PROBLEME DE BIOETICĂAVORTUL

INTRODUCERE Lumea creată a fost dintotdeauna o realitate care, pe de o parte a fascinat

omul, pe de alta parte l-a provocat să o cerceteze, să o exploreze. Pe măsura ce fragmente ale ei erau cunoscute si explicate, natura devenea “o carte” deschisă pentru om. Ea a fost definită si redefinită pe masura ce era cunoscută. Ştiinta, după cum cunoaştem, a făcut salturi uluitoare in ultima sută de ani. Descoperirile şi invenţiile stiintifice au creat conceptii noi, puncte de vedere noi şi abordari noi a ceea ce numim “lume”, “natura” sau “fire a lucrurilor”. Dacă până nu demult natura înconjurătoare era văzuta ca o realitate data, mai mult sau mai putin favorabilă omului, dar acceptată ca atare, în urma saltului uriaş favorizat de dezvoltarea ştiintei şi a tehnologiei natura însăşi a fost supusă unor interpretări şi reinterpretări care au schimbat conceptul de “natura”, de “fire”. Natura înconjurătoare, firea lucrurilor dar chiar şi firea sa, nu mai sunt pentru omul de ştiinta o carte deschisă in care poate să descifreze o serie de taine, ci una in interiorul căreia poate interveni, una care poate fi rescrisa. Natura, in bună parte, şi in mod progresiv, a ajuns sub puterea omului. Conceptele de “viată” si de “natura”, de multe ori, sunt definite in laboratoare de cercetari de oameni hiperspecializati intr-un anumit domeniu de cercetare, şi nu de cei care au şansa întelegerii ansamblului, şansa întelegerii holistice a lucrurilor, întelegere care nu poate accepta performanţe, “impliniri” şi avantaje unilaterale, care realizează că progresele tehnico-ştiinţifice nu sunt sinonime cu fericirea omului ca om, fiinţa relatională. În cadrul celor menţionate până acum putem încadra şi Bioetica . Bioetica , aşa cum arată şi numele este o noţiune formată din doi termeni: bios , (cuvânt de origine greacă) care înseamnă viaţă şi etică (de origine latină )care desemnează comportamentul 1. Bioetica poate fi laică sau creştină , umanistă ori sacră , tradiţionalistă ori liberală, modernă ori conservatoare , în funcţie de concepţia despre lume şi viaţă a unei religii sau alta sau a vreunei confesiuni sau ideologii. În ea apar o serie de elemente şi de principii din biologie şi medicină, din deontologia medicală, dar şi din alte discipline şi domenii de activitate (cum ar fi: filosofia, sociologia, psihologia, dreptul). Elementele preluate sunt normative, şi pe baza lor, se clarifică deciziile şi alegerile, posibile din punct de vedere tehnic, în biologie, genetică şi medicină, în general, alegeri apreciate în practica medicală pentru performanţele lor concrete. În măsura în care în bioetică au loc şi elemente religioase, responsabilitatea savantului şi a tehnicianului este cu atât mai mare, cu cât el realizează că printr-un anumit act, el ar putea afecta chemarea profetică şi sensul omului creat după chipul lui Dumnezeu şi chemat la asemanarea cu El. De reţinut că, bioetica nu a apărut însă din necesităţi religioase, chiar dimpotrivă. Bioetica abordează realitatea vieţii nereligios, in sensul că nu porneste mai întâi de la date religioase, nu-şi argumentează afirmaţiile pornind de la credinţă (dar nici nu o exclude), ci de la discursul raţional general uman şi uneori (din nefericire) de la interesele unei anumite

1 Pr. Conf. Univ. Dr . Ştefan Florea , Bioetica Creştină –O ştiinţă în slujba vieţii , în ALMANAH BISERICESC, ARHIEP. TÂRGOVIŞTEI, 2009 , Pag 30

1

societăţi concrete. În calitate de Ştiinta , s-a dezvoltat abia din a doua jumătate a secolului al XX-lea, respectiv începând din anii '60 , dar, ca realitate care atrage atenţia asupra unor acte medicale cu implicaţii in sfera moralei, originile Bioeticii urcă până în epoca primului mileniu creştin. Este binecunoscută atitudinea unanimă a Sfinţilor Părinti care, în scrierile lor, alături de hotărârile Sinoadelor Ecumenice şi locale au adoptat o pozitie fermă impotriva unor păcate din viaţa cotidiană (avortul, contraceptia, eutanasia sau sinuciderea asistata medical etc). Pe de altă parte, tot ei sunt cei care au încurajat rolul medicinii ca ştiinţă menită a sluji viaţa, ba mai mult, unii dintre ei au fost chiar practicieni ai acestei ştiinte, avand întotdeauna grija ca exercitarea acestei profesii să fie permanent corelată cu adevaratele raporturi care ar trebui să caracterizeze relaţiile omului atat pe verticală, cu Dumnezeu, cât şi pe orizontală, cu semenii2. Bioetica îşi canalizează cercetările asupra a trei domenii legate strict de bios : a – începutul vieţii umane ( inclusiv metodele procreării artificiale, ale avortului şi ale chirurgiei in utero ) b – păstrarea şi susţinerea vieţii ( inclusiv aparatele pentru dializă şi cele pentru respiraţie artificială , terapiile cu droguri şi gene, ca şi transplantul de organe vitale ) c – sfârşitul vieţii ( incluzând alinarea durerii pentru pacienţii în stadiul terminal , retragerea sau oprirea hranei şi hidratării şi eutanasia ) 3. Din multitudinea de probleme ce apar în cadrul acestor trei domenii am considerat ca fiind necesar să analizăm cu atenţie ce înseamnă sau mai bine spus ce reprezintă Avortul şi care ar fi implicaţiile lui atât morale cât şi fizice .

