de luat în seamã pot fi numãrate pedegetele unei mâini (v. În viecare zi Dumnezeune sãrutã pe gurã, r. Siniºa Dragin – 2001,Occident, r. Cristian Mungiu – 2002, Furia, r. Radu Muntean – 2002, Moartea domnuluiLãzãrescu, r. Cristi Puiu – 2005, ºi încã,probabil, unul sau douã titluri). În primul lustrual deceniului trecut, publicul – ºi mai ales critica– a început sã afle cã existã, iarãºi, filmromânesc. Anul 2006 a fost un miracol dinpunct de vedere al producþiei: 12 pemiere,dintre care cinci memorabile: Legãturibolnãvicioase (r. Tudor Giurgiu), Cum mi-ampetrecut sfârºitul lumii (r. Cãtãlin Mitulescu), A fost sau n-a fost? (r. Corneliu Porumboiu),Hârtia va fi albastrã (r. Radu Muntean), Ryna(r. Ruxandra Zenide). În 2007 putem spune cãcinematografia românã a atins apogeul, prinPalm d’Or-ul dobândit la Cannes de CristianMungiu pentru 4 luni, 3 sãptãmâni ºi 2 zile. N-o fi el cel mai bun film românesc al „tuturortimpurilor”, dar 4, 3, 2 confirmã renaºterea,(re)lansarea ºi recunoaºterea internaþionalã realãa unei cinematografii aflatã cu puþinã vreme înurmã în moarte clinicã. Au urmat câþiva ani încare aºa numitul minimalism al Noului val adominat producþia româneascã de film, cu maimult succes de stimã decât de public, printrepeliculele „de gen” strecurându-se timid ºi unulsau douã, nu mai multe, filme „împotrivacurentului”. Abia 2011 asigurã o diversificarerealã a producþiei, ceea ce înseamnã un pasînainte pentru industria, atâta câtã e, de profildin þarã.

Am urmãrit, aºadar, pânã acum, fãrã ainsista, eºecurile consacraþilor în primul deceniupostrevoluþionar, dar ºi filmele celor trei„supravieþuitori” din Vechiul val – sã-l numimconvenþional astfel –, care ºi-au confirmat orichiar relansat cariera începutã înainte de 1989:Nicolae Mãrgineanu, Radu Gabrea ºi Ioan

Cãrmãzan (ce a fãcut acesta în deceniulurmãtor e o altã poveste); ne-am oprit ºi laMircea Daneliuc, nume de neocolit în ciudaeºecurilor „în rafalã” de dupã 1989, precum ºiasupra lui Mircea Veroiu, tot ca o reverenþãadresatã regizorului de altãdatã. Am dedicat uncapitol special lui Lucian Pintilie, care, chiardacã nu a mai atins valenþele poredecembriate,a fost, în anii ’90 – graþie, în primul rând,numelui sãu ºi a aurei de dizidenþã, care acopleºit opera – un portdrapel al filmulromânesc. Urmeazã sã vorbim în continuaredespre debuturile deceniului 1991-2000: celeratate, cele promiþãtoare ºi cele de excelenþã.Urmând aceeaºi schemã – ce au fãcut regizorii„veterani”, cei care au debutat înainte de 1989;ce au fãcut debutanþii primului deceniupostdecembrist; debuturile anilor 2000 – vomtrece în revistã ºi deceniul 2001-2010.

Revenind „la zi”, sã vedem care au fostdebuturile ratate ale deceniului 1991-2000, fãrã„ierarhizãri”, doar în ordinea premierei. Trebuiespus cã aceste eºecuri sunt scuzabile în mãsuraîn care sunt expresia unei voinþe reale de aschimba ceva în filmul românesc, de exprimareliberã.

