preţul acestui număr Lei 3

^ g a a i i XXIII. Blaj, la Paşti 1941 Cenzurat

Np. 16

im

L I

ABONAMENTUL:

}=an 150 Lei m jumătate . . . . 75 Lei Dţ un sfert . . . 40 Lei ; t 'străinătate . . . 400 Lei Hi

înscrisă în registrul publicaţiunilor periodice al Tribunalului Târnava-Mică sub Nr. 3—1933.

întemeietori: f AI . L u p e a n u - M e l l n şi I u l l u M a i o r Proprietar şi director: I U L I U M A I O R

Redactor: S E V E R B A R B U

ANUNŢURI ŞI RECLAME

conform regulamentului de aplicare a tarifului comercial, categoria V

HI l!| ISTOS A ÎNVIAT! iii: I

a I de George Dănilă c a n o n i c mi t rop . i* 1 Mare l e D u m n e z e u , î n n e m ă r g i n i t a 1 H r i s t o s e s t e p e n t r u no i oamen i i p re ţu l " i în ţe lepciune, a po t r iv i t c a m o a r t e a ş i de r ă s c u m p ă r a r e a l înno i t e i n o a s t r e v ie ţ i , f i e r e a F iu lu i S ă u , a D o m n u l u i şi M â n ­uitorului nos t ru I s u s C h r i s t o s , să s e s ă -e i r şească a p r o a p e î n a c e l a ş t i m p cu m o a r -tH şi î n v i e r e a firi i .

( ( , j A ş a s e f ace c ă i a r n a c u 8 gheţul ş i p r o m o r o a c a e i , toi! cea ţa ş i î n n e g u r a r e a e i , î n -tidpueşte su fe r in ţ e l e D o m n u -stiij Hr is tos , c u m a u fos t de -o ! l t ildă sudor i l e d e s â n g e , p e ™!iri l e -a v ă r s a t în g r ă d i n a

pi thetsemani, sb i c iu i r ea , p ă l -uirea, r ă s t i g n i r e a p e l e m n u l

.neSj o c a r ă a l Cruci i ş i , în s f â r -•*ti m o a r t e a Lui . D i n a c e a s t ă '^ricină c reş t inu l c e l b u n şi J i c e r n i c în t imp d e i a r n ă s e „ /ndeş te m a i d e s ş i m a i c u sjf/lavie l a pa t imi l e ş i m o a r t e a

omnului Hr i s tos . o a M C â t ă s c h i m b a r e s e p e t r e -J î n să , în sânu l f i r i i , o d a t ă

ij sos i rea p r i m ă v e r i i ! M â n -M f r a l s o a r e , c a r e a b i a î nd răz -e j « i B a să -ş i d e s c h i d ă o g e a n ă m cea c o a m ă de d e a l , a c u m n»î | înal ţă t o t m a i s e m e ţ , t o t J j ' a i l u m i n o s şi t o t m a i c a l d ,

a s pe b o l t a f e r m e c a t ă a c e -jji i^ui. P e u r m a r a z e l o r lu i s e #>pesc z ă p e z i l e ş i p o r n e s c oMPintene l a d rum i z v o a r e l e , n" ântul î n c e p e s ă c â n t e î n a l t ă j g l ^ H ă , ş i i a t ă n u m a i c e p r i n d

1 5| r âdă pa j i ş t i le , s ă d e a în ¡8, s i g u r i l ivez i le , s ă î n f l o r e a s c ă ^ rangur i l e s ă s b u r d e m i e i i f i r m e l o r . C u un c u v â n t vez i VU M ţ â ş n e ş t e p r e tu t i nden i ;<>ţa. co»! ] A c e e a ş i s o a r t ă a p r i m ă v e r i i a m e n i t - o

226! milostivul D u m n e z e u ş i înv ie r i i D o m n u -« Hr i s to s , pe t ă r â m u l v i e ţ i i suf le teş t i a

^ , amen i lo r .

