Particularitati lingvistice

50
Particularitǎţi lingvistice curente în limba românǎ veche Vocale ǎ etimologic - pǎstrat în cuvinte de origini diferite (latinǎ,maghia- rǎ, slavǎ): rǎdica (Gr. Ureche, M. Moxa, Miron Costin, stolni- cul Constantin Cantacuzino); lǎcuitori (Miron Costin);

description

limba romana

Transcript of Particularitati lingvistice

Page 1: Particularitati lingvistice

Particularitǎţi lingvisticecurente în limba românǎ veche

Vocaleǎ etimologic

- pǎstrat în cuvinte de origini diferite (latinǎ,maghia- rǎ, slavǎ):

rǎdica (Gr. Ureche, M. Moxa, Miron Costin, stolni-cul Constantin Cantacuzino);

lǎcuitori (Miron Costin);

nǎrod, nǎroade (Apocalipsul Maicii Domnului);

Page 2: Particularitati lingvistice
Page 3: Particularitati lingvistice
Page 4: Particularitati lingvistice

e + n (în loc de i + n)

• Este un fonetism vechi, notat în numeroa-

se texte (secvenţa en începe sǎ fie concu-

ratǎ, din sec. al XVI-lea, de fonetismul ino-

vator, cu in);

den, cuvente (Carte de cantece);

dentru, dumeneca, venere

(Legenda duminicii);

Page 5: Particularitati lingvistice

e sau i neaccentuat

• este etimologic;• se pastreazǎ în cuvinte precum:

dereapta, dirept(u);

Page 6: Particularitati lingvistice

î etimologic

• este menţinut la iniţiala unor cuvinte de origine lati-

nǎ (formele cu u sunt mai noi şi refǎcute):

îmbla (Simion Ştefan);

împle, împlea, împlut

(Biblia de la Bucureşti);

Page 7: Particularitati lingvistice

ǎ în loc de e:

• apare dupǎ anumite consoane (s, z, dz, ţ, ş, j) cu rostire durǎ:

dumnedzǎu, sǎ (Varlaam);

Şǎrban (Letopiseţul Cantacuzinesc);

Page 8: Particularitati lingvistice

î în loc de i:

• apare dupǎ anumite consoane (s, z, dz, ţ, ş, j) cu rostire durǎ:

dzîc, dzîlile (I. Neculce);

Page 9: Particularitati lingvistice

i final

• amuţeşte dupǎ anumite consoane (dz, ţ);• este un fenomen popular înregistrat în Mol-

dova:

(tu) trimiţ, slobodz, sǎ vez, toţ, munţ (Dosoftei).

Page 10: Particularitati lingvistice

DIFTONGIea etimologic:

• apare în cuvintele de origine latinǎ şi slavǎ:

leagea, ţeara (Psaltirea Scheianǎ);

cleveteaşte, iveaşte (Codicele Voroneţean);

goneaşte, tremeate (Coresi);

întunearec, seamne (Palia de la Orǎştie);

tremeatere, mearge, seamne

(Legenda Duminicii);

beseareca, şeapte, vreame (Varlaam);• Treptat, se generalizeazǎ formele inovatoare, cu

diftongul redus la vocala e;

Page 11: Particularitati lingvistice

ea accentuat:

• la sfârşit de cuvânt se reduce la e accen- tuat;

• este o inovaţie înregistratǎ în texte din Moldova şi din vestul ţǎrii:

aşè, fǎcè, grè, prè (I. Neculce);

Page 12: Particularitati lingvistice

ea modificat în a:

• se produce sub influenţa consoanei pre- cedente: s,ş,j,dz,ţ,b,m;

• fenomenul este specific pentru Moldova, Banat şi Transilvania:

sǎ sǎ lǎţascǎ, sǎ trimatǎ

(I. Neculce);

Page 13: Particularitati lingvistice

îi lipseşte:

• în cuvinte de tipul pîne;

• este un vechi fonetism etimologic;• este specific pentru o zonǎ întinsǎ (în afa-

rǎ de Muntenia şi sud-estul Transilvaniei);

Page 14: Particularitati lingvistice

CONSOANEğ (= gi) în loc de j:

• este un fonetism arhaic si etimologic;• este o fazǎ intermediarǎ din evoluţia unei

anumite secvenţe fonice de la latinǎ la ro- mânǎ;