AVORTUL

,,Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne , Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele ’’

Psalmul 138 , 13

Omul, cea mai de seamă dintre creaturile pământeşti, coroană, inel şi preot al creaţiei, a primit de la Dumnezeu cel mai de preţ dar: viaţa. Făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Facere 1, 26-27), omul este o fiinţă comunitară, trăind în familie după modelul comuniunii de iubire al Sfintei Treimi, devenind „împreună lucrător cu Dumnezeu” (I Corinteni 3, 9), în perpetuarea vieţii pe pământ (Facere 1, 28).     „Bărbatul se însoţeşte cu femeia, după rânduiala dintru început a Creatorului şi întemeiază instituţia sfântă şi binecuvântată a familiei pentru ajutorare reciprocă, naştere de prunci buni, ascultători şi temători de Dumnezeu, pentru perpetuarea speciei şi a neamului omenesc”.     Dar, într-o societate secularizată, în care omul se declară autonom, eliminându-L pe Dumnezeu din creaţia Sa, adică din lume, în care iubirea de sine a luat locul iubirii de aproapele şi comuniunii dintre semeni şi Dumnezeu, în care sunt date uitării învăţăturile Bisericii, întâlnim mame care îşi abandonează copiii sau le suprimă viaţa încă din pântece, neţinând seama nici de preceptele biblice („Să nu ucizi”), nici de faptul că viaţa 2 Drd Elena Rusu , Consideraţii Ortodoxe despre Bioetică în contextul actual , ORTODOXIA , Ed , Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R. Nr 4 , Buc 2007 Pag 131 3 Pr. Prof . Dr John Breck , Darul sacru al vieţii , Ed Patmos , Cluj – Napoca , 2001 , Pag 307-308

2

nu este un bun propriu şi de aceea nu avem dreptul să dispunem nici de viaţa noastră, nici de viaţa altora şi nici de viaţa copiilor noştri4. Nu putem analiza avortul fără să aducem în discuţie şi planificarea familială, controlul naşterilor şi contracepţia . Planificarea familială şi contracepţia nu sânt fenomene moderne , dovezilele istorice arătând faptul că practica contracepţiei apare cu mult înainte de Hristos. În literatura chineză de specialitate există prescripţia unui preparat avortiv datând din 2700 î.d. Hr. , în papirusul egiptean Petrie sau Kahun (aprox. 1850 î. d. Hr.) sânt recomandate diferite paste cu effect contraceptiv sau avortiv , în literatura greco-romanădin secolul V î. d. Hr. (Natura femeilor şi bolile femeilor ), aparţinând Şcolii Hipocratice . Historia Medica a lui Dioscor din Cilicia (cca. 75 d. Hr )relatează că avorturile şi contracepţia se practicau în mod curent , iar Soranus din Efes în lucrarea Ginecologia prezintă toate cunoştinţele în domeniu din vremea sa clasificându-le şi făcând distincţie între metodele contraceptive şi cele avortive. Nici spaţiul ebraic nu a fost ocolit de aceste practici dar nu sânt menţiuni cu privire la aceste lucruri , putând da drept exemple cazul lui Onan (care a fost pedepsit de Dumnezeu cu moartea –Gen. 10) sau legea lui Moise care opreşte orice fel de omucidere şi chiar pruncucidere5. În ceea ce priveşte atitudinea faţă de avort, de-a lungul timpului, aceasta a oscilat de la o epocă la alta. Astfel, vechile societăţi ale Greciei şi Romei erau tolerante faţă de avort, iar la romani avortul putea fi făcut în orice perioadă a sarcinii. Cu exceptia greco-romanilor, avortul a fost, peste tot, interzis. Continuand traditia ebraica, la randul lui, crestinismul, prin operele Sfintilor Parinti si disciplina canonica, a interzis si sanctionat avortul provocat.In secolul al II-lea, Didahia celor 12 Apostoli spunea: “sa nu faci otravuri, sa nu ucizi copil in pantece, nici pe cel nascut sa nu-l ucizi” (II, 13). Canonul 91 al Sinodului Trulan considera avortul provocat omucidere (“Pe cele care din doctorii lepadatoare de fat si pe cele care primesc otravuri omoratoare de prunci, le supunem pedepsei ucigasului”). La începutul secolului XIX, în America, avortul era interzis după apariţia mişcărilor fetale. După aceea, atât în America, cât şi în Anglia, legislaţia permitea avortul numai în cazul în care era salvată viaţa mamei. Mai târziu, însă, mişcările feministe americane introduc conceptul de maternitate voluntară, apoi - după 1960 - pe cel de planificare familială, încercând să tragă o linie de demarcaţie între viaţa sexuală şi procreaţie, avortul reprezentând - în mod individualist -„pentru femei, singura posibilitate de control asupra corpului şi destinului lor”.Cu ajutorul celor două concepte ( maternitate voluntară şi planificare familială ) s-a creat un hiat între sexualitate şi procreaţie, viaţa sexuală având scop principal plăcerea şi mai puţin procreaţia. Temeiul mişcării proavortiste rezidă în faptul că nu califică avortul drept o crimă , considerând zigotul ( ovulul fecundat ) în primele 8-12 zile , un pre-embrion ( o masă de celule nediferenţiate care nu au o viaţă individuală ) şi nu un embrion uman6. Alţii merg chiar şi mai departe susţinând că nici embrionul nu poate fi socotit ,,persoană potenţială’’ deoarece nu are înfăţişare umană , situaţie în care avortul ar fi echivalent cu simpla îndepărtare a unui organ care dăunează cum ar fi apendicele sau amigdalele 7. Conform acestei teorii s-a încercat demonstrarea faptului că viaţa fetusului începe 4 Doctor George Stan , Teolog , Teologie si bioetica-avortul , Extras din cartea “Teologie si bioetica”, Ed. Biserica Ortodoxa, Alexandria 20015 Pr. Prof. Dr. Vasile Răducă , Planificarea familială, controlul naşterilor şi contracepţia, , ORTODOXIA , Ed , Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R. Nr 1-2, Buc 2006 Pag 221 6Pr . Prof . Dr. Sorin Cosma , Avortul în viziunea Moralei Creştine, B. O. R. Nr 7-12 , Buc . 2003 Pag 293