! A vo i t , a d e c ă , î n a i n t e d e t o a t e s ă iot ' r ? . a r a t e » c ă m o a r t e a F iu lu i S ă u n u a t r l f î ?

m ° a r t e p e n t r u t o t d e a u n a , ci d o a r 8 c u r t popas , c a după aces tv popas ,

I a j a s ă in t re c u a t â t m a i m a r e p u t e r e J * dreptur i le s a l e , c ă m o a r t e a Domnulu i

t rupeş t i şi su f l e teş t i , ş i c ă , p r e c u m p e D o m n u l Hr i s tos , — v o r b a sfântului A -p o s t o l P a v e l — m o a r t e a nu-L m a i s t ă -

c a viaţă s ă a v e m , c â t ma i m u l t ă v i a ţ ă ! P e n t r u no i R o m â n i i g l a s u l a c e s t a a l

vieţ i i de după m o a r t e nici nu e n o u . I I c redeau ş i î l m ă r t u r i s e a u , î n c ă î n a i n t e d e v e n i r e a Mântu i to ru lu i , s t r ă m o ş i i n o ş t r i i c e i d intâ i , Ge ţ i i ş i Dac i i . C r e ş t i n i s m u l v e n i t d e l a R o m a nu a făcu t a l t c e v a , d e ­c â t a î n t ă r i t a c e a s t ă c red in ţă ş i a s c ă l ­da t -o în a p a h a r u l u i d u m n e z e e s c . D a r c e o a m e n i pl ini d e c u r a j e rau a c e ş t i s t r ă -

p â n e ş t e , a ş a n u n e m a i s t ă p â n e ş t e n i c i ' moş i ! C u c â t ă î n d r ă z n e a l ă au î n f run t a t du re r i l e , su fe r in ţe le ş i c h i a r m o a r t e a ! Ş i ia tă c ă s ă m â n ţ i a lo r n u a pier i t , nu s ' a s t i n s , p e n t r u c ă m o a r t e a l o r a z ă m i ­s l i t v i a ţ a n o a s t r ă .

C e a s u l de c u m p l i t ă c u m ­p ă n ă p r in c a r e t r e c e m , n e p u n e i a r ă ş i l a g rozavă î n c e r c a r e . Ţ a r a n e e s t e s f â ş i a t ă , n e a m u l p r a d ă a ba t jocur i i .

- P a r e c ă o i a rnă , c u m n ' a m a i fos t , s t ă să n e c u t r o p e a s c ă şi s ă n e s t â n g ă de p e f a ţ a p ă ­m â n t u l u i Dar , v e d e ţ i , d r a g i ş i s c u m p i ci t i tor i , t o c m a i în a c e s t c e a s a l c e l e i m a i g r o ­z a v e î n c e r c ă r i , t r e b u e s ă n e v e n i m în fire, t r e b u e s ă n e g â n d i m l a p r i m ă v a r ă .

S ă n e gând im, în tâ i ş i în ­tâ i , l a m o ş i i şi s t r ă m o ş i i n o ş -t r i . Au avu t şi e i z i l e g r e l e au su fe r i t ş i au r ă b d a t , d e s -năde jd i i î n s ă nu s ' au da t . D i m p o t r i v ă !

S ă n e g â n d i m apo i , l a c e l î n v i a t din mor ţ i , l a D o m ­nu l n o a s t r u I sus C r i s t o s , c a r o n e - a a d u s înv ie rea . C u m v o m l ă s a p e d iavolu l , or i a l t e l i f t e s t r e i n e , s ă s e b u c u r e d e m o a r ­t e a n o a s t r ă ? Ş i n o i t o c m a i p e n t r u a c e a s t a n u v o i m m o a r ­t e , c i v i a ţ ă !

Ş i , î n u r m ă , s ă t r e a c ă g â n d u l n o s t r u l a fiii n o ş t r i ,

ş i l a n e p o ţ i i n o ş t r i , c ă r o r a s u n t e m da to r i a le l ă s a m o ş t e n i r e c red in ţa în i n v i e r e şi în p r i m ă v a r ă . C a a tunc i , c â n d v o r î n v ă ţ a sa lu tu l n o s t r u c r e ş t i n e s c ş i r o m â n e s c d e „ C r i s t o s a î n v i a t " , s ă ş t i e r ă s p u n d e , ş i ei , cu a c e e a ş c o n v i n g e r e :

„Adevărat a înviat!**

• •

p e noi , şi p r e c u m a înviat E l , a ş a n e v a î n v i a şi pe noi în ziua c e a de apoi .

