Bazele Programarii Neuro-lingvistice

BAZELEPROGRAMĂRII

NEUROLINGVISTICE

ROBERT B. DILTS

Traducere de Nicoleta Radu

5

__Bazele NLP 1:Layout 1 2/14/2008 8:30 PM Page 5

CUPRINS PENTRU PARTEA I

I. Structura experienţei 18

1.1 Harta nu reprezintă teritoriul 18

A. Forme ale experienţei 18

1. Experienţa senzorială directă 18

2. Experienţa experienţei 19

Metasecţiune: Conştienţa 20

3. Experienţa despre experienţă 22

B. Structura epistemologiei 23

1.2 Cibernetica 24

A. Explicaţia cibernetică 24

B. Unităţi de sens 25

1. Informaţie şi diferenţă 25

2. Dimensionarea şi fragmentarea informaţiei 26

a. Clasificarea diferenţei 26

1) Ierarhiile 26

2) Tipizarea logică 27

3. Redundanţa şi codarea informaţiei 28

a. Codarea 28

1) Cauzală şi corelativă 29

2) Analogică 29

3) Digitală 30

4) Iconică 30

15


5) Ostensivă 30

6) Evolutivă 31

7) Holografică 31

b. Entropia 32

c. Discontinuităţi şi catastrofe:

fenomenele saltului peste niveluri 32

C. Modelarea 34

1.3 Proprietăţile unui sistem cibernetic 35

A. Unităţi de diferenţă şi informaţie 36

B. Clasificarea şi fragmentarea informaţiei şi diferenţei 38

1. Dimensionarea şi măsurarea 40

(1) Relaţii spaţiale 40

(2) Relaţii temporale 40

(3) Relaţii cauzale 40

a. Parametri descriptivi 41

(a) Raportul semnal-zgomot 41

(b) Exprimarea simultană sau secvenţială 41

(c) Aferent versus eferent 41

2. Clasificare şi interacţiune 42

a. Proprietăţi ale interacţiunii 44

(a) Diferenţe din acelaşi tip logic interacţionând cu ele însele la acelaşi nivel ierarhic sau logic 44

(b) Diferenţe aparţinând unor tipuri logice diferite, care interacţionează la acelaşi nivel logic 46

(c) Diferenţe din aceleaşi tipuri logice sau din tipuri logice diferite interacţionând la niveluri diferite 49

