APOSTOLULstropi răcoroşi de ploaie, flori multicolore şi mult-mult verde. Dacă mai adaugi aici...

APOSTOLULREVISTA CADRELOR DIDACTICE

Editată de Sindicatul din Învăţământ şi Cercetare NeamţSERIE NOUĂ, ANUL XXI, NR. 222http://apostolul.slineamt.ro

iunie2019

Gheorghe PĂUN(continuare în pag. 3)

Am întâlnit vara în România!• Seminarul internaţional „Tinerii – o categorievulnerabilă pentru integrarea pe piaţa muncii”

entru mine vara înseamnă soare strălucitor,stropi răcoroşi de ploaie, flori multicolore şimult-mult verde. Dacă mai adaugi aici râulOlt, cam învolburat şi tulbure de astă dată,şi ceaţa, ca un fum, ce îmbrăţişează unmunte, obţii tabloul pe care l-am avut în faţăla începutul verii 2019.

E Căciulata, unde am venit împreună cucolega mea, Maria Tichişan de la Cahul, pentru aparticipa la seminarul internaţional cu genericul:„Tinerii – o categorie vulnerabilă pentru integrareape piaţa muncii”, organizat în perioada 30 mai – 2iunie de către Confederaţia Sindicatelor Democra-tice din România (CSDR) cu sprijinul financiar al

Uniunii Europene şi Centrului European de Infor-mare a Muncitorilor (EZA). Seminarul şi-a propusabordarea integrării tinerilor pe piaţa muncii dinperspectiva pregătirii acestora în şcoală şi ulteriorla locul de muncă, inclusiv educaţia de-a lungul în-tregii vieţi.

Cu adevărat internaţional, seminarul a cuprinsprezentări la subiect ale sindicaliştilor din Româ-nia, Bulgaria, Polonia, Austria, Portugalia, Spania,Irlanda şi a fost moderat cu mult har de către pro-fesorul Ioan Leon Naroşi, şeful DepartamentuluiEducaţie-Formare a CSDR.

Ana CIMPOIEŞU, preşedintele Consiliului Raional Hânceşti

al Federaţiei Sindicale a Educaţiei şi Ştiinţei(continuare în pag. 2)

P

EMINEŞTE‐NE,DOAMNE!

intotdeauna, iar asta înseamnă di-nainte de şcoala primară, deci de petimpul când deschideam primelecărţi, le-am asociat lui Eminescu şilui Creangă o aură de legendă, descriitori întemeietori, plasaţi în vre-muri neprecizate, „la începuturi” –inclusiv ale limbii române aşa cum

o vorbim astăzi. Apoi, mi-am dat seama că„distanţa din priviri” până la cei doi este

derizorie: Argheziscria că l-a văzut pestradă pe Emi-nescu, eu am cu-noscut persoanecare l-au cunoscutpe Arghezi... Două„verigi interme-diare” între noi,mai-bătrânii de azi,şi Eminescu!

Dar, de o sutătreizeci de ani,

Eminescu a revenit în lumea-i de lumină,lăsându-ne mai bogaţi şi mai puternici cuun Eminescu!

Nu a trăit nici patru decenii, iar dintreacestea a scris vreo două decenii şi jumă-tate. Dar „a dat de lucru” din plin şi dinmulte puncte de vedere contemporanilor,a lăsat enorm de lucru posterităţii. Aş în-locui „enorm”, nu neapărat cu „infinit”, cimăcar cu „nesfârşit”, pentru că tematicaeminesciană, în sensul cel mai larg al ter-menului, creşte continuu...

D

ZIUA ÎNVĂŢĂTORULUI

-a copilărit printre betoane, nici printreblocurile comuniste, nici printre uzineleşi combinatele demolate. Nici nu aveacum. Conul Gheorghe Amaicei, tumulto-sul profesor de matematică din Piatra-Neamţ a fost adus de barză şi livrat părin-ţilor Ştefan şi Ileana, la 28 martie 1933,când nimeni încă nu auzise de societatea

socialistă multilateral dezvoltată, dar nici despredemocraţia originală a d-lui Iliescu. Satul în carea văzut lumina zilei se numeşte Cracăul Negru,o frumoasă aşezare răzăşească pierdută în munţiiminunaţi ai Neamţului. Şi pentru că satul româ-nesc tradiţional ca model de comunitate creştinănu va muri niciodată, nici locuitorii acestor pla-iuri de basm n-au dispărut. Că „gura satului” câr-coteşte pe la colţuri, nu are importanţă. Ce zice?Ba că se depopulează satul, ba că e plin de asis-taţi sociali şi de beţivi, ba că... vorbe de an elec-toral, goale şi mincinoase.

Să ne întoarcem la Gică Amaicei ajuns elevla primară, la faza silabisirea cuvintelor din Abe-cedar. Cum pomenitul şcolar s-a dovedit aerisitla minte, învăţătorul satului l-a sfătuit să meargăla oraş, să înveţe carte, să se facă domn. Şi pă-

rinţii l-au înscris laŞcoala Normală deBăieţi de pe malulCuejdiului din Târ-gul Pietrei. Aşa aajuns normalist,după ce a trecut exa-menul de admitere.Aici s-a întâlnit cuprofesorii de cali-bru: Victor Savin –Limba Română, Grigore Capşa – matematică,Dumitru Almaş – istorie... Treaba era serioasă.Cine învăţa era apreciat, cine trăgea mâţa decoadă, înapoi la coada vacii! Gică al nostru s-adovedit a fi studios şi disciplinat. Profesorii l-auîndrăgit. Fiorosul profesor Capşa, spaima elevi-lor la matematică, l-a simpatizat pentru mintealui ascuţită. La pensionare i-a dăruit normalistu-lui Amaicei, compasul lui personal pe care îl fo-losea la orele de geometrie. Era un gest ce nuputea fi văzut în fiecare zi la Şcoala Normală. Şii-a mai spus ceva: să meargă la Iaşi la facultatea

N

La mulţi ani, bădie Ghiţă!

Dumitru RUSU(continuare în pag. 3)

SINDICATULDIN ÎNVĂŢĂMÂNT NEAMŢ

ASOCIAŢIA ÎNVĂŢĂTORILORDIN JUDEŢUL NEAMŢ

Vineri, 28 iunie, ora 10.00,Sala Theodor Macarie a Liceului de Artă

Victor Brauner din Piatra-Neamţ.

vă invită la

SĂRBĂTOAREAZILEI ÎNVĂŢĂTORULUI,PREMIILE APOSTOLUL, ediţia a IV-a,

LANSAREA REVISTEIAPOSTOLUL 222

La moment ales, de Ziua Învăţătorului, transmitem,în numele Sindicatului Învăţământ şi al Asociaţiei Învă-

ţătorilor din Judeţul Neamţ, tuturor slujitorilor catedreiomagiul nostru sincer şi numai gânduri de lumină.

Vă dorim ani mulţi şi buni şi doar biruinţe în muncade a transforma tinerele mlădiţe care păşesc pe poarta şco-

lii în minunate trestii gânditoare, atunci când o pără-sesc.

Şi cel mai mult vă dorim să nu trădaţi nicicând sufle-tul şi credinţa Dumneavoastră. La mulţi ani!

REVISTA APOSTOLUL

Eminescu, 130

APOSTOLULPag. 2

Viaţa sindicală, la zi

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

Expoziţie de grup – „Identităţi vizuale” uzeul de Artă din Piatra-Neamţ găzduieşte, în aceste zile, o interesantăexpoziţie de grup intitulată „Identităţi vizuale”. În mijlocul unui in-teres general manifestat şi cu ocazia vernisajului desfăşurat miercuri,5 iunie, sunt prezenţi cu lucrări cinci importanţi artişti ai artei mo-derne contemporane: Mircea Roman (sculptură), Valeriu Mladin (pic-tură), Mirela Trăistaru (pictură), Daniel Crăciun (pictură) şi MateiEnric (pictură).

„Suntem extrem de onoraţi să-i avem alături de noi pe aceşti ar-tişti valoroşi. Domnului Matei Enric, curatorul expoziţiei, îi datorăm acesteveniment. Cu excepţia domniei sale, ceilalţi patru artişti expun pentruprima dată la noi, fapt pentru care le mulţumim”, a declarat dr. MihaelaCristina Verzea, directorul adjunct ştiinţific al Complexului Muzeal Jude-ţean Neamţ.

Muzeograful Silvia Trăistariu a întărit ideea că oraşul Piatra-Neamţavea nevoie de acest eveniment. „Cei cinci artişti fac parte din fenomenulartistic bucureştean şi ne bucură că expun pe simezele Muzeului de Artă”.

„Sunt artişti care expun frecvent, au expoziţii de succes şi reprezintă

puncte de reper în arta contemporană”, a afirmat şi Matei Enric, iniţiatorulproiectului. „Sper să fie un eveniment care să aibă un efect pe termen lungasupra vieţii culturale din Piatra-Neamţ”, a mai adăugat pictorul care, înperioada 1-14 iulie 2018, a expus la Galeria de Artă „Lascăr Vorel” (n.a.expoziţia s-a intitulat „Theoria”).

Dintre artişti a vorbit şi Daniel Crăciun, fiul pictorului Eugen Crăciun,născut la Piatra-Neamţ. „Ne aflăm în oraşul lui Victor Brauner, al Iuliei Hă-lăucescu şi al lui Eugen Crăciun, care mi-a fost tată şi mentor. Selecţia lu-crărilor a fost făcută de Matei Enric şi mi se pare foarte potrivită. Pe de altăparte, pentru mine, este pentru prima dată când expun într-un Muzeu deArtă din România”.

Expoziţia poate fi vizitată până la sfârşitul primei luni de vară.

Concert aniversar de centenarMarţi, 28 mai 2019, a fost o zi specială pentru Academia de Muzică

„Gheorghe Dima” Cluj-Napoca, care a sărbătorit o sută de ani de fiinţare.Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ s-a alăturat ce-

lebrării acestui eveniment, fiind partener pentru organizarea CONCERTULUI

M

iunie 2019

Am întâlnit vara în România!eschiderea activităţii a pur-tat ţinută oficială, discursuldomnului Iacob Baciu, pre-şedintele Confederaţiei Sin-dicatelor Democratice dinRomânia, preşedintele Con-siliului Economic şi Social

din România, preşedintele Asocia-ţiei Internaţionale a ConsiliilorEconomice şi Sociale, a dat impor-tanţă şi gravitate evenimentului,iar moderatorul, dl. Naroşi, a în-demnat participanţii la deschiderepentru a identifica problemele ti-nerilor din ţara de unde vin şi agăsi soluţii de susţinere a tinerilorîn aspiraţiile lor de a-şi găsi loculpe piaţa muncii.

În prima zi a seminarului amascultat cu mult interes discursu-rile prezentatorilor, observând că,de fapt, într-o măsură mai maresau mai mică, problemele tinerilorprivind integrarea în câmpul mun-cii, sunt aceleaşi în toate ţările:

- Migraţia, inclusiv a tinerilor;- Preocuparea tinerilor pentru

obţinerea uneia sau mai multor di-

plome universitare, fără a aspira lao profesie/specialitate care să leofere un loc de muncă unde s-arrealiza;

- Formarea iniţială în şcoli şiuniversităţi nu este corelată cupiaţa muncii şi realităţile acesteia;

- Percepţia tinerilor pentrustudierea în şcolile profesionale

este negativă, considerând că învă-ţământul vocaţional este inferior şifără prestigiu;

- Cerinţa experienţei la anga-jare;

- Angajarea tinerilor pe pe-rioadă determinată sau cu pro-gram part-time, nu oferăstabilitate şi siguranţă;

A doua zi discuţiile au vizatmai mult efectele digitalizăriiasupra economiei şi pieţei mun-cii, şi s-au conturat următoareleidei:

- Digitalizarea oferă perspec-tive enorme de dezvoltare econo-mică;

- Tehnologia digitală va fi unfactor sigur de egalizare a produc-tivităţii muncii la nivel global;

- Tehnologiile nu vor afecta

forţa de muncă, dar vor influenţaapariţia de noi profesii.

În contextul celor studiate încadrul seminarului, au fost proiec-tate sarcinile sindicatelor pentru adiminua vulnerabilitatea tinerilorla încadrarea în muncă, cum ar fi:participarea lor la consilierea pro-fesională, elaborarea curriculeieducaţionale, recalificarea munci-torilor, informarea tinerilor desprebeneficiile asociate de calitatea demembru de sindicat şi protecţiacolectivă.

Totuşi, există speranţa că lu-crurile vor evolua, tinerii fiind orezervă importantă care va generaprogres.

Desigur, informaţiile şi cu-noştinţele pe care le-am căpătat,participând la acest seminar, suntfoarte importante pentru parcursulmeu sindicalist, însă ceea ce amremarcat este şi mai important: deun timp, pentru mine România esteasociată nu doar cu o ţară, foartedragă mie, cu munţi, ape, peisajedin „Grădina Maicii Domnului”(numită astfel şi de către PapaFrancisc). Nu mai asociez, deexemplu, un oraş cu un punct pehartă, ci cu un prieten sau o per-soană cunoscută. Iaşul îl asociez cuVioleta Amariei, când aud de Ma-ramureş îmi amintesc de Ioana Pe-treuş, Constanţa pentru mineînseamnă Mitică Iosif, Mehedinţi –Ion Zoican, Prahova – Ion Duţă,Dolj – Gheorghe Untaru. Piatra-Neamţ? Oraşului Piatra-Neamţ îiasociez cuvântul frăţie. De aiciporneşte cunoaşterea OAMENI-LOR din România: Gabriel Ploscă,Gabriela Grigore, Mircea Zaharia,Iosif Covasan, Ionel Hociung, Ci-prian Murariu, Minadora Lemnaru,Niculina Niţă. OAMENI de acelaşicrez, de acelaşi sânge, de acelaşineam, care mă ajută să mă simtparte a unui mare şi puternic popor– poporul român – drept care lemulţumesc şi mă înclin.

D

(urmare din pag. 1)

Premiile Revistei Apostolul

Scripta manentn dialog despre viaţa şcolii,viu, doct, puternic, competent,deschis continuu spre optimi-zarea acestei vieţi. De laaceasta am pornit, dar timpul amai adăugat o prioritate: repa-ginarea imaginii şcolii şi aapostolilor ei. Într-o lume în

care mai toate damicelele politice –de cartier sau europene – se uită chio-râş la şcoala românească, nu-i deajuns să nu blamezi această şcoală.Ea trebuie apărată, lăudată, îngrijită.Curtea noastră nu-i plină numai de ră-gălii – cum citim, cum vedem la tv,cum se perorează graseiat în parla-ment sau la Cotroceni. Mai existăDomni/Doamne Trandafir, mai existămodele de oferit viitorului. Am încer-cat să-i omagiem pe aceştia, inven-tând propriile noastre premii, îi vomprelua în calendarul fiecărui număralături de alte valori ale spiritualităţiinemţene şi ne gândim că, în timp,chiar li s-ar putea dedica o carte. Pen-tru că scripta manent, nu-i aşa?

Cum am mai spus, premiilenoastre se oferă pentru excelenţa înmunca de la catedră, dar, de regulă,pentru cea din afara ei; pentru mana-gement, pentru promovarea tradiţiilorşi artei populare româneşti, pentrucreşterea şi afirmarea tinerelor spe-ranţe nemţene – condeieri, muzicieni,plasticieni, informaticieni sau sportivi– pentru performanţa olimpică şi pro-movarea imaginii României peste ho-tare.

Au răspuns până acum acestordeziderate: la ediţia I (2016): Cris-tina PETRARIU, Daniel DIEA-CONU, Mihăiţă ALBU, MonicaCRISTEA, Petru SANDU; la ediţiaa II-a (2017): Adrian SESCU, AlomaVEISS, Angela IATEŞEN, DianaBEJAN, Nadia CÂRCU; la ediţia aIII-a (2018): Sabina PETRARIU,Cristina IONESCU, Dan ŢÂRDEA,Florin MOLDOVANU, Viorel VAN-ZARIUC. Felicitări!

Mircea ZAHARIA

U

APOSTOLUL Pag. 3

Eveniment


NIVERSAR care a avut loc în după-amiazaacelei zile, începând cu ora 18:00, la Sala Stu-dio „Theodor Macarie” a Liceului de Arte„Victor Brauner” din Piatra-Neamţ.

Protagonistele concertului au fost so-prana Anastasia Buruian şi pianista MihaelaSpiridon. Pe scena spectacolului a urcat şiGrupul coral „Extensio” al Academiei de Mu-

zică „Gheorghe Dima” Cluj-Napoca, Extensia Pia-tra-Neamţ, ansamblu dirijat de Ildikó Kalló.

Concertul aniversar este parte integrantă a Sta-giunii artistice 2018-2019. (Centrul pentru Culturăşi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ)

Invitaţie la muzeuComplexul Muzeal Judeţean Neamţ, în colaborare cu Direcţia Jude-

ţeană pentru Cultură Neamţ, au propus pe 25 mai a.c. expoziţia temporară

Biserici de lemn din Bucovina istorică – cercetare şi conservare, la sediulMuzeului de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ, în prezenţa autorului şi acelei mai importante voci din lumea muzeologiei româneşti, prof. univ. dr.Ioan Opriş.

Proiectul expoziţional prezintă prin imagini şi note o sintetizare a cer-cetării documentare şi de teren a autorului, dr. Laurenţiu Dragomir, restau-rator în cadrul Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, urmărindînţelegerea şi aprofundarea fenomenului bisericilor de lemn din Bucovina,evidenţa lor ştiinţifică, precum şi situaţia actualei stări de conservare a aces-tora.

Bucovina este renumită prin bisericile cu fresce exterioare din Româ-nia, parte din ele incluse în patrimoniul UNESCO, sau prin vechile bisericidin Lujeni sau din Toporăuţi, aflate în prezent în regiunea Cernăuţi dinUcraina.

Alături de aceste monumentale şi valoroase lăcaşe de cult, Bucovinapăstrează o categorie specială de monumente de arhitectură vernaculară re-ligioasă, modeste în aparenţă, mai puţin cunoscute, dar destul de numeroase.

Violeta MOŞU(continuare în pag. 4)

A

EMINEŞTE‐NE, DOAMNE!e de o parte, prin cunoaşte-rea mai bună a surselor.(„Orice rând din Eminescumerită tipărit”, spuneaIorga, iar visul lui Noica s-a împlinit – manuscriseleeminesciene fiind şi tipă-rite, şi disponibile electro-

nic, scanate de BibliotecaAcademiei Române; laudă pentrueforturi celor ce s-au îngrijit deasta, începând cu academicianulEugen Simion.)

Pe de altă parte, prin adânci-rea disputei dintre zelatori şi de-tractori, adesea doar efemeridepublicitare, se provoacă interven-ţii ale profesioniştilor, reacţii ale„românilor de rând”, ale iubitori-lor de Eminescu, uneori şi aleunor instituţii. Ba chiar se creeazăinstituţii de specialitate: la Chişi-nău, eminescologul-instituţieMihai Cimpoi a creat un CentruAcademic Internaţional „MihaiEminescu”, „cu profil ştiinţific şibiblioteconomic, [care] asigurăacces tuturor la opera clasicului li-teraturii universale Mihai Emi-nescu, valorifică şi promoveazăopera, viaţa şi activitatea poetuluiprin diverse acţiuni de cercetare,ştiinţifice şi culturale” (citat dinprezentarea Centrului pe paginasa de internet).

Ce poate părea însă, la primavedere, paradoxal este că mai de-grabă delatorii (mercenari unii,cabotini alţii) decât zelatoriiadaugă exponenţialitate poetuluişi gazetarului, dovadă fiind creş-terea continuă a bibliografiei emi-nesciene, a numărului de acţiunidedicate sau doar numite cu nu-mele său, monumentele noi care ise ridică, ziua lui devenită Zi aCulturii Naţionale şi multe altele:fiind atacat ca simbol identitar deantiromâneşti (mercenari unii, ca-botini alţii...), el este apărat cu şimai multă ardoare.

Apărarea simbolului identitarcare ne apără identitatea!... Cepoate fi mai organic frumos şi maieficient, mai trainic?

Frustrant trebuie să fie astapentru eminescofobi – adaug căşi „astrele” îi stau de sprijin: 2018a fost Anul Centenarului MariiUniri – sărbătoare care trebuiecontinuată până în 2022, Cente-narul Încoronării de la Alba Iulia;anul acesta se împlinesc 130 deani de la plecarea Poetului dinlumea văzută, anul viitor, altnumăr „rotund”, 170 de ani de lanaşterea sa. O suprapunere sem-nificativă. A pledat în scris şi a lu-crat mult pentru unire, pentruaducerea la Ţară a Transilvanieişi Basarabiei şi Bucovinei, nu aapucat să vadă de aici o Româniede la Nistru până la Tisa, dar şi-aimaginat-o, a parcurs-o aproapela pas, a văzut-o de sus reîntregităşi iarăşi ciopârţită, sunt sigur căne îndeamnă acum de sus spre ore-reîntregire firească, în vatravechii Dacii. Pentru că dac îşizicea el într-o variantă la Ai noştritineri: „Fiţi voi romunculi, simtîn mine dacul”, dar şi în alte lo-curi. (Detalii în cartea lui Gheor-ghe Bucur, Eminescu, zeul tutelaral spiritualităţii noastre, Ed. Bu-rebista, Bucureşti, 2019, unde sevorbeşte şi despre vatra dacicădescoperită pe la jumătatea anilor1970 sub temelia gospodăriei dinIpoteşti, unde a crescut Eminescu– vorbă veche: nimic nu este în-tâmplător sub soare... şi nici subpământ!)

Multe vorbe memorabile s-auspus despre Eminescu, repet aiciuna recentă, a unui inspirat vâl-cean (P. Răducan), rugându-măîmpreună cu el, propunându-vă şidumneavoastră să vă rugaţi cunoi: Emineşte-ne, Doamne! Pen-tru că, ne asigură Nicolae Dabija,Vremea lui Eminescu n-a trecut.Ea abia vine!

P

(urmare din pag. 1)

iunie 2019

e matematică-fizică. Cum mama lui Gică semăna bine cu mamalui Creangă, a căpătat undă verde spre „dulcele târg”. Aici, alţi pro-fesori titani: Octav Mayer, Gheorghe Ghiorghiev, Ion Creangă, OlgaCostinescu, Nicolae Negrescu, care l-au stimulat şi l-au determinatsă muncească „mai de voie mai de nevoie”. Aşa a devenit un pro-fesor de mate veritabil. Aşa a ajuns Gică de la Cracăul Negru săocupe un loc de seamă în galeria matematicienilor nemţeni alăturide Constantin Borş, Dan Borş, Constantin Chiruţă, Silvia Creangă,

Eugen Dobrescu, Hollinger Abraham, Vasile Postolică, Daniel Tătaru...Colegii de studenţie de la Iaşi susţin că l-au văzut de multe ori pe eroulnostru pe la Mitropolie, mai ales în sesiunea de examene, depunând subcatafalcul Cuvioasei Parascheva rugi scrise să fie ajutat la examenul deGeometrie Analitică. Că facultatea de matematică şi fizică e grea „precumcarnea de porc grasă” pentru bolnavul de ficat. Şi că lucrurile stau aşa şinu altfel o dovedesc datele următoare. În anul în care Gică fără frică aajuns student, au început cursurile la matematică şi fizică la UniversitateaAl. I. Cuza din Iaşi 160 de studenţi şi au absolvit 78, iar la întâlnirea de 50de ani de la terminarea facultăţii mai erau în picioare 23. E năprasnică ma-tematica, de aceea elevii fug de ea pe rupte. Abia acum înţeleg de ce în’62, când subsemnatul a intrat în câmpul muncii într-un sat lipit de Piatra-Neamţ, matematica era predată de preoteasa din comună. Că avea talentpedagogic, iar titularul umbla numai turmentat. La sfârşitul studenţiei, tâ-nărul Amaicei a cântat sârguincios „Gaudeamus igitur” şi a scris pe o tablădin amfiteatru II-4 istoricele cuvinte: „Veni, vidi, vici!”. Adio studenţie!

Şi a intrat în apostolat că era cineva. A început cu Liceul din Bicaz,numit în 1957, Şcoala Medie Mixtă. Apoi a coborât pe Bistriţa, la Piatra,la Şcoala Gen. Nr. 3, şcoală pilot, dând generaţii de elevi bine pregătite.S-a pregătit zilnic în continuare şi a dat toate gradele şi este în ultimul...grad.

Colegii care l-au cunoscut spun că „nu a supărat pe nimeni niciodată”de aceea în timpul său liber a dus o viaţă boemă. A fost pe rând: numismat,apicultor, turist cu piciorul şi maşina, vânător şi, şi, şi. Un bun amic a spusundeva, cândva: „conul Ghiţă Amaicei nu trebuia să se facă profesor. Preaiubeşte viaţa, prea vrea să le ştie pe toate”. Din 1995, Gheorghe Amaiceieste preşedinte al Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ. Apără inte-resele învăţătorilor şi astăzi. Se consideră un „soldat din armata învăţăto-rilor”. De ce? Pentru că, toţi învăţătorii sunt oameni frumoşi, deschişi laminte şi la inimă. La anii pe care îi are conul Gheorghe Amaicei se ţinetare. „E plămădit din esenţele puternice ale munţilor din zona Neamţului.De pe Valea Cracăului”. Cine doreşte să afle mai multe informaţii desprefostul normalist, profesor şi coleg să citească preţioasa carte GheorgheAmaicei – Bădia Ghiţă O VIAŢĂ DE DASCĂL – şi nu numai – semnatăde Mihail Apăvăloaie. Merită să fie citită, mai ales că nu pomeneşte niciun cuvânt despre actualii politicieni, ce ne conduc de trei decenii spre un„viitor luminos”. La mulţi ani, bădie Ghiţă! Să-ţi dea Dumnezeu viaţălungă şi tăria Ceahlăului pe care ai urcat de sute de ori cu dr. Gheorghe Ia-comi şi Gheorghe Covrig din mahalaua Precista.

La mulţi ani, bădie Ghiţă!(urmare din pag. 1)

d

ZIUA ÎNVĂŢĂTORULUI

APOSTOLUL

Viaţa sindicală, imperative

Pag. 4

le sunt adevărate opere de artă ale meşterilor populari, de cele maimulte ori anonimi, însumând un număr de peste 350 de biserici delemn, după cum au fost identificate în urma cercetării ce a prilejuitaceastă expoziţie.

Expoziţia a fost itinerată până acum la Muzeul Unirii din Iaşi în2017, în cadrul Simpozionului internaţional Monumentul – tradiţieşi viitor, la Muzeul Regional de Istorie şi Etnografie din Cernăuţi în

vara anului 2018 şi la Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească”din Târgovişte, în perioada aprilie – mai 2019.

Concursul Naţionalde Interpretare Vocală „Elena Botez”

Ediţia a III-a a Concursului Naţional de Interpretare Vocală „ElenaBotez” s-a desfăşurat în perioada 30-31 mai.

Evenimentul a fost organizat la iniţiativa sopranei Cellia-Caterina Cos-tea, solistă a Operei din Atena, cu sprijinul Primăriei, Inspectoratului Şcolar

Judeţean Neamţ şi Liceului de Arte „Victor Brauner”. Manifestarea, găzduită de Sala Studio „Theodor Macarie” a Liceului

de Arte „Victor Brauner”, unde au avut loc decernarea premiilor şi Concer-tul de gală, a reunit 32 de tineri solişti, de diferite vârste, de la Liceul deArte „Victor Brauner” Piatra-Neamţ, Colegiul Naţional de Artă „Octav Băn-cilă” Iaşi, Academia Naţională de Muzică „Gheorghe Dima” Cluj-Napocaşi Universitatea Naţională de Arte „George Enescu” Iaşi.

Câştigătorii Marelui Premiu: Cătălin Apostol, proaspăt absolvent alLiceului de Arte „Victor Brauner” din Piatra-Neamţ (prof. Olguţa Toma),şi Claudia-Diana Bâlcu, studentă în anul III la Universitatea Naţională deArte „George Enescu” din Iaşi.

Această ediţie nu mai e un început promiţător, ci a devenit o certitudine.Concursul s-a consacrat deja ca una dintre manifestările artistice de presti-giu. O sărbătoare a muzicii de calitate care, deşi a durat numai două zile,va dăinui o lungă perioadă, prin amintirile de neuitat ce le lasă în inimileparticipanţilor.

Elena Botez, fostă prim-solistă a Operei Naţionale din Timişoara, a îm-plinit 94 de ani, vineri, 7 iunie. A devenit cetăţean de onoare al municipiuluiPiatra-Neamţ în anul 2016.