În 1991 debuteazã Daniel Bãrbulescu, autorcu o bogatã ºi prestigioasã activitate de regizorsecund (v. La rãscrucea marilor furtuni – 1980 ºiMunþi în flãcãri – 1980, r. Mircea Moldovan;Croaziera – 1981 ºi Glissando – 1982, r. MirceaDaneliuc; Cântec în zori – 1988, r. Dinu Tãnase;Secretul armei secrete – 1988, r. AlexandruTatos º.a.), continuatã ºi confirmatã ºi ulteriordebutului (v. Asfalt tango – 1996, r. NaeCaranfil; Trenul vieþii – 1998, r. RaduMihãileanu; Binecuvântatã fii, închisoare! –2002, r. Nicolae Mãrgineanu º.a.). Din pãcate,în Vânãtoarea de lilieci Daniel Bãrbulescu pare ainfirma premisele, pelicula nefiind altceva decâto tentativã de film de aventuri derulateneconvingãtor ºi inutil pe fundalul nebuloaseiRevoluþii române.

Al doilea debut al anului 1991 este cel al luiGeorge Buºecan cu Pasaj, film cu pretenþiiavând drept erou un regizor de film care, înparalel cu cãutarea unei vechi iubiri, cautã sã se(re)gãseascã pe sine. „«Pasajul» spre film alregizorului George Buºecan [...] anunþã osensibilitate modernã. Dificultãþile încep atuncicând intenþiile regizorale devin prea explicite,chiar ostentative, ºi când demersul artistic estepândit de pericolul prolixitãþii.” (Cãlin Cãliman,Istoria filmului românesc. 1897-2000, Bucureºti,Ed. Fundaþiei Culturale Române, 2000, p. 413).George Buºecan „recidiveazã” în 1994 cuTemplul tãcerii, tentativã futilã de film deaventuri care nu schimbã cu nimic dateledebutului.

Un debut ºi mai dezamãgitor, pentru cã maiambiþios, este cel al lui Jon Gostin, Înnebunescºi-mi pare rãu (1992), care „mixeazã” o prozãscurtã a lui Alexandru Papilian ºi un text al luiFãnuº Neagu („ce-ar putea fi mai antinomic?!” –se întreabã pe bunã dreptate Tudor Caranfil înDicþionar de filme româneºti, Bucureºti, Ed.Litera Internaþional, 2002, p. 104). Regizorulvrea sã aducã un omagiu (conformist) eroilorRevoluþiei, sã ne facã sã empatizãm cu drameledomestice ale personajelor, apelând când larealism frust, când la simbol desuet. În 1995Jon Gostin realizeazã pentru televiziune

Spovedania, adaptare dupã capitolul La Tihondin Demonii al lui Dostoievski, mai degrabãteatru filmat decât film – expozitiv, ilustrativ,fãrã nerv.

Tot în 1992 debuteazã ºi Adrian Istrãtescu-Lener cu Lacrima cerului, sequel la Martoridispãruþi, filmul lui Dan Mironescu din 1988,„pilot” al unui nou serial cinematografic lansatde Eugen Barbu ºi Nicolae Paul Mihail dupãîncheierea seriei Mãrgelatu. Succint ºi la obiect:„Realizatorului nu-i lipsesc ideile, dar eincapabil sã lege o propoziþie cinematograficã,filmul fiind un adevãrat record de racordurihaotice.” (Tudor Caranfil, op. citate, p. 110).

Tot parte dintr-un serial cinematografic,celebru ºi de succes la vremea lui, este ºidebutul lui Mircea Plângãu Liceenii în alertã(1993). Dacã Nicolae Corjos, „dirijorul”serialului (v. Declaraþie de dragoste – 1985,Liceenii – 1986, Extemporal la dirigenþie – 1987,Liceenii rock’n’roll – 1990) a ºtiut sã speculezecu maximum de eficienþã atât scenariul, nuîntotdeauna „beton”, cît ºi farmecul tinerilorinterpreþi (ªtefan Bãnicã Jr., Oana Sârbu, MihaiConstantin, Teodora Mareº, Adrian Pãduraruº.a.), Mircea Plângãu abandoneazã dezinvoltdatele iniþiale ºi esenþiale ale filmelorprecedente, în favoarea unei neinspirate parodiila Twin Peaks: „Râvna mimeticã a realizatorilora provocat eºecul comercial al filmului,curmând, astfel, viaþa unui serial cinematograficcare arãta, în 1990, cã mai are încã zile ºi fani [...].” (Tudor Caranfil, op. citate, p. 112 ).

