BIOMECANICA GLEZNEI ŞI PICIORULUI

Articulaţia genunchiului poate fi asemuită cu un cilindru plin (astragalul) încastrat în

segmentul cilindric, săpat în pilonul tibial şi menţinut pe laturi de cele două maleole.

Pilonul tibial care reprezintă suprafaţa articulară are forma unui patrulater cu axa mare

transversală şi este parcursă în partea mijlocie de o creastă antero-posterioară care îi dă

o uşoară convexitate transversală, corespunzătoare şanţului de pe trohlea astragalului.

Este concavă în plan sagital, descriind un arc de aproximativ 70º, care poate varia între

50 şi 95º şi a cărei rază este de aproximativ 2 cm.

Anterior şi posterior este limitată de două margini dintre care cea posterioară este mai

coborâtă şi greşit denumită ca fiind o a treia maleolă, iar medial şi lateral de maleolele

internă şi externă.

În articulaţia gleznei au loc mişcările de flexie şi extensie ale piciorului.

Axa biomecanică în jurul căreia se execută aceste mişcări, deşi este transversală, face

un unghi de 8º cu linia bimaleolară, aşa încât, dacă piciorul se aşează în flexie, vârful lui

se duce şi în adducție.

BIOMECANICA GLEZNEI

BIOMECANICA GLEZNEI Dar,faţă de axa transversală de flexie şi extensie a genunchiului, plasată în plan frontal strict,

axa transversală de flexie plantară şi dorsală a articulaţiei tibio-tarsiene are şi o înclinaţie de

20-30º, datorită rotaţiei externe normale a tibiei.

La nou-născuţi tibia nu este rotată extern decât cu 2º, dar se accentuează progresiv, pentru a

ajunge către vârsta de 7 ani, la valorile de 25-30º, care se menţin şi la adult (15º după Steindler

şi 30º după Poirier) a fi egală cu unghiul de declinaţie al cotului femural.

Rotaţia externă a tibiei se datorează adaptării la necesităţile funcţionale ale mersului.

În mers, centrul de greutate principal al corpului, oscilează de o parte şi de alta.

În prima jumătate a perioadei de sprijin, axa de rotaţie a articulaţiei gleznei nu este

perpendiculară pe linia de înaintare geometrică a corpului, dar se menţine aproximativ

perpendiculară pe traiectoria oscilantă a centrului de greutate principal al corpului, ceea ce

permite o libertate de acţiune favorabilă articulaţiei gleznei.