Urmează , a ş a d a r , c a din c r e d i n ţ a î n ­v ie r i i Domnulu i Hr i s to s să p o r n e a s c ă l a d rum, în su f le te le noas t r e , r îu l v i e ţ i i . D e s t u l a fos t în tunerecu l , des tu l p ă c a t u l ş i f ă răde legea! A sos i t t impul s ă n e pr i ­m e n i m , s ă n e î n o i m , să înv iem, s ă a v e m v i a ţ ă ! D o a r pent ru a c e a s t a a v e n i t p e p ă m â n t şi î n t r e no i F iu l lui D u m n e z e u ,

Pga. 2 n M I R R A P O P O R U L U I

C r i s t o s a î n v i a t

»Cristos a înviat* zice şi cântă astăzi lumea întreagă. Bucuria învierii o arată as­tăzi drăgălaşii copilaşi şi bătrânii gârboviţi de anii grei ai vieţii deopotrivă, Dela pa­latul Regelui şi până la coliba păstorului acelaş cântec şi aceeaş salutare răsună as­tăzi de pe buzele tuturora. Acelaş cântec îl murmură vânturile, îl cântă cerul şi pă­mântul, oamenii, cheruvimii şi serafimii. Iar dacă nu l-ar cânta oamenii, l-ar cânta firea care înviază din morţi, l-ar cânta pri­măvara, l-ar cânta păsările şi florile şi până şi picurii de apă, pentrucă „aceasta este ziua, pe care a făcut-o Domnul, ca să ne bucurăm fi să ne veselim într'insa".

„Cristos a înviat din morţi, cu moar­tea pe moarte călcând şi celor dtn mor­minte viaţă ddruindu-leu, cântă astăzi bi­serica noastră. Mie Insă îmi vine astăzi în minte şi o altă vorbă a bisericii: „Pentrucă de credem că /sus a murit şi a înviat, aşa şl Dumnezeu pe cei adurmtţi întru Isus mduce-t-va împreună cu ela, auzim cetin-du-sc în apostolul dela morţi (I Tesaloni-ceni 4, 14), iară în evanghelia dela Îngro­păciune ni-se spune atât de limpede: ^Vine ora, in care ceice sunt în mormăn-turi vor auzi viersul lui. Şi vor ieşi ceice au făcut bine întru învierea vieţii, iară ceice au făcut rele întru învierea osândirii*' (Ioan 5, 2 8 - 2 9 ) .

Nu strică dacă astăzi, la marele praz­nic al învierii, ne vom gândi la acesta În­văţături atât de luminoase ale sf. Scripturi.

Dară, destul e oare, dacă ne vom în-

Foita „Unirii Poporului*'

Maica Domnului, fierarul, lemnarul si broasca

(legendă) Era în Vinerea Patimilor, acum una mile

nouă sate şi ceva de ani... Domnul nostru Isus Christos, după trei ani de învăţătară şi apos­tolat, fusese prins de Jidovi, dat în judecată (mai mult de formi, căci fariseii de mult îşi puseră în £ â n d să-l piardă ca orice preţ 1) fără nici o vină şi-apoi răstignit între doi tâlhari, Preacurata Fecioara Măria mergea, tângulnduse spre Ierusalim, ca să fie de faţă la ultimele clipe din viaţa aceasta ale mult iubitului Său fia. Pe drumul ce ducea dela Ierusalim la man­tele Golgota, s'a întâlnit cu un fierar.

"— „Bună zloa Maică sfântă"!, zise fie-raral. „Unde mergi, tânguindu-te"?

— „Merg, fiule, pe muntele Golgotel, ca să-mi văd copilul mea drag, pironit pe crace între doi făcători de rele. Dar tu, de unde v i l?"

— „O, Maică Preacurată, viu tocmai de-a-colo, unde am văzut răstignit pe cruce pe Mân­tuitorul lcmll. Pe mine m'au pus ca forţa de l-am tăcut culele de fler. Din ce ziceau jidovii însă, să. fac culele mal mari şl mal groase, ea le tăceam mal subţiri şl mal scurte".

tări în ziua de astăzi numai In credinţa în­vierii celei de obşte?

O nu, noi în această mare şi lumi­nată zi a învierii trebae să ne întărim şi în credinţa, că dreptatea tot trebue să iasă ea, odată şi odată, învingătoare.

Ori, ce a fost viaţa mântuitorului aici pe pământ, dacă nu un lung şir de suferinţe, de dureri continue sufleteşti şi trupeşti, de necazuri peste necazuri şi de săiăcie nemaipomenită?