• consoana a fost specificǎ pentru o zonǎ intinsǎ (în afarǎ de Muntenia şi sud-estul Transilvaniei):

giudeţul, giungheriei (Codicele Voroneţean);

gios, agiunsu (I. Neculce);

Page 15: Particularitati lingvistice

dz în loc de z:

• este un fonem pereche, în româna veche, atât ca origine, cât si ca repartiţie geograficǎ, cu dz în loc de z:audziţi, deschidzu, Dzeul, dzisa, întindzǎ

(Psaltirea Scheianǎ);sedzumu, spîndzurǎmu, urdziturile

(Psaltirea Voroneţeanǎ);dzio, dzise, vǎdzu (Palia de la Orǎştie);

dzicem, dumnedzǎire, dzic (Varlaam);

au şǎdzut (I. Neculce);

Page 16: Particularitati lingvistice

ń = n rostit muiat

• apare în termeni de origine latinǎ;• este un fonetism vechi, fazǎ intermediarǎ de evoluţie:

lat. n + i,e in hiat > ń > i :spuniu, sǎ spunie, punie

(Psaltirea Scheianǎ);

spuni, pustinie (Legenda Duminicii);

dentîniu (Dosoftei);• ǎn sec. al XVI-lea, fenomenul era înregistrat în texte

din Moldova, Transilvania si Banat (se pastreazǎ şi în româna actualǎ, ca fapt regional, bǎnǎţean);

Page 17: Particularitati lingvistice

r etimologic

• s-a pǎstrat în pre, preste;

• este un fenomen general;

Page 18: Particularitati lingvistice

ROTACISMUL = r în loc de n inter-

vocalic

• apare în cuvinte de origine latinǎ;• stadiul intermediar de evoluţie este notat prin

nr : venri, menre, înrimǎ, vecinru

(Psaltirea Hurmuzachi);supureţi-vǎ, cinre, demînreaţǎ, binre (Codicele Voroneţean);

• fenomenul, specific pentru textele nordice (transilvǎnene şi moldoveneşti), este înregistrat în sec. al XVI-lea;

Page 19: Particularitati lingvistice

rr = r forte

• Este notat în textele rotacizante:

rrǎdzima, rreul, rrugira;

Page 20: Particularitati lingvistice

v (din grupul sv)

• s-a pǎstrat, netrecut la f, în cuvinte de origine slavǎ sau derivate de la cuvinte de origine slavǎ:

svîntu, svente (Carte de cântece);

svenţeascǎ-se (Tatǎl nostru);

svinţie (Varlaam);

Page 21: Particularitati lingvistice

ĥ = h rostit muiat în loc de f

• fenomenul este numit palatalizare;• constǎ in modificarea anumitor consoane sub influenţa

unui i urmator;• este o inovaţie regionalǎ (Moldova, şi zone vestice),

înregistrata sporadic, din sec. al XVI-lea:

hii, here (Legenda Duminicii);

heri (Dosoftei);

sǎ hie, va hi (Varlaam);

hire, ar hi pomenit (I. Neculce).

Page 22: Particularitati lingvistice

MORFOLOGIE

SUBSTANTIVUL

NUMĂR

● desinenţe vechi de plural:

-ǎ în loc de -e la substantivele neutre şi

feminine cu radical în r :

hotarǎ (Act diplomatic);

hiarǎ (Antim Ivireanul);

Page 23: Particularitati lingvistice

-e în loc de -uri

• apare la unele substantive neutre:

arce (Alexandria);

Page 24: Particularitati lingvistice

-ure

• este o formǎ mai veche a desinenţei -uri, la unele substantive neutre:

locure, tunure (M. Moxa);

stîlpure, pature

(Apocalipsul Maicii Domnului);

Page 25: Particularitati lingvistice

-e în loc de -i

• apare la substantive feminine:

sǎgete (M. Moxa);

şcoale (R. Greceanu);

Page 26: Particularitati lingvistice

●Plural arhaic etimologic pentru substantivul “mânǎ”: mînule

● Absenţa alternanţei fonetice a/ǎ la plura- lul substantivelor feminine:

corabii (Scrisoarea lui Neacşu);

corabiilor (M. Moxa);

corabii, vrabii (Dosoftei).