16


b. Feedbackul 52

(a) Feedbackul între tipuri logice similare la acelaşi nivel 53

(b) Feedbackul între tipuri logice diferite la acelaşi nivel 53

(c) Feedbackul între tipuri logice diferite la niveluri diferite 54

(d) Feedbackul între tipuri logice similare la niveluri logice diferite 56

c. Codarea informaţiei 57

II. Argumente în sprijinul unei teorii cibernetice a funcţiei creierului 57

2.1 Teorii precedente despre funcţia creierului 58

A. Generarea de noi conexiuni 58

B. Ansambluri de celule 59

C. Bucle cauzale 60

D. Circuite digitale 61

2.2 Creierul statistic 62

2.3 Creierul cibernetic 65

Anexa A: Câmp electrostatic versus câmp electromagnetic 67

a. Electrostatic 67

b. Electromagnetic 67

1. Efectul de câmp 69

Bibliografie pentru partea I 72

17


CUPRINS PENTRU PARTEA A II-A

Cadru contextual 81

I. Neurologia sistemelor de reprezentare 81

1. Neuronul 82

2. Ierarhia anatomică a sistemelor neuronale 84

3. Structura logicii neuronale 90

4. Structura cortexului 92

5. Transmiterea informaţiei în sistemele neuronale 94

II. Sistemele de reprezentare şi comportamentul 95

III. Strategii 96

IV. TOTE 97

1. TOTE în serie 99

V. Strategii de generalizare 108

VI. Neurologia generalizării 108

VII. Neurologia stărilor de conştiinţă 111

VIII. Creierul holografic 114

IX. Neurologia învăţării 119

X. Neurofiziologia conştienţei 121

XI. Indicii de accesare: reglarea funcţiilor cerebrale 122

Experimentul 127

Scop 129

Echipament 131

Desfăşurarea experimentului 131

79


80

Procedură 136

Rezultate 140

Concluzii 147

Anexa A 148

Bibliografie 152


CUPRINS PENTRU PARTEA A III-A

Introducere 163

I. Parametrii stărilor procesării interne a informaţiei 165

1.1 Sisteme de reprezentare 165

A. Activitate exogenă şi endogenă 166

1.2 Primatul sistemelor de reprezentare 166

1.3 Modele sinestezice şi sisteme de conducere 168

1.4 Dominanţa şi lateralizarea emisferice 168

1.5 Limitele conştienţei 169

1.6 Stările de conştiinţă 171

1.7 Procesarea paralelă şi părţile 172

A. Incongruenţa 173

B. Părţi inconştiente 173

C. Părţi inadaptate 174

II. Identificarea externă a proceselor interne 175

2.1 Indicii de accesare - Identificarea sistemelor de conducere 175

A. Mişcările laterale ale ochilor 176

B. Modificări ale respiraţiei 178

C. Modificări ale tonusului muscular 178

D. Schimbări de tonalitate 178

E. Modificări ale ritmului 179

157


2.2. Indicatori fiziologici ai sistemului de reprezentare primar 179

A. Tipuri corporale 179

B. Predicate 180

C. Interese şi talente profesionale 181

2.3 Părţi şi diviziuni 182

III. Proceduri terapeutice 182

3.1 Ancorarea 182

A. Integrarea părţilor prin ancorare 184

B. Îndepărtarea unui simptom prin ancorare 185

C. Crearea experienţei prin ancorare 186

3.2 Reîncadrarea 187

A. Identificarea unei părţi 190

B. Stabilirea unui canal de comunicare cu o parte 194

3.3 Metamodelul 195

A. Strângerea informaţiei 196

1. Ştergeri 196

2. Ştergeri simple 196

3. Lipsa indicelui referenţial 197

4. Ştergerea comparativelor 198

5. Verbul nespecificat 198

6. Nominalizarea 199

B. Limitările modelului unui individ 199

1. Presupuneri 200

2. Operatorii modali ai posibilităţii şi necesităţii 200

3. Cuantificatori universali 201

4. Echivalenţa complexă 202

C. Erorile semantice 202

1. Cauză-efect 202

158


2. Citirea gândurilor 203

3. Performativul pierdut 203

3.4 Stări modificate de conştiinţă: Accesarea şi crearea părţilor 204

A. Translaţia 206

1. Accesarea 6-druplele adecvate 206

2. Suprapunerea 6-druplelor 207

3. Armonizarea (pacing) şi conducerea (leading) 208

a. Armonizarea 208

b. Conducerea 208

1) Asortarea predicatelor 208

2) Reflectarea (oglindirea) corporală 210

3) Armonizarea respiraţiei 210

4) Meta-armonizarea (meta-pacing) 211

4. Modelele de translaţie lingvistică 211

a. Modelarea cauzală 212

1) Conjuncţii 212

2) Cauzative implicite 212

3) Cauzative 212

b. Lipsa indicilor referenţiali

şi verbele nespecificate 213

c. Nominalizările 214

d. Presupunerile 214

e. Operatorii modali ai posibilităţii şi necesităţii,

cuantificatorii universali şi expresiile de

citire a gândurilor 215

f. Performativele şi comparativele pierdute 215

g. Timpurile verbale 215

159


h. Structurile incluse minore - Marcarea analogică - Comenzile încorporate 216

i. Sensuri derivate 218

j. Sugestia şi sugestibilitatea 219

B. Întreruperea modelelor comportamentale condiţionate 220

1. Blocarea 220

2. Tehnici de confuzionare 222

a. Ambiguitatea fonologică 223

b. Ambiguitatea sintactică 223

c. Ambiguitatea de punctuaţie 224

C. Intensificarea şi exagerarea unui model comportamental 225

3.5 Metafora 226

A. Izomorfismul în cadrul sistemelor neuropsihologice 228

1. Generalizarea comportamentală 229

2. Clase de relaţii 230

IV. Epistemologie terapeutică 232

Anexa A: Exemplu de integrare a părţilor folosind 239reîncadrarea şi metafora

Anexa B: Neurologia învăţării 246

Bibliografie 252

160


7

INTRODUCERE(NOIEMBRIE, 1976)