3

după împlinirea a douăsprezece săptămâni de la concepere , mergându-se chiar şi mai departe şi ajungându-se la conceptul că fetusul ar deveni om separat de persoana mamei sale numai odată cu naşterea atunci când poate avea existenţă în sine . La 22 ianuarie 1973 Curtea Supremă a Statelor Unite a legalizat,,avortul la cerere’’ fapt care a dus la un număr de peste 30 de milioane de avorturi în ultimul pătrar de veac , iar la începutul anilor 80 în laboratoarele Roussel- Uclaf din Franţa apare pilula cu efect avortiv RU-486 care oferă posibilitatea femeilor de a avorta în intimitatea propriilor dormitoare 8. În ţara noastră, Codul penal din 1865 pedepsea provocarea avortului, la fel ca şi Codul penal din 1937, care permitea, totuşi, avortul în două situaţii: în situaţia în care menţinerea sarcinii ar fi ameninţat viaţa femeii gravide şi în situaţia în care unul dintre părinţi era bolnav psihic şi pericolul transmiterii acestei boli la noul născut era o certitudine. În perioada regimului totalitarist, toate legile din ţara noastră condamnau, cu privare de libertate, orice provocare ilegală a avortului. După 1989 însă, aceste legi au fost abrogate, pe motiv că „erau în totală contradicţie cu respectarea drepturilor omului”. În prezent, avortul este autorizat până în a 22-a săptămână în Anglia, până în momentul naşterii în SUA şi, începând din 1996, până în a 14-a săptămână în România. Ca mijloc de reglare voluntara si premeditata a nasterilor, avortul poate fi socotit infanticid si va ramane, din punct de vedere al moralei crestine, un pacat greu.Alte metode in vederea controlului nasterii ar mai putea fi urmatoarele:b) Metoda interogarii – consta in “interogarea” trupului femeii cu privire la statutul ei fiziologic. Dintre procedee, cel mai frecvent este procedeul simto-termic care combina observarea temperaturii mucozitatii vaginale. Eficacitatea acestei metode este foarte mare cand relatiile intime au loc in perioadele agenezice.c) Metoda intreruperii – consta in intreruperea unui obiect intre gameti pentru a evita intalnirea lor. Obstacolele pot fi mecanice (prezervativul) si chimice (spumele spermicide).d) Metoda interferentei (pilula) – consta in modificarea procesului fiziologic al organismului de producere a gametilor. Administrarea unei medicatii speciale inhiba producerea ovulelor sau a spermatozoizilor (in cazul in care fac tratamentul si barbatii).e) Metoda intreruperii actioneaza cu ajutorul unui obiect sau a unui medicament intreruperea dezvoltarii oului. Metoda aceasta intrerupe procesul de migrare a oului endometru, impiedicand nidarea. Se realizeaza mecanic, prin punerea steriletului intrauterin sau medicamentos (pilula de a doua zi). Cat priveste metodele de realizare a controlului nasterilor (cu exceptia controlului natural si a cazurilor exceptionale – de avort medical) apar serioase probleme, atat de ordin biologic, cat si de ordin social si, mai ales, de constiinta. Morala crestina nu poate sa taca in aceasta privinta.

CAUZELE AVORTULUI

7 Doctor George Stan , Teolog , Teologie si bioetica-avortul , Extras din cartea “Teologie si bioetica”, Ed. Biserica Ortodoxa, Alexandria 2001 Pag 168 Pr. Prof . Dr . John Breck , Darul sacru al vieţii , Ed Patmos , Cluj – Napoca , 2001 , Pag 308

4

Vorbind despre cauzele care duc la acest gest , ( avort ) trebuie să menţionăm faptul că ele sânt multiple , dar în cele ce urmează încercăm să enumerăm câteva . – Societatea de astăzi secularizată urmăreşte sexualitatea în dauna procreaţiei fiind susţinută de o intensă expansiune a pornografiei pe toate canalele media în dauna subiectelor decente sau educative . – Greutăţile vieţii cotidiene provocate de criza financiară , de şomaj îngreunează apariţia unui copil ducând la avort. – Punerea în prim plan a carierei personale şi a bunăstăriiîn detrimentul unei noi vieţi în familie. – Refuzul unei mari responsabilităţi cauzată de apariţia unui copil pe fondul unei vieţi îmbelşugate şi lipsite de griji. – Certurile din sânul familiei cauzate de neînţelegeri , adulter mergând până la divorţ. – Viaţa fără orientare şi fără decizie a tinerelor care se trezesc ,, mame ’’ fără să se gândească dar mai ales fără să-şi dorească acest lucru. – Cauze indempendente de voinţa mamei cum ar fi explozia demografică ( cazul Chinei ) sau perioada nazistă , când avorturile apar datorită opresiunii politice. –Sarcini care apar ca rod al unor violuri sau inceste , sau sarcini care pun în pericol viţa mamei 9.

AVORTUL – CRIMĂ ŞI PĂCAT

Ca avortul să fie omucidere, trebuie ca cel avortat să fie persoană. Persoana poate fi definită din punct de vedere cultural, filosofic si psihologic. Din punct de vedere cultural este greu sa se defineasca ce este persoana, stiut fiind ca in contextul pluricultural in care traim sunt culturi in care femeia nu este considerata persoana (ceea ce nu inseamna ca ea ar fi mai putin om). Pe de alta parte, in tarile anglo-saxone, unde s-a impus o etica utilitarista si procedurala, autoritatea publica, prin vointa majoritatii este cea care stabileste statutul fiecarei persoane, cu atat mai mult embrionului. Deci, in functie de hotararile majoritatii, fiinta umana individuala poate sa-si faca sau nu procese de constiinta. Nu se poate ajunge nici pe linie de metafizica la o conceptie unitara privind definirea persoanei, datorita diversitatii de credinte si opinii. De aceea, se prefera definitia psihologica. In general, din punct de vedere psihologic, persoana este fiinta individuala constienta de sine si capabila da autodeterminare. Persoana este identica cu fiinta umana, adica structura somatica inzestrata cu suflet rational si liber. Cand se poate vorbi, insa, de insufletirea fatului spre a deveni: fiinta individuala, rationala si libera?     Crestinismul si-a pus de la inceputurile sale aceasta problema, renuntand la teoria traducianista si oprindu-se la cea creationista, potrivit careia Dumnezeu creeaza in mod special sufletul si-l uneste cu trupul in momentul zamislirii, si al individuatiei tardive, dupa care Dumnezeu pune suflet in fatul constituit prin zamislire, atunci cand structura material-biologica este capabila sa primeasca elementul spiritual. Aceste teroii isi au 9Pr . Prof . Dr. Sorin Cosma , Avortul în viziunea Moralei Creştine, B. O. R. Nr 7-12 , Buc . 2003 Pag 294-295