E


(urmare din pag. 3)

iunie 2019

FSLI cere ministrului Educaţieisă retragă de urgenţă ordinul privind

planul de şcolarizare 2019‐2020!ederaţia Sindicatelor Libere din Învăţă-mânt cere ministrului Educaţiei,doamna Ecaterina Andronescu, să re-tragă de urgenţă ordinul privind planulde şcolarizare 2019-2020. Considerămcă, în acest moment, ministrul Educaţieiface o eroare gravă, bulversând zeci de

mii de elevi, care urmează să se înscrie la liceusau şcoli profesionale, părinţi şi cadre didac-tice. În plus, sunt colegi de-ai noştri, din cadrulliceelor, afectaţi direct, pentru că vor fi obligaţisă intre în restrângere de activitate, ceea ce în-seamnă că, cel puţin unii dintre ei, vor rămânefără posturi.

Ordinul privind planul de şcolarizare 2019-2020 emis în cursul zilei de ieri, 28.05.2019, deMinisterul Educaţiei Naţionale, prevede creareaa 57.000 de locuri la şcolile profesionale, cu26.000 de locuri în plus faţă de anul şcolar în curs.

Discuţiile între reprezentanţii MinisteruluiEducaţiei Naţionale şi federaţiile sindicale repre-zentative din învăţământul preuniversitar, pe temadezvoltării învăţământului profesional şi dual înRomânia, au avut loc de nenumărate ori şi s-a pre-cizat de fiecare dată că pentru aceasta este necesarsă se ţină cont de solicitările concrete ale opera-torilor economici.

Suntem într-un moment în care s-au încheiattoate acţiunile de promovare a liceelor şi şcolilorprofesionale şi duale realizate prin târgurile deofertă educaţională organizate în perioada 6-17mai a. c. în toată ţara. De asemenea, ne aflăm înplină perioadă de desfăşurare a etapelor demobilitate a personalului didactic, deci solicitărilepentru ocuparea catedrelor din unităţile de învăţă -mânt au fost deja înaintate inspectoratelor şcolare.

În dispreţ faţă de argumentele aduse de re-prezentanţii FSLI şi faţă de avizele ComitetelorLocale de Dezvoltare a Parteneriatului Social(CLDPS) în care activează toţi partenerii socialiimplicaţi în dezvoltarea învăţământului profesio-nal şi dual, doamna ministru Ecaterina Andro-nescu promovează un ordin cu cifre de şcolarizarenerealiste şi discriminatorii, obligând elevi cu

medii sub 5 să meargă spre învăţământul profe-sional şi dual, condiţie neprecizată de nici o me-todologie, deci ilegală.

„Este o strategie complet greşită să se taieclasele de liceu şi să le înfiinţezi la şcolile profe-sionale cu câteva zile înainte de terminarea cursu -rilor pentru clasele a VIII-a, fără să faci o analizăcompletă, în condiţiile în care nimeni nu ştie dacăexistă, în primul rând, solicitări ale agenţilor eco-nomici pentru locurile propuse, apoi baza mate-rială imperios necesară pentru acest tip deînvăţământ şi cadre didactice pentru pregătireapractică. În şcolile profesionale elevii merg să în-veţe meserie, nu teorie. Trebuie precizat un lucruesenţial: operatorii economici au solicitat, până ladata de 23 noiembrie 2018, şcolarizarea elevilorîn învăţământul dual şi profesional, cifrele solici-tate de aceştia nefiind în concordanţă cu cele dinplanul de şcolarizare propus pentru anul şcolar2019-2020. De asemenea, se încalcă prevederileOMEN nr.5402/2018 cu privire la calendarul eta-pelor şi acţiunilor pentru stabilirea cifrei de şco-larizare în învăţământul dual şi profesional pentruanul şcolar 2019-2020, care precizează că, pânăla data de 12 decembrie 2018, inspectoratele şco-lare definitivează situaţia cu locurile propuse pen-tru învăţământul dual şi profesional.

Suntem de acord cu o creştere a număruluide clase în şcolile profesionale, dar după un plancare să răspundă nevoilor reale şi actuale ale pie-ţei muncii, nu să ajungem apoi în situaţia în carearuncăm în câmpul muncii absolvenţi care nu auunde să lucreze. În plus, acest plan trebuie intro-dus gradual”, a declarat preşedintele FSLI, Si-mion Hancescu.

În aceste condiţii, considerăm că singuramăsură care trebuie luată este retragereaOMEN Nr. 4057/2019 şi modificarea cifrelorde şcolarizare, aşa cum au fost discutate şiaprobate în Comitetele Locale de Dezvoltare aParteneriatului Social şi comunicate inspec to -ratelor şcolare şi MEN.

(FSLI. Comunicat de presă, 29.05.2019)

F

Planul de şcolarizareşi organizarea reţelei

şcolare ‐ Neamţ ‐în anul 2019‐2020

lanul de şcolarizare aprobat prinOMEN nr. 4057, anexa 30/28.05.2019, la învăţământul preu-niversitar de stat, cuprinde:

– 11.457 de locuri la învăţămân-tul preşcolar din care 8.036 la pro-gram normal şi 3.421 la programprelungit;

– 21.031 de locuri la învăţământul pri-mar din care 81 la programul „A douaşansă”;

– 17.270 de locuri la învăţământulgimnazial din care 219 la programul „Adoua şansă”;

– 559 de locuri la învăţământul de artă(primar şi gimnazial);

– 305 de locuri la învăţământul sportiv(primar şi gimnazial);

– 1.530 de locuri pentru CluburileSportive Şcolare.

Pentru nivelele de şcolarizare preşco-lar, primar şi gimnazial s-a avut în vedereca toţi copii/elevii să fie cuprinşi în acesteforme de şcolarizare, inclusiv pentru eleviicu program integrat şi cei cu nevoi spe-ciale. La aceste nivele de şcolarizare, pen-tru creşterea calităţii actului didactic şireducerea cheltuielilor salariale, s-a avut învedere, pe cât posibil, diminuarea claselorla învăţământ simultan/ dublu-simultan şiincluderea elevilor, de la structurile cuefective extrem de reduse la şcolile de cen-tru, cu precădere în zonele rurale.

La învăţământul liceal clasa a IX-a zi,prin OMEN nr.4197/2019, ni s-au reparti-zat 166 de clase, din care 108 la liceu şi 58de clase pentru învăţământul profesional(faţă de propunerea noastră o clasă de liceua fost transformată în clasă de învăţământprofesional). În aceste condiţii a fost redusăo clasă specializarea „Matematică-informa-tică” de la Liceul Teoretic „Vasile Alec-sandri” Săbăoani (unde media de admiterea fost, anul trecut, foarte scăzută), a fosttransformată în învăţământ profesional şi

P

APOSTOLUL Pag. 5

Nihil Sine Deo


Expoziţia „Schiţe inspirate din arta populară”iblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu” Neamţ a găzduit pe simezeleSălii Cupola expoziţia colectivă a elevilor de la Şcoala Gimnazialănr. 2 Piatra-Neamţ, Liceul de Arte „Victor Brauner” Piatra-Neamţ,Liceul de Artă Cluj, Liceul de Artă Oradea, Şcoala Gimnazială Gru-măzeşti, Liceul Particular Nr. 1 Piatra-Neamţ, Clubul CopiilorRoman, Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare” Târgu Neamţ, ŞcoalaGimnazială Dumbrava Roşie, Colegiul Tehnologic „Dimitrie Leo-

nida” Piatra-Neamţ şi Şcoala Gimnazială nr. 5 Piatra-Neamţ.Intitulată „Schiţe inspirate din arta populară”, aceasta cuprinde secţiu-

nile: Ceramică Cucuteni, Oraşul Piatra-Neamţ, Schiţe inspirate din arta po-pulară şi Ia românească.

Joi, 30 mai 2019, cu prilejul vernisajului s-a desfăşurat şi colocviul inti-tulat „Metoda Micul prinţ în învăţământul preşcolar, gimnazial şi liceal” sus-ţinut de prof. dr. Gheorghe Cuciureanu de la Liceul de Arte „Victor Brauner”.

Partenerii evenimentului: Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ, ŞcoalaGimnazială nr. 2 Piatra-Neamţ şi Asociaţia AAA Centrul Regional de Edu-caţie Estetică Piatra-Neamţ.

Coordonatorii proiectului: prof. Elena Ispas şi prof. dr. Gheorghe Cu-ciureanu.

Concursul de Arte Plasticededicat medicului Sorin Ciobanu

Concursul de Arte Plastice „Dr. Sorin Ciobanu”, ediţia a IV-a, şi-a de -semnat câştigătorii marţi, 4 iunie, în Sala Cupola a Bibliotecii Judeţene„G.T. Kirileanu” Neamţ. Desenele, lucrările de grafică şi de pictură ce al-cătuiesc expoziţia au fost realizate de copii şi tineri de la şcoli gimnazialedin judeţ (1, 2, 3, „Elena Cuza”, „Nicu Albu”, şi „Daniela Cuciuc” din Pia-tra-Neamţ, Şcoala Borleşti, „Nicolae Buleu” Mărgineni, Şcoala Hoiseşti)şi licee din oraş (C.N. „Petru Rareş”, C.N „Calistrat Hogaş”, Colegiul Na-ţional de Informatică, Liceul de Arte „Victor Brauner”), de la cluburi depictură din cadrul unor ONG-uri şi de la Palatul Copiilor din Piatra-Neamţ.

„Tema ediţiei a patra a fost Şeherezada. Astfel, prin lucrările prezentepe simeze, vă invităm să facem o călătorie imaginară în lumea basmului

B

(continuare în pag. 6)

iunie 2019

ucrarea Pr. Florin Stan, Cer-cetare şi strategie misionar-pastorală în BisericaOrtodoxă Română contempo-rană, apărută la Editura PresaUniversitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2019, umple un golîn literatura academică de

specialitate din domeniu, prin cerce-tarea propusă, prin metodele şi stra-tegiile misionare adaptateexigenţelor lumii contemporane, darşi prin mijloacele empirice pe carese bazează cercetarea teoretică.

Licenţiat în domeniile teologieşi psihologie, autorul abordează pas-toraţia într-o manieră interdiscipli-nară. Protopop al ProtopopiatuluiLăpuş, pr. Florin Stan are o bogatăexperienţă misionară: în intervalul2010-2013 şi 2014-2015 a fost ex-pert formator în cadrul proiectului„Alege şcoala”, începând cu anul2009 este preşedintele Asociaţieipentru Filantropie, Educaţie şi Dez-voltare Comunitară, iar în perioada2008-2014 a fost inspector pentrucatehizarea tineretului în cadrulEpiscopiei Ortodoxe a Maramureşu-lui şi Sătmarului.

Reprezentând teza de doctoratîn teologie, lucrarea de faţă se re-marcă printr-o analiză fină a teorieiparadigmelor misionare (seturi deconcepte cheie care explicitează is-toria creştinismului şi conturareaunui mod de gândire misionară) in-trodusă în literatura de specialitatede către misiologul David Bosch.

Structurată în trei mari părţi,cartea conţine 5 capitole (Cerceta-rea şi strategia misionar-pastoralăîn misiologia ortodoxă românească,Strategia misionar-pastorală a Bi-sericii Ortodoxe Române în pe-rioada 1989-2013, Paradigmateologică ortodoxă – condiţie şimediu al dezvoltării unei cercetărişi a unor strategii misionare auten-tice şi eficiente, Arii de cercetare şistrategii misionar-pastorale priori-tare în Biserica Ortodoxă Română

contemporană, Coordonate alestrategiilor misionar-pastorale înrândul copiilor şi al tinerilor) ce în-sumează 547 pagini.

Prin bogăţia şi diversitatea sur-selor şi resurselor, lucrarea oferăunele răspunsuri la întrebări şi fră-

mântări pri-vind relaţiadintre ştiinţăşi religie.Aceste posi-bile răspun-suri suntriguros fun-damenta tepe studiidogmatice,empirice şipractice.

Astăzi,psihologii sunt tot mai interesaţi dea afla răspunsuri la o serie de între-bări aflate la limita dintre religie şiştiinţă, iar teologii recunosc unelehiatusuri disfuncţionale între inter-pretările oferite de Biserică în anu-mite perioade şi explicaţiileştiinţifice.

O strategie misionar-pastoralăcorectă şi eficientă poate fi imple-mentată doar de către nişte păstoricu reală vocaţie, cu o bogată pregă-tire de specialitate şi cu o realătrăire, dispuşi oricând să dăruiascăşi să se dăruiască. La nivel practic,este identificată zona urbană ca spa-ţiu şi situaţie în care Biserica trebuiesă comunice credinţa într-un limbajviu şi adaptat omului contemporan.Chiar dacă România este o ţară de-clarată creştină, trebuie trezită con-ştiinţa acelor creştini nepracticanţi.

Cartea Pr. Florin Stan este reco-mandată preoţilor, profesorilor, stu-denţilor în teologie, dar şi publiculuilarg dornic să se inspire din noileabordări misionare, fapt ce va ducela îmbogăţirea intelectuală şi spiri-tuală a cititorilor.

Prof. dr. Mihai FLOROAIA

Misiune şi pastoraţie în BisericaOrtodoxă Română astăzi

L

Planul de şcolarizare şi organizareareţelei şcolare ‐ Neamţ ‐ în anul 2019‐2020

tribuită Colegiului Tehnic „Danubiana” Roman.În aceste condiţii la nivel de judeţ avem la învăţământul li-

ceal următoarea distribuţie a claselor: – 51 de clase învăţământ teoretic din care: 20 specializarea „ma-

tematică-informatică”, 12 „ştiinţe ale naturii”, 10 „filologie” şi 9„Ştiinţe sociale”;

– 19 clase învăţământ vocaţional din care: 6 specializarea „spor-tiv”, 4 „pedagogic”, 7 „teologic” şi 2 „arte” (1 „muzică” şi 1 „arte

vizuale”);– 38 de clase învăţământ tehnologic din care: 10 la profil „tehnic”, 18

„servicii” şi 10 „resurse naturale şi protecţia mediului”.La învăţământul profesional situaţia, pe domenii, se prezintă ast-

fel: Agricultură – 3 claseChimie industrială – 1 clasăComerţ – 6 claseConstrucţii, instalaţii şi lucrări publice – 2 claseElectric – 3,5 claseElectronică automatizări – 2,5 claseEstetica şi igiena corpului omenesc – 0,5 claseFabricarea produselor din lemn – 4,5 claseIndustrie alimentară – 2,5 claseIndustrie textilă şi pielărie – 7,5 claseMateriale de construcţii – 0,5 claseMecanică – 16 claseSilvicultură – 0,5 claseTurism şi alimentaţie – 8 claseTotal: 58 de clase din care una în sistem dual, calificarea „filator”.

La învăţământ liceal seral au fost aprobate – 2 clase la clasa a IX-a şi9 clase la clasa a XI-a.

La învăţământ liceal cu frecvenţă redusă au fost aprobate – 4 clase aIX-a.

La la învăţământul postliceal şi de maiştri au fost aprobate – 15 clase.La stagiile de pregătire practică au fost aprobate – 2 clase. Toate aceste clase sunt în concordanţă cu planul realizat în acest an

şcolar (s-a repartizat un număr de clase egal cu cel existent).

La reţeaua şcolară pentru anul 2019-2020, faţă de luna ianuarie 2019când a fost transmisă către minister, au fost operate următoarele modificări:a fost înfiinţată o unitate de învăţământ particular Grădiniţa cu ProgramPrelungit „Elisei” Piatra-Neamţ şi a fost redeschisă, la cererea organizaţieiconducătoare, Grădiniţa „Roza Venerini” Pildeşti, comuna Cordun.

Reţeaua şcolară, pentru anul 2019-2020, va fi constituită din 330 deunităţi şcolare: 152 cu personalitate juridică şi 178 de structuri arondate(din care 143 în mediu rural).

Inspector şcolar,Prof. Constantin-Mircea CORLĂŢEANU

a

Paşi spre Europa

APOSTOLULPag. 6


riental. Vreau să-i felicit pe toţi participanţii, în special pe cei din cla-sele I-IV, categorie la care am primit cele mai multe lucrări. De ase-menea, adresez felicitări profesorilor şi părinţilor”, a declarat dr.Mariana Ciobanu, organizatoarea evenimentului.

S-au acordat diplome şi medalii pentru premiile I, II, III, men-ţiuni şi câte unPremiu Specialpentru fiecare

categorie de vârstă, învaloare de 500 de lei.

„Vă mulţumesccă aţi venit alături denoi pentru a-i celebrape artiştii care au par-ticipat la acest con-curs. Este o temă grea şi vă mărturisesc că nu ne-a fost uşor să jurizăm. Nicio achiziţie în plan spiritual, emoţional, social nu vine stând degeaba. Eaapare ieşind din zona noastră de confort, vine cu muncă, vine cu transpiraţie,

cu lacrimi uneori şi vreau ca toţi să vă simţiţi apreciaţi pentru ceea ce aţifăcut”, a spus prof. Cristina Petrariu, preşedinta Asociaţiei Culturale„Arte.Ro”. Înainte de înmânarea premiilor, Grupul Tagma, coordonat deînv. Costel Buzincu, a susţinut un moment muzical. Medicul Sorin Ciobanuar fi împlinit marţi, 4 iunie, 67 de ani.

Florin Mircea Zaharescu – un artist plastic originalUn eveniment în viaţa artistică pietreană îl constituie expoziţia deschisă

pe 31 mai, la Galeria de Artă „Lascăr Vorel” din Piatra-Neamţ. Aceasta apar-ţine renumitului artist plastic romaşcan Florin Mircea Zaharescu.

Prof. Ştefan Potop, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici (UAP), Fi-liala Neamţ, a spus că avem de-a face cu o expoziţie densă, completă, încare coexistă toate cele trei ipostaze ale artelor plastice: pictura, grafica şisculptura. „Florin Mircea Zaharescu este un artist la care întotdeauna găsimlucruri noi. Este într-o fervoare creatoare nestăvilită şi-i urăm să-l ţinăaceastă stare mulţi ani înainte”.

Prof. dr. Lucian Strochi, critic de artă, a precizat că valoarea lui FlorinMircea Zaharescu se poate cuantifica în cercuri concentrice. „Arta sa este

(urmare din pag. 5)

o

iunie 2019

CALENDAR– iunie 2019

1. MIHAIL GLINKA (1 iunie 1804 -15 febr. 1857) – 215 ani de la naştereacompozitorului rus;

03. FRANZ KAFKA (3 iulie1883 - 3 iunie 1924) – 95 de ani de lamoartea scriitorului ceh;

05. CONSTANTIN NOTTARA(5 iunie1859 - 16 oct.1935) – 160 de

ani de la naşterea actorului;05. GHEORGHE LAZĂR (5 iunie

1779 - 17 sept. 1823) – 240 de ani de lanaşterea cărturarului;

06. SABIN DRĂGOI (6 iunie 1894 - 31dec. 1968) – 125 de ani de la naşterea com-pozitorului;

06. ALEKSANDR PUŞKIN (6 iunie1799 - 10 febr. 1837) – 220 de ani de lanaşterea poetului rus;

11. RICHARD STRAUSS (11 iunie1864 - 8 nov. 1949) – 155 de ani de lanaşterea compozitorului şi dirijorului german;

15. MATEI CĂLINESCU (15 iunie1934 - 24 iunie 2009) – 85 de ani de lanaşterea scriitorului şi criticului literar;

15. MIHAI EMINESCU (15 ian. 1850- 15 iun. 1889) – 130 de ani de la moartea po-etului naţional;

15. VIRGIL TEODORESCU (15 iunie1909 - 24 iunie 1987) – 110 ani de la naştereapoetului şi scriitorului;

19. GEORGE CĂLINESCU (19 iunie1899 - 12 martie 1965) – 120 ani de lanaşterea criticului şi istoricului literar;

20. AUREL BARANGA (20 iunie 1913- 10 iunie 1979) – 40 de ani de la moarteascriitorului;

23. ALEXANDRU ODOBESCU (23iunie 1834 - 10 nov. 1895) – 185 de ani de lanaşterea scriitorului;

28. ION D. SÂRBU (28 iunie 1919 - 17sept. 1989) – 100 de ani de la naşterea dra-maturgului;

29. NICOLAE BĂLCESCU (29 iunie1819 - 29 nov. 1852) – 200 de ani de lanaşterea istoricului;

30. PAUL CONSTANTINESCU (30iunie 1909 - 20 dec. 1963) – 110 ani de lanaşterea compozitorului. (Red.)

0

Eticheta Şcoli durabile în contextuldezvoltării durabile

rezentam în numărul trecut al revistei câtevainformaţii despre educaţia pentru dezvoltareadurabilă, atât de necesară şcolii româneşti încontextul actual. Ea implică iniţiative pentrudezvoltarea unei culturi a respectului reciprocîn comunicare şi în luarea deciziilor, îndrep-tând atenţia, nu doar spre transmiterea de in-formaţii, ci şi spre facilitarea unei învăţări

participative. Educaţia pentru dezvoltare dura-

bilă (EDD) îmbunătăţeşte capacitateapersoanelor, a grupurilor, comunităţi-lor, organizaţiilor de a gândi şi a ac-ţiona în favoarea unei dezvoltăridurabile. Poate genera schimbareamentalităţii oamenilor, potenţând capa-citatea acestora de a crea o societatemai sigură, mai sănătoasă şi mult maiprosperă, îmbunătăţind calitatea vieţii.

Educaţia pentru o dezvoltare du-rabilă oferă o abordare critică, gradsporit de conştientizare şi puterea de a explora şi dez-volta noi idei, concepte, viziuni, metode şi instru-mente de lucru. Astfel se impune o reorientare asistemului curent, bazat exclusiv pe oferirea de in-formaţii, către unul bazat pe rezolvarea de problemeşi identificarea soluţiilor posibile

(https://www.edu.ro/sites/default/files/Strate-gia%20UNECE%20pentru%20EDD_versiunea%20in%20lb.%20romana.pdf).

În acest scop, Organizaţia ONG21 (sub coordo-narea Asociaţiei REPER21 şi FDSC), în parteneriatcu Ministerul Educaţiei Naţionale definitivează o po-litică publică privind modalităţile de implementarea EDD în şcoli.

La nivelul şcolii, implementarea educaţiei pen-tru dezvoltarea durabilă trebuie să vizeze următoa-rele domenii: îmbunătăţirea educaţiei de bază,reorientarea educaţiei către dezvoltarea durabilă,sporirea gradului de conştientizare publică şi promo-varea trainingului. Indiferent de nivelul de studiu,elevii vor fi încurajaţi să folosească gândirea şi re-flecţia sistemică, critică şi creativă, deopotrivă încontextul local şi global. Nu poate fi neglijat faptulcă EDD reprezintă un proces care se desfăşoarăde-a lungul întregii vieţi, începând din copilărie pânăla formarea profesională a adulţilor, trecând dincolode educaţia formală.

Temele cheie privind dezvoltarea durabilă abor-date includ, printre altele, reducerea sărăciei, înda-toririle cetăţeneşti, pacea, etica, responsabilitatea, încontextul local şi global, democraţia şi guvernarea,

justiţia, securitatea, drepturile omului, sănătatea, ega-litatea de gen, diversitatea culturală, dezvoltarea ru-rală şi urbană, economia, modelele de producţie şide consum, responsabilitatea civică, protecţia me-diului, managementul resurselor naturale şi diversi-tatea biologică şi a naturii

(https://www.edu.ro/educa%C8%9Bie-pentru-dezvoltare-durabil%C4%83).

Educaţia pentru dezvoltarea durabilă cere acti-vităţi practice şi luarea unor decizii. Nueste suficient ca în şcoală să se vor-bească despre viitor, ci trebuie între-prins ceva pentru acesta.

Dezvoltarea durabilă reprezintă oparadigmă bazată pe etică şi educaţiepentru dezvoltare durabilă şi are dreptscop dezvoltarea competenţelor careajută indivizii să reflecteze la propriilelor acţiuni, ţinând seama de impactu-rile lor actuale şi viitoare, sociale, cul-turale, economice şi de mediu. Această

educaţie trebuie să devină parte integrantă a calităţiieducaţiei, inerentă conceptului învăţării continue.

O modalitate de recunoaştere a contribuţieiaduse pentru dezvoltarea durabilă o reprezintă acor-darea distincţiei „Şcoală durabilă” acelor unităţi deînvăţământ care fac dovada îndeplinirii a cât maimulte din cele 17 obiective ale dezvoltării durabile:educaţie de calitate, sănătate şi stare de bine, egali-tate de gen, apă curată şi igienă, consum şi produc-ţie responsabile, inegalităţi reduse, pace, justiţie şiinstituţii puternice etc., respectiv a dezvoltării com-petenţelor specifice transversale

(https://www.edu.ro/sites/default/files/Criterii_de_calitate_ale_scolilor_dezvoltarii_durabile.pdf).Aceasta se poate obţine în urma implementării pe operioadă de 2 ani a ceea ce înseamnă ciclul PDCA:Plan (Zicem ceea ce facem), Do (Facem ceea cezicem), Check (Verificăm ceea ce am făcut), Act(Consolidăm progresul). Astfel, implementarea aces-tui ciclu seamănă foarte mult cu spirala calităţii îneducaţie sau cercul lui Deming.

Aşa cum există diverse distincţii precum:Şcoală Europeană, Eco-Şcoala, Şcoala Verde etc., oasemenea „etichetă” obţinută va conta mult în eva-luările externe ale unităţilor şcolare.

O abordare sistematică a principiilor dezvoltăriidurabile în şcoli va duce la existenţa mai multorcadre didactice bine pregătite în domeniul manage-mentului responsabil.

Prof. dr. Mihai FLOROAIA

P

APOSTOLUL Pag. 7

Paşi spre Europa


n mare parte cu-noscută, pentrucă de vină esteîn primul rândsculptorul. Flo-rin este o perso-nalitate incon -tes tabilă a Ro-

manului, a Neamţului,a ţării”.

Florin MirceaZaharescu va expune,în curând, şi laRoman. „Va fi o expo-ziţie mai amplă, am mulţi colecţionari care au lucrări de-ale mele, lucrărineexpuse niciodată. Sunt bucuros că am putut să fac această expoziţie şi aş-tept să-mi apară primul album de artă, de fapt vor fi trei volume, primulcare va apărea fiind cel de sculptură”. Expoziţia a putut fi vizitată până lamijlocul lunii iunie.

„Labirint” – spectacol al claselor de operăStagiunea artistică 2018 – 2019, organizată în

parteneriat de Centrul pentru Cultură şi Arte „Car-men Saeculare” Neamţ şi Academia de Muzică„Gheorghe Dima” Cluj-Napoca, Extensia Piatra-Neamţ, se apropie de final.

Astfel, marţi, 4 iunie 2019, la Sala Studio„Theodor Macarie” din cadrul Liceului de Artă„Victor Brauner” din Piatra-Neamţ, a avut loc spec-tacolul claselor de operă, eveniment denumit suges-tiv „LABIRINT”.

Au evoluat, sub bagheta dirijorală a lect. univ.dr. Rodica Trandafir, studenţii claselor de operă dinanii III şi IV. Acompaniamentul a aparţinut asist. univ. drd. Ioana Veţean.Pregătirea muzicală: de conf. univ. dr. Anastasia Buruian, conf. univ. dr.Gabriela Pepelea, lect. univ. dr. Ligia Ghilea, lect. univ. dr. Cristina Şoituşi asist. univ. drd. Luca Pulbere. Regia spectacolului este semnată de lect.univ. dr. Ligia P. Ghilea.

î

iunie 2019

CALENDAR– iulie 2019

2. EMIL GÂRLEANU (5 ian.1878 –2 iul.1914) – 105 de ani de la moarteaprozatorului;

02. ŞTEFAN CEL MARE (1457– 2 iul.1504) – 515 ani de la moarteadomnitorului;

05. JEAN COCTEAU (5 iulie1889 – 11 nov. 1963) – 130 de ani de

la naşterea dramaturgului şi romancieruluifrancez;

06. GEORGE LESNEA (25 mart.1902 – 6 iulie 1979) – 40 de ani de la moar-tea poetului;

06. ION VINEA (17 apr.1895 – 6iul.1964) – 55 de ani de la moartea scriito-rului şi gazetarului;

12. PABLO NERUDA (12 iulie 1904 –23 nov. 1973) – 115 ani de la naşterea poe-tului chilian, laureat al Premiului Nobel pen-tru Literatură pe 1971;

15. A. P. CEHOV (29 ian. 1860 – 15iulie 1904) – 115 ani de la moartea drama-turgului şi prozatorului rus;

19. FRANCESCO PETRARCA (20iulie 1304 – 19 iulie 1374) – 715 ani de lanaşterea poetului, prozatorului şi umanistu-lui italian;

20. GHEORGHE DOJA (cca.1470 –20 iul.1514) – 505 de ani de la moartea re-voluţionarului;

21. EREMIA GRIGORESCU (28nov. 1863 – 21 iulie 1919) – 100 de ani dela moartea generalului;

21. ERNEST HEMINGWAY (21 iulie1899 – 2 iulie 1961) – 120 de ani de la naş-terea scriitorului american, laureat al Pre-miului Nobel pentru Literatură pe 1954;

24. CONSTANTIN NOICA (24 iulie1909 – 4 dec. 1987) – 110 ani de la naştereafilozofului şi scriitorului;

28. VICTOR BABEŞ (28 iul.1854 – 19oct.1926) – 165 de ani de la naşterea omuluide ştiinţă;

30. DENIS DIDEROT (5 oct. 1713 –30 iulie 1784) – 235 de ani de la moartea fi-lozofului şi scriitorului iluminist francez;

31. NEAGU DJUVARA (31 iul.1914)– 105 de ani de la naşterea istoricului.

Red.