Programarea neurolingvistică (NLP) are ca scop completareainformaţiilor macroscopice despre comportamentul uman şi despreexperienţa accesibilă tuturor prin mijlocirea organelor de simţ, cuinformaţiile microscopice neobservabile, ale neurofiziologieicomportamentului şi experienţei, sub forma unui model cibernetic util.Considerăm că o astfel de completare este esenţială dacă dorim săînţelegem ori să utilizăm proprietăţile ce guvernează procesele umanecomplexe ale învăţării, memoriei, comunicării, alegerii şi ale motivaţiei,şi modul în care acestea influenţează mediile social şi ecologic aleoamenilor.

Programarea neurolingvistică a fost fundamentată de modelatoriicomportamentali John Grinder şi Richard Bandler cu scopul de a analizaşi explora modelele ce guvernează astfel de procese complexe alecomportamentului uman. Premisa de bază a NLP este că există oredundanţă între modelele macroscopice observabile ale comportamentuluiuman (de exemplu, fenomene lingvistice şi paralingvistice, mişcări aleochilor, poziţia mâinilor şi a corpului, şi alte tipuri de distincţii deperformanţă) şi modelele activităţii neuronale care guvernează acestcomportament.

De pildă, probabil că fiecare dintre noi a observat, pe parcursul uneianumite conversaţii, cum un participant la discuţie, ca răspuns la oîntrebare, încetineşte ritmul vocii în timp ce încearcă să-şi aminteascăinformaţiile cerute, apoi îşi întoarce brusc privirea spre stânga,întrerupând momentan contactul perceptiv. Această mişcare este îngeneral urmată de o accelerare a ritmului pe măsură ce individul descriesau vorbeşte despre un anume obiect sau eveniment, de obicei folosind


un limbaj care indică un anumit tip de reprezentare vizuală. Se poatespune că acest segment de comportament indică accesarea unei anumiteimagini vizuale interne (i.e. activitate în cortexul vizual al creieruluiseparată de informaţiile vizuale oferite de experienţa senzorială imediatăa persoanei respective).

Figura 1. Accesarea informaţiei vizuale

În mod similar, dacă se observă că un alt individ sau acelaşi individîşi apleacă spre stânga capul ca răspuns la o anumită întrebare, îşiacoperă gura cu mâna şi murmură „hmmmmm”, în cele din urmărăspunzând printr-un enunţ care descrie ce a auzit individul respectivdespre un anume obiect sau eveniment, putem concluziona că acestsegment de comportament indică un proces neuronal ce diferă calitativde acela indicat de segmentul comportamental descris anterior. Dacăvom putea determina corelaţia dintre aceste segmente şi experienţainterioară a individului şi modelele (consecvenţă şi combinaţii) pe care

Bazele programării neurolingvistice

8


le implică utilizarea lor, atunci vom fi capabili să facem presupuneri şipredicţii privind personalitatea şi comportamentul unui alt individ şi săacţionăm asupra acestei cunoaşteri.

Cele două exemple precedente sunt simple şi relativ lipsite de sensdacă sunt prezentate în absenţa altor informaţii contextuale referitoarela întreaga secvenţă comunicaţională. Într-adevăr, programareaneurolingvistică presupune examinarea întregului sistem de feedbackşi răspuns, din punct de vedere atât comportamental, cât şi biologic, ceintervine în interacţiunile dintre (a) o fiinţă umană şi ea însăşi, (b) ofiinţă umană şi alte fiinţe umane şi (c) o fiinţă umană şi mediul său.

Programarea neurolingvistică este, în acelaşi timp, un proces şi unmodel al unui proces (precum majoritatea modelelor ştiinţifice şicibernetice). Toate informaţiile, legile, modelele şi concluziile obţinutedin experienţa trecută a unui individ sunt importante sau utile doar înmăsura în care sunt raportate la experienţa directă, în desfăşurare, a uneianumite persoane. Este important să ţinem cont de acest lucru mai alescând studiem un alt sistem cibernetic (în cazul de faţă, o fiinţă umană),care este supus mai multor niveluri de schimbare, în funcţie deinteracţiunile cu sine, cu mediul social şi cu mediul ecologic.