5

argumentele lor, valabile si azi. Biserica nu s-a pronuntat prin dogma in privinta vreuneia dintre ele. Viata si aparitia ei constituie o taina pe care Biserica o primeste si o respecta ca atare. Daca credinta nu are elemente suficiente ca sa se pronunte categoric in aceasta privinta, de altfel nu este obiectul ei, biologia ofera o serie de elemente care ar putea clarifica si fundamenta o atitudine morala fata de ceea ce noi numim fat. Prin urmare, fecundarea se produce in trompe. Oul format prin unirea ovului cu spermatozoidul se divide in 2-4-8 etc celule si incep migrarea spre uter. Migrarea dureaza 6 zile. In perioada de pana la a 27-a zi a ciclului, oul se gaseste in starea de blastula, constituita din cca. 100-200 de celule. Este starea de totipotenta (acum orice celula recoltata din blastula se poate inmulti formand o blastula identica cu materialul genetic din care a fost recoltata sau doua blastule pot fuziona formand una singura). In jurul celei de a 22-a zi oul este gata pentru nidare (fixarea de peretele din spatele uterului). In acelasi timp are loc impartirea celulelor in doua parti care vor da, pe de o parte trofoblastul, placenta si anexele ei, iar pe de alta parte embrionul propriu-zis. Cu nidarea, inceteaza totipotenta blastulei si incepe diferentierea histologica (specializare functiilor celulare). Acest mod de evolutie genetica, l-a facut pe J. L. Malherbe (directorul Institutului de studii de bioetica al Universitatii din Louvain) sa spuna urmatoarele:1) “De la fecundare la individualizare, embrionul va fi viata organica, apartinand speciei umane, dar nu o persoana individuala; 2) pornind de la primul inceput al individualizarii, embrionul ca atare va fi o persoana potentiala” .  Chiar daca, in comparatie cu mama care-l poarta in trupul ei, copilul nu este o fiinta rationala, el face insa dovada ca el detine un anumit program care-i da specificitatea si identitatea cu sine insusi, in ciuda faptului ca, din punct de vedere chimic, elementele care constituie pruncul nou-nascut pot fi cu totul altele fata de cele care, cu noua luni mai devreme, constituisera embrionul.     Chiar daca, din punct de vedere al definirii persoanei, embrionul nu poate intruni toate notele caracteristice, pentru a-si sustine punctul sau de vedere, morala crestina evalueaza embrionul nu numai din punct de vedere filosofic, psihologic si functional (unde nici filosofia, nici psihologia nu se pot pronunta in mod exhaustiv), ci fundamentandu-se inainte de toate pe conceptul de natura umana. Nu stim cand pune Dumnezeu sufletul in embrion. Stim cand acesta primeste specificitate si ca este detinatorul unui program in functie de care se dezvolta. Programul si momentul nidarii ar putea fi indicii in sensul momentului insufletirii fatului? S-ar putea. Nu ne putem pronunta insa noi in acest sens. De remarcat este insa faptul ca atat inainte, cat si dupa nidare, embrionul este de natura umana. “Embrionul, ca atare, are parte de aceasta natura. El nu se face embrion uman, el apare ca embrion uman, in acelasi fel in care ghinda nu este stejar, ci devine stejar (in conditii adecvate n.n.). Transcendenta sa (fundamentul ultim al drepturilor sale), nu este primita de embrion din partea cuiva; el o poseda totala, sau in potenta, prin sine, prin existenta sa personala, din momentul aparitiei sale”10. Acesta este motivul pentru care nu se poate dispune de embrion dupa

10 Pr. Dr. Vasile Raducă,Studii teologice, seria a II-a ,Ed , Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R., nr. 3-4, iulie-decembrie 1999, pag. 106-109