0evenită un element indispensabil al cul-turii organizaţionale, Gala Laureaţiloreste o acţiune în cadrul căreia se promo-vează copiii dotaţi, deţinători ai locurilorde top din etapă raională şi republicană.

Gala Laureaţilor, organizată de Di-recţia Învăţământ Hânceşti, este un prilej

de recunoaştere a calităţii educaţiei, a perfor-manţei şi a valorii elevilor şi a cadrelor didac-tice din sistemul de învăţământ preuniversitar.O naţiune se remarcă prin elite, prin oameni devaloare. Competiţia a devenit cuvântul de or-dine al timpului prezent,dar şi al viitorului. Profeso-rii, dar şi elevii, sunt ceicare întră primii într-olume caracterizată prin per-formanţă şi, obţinând re-zultate bune, demonstreazăcalitatea şcolii şi implicit aînvăţământului naţional.

Orice societate pentrucare educaţia devine priori-tară recunoaşte că toateobiectivele propuse pot fiatinse având cea mai impor-tantă resursă – cea umană.De aceea Direcţia noastrăva promova şi va susţinemereu ideea de valoare. Îm-preună cu toţi factorii impli-caţi vom lucra pentru păstrarea prestigiuluicucerit de şcoală de-a lungul timpului, care a datşi dă valori, în toate domeniile, apreciate de în-treaga lume. Trebuie să stimulăm şi să răsplătimperformanţa, pentru ca numărul celor care intrăîn astfel de competiţii să fie cât mai mare.

Anul acesta, ca niciodată, lotul olimpic alraionului a completat palmaresul cu 23 de lo-curi premiante în cadrul competiţiilor naţionale,devenind astfel mesageri ai raionului în spaţiulrepublican: 10 menţiuni, 5 locuri de TREI, 7 lo-curi DOI şi UN loc ÎNTÂI.

Recunoaşterea calităţii în educaţie, a per-formanţei şi a valorilor tinerei generaţii, în-seamnă să redescoperi mereu adevărata misiunea şcolii, care trebuie să asigure un viitor euro-pean elevilor ei şi şanse egale de afirmare şi im-plicare în toate domeniile ştiinţei.

Pornind de la o ierarhie a locurilor pre-miante în cadrul concursurilor şcolare, Direc-ţia Învăţământ Hânceşti a făcut, an de an, untop al instituţiilor educaţionale din raion. Suntprezente aici cam aceleaşi instituţii unde ac-tivitatea cu elevii apţi de performanţe este unsegment exploatat cu insistenţă şi consec-venţă. La categoria licee, păşeşte detaşat LT„M. Sadoveanu”, Hânceşti cu 97 de locuri laetapă raională şi 14 la etapă naţională. Clasa-mentul este urmat de LT „M. Eminescu”,Hânceşti şi LT „Ş. Holban”, Cărpineni. Printre

gimnazii vom menţiona saltul gimnaziilorMingir, „S.Anisei”, Negrea, dar şi consec-venţa celor de la GM „A. Bunduchi”, Buţenişi Paşcani.

Dorim că această Gală să fie percepută cao agoră a celor responsabili, a celor hotărâţisă impună un nou sens învăţământului, într-ocomunitate a diversităţii şi valorii. De aceea,îngăduiţi-mi să vă adresez omagiul şi preţui-rea instituţiei pe care o reprezint – Direcţia În-văţământ Hânceşti şi să mulţumesc, din nou,pentru puterea de a apăra, cu reală competenţăşi simţ al datoriei, învăţământul din raion.

Valentina TONU,Şefa Direcţiei Învăţământ Hânceşti,

Republica Moldova

Direcţia Învăţământ HânceştiGALA LAUREAŢILOR, 2019

D

Lecţia de istorie

APOSTOLULPag. 8 iunie 2019

(Continuare din numărul 221)

rima conflagraţie mondială şi schimbărileteritoriale produse au condus la reformula-rea principiului libertăţii pe teritoriul euro-pean. În scopul consolidării spirituale şinaţionale, popoarele care au scăpat dejugul imperiilor şi şi-au recăpătat statalita-tea, au restrâns limitele acestui principiu.În fapt, principiul libertăţii a rămas intact

numai în domeniul artelor şi ştiinţei. ConformConstituţiei României din 26 martie 1923, învă-ţământul a fost declarat liber în condiţiile stabiliteprin legile speciale. Spre deosebire de Constituţiadin 1866 principiul libertăţii se păstrează, dar secompletează cu unele dispoziţii limitative, de legice se vor adopta ulterior. Învăţământul primar afost declarat obligator. În şcolile primare ale sta-tului se prevedea gratuitatea studiilor. Iar statul,judeţele şi comunele au fost declarate ca respon-sabile să acorde ajutoare, înlesniri elevilor lipsiţide mijloace în toate gradele învăţământului „înmăsura şi modalităţile prevăzute de lege”.

Pe parcursul anilor 1919-1924, numărul deşcoli primare creşte de la 1.557 la 1.606 (o creş-tere de 3%); numărul de copii înscrişi în şcolileprimare se ridică de la 118.220 la 176.856 (o creş-tere de aproximativ 49%); numărul de învăţătoride la: 2.776 – la 3.549 (o creştere de 28%). În re-zultat, în perioada anilor 1918-1923 a fost pus„fundamentul învăţământului românesc în Basa-rabia”.

Naţionalizarea instituţiilor de învăţământ se-cundar s-a desfăşurat puţin mai lent, în cadrullegal al epocii. În anul 1918, în cadrul procesuluide naţionalizare, instituţiile de învăţământ secun-dar care anterior erau în exclusivitate cu predareîn limba rusă, au fost împărţite între naţionalităţileconlocuitoare din Basarabia, cu scopul „să aşezeînvăţământul public în astfel de condiţii, aşa canecesităţile culturale ale fiecărei naţionalităţi săfie satisfăcute cât mai echitabil din punctul de ve-dere al autonomiei naţionale… Până acum s-aignorat cu desăvârşire principiul naţional, cerin-ţele pedagogice şi dreptul natural al fiecăruipopor de a se instrui în limba maternă”.

Ca bază pentru implementarea conţinuturilorplanurilor de învăţământ au fost stabilite 3 cate-gorii de obiecte. În prima categorie a părţii fun-damentale intrau: limba, istoria, geografia –acestea fiind obligatorii în programul fiecărei in-stituţii de învăţământ de pe teritoriul Basarabiei.În categoria a doua de obiecte din partea funda-mentală erau acelea care ţineau de tipul şcolii res-pective, real sau umanist. Iar partea privată aprogramei se supunea principiului naţionalităţi-lor. Aici intrau obiectele care urmau a fi necesaredin punct de vedere al naţionalităţii respective.

În anul şcolar 1918-1919 predarea în limbaromână se înfăptuia doar în clasele întâi şi celepregătitoare. Pe parcursul anului de învăţământ1919-1920 predarea în limba maternă se aplicăşi în celelalte clase. Înmatricularea în instituţiilesecundare conform principiului naţional a înce-put în anul 1919, dându-se preferinţă elevilor na-ţionalităţii căreia îi aparţinea şcoala, principiilorpedagogice şi de vârstă a copiilor. Criteriul debază pentru determinarea numărului instituţiilorşcolare pentru fiecare etnie era direct proporţionalcu numărul total al populaţiei Basarabiei (acelaşiprocent fusese aplicat la constituirea „SfatuluiŢării”: 70% – moldoveni, 10% – ucraineni, 8 şi2/3% evrei, 4 şi 2/3% – velico-ruşi, 3 şi ½% –bulgari şi alte naţionalităţi cu un procent neînsem-nat). Reieşind din numărul total al populaţiei Ba-sarabiei şi din mijloacele financiare pe care le„procură statului”, numai moldovenii, ucrainenii,evreii, velico-ruşii şi bulgarii aveau instituţii deînvăţământ „cu depline drepturi”.

Naţionalizarea învăţământului nu era unicaproblemă cu care se confrunta şcoala secundară.Era necesar ca întreaga activitate şcolară să fie si-tuată pe baze noi, în corespundere cu realităţilepedagogiei moderne. (…) În acest scop, în martie1919 în cadrul Ministerului Instrucţiunii Publicede la Bucureşti a avut loc o consfătuire a delega-ţilor din provinciile alipite, cu privire la reorga-nizarea învăţământului secundar. Temporar,subcomisia pentru învăţământul secundar a sta-bilit următoarele principii generale de funcţionarea şcolii secundare: să se formeze un singur tip deşcoală secundară, cu două cicluri – gimnaziu şiliceu, cu durata de studiu de 4 ani fiecare. ClasaI gimnazială să fie o completare şi dezvoltare acunoştinţelor din învăţământul primar, cu excep-ţia limbii franceze, care urma să fie studiată, în-cepând cu clasa I. Liceul urma să fie o şcoalăunitară. Bifurcarea să se admită cel mult în ulti-mele două clase de liceu. Şcolile secundare defete se recomanda să fie după tipul celor din Ve-chiul Regat. În şcolile de băieţi se puteau admiteşi fete, dar cu condiţia ca în liceu să fie o salăaparte de recreare. Se admitea ca în primele clasede liceu să predea şi doamnele, în special limbilestrăine şi română. Pentru clasele inferioare urmausă fie stabilite mai multe ore de limbă străină pesăptămână. Începând cu clasa a III-a gimnazialăsă se studieze limba latină. Se stabileau şi princi-piile de administrare şcolară. Astfel, s-a stabilitca problemele şcolare să se rezolve de Consiliulşcolar local, judeţean şi regional. Îndeplinirea de-ciziilor ministeriale şi realizarea controlului înşcoală erau înfăptuite de către directorul şcolii,revizori şi inspectori şcolari. Reprezentanţii Ba-sarabiei au insistat ca pe lângă fiecare şcoală se-cundară să funcţioneze un Comitet părintesc,gospodăresc şi Sfatul Pedagogic.

Învăţământul secundar teoretic se organizaîn două trepte: treapta inferioară (gimnaziul) şitreapta superioară (liceul), fiecare având câtepatru ani de studiu. (…) În liceu se studiau treigrupe mari de discipline: discipline legate delimba maternă şi sentimentul naţional, grupa lim-bilor moderne şi clasice şi grupa disciplinelorfundamentale (ştiinţele exacte). O atenţie deose-bită se acorda educaţiei morale, cu scopul de acultiva însuşirile sufleteşti ale viitorilor cetăţeni.

În Basarabia interbelică s-a constituit oşcoală secundară solidă, bazată pe valorile şi rea-lizările pedagogiei româneşti şi europene, des-chisă atât pentru toate categoriile sociale, cât şipentru toate minorităţile naţionale. Studiile se-

cundare teoretice în anii ’20-’30 au cunoscut o în-tindere apreciabilă, în comparaţie cu învăţămân-tul aplicativ. În anul de învăţământ 1919-1920erau 26 de licee de stat (17 licee de băieţi şi 9 defete). În aceste licee erau înscrişi 7547 de elevi şiactivau 510 cadre didactice (425 profesori şi 85maeştri). (…)

De asemenea, în anul de învăţământ 1919-1920 funcţionau 40 de licee particulare (…) şi 33de şcoli medii, cu un efectiv de 2893 de elevi,dintre care, 7 au fost întemeiate în anii 1917-1919. În urma naţionalizării, aceste instituţii func-ţionau în felul următor: 25 de şcoli erau cu limbaromâna de predare; 2 şcoli cu predare în limbarusă, o şcoală germană, 2 şcoli ucraineşti, 2 evre-ieşti şi una bulgară. În cadrul şcolilor medii acti-vau 262 cadre didactice (191 profesori şi 71maeştri). În anii următori, parţial, aceste şcoli aufost transformate în gimnazii.

Primul deceniu după Unire se caracterizeazăprin creşterea intensă a numărului de instituţii se-cundare şi a numărului de elevi înscrişi. Cătresfârşitul anului 1924 în ţinut funcţionau 67 de

şcoli secundare teoretice de stat, cu un număr de434 de clase, 716 profesori, şi 15.337 elevi.

În urma naţionalizării şcolii din Basarabia,atât şcolile particulare, cât şi cele de stat au obţinutdreptul de a se dezvolta conform principiului na-ţional. Despre avantajele obţinute de către institu-ţiile minoritare – private, în urma integrăriiBasarabiei în cadrul României vorbeşte şi cerce-tătoarea problemei învăţământului minoritar ger-man din Basarabia – Luminiţa Fassel: „Dupărevenirea Basarabiei la România, poate cel maiimportant câştig al populaţiei germane, pe tărâmcultural, a fost regermanizarea şcolilor secundaredin Tarutino şi Sărata, rusificate în mare măsură,începând cu finele veacului trecut. Acest drept afost consfinţit printr-un Decret regal din 14 august1918. Prin Decretul din 9 septembrie, 1919, şcoalamedie de fete de 4 clase din Tarutino deveni liceu,absolventelor dându-li-se aceleaşi drepturi ca şiabsolvenţilor liceului de băieţi din aceeaşi locali-tate.”. Reformele şcolare de după 1918, realizărileîn plan cultural au demonstrat o largă toleranţăpentru minorităţile lingvistice din Basarabia.

După ce mai mult de un secol (1812-1917)şcoala din Basarabia a fost inaccesibilă populaţieimajoritare româneşti, în urma naţionalizării şi in-tegrării în cadrul sistemului de învăţământ româ-nesc au fost realizate progrese importante subtoate aspectele. Aceste realizări au fost obţinuteluând în calcul că integrarea Basarabiei a avut dedepăşit o serie de dificultăţi, ca urmare a întârzie-rilor de modernizare a provinciei în întregime. Laaceasta s-a adăugat situaţia la graniţa de est, pro-paganda antiromânească şi acţiunile subversivesovietice ş. a.

Cerc. şt. Natalia MAFTEUŢA,Institutul de Istorie Chişinău,

Republica Moldova

ELEMENTE MODERNIZATOARE ÎN EVOLUŢIA ŞCOLIIDIN BASARABIA ÎN ANII 1918‐1923 (II)

P

Lecţia de istorie

APOSTOLUL Pag. 9iunie 2019

e la începutul lui iulie 1848, Comitetul re-voluţionar din Cernăuţi îi cerea să trans-mită informaţiuni despre intenţiile ruşilorcare au invadat Moldova şi despre stareaduhurilor din Moldova. Aflat la Dumbră-veni, pentru a întreţine legăturile refugia-ţilor cu membrii comitetului revoluţionar

din Iaşi, C. Hurmuzachi informa în 15/27 iulie1848 pe Lascăr Rosetti la Cernăuţi despre miş-

cările politice – cheie ale momentului, convo-când pe refugiaţi la întrunirea de la Tişăuţi.

Iată-l pe Alecsandri ajutat şi finanţat de fami-lia Hurmuzachi să tipărească şi să răspândeascădin Cernăuţi poemul-manifest „Deştep tarea Ro-mâniei”. Tot cu cheltuiala Hurmuzăcheştilor,preia Mihai Iacobescu1 de la Cornelia Bodea2, ti-păreşte şi M. Kogălniceanu „Dorinţele partideinaţionale”, în tipografia lui Rudolf Eckhardt dinCernăuţi. Dar, pachete cu foi volante s-au găsitîn podul Dumbrăvenilor unde se tipăreau3, încâtfinanţarea din partea Hurmuzăcheştilor rămânediscutabilă.

Mărturii contemporane, consemnează Cor-nelia Bodea citându-l pe Teodor Bălan, relevă cătoţi bărbaţii Hurmuzachi iau parte activă la toateîntrunirile refugiaţilor, cântă La Marseillaise, seîntâlnesc cu ţăranii, iau decizii... Dorul lor eraunirea românilor din toate provinciile şi salutul– Trăiască Daco-România!, pentru care puneaula cale formarea unei armate populare.4 Se vedecă şi Împăratul dorit de ei trebuia să înveţe imnulFranţei...

La curtea lui C. Balş, C. Hurmuzachi făcuseavere, haiduceşte, lui şi familiei care ajută pe re-fugiaţii de la 1848. De la Dumbrăveni, căminarulşi vechil Gh. Eminovici, un credincios al lui Mi-hail Sturdza Vv., şi bine pregătit în ale adminis-traţiei, de aceea în permanent conflict şi procesecu C. Hurmuzachi, până la noul Vodă Gr. Ghica,trebuia eliminat. Familia Hurmuzachi era de cre-dinţă Ghiculeştilor încă de la protostrămoşulpitar Crâste Hurmuzachi recompensat de GrigoreGhica cel Bătrân cu moşia Horodişte de Hârlău(1721) leagănul neamului, iar acest Crâste tre-buie să fi fost fiul lui Mandachi, mare comis învremea lui Nicolai Mavrocordat (1711-1716), deunde şi moştenirea pasiunii pentru carte!...

Să fi vizat Bucovina în vederea exilului,Aron Pumnul ar fi luat-o de-a dreptul prin munţi,de vreme ce încă din 30 martie 1848, autorităţileaustriece anunţau că atât supuşii statului habsbur-gic, cum şi căpeteniile moldovenilor erau primiţipeste cordon, fără paşaport. Se vede că Pumnulavea în gând Bucureştiul unde tocmai căzuse Gh.Bibescu şi, după guvernul provizoriu, din 28 iulie1848 se instalase locotenenţa domnească Heliade– N. Golescu – Cr. Tell (- 13 sept. 1848). Speraîn sprijinul lui Heliade, cu care avea multe încomun, cea mai marea parte a Proclamaţiei de laIslaz fusese redactată de Heliade, apoi filologul,lingvistul, publicistul, editorul, îndrumătorul li-terar Ion Heliade Rădulescu îi reclădea speranţă.

De altfel, sinea profesorului îşi păstrează inter-locutorul, pe discipolul care îndeamnă la căuta-rea răspunsurilor. Ar mai fi şi posibila întâlnire astudentului Aron Pumnul cu Heliade, în chiarcasa banului Craiovei Mihail Ghica, fratele dom-nitorilor, pe care amândoi o frecventau. Insufi-cient sondată informaţia că Pumnul ar fi dat lecţiide religie şi limba română principeselor MihailGhica dintre care, viitoarea Dora d’Istria,5 nutrebuie ignorată. A. Hurmuzachi, de la care neparvine referinţa, întreţine fericita bănuială a în-rudirii cu Ghiculeştii. Dovedit este că sora lorEliza măritată cu Grigore Sturza de la Dulceştiera fiica lui Ion Ghica de la Ghergani-Dâmbo-viţa, fiul marelui logofăt Tache Ghica, a căruifiică legitimă este Maria George Sturdza de laMiclăuşeni. Surori de pe tată, Maria Ghica-Stur-dza şi Eliza Hurmuzachi-Gr. Sturdza Dulceştisemnau amândouă una dintre cele şaptezeci decoroane depuse la sicriul poetului V. Alecsandri,în ziua de 26 august 1890.

Şi dacă venerabilul Doxachi ar fi avut şi elo fiică din camuflata lui tinereţe monahală, de pecând îl chema Dosoftei monahul6 (n. 1782, Ho-

rodişte) şi iubea florile, nu-i cu păcat. În 1806, la24 de ani, era deja major! O aduce copilă în casă,până se mărită...

Bărbatul înalt cu chip smolit, cap de romanantic, învăluit în neîngrijire şi burnuz, de tot sleit,se sprijinea în băţ. În octombrie 1848, se furişaseprin bălării ca un heruvim biciuit, intra în Buco-vina fără steag, pe lângă frontiera Mamorniţei7.

Bucovina devine singura lui casă. În urmăse dăduse foc locuinţei cu averea lui de cărţi. I-autrebuit trei ani să-şi recupereze documentele deidentitate şi de studii în vederea ocupării defini-tive (1852) a catedrei de limba şi literatura naţio-nală pentru el înfiinţată, la gimnaziul dinCernăuţi.

A fost menirea lui de profesor creator alcelui dintâi masiv manual de literatură română,o veritabilă antologie, Lepturariul pentru toateopt clasele de gimnaziu, în 4 tomuri şi 6 părţi, eleste lingvistul supus cauzei naţionale, şi pentrutot restul vieţii, bărbatul cu aer rănit, ca toţi ceicărora le-a fost dat să supravieţuiască unei incal-culabile dezamăgiri.

Se adaptase, din 1851 cunoaşte tihna cămi-nului, se simţea în siguranţă. Tânăra de casa fa-miliei Hurmuzachi devine Doamna CatincaArune Pumnul. Zestrea ei este casa oferită deaceia cărora le slujise. Din valurile vorbei, Ne-crologul abia atinge umbra văduvei triste şidemne, în grija căreia, păstrate cu sfinţenie, seaflau scriptele celui plecat. Au fost 15 ani de că-sătorie fericită lângă o soţie bună, al cărei devo-tament i-a uşurat lungile suferinţe şi care i-adobândit dreptul la simpatia amicilor răposatu-lui.8

Primise aprobarea Ministerului Vienei depublicare a Lepturariului, isprăvit în 1860. Poatecă îl istovise, căci din 1857, cardiologul reco-mandă prudenţă. Se pare că dorinţele cele maiprofunde se împlinesc, mai totdeauna, prea târziu

pentru a mai putea fi trăite, cum şi propunereanoului ministru M. Kogălniceanu de a-l avea peAron Pumnul profesor la Universitatea ieşeană.

Toma G. Bulat9 află în dosarul din 1860 pri-vind înfiinţarea Universităţii din Iaşi răspunsullui Aron Pumnul la invitaţia Ministerului de aocupa o catedră la noua Universitate. Motivaţiilesunt ale profesorului fericit pentru oferta unuicâmp cu mult mai larg, mai liber şi mai mănosdecât cel de până atunci, dar precumpănitoarerămân răspunderea pentru angajamentele luate laCernăuţi şi nesiguranţa faţă cu prefacerea legis -laţiei impuse de actul Unirii din 1859.

În Principate funcţionau două guverne de ojalnică instabilitate. Răspunsul lui Aron Pumnuldin 15 septembrie 1860 este condiţionat de ce-rinţe privind recunoaşterea vechimii didactice in-tegrale, o numire definitivă ministerială,asigurarea unei supliniri competente la Cernăuţi,dreptul de a-şi alege catedra de la Iaşi, cum şi ga-ranţia publicării Lepturariului, deja aprobată deMinisterul Vienei, sub auspiciile căruia a şi apă-rut.

Răspunsul Ministerului din 7 octombrie1860, favorabil în fond, impune prezentarea unuiproiect de lege privind recunoaşterea anilor deserviciu în şcolile româneşti din Transilvania şiBucovina, cu speranţa aprobării din partea Ca-merei.

Pentru profesorul Aron Pumnul era prea târ-ziu.

Testamentul lui Doxachi Hurmuzachi din 1Iulie 1850 prevede suma de 5702 fl. C. M. şi 500ducaţi plus 6% interese pe care Constantin oavansase tatălui său în anul 1849 când acestagăzduise pe refugiaţii români. Copiii vor maiplăti mai multe datorii în suma de 28.047 fl. 53kr. făcute de Doxachi pentru victualii între anii1848-1850. Aici, Teodor Bălan intervine cu nota1 de la p. 24, potrivit căreia, Testamentul lui Do-xachi a fost semnat şi de Aron Pumnul.10

Constantin Hurmuzachi obţine în 1856 ce-tăţenia română de la Gr. Al. Ghica Vv., devinesujet dublu şi îşi începe cariera politică, la ve-dere.

În 1943, casa Aron Pumnul a fost pe punctulde a deveni memorială, dar Comisia Monumen-telor Istorice de la Bucureşti nu s-a lăsat convinsănici de insistenţele lui Löwendal. Cumpăna răz-boiului a hotărât înstrăinarea. Din harul abordăriisubtile, ne-am ales cu darul luminos al pictoruluisilind la exerciţii dintre cele mai diverse. Imagi-nea oferită de Löwendal nu este tocmai aceea din

fotografie careseamănă maidegrabă cu ve-chea casă Cu-lianu a Iaşului,decât cu casaMicle.

Oricât li s-ar atinge teme-liile, culmilepicturii şi ale is-toriei îşi răzle-ţesc orizontul desemnificaţii şide convenţii.Ceea ce păs-trează pictorul,confirmat de fo-

tograf şi de istoricul literar, este cerdacul înalt,tăinuit în flori de umbră, tipic bucovinean, pentru

REFUGIUL BUCOVINEAN,George B.

Löwendal şi AronPumnul (II)

D

Elena VULCĂNESCU(Continuare în pag. 10)

Arte şi meserii


are îşi face loc scăriţa, încât atâta istoriene umple de penibil...

Cum nu apucă piatra muzeului, Lö-wendal o face dar de nuntă, casă a iubi-rilor de neam şi de mare poezie.

Nu cred că i s-a mulţumit suficientpentru darul său, dar cred că Bucovina a fostArcadia tinereţii lui. Parafrazându-l pe Schil-ler, cel născut în Arcadia, în traducere emi-nesciană, Şi eu născui în sânul Arcadiei,Bucovina l-a adoptat pe Löwendal, i-a recu-noscut meritele înaintaşilor, i-a înflorit spe-ranţele. La 1910, scrie Traian Larionescu, seaflau în Bucovina aproape 500 de familii no-bile austriece, cu toată ierarhia rangurilor,dintre ofiţeri, funcţionari civili, sau amploiaţiguvernamentali. Unii s-au căsătorit cu buco-vinence bogate, proprietare de moşii şi aurămas în Bucovina se înţelege, ca titlu, şi listaeste impresionantă, dar numai prinţul Gurieli,şi ducele Obolenski, menţionează istoricul ge-nealogist, n-au avut în Bucovina nici un fel deavere, aşa cum n-a avut nici pictorul de ori-gine regală, baronul Löwendal, descendentdirect din regii Danemarcei.11

Ultima fotografie a pictorului, d. 18 fe-bruarie 1964, din aceeaşi iarnă, a fost să fiedin mănăstirea Voroneţ, coborând penelul şioferind paleta ca pe un scut al amurgului. Le-genda spune că pe aici statorniceau sihaştri, eîn legea lor să fie treji, în truda rugăciuniicând zeul dă să plece... Nedesluşit surâsul,nici gândul Făurarului cu El.

Adorat de studenţi, Sabin Bălaşa păs-trează umbra plutirilor albastre: Dragul meu,fii atent cu adevărul, să nu fi dăltuit o min-ciună, fii atent cum eşti construit ca om, dacăai un punct de vedere, dacă ai curajul să spuiadevărul!12

1 Mihai Iacobescu, „Din istoria Bucovinei” I,(1774-1862), Buc., 1993, p. 410;

2 Cornelia Bodea, „1848 la Români”, I, doc.181, p. 631-632;

3 Em. C. Grigoraş, „Un cuib de revoluţio-nari”, în Adevărul, 7 Mai 1930, p. 5;

4 Cf. Mihai Iacobescu, Op. cit., p. 409;5 A. Hurmuzachi, Op. cit., p. 5;6 T. Balan, „Moşia Cernauca şi Familia Hur-

muzachi” Cernăuţi, 1925, p. 13;7 Ilarie Porumbescu, Op. cit., p. 230;8 A. Hurmuzachi, Op. cit., p. 9;9 Toma G. Bulat, „Aron Pumnul candidat la

Universitatea din Iaşi”, în Neamul Românesc, Vă-lenii-de-Munte, An III, 1911, p. 170 şi urm.;

10 Teodor Bălan, „Moşia Cernauca şi FamiliaHurmuzachi” Cernăuţi, 1925, Extras din AnuarulLiceului Aron Pumnul 1923-1924;

11 Traian Larionescu, „Armorialul Moldoveide Sus”, Bucureşti, 1976, p. VII;

12 Cf. Ion Potopin, Op. cit., p. 7.

REFUGIUL BUCOVINEAN,George B.

Löwendal şi AronPumnul (II)

c

Sunteţi de acord să începem cu puţină is-torie personală?