Prezentăm în continuare elementele de bază ale procesului deprogramare neurolingvistică:

A. Antrenarea şi dezvoltarea conştiinţei senzoriale proprii referitoarela alte fiinţe umane pentru:

1. a observa şi identifica modele semnificative de comportament caresunt sistematice, recurente şi parte a experienţei senzoriale a tuturor;

2. a remarca ce răspunsuri antrenează la un individ alegereapersonală a unui comportament anume (şi viceversa).

B. Utilizarea informaţiilor pe care un individ le acumulează prinintermediul acestor observaţii pentru a determina:

1. distincţiile de reprezentare pe care fiinţele umane le pot face

9



referitor la experienţa lor interioară şi exterioară, adică aptitudinea lorde a vedea/vizualiza, auzi/verbaliza etc.;

2. modele care presupun combinarea şi conexiunile reţelelor neuronale(reprezentare senzorială) ce stau la baza proceselor comportamentale;

3. modul în care aceste distincţii şi modele influenţează strategiilepe care oamenii le folosesc pentru a organiza, a atribui un sens şi acomunica despre experienţa lor senzorială şi despre hărţile interioare;

4. modul în care aceste distincţii, modele şi strategii pot fi utilizatepentru a înţelege şi sprijini procesele (printre altele) învăţării,comunicării, motivaţiei şi alegerii la fiinţele umane, la nivelulindividului şi al mediilor sociale şi ecologice ale acestuia.

Mecanica acestui proces poate fi generalizată prin următoareaprocedură fundamentală:

a. Este identificat un rezultat reciproc acceptabil pentru mediator(programator) şi client (programat). Se trasează criterii explicite pentruîndeplinirea cu succes a respectivului rezultat.

b. Un individ (programatorul) generează o comunicare, sub formacomportamentului verbal ori nonverbal, în încercarea de a direcţionasau a impulsiona receptorul spre rezultatul dorit. Această comunicaredetermină un răspuns sub forma unei anumite accesări de informaţieşi a feedback-ului. Interacţiunea va avea loc deopotrivă la nivelurileverbal şi nonverbal.

c. Cei doi comunicatori pot apoi să colaboreze pentru a face distincţiiîn experienţa şi răspunsul programatului, atât interior, cât şi exterior:

1. prin percepţia programatorului asupra comportamentuluiexterior al programatului în cadrul contextual specific;

2. prin discuţii explicite şi chestionări privind experienţainterioară a programatului.

10



d. Distincţiile pot fi apoi clasificate şi segmentate într-o formulă caretrasează comportamentul programatului în termenii inputului relevant,procesării mentale şi outputului comportamental.

e. Informaţiile comunicate de aceste modele şi distincţii sunt utilizatepentru a lua decizii şi a face predicţii privind comportamentul actualşi cel viitor al individului în cauză şi pentru a pune la punct strategiimai eficiente pe care programatul le poate folosi spre a obţine rezultateledorite.

f. Programatorul îşi modifică apoi comportamentul în conformitatecu aceste informaţii şi procesul se repetă până la atingerea rezultatului.

11


Out

put

Output

Output

Output

Programat

Comunicareverbală

Comunicarenonverbală

Comunicare

Răspuns

Răspuns

nonverb

ală

Comunicare

verbală

Filtr

e pe

rcep

tive

(Inp

ut)

Obs

erva

ţii

ProgramatorProcesare internă(sisteme de reprezentare

neurologice)

Figura 2. Procesul de programare neurolingvistică


Ne exprimăm speranţa că eventualele neclarităţi ale proceduriicauzate de formalitatea acestei descrieri vor fi clarificate pe parcursullucrării (în special în Partea a III-a – Aplicaţii terapeutice ale programăriineurolingvistice). Intenţionăm să parcurgem următoarele etape:

1) O analiză mai explicită a modelelor şi a modelării – în specialmodele cibernetice.2) Aplicarea ciberneticii la o teorie privind funcţiile creierului.3) Unele implicaţii ale acestei teorii şi ale modului în care ea seraportează la redundanţa între experienţa interioară şi comportamentulexterior.4) Discutarea programării neurolingvistice în raport cu acesteimplicaţii.5) Moduri de utilizare şi aplicaţii ale programării neurolingvistice cainstrument de comunicare pentru atingerea perfecţiunii şi pentruschimbări în plan individual şi social.