Duhul spurcat al răutăţii şi al ure i— care l-a întâmpinat dela început, încă dela ieslea din Viflaim, la alungat în Egipt, l-a ispitit în pustia din Ierihon şi l-a batjocorit până la moarte, şi încă până Ia moartea amară a crucii — se părea că l a biruit pe Fiul Omului. Iară când Dumnezeu --Omul îşi închide ochii pe Golgota, Intre cei doi tâlhari, nu numai poporul, ci până şi învăţăceii erau de părerea că întreaga învăţătura Domnului a fost zadarnică. Vă puteţi aşadară uşor închipui, ce jale s'a sălăşuit atunci in inimele bieţilor pescari deveniţi învăţăcei şi în ale celor ce-I iu­beau, pentrucă an văzut biruind păcatul asupra virtuţii, nedreptatea asupra drep­tăţii, minciuna asupra adevărului.

Ce schimbare s'a făcut însă a treia zi, când muierile mironosiţe aduc vestea învierii! Inimile învăţăceilor încep a se în­viora, a se convinge, a se întări în cre­dinţa, că totuşi este dreptate în lume: că nu minciuna, nu răutatea, nu pisma, nu ne­dreptatea, nu întunerecul sunt biruitoare in lume. Şi această credinţă a lor le-o Întă­reşte, după 5 0 de zile, la Rusalii, însuşi Mângăitorul, a treia persoană dumnezeiască, Spiritul cel Preasfânt.

Veniţi deci la Isus cel înviat din morţi toţi cei însărcinaţi, toţi cei Întristaţi, toţi cei nefericiţi, toţi ceice plângeţi şi vă sim­ţiţi nenorociţi! Veniţi toţi şi vă mângâiaţi şi apoi vă întăriţi în suferinţele voastre 1

Veniţi însă şi urmaţi-1 întru toatei E l a răsturnat piatra de pe mormânt

— muiaţi-vă şi voi inimele cele de piatră 1

El a înviat din morţi, i a r a ^ * -n'a lăsat decât mirosul " Ut miralnj. uns după moarte. — înviaţi • Î!

mormântul păcatelor şi lăsaţi / ';

mai mirosul faptelor voastre cT' Isus şi-a rupt giolgiul ce-i a c o ? moartă - - Rupeţi-vă şi voi giof? 0 8

telor voastre, care vă acouer. * fletelor ! F e \o

Ce folos că v'aţi slăbit t r u w £ post, iară păcatele vi s'au s'au înmulţit? Oe folos că aţfgj^

dar i de

n i e? Ce folos că aţi plâns de

cinci răni ale Mântuitorului, ^ar^ 1 " abătut dela cele şapte păcate de"10'

nului, dar pentra păcatele vărsat nici o singură lacrimă?

Dragi cetitori! Daţi-vă seamaf pomenite aici şi încercaţi a învia di118

tea păcatului. Nu te lăsa înşelat diu voiul şi de argaţii Iui 1 Nu te legănat găierea necredincioşilor cari trăit!tst când Cristos n'ar fi trăit şi n'arfii

.Adevărat a înviat", iăspundeil tot creştinul, recunoscând prin actuc aşa vom învia şi noi, rinul fieşte îxs cu deosebirea că „ceice aufăcuthkn învierea vieţii, tară ceice âu fâcuh&i învierea osândireiu. iii

Aşadară „sus să avem inimile cântăm şi noi c a sfânta noastră k:; „Ieri m'ant înmormântat împreuni^ Cristoase} astăzi mă scol împreuiAi^ înviind tu. Răstignitu-m'am ierik cu tine ; însuţi împreună mă prim Mântuitorule, întru împărăţia ta", âi

Să înviem şi noi cu Cristos!51

• . . . i i Pirintela&

D e p u n e r e a Jurământului * ţ l l or la B la j . Sâmbătă in 6 Aprillei" jarătnântal recruţii din Blaj, Jarîul! făcat pe Câmpul Libertăţii. Jnrimlit laat trei preoţi ortodocşi şi abia aoils unit. —

c

— „Malţumescu-ţl ţie, meştere fierar, zise Maica Domnului; de câte ori dai cn ciocanul, să câştigi uşor banal".