– Da. Traseul meu profesional începeîn 1977, când, după moartea mamei mele,în 1976, tatăl meu m-a înscris la Liceul deMuzică, actualmente Colegiul Naţional deMuzică „Sigismund Toduţă”. Am urmat 12ani de muzică la specialitatea vioară, unde

mi-am însuşit noţiunile muzicale de bază, ani încare, locurile fiind limitate, m-am „măsurat” dedouă ori cu cei mai buni dintre cei buni, în exa-menele de admitere susţinute la finele claselor aVIII-a, respectiv a X-a. Apoi, după o scurtă pe-rioadă „în câmpul muncii”, la Fabrica de ţesătorie„România Muncitoare” din Cluj-Napoca, întreanii 1990-1991, am decis să dau admitere la Aca-demia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Na-poca, instituţie care m-a fascinat încă dincopilărie. Licenţele le-am obţinut după cum ur-mează: în 1996 la specializarea Pedagogie Muzi-cală, în 1998 la Dirijat cor academic, în 2013 laCanto clasic. Mi-am completat studiile urmândcursuri de studii aprofundate de Stilistică dirijo-rală, susţinând lucrarea de disertaţie în 1999. Întreanii 2003-2006 au urmat studiile doctorale, fina-lizate cu teza intitulată „Arta corală din Transil-vania-etape, stiluri, personalităţi”, coordonatorprof. univ. dr. Ştefan Angi. Din anul 1998 sunt an-gajata Extensiei din Piatra-Neamţ a Academiei deMuzică „Gheorghe Dima”, instituţie care, de-alungul celor douăzeci de ani de existenţă, şi-aschimbat de trei ori numele. Am obţinut pe rândtitlul de asistent universitar (1999), lector (2004),conferenţiar (2008), la Facultatea Teoretică, pre-dând de-a lungul anilor douăsprezece discipline,dintre care cele mai importante sunt: Ansamblucor, Dirijat cor, Sisteme de educaţie muzicală, Re-pertoriu vocal şi practică instrumentală didactică,Practică pedagogică. Între anii 2003-2006 am fostdirijorul corului şi orchestrei Bisericii „Sf. Mi-hail” din Cluj-Napoca, iar din 2015 sunt dirijorulgrupului coral „Extensio” din Piatra-Neamţ şi di-rijorul corului Bisericii reformate „Törökvágásireformátus templom” din Cluj-Napoca.

– Cum trebuie înţeleasă muzica din perspec-tiva dirijorului de cor?

– Partitura, adică documentul scris, poate fiînsufleţită de dirijor numai cu ajutorul ansamblu-lui pe care îl conduce; în acest sens, dirijorul nupoate exista fără ansamblu, deoarece el este me-diatorul care zămisleşte opera de artă, tălmăcindintenţiile compozitorului conform pregătirii pro-fesionale pe care o are. De aceea, mai întâi, diri-jorul trebuie să fie un bun psiholog şi pedagogdesăvârşit, dar, deopotrivă, şi un foarte bun mu-zician.

– Dar din perspectiva coristului?– Coristul priveşte partitura cu ochii muzicia-

nului, din perspectiva înălţimii, a ritmului, a di-namicii, a textului. Dar toate stările sufleteşti,emoţiile pe care aceasta le transmite îi sunt dez-văluite de către dirijor. Dirijorul este acel interpretcare poate recrea partitura după cunoştinţele şitrăirile sale lăuntrice din momentul concertului.Coristul îl urmăreşte cu atenţie, şi se adaptează laviziunea interpretativă a conducătorului. Desigur,toate acestea sunt precedate de un lung şir de re-petiţii, în care coristul şi dirijorul îşi pun de acordconcepţia interpretativă. Cu cât dirijorul are o bo-gată şi profundă practică corală, cu atât mai uşorva mânui şi va comunica cu ansamblul, va înţe-lege mai bine nevoile şi trăirile coristului.

– Cum se creează legătura dintre dirijor şicor?

– Cred că între aceşti doi participanţi în actulartistic este o legătură ombilicală. Coristul, oricâtde bun cunoscător al muzicii şi implicit al parti-turii ar fi, nu poate făuri opera de artă fără inter-medierea dirijorului. Iar acesta, la rândul său, nuîşi poate pune în valoare trăirile artistice fără im-plicarea eficientă şi participarea directă şi avizatăa coristului. Legătura dintre aceştia este ca o os-moză, niciunul nu poate exista fără celălalt, inter-dependenţa este termenul care caracterizează celmai bine legătura dintre cei doi.

– Se poate descoperi uşor talentul în arta co-rală?

– Depinde din ce perspectivă privim aceastăîntrebare: talentul dirijorului, al compozitorului,al coristului? Putem avea răspunsuri din toatepunctele de vedere. Talentul dirijorului se poatemăsura în capacitatea sa de adaptare la diverselesituaţii interpretative: cor bun – lucrare grea; corbun – lucrare uşoară; cor mediocru sau slab -lu-crare grea; cor mediocru sau slab – lucrare uşoară.Iată câteva situaţii pe care un dirijor le întâlneştede-a lungul carierei sale. Capacitatea dirijoruluide a crea muzică de bună calitate în orice condiţii,ne arată talentul sau lipsa acestuia. Adaptabilita-tea, simţul echilibrului în ceea ce priveşte abor-darea diferitelor tipuri de repertoriu denotă, deasemenea, talentul sau lipsa acestuia la un dirijor.Compozitorul, la rândul său, este principalul actoral actului artistic, deoarece de la el porneşte operade artă. Modul de concepere a partiturii, gradul dedificultate, mesajul artistic şi estetic al partituriicreate, toate aceste fac parte din talentului muzicalpe care un compozitor îl posedă sau nu. Coristul,pe care îl lăsăm de obicei la urmă, este actorul fărăde care nu poate prinde viaţă lucrarea corală.Acesta trebuie să fie sensibil, receptiv, ordonat şidispus să urmeze dirijorul într-un mod necontenit,subjugându-şi câteodată propriul ego şi propriulmod de a se manifesta cerinţelor dirijorului. Co-ristul este mereu un actor colectiv, el îşi asumăacest rol şi se identifică cu el. Talentul coristului,

Dirijoarea Ildikó Kalló:

–

„Muzicianul face muzicăaşa cum omul

inspiră şi expiră”Concertul s‐a încheiat. Muzica mai stăruie însă în amintirea

împletită strâns cu toate cuvintele. Poate că sună patetic, dar,pentru mine, ochii dirijorului de cor răspândesc pe scenă luminaşi pacea sufletului său. Din această categorie face parte şi IldikóKalló, conferenţiar universitar doctor la Academia de Muzică„Gheorghe Dima” din Cluj‐Napoca, Extensia Piatra‐Neamţ. Su‐râzătoare şi plină de vioiciune, domnia sa spune că auditorul vagăsi în arta corală o oază de linişte şi împlinire sufletească, de‐oarece vocile umane rezonează cel mai bine cu sufletul omului.

(urmare din pag. 1)

Arte şi meserii


upă opinia mea, constă în puterea de a se mula pe cerinţele dirijorului,de a-şi nega propriile dorinţe în încercarea de a îndeplini dorinţele di-rijorului. Desigur, de cele mai multe ori acestea converg într-o inter-pretare a lucrărilor muzicale agreate de ambele părţi.

– Ce vă menţine entuziasmul de a face muzică zi de zi?– Este o întrebare foarte dificilă şi în acelaşi timp uşoară. Aş în-

treba: ce mă determină să respir? Muzicianul face muzică aşa cumomul inspiră şi expiră. În cei 12 ani de liceu de muzică ne-am format

deprinderile de a studia în mod regulat, apoi la facultate ni s-a confirmat căa face muzică înseamnă a repeta zi de zi. Pentru noi, muzicienii, faptul călucrăm, că studiem, reprezintă normalul, cotidianul; este ca şi respiraţia, nuîi dăm importanţă şi nu o conştientizăm până în momentul golului de aer.

– Ce reprezintă pentru dvs. arta dirijorală?– Dirijatul l-am descoperit în facultate. Sunt o fire exhibiţionistă, îmi

place să mă arăt publicului. Ca violonist nu am avut foarte multe ocazii sădemonstrez acest lucru. În 1993, la primul meu concert public în calitate dedirijor, am simţit pentru prima dată acea emoţie pe care publicul ţi-o oferăfără să îl priveşti în ochi. Arta dirijorală, pe de altă parte, este ca o magie.Tu, dirijor, poţi converti un întreg ansamblu să îţi fie partener, să te simtă, săîţi urmărească cele mai fine şi rafinate mişcări, chiar şi gânduri. Actul dirijoralbine făcut este magic. Ambele părţi implicate, atât dirijorul, cât şi coristul,sunt fermecate de opera de artă pe care o înfăptuiesc şi cu care delectează şicuceresc publicul auditor.

– Cum e truda cu studenţii?– Eu cred că majoritatea studenţilor înţeleg mesajul nostru şi încearcă

să se identifice cu cerinţele şcolii noastre. Feedback-ul se vede la inspecţiilede gradul I, cel mai înalt grad didactic din învăţământ. Cea mai mare satis-facţie o avem atunci când vedem că discipolii şcolii noastre îşi fac meseriacu profesionalismul şi devotamentul cu care noi am încercat să îi înarmămde-a lungul studiilor de licenţă şi master.

– Are şi părţi mai puţin plăcute profesia dvs.?– Desigur, ca orice meserie, şi aceasta îşi are limitele ei inferioare. Una

dintre acestea este neputinţa profesională a coriştilor raportată la exigenţelemele artistice. Câteodată abordez lucrări aparţinând compozitorilor de seamăai istoriei muzicale universale şi autohtone, dar, deseori, întâmpin obstacolede ordin comprehensiv şi o neputinţă tehnică a coriştilor în a executa parti-tura, ce vin din lipsa unei instruiri muzicale de bază. Altă dată studenţii vincu o pregătire foarte lacunară şi suntem puşi în situaţia de a ne întoarce pânăla bazele scris-cititului muzical, dar acest lucru nu ne-a împiedicat niciodatăsă le oferim o educaţie temeinică, caracteristică şcolii clujene.

– Când aţi simţit că v-ar plăcea să vă îndreptaţi spre acest gen de mu-zică?

– Dacă vă referiţi la muzica corală, aceasta este o „cucerire” a anilor defacultate. Fiind instrumentistă, până la începerea studiilor de Pedagogie Mu-zicală, nu am avut ocazia, decât foarte răzleţ, să mă apropii de arta corală.Dar, la această specializare, având două ore de dirijat şi trei ore de ansamblucor în fiecare săptămână, am cunoscut şi am aprofundat marile capodopereale genului. Apoi a urmat înscrierea la specializarea Dirijat cor academic,unde am cunoscut un însemnat repertoriu coral, vocal-simfonic şi de operă.În afară de pregătirea de bază, în perioada 1992-1998 am beneficiat de cursu -

rile Academiei Bach, un stagiu anual de câte o săptămână, oferit de docenţidin Germania, de la Academia Bach din Stuttgart, ocazie cu care mi-am lărgitorizontul privind muzica barocă şi, în special, cea vocal-simfonică; apoi aurmat practica corală efectivă în ansambluri corale bisericeşti, dar şi ani buniîn Corul „Antifonia”, dirijat de prof. univ. dr. Constantin Râpă, şi Corul „KósKároly”, cor studenţesc dirijat de compozitoarea Magyari Zita. În aceste for-maţii am învăţat tehnica corală, mi-am format auzul şi deprinderile muncii

colective, dar am avut parte şi de relaxarea oferită de turneele pe care le-amrealizat în ţară şi peste hotare.

– Există perfecţiune în muzică?– Cineva a spus foarte bine că muzica este arta care se poate savura la

diverse grade de performanţă. Desigur, există perfecţiune în muzică; ea esteoferită de cele mai mari nume ale interpretării muzicale, dar, alături de per-formanţele acestora, atunci când o interpretare a atins sufletul auditoriuluicăruia i-a fost destinat, aceasta a atins perfecţiunea. De exemplu, studentulcare a reuşit să cânte curat o operă muzicală fără să aibă studii de specialitateprealabile, dar pentru care performanţa înseamnă însăşi desluşirea partiturii,realizează un pas foarte mare, o mică perfecţiune în muzică de fiecare datăcând concertează cu succes. De asemenea, un cor bisericesc dacă a reuşitprin cântul său să aducă atmosfera de rugăciune şi meditaţie în liturghie,atunci putem spune că a atins perfecţiunea. În acest sens totul este relativ.Câteodată nici cei mai mari nu reuşesc să ajungă la sufletul auditorului, iaraltă dată un ansamblu cu posibilităţi mai modeste entuziasmează publicul înfoarte mare măsură.

– Cum concepeţi rolul muzicianului în societate?– Muzicianul zilelor noastre trebuie să

depăşească condiţia de animator al vieţii cul-turale. El are menirea de a fi formator al gus-tului artistic, deoarece el transmite mesajulartistic al operelor muzicale, atât ale celordin trecut, cât şi ale celor din epoca contem-porană. De aceea, rolul său în societate esteunul foarte important, având în vedere faptulcă producţiile artistice sunt prezente, nunumai în sălile de concert, ci şi în mediulvirtual.

– Ce posibilităţi de afirmare au astăzitinerii muzicieni?

– Muzicianul de azi are o paletă foartediversificată de afirmare. În general, absol-venţii instituţiei noastre sunt la bază profe-sori de educaţie muzicală sau de

instrument/canto, dar sunt destui care cântă în ansamblurile filarmonicilorsau ale operelor, sau sunt liber profesionişti şi cântă la diverse evenimente,se asociază în formaţii. Avem studenţi care participă la show-uri televizate,alţii cântă muzică populară, deci posibilităţi există, dar fiecare dintre ei tre-buie să se autoevalueze în mod corect şi să îşi găsească locul în genul muzicalce îl reprezintă cel mai bine, şi unde performanţele lui sunt la cote maxime.

– Pe cine recunoaşteţi ca mentor?– Mentorul meu, cel care m-a format şi m-a încurajat în această meserie,

este şi va rămâne maestrul Florentin Mihăescu, un dirijor şi un om deosebit.Dar alături de domnia sa ar trebui să enumăr întreaga pleiadă de profesori aişcolii clujene care m-au format ca muzician şi ca dirijor. Lista ar fi foartelungă, dar nu pot să nu îi menţionez pe cei care au avut influenţă directă asu-pra evoluţiei carierei mele de dirijor şi dascăl: prof. univ. dr. Ştefan Angi, în-drumătorul meu de doctorat, prof. univ. dr. Gheorghe Victor Dumănescu şiprof. univ. dr. Cornel Groza, profesorii mei de dirijat, prof. univ. dr. CristianMisievici, fondatorul instituţiei noastre, care a avut încredere în mine şim-a cooptat în echipa de debut a instituţiei.

– Care-i în opinia dvs. compozitorul care va rămâne mereu un punct dereferinţă pentru arta corală?

– Arta corală nu se poate limita la un nume de compozitor, deoarece aexistat o perioadă a istoriei muzicale numită „Polifonia vocală a renaşterii”,unde sute de compozitori au creat nestemate ale literaturii corale, apoi ro-mantismul şi muzica secolelor XX-XXI, care abundă de creaţii corale cu ovaloare inestimabilă. Pentru mine vor rămâne de referinţă doi compozitoriromâni, poate pentru că i-am cunoscut şi am avut o relaţie sufletească spe-cială cu ei: Tudor Jarda şi Vasile Spătărelu.

– Ce dăruieşte cel mai mult arta corală oamenilor?– Este greu de răspuns la această întrebare, deoarece trebuie să stabilim

cine sunt acei oameni pe care îi atinge arta corală. Pentru corist, arta corală,cântatul în cor, este un mod de viaţă, este locul unde se simte „acasă”, estecolectivul căruia îi aparţine, este satisfacţia oferită de partiturile studiate, estesentimentul de împlinire sau de dezamăgire în urma concertelor susţinute.Auditorul va găsi în arta corală o oază de linişte şi împlinire sufletească, de-oarece vocile umane rezonează cel mai bine cu sufletul omului, iar arta co-rală, lucrând cu vocea, câteodată reuşeşte să îi dezvăluie cele mai rafinatesentimente lăuntrice care sunt transmise către auditor şi receptate de acesta.

A consemnat Violeta MOŞU

„Muzicianul face muzică aşa cum omul inspiră şi expiră”Dirijoarea Ildikó Kalló:

d

Paşi spre Europa


a 27 august 1991 s-a produs relansarea ro-mânismului în Basarabia, fenomen care aînsemnat procesul recuperării memoriei, aconştiinţei naţionale. Un vulcan al trăirilororganice a irupt prin forţa desperării „fiinddeopotrivă supliciul frustrării îndelungate,alarma unei iminente nonfiinţări, voinţa de

suplinire a imenselor goluri de spiritualitate şi aslăbiciunilor de caracter”1.

Dorinţa de democratizare a societăţii moldo-veneşti a costat imense sacrificii economice, faptinevitabil într-un stat posttotalitar, dar sunt in-contestabile schimbările în bine atestate în do-meniul vieţii culturale. Încă de la primii paşi spredemocratizare s-a conturat în societatea moldo-venească schimbul de opinie, libertatea de expre-sie, dezbaterea socială a problemelor, antrenareaomului simplu în circuitul social de idei. Cu altecuvinte, conştiinţa socială a cunoscut amplitu-dini nebănuite anterior. Un merit major revineaici mijloacelor de informare în masă, care, fa-vorizate de noile libertăţi ale timpului, s-au plasatîn ipostaza de ghizi în labirintul încurcat al poli-ticii postsovietice, evoluând în „pivoţi ai demo-craţiei”2.

Informarea corectă a cetăţeanului, orientareaadecvată a acestuia devin condiţii sine qua nonale democratizării publicului prin mijloacele pre-sei. V. Moraru vorbeşte de constituirea de cătremass media, în spaţiul postcomunist, a „unui nouspaţiu public”, care rezidă în „expansiunea par-ticipării efective a cetăţenilor la dezbateri şi laluarea deciziilor”3.

Presa din perioada tranziţiei, în componenţaei eterogenă, îi include în primul rând pe scriitori.Aceştia s-au dovedit foarte receptivi în a informacititorii cu problemele emergente, care vizau re-venirea la grafia latină, clarificarea identităţii na-ţionale a moldovenilor, lichidarea spaţiilor albeale istoriei create artificial de regimul totalitar,aspecte social-economice şi politice etc. S-arputea spune că prin atitudinea lor, intelectualii,oamenii scrisului au pregătit terenul pentru vii-toarele reforme sociale. Scrierile lor au sensibi-lizat profund opinia publică, determinândcetăţenii să aibă o poziţie activă în societate.

Un scriitor care a contribuit prin creaţia sa,dar şi prin exemplul vieţii sale la eliberarea ba-sarabenilor de mentalitatea învechită este D.Matcovschi. Poet şi dramaturg, el a abordat încreaţia lirică şi dramatică numeroase problemede conştiinţă, arma sa fiind întotdeauna adevărul.A avut curajul şi puterea de analiză „pe verticală,în esenţă, a faptelor vieţii şi de interpretare ne-

miloasă, necruţătoare a acestora”, remarcă I. Cio-canu, adăugând despre articolele Povara istorieişi Hoţ în rezervaţie că sunt „nişte veritabile pietrede hotar în publicistica anilor 1987-1988”4.Grave probleme de ecologie a abordat I. Druţă înPământul, apa şi virgulele; de spiritualiate şi cul-tură în Cine a stins lumina în Moldova?, Neamulla răscruce etc. Alte articole de răsunet în aceltimp au fost Tragicul aerostat de S. Saкa, O luptăşi o suferinţă de Gr. Vieru, Nimeni de L. Lari,Cine tulbură apele? de I. Vatamanu, Adevărul caaer al renaşterii de I. Mânăscurtă. Prin scrieri pu-blicistice, încearcă să sensibilizeze cititorul cu si-tuaţii social-economice grave şi Gh. Malarciuc, cuprobleme de cultură – I. Vatamanu, V. Beşleagă,Mihail Gh. Cibotaru, N. Dabija, I. Ciocanu, M.Cimpoi, V. Romanciuc ş. a. În articolele lor, scrii-torii ridică un şir de probleme majore în presatimpului, cum ar fi stoparea distrugerii monu-mentelor de istorie şi cultură, necesitatea restau-rării bisericilor, deschiderea unor muzee alelocalităţilor etc.

Poziţia activă, total angajată a intelectualilorîn opera de întremare a verticalităţii neamului sedesprinde nu doar din creaţiile lor, ci şi din scri-sorile semnate de grupuri de intelectuali în spri-jinul ideilor noi, din luările de cuvânt lamitingurile de solidaritate, care au culminat cuMarea Adunare Naţională. Aceste acţiuni au fost„un semnal al descătuşării şi un reviriment spreo dezbatere democratică şi o participare activă acetăţenilor în viaţa publică”5.

În ceea ce priveşte ziarele şi revistele timpu-lui, alături de Învăţământul Public, unica publi-caţie care a difuzat scrisoarea celor 67 deintelectuali în sprijinul alfabetului latin, un locaparte, determinant, îi revine săptămânalului Li-teratura şi Arta. Redactor-şef este N. Dabija,care se implică direct în Mişcarea de eliberarenaţională din Moldova, publicând mii de scrisoriale cetăţenilor. Aceştia, printre alte deziderate,cer în mod imperativ oficializarea alfabetuluilatin, de înstrăinarea căruia se făcea vinovată pu-terea sovietică. Literatura şi Arta devin un fel deportdrapel al mişcării de eliberare naţională, asu-mându-şi responsabilitatea de a explica oameni-lor beneficiile democraţiei. Articolele lui N.Dabija servesc drept manifest de luptă în bătăliadintre vechi şi nou, dintre mentalitatea perimatăşi ideile noi, dar încă necunoscute ale democra-ţiei. Spiritul lor combativ este o încurajare directăa maselor. În această perioadă, „ziarul lui Da-bija”, numit astfel de cititori tocmai pentru pu-blicistica remarcabilă a scriitorului, reuşeşte să

eclipseze alte publicaţii, iar tirajul lui atinge cifreinimaginabile până atunci. Despre această publi-caţie distinsul publicist Iulius Popa afirmă că „afost primul săptămânal în tot spaţiul românescpostbelic, care a inserat în paginile sale articole«necenzurate» şi care era aşteptat joia ca pâineacea caldă. Au început s-o citească şi o parte a ba-sarabenilor care în viaţa lor n-au ţinut un ziar înmână”6. Ulterior, mesajul este preluat şi de zia-rele Ţara, Glasul Naţiunii ş. a.

La o răscruce a istoriei, scriitorul basara-bean şi-a însuşit curajul de a spune lucrurilor penume. „S-ar putea întâmpla, susţine EugenLungu, ca retorica publicistică a momentului săne pară azi fie prea clamoroasă, fie depăşită, fienaivă sau chiar falsă. Să nu uităm însă că echipapropagandistică a Comitetului Central era încă oformaţie de luptă şi acoperea orice literă a demo-craţiei cu sute de contraargumente”7. Despre ris-curile existente în acea perioadă nesigură, Dabijascrie: „Ne dădeam seama că, dacă partidul co-munist ar fi rămas la putere sau dacă puciul din1991 ar fi reuşit, cu noi se putea întâmpla orice”(„...Şi...” // Literatura şi arta, 2005, 29 septem-brie).

Problemele sociopolitice şi culturale sunt su-biecte pentru care publicistul Nicolae Dabija ma-nifestă un interes major şi pe care le tratează cumare curaj cetăţenesc, opunând rezistenţă min-ciunii şi înstrăinării de istorie şi neam.

Tema cea mai dureroasă în publicistica luiNicolae Dabija este înstrăinarea de ţară, dezbina-rea neamului românesc şi dorinţa de comuniuneşi reunire a hotarelor celor două state româneşti.Cum am ajuns separaţi, smulşi de la matca isto-rică? Publicistul le explică conaţionalilor ce fapteistorice au stat la baza comiterii acestei nedreptăţi.În cartea Libertatea are chipul lui Dumnezeu, ar-ticolul Ţărişoricuţa (p. 185-189) autorul demons-trează cum a fost forfecat teritoriul românesc:„...La 28 iunie 1940 Iosif Visarionovici Stalin,blagoslovit în intenţiile sale de Adolf Goebbelso-

vici Hitler, a ruptdin Ţară nişte teri-torii din care a făcutmai întâi o «republi-cuţă sovietică», apoiurmaşii lui – una«independentă», darfoarte dependentăde fostul imperiu,pe care şefuleţilornoştri de tot soiul şirangul le-a plăcutde atunci încoace săo tot dezmierde: Ţă-

rişoara noastră... Moldovioara noastră... Republi-cuşoara noastră... (...) Iar după ce vom da şiTransnistriei «ce i se cuvine», avem toate şanselesă devenim şi din «ţărişorică» – o veritabilă «ţă-rişoricuţă»...”.

Publicat peste o săptămână, poemul Ţaramea de dincolo de Prut se axează pe acelaşi reperal înstrăinării pământurilor româneşti de lamatcă. În versuri pulsează sentimente copleşi-toare: dragostea pentru Ţară, regretele şi doruldespărţirii de fraţi, speranţa unei comuniuni cuei măcar dincolo de mormânt. Vocea eului lirice, ca şi în eseuri, gravă, emoţionantă şi tristă.Poezia face uz de accesoriile retoricii, extrase dintextul publicistic: „Mi se-ngăduie şi-acum, camai-nainte,/ Să bocesc cu câteva cuvinte./ Trecpe stradă, necăjit, şi-mi zic:/ Of, mai bine mut –decât peltic!”. Autorul exprimă tranşant, în ma-nieră narativă, adevăruri curente, dar şi general-

Publicistica basarabeană a tranziţiei. Paşi spre UnireNina CORCINSCHI

S-a născut la 20 septembrie 1979 în Dişcova, Orhei. Ab-solventă a Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii Pe-dagogice de Stat „Ion Creangă” din Chişinău. Este doctor înfilologie, conferenţiar universitar, director adjunct al Institutuluide Filologie al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova. Re-dactor-şef adjunct la revista Metaliteratură. Membru al UniuniiScriitorilor din Republica Moldova. Membru al Uniunii Scrii-torilor din România. A publicat volumele Poezie şi publicistică.Interferenţa limbajelor, Chişinău, 2008; Arcul voltaic. Textulca realitate (i)mediată, Chişinău, 2013, ed. a II-a, Bucureşti,2016; Publicistica literară din Republica Moldova (în colabo-rare cu Aliona Grati şi Olesea Gârlea), Chişinău, Institutul deFilologie, 2015; Cărţile care mă iubesc, Iaşi, 2016. PremiulUniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2008, 2013), Pre-

miul Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova pentru critică literară (2010, 2012), Premiul Sa-lonului Internaţional de Carte de la Chişinău (2015).

L

Nicolae Dabija

Paşi spre Europa


Publicistica basarabeană a tranziţiei. Paşi spre Uniremane. Discursivitatea are la el o finalitatepragmatică, de movere, iar, pentru atinge-rea efectului poetic scontat, poetul recurgela viziune: „Ţara mea de dincolo de Prut,/Mi s-a dat poruncă să te uit,/ Să te şterg dinminte c-un burete,/ Patria mea pusă la pe-rete”. Astfel, poezia socială a lui N. Dabija,

discursivă în datele ei fundamentale, are şi resor-turi poetice de funcţionare. Grevă, de exemplu,exprimă revolta scriitorului pentru nedreptăţilesociale: „Nenăscuţii şi morţii acuză/ de se cutre-mură cerul,/ şi doar analfabeţii/ refuză,/ refuză,/refuză/ Adevărul”. Simetriile, repetiţiile, efecteleteatrale fac parte din regimul declamativ şi suntmecanisme de persuasiune. Repetiţiile vădesc oamplificare a registrului afectiv. Poemul e un co-rolar al articolului De-un secol la răspântii..., încare autorul face un calcul al calamităţilor socialedatorate vechii guvernări. Sesizăm o abundenţăde elemente eseistice şi de naraţiune sprijinite deprocedee retorice cu funcţie de acutizare a mesa-jului: „O, stăpâni cu fire de lachei,/ Şi istoria-orsă ne-o scrie ei;/ peste lutul meu, de-o fi să mor,/vor sădi ei pomii lor./ Dar ne-ntreabă morţii ceduc ţara-n spate:/ Să nu ne mai pese au de liber-tate?!/ Şi cei puşi pe ruguri, şi cei răstigniţi:/ săne placă oare să tot fim minţiţi?!/ Te îndură,Doamne, şi de-acest popor:/ măcar pruncii noştrisau copiii lor,/ fă să nu mai fie lumii de ocară,/nici străini în propria lor Ţară!” (Dezrădăcinat).