Dar cel mai dezamãgitor debut al deceniului1991-2000 este cel al lui Bogdan-Cristian Drãgan– Cortul (1998). „[...] Horia Pãtraºcu aintenþionat [...] o replicã la scenariul sãu dinurmã cu trei decenii, Reconstituirea: ca ºi acolo,personajele (ºi însuºi «cortul» care adãposteºteacþiunea) sunt investite cu sensuri simbolice: depe o stradã lateralã – unde niºte lucrãtori, înjurul unui cazan cu smoalã care dã în clocot,încearcã sã dea de urma unor defecþiuni la oconductã – sunt evocate, întâi ca un ecouîndepãrtat, apoi cu efect direct asuprapersonajelor tramei, evenimentele din decembrie’89. Acþiunea se petrece pe parcursul zilei de 21decembrie 1989 [...]. Pe structura unui scenariucu finalitãþi metaforice, regizorul [...] a simþitnevoia sã-ºi «topeascã» propriile fantasmecinematografice (stabilind relaþii cu istoriafilmului mondial ºi românesc, de la primelecitate, acela cu «stropitorul stropit», pânã latrimiterile sofisticate spre «noul cinema» sud-american), îndepãrtându-se astfel desemnificaþiile iniþiale ale scenariului, obþinândun film baroc, fugind dupã prea mulþi iepuridintr-o datã.” (Cãlin Cãliman, op. citate, p.465). Oricât de mulþi ar fi fost iepurii vizaþi,Bogdan-Cristian Drãgan nu a prins niciunul.Scenariul lui Horia Pãtraºcu a fost nu doarofertant, ci ºi foarte ambiþios, dorindu-se înmod evident un pandant peste decenii laReconstituirea. De altfel, Pãtraºcu a ºi denunþatpublic distorsionarea, trãdarea sensului ºi aviziunii propuse în scenariu.

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


O anamnezã necesarã (VIII)Ioan-Pavel Azap

In ultimul rãstimp, Liviu Vlad ne uimeºte, nudoar prin ritmul sãu plãsmuitor, ci ºi prindiversitatea inspiraþiei sale. Dupã periplul

veneþian ºi popasul recent de la castelul dinBonþida, o nouã propensiune artistic-culturalã aacestui adevãrat polihistor ne cãlãuzeºte spretrecutul stilurilor regente din configuraþiaurbanisticã a Clujului.

Anticã aºezare, menþionatã încã de pevremea împãratului Hadrian (117 - 138) Clus(Clusium) a devenit în 1213 castru regal ºicentrul comitatului omonim. Dupã nu puþinerestriºti suferite, indeosebi în timpul invazieiHoardei de Aur (1241), Carol Robert de Anjouîi acordã în 1316 rangul de civitas (oraº),dãruindu-i drepturi ºi libertãþi importante. Dealtminteri, acestea vor fi confirmate ºi sporitede cãtre Sigismund de Luxemburg ºi de cãtreMatei Corvinul. Spre mijlocul secolului al XIV-lea, “oraºul liber regesc” îºi dezvoltamesteºugurile, organizate în bresle, ºi îºiconsolida relatiile comerciale extinse. Active cuPrincipatele Române, acestea se ramificã din1404, spre Polonia, Moravia ºi Boemia, spreViena ºi Veneþia, de unde se importau postavurifine ºi mirodenii.