Atingerea acestui scop ambiţios este detaliat sub forma a treimanuscrise. Fiecare parte a fost scrisă pentru a consolida informaţiilefurnizate de secţiunea precedentă, dar poate fi citită şi fără legăturăcu celelalte.

Partea I. Bazele NLP este o explorare extrem de tehnică a relaţieidintre teoria informaţiei, neurologie şi cibernetică drept cadru pentrumodelul NLP.

Partea a II-a. EEG şi sisteme de reprezentare descrie un model de creierşi un experiment de cercetare în sprijinul principiilor de bază ale NLP.

Partea III-a. Aplicaţii terapeutice ale programării neurolingvisticeprezintă o trecere în revistă a aplicaţiilor NLP în contexte terapeutice,cu exemple de utilizări specifice ale tehnicilor.

Glosar de termeni utilizaţi în NLP.

12



Anexa A

EXEMPLU DE INTEGRARE A PĂRŢILORFOLOSIND REÎNCADRAREA ŞI METAFORA

Pe parcursul unui exerciţiu desfăşurat în cadrul unei sesiuni decomunicări ştiinţifice susţinute de autorul prezentei lucrări, doamnaR, consultant autorizat, s-a plâns că în timpul dezbaterilor avea perioadesupărătoare când nu se putea concentra. Conţinutul experienţei salepe durata acestor pierderi ale atenţiei nu îi era disponibil la nivelconştient. Simţea, totuşi, că din cauza asta pierdea o mare parte dinmaterialul prezentat.

Doamna respectivă lega această problemă de alte două experienţe,care în ultima vreme deveniseră cu fiecare zi, tot mai pronunţate: 1) îivenea din ce în ce mai greu să se ridice dimineaţa din pat şi 2) seara,simţea o nelinişte chinuitoare în privinţa abilităţilor ei ca mamă, soţieşi terapeut.

Autorul a remarcat că doamna R avea un corp zvelt şi uniformproporţionat. Carnea şi musculatura erau moi şi relaxate. Nu purtaochelari sau lentile de contact şi avea ochii mari şi proeminenţi.Tonalitatea ei globală avea tendinţa de a fi joasă şi blândă, cu un ritmrelativ lent şi pauze perceptibile între cuvinte. Toate acestea i-au creatautorului impresia că părţile doamnei R erau puternic vizuale (corp zveltşi ochi proeminenţi) şi kinestezice interne (carne şi muşchi moi,tonalitate joasă şi ritm lent). Datorită distribuţiei uniforme a greutăţiicorporale, s-a emis ipoteza că orice conflict al acestor părţi se vadesfăşura, probabil, mai degrabă secvenţial (fiecare exprimându-seindependent de cealaltă), decât simultan. (Indivizii ale căror părţi vizualeşi kinestezice interne tind să se exprime simultan vor avea tendinţa dea avea corpul în formă de pară: mai subţire şi mai îndesat la umeri, gâtşi piept, moale şi cărnos la abdomenul inferior, şolduri şi coapse).

239

Aplicaţiile terapeutice ale programării neurolingvistice


R a fost apoi rugată să aprofundeze cele două modele decomportament pe care le identificase ca fiind problematice. S-a remarcatcă, în timpul comunicării, R era consecvent simetrică în ce priveştegesturile mâinii, mişcându-şi întotdeauna mâinile la unison, cu excepţiamomentelor când vorbea direct despre experienţa sa în timpul uneiadintre cele două stări identificate. Când vorbea despre greutatea de ase ridica din pat dimineaţa, gesticula invariabil cu mâna dreaptă, cealaltărămânând imobilă. Când vorbea despre neliniştile sale, gesticula mereucu mâna stângă; dreapta, în acest caz, rămânea imobilă.