Interogaţiile retorice, invocaţia, adresareasunt procedee performative (J.L. Austin), adicăau intenţia de a mobiliza cititorul. Acesta ur-mează, prin conversia interogaţiei retorice, să-şiînsuşească construcţia afirmativă: ne pasă de li-bertate şi nu ne place să fim minţiţi. Astfel depoezii au o ţintă practică expresă, urmărind „asu-marea conştientă a misiunii pe care ei (este vorbade Leonida Lari şi Nicolae Dabija – N.C.) o atri-buie cuvântului inspirat ca mesaj cu semnificaţiemesianică”8. O simbioză reuşită dintre mesajulpublicistic şi viziunea poetică o constituie disti-hul „Doru-mi-i de dumneavoastră:/ Ca unui zidde o fereastră”. Sunt versuri emblematice pentrucreaţia lui N. Dabija şi pot fi considerate dreptun prolog al întregii sale creaţii.

Adeseori proba argumentaţiei se testează în

zona concretului nud, nefardat. Realităţile aparnebune, absurde, ionesciene, profilând în publi-cistica lui Dabija o reprezentaţie ad absurdum.Ludicul devine mască a sarcasmului. Anomaliaunei situaţii este exprimată printr-o alegorie pa-radoxală care să demonstreze absurdul tentativeinoastre de-a funcţiona ca stat separat de Patria-mamă: „...Când eram copii, copii uşernici ca toţicopiii, prindeam prin pădurea din jurul satuluinostru câte-o şopârlă şi-i rupeam coada: şopârladispărea în tufişuri, iar noi ne distram urmărindcum se zbătea coada ruptă, crezând cu minteanoastră proastă că şopârlei îi va creşte altă coadă,iar cozii îi va creşte altă şopârlă.

Republica Moldova seamănă cu o coadă deşopârlă, ruptă de la trupul vertebratei, căreia –conducătorii noştri copii – cred, speră, visează,aşteaptă, îşi închipuie că-i vor creşte cu timpul:cap, ochi, gură, inimă, plămân, stomac, labe,trup, coadă (pe care ar rupe-o altcineva, şi dincare ar creşte iar: cap, ochi, gură, coadă...ş.a.m.d.).

Mai citesc în manualul de zoologie pentruclasa a VI-a: şopârla poate trăi fără coadă, scrieacolo, chiar dacă rana acesteia se tămăduieştegreu, pe când noi, cei dintre Prut şi până dincolode Nistru – unde şfichiul cozii este şi el convinscă-i va creşte altă şopârlă – credem, invers, căMajestatea Sa, Coada, poate trăi fără restul şo-pârlei. Şi plătim scump pentru asta. Mai ales ce-lora care au rupt coada de la trupul şopârlei şi oîmpodobesc cu fundiţele «independenţei» şi careo laudă că, iată, în sfârşit, codiţa este liberă, su-verană şi independentă – de şopârla care o ex-ploata târând-o numai în urmă, considerând-o«provincie» a ei, de unde, uitaţi-vă, poate şi ea,«coada», avea capul ei (de fapt capul cozii) şicoada (de fapt coada cozii), adică provincia pro-prie...” (Icoană spartă, Basarabia, p. 113).

Deşi sarcastic, acuzator, autorul încearcă săinsufle concetăţenilor încrederea în forţele pro-prii şi convingerea că vom izbândi să ne atingemscopurile istorice, utilizând, pentru efectul depersuasiune, strategii retorice canonice. Voceatrece de la ritmul spiralat de „povestire bătrâ-nească” la cel sincopat, de la discursul echilibrat,doct, la pledoaria avocăţească, tumultuoasă.

Acordurile se diversifică – de la persiflare ironicăla invectivă, la plâns în surdină. Enumerarea caz-nelor la care a fost supus poporul său, de exem-plu, capătă un fior dramatic, care trece uşor înlamentaţie: „Te-au dus în Siberii, te-au răstignitca pe Crist, te-au aruncat în copci tăiate îngheaţă, în gropi de var, te-au trecut prin faţa plu-toanelor de execuţie, te-au însemnat cu cnutul şisabia, te-au umilit în biserici şi pe morminte, te-au prohodit de vie, trecând în pripă capacul si-criului peste tine, te-au îngenuncheat, te-auînjurat, te-au scuipat, te-au ucis! Dar tu ai înviatde fiecare dată! Dar tu nu ai murit. Basarabie!”(Ibid., p. 9).

Visul publicistului de unire cu Ţara-mamăRomânia este şi azi o permanenţă, întreaga pu-blicistică a lui N. Dabija exprimând, de fapt, undeziderat colectiv, o pledoarie neobosită a româ-nilor basarabeni pentru împlinirea acestui dezi-derat istoric.

Nina CORCINSCHI

1Ţurcanu Andrei, Sabatul sau noaptea vrăjitoa-relor politicii moldoveneşti. – Bucureşti: EdituraCartier, 2000, p. 14.

2 Bertrand Claude-Jean (coordonator), O intro-ducere în presa scrisă şi vorbită, trad. coordonată deMirela Lazăr, ed. a II-a, revăzută. – Iaşi: Editura Po-lirom, 2002, p. 37.

3 Moraru Victor, Mass media vs politica. – Chi-şinău: Editura U.S.M., 2001, p. 100.

4 Ciocanu Ion, Particularităţile publicisticiimatcovschiene // Basarabia, nr. 7-12, 1999, p.44.

5 Moraru Victor, Mass media vs politica. – Chi-şinău: Editura U.S.M., 2001, p. 106.

6 Popa Iulius, Presa posttotalitară şi impactul eiasupra conştiinţei lectorului // Anatomia societăţiiposttotalitare. – Chişinău: „Tehnica-Info”, 2002, p.150.

7 Lungu Eugen, Spaţii şi oglinzi / O istoriecritică a literaturii din Basarabia. – Chişinău: Edi-tura Ştiinţa, 2004, p. 150.

8 O istorie critică a literaturii din Basarabia.Coordonatorii colecţiei: M.V. Ciobanu, N. Leahu, E.Lungu, M. Papuc, Chişinău, Editurile Ştiinţa şi Arc,2004, p. 34.

u

Drumul spiritual al lui Ferdinand I – prin localităţile basarabenen bust al Regelui Ferdinand I a fost dezvelit pe data de 6 iunie, cu-rent, în localitatea Feşteliţa, din raionul Ştefan Vodă. Bustul a fostdonat localităţii de către asociaţia obştească „Oameni printre oa-meni” din Medgidia, judeţul Constanţa, preşedintele Asociaţiei,Gheorghe ROTARIU, fiind prezent la dezvelirea bustului.

Evenimentul a avut loc în ziua comemorării eroilor români, acelor 44 de ostaşi, căzuţi pe câmpul de luptă la Nistru, în cel de Al

Doilea Război Mondial, care au fost înmormântaţi în Feşteliţa. Primarullocalităţii, Nicolae Tudoreanu, răscoleşte de ani buni arhivele şi cautădescendenţi ai ostaşilor înmormântaţi în sat. Au fost găsite familiile a 22de eroi îngropaţi în Feşteliţa.

Primarul comunei Feşteliţa, Nicolae Tudoreanu, a relatat la dezve-lirea bustului: „Încercăm să educăm tânără generaţie şi să îi spunem căistoria noastră nu a început în 1991. Avem o istorie bogată şi înaintaşicare au contribuit esenţial la dezvoltarea acestui teritoriu. Pentru noi, Ro-mânia interbelică a fost rodnică. Localitatea s-a dezvoltat foarte puternicîn acea perioadă. De exemplu, reforma făcută sub Ferdinand Întregitorul,a adus moşiei localităţii noastre peste 1600 de hectare de pământ, au fostîmproprietăriţi circa 200 de ţărani. Avem vie în memorie şi vizita regeluiFerdinand în judeţul Cetatea Albă de care, administrativ, în 1921, ţineaşi localitatea Feşteliţa. Vrem ca acest drum spiritual al lui Ferdinand sătreacă şi prin localitatea noastră”.

În Basarabia, în perioada interbelică, au fost ridicate cinci busturidedicate regelui Ferdinand I şi o statuie instalată în faţa Casei Mitropolieidin Chişinău, loc în care se afla astăzi sediul guvernului. Toate au fostdemolate în 1940, la venirea trupelor sovietice.

În ultimii ani au fost refăcute şi reinstalate busturi ale Regelui Fer-dinand în localităţile Nisporeni, Ialoveni, Soroca (Tepilova Mare), Re-zina, Stefan Voda (Feşteliţa). (Angelina BEGU)

U

Lecţia de istorie

APOSTOLULPag. 14

Lecţia de istorie r Lecţia de istorie r Lecţia de istorie r Lecţia de istorie r Lecţia de istorie

IUNIE 2019

1/1934 – n. Constantin Avadanei la Să-rata, Dobreni, Neamţ (d. 1994, Piatra-Neamţ), profesor. Cursurile primare şigimnaziale la Dobreni, Şcoala Pedago-gică de Băieţi din Piatra-Neamţ, Faculta-tea de Matematică – Fizică din Iaşi.Învăţător la Dămuc, apoi profesor la Li-

ceul „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ. A fost pre-şedinte al filialei Neamţ a S. Ş. M. A publicatarticole în „Gazeta de matematică”. Autor(colab.): „De la matematica elementară sprematematica superioară”, 1987.

■ 2/1943 – n. Cezarina-Georgeta Stră-tilă, profesoară. A absolvit Liceul „CalistratHogaş” din Piatra-Neamţ şi Facultatea de Ma-tematică-Mecanică din Iaşi. Cariera didactică:

profesor la Dobreni, Neamţ şi la Grupul Şcolarde Chimie din Piatra-Neamţ, azi, Colegiul Teh-nic „Gheorghe Cartianu” (1971-2000), directoradjunct, director (1994-1999). Pe lângă carieraprofesională, a desfăşurat o activitate deosebită

ca manager, în adminis-trarea şcolii şi în organi-zarea unui numărimportant de manifestărididactice şi ştiinţifice cuelevii şi cu cadrele didac-tice (Simpozionul „Şte-fan Procopiu”, de ex., denivel naţional), multedintre aceste acţiuni fiind

susţinute material din fonduri proprii, chiar şidupă pensionare. De numele său se leagă înfi-inţarea Fundaţiei Grup Şcolar Chimie şi conti-nuarea publicării revistelor şcolare,„Anotimpuri” şi „Anuarul şcolii”.

■ 3/1899 – d. Constantin Gh. Şoarec (n1837, Piatra), primar (1876), deputat şi senator.A urmat cursurile Şcolii Domneşti şi ale Semi-narului de la Socola. A fost unul dintre cei maibogaţi oameni din Piatra-Neamţ, a sprijinit Uni-rea şi reformele lui Alexandru Ioan Cuza; caprimar a contribuit la susţinerea Războiuluipentru Independenţă, iar despre activitatea sa s-ascris în „Războiul” şi în „Corespondenţia pro-vincială”, au vorbit I. C, Brătianu şi Mihail Ko-gălniceanu.

■ 6/1944 – n. Calinic Argatu, la CracăulNegru, Neamţ, cleric ortodox român, absolvent

n

Rememorări nemţene

iunie 2019

stăzi ştim că tratatul semnat de turci şi ruşiîn data de 16 mai 1812 s-a repercutat pro-fund asupra destinului acestui colţ de ţară,având consecinţe nu doar de ordin politic,social şi economic, ci mai ales de ordincultural şi identitar. Ceea ce nu ştim însăeste modul în care au comunicat şi s-au ra-

portat unii la alţii basarabenii şi „fraţii” lor depeste Prut în toată această perioadă de înstrăinareşi cum s-au perceput ei reciproc după reîntregi-rea din decembrie 1918.

Or, dacă cineva îşi propune să se dediceacestei teme, ar trebui să pornească din capul lo-cului de la un volum aproape uitat: Drumuri ba-sarabene de Mihail Sadoveanu. Adunând la unloc însemnările din călătoria pe care autorul afăcut-o imediat după Unire în Moldova dintrePrut şi Nistru, volumul surprinde pulsul societăţiibasarabene de atunci şi repercusiunile grave aleocupaţiei ţariste. Apărut mai întâi la Chişinău, în1921, cu titlul Orhei şi Soroca. Note de drum,volumul s-a publicat ulterior şi la Bucureşti, cuunele mici modificări, la Editura H. Steinberg &Fiul. (M. Sadoveanu, Drumuri basarabene, Bu-cureşti, 1922; citatele sunt reproduse dupăaceastă ediţie)

Fiind dat uitării în perioada regimului comu-nist şi probabil interzis, Drumuri basarabene afost retipărit abia în 1992. (M. Sadoveanu, Dru-muri basarabene, ediţie îngrijită de I. Oprişan,Bucureşti, Saeculum, Chişinău, Ştiinţa, 1992)

În ansamblu, cele 23 de capitole întinse pe147 de pagini configurează imaginea Basarabieila 1919, atunci când Sadoveanu a călătorit, înso-ţit de prietenul său Grigore Cazacliu, mazil ba-sarabean, mai întâi la Ungheni şi Bălţi, apoi laSoroca şi Cobâlnea, Slobozia şi Cotiujenii Mari,Teleneşti şi Căpreşti, ajungând în final la mănăs-tirile Hârbovăţ, Hârjauca, Răciula şi Frumoasa.

Înstrăinata şi pierdutaBasarabie

Volumul se deschide cu capitolul Vechea şifrumoasa Moldovă – un imn în care scriitorulcântă vechea măreţie a ţării sale, exprimându-şiastfel bucuria de a vedea Moldova reîntregită.Mărturisind că Descrierea Moldovei lui D. Can-temir, cartea sa de referinţă, este ca o „grădină

părintească, veche şi părăsită”, în care umblă în-fiorat, căci în fiecare ungher sufletul său tresare,Sadoveanu slăveşte trecutul glorios al Ţării Mol-dovei, întrevăzându-i cu entuziasm şi un viitorla fel de luminos: „Sufletul meu, din trecut seînal ţă în viitor, vede poporul cel cinstit slobozitdin cătuşe, ridicându-se în depline drepturi, cu frun-tea iarăşi în lumină, ca strămoşii cei tari.” (p. 8)

După această stare de spirit euforică, plinăde bucuria regăsirii, Sadoveanu urmează să seconfrunte însă, rând pe rând, cu realităţile basa-rabene. El surprinde, întâi de toate, rusificarealocuitorilor, mai ales a claselor sus-puse, şi lipsaconştiinţei de neam a acestora. Astfel, în târgulSorocii cunoaşte o familie de oameni înstăriţi,

care „grăiesc nestricat limba bătrânilor, deşi pedânsul cunoscuţii îl numesc Vasile Gheorghevicişi ei îi zic Ecaterina Andreievna” (p. 31). Cutoate că sunt „o păreche blajină de moldoveni”,unica lor fiică, domnişoara Liuba, nu ştie româ-neşte. Când călătorul îşi manifestă nedumerirea,Ecaterina Andreievna, mama fetei, îi explică:„noi am dat-o la şcoala rusească, cum se cuve-nea, că alta nu era. Şi ca să-i fie uşor, vorbeamş-acasă cu dânsa ruseşte” (p. 35). Comentariilescriitorului sunt laconice, dar extrem de suges-tive, întrucât surprind o stare de lucruri genera-lizată în timpul ţarismului: „Era ambiţia micilorburjui de a înnobila pe această cale o odraslă, dea face din odorul lor o barâşnia desăvârşită (...)Ş-am înţeles pe ce se sprijineau blajinii ruşi casă întemeieze într-un târg ca Soroca trei licee defete. Am înţeles de ce aud pretutindeni, pe uliţi,tineretul vorbind această dulce limbă. Stăpânireaîntreprinsese cu viclenie rusificarea mamelor.”(p. 36)

La Cotiujenii Mari, trecând pe lângă curteaboierului Bonciu, tovarăşul său de drum îi spunecă urmaşii acestuia „vorbeau muscăleşte şi răs-frângeau dispreţuitor buzele când prostul grai allocalnicilor le lovea urechile”. Din cei doi nepoţiai lui Bonciu, „unul a devenit ispravnic undevaîn Cavcaz, altul – judecător de pace în ţinut”,despre care localnicii afirmă: „A venit judecătorîntre noi. El plângerile noastre în limba părinţilornoştri nu le-nţelegea. Ţinea norodul la uşă cu că-ciula în mână. Vorbea cu asprime în limba celorde la Moscova. Căta posomorât şi cu dispreţ lanoi, pământenii, şi lovea în noi, fără cruţare.” (p.66) Mazilul mai precizează că, pe vremea ruşilor,„cei bogaţi să sileau să liorbăiască ca stăpânii lorşi-şi cârneau ruseşte nasul când auzeau grai mol-dovenesc” (p. 63).

Cu toate acestea, adaugă el, pe ici-colo, semai găsea în Basarabia câte un moldovean bun,între cei mari ai lumii, la care „găseai pe masă ocarte în limba noastră”, iar „la zile mari puneauşase cai la droşcă şi se duceau la o mănăstire cas-asculte cântările cele vechi de la strana moldo-venească. Am avut şi boieri de aceştia, puţini ce-idrept, dar cu atâta ne-au fost mai dragi” (p. 63).

Exemplul concludent în acest sens este chiarmazilul însuşi, care, fiind elev la liceul tehnic dinSoroca, spre sf. sec. al XIX-lea, a participat lareprezentaţia unui teatru de operetă de la Iaşi.

Mihail Sadoveanu despre Basarabia la 1919Eugenia BOJOGA

Profesoară de lingvistică la Facultateade Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai” dinCluj. Publicistă, traducătoare, membră aSociété Internationale de Linguistique Ro-mane. A colaborat la proiecte naţionale şiinternaţionale, printre care „Eugenio Cose-riu – Erfassung und Publikation unveröf-fentlichter Manuskripte” (Universitatea„Karl Eberhard” din Tübingen). Autoare anumeroase studii şi articole, publicate înţară şi în străinătate. A editat, în colabo-rare, „První mezinarodní symposium českérumunistiky. Primul Simpozion internaţio-nal de studii româneşti din Cehia” (2006),„Eugenio Coseriu: Perspectives contempo-raines”, vol. I-II (2013) şi volumul „Limbaromână – «între paranteze»? Despre statu-tul actual al limbii române în RepublicaMoldova” (2013).

A

Lecţia de istorie

APOSTOLUL


l Seminarului Teo-logic Ortodox dela MănăstireaNeamţ (1864), alInstitutului Teolo-gic al Universităţiidin Sibiu (1968) şi

tot în acel an este hiroto-nit preot, iar la 31 decem-brie 1972, este tuns înmonahism. A fost stareţ al mănăstirilor Sinaia,(1977-1981), Cernica (1981-1985), arhiereuvicar al Episcopiei Râmnicului şi Argeşului,Episcop al Episcopiei / Arhiepiscopiei Argeşuluişi Muscelului (din 1990). Este membru al U. S.din România (2006).

■ 7/1854 – n. Paul I. Oceanu (Constanti-nescu), la Ocea / Topoliţa, Neamţ (d. 3. 01..?,

Bucureşti), medic veterinar, profesor. A urmatşcoala primară în Târgu-Neamţ, gimnaziul laIaşi, Şcoala Veterinară, Bucureşti; a lucrat înJudeţele Fălciu, Vaslui; s-a specializat înFranţa (1883-1885); a practicat medicina ve-

terinară în Ialomiţa,Turnu-Severin; profesorla Şcoala Superioară deMedicină Veterinară(1888). Primul medicdin România care a efec-tuat operaţia de castrarela vacă (1894) şi primuldin lume care a efectuatoperaţia de castrare la

bivoliţă (1895). Lucrări: „Ovariotomia la iapă,vacă, bivoliţă, scroafă şi căţea”; „Efectele fi-ziologice ale ovariotomiei la capră”, comuni-care la Academia de Ştiinţe din Paris, cu AurelBabeş (1905); „Epidemiologia febrei aftosă”(1903); în delegaţia României la Primul Con-gres International de Patologie Comparată(Paris, 1912).

■ 7/1925 – n. Elena Botez-Butnaru, la Pia-tra-Neamţ, soprană. A fost eleva Sidoniei Hogaş,a absolvit Academia de Muzică şi Artă Drama-tică, Bucureşti, solistă la Opera din Bucureşti şiprim-solistă la Opera din Timişoara, interpretândpeste 30 de ani, alături de Nicolae Herlea, Dan Ior-dăchescu, Viorica Cortez. Turnee: Franţa, Italia,Germania, Polonia ş. a. Colaborează la Catedra


Constantin TOMŞA(continuare în pag. 16)

Pag. 15iunie 2019

Mihail Sadoveanu despre Basarabia la 1919nul dintre actori, Bobescu, le-a vorbit tine-rilor în grădina publică despre Moldova dedincolo de Prut şi despre 1812, despreeroica istorie a strămoşilor şi despre nefe-ricirea neamului rupt în patru zări. Ne-având acces la istoria naţională şi la cărţiîn limba română, pentru mazâl şi prietenii

săi, „acest rătăcitor actor de provincie a fost celmai ascultat profesor de istorie, într-o după-amiază de vară, în umbra înstelată de lumină, pecând şepcile ruseşti ale cinovnicilor foiau în toatepărţile pe alei” (p. 16).

De altfel, despre importanţa pătrunderii căr-ţilor româneşti în Basarabia (care erau interzisede regimul ţarist) Sadoveanu aflase şi de la Si-meon Murafa, care îi mărturisise că „soldaţi de-ai lui făceau foarte des drumuri înapoi, încărcaţicu cărţi de la Iaşi”, deoarece „cartea cu slovă ro-mânească, orice carte care vorbeşte inimilor dela noi, este o sămânţă ce va rodi însutit ca şi să-mânţa cea bună a Evangheliei” (p. 76).

Limba – sfântă moştenireFin observator, Sadoveanu remarcă de fie-

care dată cum se vorbeşte în locurile pe care levizitează. Acest aspect constituie aproape un lait-motiv, o obsesie a călătorului: orice interlocutorcare îi iese în cale este prezentat din perspectivamodului în care se exprimă. Personajele pe carele cunoaşte şi le prezintă cititorului savuros au,întâi de toate, o identitate lingvistică. Astfel, vi-zitând într-o zi de duminică mănăstirea Cuşa-lăuca („un cuib de călugăriţe sărace, între dealuriunduioase, la marginea unei dumbrăvi de ste-jar”), Sadoveanu constată că slujba, cântările şipredica „urmează aşa, ca şi când niciodată n-aapăsat asupra acestor locuri domnia unei limbistrăine”. Cu toate acestea, surprinde imediat rea-litatea: „la ieşire, stând de vorbă cu câţiva gos-podari, simt în limba lor petele negre pe care nuputea să nu le lase o stăpânire de o sută şi maibine de ani” (p. 10).

Or, aceste pete negre le sesizează aproape latoţi interlocutorii săi. Edificatoare în acest senseste prezentarea micii societăţi burgheze, des-crisă în capitolul Boieri vechi: „Se vorbeşte cuînsufleţire şi mult ruseşte. (...) Nu putem însăvorbi moldoveneşte decât cu doi bărbaţi: stăpâ-nul casei, care se trage din vechi neam de băşti-

naşi şi cu-n unchi, care are nume polonez. Celdintâi rosteşte lat şi dialectal graiul ţăranilor. Un-chiul cu nume polonez însă mă surprinde prin în-torsăturile literare pe care le aruncă înconversaţie” (p. 26). Curios şi atent, Sadoveanucaracterizează aceste „personaje” astfel: „Numaicel mai în vârstă – unchiul – vorbeşte corectlimba părinţilor noştri. Stăpânul casei îl urmează,cu pilde şi prognosticuri sigure, pe care le colo-rează cu vorbe ruseşti şi expresii şovăielnice.Limba părinţilor lui morţi e pentru el acum tul-bure. Căsătorit cu o străină şi intrat în neamuristrăine, a pierdut încet-încet această sfântă moş-tenire. Cuvintele vechi din aurita tinereţe se tre-zesc mirate şi triste parcă pe buzele lui. Copiiilui, din jurul mesei cu ceai, friptură şi plăcinte,ascultă vocabulele noastre moldoveneşti ca peceva ciudat şi străin, de dincolo de ocean.” (p.27)

Până şi răufăcătorii din capitolul Hoţii, careziceau că sunt români veniţi de la Iaşi, au fost re-cunoscuţi imediat de stăpânul casei după felulcum vorbeau: „Ei se dădeau drept soldaţi ro-mâni, zise bătrânul. Dar limba-i da de gol. Tre-buiau negrieşit să pliece... Am înţeles că trebuiesă fie nişte ruşi din Poiana, nişte scăpaţi din os-trov.” (p. 58)

Utilizând sintagme de genul grai amestecat,limbă gângavă, Sadoveanu surprinde pregnant ni-velul la care se vorbea limba română în localită-ţile din Basarabia. Autorul Drumurilorbasarabene reproduce întocmai basarabenismele,transcriindu-le în cursiv, în maniera unui dialec-tolog harnic şi sârguincios. El le surprinde dinzbor sensul şi conotaţiile: de la cinovnic şi ocină,la Domostroi, stacan, vodcă, svoboda, zacuscă(pentru aperitiv, mâncare frugală), samovar (pro-nunţat samavar), troică, burjui, barâşnia, bolşevic,Nestru (în loc de Nistru), guleai (pentru petrecere,chef), restoran, zemstvă, batiuşcă, polcovnic, res-publică, moscal ş. a., cuvinte cu care era împes-triţată exprimarea celor de la faţa locului.

De fapt, degradarea limbii române în pe-rioada 1812-1918 a fost semnalată în mai multestudii din ultimii ani. Lingviştii au demonstratcă interferenţa dintre română şi rusă, pe de oparte, şi scoaterea din uz a limbii române, pe dealtă parte, au afectat grav limba vorbită înaceastă zonă. Nu întâmplător, la începutul sec.al XX-lea, adică în perioada călătoriei lui Sado-

veanu prin aceste locuri, se constată o deosebirefrapantă între româna vorbită în stânga Prutuluişi cea din dreapta Prutului. Limba română în Ba-sarabia anilor 1812-1918, dat fiind că a fost pri-vată de condiţiile favorabile de funcţionare şidezvoltare pe care le-a avut limba română dindreapta Prutului, nu numai că a stagnat, strâm-torată fiind de limba rusă, care a funcţionat calimbă oficială, ci a şi degradat substanţial înurma interferenţei lingvistice de lungă durată.

* * *Cât priveşte Revoluţia din 1917 şi modul în

care s-a desfăşurat ea în Basarabia, sugestivesunt cele întâmplate la mănăstirea Hârjauca.Prin gura călugărului povestitor, Sadoveanu re-latează savuros acest episod: „Auzim noi în pu-terea nopţii răcnete şi focuri de puşcă. Porţileerau încuiate. Băteau cu paturile puştilor înpoartă şi răcneau să deschidem.

– Cine-i acolo?– Noi, revoluţia! Deschideţi! Să ne daţi

cheile de la pivniţă să facem întâi rânduială. Aubăut călugării destul vin. Să mai beie şi săracii.

– Oameni buni, să vă dăm un poloboc, să-lbeţi pentru pomenirea sfintei mănăstiri, dar nufaceţi batjocură, căci supăraţi pe Dumnezeu.

– Nu se poate! Noi vrem să ne facem călu-gări la casele noastre... Noi vrem să ne luămdreptul nostru! Noi vrem să facem dreptate. Şimai întâi, vrem cheile de la pivniţă”.

Aşa a început. Au băut ei vin noaptea, aubăut ziua. După ce-au dormit, au băut iar. S-aumai sfădit şi s-au împins, pe urmă a venit unulcu cuşma pe o sprânceană, a intrat aşa cu cuşma-n cap şi cu mâinile în buzunar în sfânta bisericăşi ne-a hotărât pe ruseşte să ne ducem de-aici,că au pus ei stăpânire pe tot...” (p. 132-133).

Bun cunoscător al realităţilor din stângaPrutului (fusese şi înainte de Unire la Chişinăuşi ţinea legătura cu unele personalităţi basara-bene) şi sensibil la problemele cu care se con-frunta provincia la acea vreme, Sadoveanu ne-alăsat pagini de un real interes, din care putemafla „pulsul” societăţii basarabene de atunci,mentalitatea locuitorilor şi percepţia lor de sine,toate acestea presărate savuros cu elemente deschiţă fiziologică şi cu descrieri iscusite ale na-turii.

Eugenia BOJOGA

U

a

Şcoala nemţeană

APOSTOLULPag. 16


e canto a Liceului de Artă, „Victor Brau-ner” din Piatra-Neamţ.