Printre privilegiile dobândite se includea ºiautonomia ecleziasticã a urbei, devenitã parohie.Ceea ce însemna dreptul implicit de a-ºi construi o bisericã parohialã, cu hramul Sf. Arhanghel Mihail. Conceput iniþial ca obasilicã fãrã transept, cu trei nave, edificiulsacral - ale cãrui începuturi sunt confirmate prinscrisoarea de indulgenþã a episcopului Grigorede Verisse (1348 – 1349), îºi inaugureazãexistenþa prin înãlþarea corului ºi a altarelorlaterale (1350-1380), aparþinând încã Goticuluimatur. Liturghia putând fi de aici înainteoficiatä, biserica se considerã existentã de iure(ca autoritate juridicã). Situatã extra-muros (înafara vechilor ziduri de incintã), piaþa actualã abisericii devine centrul vieþii urbane.Prosperitatea crescândã a oraºului ºi dezvoltareasa demograficã determinã schimbareaproiectului iniþial într-unul mai ambiþios. Planulbazilical cedeazã în faþa bisericii-halã, agreatîndeosebi în arealul german ºi oferind un spaþiuinfinit mai încãpãtor prin ridicarea la acelaºinivel ºi spaþierea color trei nave. Dobândind unaspect monumental, clãdirea sacralã este primabisericã-halã din Transilvania. Construirea sa adurat mai bine de un secol ºi jumãtate (cca.1350 - 1480), relevând unele relaþii stilistice, maipuþin cu catedrala Sf. ªtefan de la Viena ºi maiales cu biserica Sf. Flisabeta din Caºovia(Košice, Kassa).

Pentru a susþine eforturile financiare, maicostisitoare, papa Bonifaciu al IX-lea a emisdouã bule pontificale (1400 ºi 1401) raliindu-segenerozitãþii regale. Parohi culþi, învãþati, custudii superioare nu doar în teologie, ci ºi îndrept sau în artele liberale, precumpãnitorabsolvite la Viena ºi Praga, fac parte din

vârfurile sociale ele Clujului. Ceea ce îl fascineezã literalmente pe Liviu

Vlad în interpretãrile sale inspirate, þine înaintede toate de silueta masivã ºi puternicã aedificiului sacral. Imaginatã într-o perspectivãascendentã, foarte evocatoare, privitã dinunghiuri variabile, biserica strãjuitã de turnulneogotic din secolul al XIX-lea, se înalþãmaiestuos, impunându-se cu o forþã simbolicã,dincolo de acoperiºurile laice. Schimbândanotimpurile, artistul o înfãþiºeazã când într-oimagine iernaticã, þâºnind parcã printre braziiîmpovãraþi de chiciurã, când într-o ambianþãcalm autumnalã. Ceea ce îi polarizeazã însãochiul în interior þine de elansarea necurmatã astâlpilor portanþi, fãrã capiteluri, bogat profilaþi,ce susþin splendidele bolþi în stea, succedateritmic din travee în travee. Impresiaascensionalã, pe care o oferã spaþiului lãuntriceste de-a dreptul magnetizantã ºi degajã omaiestate solemnã. Implicaþii stilistice ce ducspre portalurile caºoviene, se relevã întranspunerea lor graficã. Treflate, geminate orilobate, aparþinând goticului târziu asemeneaunor muluri ale ferestrelor cu decorflamboaiant, împodobite cu mici turnuleþe(fiale) ºi fleroane, portalurile faþadelor lateraleincitã imaginaþia întotdeauna exactã ainterpretului grafic. Neîndoielnic, însã, cel maiexpresiv ºi mai aparte rãmâne portalul de vestal faþadei principale. Conturat amplu cu mulurilobate „în perdea” (Gardinenbogen) ºi terminatîn acoladã înaltã, timpanul (datat 1420 - 1430)adãposteºte figura emblematicã a SfântuluiMihail, patronul bisericii. Trainic echilibrat,zdrobind cu picioarele puternice carapacea durãa demonului malign, ameninþat cu suliþamortalã de sfântul marþial, personajul sacru areo înfãþiºare frustã. Buclele inelate, capul rotundcu trãsãturi economic sugerate, braþelecolþuroase în flexiune, îi conferã un aer vetust.Însã deschiderea amplã a aripilor cu penajulminuþios redat, îl investeºte cu o forþã sporitã,grãitoare, în ciuda aspectului oarecum arhaizant.