În plus, s-a observat că, în timp ce făcea comentarii cu privire lasenzaţiile de nelinişte, tonalitatea doamnei R devenea mai ridicată şitensionată, schimbările tonale de acest tip fiind întotdeauna precedatede mişcarea laterală a ochilor în sus şi spre dreapta şi de o scădere sauchiar o pauză în ritmul respiraţiei. Când discuta, însă, despre celălaltcomportament, s-a observat că tonalitatea scădea simţitor, devenindmult mai joasă şi mai blândă, iar ritmul încetinea, pauzele lungi dintrecuvinte fiind însoţite de o inspiraţie profundă sau de un oftat. Acesteaerau precedate de mişcarea capului şi a ochilor în jos şi spre stânga.

În timp ce R vorbea, fiecare stare era ancorată kinestezic printr-oatingerea uşoară de către autor a genunchiul ei, în mod corespunzătorasimetriei observate în gesturile pe care R le făcea cu mâinile.Schimbările cu bază contextuală în comportamentul doamnei R au fostapoi comunicate celorlalţi membri ai grupului, care au verificatobservaţiile. În plus, R a adăugat că era stângace.

Conţinutul comentariilor doamnei R cu privire la experienţa sa afost următorul: A) Incapacitatea sa de a se ridica din pat eraexperimentată ca o senzaţie de „greutate” în tot corpul şi „o senzaţiede groază la gândul că va trebui să se mişte sau să facă ceva”; B) Neliniştea era experimentată în primul rând ca o agitaţiekinestezică în zona pieptului, pe care doamna o denumea chinuitoare,însoţită de un dialog interior în care se admonesta singură pentru căeste leneşă şi nu face tot ce îi stă în putinţă spre a-şi îmbunătăţiaptitudinile şi abilităţile.

240



Procesul reîncadrării comportamentului a fost apoi demarat,cerându-i-se doamnei R să contacteze acea parte din sine care eraresponsabilă pentru fiecare dintre aceste experienţe, folosind oriceprocedeu considerat drept cel mai eficient şi să întrebe respectivele părţice încercau să facă pentru ea. Se spera că se va reuşi astfel separareaintenţiei de adaptare a comportamentului de experienţa negativă adoamnei R în legătură cu acest comportament.

În timp ce R a contactat fiecare parte, autorul a reancoratexperienţele asociate cu respectiva parte atingând genunchiulcorespunzător. Contactul cu partea a fost verificat prin observareaschimbărilor în respiraţie, gestică, tonalitate şi poziţie a ochilor.

R a răspuns că partea caracterizată prin greutate şi groaza de aacţiona se dezvoltase pe parcursul celor 11 ani de căsnicie. Simţea căar fi putut fi un răspuns pe care l-a produs pentru a rămâne acasă şi anu se simţi prost din cauză că stă cu copiii.

Copiii erau acum suficient de mari ca să-i poată lăsa singuri şidoamna reluase, recent, munca de consultant. Domnia sa a comentatcă neliniştea se accentuase din acel moment. A spus că neliniştea oîmpiedicase să devină excesiv de sedentară şi să lâncezească, dar că era„extrem de chinuitoare”. Considera că partea aceea fusese preacompensatoare. De când reîncepuse munca, se temea să se opreascădin învăţat, continuând să se pregătească. Se simţea obligată săparticipe la workshop-uri, deşi o parte din sine ştia că este suficient depregătită.

I s-a cerut apoi să acceseze această parte povestindu-i autoruluidespre un client cu care a lucrat cu succes. Vocea ei a dobândit imediatclaritate şi volum, iar gura şi-a menţinut acelaşi zâmbet simetric. Întimp ce relata incidentul, şi-a încrucişat palmele şi le-a ţinut exact subbărbie, evitând contactul cu pieptul.

Apoi i s-a cerut să relateze o experienţă în care s-a simţit integrată,relaxată şi liniştită. R a descris un incident care se petrecuse în timpce era în concediu, cu voce joasă, dar sigură, şi mâinile odihnindu-seîn poală.