6

bunul plac al fiecarei persoane sau chiar al unei anumite comunitati mai mari sau mai mici, fie ea chiar a oamenilor de stiinta. Embrionul nu trebuie sa fie nici vandut, nici cedat, nici obiect de experienta, de manipulare sau suprimabil fara ca persoanele capabile de acesta sa nu-si asume cu seriozitate responsabilitatea morala, si nu numai.     Cu toate acestea, exista avorturi. Nimeni nu le poate nega existenta. Ele ridica serioase probleme celui care este sensibil din punct de vedere moral, dar si preotului duhovnic. Avorturile sunt o suferinta care loveste viata mamei si care creeaza suficiente probleme de ordin pastoral. Biserica a instituit chiar rugaciun pentru femeia “care a lepadat”. Exista insa avorturile medicale pentru care omul este responsabil in parte, sau, deloc, si avorturile spontane, pentru care omul nu are nici o responsabilitate. Pentru avortul spontan, precizam ca, in mod natural, in cadrul procesului de reproducere, in primele luni ale vietii foetale, au loc avortari spontane ale multor ovule fertilizate. Geneticienii considera ca acestea sunt chiar benefice pentru sanatatea femeii. Trupul ei elimina spontan embrionii care nu sunt valabili. “Prin urmare, mecanismele pur naturale ale reproducerii sunt organizate in asa maniera, incat eliminarea embrioanalelor neviabile este una din functiile lor si nu putem considera ca in asemenea cazuri ar fi vorba de fiinte umane”, chiar daca este vorba de o materie produsa in trupul omenesc. In mod spontan sunt avortati uneori embrionii care au murit in pantecele mamei, alteori este nevoie de interventia medicului. Doctorul Paul Chuchard, profesor la Ecole des Hautes Etudes din Paris, spunea urmatoarele despre embrionii care comportau malformatii congenitale grave:“Un ou, spunea el, nu este omenesc decat daca, in aptitudinile sale genetice el ar putea sa conduca la dezvoltarea creierului. Un embrion nu este omenesc decat daca el are un creier, chiar daca acesta prezinta anumite insuficiente… Daca, din punct de vedere genetic, embrionii s-ar prezenta cu anormalitati foarte mari din momentul zamislirii, putem spune ca ei nu au fost niciodata fiinte umane. Daca este vorba de o afectiune tarzie care a impiedicat cresterea creierului, putem spune ca din acel moment, ca persoana umana, embrionul este mort”. Asemenea embrioni vor fi eliminati prin avorturile voluntare, nu spre a face cuiva placere, ci pentru ca ei vor fi incompatibili sa mai stabileasca relatii personale cu lumea oamenilor. Aceasta ne face sa intelegem ca, pe parcursul celor noua luni de viata intrauterina embrionul poate suferi accidente care vor putea sa-l desfigureze in asa masura, incat sa nu mai fie din nefericire embrion uman (deci o persoana in potenta), ci o masa de carne cu forma umana uneori care se va inscrie pe linia altor forme de “risipire” a structurilor somatice de provenienta omeneasca, risipire care are insa drept scop viata insasi. Viata este o minune realizata cu pretul unui mare consum de energie si cu sacrificii, pe care le face si ea insasi, datorita principiilor care o guverneaza.Cauzele care pot afecta atat de profund viata fatului, incat sa fie scos din trupul mamei pentru ca a murit sau pentru ca a fost desfigurat incat nu va mai putea fi vreodata om, sunt multiple. Intre acestea, unele nu sunt imputabile parintilor (virozele din primele luni de sarcina, bolile transmise genetic sau produse prin accedente genetice, prin repartizarea inegala a cromozomilor etc.), altele insa (cum ar fi consumul drogurilor, alcoolismul, tabacismul, contractarea bolilor venerice, contractarea virusului HIV etc.) sunt imputabile ambilor parinti sau, cel putin, mamei. Imediat după zămislire, la nivelul oului (zigotului) rezultat, începe procesul de diviziune (segmentare), rezultând, la început, două, apoi patru, opt, şaisprezece celule ş.a.m.d., timp în care oul migrează spre

7

cavitatea uterină, unde va ajunge în aproximativ 8-12 zile de la data fecundaţiei şi unde se va fixa (nidaţia oului).     Perioada petrecută intrauterin (9 luni) de viitorul copil este împărţită în două etape:     a) etapa embrionară, în care nu are „aspectul unui germene uman, nu exteriorizează părţi componente ale corpului”;     b) etapa fetală, în care capătă înfăţişare umană.     Limita dintre aceste două etape este socotită de cătreunii sfârşitul lunii a doua şi începutul celei de a treia, iar de alţii, sfârşitul lunii a treia.  începând de acum distingem viitorului copil faţa, bărbia, nasul, ochii, la membrele superioare şi inferioare apar degetele şi embrionul capătă aspect uman.     Embriologii britanici susţin ca etapa de dezvoltare a viitorului copil cuprinsă între momentul fecundării şi până la nidaţia oului (primele 8-12 zile din momentul zămislirii) să poarte numele de pre-embrion. Acest pre-embrion nu reprezintă - după ei - o viaţă individuală, ci numai „o masă de celule nediferenţiate”. Separând astfel începutul vieţii de momentul zămislirii, au posibilitatea ca, în acest timp, experimentele ştiinţifice făcute pe embrioni să fie socotite legitime, iar avorturile provocate acum să-şi piardă „aproape cu totul gravitatea morală”.     După susţinătorii acestei teorii, fixarea oului în mucoasa uterină marchează „trecerea de la starea de pre-embrion la cea de embrion, trecerea de la o existenţă potenţială la o existenţă umană actuală”. De aceea ei socotesc că întreruperea sarcinii în faza de pre-embrion nu este avort.    Nici Convenţia Europeană a Drepturilor Omului „nu prevede expres că viaţa începe în momentul concepţiei”.     De aceea, luându-se în considerare toate justificările enumerate până acum pentru a se motiva întreruperea sarcinii, legile din numeroase ţări au scos de sub incidenţa ei avorturile, pe care nu le mai socotesc o crimă, „deoarece nu lezează sentimentele morale ale societăţii, din moment ce sunt făcute de un număr atât de mare de femei”.     Susţinându-se că viaţa viitorului copil începe din momentul în care capătă înfăţişare umană - etapa fetală - majoritatea avorturilor se fac înainte ca viitorul copil să împlinească trei luni de viaţă, de la zămislire. Oare viitorul copil este fără viaţă până la trei luni ? Medicul obstretician american Bernard Nathanson, care făcuse mii şi mii de avorturi, s-a întrebat la un moment dat dacă este corect ceea ce face şi a cercetat acest lucru cu cele mai moderne mijloace, afirmând, în final, că „fătul este persoană umană deplină”. Pentru a-şi fundamenta concluziile, medicul Nathanson a filmat avortul unui făt de trei luni, realizând o videocasetă pe care a numit-o „Strigătul mut”. Pe această videocasetă se observă că fătul:     a) presimte ameninţarea instrumentului ucigaş care-i va curma viaţa;     b) percepe pericolul, ceea ce îl face să se mişte agitat, să-i crească frecvenţa bătăilor inimii de la 140 la 200 şi să-şi deschidă larg gura, ca într-un strigăt: strigătul mut11.     Soţii Wilke, medici obstreticieni americani afirmă că „avortul este crimă cu premeditare şi că, din punct de vedere ştiinţific, nu se fundamentează cu seriozitate existenţa unei «secunde magice» înainte de care fătul a fost o bucată de carne, iar după aceasta devine copil, om.”     Celebrul genetician francez Jerome Lejeune, studiind cromozomii gârneţului masculin şi feminin care alcătuiesc zigotul şi cercetând diviziunile succesive ale oului, ajunge la concluzia că „oul fecundat este cea mai specializată celulă de sub soare. Ea