Page 27: Particularitati lingvistice

Caz

• Forme vechi pentru desinenţele de genitiv-dativ la substantivele feminine:desinenţele -eei, -iei pot fi înregistrate în loc de -ei, -ii (nu se realizase fuziunea între desinenţa substantivului şi articol:

caseei, înrimiei, giungheriei (Codicele Voraneţean);

nopţiei, mǎriei (Palia de la Orǎştie);

cetǎţiei (M. Moxa);

Page 28: Particularitati lingvistice

• Construcţii analitice echivalente cu genitivul:

prepoziţia de + substantiv în acuzativ:

sǎ rǎdicǎ de o parte de ceriu “de o parte a cerului” (Miran Costin);

• Construcţii analitice echivalente cu dativul:

prepoziţia la + substantiv în acuzativ:

au trimis hochimurile la tǎtari (Gr. Ureche);

dete la Radul cliucerul (Anonimul Brâncovenesc).

Page 29: Particularitati lingvistice

ARTICOLUL

• substantive articulate cu articol hotǎrât în locul formelor fǎrǎ articol:

cǎdzu […] dentru ceriul (Legenda Duminicii);• omisiuni ale articolului hotǎrât:

şi dzise arhanghel (Apocalipsul Maicii Domnului);

Page 30: Particularitati lingvistice
Page 31: Particularitati lingvistice
Page 32: Particularitati lingvistice

• Nume proprii masculine articulate enclitic:

sǎ sculǎ Radul cliucerul (Anonimul Brâncovenesc);

• Articolul posesiv a invariabil în Moldova:

palaturile cele înalte şi desfǎtate a crailor şi a împǎraţilor (D. Cantemir).

Page 33: Particularitati lingvistice

PRONUMELE

• Pronumele personal se înregistreazǎ şi cu formele voao, noo, nouauo, nǎ

în loc de vouǎ, nouǎ, ne;

• Pronumele relativ are forme variabile dupǎ sex şi numǎr:

carele (m. sg.), carii (m. pl.),

carea (f. sg.), carele (f. pl.).

Page 34: Particularitati lingvistice
Page 35: Particularitati lingvistice

VERBUL

MODURI ŞI TIMPURI

Page 36: Particularitati lingvistice

INDICATIV

PERFECT COMPUS

• auxiliarul are forma au atât la pers. III sg., cât şi la pers. III pl.:

împǎratul au ieşit, au venit un om ,au vǎzut cu ochii lui

(Scrisoarea lui Neacşu);

s-au întors Ştefan, el au fost (Gr. Ureche);

Page 37: Particularitati lingvistice

l-au crescut în casa lui, şi l-au ţinut ca pre feciorii lui şi l-au boierit

(Letopiseţul Cantacuzinesc);

au curs izvorul vieţii (Antim Ivireanul);

• Auxiliarul poate fi plasat dupǎ verb:

fost-au acest Ştefan (Gr. Ureche).

PERFECT SIMPLU• Numeroase forme arhaice

Page 38: Particularitati lingvistice

- pers. I sg.: adauş, scoş, feciu

în loc de adǎugai, scosei, fǎcui;

- pers. II sg.: feceş în loc de fǎcuşi;

- pers III sg.: fe(a)ce, dede

în loc de fǎcu, dǎdu;

- pers II pl.: (voi) osinditu “osândirǎţi”,

ucisetu “uciserǎţi”,

îndulcitu-vǎ “vǎ ndulcirǎţi”

Page 39: Particularitati lingvistice

îngrǎşatu-vǎ “vǎ îngrǎşarǎţi”

uspǎtatu-vǎ “vǎ ospǎtarǎţi”

(Codicele Voroneţean)

nu crezut “nu crezurǎţi”

nu înţelesetu “nu înţeleserǎţi”

(Legenda Duminicii)

- pers III pl.: dederǎ în loc de dǎdurǎ

Page 40: Particularitati lingvistice

• forme arhaice şi etimologice fǎrǎ -rǎ- la pers. I şi II pl.:

şedzumu “şezurǎm”,

plînsemu “plânserǎm”

(Psaltirea Voroneţeanǎ)

NOTĂ: toate formele corespunzǎtoare actuale de perfect simplu sunt refǎcute.