Mai austerã în frumuseºea-i lapidarã,biserica fostã minoritã (azi reformatã) din stradaKogãlniceanu (odinioarã “uliþa lupilor”) estecaracteristicã pentru arhitectura ordinelorcãlugãreºti. În genere spaþiul unitar al uneisingure nave ºi corul alungit corespundcerinþelor liturgice ale unui cler numeros, depredicatori. La imboldul lui Matei Corvinul,lucrãrile de construcþie au fost începute în 1487sub conducerea cãlugãrului minorit Joannes,trimis anume de rege împreunã cu atelierul sãude pietrari, ºi au durat pânã prin 1516.Planimetria urmeazã prototipul bisericiisuperioare a ordinului franciscan din Assisi(1220 – 1253), atribuitã lui Filippo di Campello,cu deosebirea cã aceasta avea transept. Le estede asemenea tributarã modelelelor austriece,

3366

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

bloc-notes

Claudiu Groza La final de an trecut 2

editorial

Sergiu Gherghina De la carismã la incertitudine 3

cãrþi în actualitate

Cristina Ispas Maturitatea rece 4

comentarii

Ion Pop Suprarealism italian 5

amfiteatru

Laszlo Alexandru Roman - film - teatru 6

imprimatur

Ovidiu Pecican Poetici netede 7

Poeþi germani ai Echinox-ului

Klaus Hensel 8

Werner Söllner 9

Bernd Kolf 11

ªtefan Manasia Laudã nemþilor 12

emoticon

Poeme în francezã traduse de ªerban Foarþã

Rainer Maria Rilke, poet bilingv 13

eseu

Cezar Boghici Despre beþie 14

interviu

de vorbã cu traducãtoarea Marily Le Nir

"Francezul - de bazã - se mirã: aha, au ºi literaturã, nu

numai þigani...?" 16

Clujul interbelic

Petru Poantã Universitatea 17

accent

Marius Jucan Balul intelectualilor 18

dezbateri & idei

Robert Arnãutu Hibrizi, tehnologie ºi teoria actor-reþea 19

Elena Ivanca Gest ºi corporalitate 20

Adrian Dinu Rachieru Identitate ºi publicitate 21

verdele de Cluj

Aurel Sasu Disjuncþii 22

puncte de vedere

Gheorghe Iancu Viena, 30 august 1940 - un simulacru

de arbitraj 24

excelsior

Robert Rowland Smith Un nou an, un nou "tu" ºi multe

altele 26

civic media

Mihai Goþiu Umilirea televiziunilor 27

credo

Marius Ianuº Dovezi pentru credinþã 28

sport & culturã

Demostene ªofron Un titlu de interes imediat 29

rânduri de ocazie

Radu Þuculescu Autori armeni pe scenele clujene 30

zapp media

Adrian Þion Liceu de fiþe 30

muzica

Mugurel Scutãreanu "Ne daþi ori nu ne daþi? / Ne daþi,

ne daþi!" 31

teatru

Claudiu Groza Maratonul teatral de la Braºov 32

Horaþiu Damian Cartea bãtrânilor la Sala Micã 33

film

Ioan-Pavel Azap BIEFF 2011 34

Ioan-Pavel Azap O anamnezã necesarã (VIII) 35

plastica

Viorica Guy Marica Incursiune în goticul clujean 36

plasticasumar

Tipar executat la Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Incursiune în goticul clujeanViorica Guy Marica

(Continuare în pagina 29)

Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · Patriei”. Continuitatea n-a fost pierdutã: lansarea...

Documents

Transcript of Black PANTONE portocaliu TRIBUNA · Patriei”. Continuitatea n-a fost pierdutã: lansarea...