■ 8/21/1884 – n. Eugenia Popovici,la Râmnicu-Sărat (d. 15. 10. 1965, Haga),profesoară de limba şi literatura română. Aabsolvit Facultatea de Litere şi Filozofiedin Bucureşti, s-a stabilit la Piatra-Neamţ(1910), a înfiinţat, cu Natalia Focşa, Şcoala

Secundară Particulară de Fete „Eugenia Popovicişi Valentina Focşa” (1911). Numită directoare(1919), i se încredinţează sarcina de a organizaŞcoala Normală de Fete, pe care o va conducepână în 1921, când revine la conducerea şcolii se-cundare particulare, pe care, cu sprijinul lui P. P.Negulescu şi I. Petrovici, o transformă în liceu destat (1923), instituţie ce-i va purta numele (azi,Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş”) şi unde a

rămas directoare până la pensie (1944). În acesttimp, s-a construit localul. După moartea soţului(1949), pleacă în Olanda, la fiul său, George Po-povici, inginer-diplomat la Haga. Colaborări„Avântul”; „Biruinţa”; „Reformatorul”; „Preocu-

pări didactice” ş. a. ■ 8/1967 – d. Otilia Cazimir, la Iaşi, (n. 12.

02. 1894, la Cotu Vameş, Roman.)■ 10/1982 – d. Geo Barton, actor (n. 23. 03.

1912, la Piatra – Neamţ.)■ 13/1883 – n. I.[oan] I. Mironescu, la Taz-

lău, Neamţ (d. 22. 07. 1939), medic, scriitor. Ab-solvent al Facultăţii de Medicină, doctorat (1912)şi studii de specializare la Berlin. Profesor uni-versitar şi şef de clinică (1921). A debutat cu

proză scurtă („La priveghiu” şi „La praznic”) înrevista elevilor. Colaborări: „Viaţa românească”,„Însemnări ieşene”, „Solia Moldovei”, „Avân-tul”, „Însemnări literare”. Debut editorial: „SanduHurmuzel”, (1916). „Scrieri”. Alte volume: „Oa-meni şi vremuri”, 1920; „Într-un colţ de rai” (de -sene de A. Murnu), 1930; „Catiheţii de laHumuleşti”, 1938; „Tulie Radu Teacă”, pref. Mi-hail Sadoveanu, 1940; „Scrieri”, ed. îngr. deCezar Ţucu, 2006.

■ 13/1949 – n. Eugen Steţcu, la Roman,poet format în cenaclurile literare „Cezar Pe-trescu” şi „Panait Muşoiu” din oraşul natal. Estefiul cunoscutului profesor, istoric şi critic literarNeculai Gr. Steţcu. Debut (1996) cu placheta„Mitologii şi sentimente”, cu o prefaţă de EugenSimion, urmată de „Pe vocala unui zeu”, 2005 şi„Pânza mov a obsesiei”, 2012.


d

(urmare din pag. 15)

• Interviu cu profesorulGheorghe APETREI

Dacă ar fi să faceţi un bilanţ al anilor pe-trecuţi la catedră, ce notă i-aţi acorda pro-fesorului Gheorghe Apetrei?

– Cred că am avut şi ani mai buni şiani în care puteam să fac mai mult. Suntanimat de dorinţa de a ajunge la sufletulelevilor mei, astfel încât, de la fiecare în-tâlnire să plecăm cu ceva nou acasă, atât eu

cât şi elevii mei. În orice clipă a existenţei avemceva de învăţat si putem să îi învăţam şi pe alţiiceva!

O notă... cred că 9! Sigur aş fi putut şi maimult! Întotdeauna e loc şi de mai bine!

– Apropo de nota pe care v-o acordaţi, câtde importante sunt pentru dvs. calificativele pecare vi le atribuie elevii? Aveţi o poreclă?

– Păi sunt importante, chiar foarte impor-tante. Sunt mijlocul prin care ne putem autoreglaactivitatea, adică mijlocul prin care ne putem îm-bunătăţi activitatea. Să ştiţi că elevii apreciază co-rect gradul de implicare a unui profesor înactivitatea didactică. Ne place sau nu, să ştiţi căevaluările făcute de elevi sunt în majoritatea ca-zurilor realiste şi trebuie să ţinem cont de ele. Săştiţi că întotdeauna apreciază, un profesor exi-gent, dar corect în acelaşi timp. Nu ştiu de vreoporeclă, dar... cine ştie!

– Sunteţi o persoană emotivă? S-a întâmplatsă aveţi de suferit consecinţe grave ale emoţiilordvs.?

– Am în general emoţii constructive. La exa-mene sau în situaţii critice mă mobilizez exem-plar cum s-ar spune. Nu am avut de-a face cuconsecinţe negative ale emoţiilor pe care le-amîncercat. Cel mai mult mă mişcă sfârşitul anuluişcolar când cei pentru care ai muncit patru ani, laa căror creştere ai contribuit şi tu, îţi mulţumescşi zboară cu aripi puternice. Este o emoţie a bu-curiei pe care o doresc tuturor!

– Ce v-a determinat să alegeţi şcoala? Tra-diţie, vocaţie sau întâmplare?

– Nu a fost o alegere întâmplătoare. Părinţiimei au fost amândoi profesori iar eu am luat con-tact de mic cu diverse aspecte ale educaţiei. Şiacum îmi aduc aminte de agenda cu planul demuncă a tatălui meu, de planşele şi trusa cu tocurişi peniţe REDIS cu ajutorul căruia făcea planşe

cu diverse scheme pen-tru laborator, diverseafişe cu dictonuri de pepereţii şcolii, săptămâ-nile de lucru la planifi-cări, planuri de lecţie,şedinţe etc. Putemspune deci tradiţie! Îmiplace ceea ce fac şi o săo fac cât timp voi aveamintea limpede zic eu.Dacă e şi vocaţie las pealţii să judece, mi-arplăcea să spună că amvocaţie pedagogică!

Întâmplare sigur nu, mi-am dorit să devin profe-sor şi să urmez exemplul părinţilor mei care aufost dascăli în satul în care m-am născut mai binede 40 ani!

– Care credeţi că sunt slăbiciunile funda-mentale ale şcolii româneşti? Dar punctele eicele mai tari? Puteţi argumenta aplicat pe spe-cialitatea pe care o predaţi/ pe munca dvs. de lacatedră?

– Slăbiciuni fundamentale... offf! Sunt multeşi trebuie să gândeşti mult să le arăţi chiar pe celemai importante. Am să enumăr doar câteva:

1. O groază de miniştri de nici noi profesoriinu le mai ştim numele, fiecare vrând să „mar-cheze teritoriul” de parcă şcoala ar fi un loc devânătoare. De aici multiple schimbări de legisla-ţie (unele „majore” – ex: „de mâine toată lumeala liceu”, „de mâine toată lumea la şcolile profe-sionale”), metodologii care ajung în şcoli astăzişi trebuiau aplicate de ieri.

2. Un accent prea mare pus pe justificăriscriptice ale calităţii orei şi activităţilor noastre şimai puţin pe pregătirea orei în sine.

3. Cursuri şi formări peste formări la careparticipă colegii noştri, dar de la care mulţi îşi do-resc doar hârtia aducătoare de puncte la dosar şinu identifică plus valoarea.

4. Se fac schimbări care dau bine ca imaginepolitică dar care în realitate nu pot fi aplicate cusucces, fie din lipsa resurselor (materiale sauumane), fie din faptul că cei care succed iniţiato-rului sunt orgolioşi să ducă la bun sfârşit ideilebune ale acestuia... şi mai sunt multe!

Puncte tari: dascălii care fac această activi-tate cu drag, cu pasiune şi dragoste pentru copii.

La disciplina pe care o predau s-au întâmplat

din punctul meu de vedere o serie de modificăride conţinuturi în programă nu prea la locul lor!De la o cunoaştere treptată a lumii înconjurătoareîncepând cu clasele mici şi apoi la cele mai maricu formulări sintetice, lucrurile au fost puse cufundul în sus. Nu e normal că unui elev de clasaa V-a chiar fiind şi în secolul nostru să-i predaimateria pe care eu am făcut-o în clasa a IX –a şia X-a de liceu. Nu se ţine cont suficient zic eu departicularităţile de vârstă ale elevilor. Unii potmemora lucruri şi noţiuni, dar noi ne dorim defapt formarea de comportamente, atitudini, do-bândirea de competenţe! Offf... cred că e bine sămă opresc!

– Care ar fi primele trei decizii pe care le-aţilua dacă, Doamne păzeşte, aţi fi pentru o zi mi-nistrul învăţământului?

– Dacă e cu Doamne păzeşte înseamnă că ci-neva v-a informat că ar fi de rău dacă eu aş fi mi-nistrul educaţiei! Deci:

- minim 6% din PIB pentru educaţie- în fiecare şcoală să fie minimum 4-5 ate-

liere în care personal bine specializat să efectuezeore de dezvoltare a abilităţilor practice, pregătireapractică

- reciclare o dată la 5 ani... ca pe vremuri launiversitate

- măsuri de ordin legislativ de protejare şisusţinere a statutului cadrului didactic. Cadrul di-dactic trebuie receptat ca un model profesional desucces!

– Vrând-nevrând, indiferent de timp sau detipul şcolii, desfăşurarea procesului de învăţă-mânt presupune un anumit tipic, că să nu zic anu-mite clişee. Reuşiţi să le biruiţi? Cum văreîmprospătaţi forţele?

– În ultimii 11 ani pe lângă obligaţia de cate-dră desfăşor activităţi de management. Sunt atâtde multe lucruri de făcut încât nu cred că e vorbade clişee deloc în activitatea mea. Când mă simtobosit şi nu mai pot, iau o cafea şi merg în can-celarie unde vorbesc cu colegii mei. E minunat săvezi ce oameni frumoşi ai lângă tine, ce pasiuniau, cum se descurcă în viaţa de zi cu zi!

Cel mai mult mă relaxez însă atunci când măodihnesc activ în stupina proprie, unde uit pe mo-ment de toate problemele. Albinele au un modaparte de a te fascina! Întotdeauna înveţi de la eleceva nou! Fac şi grădinărie, cresc câini, găini şimai nou iepuri! Deci... odihnă activă, vorba tată-lui meu!

În orice clipă a existenţei avem ceva de învăţat şi putemsă îi învăţăm şi pe alţii ceva!

–

iunie 2019

Elogiu dascălilor orheieni

APOSTOLUL Pag. 17


14/1884 – n. Ioachim Botez, la Bistri-cioara, Neamţ (d. 12. 06. 1956, Bucureşti),profesor, prozator. Şcoala primară în satulnatal, Liceul „Dimitrie Cantemir” şi Facul-tatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Apredat la Liceul „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ, apoi la o şcoală din Bucureşti. Co-

laborări: „Foaia populară”, „Anuarul Liceului«Petru Rareş»”, „Curentul”. Cartea sa „Însemnă-rile unui belfer”, ce reţine atenţia lui PompiliuConstantinescu şi Eugen Lovinescu, îl anunţă „unmare prozator în devenire”. Volumele de după1944 plătesc tribut sistemului politic al vremii:„Schiţe şi însemnări din şcoala de ieri şi de azi”;„După o jumătate de veac”; „De azi şi de demult”;„Prin Bucureşti odinioară şi astăzi” ş. a.

■ 15/1929 – n. Petru-Virgiliu Petrescu, laPiatra-Neamţ, artist plastic. Frecventează ocazional

cursuri la Institutul de Artă din Iaşi. A deprins teh-nicile grafice sub îndrumarea lui Vasile Dobrian.Membru U. A. P. Specializat în tehnici de mozaic,sgraffito, ceramică pictată, frescă, vitralii, picturăîn ulei. A participat la peste 80 de saloane oficiale,

expoziţii naţionale, inter-naţionale. Expoziţii ex-terne: Cehoslovacia,Anglia, Elveţia, Franţa,Germania, Italia, Iugosla-via, Japonia, Olanda, Polo-nia, Spania, Venezuela.Premii la Bienala „LascărVorel”, Piatra-Neamţ, şi la„Voroneţiana”, Suceava.

■ 15/1839 – n. Sofia Cocea, la Fălticeni (d.27. 10. 1861, Vaslui), publicistă şi autoare de ver-suri. Începe să înveţe într-un pension din Iaşi, con-tinuă la Târgu-Neamţ şi îşi încheie studiile laŞcoala Centrală din Iaşi (1856). După ce i se res-pinge o cerere pentru o bursă de studii în străină-tate, se va căsători, cu profesorul G. Hrisoscoleu(1859) şi va fi profesoară la Târgu-Neamţ, apoi laVaslui. Colaborări: „Gazeta de Moldavia”, „Foi-letonul zimbrului” „Românul”, „Gazeta popo-rului”, „Dacia”, „Steaua Dunării”, „Tribuna”.Traduceri: „M-me de Genlis, Palmira şi Flaminiasau Secretul”; Al Duval, „Maria sau Mustrările decuget a unei mame”, „Operile doamnei SofieiChrisoscoleu, născută Coce”, 1862.

■ 16/1884 – n. Nicolae I. Dăscălescu, la Că-ciuleşti, Neamţ (d. 28. 09. 1969, Piatra-Neamţ),


(continuare în pag. 18)

iunie 2019

n

Dincolo de cantitatea de informa-ţie pe care sunteţi obligat să otransmiteţi prin programa şcolară,încercaţi să lucraţi şi asupra ca-racterului elevilor dvs.? Cu ce re-zultate? Sunteţi temut sau iubit?

– Aici e cea mai mare pro-blemă a mea ca profesor! Întot-

deauna rămân în urmă cu informaţiaobligatorie din programă deoarece vreausă le răspund elevilor conform propriilornevoi. E mult mai important să perceapăşi însuşească valori precum bunătatea,cinstea, omenia, hărnicia, responsabilita-tea decât orice altceva!

– În ce relaţie sunteţi cu modelul dvs.de dascăl?

– Foarte bună, încerc să îl imit şi maiadaug şi de la mine!

– Cu ce performanţe vă mândriţi,dincolo de activitatea de la catedră?

– Cu o familie frumoasă care măsusţine şi pe care o susţin. Soţia îmi estecolegă din primul an de facultate şi pânăîn momentul de faţă, am doi copii minu-naţi de care mă bucur în fiecare zi. Băia-tul este licean în clasa a X-a iar fetiţa vaîncepe ciclul primar anul acesta. Suntnişte copii foarte buni şi aş dori oricăruipărinte să aibă bucuriile pe care eu le tră-iesc de pe urma copiilor.

Mă mândresc şi cu faptul că de-alungul timpului am format, ajutat şi sfă-tuit zeci de prieteni în practicarea apicul-turii, îndeletnicire pe care am moştenit-ode la tatăl şi bunicul meu. Cred că facacest lucru la un nivel performant şi suntmândru de asta!

– Aţi vrea să adăugaţi o întrebare lacare aţi fi dorit să răspundeţi?

– Nu, vă mulţumesc!

A întrebat Mircea ZAHARIA

În orice clipăa existenţei avem

ceva de învăţatşi putem

să îi învăţămşi pe alţii ceva!

–

a Orhei, în ajunul Zilei Sindicalistului, marcatăpe 7 iunie în Republica Moldova, şi-a ţinut lu-crările şedinţa festivă dedicată acestui remar-cabil eveniment pentru marea familie asindicaliştilor din diferite branşe, reunite subumbrela Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor(CNSM). Graţie vrednicului profesor SimionBoţan, preşedinte al Consiliului raional al Fe-

deraţiei Sindicale a Educaţiei şi Ştiinţei (FSEŞ), so-lemnitatea a căpătat un plus de conotaţie: bilanţulanului şcolar, Gala laureaţilor concursului raional„Cel mai bun sindicalist al anului de studii” şi lansa-rea unor proiecte pentru vacanţa mare.

Pentru începutul întrunirii, preşedintele SimionBoţan a prezentat oaspeţii redutabili sosiţi în musafi-rie la „floarea” învăţământului din Orhei: oficialităţidin conducerea Confederaţiei Naţionale a Sindicate-lor şi a Federaţiei Sindicale din Educaţie şi Ştiinţă, li-deri sindicali din Chişinău, Hânceşti, Ştefan Vodă,Rezina, Ungheni ş. a. Au fost prezenţi, de asemenea,

reprezentanţi ai autorităţilor publice din Orhei, liderisindicali locali. După acest moment protocolar, am-fitrionul Simion Boţan a oferit microfonul oaspeţilorcare au adresat asistenţei pedagogice orheiene mesajecordiale de felicitare şi consideraţie cu prilejul fina-lizării cu succes a anului de studii 2018-2019 şi de-butului vacanţei de vară. Majoritatea vorbitorilor ausubliniat contribuţia semnificativă a sindicaliştilor dinEducaţie la protejarea drepturilor fundamentale aleangajaţilor din domeniu, implicarea lor susţinută înimplementarea Legii unice de salarizare. Totodatăs-au adresat către Guvern şi Parlament propuneri con-crete, solid argumentate, pentru modificarea anumi-telor clauze ale actului legislativ menţionat. Vorbitoriis-au referit la problema eradicării fenomenului deexod masiv al populaţiei active din Moldova, precumşi la cea a contracarării sărăciei cumplite a oamenilorde vârstă pensionară, şi nu numai. În această ordine

de idei, s-a lansat propunerea de dinamizare a dialo-gului social şi a cooperării constructive în configura-ţia parteneriatului amiabil APL – oameni de afaceri– sindicate întru asistarea şi încurajarea, nu doar mo-rală, a pensionarilor – foşti şi actuali sindicalişti. Or,„asigurarea lor cu suport necondiţionat este misiuneanobilă a activiştilor sindicali”, susţin atât factorii dedecizie din Orhei, cât şi conducerea CNSM, care audat asigurări că vor sprijini toate iniţiativele şi acţiu-nile pentru îmbunătăţirea condiţiei social-economiceşi de viaţă a membrilor de sindicat.

În continuare Simion Boţan a prezentat cartea devizită a organizaţiei sindicale a Educaţiei din Orhei,una dintre cele mai reprezentative din republică (2800de membri întruniţi în 114 organizaţii primare), su-bliniind iniţiativele şi realizările colegilor săi privindacordarea unui şir de facilităţi suplimentare membri-lor de sindicat.

În intervenţiile lor, Ghenadie DONOS şi NadejdaLAVRIC, reprezentanţi ai CG al FSEŞ, au remarcat

buna întocmire a Regula mentului cuprivire la concursul „Cel mai bun sin-dicalist al anului de studii”, VictorSÂNCHETRU, preşedintele CR Şte-fan Vodă al FSEŞ, şi-a exprimat opi-nia că impresionanta tradiţieînrădăcinată la Orhei este imperioasăşi demnă de urmat şi de către alţi li-deri sindicali, iar Lilia SAVIN, preşe-dintele CR Ungheni al FSEŞ, adeclarat că intenţionează să preiaacest exerciţiu de bună practică, im-plementat de către prof. Boţan, Cu-vinte de laudă pentru ţinuta prezenteisărbători a rostit şi pensionarul orhe-ian, Tudor BOGDAN, om cu peste 50de ani de apartenenţă la Sindicat, dar

şi tânărul lider al comunităţii academice a Moldovei,Oleg CHIHAI, care a încheiat astfel: cer solemnacordul colegului Simion BOŢAN de a-mi fi mentorîn cauza de perfecţionare a prestaţiei mele de lidersindical”.

Sărbătoarea de suflet dăruită cu generozitate decătre CR Orhei s-a încheiat cu un spectacol de zilemari, cu protagonişti valoroşi veniţi din Chişinău, ală-turi de care a cules un mănunchi de aplauze freneticeşi ansamblul de dansatori al gimnaziului „Ion şiDoina Aldea-Teodorovici” din localitate.

Spectatorii au avut parte de clipe emoţionante încare au contactat în direct cu interpreţii îndrăgiţi, fre-donând la unison cu ei melodiile ce se bucură de omare popularitate în mediul pedagogilor. (N. R. –Text prescurtat)

Tamara LUPUŞOR

Elogiu dascălilor orheieni L

Şcoala nemţeană

Pag. 18 APOSTOLUL


eneral de corp de armată. Absolvent alŞcolii de Ofiţeri de Artilerie şi Geniu, dinBucureşti şi al Şcolii Superioare de Răz-boi. S-a distins în timpului Primului Răz-boi Mondial în luptele de laSlănic-Moldova şi Cireşoaia. Participă laAl Doilea Război Mondial pe diferite

fronturi. În timpul regimului comunist, a fostarestat şi umilit, drept pentru care, după eliberare,când se va încerca reabilitarea sa, va refuza oriceonoruri. Funcţii: secretar general al MinisteruluiApărării, comandant de divizie, de Corp de Ar-mată, de Armată.

■ 17/1825 – n. Elena Cuza, la Iaşi (d. 2. 04.1909, Piatra-Neamţ), „sfânta”, cum o numeau lo-calnicii, soţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza.După moartea lui Cuza, va fi soră la Spitalul de

Copii „Caritatea” din Iaşi, iar din 1903 se stabi-leşte la Piatra-Neamţ, în casa situată pe Strada„Ştefan cel Mare” cumpărată, pe când se afla înElveţia, de la familia ing. Bacalu. Aici a trăit dis-cret ultimii ani de viaţă, făcând acte de caritate,

donaţia către primul spital al oraşului, care func-ţiona în localul unde este azi Centrul de ÎngrijiriComunitare. La 24 ianuarie 1909, când se împli-neau 50 de ani de la Unire, a fost vizitată de Ni-colae Iorga, iar manifestările dedicateeveni mentului s-au desfăşurat în faţa casei sale.

■ 18/1938 – n. Paul Findrihan la Icuşeşti,Roman (d. 22. 07. 2004, Piatra-Neamţ), profesor,publicist. A absolvit Liceul „Roman-Vodă”, Facul-tatea de Filologie-Istorie a Universităţii Bucureşti

(1960), profesor şi directorla Săbăoani, Neamţ, refe-rent şi secretar literar al T.T. din Piatra-Neamţ (1966-1998), autor (colab.) a pri-mului corpus dedocumente privind activi-tatea T. T. („Remember”,„Breviar” şi „TT”). Mem-bru în comisia de redactarea unui „Lexicon” al teatru-

lui românesc. A editat – singur sau în colaborare:Revista „Zigzag” (1984-1989), Caietele-programale spectacolelor TT. A participat la realizareaunor manifestări cu public, „Antologia Scriitori-lor Români Contemporani” şi „Colocviile cri-tice”. Colaborări: Ziarul „Ceahlăul”, revistele„Asachi” şi „Apostolul”.


g

(urmare din pag. 17)

iunie 2019

„M‐am străduit să‐mi fac datoria faţă de învăţământulromânesc aşa cum am putut eu mai bine”

Dacă ar fi să faceţi un bilanţ al anilor pe-trecuţi la catedră, ce notă i-aţi acorda pro-fesorului Florin Nicolau?

În momentele de cumpănă ale vieţiiîncepi să faci bilanţul. După 36 de ani deactivitate în învăţământ, cum m-aş autoe-valua? Ce notă mi-aş da? Sau, mai nou, ca-lificativ... Mă uit în urmă şi constat că nu

regret nimic din ceea cea am făcut. Dacă ar fi s-oiau de la capăt, poate nu le-aş face pe toate la fel,experienţa îşi spune cuvântul, dar precis nu le-aşface perfect, nimeni nu poate fi perfect. Considercă mi-am făcut datoria faţă de societate, faţă deelevii pe care i-am crescut şi pe care pot să-i pri-vesc în ochi cu mândrie. Pe de altă parte, dacă numă laud eu, nu mă laudă nimeni. Cu lipsă de mo-destie, cred că aş merita nota 9. Sau nu... Cu si-guranţă, unii ar considera că sunt arogant, amînţeles însă că niciodată nu-i poţi mulţumi pe toţi,aşa că rămân la 9 (nouă).

• Apropo de nota pe care v-o acordaţi, cât deimportante sunt pentru dvs. calificativele pe carevi le atribuie elevii? Aveţi o poreclă?

Cum mă evaluează elevii? Calificativele pecare mi le atribuie sunt foarte importante pentrumine. Cele mai importante sunt cele pe care mile acordă copiii mei de-acasă, dar şi ceilalţi sunttot ai mei şi mă mândresc cu ei. Copiii simt cândsunt iubiţi şi răspund la iubire cu iubire. E o bu-curie să intri în clasă şi să-i găseşti aşteptându-tecu zâmbetul pe buze. E o bucurie când te întreabăorice, unele întrebări fiind chiar puţin incomode,

dar asta înseamnă că au încredere în mine. Aşacred eu. Poreclă? Generaţia mea avea porecle pre-gătite pentru majoritatea profesorilor: „Droj-diuţa”, „Catena”, „Dioda cu vid”... Pe elevii meiîi aud strigând de la etaj când urc cu greu scăriledoar „vine Domnu’!”.

• Sunteţi o persoană emotivă? S-a întâmplatsă aveţi de suferit consecinţe grave ale emoţiilordvs.?

Sunt o persoană emotivă. Consider că trebuiesă fii nesimţit ca să n-ai emoţii. Încerc totuşi săle exteriorizez mai puţin. Îmi place să mă bucurpentru orice realizare, cât de mică, a mea sau acopiilor mei, la care mă fac şi eu părtaş. Nu măsupăr des iar când mă supăr îmi trece repede. Amavut şi de suferit de pe urma exprimării în modpublic a părerilor personale în faţa unor persoanemici ca şi caracter, dar aflate în funcţii impor-tante. Le-am iertat, dar nu le-am uitat. Nu cred căau avut ceva personal cu mine, probabil au suferitunele traume în copilărie. Vă rog să-mi permiteţisă nu detaliez, întrucât doamnele respective suntîncă în activitate, iar cine s-a fript cu ciorbă suflăşi în iaurt!

• Ce v-a determinat să alegeţi şcoala? Tra-diţie, vocaţie sau întâmplare?

Cariera didactică este o tradiţie în familiamea. Părinţi mei au fost învăţători peste 40 de anifiecare, au fost oameni apreciaţi şi respectaţi însocietare. N-a fost o întâmplare alegerea acestuidrum în viaţă, tata (Dumnezeu să-l ierte) fiind celcare a ştiut să mă motiveze! Părerea mea este că

am vocaţia necesară pentru ceea ce fac, dar e pă-rerea mea, poate fi subiectivă...

• Care credeţi că sunt slăbiciunile fundamen-tale ale şcolii româneşti? Dar punctele ei celemai tari? Puteţi argumenta aplicat pe specialita-tea pe care o predaţi/ pe munca dvs. de la cate-dră?

Slăbiciunile fundamentale ale şcolii româ-neşti? Cred că şcolii româneşti îi lipseşte carac-terul practic. Elevii noştri nu ştiu să ţină în mânăun ciocan, o şurubelniţă, nu ştiu să bată un cui sausă înfileteze un bec. Performanţele internaţionaleale elevilor români şi plecarea în masă a absol-venţilor de liceu, facultate şi nu numai, demons-trează că şcoala românească pregăteşte cel maibun muncitor pentru patron. Auzim despre eleviromâni plecaţi în Italia sau Anglia, aici absolvenţide clasa a IV-a, acolo înscrişi direct în clasa a VI-a şi spunem cu mândrie: „Ce şcoală bună avemîn România! Mai bună ca în Italia! Mai bună caîn Anglia!” Atât timp cât muncitorul român mun-ceşte pentru patronul italian sau pentru cel englezşi nu invers, daţi-mi voie să nu cred că avem oşcoală mai bună ca a lor.

• Care ar fi primele trei decizii pe care le-aţilua dacă, Doamne păzeşte, aţi fi pentru o zi mi-nistrul învăţământului?

Ministru al Învăţământului!!! Ar fi o mareonoare! În ţările civilizate învăţământul chiar esteapreciat, este considerat foarte important. Nupoţi, ca în calitate de cel mai important om în stat,să vii cu mesajul, în prima zi de şcoală, că „Nu-inevoie să fii premiant ca s-ajungi preşedinte!”, iarpe profesori să-i blamezi, să-i demonizezi şi să-idemonetizezi spunând că sunt „sursă de inflaţieîn România”. Ce decizii aş lua? Tentaţii ar fimulte, dar... trebuie să vă răspund politicos:

- cursarea reală a profesorilor privind noţiuniminime de utilizare a informaticii în predarea dis-ciplinei;

- asigurarea dotărilor informatice în fiecaresală de clasă;

- numirea unui colectiv de consilieri minis-teriali din rândul cadrelor didactice active practi-cante şi care să fie schimbaţi anual, pentru a nupierde legătura cu realităţile din sistem.

• Vrând-nevrând, indiferent de timp sau detipul şcolii, desfăşurarea procesului de învăţă-mânt presupune un anumit tipic, ca să nu zic anu-mite clişee. Reuşiţi să le biruiţi? Cum văreîmprospătaţi forţele?

Fiu de învăţători, Florin Nicolau s-a născut la 25 aprilie 1965 încomuna Bârgăuani, jud. Neamţ

- absolvent al Şcolii Generale Nr. 3 Piatra-Neamţ, promoţia 1979- absolvent al Şcolii de Muzică Piatra-Neamţ, 1979, membru în or-

chestra Şcolii de Muzică la fagot- cursuri la Şcoala Populară de Artă, acordeon şi chitară clasicăEste absolvent al Liceului Pedagogic „Gheorghe Asachi”, promoţia

1983- absolvent al Colegiului Universitar de Institutori Piatra-Neamţ,

specializarea institutor-ecologie, 2004- absolvent al Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava – Facultatea

de Ştiinţe ale Educaţiei, specializare Pedagogia Învăţământului Primarşi Preşcolar, 2009

- absolvent al Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava – Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei,specializare Master – Managementul Instituţiilor Educative, 2011.