11 Pr .Prof Dr. Sorin Cosma , Avortul în viziunea Moralei Creştine, B. O. R. Nr 7-12 , Buc. 2003 Pag 296-297

8

conţine toată informaţia necesară pentru a produce viaţa umană”?     Aşadar, recentele descoperiri ale embriologiei şi ale geneticii, au demonstrat că perioada aceea de două săptămâni - pre-embrionul - care „era considerată o «fereastră», fie pentru întreruperea sarcinilor nedorite, fie pentru a permite experienţe asupra embrionilor nu există”.     Deci, dacă viaţa începe o dată cu zămislirea, înseamnă că distrugerea unui viitor copil oricând după concepere, „echivalează cu uciderea unei fiinţe omeneşti.”     Şi Comitetul Consultativ Naţional de Etică din Franţa a declarat că „embrionul este o potenţială persoanăumană.”     Specialişti ai Fundaţiei internaţionale a dreptului la viaţă afirmă că „ovulul fecundat, embrionul, pruncul, copilul, adultul, sunt simple stadii de evoluţie şi maturizare ale aceleiaşi vieţi omeneşti, ale aceluiaşi om. Fiecare dintre noi a existat în întregime în ovulul fecundat, numai că acesta necesită hrană şi timp pentru următoarele etape ale vieţii sale.”     Deci omul există ca Om din momentul conceperii până în momentul morţii biologice, pentru care motiv orice intervenţie, făcută în orice moment după concepere, în scopul întreruperii vieţii sale, constituie omucidere.     Prof. dr. G. Papadimitriou, ginecolog la Universitatea din Atena, afirmă că „avortul este întrerupere de viaţă; biologic, prin avort îndepărtăm viaţa unui embrion… nimeni, niciodată, nu are dreptul să pună capăt vieţii nimănui - nici vieţii altuia, nici vieţii sale.12”

TEMEIURI SCRIPTURISTICE CONTRA AVORTULUI

Naşterea de copii reprezintă porunca sfântă înscrisă de Dumnezeu în fiinţă

şi menirea primei familii ,,Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul ’’(Facere1, 28 )Concretizarea acestei porunci peste veacuri a dus la binecuvântarea celor ce aveau mulţi copii şi la blestem în absenţa lor :,,Femeia ta ca o vie roditoare în laturile casei tale . Iar fiii tăi ca nişte vlăstare tinere de măslin , împrejurul mesei tale . Iată aşa se va binecuvânta omul, cel ce se teme de Domnul .’(Psalmul 127. 3-4) ,,Aşa zice Domnul : scrieţi pe omul lipsit de copii ca pe un nenorocit în zilele sale”(Ieremia 21 , 30). Pe temeiul acestei învăţături divine , legislaţia teocratică va proteja femeia însărcinată după cum ne arată Scriptura : ,,De se vor bate doi oameni şi vor lovi o femeie însărcinată şi aceasta va lepăda copilulsau fără vreo altă vătămare, să se supună cel vinovat la despăgubirea ce o va cere bărbatul acelei femei şi el va trebui să plătească potrivit cu hotărârea judecătorilor . Iar de va fi şi altă vătămare , atunci să plătească suflet pentru suflet .”(Ieşirea 21, 22-23 )13 Convingerea că avortul este o tentativă de crimă este argumentată în Revelaţia Biblică . Psalmii spun că viaţa este creată de Dumnezeu şi este cunoscută personal de către El –,,Că Tu ai zidit rărunchii mei , Doamne , Tu m-ai alcătuit în

12 Doctor George Stan , Teolog , Teologie si bioetica-avortul , Extras din cartea “Teologie si bioetica”, Ed. Biserica Ortodoxa, Alexandria 2001 Pag 18

13 Pr .Prof Dr. Sorin Cosma , Avortul în viziunea Moralei Creştine, B. O. R. Nr 7-12 , Buc. 2003 Pag 299

9

pântecele maicii mele ...Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut într-u ascuns , nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului . Cele nelucrate ale mele , le-au cunoscut ochii Tăi ‚’’(psalmul 138, 13-16) Isaia şi Ieremia au fost chemaţi de către Dumnezeu înainte de crearea lor în pântece şi au fost destinaţi să fie slujitori şi profeţi - ,, Domnul m-a chemat de la naşterea mea , din pântecele maicii mele mi-a pus mie nume ..m- a zidit din pântecele maicii mele ca să -i slujesc Lui şi să întorc pe Iacov către El şi să strâng la un loc pe Israel ’’ Isaia 49,1-5 . O idee similară găsim în Epistola către Galateni a Sfântului Pavel ,, Dar când a binevoit Dumnezeu , Care m-a ales din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său să descopere pe Fiul Său întru mine....’’(1, 15-16) 14 Argumente împotriva avortului găsim şi în literatura creştină antică . În Didahia ,,Să nu ucizi, să nu săvîrşeşti adulter, .....să nu ucizi copil în pântece nici pe cel în scutec să nu-l ucizi ’’(II,3), aceasta este calea vieţii (IV,14 ). În epistola lui Barnaba se menţionează aceleaşi lucruri ,, Să nu ucizi copil în pântecele mamei şi nici să-l ucizi după ce s-a născut( XIX, 1-5 )Epistola către Diognet menţionează faptul că iubitorii de Hristos ,, se căsătoresc ca toţi oamenii şi nasc copii , dar nu aruncă pe cei născuţi (V, 6) Sfântul Ioan Gură De Aur face responsabil de avort şi pe bărbatul femeii , De ce semeni acolo unde ogorul are de gând să strice rodul?.... De ce sălaşul naşterii îl faci sălaş al uciderii ? De ce femeia care ţi-a fost dată spre naştere de prunci o pregăteşti pentru ucidere ?(Omilia 24 –Romani)15