Apoi, îşi continuă dramul... Na peste mult timp se întâlni ca an lemnar.

— „Bană ziua,Maică Preacurată"! — „Bună să-ţi fie inima, fiole! Dar, de

unde v i l ? " — „Maică sfântă, via de pe Mantele Gol­

gota, unde am fost silit să fac crăcea Fiului Tău, şi, din ce ziceau J dovli s'o fac mai rea şi mai colţuroasă, e s o făceam tot mai fru­moasă".

Maica Domnului îl binecuvânta zicând: — „Să lucrezi lemnul şl să câştigi leal*. Plecă, apoi, mai departe. Pe când se a-

propie de Golgota, îi iese în cale o broască mare, care i-a dat bună ziua şl a z is :

— „Maică sfântă, pentruce plângi şl te tângueşt i?"

— „Am avat şl ea an fiu, zise Fecioara Măria, care a venit în lame să răscumpere şl să ridice pe oameni din noroiul păcatelor iar Jidovii — oameni răi şi blăstămaţi, - drept re­cunoştinţă l-au răstignit între doi tâlhari"

T » Ş i e u * " a v u t 9 " p i l , zise broas'ca, care de care mal frumos şi mal sprinten, până ce în t ro zl a trecut peste el o roată-îo forată

— „Broască-broască, pentrucă i aă zâmbesc în amărăciunea mea, blnti să fii cât ii trăi. Apa de bent si m dacă ta na locueşti în ea. Să bea oi* tine şl să n'aibă scârbă. Când vei «tf să na faci şi să nn miroşi, ci »* t e ' poama".

Aşi s'a şl întâmplat. Ori <*«[l

tâlnlm o broască moartă, o găti» iasca şl nu miroasă.

Dapă aceasta, Preacarsta F«W cat mai departe şi, ajungând pe ° o l !

zat înaintea crucii Mântuitorului ?" amar. . .

— „Nn mal plânge, m a f f l * ^ blândul Isas Cel răstignit de J l d a D ' * ' m'am dat lor să mă răstignească h saa pentru Mine, cl pentra geme cofandată în păcate şi f* f â

de a veni Ea , na era mii* pe P»' mogea după viţel, dar nici viţe'01

nici oaia dapă miel şl nici mie'0

lume»,:

mamă! De-acum înainte i n s * * ° % nic! chiar mama după cof

ba t : oala zbiară după miel ş i j " 1 ^ dapă oale, iar mama plânge.^ 0 1 5 , menea şi copilul dapă marnă • • ^

Şl din ziua aceea, toate !?l f l f j lor, până astăzi. f a <|/

Nr. 16 U N I R E A P O P O R U L U I

jj Obiceiuri de Paşti i | _ Focul din noaptea învierii —

;.1 Sfânta Scriptură ne spune că — diipăce îjgjf din Arimatea şi Nicodim au luat de

< t e c m C e trupul Mântuitorului şi l-au în­mormântat, — mai marii Jidovilor au pus ingă mormântul'Lui ostaşi, cari să-1 pă­

lească. î : {a amintirea acestui fapt, petrecut In fcjtoria mântuirii noastre, s'a născut, prin Unele sate româneşti, obiceiul focului din tioaptea învierii Domnului. Obiceiul acesta liste foarte vecbiu şi s'a mai păstrat şi azi KriD multe părţi, mai ales în satele dela jnnte.

i(| Ţot aşa precum odinioară ostaşii ro­mani au făcut de pază la mormântul Dom­nului, se adună şi creştinii pe unele sate, ite veghiază lângă epitaf, (pânza pe care siBte zugrăvită înmormântarea Domnului), ii ] Cum sărbătorile Paştilor cad tn lu-itile Martie sau Aprilie, când nopţile sunt itică destul de friguroase şi de lungi, s'a ;iat obiceiul ca să se facă sâmbăta seara fen foc mare in curtea bisericii. Acest foc tgde apoi până după înviere, şi la flăcă-ile lui se încălzesc aceia cari stau de ve-

•i<he şi pază. Lemnele de foc le strâng feciorii şi

graţii satului dela casele oamenilor, sâm-^-âtă după amiazi. m i in- vreme ce stau de veghe lângă foc, •anii din oameni istorisesc tot felul de In-", implări, poveşti şi legende, iar alţii aş-| ;apţă să vadă, în ce parte arde vre-oco-îoară, căci prin multe părţi este credinţa

'â în noaptea aceasta se văd arzând co­lori şi omui nu trebue decât să meargă

ii ir Şi însemne locul şi a doua zi să le des-leirpape. J M In noaptea aceasta nu se doarme, ikentrucă aşa am apucat din bătrâni şi aşa insiste bine. »

j Poveştiie ce se istorisesc In noaptea ceasta lângă focul de Paşti, sunt toate

în legătură cu viaţa, prigonirea, patimele, moartea şi învierea Domnului, în legătură cu arderea şi desgroparea comorilor.