• Interviu cu prof. înv. primar Florin Nicolau

•

Şcoala nemţeană

APOSTOLUL Pag. 19

20/1938 – n.Mihai Merticaru,la Beţeşti, Rediu,Neamţ, profesor,poet, publicist,membru al U. S. Aabsolvit Facultateade Filologie, Iaşi. A

fost redactor la Ziarul„Ceahlăul”. Colaborări:„Convorbiri literare”,„Antiteze”, „Asachi”, „Spirit critic”, „Flacăra” şiîn reviste didactice. Cărţi de poezie: „Vânătoareprinciară”, „Catedrala de azur”, „Scriere cunei-formă”, „Întâlnire pe pod”, „Imperiul lupului”,„Împărăţia clipei. 333 micropoeme în stil haiku”,„Arca lui Petrarca”, „Împărăţia frigului”, „Geo-metrie lirică. 66 de sonete”, „Umbra păsării,poeme alese”; „Arta euritmiei, 74 de sonete”, şi

cărţi didactice. („Repere literare şi stilistice” ş. a.)■ 21/1949 – n. Dan Cepoi, la Târgu-Neamţ

(d. 2008, Piatra-Neamţ), pictor. Absolvent al Fa-cultăţii de Arte Plastice, Iaşi. Membru al U. A. P.În paralel cu activitatea didactică la Piatra-Neamţ,

expune permanent, în cadrul expoziţiilor colec-tive, ocazionale sau anuale, şi participă la Tabe-rele de pictură: Almaş, Văratec, Durău,Dumbrava. Este prezent în selecţiile FilialeiNeamţ a U. A. P. pentru expoziţiile deschise laIaşi (1985), Târgu-Mureş şi Piatra-Neamţ (1987),Bucureşti (1986), Bienala „Lascăr Vorel”, Piatra-Neamţ. Au publicat reproduceri după lucrărilesale revistele: „Arta”, „Orizonturi româneşti”,„Vatra”. Prezent în numeroase colecţii particularedin ţară şi de peste hotare.

■ 28/1912 – n. Sergiu Celibidache, laRoman (d. 14. 08. 1996, lângă Paris), muzician,compozitor, membru de onoare al AcademieiRomâne. A absolvit liceul în oraşul natal. Se con-sacră muzicii, pleacă la Berlin unde studiază laŞcoala de Înalte Studii Muzicale (1936) şi debu-tează (1945) la pupitrul Filarmonicii. Dirijeazăcu regularitate renumite orchestre simfonice eu-ropene; ţine cursuri de perfecţionare în arta diri-jorală la Academia Muzicală din Siena(1960-1962), iar mai târziu la Fontainebleau şila München pentru tineri dirijori. Autorul unui„Requiem”, a patru simfonii şi al unui Concertpentru pian şi orchestră, rămase în cea mai mareparte inedite. A condus Orchestra Filarmonicădin Paris (din 1969), director al Filarmonicii dinMünchen (din 1979), pe care o va dirija şi la Ate-neul Român (1978 şi 1990).



iunie 2019

„M‐am străduit să‐mi fac datoria faţă de învăţământulromânesc aşa cum am putut eu mai bine”

n domn cu multă experienţă în minister,nu dau nume, spunea nu de mult că în ca-riera sa a văzut foarte multe reforme înînvăţământ. Toate au început cu învăţă-mântul primar şi majoritatea s-au termi-nat tot acolo. Din punctul meu de vedere,toată activitate pe care am desfăşurat-o aavut în centru elevul. Indiferent de regim,

de reforme, de orice, m-am străduit să-i educ şisă-i instruiesc. Un anumit tipic, clişee, obiş-nuinţă, prea puţin, deoarece la patru ani amschimbat colectivele de elevi, am schimbat pro-gramele, am schimbat manualele, am schimbatstilul de predare. Am încercat să păstrez tot ce adat randament, satisfacţie şi să elimin schimbă-rile de formă. Rutină? Nu, prefer să o numescexperienţă şi să o pun în slujba elevului.

• Dincolo de cantitatea de informaţie pecare sunteţi obligat să o transmiteţi prin pro-grama şcolară, încercaţi să lucraţi şi asupra ca-racterului elevilor dvs.? Cu ce rezultate? Sunteţitemut sau iubit?

Programa şcolară este obligatorie. Indife-rent de părerea unuia sau a altuia dintre noi, eatrebuie realizată integral. N-am uitat niciodată,însă, că elevii trebuie să fie în primul rând edu-caţi. Copii te răsplătesc prin comportamentullor, prin faptele lor. Te fac să fii mândru că ai

pus şi tu o cărămidă la temelia lor. Am copii cucare mă mândresc! Am copii pe tot globul, înAustralia, în Canada, Anglia, Belgia, Italia,Spania, România. Am copii care călătoresc petot globul, în locuri unde nu am s-ajung decâtcu gândul. Păstrez legătura cu copiii mei, suntalături de ei la evenimentele importante dinviaţa lor. Am copil care a scris o carte la lansa-rea căreia am participat şi unde, o poezie îmieste dedicată!!! Am crescut copii minunaţi pecare îi iubesc din tot sufletul şi care, la rândullor, mă iubesc la fel de mult. Sunt sigur de acestlucru!

• În ce relaţie sunteţi cu modelul dvs. dedascăl?

M-am străduit să iau ce-i bun de la fiecare.Am avut ocazia să merg în foarte multe inspecţiişcolare din care am învăţat şi ce să faci şi cumsă faci dar şi ce nu trebuie să faci. Am avut mo-dele demne de urmat pe părinţii mei, pe unii pro-fesori din şcoala generală, mulţi din Liceulpedagogic, din colegiu şi din facultate. Am avutşi contraexemple, nu puţine, pe care le-am înca-drat la „aşa NU!”. Mi s-a mai spus că semăn cuIon Creangă sau cu Domnu’ Trandafir... Am în-cercat şi cred că, în mare parte am şi reuşit, săfiu un om bun, să fac bine peste tot pe unde amcălcat.

• Cu ce performanţe vă mândriţi, dincolo deactivitatea de la catedră?

Cu ce performanţe mă mândresc? Mă mân-dresc, în primul rând, că sunt învăţător. Mă mân-dresc cu faptul că am fost metodist ISJ şi mi-amajutat colegii să-şi obţină gradele didactice lacare au aspirat. Sunt metodist CCD, calitate încare, cu mulţi ani în urmă, am făcut parte din co-lectivul care a redactat primele modele de pla-nificări pentru colegii din Neamţ şi nu numai.Mi-am ajutat colegii şi ca formator în cadrulprogramului COMPAS sau în înţelegerea predă-rii integrate la clasa pregătitoare. Mă mândresccu locurile pe podium, câştigate de elevii îndru-maţi de mine, la concursuri şi olimpiade şcolareşi nu exagerez când spun că este vorba de suteastfel de premii. Mă mândresc cu performanţeleelevilor mei obţinute în gimnaziu, la licee sau înfacultăţi! Mă mândresc cu cărţile pe care le-ameditat, împreună cu soţia mea şi care conţin lu-crări literare ale elevilor noştri. Am încercat per-manent să fiu „la înălţime”, fără să forţez nota,cu calm, cu respect faţă de colegi şi faţă de elevi,cu dragoste faţă de şcoală... M-am străduit să-mifac datoria faţă de învăţământul românesc aşacum am putut eu mai bine.

A întrebat Mircea ZAHARIA

U

„Vacanţe Muzicale la Piatra-Neamţ”, ediţia a XLVI-an perioada 30 iunie-6 iulie, Centrul pentru Cultură şi Arte „Car-men Saeculare” Neamţ organizează cea de a XLVI-a ediţie a„Vacanţelor Muzicale la Piatra-Neamţ”. Timp de şapte seri, ţi-nutul Neamţ va fi cuprins de acorduri ale celor mai diverse ge-nuri muzicale: simfonic, pop, operă, rock, jazz, muzică veche,corală sau camerală.

Deschiderea ediţiei curente se va petrece în atmosfera me-dievală a Cetăţii Neamţ, loc istoric în care va performa OrchestraSimfonică Bucureşti.

De luni, 1 iulie, şi până vineri, 5 iulie, municipiul Piatra-Neamţva găzdui în cadrul „Vacanţelor” câte două evenimente pe zi: de laora 19:00 la Sala mare a Teatrului Tineretului, şi de la ora 21:00, pePlatoul Curţii Domneşti, sub secularul Turn al lui Ştefan cel Mare.Publicul meloman va putea să audieze artişti precum celebrul muzi-cian basarabean Eugen Doga, însoţit de membrii orchestrei simfonice

a companiei „Teleradio Moldova”, precum şi pe Alexandru Tomescu,Sânziana Mircea, Omar Massa, Bianca şi Remus Manoleanu, Corala„Universitas” a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, tânăra şi talentatapianistă pietreană Alina Azario (Azaharioaiei), care va fi însoţită deviolonistul Adrian Iliescu, Ansamblul cameral „Musica Viva”, AndreiTudor Band, Orchestra „Camerata Clasică” Bucureşti, Ansamblul demuzică veche „Codex”.

Finalul ediţiei programează, în seara zilei de 6 iulie, de la ora21:00, pe platoul de la Turn, o excepţională seară de operă, a căreiprotagonistă va fi pietreanca Anda Louise Bogza, solistă a Operei deStat din Praga. Ea va fi însoţită muzical pe scena „Vacanţelor” de or-chestra Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca, la pupitrul diri-joral urmând a se afla Adrian Morar. (Comunicat – Centrul pentruCultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ)

Red.

Î

n

APOSTOLULPag. 20

Panoramic romaşcan

iunie 2019

Elevi romaşcani premiaţi laConcursul Naţional „Petru Poni”

n perioada 24-26 mai s-a desfăşurat, laVaslui, a X-a ediţie a Concursului Naţio-nal „Petru Poni”, organizat de ISJ Vasluişi Ministerul Educaţiei Naţionale, adresatelevilor de liceu de la profil tehnologic.La această ediţie au participat 134 deelevi, din 35 de judeţe, cu performanţe de-osebite în domeniul chimiei, care au sus-

ţinut o probă teoretică şi una practică, în zilediferite, pe parcursul a câte trei ore de lucru, in-formează ISJ Neamţ.

Judeţul Neamţ a participat la acest concurscu un lot format din şase elevi selectaţi la etapajudeţeană a competiţiei, cinci dintre aceştia, toţidin Roman, obţinând rezultate foarte bune.

Astfel, Laura Cristiana Petrişor, elevă înclasa a XI-a la Colegiul Tehnic „Petru Poni” dinRoman, pregătită de profesor Maria Rusu, a ob-ţinut Premiul II. Alin Viorel Ciobanu, elev înclasa a IX-a, şi Daniel Gabriel Ciocan, elev înclasa a XI-a, de la Liceul Tehnologic „VasileSav” din Roman, pregătiţi de profesor PaulaLeancă, au obţinut Menţiune din partea Minis-terului Educaţiei Naţionale. Emanuel Iosif Ghiu-zan şi Marius Andrei Bogleş, elevi în clasa aXI-a la Liceul Tehnologic „Vasile Sav” dinRoman, pregătiţi de profesor Liliana Aniţei, auobţinut Menţiune Specială.

„De remarcat faptul că aceşti elevi sunt pre-gătiţi în Centrul de Excelenţă Neamţ, filialaRoman – clasa de chimie tehnică IX-XI şi au ex-perienţă competiţională acumulată în anii ante-riori, iar în calitate de lectori în acest an şcolarau fost doamnele profesor Paula Leancă şi Gia-nina Condurat. Felicitări, admiraţie şi conside-raţie pentru elevii, profesorii şi părinţiiimplicaţi”, au transmis reprezentanţii ISJ Neamţ.

Colegiul Naţional „Roman‐Vodă” aprimit titlul de „Şcoală Europeană”

În acest an, Ministerul Educaţiei Naţionalea organizat cea de-a XVI-a ediţie a Competiţiei

Naţionale pentru obţinerea certificatului „ŞcoalăEuropeană”, competiţie la care au participat 136unităţi de învăţământ preuniversitar ce au derulatproiecte din cadrul programelor europene dindomeniul educaţiei şi formării profesionale.

Festivitatea de decernare a premiilor a avutloc marţi, 4 iunie, la Palatul Parlamentului înBucureşti, în prezenţa ministrului Educaţiei,Ecaterina Andronescu. Din cele 136 de şcoli în-scrise în competiţie, 87 au primit această distinc-ţie în 2019, iar din judeţul Neamţ au primittrofeul de „Şcoală Europeană” trei unităţi de în-văţământ: Colegiul Naţional „Roman-Vodă” dinRoman (locul 32), Colegiul Tehnic „GheorgheCartianu” din Piatra-Neamţ (locul 34) şi Cole-giul Naţional de Informatică Piatra-Neamţ (locul

70). Fiecare unitate de învăţământ a primit cer-tificatul „Şcoală Europeană – 2019” şi un pre-miu în valoare de 5.000 de lei, care va fi utilizatpentru dotări.

„Astăzi, Colegiul Naţional «Roman-Vodă»a obţinut titlul de «Şcoală Europeană» în urmaactivităţilor efectuate în cadrul proiectelor Eras-mus+ în ultimii trei ani. Delegaţia trimisă la Pa-latul Parlamentului pentru premiere a fostformată din doamna director, profesor MihaelaTanovici, doamna profesor Magda Ghercă şipreşedintele Consiliului Şcolar al Elevilor dincadrul Colegiului Naţional «Roman-Vodă»,Monel Gherghel, dar să nu uităm echipa de pro-fesori şi elevi ai colegiului care s-a implicat înderularea proiectelor”, au transmis reprezentanţiiConsiliului Şcolar al Elevilor din cadrul Cole-giului Naţional „Roman-Vodă”.

Titlul de „Şcoală Europeană” a mai fost ob-ţinut, în ultimii ani, de Liceul cu Program Spor-tiv din Roman (în 2014, titlu obţinut pentru a

treia oară consecutiv), precum şi de ColegiulTehnic „Danubiana” din Roman (2014 şi 2017)şi de Colegiul Tehnic „Petru Poni” din Roman(2018).

Şcoala Primară „Muşatinii”,autorizată de ARACIP, aşteaptă

înscrierea micilor şcolari Echipa care a iniţiat înfiinţarea Şcolii Pri-

mare „Muşatinii” din Roman şi a demarat pro-cedura de evaluare în vederea autorizării aprimit, în perioada 16-17 mai, vizita evaluatori-lor Agenţiei Române de Asigurarea Calităţii înÎnvăţământul Preuniversitar (ARACIP). Activi-tatea desfăşurată pe parcursul celor două zile afost o colaborare eficientă între echipa şcolii şi

cea a evaluatorilor ARACIP. Laactivităţile prevăzute în agendavizitei de evaluare a participatşi inspector Maria Ghiniţă, de-legată din partea Inspectoratu-lui Şcolar Judeţean Neamţ, caobservator al obiectivităţii do-vezilor, argumentelor şi apre-cierilor îndeplinirii standardeleARACIP, informează reprezen-tanţii Şcolii Primare „Muşati-nii”, care va funcţiona pe lângăFundaţia „Episcop Melchise-dec”.

Raportul de evaluare a Şcolii Primare „Mu-şatinii”, cu care s-a finalizat vizita de evaluare,a îndeplinit toţi indicatorii de calitate prevăzuţide standardele autorizării. Şcoala Primară „Mu-şatinii” este autorizată. Procedura îşi urmeazăcursul şi peste câteva săptămâni, va fi primit dela Ministerul Educaţiei Naţionale documentuloficial care certifică autorizarea.

„Aşteptăm părinţii care îşi doresc pentru co-piii lor un început al parcursului şcolar garantatde o educaţie de calitate susţinută de principii şivalori socio-morale solide. Micii şcolari vor be-neficia de condiţii optime de educaţie şi dezvol-tare a personalităţii într-un spaţiu generos, sigurşi foarte bine dotat, o programă care respectăcurriculumul învăţământului naţional al ciclului

elementar – inclusiv al clasei pregătitoare, 18elevi – numărul maxim de elevi în clasă, şi nu înultimul rând, afectivitatea, răbdarea şi compe-tenţele didactico- metodice a două doamne în-văţătoare, recomandate de rezultate şi graduldidactic I. Confortul psihic al părinţilor este asi-gurat de programul şcolar desfăşurat în interva-lul 8.00-17.00 care include: 08.00-12.00activităţi instructiv-educative; 12.00-13.30 ser-virea mesei, activităţi recreative, odihnă; 13.30-17.00 activităţi opţionale şi After school. Taxaşcolară de 550 de lei pe luna reprezintă un efortfinanciar, dar să reflectăm la următorul adevăr:«Dacă ai impresia că educaţia e scumpă, atunciîncearcă să vezi cum e ignoranţa» (Andy McIn-tyr)”, au precizat reprezentanţii Şcolii Primare„Muşatinii”.

O nouă ediţie a concursului interju‐deţean „Creangă şi copiii”, la Dulceşti

La Căminul Cultural din Dulceşti s-a desfă-şurat pe 31 mai cea de-a VIII-a ediţie a concursu-lui interjudeţean „Creangă şi copiii”, din cadrulproiectului „Valorile satului românesc păstrateîn muzeul etnografic”, înscris în Calendarul ac-tivităţilor educative regionale şi interjudeţene lapoziţia 1640.

Ca parteneri în acest proiect au fost: Inspec-toratul Şcolar Judeţean Neamţ, Casa CorpuluiDidactic Neamţ, Clubul Copiilor Roman, Primă-ria Comunei Dulceşti, Asociaţia ÎnvăţătorilorNeamţ, Muzeul de Istorie Roman, BibliotecaComunală Dulceşti, Biserica „Pogorârea Sfân-tului Duh” Dulceşti, 17 şcoli din judeţ şi alte 11şcoli din judeţele Timiş, Iaşi, Bacău, Suceava,Vaslui, Galaţi şi Botoşani.

Concursul s-a adresat copiilor – secţiuneadirectă, în care echipaje a câte patru copii au răs-puns unor întrebări legate de viaţa şi opera ma-relui povestitor, alături de prezentarea dedramatizări, scenete, monolog, dialog, recitări,şezători şi dansuri populare, şi o secţiune indi-rectă – privind realizarea de colaje şi desene,având ca tematică aspecte din opera lui Creangă–, în timp ce cadrele didactice au prezentat di-verse materiale privind viaţa şi opera mareluipovestitor, precum şi poezii şi proză despre ziuade 1 Iunie, Ziua Internaţională a Copilului.

„Activitatea a fost eficientă, amplă, bine or-ganizată şi şi-a atins scopul şi obiectivele. Amdorit ca, prin acest concurs, să aducem în prezentinformaţii despre viaţa şi opera celui mai marepovestitor român, Ion Creangă, iubit şi îndrăgitde copii, să dezvoltăm şi să stimulăm potenţialulcreativ al elevilor, prin exprimare plastică saudirect, prin dramatizări, cântec şi dansuri populare”,a afirmat profesor pentru învăţământul primarRodica Popa, din cadrul Şcolii Dulceşti.

(Sursa: Ziarul de Roman)

Red.

Panoramicromaşcan

Î

Paşi spre Europa


Amplificarea dimensiunii internaţionale a şcolilorprin proiectele Erasmus+

e lângă faptul că asigură managementuloperaţional al unităţii de învăţământ şieste direct responsabil de calitatea educa-ţiei furnizate, directorul unei şcoli din Ro-mânia ar trebui să lanseze şi proiecte departeneriat cu unităţi de învăţământ dinstrăinătate şi multe alte activităţi prin care

să consolideze dimensiunea internaţională a in-stituţiei pe care o conduce. Pentru aceasta suntnecesare abilităţi care pot fi dobândite şi îmbu-nătăţite şi prin intermediul cursurilor de perfec-ţionare, cu scopul de a transforma şcoala într-unmediu generos de formare, cu un bogat potenţialuman şi material, cu rezultate de palmares, unspaţiu generator de iniţiative valoroase, în carecreativitatea, formarea personalităţii şi buna edu-caţie să permită elevului transformarea într-untânăr competent profesional, complet, un mem-bru responsabil şi serios al comunităţii europene.

Cu aceste gânduri am început şi am parti-cipat la cursul de formare How to make yourschool more international – a practice-basedapproach (Cum să-ţi faci şcoala mai interna-ţională) – prin Programul ERASMUS+ 2017-1-RO01-KA101-036080, proiect de mobilitateîn domeniul educaţiei şcolare, organizat decătre firma finlandeză EUNEOS. Cursul s-adesfăşurat în oraşul Benalmadena din Spania,situat în partea de S-E a ţării – Costa de Sol –pe coasta Mării Mediterane şi la poalele Mun-ţilor Soerra de Mijas.

Destinat directorilor, coordonatorilor deproiecte, profesorilor şi altor membri ai per-sonalului, cursul a acoperit o gamă largă desubiecte pe care şcolile trebuie să le ia în con-siderare şi să le abordeze atunci când introducsau asigură internaţionalizarea în unitatea lor:Rolul managementului şcolar, Planul de po-litică şcolară privind internaţionalizarea,Cum să devii un bun coordonator al interna-ţionalizării, Cum să finanţăm proiectele inter-naţionale, Formate de lucru la nivelinternaţional şi cel mai bun mod de a dezvoltaun proiect (virtual), Diferenţele culturale –competenţele interculturale (inclusiv aisber-gul cultural) şi cum să vă stimulaţi elevii şiprofesorii să le dezvolte pe parcursul unuiproiect, Includerea dimensiunii europene şiinternaţionale în curriculum ş. a.

Metodologia cursului a dat posibilitateatuturor participanţilor să se exprime şi să în-veţe prin împărtăşirea experienţelor proprii şia expertizei pe această temă. Lucrând în modindividual sau în grupuri, pe diverse subiecteconcrete, s-au generat premisele creării unornoi proiecte pentru şcolile noastre.

Desigur am avut aşteptări mari de la acestcurs, dar ele au fost depăşite şi consider căprincipalul câştig (pe lângă cel cultural) estedobândirea unui set de competenţe pentru aputea dezvolta o viziune coerentă şi o strate-gie de internaţionalizare pentru şcoală, prinurmătoarele activităţi:

- Elaborarea unui plan de politică şcolarăprivind internaţionalizarea;

- Strategii de a deveni un bun coordonatoral internaţionalizării;

- Dezvoltarea formatelor de lucru interna-ţionale;

- Înfiinţarea unui parteneriat multilateral,bilateral, Regio în Erasmus Plus şi modul deaplicare cu succes a unei finanţări ErasmusPlus;

- Dezvoltarea competenţelor intercultu-rale ale cadrelor didactice care participă laproiecte internaţionale;

- Participarea la proiecte virtuale globale.M-a impresionat şi profesionalismul for-

matorilor, care au trebuit să facă faţă unui setde curiozităţi şi întrebări ale cursanţilor, pre-cum şi setea de cunoaştere şi informaţii ve-nite din partea acestora din urmă. Am găsitnecesar să împărtăşesc toate achiziţiile cog-nitive şi deprinderile formate cu colegii meide la Liceul Tehnologic Economic Adminis-trativ Piatra-Neamţ şi trebuie să remarc şifaptul că această experienţă din Spania ne vaajuta pe toţi să realizăm mai bine misiuneaşcolii noastre care este: O şcoală europeanăpentru elevii noştri.

Doina Georgeta GHEORGHIUDirector – Liceul Tehnologic Economic

Administrativ Piatra-Neamţ

P

inagoga Catedrală „Baal Shem Tov” din Piatra-Neamţ a găzduitpe 15 iunie, o serie de activităţi prilejuite de Ziua „Victor Brau-ner”, la 116 ani de la naşterea pictorului. Evenimentul a fost or-ganizat de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România,Comunitatea Evreilor din Piatra-Neamţ (Emil Nadler – preşe-dinte), Uniunea Artiştilor Plastici (UAP) din România, FilialaNeamţ, în parteneriat cu Liceul de Arte „Victor Brauner” şi Teatrul

Tineretului din Piatra-Neamţ. Dimineaţă a avut loc Colocviul „Avangarda merge-n Paradis”, cu o

prestigioasă galerie de invitaţi, iar după amiază, s-a desfăşurat vernisajulexpoziţiei UAP, Filiala Neamţ şi s-au decernat premiile Brauner pictori-lor pietreni Mihai Agape şi Dumitru D. Bostan. S-au mai aflat pe simeze:Grigore Agache, Dumitru Bezem, Mircea Răsvan Ciacâru, Viorica Ciu-canu, Petru Diaconu, Ştefan Diaconu, Laurenţiu Dimişcă, Dumitru Bog-dan Enache, Oana Gavriliu, Lucian Gogu Craiu, Dinu Huminiuc, CiprianIstrate, Radu Macavei, Florin Mihai, Lipa Nathanshon (Israel), MarianaPapară, Ştefan Potop, Vladimir Potop, Arcadie Răileanu, Mircea TitusRomanescu, Lucian Tudo-rache, Gheorghe Vadana,Irina Maria Moldovan şiVasile Trăistariu.

Despre lucrări şi mani-festarea în sine s-a pronun-ţat criticul de artăbucureştean Marius Tiţa.El a scos în evidenţă stră-dania lui Emil Nicolae, or-ganizatorul Zilei „VictorBrauner”, şi a apreciat mi-

nunata corolă de artişti plastici nemţeni.„Aveţi mulţi oameni capabili de minunateacte artistice, de fapte de culoare şi desculp tură, de ceea ce înseamnă şi simţimcu toţii divin – magia creaţiei plastice. Suntminunate nume, sunt minunate exemple,sunt minunate opere de artă care se creeazăîn Piatra-Neamţ. Vă felicit pentru aceastăfrumuseţe spirituală care vine din parteadumneavoastră. Vă transmit bucuria meade a asista la un astfel de eveniment şi văasigur că întotdeauna voi rezona cu emoţiela tot ce realizaţi în această frumoasă me-taforă numită Ziua „Victor Brauner”.

Mihai Agape: „Este o foarte mareonoare pentru mine. Mulţumesc întregii Comunităţi Evreieşti din Piatra-Neamţ pentru oferirea acestui premiu. Mulţumesc, de asemenea, tuturorcelor care m-au urmărit în timp şi apreciază ceea ce fac eu. Mulţumescfamiliei care m-a suportat şi, astfel, am putut să mă ţin de această „că-ruţă” vreo 60 de ani din cei 81 pe care-i am”.

Dumitru D. Bostan: „Preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici, FilialaNeamţ, prof. Ştefan Potop avea dreptate: pictăm cum respirăm. Să deaDumnezeu să respirăm mult şi să pictăm ceea ce ne place”.

Interludiile muzicale au fost susţinute de trei dintre elevii Liceuluide Arte „Victor Brauner” din Piatra-Neamţ: Evelina Barcan (canto, clasaa IX-a), Emanuele La-Mancusa (vioară, clasa a IX-a) şi Tudor Ciobanu(marimbă, clasa a XI-a).

Violeta MOŞU

Pictorii Mihai Agape şi Dumitru D. Bostan,laureaţii ediţiei a IV‐a a Premiilor „Victor Brauner”

S

APOSTOLULPag. 22

Arte şi meserii

iunie 2019

vreme, în copilărie, am crezut că este unblestem aruncat de o ursitoare vrăjmaşă,căci nu puteam înţelege de ce Ion Creangă,când îi citeam amintirile, îmi grăia aieveacu glasul lui Mihail Sadoveanu şi Brătescu-Voineşti, indiferent de titlu şi de pagina ci-tită, îmi susura ciudat la ureche, cu voceamiraculos feminină, caldă şi blândă, a

Doamnei Mărioara, învăţătoarea mea, care se în-tâmplase să fie chiar mama.

În prima clasă gimnazială, profesorul VictorSavin ne-a citit, cu glasul lui de vrăjitor al cuvân-tului, „Capra lui Moş Savin”, o parafrază româ-nească după celebra povestire cu substrat filosofic„La Chevre de Monsieur Seguin”, a francezuluiAlphonse Daudet.

Prin strădania mamei, învăţasem o brumă defranceză încă din şcoala primară şi, impresionatmai mult de vocea fantastică a profesorului de ro-mână decât de povestea din care înţelesesem doarcă e o întâmplare cu o capră obraznică, am găsitîn biblioteca lui Dumitru Almaş, deschisă mie laîmprumut, originalul franţuzesc. Cu dicţionarulfranco-român alături, pe masă, am deschis volu-mul, frumos mirositor a lavandă. (Pe atunci nuştiam că editorii din Franţa au obiceiul de a par-fuma cărţile cu esenţa preferată a autorilor, dacăo cunoşteau.)