241



După ce a fost obţinută această serie de răspunsuri şi fiecare 6-druplăa fost ancorată corespunzător, autorul s-a decis să efectueze,demonstrativ, o integrare kinestezică (descărcând simultan ancoreleadecvate pentru cele două părţi contradictorii). R a fost rugată săreacceseze cele două părţi în cauză, dar a întâmpinat dificultăţi în a„intra în contact cu ele”. S-a plâns că îi este greu să-şi „stăpânească”senzaţiile, că acestea nu erau „clare”, fiind dificil de abordat.

După ce i-a ascultat descrierile, autorul a postulat că ar putea fiavantajos să se folosească de sistemul vizual bine dezvoltat al doamneiR pentru a institui o ancoră „mai clară” pentru părţile în cauză. R afost instruită să întindă mâna dreaptă (nedominantă), cu palma în sus,să-şi orienteze capul în acea direcţie şi „să creeze o imagine a părţiirespective”.

Preţ de o clipă, pe faţa doamnei R a apărut o expresie de surpriză,apoi a declarat: „Sunt eu... doar că mult mai grea. Abia dacă mă potrecunoaşte. Cred că cântăreşte în jur de 150 kg.” A continuat, cu otonalitate joasă şi lentă: „E moale... cam lenevoasă... foarte liniştităsenzorial, nu neapărat fericită... Nu aşteaptă nimic de la viitor. Nu vreasă se mişte fiindcă îi e bine acolo unde este.”

În timpul acestei descrieri, ochii doamnei R s-au închis. Când aterminat, i s-a cerut ca, fără să deschidă ochii, să-şi examineze mânaşi să vadă cum arăta partea respectivă.

Vocea i-a devenit înaltă. „Are o privire fioroasă şi se mişcă tottimpul... E mult mai agresivă... şi are o nevoie reală să înveţe lucrurinoi... vrea să continue să evolueze.”

În timp ce R vorbea, corpul său afişa mişcări mult mai vizibile.Tipul corporal şi trăsăturile comportamentale ale primei părţi pe

care şi-o imaginase păreau să le caracterizeze perfect pe cele ale unuiindivid ale cărui sisteme de conducere şi de reprezentare erau aproapeexclusiv visceral-kinestezice. Cealaltă, cu privire fioroasă, părea să fieo parte care conducea vizual (cu o orientare externă) şi reprezentainformaţia prin acţiune, utilizând sistemele motor şi tactil.

R a fost apoi rugată să se uite printre cele două mâini şi să se vadă

242



ca terapeut. Înfăţişarea fizică a terapeutului s-a situat între cele alecelorlalte părţi şi părea să încorporeze cele mai bune caracteristici dinfiecare.

R a fost apoi instruită să pună părţile şi să se uite una la alta. Şi-aridicat un pic capul spre stânga, apoi spre dreapta, a încruntat uşordin sprâncene, asumându-şi pentru o clipă identitatea fiecăreia.

A spus că cele două arătau foarte ciudat una pentru cealaltă şi că,până atunci, nu se văzuseră niciodată cu adevărat.

Autorul a întrebat-o apoi pe R dacă le spunea poveşti copiilor ei. Rs-a colorat imediat la faţă, a zâmbit şi a răspuns „da”, adăugând că îifăcea chiar plăcere. Apoi a fost întrebată dacă putea să pună una dintrepărţi să-i spună celeilalte o poveste despre doi oameni exact ca ele, careerau capabili să înveţe să convieţuiască armonios. Autorul a adăugatcă nu era nevoie să facă acest lucru cu voce tare.

R a închis ochii, şi-a ridicat capul într-o parte, apoi în cealaltă,uitându-se când la o parte, când la cealaltă, cu sprâncenele încruntateşi un uşor tremur al capului. Deschizând din nou ochii, a spus că nureuşea, pentru că niciuna dintre părţi nu avea încredere în cealaltă şiniciuna nu înţelegea ce spunea cealaltă.

Autorul a instruit-o apoi să intre din nou în interiorul său şi să punăpartea-terapeut să le spună celor două părţi contradictorii cum doiindivizi, exact ca ele, au reuşit să se pună de acord, să înveţe să comuniceşi să coopereze. „În timp ce faci asta, vreau să-ţi laşi mâinile să se ridicespre faţa ta doar pe măsură ce le comunici metafora, astfel încât să ţise încrucişeze sub bărbie în momentul în care cele două părţi ajung lao înţelegere în povestire.”