In una din aceste povestiri se spune că în noaptea cea dintâiu, dupăce a fost Domnul nostru Isus Hristos înmormântat, străjerii, cari erau puşi de jidovi, ca să-i păzască mormântul, au poruncit unui bu­cătar, ca să le facă de mâncare pâne de grâu, ouă albe fierte şi zeamă de cocoş; dar cocoşul să iie în aşa fel fiert, ca toată carnea să i pice de pe ciolane.

Fiind cele poruncite gata, toţi stră­jerii s'au adunat într'un loc şi s'au aşezat fără grijă.

Pe când se ospătau ei mai bine, a intrat în casă Caiafa şi a început a-i mustra:

— „Voi beţi şi vă ospătaţi şi nu vă gândiţi că peste noapte ar putea veni uce­nicii lui Isus, ca să-1 fure şi să zică apoi că a înviat"!

Auzind străjerii cuvintele acestea, au început a râde cu dispreţ şi a zice:

— „Va mai învia Isus, când va ră ­sări grâu din pâne, când vor ieşi din ouăle acestea pui, iar cocoşul din strachina cu zeamă va învia".

Insă nu apucaseră a sfârşi bine cu­vintele şi deodată răsări grâu din pâne, din ouă ieşiră pui, iar bucatele din zeamă se strânseră Ia un loc şi învie cocoşul.

Şi când ieşi cocoşul, din strachină, în­cepu a bate din aripi şi a-i stropi eu zeamă pe toţi jidovii cari erau de faţă.

Şi de atunci sunt toţi Jidovii stropiţi la maţe si pistrui la faţă. Poporul zice că i-a pedepsit Dumnezeu pentru necredinţa lor.

C a r n a t o t m a i p u ţ i n i . De când ca multele concentrări, s'au tăiat foarte multe vite, la noi în tară. Astfel am }nns noi cei din Ro­mânia, din cea mal bogată ţară a Europei, să no mal avem ce mânca. De aici înainte na se va mânca, nici carne de vltl, nici de porc, decât sâmbăta şl dumineca, iară carne de miel Innla şi marţia. In celelalte zile na sa poate vinde carne.

Sutaşul dela răstignire La 13 Septemvire, adeci în ajunul sărbă­

torii .înălţarea sfintei Craci*, biserica noastră prăznaette pomenirea sfântului mucenic, «Cor­nelia Sotaşal." La 16 Octomvrie se face po­menirea, sfântului mácenle, Longln, sntaşal cel dela râstlgalre."

Biserica îi numeşte .şutaşi" pe amândoi, Iar scriitorii bisericeşti se întreabă, cari dintre aceşti doi an fost de faţă la răstignire şi care a zis, întorcândn-se spre popor, când Mântui­torul sl-a dat sufletul: — Cn adevărat acesta a foit Fini lai Damnezea 1

Tltfal de „să laş" san pe latineşte „cen­turion", era în armata romană de donă felarl. Era adecă an «centurion" care era mai mare peste o .cohortă", adecă peste 660 de oameni. Acesta se nnmea .primi ordlnis" adecă „de rangul întâi." Altai era .centurion" mai mare peste o „centurie", adecă 110 oameni. Acesta era .centnrlo simplex", adecă de mâna a dona.

Cornelia Cenfarfonal, despre care se face pomenire în Faptele Apostolilor (Cap. 10, 1 şl armatoarele), locala în Cesárea Palestinei şl era căpetenia „cohortei" numită „Italica", având sub comanda sa adecă 660 de soldaţi Infan­terie şl 120 de călăreţi. La scesta a fost trimis sfântul Petra când se afla în loppe, şi pe a-cesta 1-a botezat el, împreună ca toată casa sa, la vre-o doi ani după inllţarea Domnului la cer.