URMĂRILE AVORTULUI

Vorbind despre urmările avortului trebuie să menţionăm faptul că ele sânt de mai multe naturi , fizice, psihice şi urmări în cadrul familiei şi societăţii . Între urmările fizice putem menţiona : leziuni ale colului uterin, perforaţii la nivelul uterului , hemoragii , stare septică lucruri ce pot duce la sarcini extrauterine şi creşterea numărului de avorturi spontane. Urmările psihice pot fi :forme depresive , vise rele, frustrare, pierderea respectului de sine şi schimbări de peresonalitate.Şi în familie apar probleme datorate avortului, pierderea motivaţiei , răceala emoţională dezamăgirile şi alte stări nevrotice sau psihotice cauzate de omor .

POZIŢIA BISERICII FAŢĂ DE AVORT   

Exprimându-şi punctul de vedere cu privire la avort, Sfânta Biserica face acest lucru în conformitate cu învăţătura ei privind apariţia vieţii în general şi a vieţii umane, în special.Potrivit Revelaţiei şi învăţăturii Bisericii, Dumnezeu a creat viaţa sub toate aspectele ei; viaţa omenească nu este produsul devenirii spontane a lumii, ci, pentru apariţia ei, Dumnezeu a avut o grijă deosebită: omul nu apare la porunca, ci în urma unui sfat şi a 14 Pr. Prof . Dr . John Breck , Darul sacru al vieţii , Ed Patmos , Cluj – Napoca , 2001 , Pag 189-19015 Pr .Prof Dr. Sorin Cosma op. cit Pag 301

10

unui act special al Sfintei Treimi, act exprimat prin termenul de plăsmuire şi de suflare de viaţă. Viaţa omeneasca nu este determinată doar de plăsmuirea omului din pământ, ci mai ales de suflarea viu-făcătoare a lui Dumnezeu.     Aceasta dovedeşte faptul că omul nu este simpla fiinţa biologica („fiinţa vie” înzestrata cu suflet raţional), ci este deodată suflet viu (Facere, 2,7) şi trup omenesc viu. Aşa a apărut primul om (Adam), aşa au apărut, apar şi vor apărea – cu voia lui Dumnezeu – oamenii în istorie: suflete vii în trupuri vii. Omul este, aşadar, o fiinţă psiho-fizică ce a fost şi este creată de Dumnezeu după chipul Său (Facere 3,28), în vederea asemănării cu El; toate fiinţele omeneşti sunt în mod fundamental egale între ele în ceea ce priveşte natura şi vocaţia lor. Ele posedă deodată, actual şi potenţial, aceeaşi demnitate şi aceeaşi valoare: sunt chip al lui Dumnezeu, dar chip într-un continuu proces de asemănare cu Dumnezeu.Viaţa omului este de la Dumnezeu şi se perpetuează prin intermediul fiinţelor omeneşti, potrivit celor rânduite de Dumnezeu.     De aceea, tot ceea ce este comis împotriva fiinţei umane este comis, într-o anumita măsura, împotriva voinţei lui Dumnezeu, după cum tot binele pe care-l facem unui semen de-al nostru este bine făcut lui Dumnezeu Însuşi: „Întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut (…), întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut” (Mat. 25,40,45).     Întrucât viaţa nu este produsul hazardului, nici perpetuarea vieţii umane nu este efectul întâmplării sau exclusiv produsul eforturilor omeneşti; Omul se bucură de viaţa şi de puterea vieţii; are dreptul la viaţă, dar şi responsabilitatea de a respecta această viaţă, de a o apăra în orice împrejurare, ştiind că, în existenta istorică în trup omul îşi pregăteşte participarea la Împărăţia lui Dumnezeu.     Revelaţia (consemnată în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie) ne oferă suficiente dovezi că ceea ce s-a zămislit în femeie este fiinţa omenească (nu simplu „produs de concepţie”), care nu exclude grija lui Dumnezeu şi care trebuie să se bucure de respectul datorat demnităţii umane. Cum Biserica are o grijă deosebită faţă de fiinţele umane neputincioase şi fără apărare, nu poate să nu se îngrijoreze cu privire la cele mai neputincioase fiinţe omeneşti, embrionii umani şi pruncii nenăscuţi.Sfinţii Părinţii semnalează că, în orice fază ar fi produs, avortul rămâne pruncucidere; prin el, se încalcă porunca divina :” Să nu ucizi” ( Ieşire 20,13 ) şi este cu atât mai grav, cu cât constituie uciderea unei fiinţe umane aflată în imposibilitatea de a se apăra.Biserica a considerat totdeauna drept păcat foarte grav, egal cu avortul în gravitate, şi luarea de medicamente cu scop avortiv, barierele mecanice ( steriletul şi anumite pilule, inclusiv RU 486 ) prin care se urmăreşte împiedicarea nidării ovulului fecundat pe pereţii uterului (acestea sunt tot practici avortive) şi medicamentele contraceptive.Avortul şi toate practicile avortive sunt păcate grele pentru că:a) prin ele se ucide o fiinţă umană şi se împiedică procesul firesc al procreării fiinţelor omeneşti;b) prin ele este afectată demnitatea femeii;c) ele prezintă riscul mutilării trupului femeii, al îmbolnăvirii şi morţii premature a mamei şi a femei tinere care nu trebuie redusa la nivelul de obiect al plăcerii bărbatului, nu trebuie batjocorită şi umilită în ceea ce îi este specific, anume feminitatea şi calitatea de mamă;În cele din urma, aceste păcate ne exclud din Împărăţia lui Dumnezeu spre care năzuiesc