Trăsnet! Monsieur Alphonse Daudet îmigrăia într-o franceză cam sacadată, dar cu glasullui Victor Savin!

Ca să nu-mi sar din minţi, am luat la întâm-plare o carte franţuzească total necunoscută mie,am deschis-o şi, slavă Domnului! povestea nu s-amai repetat şi în urechi nu mi-a mai sunat vreovoce.

Târziu şi greu, după ani mulţi, am înţeles căbănuitul blestem a fost de fapt un dar nepreţuit,datorită căruia şi azi, după noian de vreme trecutăde la bacalaureat şi de la examenul de licenţă, audaievea vocile acelor dascăli din liceu şi din uni-versitate pe care i-am admirat.

Cum aş putea uita cuvintele graseiate lin, ca înPlace de la Concorde, de doamna Ionescu-Pleşa,când se adresa zâmbind coblizanului ridicat în po-ziţie de victimă, cu ochii în pământ: Hélas! Mon-sieur Mancaş, vous avez encore oublié votre cahier?!

După care observaţie, neurmată de sancţio-narea elevului care nu-şi scrisese temele, cu ace-laşi accent din lumea parizienilor culţi, îmi cereasă citesc lecţia nouă, din manual, dar mai ales unfragment aleatoriu dintr-o carte, mereu alta, adusăpentru acest moment, pe care sunt sigur că îl sa-vura. Ca şi mine!

Multe cuvinte îmi sună în minte cu vocea ba-ritonală, caldă, a profesorului de istorie Aurel Ro-tundu. Când citesc ceva despre bătălia de laThermopiles, aud totdeauna intonaţia fostuluimeu dascăl, parcă îl şi văd tânăr student, culegândcâteva flori de mac pentru a le depune la monu-mentul ce aminteşte de jertfa lui Leonidas şi aspartanilor săi.

Iar dacă mă întorc către chipul din cărţi al luiNapoleon cel Mare, nu aud strigătul «Gardamoare, dar nu se predă!», inventat de istoricii pu-dici, ci un dispreţuitor «merde!» răcnit de grena-dierii din Vechea Gardă, cu vocea înalt ironică aprofesorului Rotundu, când devoala adevărul is-toric.

Şi cum mai scanda în dactili Publius Vergi-lius Maro («Arma uirumque cano...») cu metro-nomul aurit al latinistului, logicianului,enciclopedistului şi poetului Har Mihailescu,când, în cursul meu de literatură universală, ajun-geam la «Eneida»! De-a lungul anilor de muncădedicaţi Şcolii, mereu m-au urmărit tiparul gân-dirii şi glasul fostului meu profesor de latină şi li-teratură, de la care am învăţat mai ales ceea ce nufigura în «programa » obiectului său de studiu, ciîn profilul spiritual al omului de superioară cul-tură clasică.

Matematica ... Aici credeaţi că m-aţi prins,nu-i aşa? Ei bine, nu! Sigur că pot asculta şi acumsunetul cifrelor rostite de cei trei dascăli de Pita-gora cu care m-am întâlnit în anii de liceu. Dar nudespre aceste sunete am a mărturisi, fiindcă celdintâi dintre profesori, în ordine cronologică, îmiprovoca un somn de neînvins; iar al doilea, unavocat aventurier, ajuns dascăl din pricina războ-

iului care ne-a ucis intelectualii, mă făcuse să uitşi tabla înmulţirii.

Celui de al treilea, miraculosului ConstantinBorş, supranumit Costică, cognomen atribuit denoi cu dragoste matematicianului – poet, condu-cător în acelaşi timp şi al unui cenaclu literar pecare începusem să-l frecventez, nemuritoruluiCostică i-am mărturisit incompetenţa pentru şti-inţa profesată de el.

Mi-a răspuns cu vorbele poetului Ion Barbu,profesorul universitar de matematică Dan Barbi-lian: „Oricât ar părea de contradictorii aceşti doitermeni la prima vedere, există undeva, în dome-niul înalt al geometriei, un loc luminos unde seîntâlneşte cu poezia.” După care a zâmbit, adău-gând: „La primăvară, te duc să concurezi la olim-piada de matematică!” Şi aşa a fost.

La Constantin Borş, cifrele nu cuvântau, cicântau. De atâtea ori, după o problemă rezolvatăîn clasă, am auzit un marş triumfal, care, ştiamdupă privirile sale, de la El venea!

Şi acum, după trei sferturi de veac de cândam părăsit Liceul, privind textul şi cifrele vreuneioperaţiuni matematice, ele îmi şoptesc ispititor şioptimist, pe notele blândului „Menuet pentruvioară şi pian în Do major” al lui Mozart şi cuvorbirea şoptită a magistrului meu întru revenireala tabla înmulţirii.

Desigur, nu pot să nu-i aud vorbind nici pecei vreo doi nechemaţi care, după capul lor, s-auocupat, cu toporul şi cu înverşunată neputinţă, debiata mea minte; şi, nereuşindu-le vreo minunecu mine şi cu mulţi alţi colegi ai mei, au datmereu vina pe elevi. Aceşti bieţi oameni m-aufăcut să înţeleg la vremea potrivită că, pentru afi învăţător sau profesor, trebuie să ai vocaţie şisă-ţi iubeşti elevii cu pasiune de părinte exigentşi drept.

Uite de ce teama de blestemul ursitoarelor apierit demult; în schimb, m-am îmbogăţit cumulte ceasuri de reverie acum, când, în nopţilealbe şi lungi ale senectuţii, îmi amintesc pe înde-lete, fericit şi respectuos, momentele când rein-ventam cu entuziasm lumea, trăite alături deneuitaţii mei dascăli de la „Rareş”.

Mihai-Emilian MANCAŞ

Colegiul Naţional „Petru Rareş” – 150 de ani

VOCILE LOR

O

artea „Refugiul regelui suedez Carol al XII-lea (1709−1714) în Im-periul Otoman. Calabalâcul de la Varniţa”, a fost lansată pe data de23 mai, curent, în Chişinău, laMuzeul de istorie naţională.

Autorul, Robert R. Denn -dorf, un pasionat de istorie, ori-ginar din România, carelocuieşte de mai multe decenii în

Germania, prezintă istoria regelui sue-dez, ajuns pe meleagurile noastre.

Figura regelui suedez, Carol alXII-lea, cunoscută şi redată de istoricirenumiţi precum Voltaire, NicolaeIorga, istoricul ieşean Veniamin Cio-banu şi alţii, l-a pasionat pe RobertDenndorf într-atât, încât de mai bine deopt ani a lucrat asupra cărţii, pe care ascris-o iniţial în germană, iar apoi a tra-dus-o şi în limba română. A fost inspi-rat de curajul regelui suedez, care, caun adevărat apărător al poporului său,a dorit să le dea o lecţie agresorilor şişi-a păstrat demnitatea şi spiritul în cele mai grele împrejurări.

„Cartea a apărut abia ieri (22 mai 2019), dar regina Suediei a primit

ediţia germană a cărţii, apărută în anul 2017. Despre acest rege vă pot spunecă s-a urcat pe tronul Suediei la vârsta de 18 ani. Nu a apucat bine să dom-nească, pentru că în scurt timp regatul său a fost atacat de ruşi. El a vrut nudoar să-şi apere patria, dar şi să le dea o lecţie agresorilor. A ajuns până la130 km de la Moscova, dar, oprit de gerurile ruseşti, a fost nevoit să se în-toarcă şi să ceară azil turcilor”, a relatat autorul.

Carol al XII-lea s-a aflat timp de cinci ani pe teritoriul Moldovei, undea interacţionat cu personalităţile româneşti ale timpului – Dimitrie Cante-mir, Constantin Racoviţă, Nicolae Mavrocordat, Constantin Brâncoveanu,rămânând o figură marcantă şi conducându-şi ţara chiar din exilul forţat.

Istoricul Andrei Eşanu: „Tabăra lui s-a aflat sub zidurile cetăţii Bender,care era pe atunci sub stăpânire otomană, un fel de district al imperiuluiturcesc. S-a retras apoi în satul Varniţa, din apropiere, unde a mai rămascâţiva ani. În total – cinci ani, trei luni şi nouă zile. Acolo şi-a creat o can-celarie, guvern, monetărie, pulberărie, armată, miniştri şi şi-a condus ţarasa.”

Autorul volumului „Refugiul regelui suedez Carol al XII-lea (1709-1714) în Imperiul Otoman. Calabalâcul de la Varniţa”, Robert Denndorf, adonat Muzeului Naţional de istorie a Moldovei două hărţi originale cu spa-ţiul românesc, datând de la începutul sec 18, două medalii cu chipul regeluiCarol al XII-lea şi imaginea cetăţii Tighina, vestigii importante ce vor com-pleta colecţia de documente ale Muzeului.

Angelina BEGU

Lansare de carte la Chişinău C

APOSTOLUL Pag. 23

Arte şi meserii

iunie 2019

Sumarevista APOSTOLUL – Felicitare (pag. 1)

Vasile BAGHIU – NOTE DE TRECERE - Un model de lider(pag. 24)

Angelina BEGU – Drumul spiritual al lui Ferdinand I – prinlocalităţile basarabene (pag. 13) * Lansare de carte la Chişinău(pag. 22)

Eugenia BOJOGA – Mihail Sadoveanu despre Basarabiala 1919 (pag. 14-15)

Ana CIMPOIEŞU – Am întâlnit vara în România! (pag. 1-2)Nina CORCINSCHI – Publicistica basarabeană a tranziţiei. Paşi

spre Unire (pag. 12-13)Constantin-Mircea CORLĂŢEANU – Planul de şcolarizare şi

organizarea reţelei şcolare - Neamţ - în anul 2019-2020 (pag. 4-5)Mihai FLOROAIA – Misiune şi pastoraţie în Biserica Ortodoxă

Română astăzi (pag. 5) * Eticheta Şcoli durabile în contextul dezvoltăriidurabile (pag. 6)

FSLI – FSLI cere ministrului Educaţiei să retragă de urgenţă or-dinul privind planul de şcolarizare 2019-2020! (pag. 4)

Doina Georgeta GHEORGHIU – Amplificarea dimensiunii in-ternaţionale a şcolilor prin proiectele Erasmus+ (pag. 21)

Tamara LUPUŞOR – Elogiu dascălilor orheieni (pag. 17)Natalia MAFTEUŢA – ELEMENTE MODERNIZATOARE ÎN

EVOLUŢIA ŞCOLII DIN BASARABIA ÎN ANII 1918-1923 (II) (pag. 8)

Mihai-Emilian MANCAŞ – Colegiul Naţional „Petru Rareş” –150 de ani - VOCILE LOR (pag. 22)

Violeta MOŞU – INFOCULT (pag. 2, 3, 4, 5, 6, 7) * Dirijoarea Il-dikó Kalló: „Muzicianul face muzică aşa cum omul inspiră şi expiră”(pag. 10-11) * Pictorii Mihai Agape şi Dumitru D. Bostan, laureaţii edi-ţiei a IV-a a Premiilor „Victor Brauner” (pag. 21)

Gheorghe PĂUN – Eminescu, 130 - EMINEŞTE-NE, DOAMNE!(pag. 1-3)

Red. – CALENDAR - iunie 2019 (pag. 6) * CALENDAR - iulie 2019(pag. 7) * „Vacanţe Muzicale la Piatra-Neamţ”, ediţia a XLVI-a (pag.19) * Panoramic romaşcan (pag. 20) * Cartea verii la Humanitas: „Ora-şul fetelor” de Elizabeth Gilbert (pag. 24) * Premiul Naţional pentruProză „Ion Creangă”, Opera Omnia, ediţia a III-a (pag. 24)

Dumitru RUSU – ZIUA ÎNVĂŢĂTORULUI - La mulţi ani, bădieGhiţă! (pag. 1-3)

Constantin TOMŞA – Rememorări nemţene - iunie 2019 (pag.14, 15, 16, 17, 18, 19) * Cartea de proză: Virgil Răzeşu: Viaţa ca o apăcurgătoare (pag. 23)

Valentina TONU – Direcţia Învăţământ Hânceşti - Gala Laureaţi-lor, 2019 (pag. 7)

Elena VULCĂNESCU – REFUGIUL BUCOVINEAN, George B.Löwendal şi Aron Pumnul (II) (pag. 9-10)

Mircea ZAHARIA – Premiile Revistei Apostolul - Scripta manent(pag. 2) * În orice clipă a existenţei avem ceva de învăţat şi putem să îiînvăţăm şi pe alţii ceva! • Interviu cu profesorul Gheorghe APETREI(pag. 16-17) * „M-am străduit să-mi fac datoria faţă de învăţământulromânesc aşa cum am putut eu mai bine” • Interviu cu prof. înv. primarFlorin Nicolau (pag. 18-19)

R

hiar de la primele rânduri ale cărţii, auto-rul îşi cucereşte cititorul prin realizareaunui portret ce reţine atenţia, (FlorinRăzuş-avocat) şi a unei descrieri pe mă-sură a unui colţ din natură, ambele ima -gini putând fi exemplare pentru cei caresunt tentaţi să devină autori literari.

Scriitorul foloseşte o sintagmă careconfirmă cele afirmate de noi prezentând „feliide viaţă de o varietate uluitoare” şi folosind ex-presii demne de reţinut precum „nemocirliţi debani”, formulare care poate înlocui caracteriza-rea unui personaj ce îşi respectă demnitatea pro-fesională. Tot din debutul romanului sedesprinde şi reţine atenţia în mod deosebit unportret general al femeii, un poem în proză al fi-inţei unice pe care naratorul o vede în diverseleşi multiplele ei ipostaze: fiică, soţie, iubită,amantă şi nu în ultimul rând, mamă. Pe întregulparcurs epic al romanului, destul de întins în spa-ţiu şi timp, cele afirmate de noi vor fi confirmateprintr-o prezentare amănunţită a relaţiilor celorcinci personaje principale feminine, fiecare înparte şi toate la un loc demonstrând o bună cu-

noaştere acomplicateipsihologii asufletului fe-minin.

Remar-căm de ase-menea căautorul are oştiinţă aparteîn ceea cep r i v e ş t econs trucţiade mersuluinarativ. Înprimele ca-pitole pre-zintă câte unp e r s o n a jprincipal ex-

tras dintr-un anumit mediu social, cultural sauprofesional, alcătuindu-i fiecărui protagonistcâte un portret aproape complet din punct de ve-

dere moral şi intelectual. De fiecare dată are însăgrijă să prezinte şi câte un fapt, fără a dezvăluienigma care l-a generat, reuşind astfel să deter-mine potenţialul cititor în a continua lectura în-cepută.

Tot de compoziţie ţine şi inserţia unor scri-sori, bileţele sau pagini de jurnal, procedeu de-venit frecvent în literatura română odată cu

romanele scriitorilor interbelici (v. Camil Pe-trescu, Hortensia Papadat-Bengescu), acest pro-cedeu având menirea să sporească autenticitateaîntâmplărilor prezentate, precum şi interesul, cu-riozitatea cititorului. În aceeaşi arie se înscriu şianumite „oaze” în text în care sunt prezentate as-pecte din natură şi unele pasaje cu vizibile va-lenţe moral-educative.

Ca un pictor scenograf care realizează de-corurile unui spectacol de teatru în ideea îmbo-găţirii cu multiple semnificaţii a imaginiiacestuia, autorul nostru a creat un fundal social,economic şi politic ce înfăţişează fără patimă şisarcasm parcursul pe care l-a urmat societatearomânească în perioada secolului al XX-lea şi înmod deosebit în cei patruzeci şi cinci de ani airegimului comunist. Într-o manieră clasică, Vir-gil Răzeşu se preocupă de evoluţia fiecărui per-sonaj şi, în acest sens, naraţiunea adună îndiferite fragmente – care pot fi socotite „poves-tire în ramă” sau povestire în povestire – acţiunice depăşesc în timp momentul 1989 sau epilo-gul.

Romanul de acum, al şaselea în zestrea ro-manescă a autorului, după: Prin vămile vieţii,2008; Inelul pierdut, 2012; Glontele cu parfum

de crini, 2013; Vieţi paralele, 2015; Trandafirulalbastru, 2015, demonstrează încă o dată că Vir-gil Răzeşu posedă un arsenal aproape complet alinstrumentelor cu care se poate construi o nara-ţiune credibilă, că este un cunoscător al sufletu-lui omenesc şi excelează mai ales în douădomenii – cel medical şi cel muzical. Şi nu în ul-timul rând ne convinge că dispune de un talentaparte în realizarea unei atmosfere pe care tre-buie să o creeze pentru cititor cartea de ficţiune.

La toate aceste calităţi se adaugă, şi nu înultimul rând, cunoaşterea şi întrebuinţarea uneilimbi române aproape fără greşeală şi cu o în-cărcătură estetică deloc de neglijat.

Ar mai trebui remarcat că, din dorinţa de afi mai explicit când foloseşte anumiţi termenisau face unele referiri pe care le consideră necu-noscute de către o anumită categorie de cititori,autorul foloseşte un procedeu mai puţin între-buinţat în literatură, cu excepţia ediţiilor criticeşi a unor lucrări de istorie şi critică literară: no-tele de subsol. Utilizarea unei asemenea practicitrădează la scriitorul nostru obişnuinţa medicu-lui, a autorului mai multor volume, rod al cerce-tării sale ştiinţifice.

De-a lungul anilor, odată cu publicarea căr-ţilor sale ce ţin de creaţia literară s-au exprimatdiverse aprecieri şi „aprecieri” venite din parteadiferitelor categorii de cititori, cumulându-secum e şi firesc opinii diferite pe măsura posibi-lităţilor de înţelegere a unui text literar. Dintretoate, cele mai riscante „aprecieri” sunt aceleacare conţin opinia potrivit căreia una sau altadintre cărţile publicate de Virgil Răzeşu nu îi daudreptul autorului să aspire la titlul de scriitor.Desigur, asemenea păreri sunt cu atât mai hazar-dante când sunt exprimate fără o parcurgereatentă a tuturor volumelor publicate de autor.

Încheiem afirmând că din punctul nostru devedere cele şase romane, care, în treacăt fie spus,conţin tratarea unei teme generale – viaţa, alcă-tuiesc o operă care dă dreptul cărţilor semnatede Virgil Răzeşu să stea pe acelaşi raft cu celemai bune romane contemporane, iar doctoruluiVirgil Răzeşu să i se confere apelativul de scrii-tor.

Constantin TOMŞA

Cartea de proză

Virgil Răzeşu:Viaţa ca o apă

curgătoare

C

Zig-Zag

APOSTOLUL – revistă a cadrelor didactice din judeţul Neamţ, serie nouă, apare prin colaborarea SindicatuluiÎnvăţământ Neamţ, Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ (martie 1999) şi Federaţiei Sindicale a Educaţiei

şi Ştiinţei din Republica Moldova (aprilie 2019) FONDATORI l noiembrie, 1934: C. Luchian, V. Gaboreanu, V. Scripcaru, M. Stamate, I. Rafail, M. Avădanei

l martie, 1999: Florin Florescu, Ştefan Corneanu, Gheorghe Amaicei, Dumitriţa VasilcaCONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE: Gabriel PLOSCĂ – director general, Iosif COVASAN – director economic,

Gheorghe AMAICEI, Liviu RUSU, Gabriela GRIGORE.CONSILIUL DE REDACŢIE: Mircea ZAHARIA – redactor-şef, Constantin TOMŞA – redactor-şef adjunct,

Angelina BEGU – redactor-şef adjunct (Chişinău), Mihai FLOROAIA, Gianina BURUIANĂ, Violeta MOŞU,Dorel NEMŢEANU – DTP; Dorin DAVIDEANU – editor online.

ISSN - 1582-3121

Redacţiaşi administraţia:

str. Petru Rareş nr. 24,Piatra Neamţ.

Tel/fax:0233.22.53.32

[email protected]

Cartea verii la Humanitas

„Oraşul fetelor”de Elizabeth Gilbert

RAŞUL FETELOR, noua carte a ce-lebrei scriitoare americane ELIZA-BETH GILBERT, autoarea best -sellerului Mănâncă, roagă-te, iubeşte,este disponibilă din 5 iunie în Româ-nia, la numai o zi de la lansarea ediţieiîn limba engleză în SUA şi Marea Bri-tanie. Cartea este un roman delicios

despre glamour, sex şi aventură, despre o tâ-nără care descoperă că pentru a fi om bun nueste neapărat nevoie să fii fată cuminte. Pen-tru că – zice eroina – „Viaţa este deopotrivătrecătoare şi periculoasă, şi nu are rost să-ţirefuzi nici o plăcere sau să fii altfel decât eştide fapt.”

Cu acest roman Elizabeth Gilbert se în-toarce la ficţiune, cu o poveste de dragosteaparte, pe fundalul lumii teatrului newyorkezdin anii ’40. Spusă într-un ritm alert, dinpers pectiva unei femei mai în vârstă care pri-

veşte în urmă la propria tinereţe cu un ames-tec de bucurie şi regret, Oraşul fetelor explo-rează teme ca sexualitatea şi promiscuitateafeminină, dar şi idiosincraziile iubirii adevă-rate.

Când Vivian comite o greşeală care pro-voacă un scandal profesional, noua ei viaţăse răstoarnă cu susul în jos, iar consecinţelele va înţelege de-abia ani şi ani mai târziu.În cele din urmă însă, toate acestea o vorface să vadă cu alţi ochi genul de viaţă pecare şi-l doreşte – şi genul de libertate decare are nevoie. Mai mult, experienţele tine-reţii o vor conduce la iubirea vieţii ei, o iu-bire cu totul ieşită din comun.

„Direct pe locul întâi în lista bestselle-rurilor!” – The New York Times.

„Ambiţios, extrem de îndrăzneţ.” – TheGuardian

„Un roman deopotrivă amuzant, dur şiincandescent.” – The New Yorker

„Cuceritor şi captivant. Un roman mareîn toate sensurile cuvântului.” – The DailyTelegraph

Vom citi şi vom vedea. Red.

O

onsiliul Judeţean Neamţ şi Centrulpentru Cultură şi Arte „Carmen Saecu-lare”, în parteneriat cu Primăria şi Con-siliul Local Târgu Neamţ, ComplexulMuzeal Judeţean Neamţ, SocietateaScriitorilor din judeţul Neamţ, au orga-nizat pe 14-15 iunie cea de a treia edi-ţie a Premiului naţional pentru proză

„Ion Creangă”, Opera Omnia.Astfel, pe 14 iunie, la Piatra-Neamţ, sub

genericul „Operalui Ion Creangă,între marile va-lori ale spirituluieuropean”, aavut loc o se-siune de comuni-cări ştiinţifice,prezidată deacad. NicolaeBreban. Mani-festarea docto-rală a fost urmatăde lansări aleunor volume re-cente ale invitaţi-lor: Nicolae

Breban – „Amintiri ale celui ce pare că amfost”, Ion Pecie – „Phallusiada sau epopeeaiconoclastă a lui Creangă”, Constantin Paras-can – „Istoria vieţii culturale şi a muzeelor li-terare ieşene în ultimele decenii comuniste”,Ştefan Mitroi, „Goarna lui Tuturuz”, Cristian

Livescu – „Viaţa şi splendorile Poeziei în ce-lesta cetate Iaşi la începutul temutului mile-niu”. De asemenea, a avut loc lansareaRevistei „Antiteze”, nr. 54.

La această ediţie, juriul, alcătuit dinacad. Nicolae Breban, acad. Mihai Cimpoi,Constantin Parascan, Bogdan Creţu, Con-stantin Călin, Theodor Codreanu şi CristianLivescu, a propus o listă de zece nominalizaţipentru acest prestigios premiu: Gabriela Ada-meşteanu, Mircea Cărtărescu, Petru Cim-poeşu, Norman Manea, Bujor Nedelcovici,Dan Stanca, Radu Ţuculescu, Eugen Uricaru,Varujan Vosganian şi Ileana Vulpescu.

Sâmbătă, pe 15 iunie, la Casa memorială„Ion Creangă” de la Humuleşti, la ora 12:00,Nicolae Breban, preşedintele juriului a anun-ţat câştigătorul: scriitorul EUGEN URI-CARU. care ne-a declarat: MunicipiulPiatra-Neamţ e mult mai cunoscut decât credlocuitorii săi. Referitor la Premiul „IonCreangă”, dacă se trece şi acest prag de treiediţii şi se organizează şi a patra, putemspune că o să dăinuie. Ideea este excepţio-nală, în primul rând că instituie, aşa, un felde masă a cavalerilor literelor. Marii proza-tori D. R. Popescu şi Nicolae Breban, câşti-gători ai acestui premiu la primele douăediţii, pot să constituie un motiv de mare in-transigenţă pentru viitor. Dacă se reuşeşteconsacrarea acestui premiu, atunci este ceamai mare izbândă.

Violeta MOŞU

C

Premiul Naţional pentru Proză „IonCreangă”, Opera Omnia, ediţia a III‐a

NOTE DE TRECERE

Un model de liderizita recentă a Papei Francisc în ţara noastră m-afăcut să mă gândesc între altele la cum sunt şi cumar trebui să fie cei care ajung lideri.

Sunt mulţi conducători în lumea aceasta, iarnoi românii am avut în ultimul timp parte de di-versitate în această privinţă, orice s-ar spune, cuoameni mai buni sau mai răi, mai deştepţi sau maiproşti, mai cinstiţi sau mai şmecheri.

În politică sau în sfere religioase sau civic-sociale,ei au exprimat în general felul nostru de a fi ca neam, ori-cât ne-ar plăcea să credem altceva. Oricum, nu putemsări, se pare, dincolo de umbra noastră – e o lege univer-sală. Pentru că dacă pe termen scurt putem ajunge să fimreprezentaţi de tot felul de indivizi, care mai de care maiciudat şi să considerăm aceasta un accident, atunci cândpovestea se perpetuează decenii la rând – şi chiar în con-diţii de libertate – se pune problema unei îngrijorătoareasemănări.

Aşadar, conducătorii sunt cum sunt. Inteligenţi ade-sea, dibaci în a trage sfori, şubrezi la minte în multe ca-zuri, dar prea obedienţi şi lipsiţi de personalitate, blânzişi umani în atitudine şi comportament, dar ascunşi în in-teresele lor, curajoşi în anumite momente, însă trădătorişi laşi în alte situaţii, aroganţi cu fiecare gest, dar găunoşipe dinăuntru, autoritarişti, însă plini de complexe şi slabi,aşa cum sunt, mai educaţi sau mai nepregătiţi, mai com-petenţi sau mai nepricepuţi...

Ei bine, vizita acestui papă mi-a arătat câte ceva des-pre ce înseamnă ca un lider „să aibă priză”, cum se spune,la oameni în general şi, iată, după cum a fost întâmpinatpeste tot, şi la români.

Este carismatic, prin simplitate, prin aerul de copilperpetuu care se bucură sincer şi transmite bucurie, darpoate mai ales prin faptul că este acel model de lider (re-ligios) lipsit de mândrie şi căruia îi pasă.

Sigur că interesul atât de mare al românilor pentruvizita Sa se datorează în parte şi deschiderii arătate de Pa-triarhul Daniel şi Biserica Ortodoxă Română, un aspectcare cred că merită apreciat cum se cuvine, dar e clar căoamenii simt pur şi simplu căldura şi bunătatea acestuiom şi ţin să-i arate afecţiunea lor. Poate că este în aceastăatitudine şi ceva din fascinaţia noastră cunoscută pentru„străini”, dar prin participarea numeroasă a fost clar că ede fapt un sentiment autentic la mijloc.

Mesajul Său este despre modestie, o lecţie de faptoferită fără ostentaţie, una pe care multe medii româneşti– intelectuale, politice, educaţionale sau chiar religioase– ar trebui să o preia. În acest sens este un mare câştigpentru noi această vizită.

La fel, grija faţă de memoria traumei comunismuluişi cinstirea martirajului prin beatificarea celor şapte epis-copi greco-catolici persecutaţi şi ucişi de regimul comu-nist ar trebui să fie, de asemenea, un model şi pentruBiserica Ortodoxă, care s-ar cuveni să iniţieze mai curândşi mai ferm acest tip de recunoaştere în legătură cu atâţiamartiri ortodocşi ai închisorilor.

Sunt încântat de această vizită, dar mai ales de pri -mirea pe care i-au oferit-o românii. Papa Francisc chiarmi se pare un om bun.

Prof. psih. Vasile BAGHIU

V

APOSTOLULstropi răcoroşi de ploaie, flori multicolore şi mult-mult verde. Dacă mai adaugi aici...

Documents

Transcript of APOSTOLULstropi răcoroşi de ploaie, flori multicolore şi mult-mult verde. Dacă mai adaugi aici...