Dintre scriitorii bisericeşti, mulţi zic că acest Cornelia, care pe ti sa pul răstignire! încă na era comandant de „cohortă", cl namai de .centurie", din prilejul sărbătorii atât de tulbu­rate a Paştilor din anal acela, fiind recunoscut ca comandant' brav, a fost trimis la Ierusalim pentru ţinerea ordine), mat ca seamă că în a-cele sărbători avea să fie răstignit „Împăratul Jidovilor" — după cam se vântarau ştirile prin­tre soldaţi. Se temeau adecă, ca na camva să se întâmple revoluţie, şi pentra aceea Romanii inară toate masările trebuincioase, dacând la Iernsallm câteva „centarl!" de soldaţi, Iar alţii stând gata în Cesárea, ca dacă va fi trebuinţă, să alerge îndată şi el.

Iote nil ii»'

te>

i ct aii

ctf 0 l ' 1

U

elfi.

ti*

Ardealule Abia mat gemi între străini copile trtst. Şl porţi tăcut cununi de spini,. cununi de Crlst.

Tăcut îţi verşi durerea grea în cânt şt suferinfl. — Hol vom schimba doinirea ta în Imn de biruinţi.

Te-om face raluri şt grădini din noaptea-ţl de păcate, Schimba-vom lanţul de rugini in larg de libertate.

Te-om boteza cu scrum şi foc şl lung puholu de sânge. — Tu, ţară fără de noroc, de astăzi nu mai plânge l

* * *

P ă r ă s i t Şi cum aşi vrea să nu mai ştiu

Iubirea mea nebună f i t ( i ; Şi să mă pierd într'un pustiu

j In nopţile cu lună. jfp'rghtd 1938

Crând Trece'n goană vântul rece

Printre florile de tei Şi prin minte scump îmi trece

Chipul ei. Cerghid 1939

* * »

î n v ă ţ ă t o r învăţător, tu porţi un nume Cel-a purtat Mântuitorul. Pe urma lui pdşeşie asi Prin lunci cu flori.

prin munţi cu braei, Să luminesi întreg poporul — Pe cum făcea

Mântuitorul — /. D. Traian Dragoş

Doină dela Făgăraş Pădurice de alun, Vânturile ce-ţi mai spun? Ce cuvânt atât de rău? Ce-ţi sdrobeşti frunzişul tău?

Vânturile, vânturile Ocolesc pământurile,

Multe văd pe unde-aleargă Multe-aud în lumea largă. Şi-'n frunziş când se adună Multe ştiu ele să-mi spună.

Numai pentru mine nu-i Milă-'n glasul vântului II aud prin crâcg trecând, Ramurile clătinând, Cuiburile legănând. A venit şi iar s'a dus Şi nimica nu mi-a spus\

Verde tânăr crâng de-alun, Vânturile orice-ţi spun Trupuşorul nu ţi-1 frânge, Tânăr aluniş, nu plânge, Fie şi-un cuvânt mai rău, Nu-ţi sdrobi frunzişul tău.

Vine vântul şi îl duce, Şi nimica nu-mi aduce, Nici o vorbă cât de rea Şi ce mare-i jalea mea!

Aluniş plecat de vânt, Cât n'ar da pentr-'an cuvânt Oine-'n lume-i părăsit Cine nu e auzit Şi nu uită de iubiţi

loan Stan Dobrin, Bucium

U N I R E A P O P O R U L U I

Cornelia era păgân, dar, dnpă cnrn ne «pane sfântul Luca în Faptele Apostolilor, era „temător de Dumnezeu.* Era aa comandant bnn, fl pe lângă înţelepciunea întrn a stăpâni mulţimi, avea şl vlrlntea .dreptăţii."

Obârşia lai era din Roma, din o familie nobili şi foarte veche, numită „a Scipionllor."

Cuvântul „sclplo", în limba strămoşilor noştri însemna „băţ sau toiag." Unul dintre strămoşii Iul Corneliu ducea pe tatăl s in, orb dinlr'o luptă împotriva duşmanilor Romei, de

bi( P r , n o r a s > ? ' a , l f e l a f o s t P ° r e c l l t d e c e t

răutăcioşi „sclplo" adecă .bătui." Porecla asta însâ bravului Roman nu-1 fu spre batjocură, ci spre fală, căci el cinstea pe tatăl său, rămas orb In serviciul patriei şi al neamului.