11

creştinii.     Deşi societatea secularizată contemporană aduce justificări diverse ale avortului, justificări de cele mai multe ori, de ordin medical şi social, Biserica nu este indiferentă la această realitate îngrijorătoare şi tragică, întreţinută, uneori, de instituţii care se intitulează „caritative”, „umaniste” şi chiar „ medicale”.Fiind în lume, Biserica nu este nerealistă şi nici superficială cu privire la motivele privind tendinţele de justificare a avortului .Prin urmare,a) Dacă viaţa mamei este pusă realmente în pericol prin sarcină sau naştere, ar trebui să fie acordată prioritate vieţii femeii, nu pentru că viaţa ei are o valoare mai mare în sine, ci datorită relaţiilor şi responsabilităţilor faţă de alte persoane, care depind de ea.b) În cazul în care investigaţia genetica descoperă un copil nenăscut anormal, recomandarea este de a naşte copilul, respectându-i dreptul la viaţă, dar decizia o va avea familia, după ce acesteia i s-au adus la cunoştinţă de către medic şi de către duhovnic toate implicaţiile morale şi de întreţinere. Toate acestea trebuie rezolvate din perspectiva semnificaţiei mântuitoare a prezenţei unei fiinţe handicapate în viaţa fiecărei persoane şi în viaţa comunităţii.c) Riscul avortului datorat violului sau incestului trebuie evitat mai întâi la nivelul educării cu privire la necomiterea acestor păcate. În cazul în care starea de graviditate s-a produs, copilul va trebui sa fie născut şi, după caz, înfiat.d) Avortul nu poate fi niciodată justificat, moral, de starea economica a familiei, de neînţelegerile dintre parteneri, de afectarea carierei viitoarei mame sau a aspectului fizic.Pentru prevenirea acestor grave păcate se consideră că este nevoie de un intens proces de mediatizare a gravităţii păcatului avortului ( luându-se în calcul toate aspectele lui medicale, psihologice, sociale, religioase ).     Prin întreaga activitate pastorală şi misionară, Biserica trebuie sa întreprindă un efort de educare a omului de azi cu privire la scopul sexualităţii umane şi să sensibilizeze toţi factorii care au ca obiect educarea populaţiei sau se îngrijesc de sănătate. Omul trebuie să înţeleaga ce înseamnă adevărata tandreţe şi dragoste, ajutându-l să-şi pună ordine în propria-i viaţa, în condiţiile sociale actuale .     De asemenea, societatea şi factorii de decizie politică şi administrativă trebuie sensibilizaţi să favorizeze crearea condiţiilor concrete ca femeia să nu mai fie umilită sau să se complacă în umilire (considerând-o normală) în propria ei specificitate16.

CONSIDERAŢII FINALE

În virtutea tuturor celor enunţate până acum putem spune fără să greşim

16 Poziţia oficială a Sfântului Sinod Al B. O. R. , Cu privire la avort şi eutanasie, în B. O. R. Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R., nr. 7-12 , Buc 2005, pag. 129-132

12

că avortul reprezintă ucidere mai precis crimă cu premeditare a unei fiinţe sau persoane umane. Am putea da o multitudine de sfaturi legate de aspectul fizic al acestei probleme, dar am considerat că este mai important de menţionat cel moral legat de virtutea înfrânării . Prin Înfrânare se poate evita acest calvar fizic şi moral fiind în acelaşi timp plăcut şi lui Dumnezeu. Drept consideratie finală am socotit potrivit un fragment al Ieromonahului Savatie Baştovoi :

,,Odată cineva m-a invitat să văd un film despre avort. Filmul urma să fie arătat într-o şcoală oarecare. Scopul acestui film era acela de a trezi repulsia faţă de avort, cu alte cuvinte de a opri pe cei care ar fi tentaţi vreodată să facă un avort. Eu nu m-am dus la acest film. Pentru că eu nu aş putea privi un astfel de film.     Mulţi ani în urmă stăteam la o bere cu cineva care tocmai îşi dusese iubita să facă un avort. Eram băieţi de liceu şi lucrul acesta făcea parte din viaţa liceenilor. Mărturisirea acestui om nu avea nimic din teribilitatea şi mostruozitatea unei operaţii chirurgicale filmate. Ceea ce îi rămăsese lui în minte era mâna asudată a iubitei sale de 40 de kilograme pe care el o ducea adormită şi palidă pe străduţa întortocheată din spatele spitalului. Mâna aceea subţire şi neputincioasă semăna pentru el cu o funie legată de gâtul unui animal dus la tăiere. Şi asta n-ar fi fost atât de dureros şi atât de marcant, dacă această mână nu ar fi fost mâna celei pe care el o iubea mai mult decât orice pe lume.’’

BIBLIOGRAFIE

1-Breck, Pr. Prof . Dr John , Darul sacru al vieţii , Ed Patmos , Cluj – Napoca , 2001 2-Cosma ,Pr . Prof . Dr. Sorin , Avortul în viziunea Moralei Creştine, B. O. R. Nr 7-12 , Buc . 2003 3-Florea ,Pr. Conf. Univ. Dr . Ştefan , Bioetica Creştină –O ştiinţă în slujba vieţii , în ALMANAH BISERICESC, ARHIEP. TÂRGOVIŞTEI, 2009

13

4-Poziţia oficială a Sfântului Sinod Al B. O. R. , Cu privire la avort şi eutanasie, în B. O. R. Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R., nr. 7-12 , Buc 2005 5-Răducă ,Pr. Prof. Dr. Vasile , Planificarea familială, controlul naşterilor şi contracepţia, în ORTODOXIA , Ed , Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R. Nr 1-2, Buc 2006 6-Raducă,Pr. Dr. Vasile ,Studii teologice, seria a II-a ,Ed , Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R., nr. 3-4, iulie-decembrie 1999 7-Rusu ,Drd . Elena , Consideraţii Ortodoxe despre Bioetică în contextul actual , Stan ORTODOXIA , Ed , Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R. Nr 4 , Buc 2007 8-Stan , Teolog ,Doctor , George , Teologie si bioetica-avortul , Extras din cartea “Teologie si bioetica”, Ed. Biserica Ortodoxa, Alexandria 2001

14