Procedând astfel, autorul se folosea de cele două seturi de ancorepentru a asigura o interpretare puternică.

R a închis ochii şi în scurt timp mâinile ei au început să se mişteuna spre cealaltă. Faţa i s-a aplatizat, iar respiraţia a devenit aproapeimperceptibilă. În timp ce se deplasau, mâinile au căpătat o mişcarelentă, spasmodică, trăsătură caracteristică tresăririi ideomotoriiobservate în transele hipnotice.

243



Când mâinile au ajuns la aproximativ cinci centimetri una decealaltă, au avut o ezitare de o clipă. Când s-au apropiat, s-au încleştatputernic. Capul i-a căzut, iar R a început să plângă cu suspine. Şi-a lipitstrâns palmele de piept, apoi le-a lăsat să cadă în poală, relaxate, dartot încleştate. A continuat să plângă preţ de câteva minute, apoi a căzutîntr-o stare de contemplare.

A fost întrebată apoi dacă vreuna dintre părţi mai avea ceva decomunicat. A început imediat să scuture din cap în semn că „nu” şi aspus că acum, cele două părţi nu mai erau separate. Erau una şi aceeaşiparte. După care a adăugat, cu o tonalitate diferită, în timp ce ochii ise umpleau din nou de lacrimi: „A trebuit să muncesc din greu ca să leţin la distanţă atâta vreme.”

A fost întrebată dacă nu ar vrea să relateze grupului conţinutulmetaforei sale.

R a fost de acord şi a început prin a spune că nu se gândise delocla poveste şi că totul se petrecuse spontan, în timp ce le vorbea celordouă părţi.

„Povestea era despre două surori: una grasă şi leneşă, cealaltă slabăşi energică. Personalităţile lor erau aşa de diferite, încât reuşiseră săcrească fără să aibă prea mult de-a face una cu cealaltă. Rareori îşiacordau atenţie una celeilalte. Stăteau în camere separate, mâncau laore diferite şi aveau fiecare alţi prieteni, cu excepţia unuia, care le eraamândurora prieten bun şi apropiat. Dar de fiecare dată când acestavenea în vizită, una dintre surori ieşea din cameră.

Într-o zi, s-a întâmplat ca cele două surori să fie afară şi să se plimbepe aceeaşi stradă, dar în direcţii diferite. Era una dintre rarele ieşiridin casă ale surorii grase.

Tocmai se ignorau reciproc când au auzit o bubuitură puternică. Aualergat amândouă spre locul accidentului şi au descoperit că eraprietenul lor comun care, încercând să evite un animal, îşi avariaseautomobilul. Era grav rănit.

Sora cea grasă a început imediat să-şi consoleze prietenul. Cealaltăs-a grăbit să sune la salvare şi la alte autorităţi. Au sosit ajutoare, iar

244



prietenul a fost transportat de urgenţă la spital. Stând lângă maşinadistrusă, cele două surori s-au uitat una la cealaltă şi şi-au dat seamacă probabil îi salvaseră viaţa, îndeplinind fiecare o funcţie importantăşi necesară. Când au înţeles acest lucru, s-au îmbrăţişat şi au devenito singură persoană. Atunci mâinile mele s-au împreunat.”

Întrebată dacă simţea că ar putea repeta procesul la nevoie, R a spus:„Da, dar nu cred că va fi nevoie.”

Pe parcursul lucrărilor grupului, R a declarat că se simţea ca şi cândtocmai ar fi ieşit dintr-o transă profundă. Senzaţia aceasta a însoţit-opână la sfârşitul sesiunii.

Când a revenit peste o săptămână, R era foarte vioaie şi a spus căproblemele ei legate de „nelinişte” şi „greutate” se rezolvaseră. În timpulsesiunii de comunicări, a relatat despre o serie de situaţii când folosisecu succes procesul metaforei în munca sa cu clienţii.

245



Bazele Programarii Neuro-lingvistice

Documents

Transcript of Bazele Programarii Neuro-lingvistice