Page 41: Particularitati lingvistice

IMPERFECT

• absenţa etimologicǎ a desinenţei -u la

pers. III pl.:

se mira turcii, ajuta unii altora,

se suia grecii (M. Moxa);

cunoştea toţi (Gr. Ureche);

îngerii […] sǎ suiia şi sǎ pogoriia (Antim Ivireanul);

Page 42: Particularitati lingvistice

• desinenţa arhaicǎ -iia la pers. III sg. şi pl.

a verbelor de conjugarea a IV-a:

rodiia (Palia de la Orǎştie);

slujiia, ştiia (Gr. Ureche);

poposiia, meniia, gǎsiia (Miron Costin);

NOTĂ: desinenţa este etimologicǎ la verbele de origine latinǎ şi analogicǎ, la verbele de alte origini.

Page 43: Particularitati lingvistice

MAI MULT CA PERFECT• Unele forme perifrastice alcǎtuite din verbul

a fi la perfect compus + participiul verbului de conjugat:

au fost luat mitǎ - în loc de luase

(Anonimul Brâncovenesc);

au fost cǎzut calul - în loc de cǎzuse

(I. Neculce)

Page 44: Particularitati lingvistice

VIITOR• auxiliarul cu forme diferite de cele actuale:

veri = vei : veri veni;

vrem = vom : vrem lǎcui, vremu face (texte rotacizante)

• Structuri inverse, cu auxiliarul, eventual cu pronumele personal sau reflexiv, plasat dupǎ verb: apropiia-se-va, rrǎdica-vǎ-va

(Codicele Voroneţean)

Page 45: Particularitati lingvistice

CONJUNCTIV• la pers. III sg. poate lipsi conjuncţa sǎ – marcǎ

a conjunctivului:

Popa […] grǎiascǎ (Coresi)

CONDIŢIONAL• auxiliarul de condiţional prezent, pers. III sg. şi

pl., apare sub forma veche are/arǎ în loc de ar din limba românǎ actualǎ:

are hi (Varlaam);

n-arǎ pute ieşi, sǎ se-arǎ aprinde (Apocalipsul Maicii Domnului)

Page 46: Particularitati lingvistice

IMPERATIV• imperativ negativ arhaic format de la infinitivul

lung şi terminat în:

areţi, ereţi, ireţi: nu clevetireţi (Coresi).

VERBELE CU TEMA ÎN t, d, n:

prezintǎ forme de tipul sǎ auzǎ, sǎ vazǎ,

trimiţ la:

• indicativ prezent pers. I sg.• conjunctiv prezent pers. I şi III sg. şi pl.

NOTĂ: fenomenul este numit iotacizare.

Page 47: Particularitati lingvistice

SINTAXĂ

• Complementul direct nume de persoanǎ, exprimat prin substantiv sau prin pronume personal, se construieşte şi fǎrǎ prepoziţia pre (pe):

Nu vǎ clevetireţi urul alaltu, fraţi, cǎ cel ce cleveteaşte fratele sau cinre osîndeaşte fratele sǎu leagea cleveteaşte (Codicele Voroneţean);

bǎrbat şi muiare îi fǎcu ei.

(Palia de la Orǎştie).

Page 48: Particularitati lingvistice

Fenomenul este frecvent în secolul al XVI-lea (mai ales în texte traduse) şi în regres în secolele urmǎtoare.

• Complementul direct sau indirect exprimat prin pronume personal, formǎ accentuatǎ, nu este întotdeauna anticipat de forme pronomi- nale neaccentuate (fenomen frecvent în seco- lul al XVI-lea şi în prima jumǎtate a secolului al XVII-lea):

şi ducea pre noi (Psaltirea Hurmuzaki);

tremeate nouǎ dulceaţa ta (Coresi)

Page 49: Particularitati lingvistice

• Complementul direct sau indirect exprimat prin pronume personal, formǎ neaccentu- atǎ, poate fi reluat prin aceeaşi formǎ pronominalǎ:

ţ-ai pusu-ţ scarǎ, tu i-ai datu-i,

le-ai pusu-le (Dosoftei).

• Se înregistreazǎ apoziţii acordate:

mumǎ-sa bǎneasa Ilinca, sora jupânesei Stancǎi, mumei domnului

(Anonimul Brâncovenesc).

Page 50: Particularitati lingvistice

• Negaţia simplǎ nice (nici) + verb apare în

locul structurii nici + nu + verb:

nici îl iubǎscu, nici dupǎ aceia l-au agiunsu (Gr. Ureche);

nici are şeapte taine (Varlaam).