Un alt strămoş al lui Cornelin, pe la annl 202 înainte de Hrlstos, făcuse minuni de vitejie împotriva Iul Hanibal, regele Curtaglnenllor din Africa, din care pricină a fost numit „Publius Sclplo Africanul." Fratele acestuia, Luclus, a făcut vitejii prin Asia împotriva Iui Antioh re­gele Siriei, şi a fost numit „Lucius Sciplo Asia­ticul," Dela acesta se trăgea Corneliu, despre care vorbim.

Tatăl lui, după cum ne spun cărţile vechi, se numea tot Cornelia, şl a fost comandantul armatelor din Palestina pe timpul când s'a fost făcut conscrlerea tuturor locuitorilor şl a ave­rilor lor, adecă pe când s'a născut Isus. Acel brav comandant de cohortă a fost făcut nişte isprăvurl bune şl prin conscrîerlle făcute In Egipt, mai cu seamă după ce Octsvitn Augast a biruit pe daşmanal său Antonia şi pe Cieo-patra, cea din armă „faraoneancă" a Egiptu­lui, luând întreg Egiptul de „avere personală a sa."

In Vinerea Patimilor Domnului, Pilaf au­zise, cum unii din mulţime strigară: — D a c i nu răstigneşti pe acesta, nu vei fl prieten Cesaru-lul. — Se temu deci de revoluţie. încredinţa însâ toati ţinerea ordine! «centurionului Cor­nelia", pe care 11 ştia bun, milos şi drept; dar totodată credincios şi viteaz apărător al legilor.

Corneliu îşi alese oamenii, ca cari avea să ţină ordinea pe Golgota în timpul răstig­nire!. Era el însuşi de faţă, supraveghind şi ob­servând orice mişcare a mulţime! aţâţate de farisei şl de cărturari. Vă»u toati îndelunga răbdare a lui Isus ş i s II auzi toate covintele rostite din înaltul crucii şi admira atâta blân-deţe şi bunătate, cum nu mai văzuse el nici­odată intre oameni, mai cu seamă la aceia cari erau osândiţi din invidie.

Corneliu ştia că Isus era nevinovat şi c i Pliat l-ar fi slobozit, dacă nu l-ar fi fost frică de arhierei şi de farisei, csrl şi până aci îl pâ-rlseri în câteva rânduri, Ia cesarul Tiberlu. II urmărea deci toate mişcările, şi când Isus strigă că-i e sete, Corneliu porunci unui soldat, să-i dea din băutura lor, adecă din vinul acrişor a-mestecat cu apă, aşa cum 1-se putea da unui ţintuit pe lemnul crăcii, la o anumită înălţime dela pământ.

El vizu întunecimea soarelui şi cutremu­rul de pământ la ultimele cuvinte^ale iul Isas, şl, aţintindu-şi ochii asupra răstignitului, poate c i din ochii bravului comandant se scurgeau doui lacrimi fierbinţi şl uşuritoare de suflet. Suspinele lui i se înodau In gât şi, isbacnind şl el tntr'un strigăt de admirare, exclamă cu glas mare, ca să fie anzlt de cât mal mulţi:

— Ca adevărat, acesta a fost Fiul lui Dum­nezeul

Mântuitorul nu 1-a iăsat nerăsplătltă cre­dinţa şl mărturisirea, căci la doi ani, căpetenia apostolilor fa trimis prin vedenie la el, ca să-1 boteze împreuna cu toţi al săi. Şi viteazul ur­maş al .scipionllor" deveni ostaşul credincios al Împăratului împăraţilor, dându-şl cu bucurie viaţa pentru credinţă şl Evanghelie, In perse-

Nr

Multe şi mărunte Pe muntele Polomar din California (A

merica) se instalează acuma cel mai mare ochian din lume. Are o oglindă de 5 metri şi va vedea de 640 de mii de ori mai bine ca ochiul ome­nesc, învăţaţii spun că dacă cineva ar aprinde un chibrit in lună, s'ar vedea cu acest ochian lumina lui.

Astronomii, adecă oamenii ce se ocupă cu citirea In stele şi cu alte pământuri de pe lume, spun că numai pe pământ există oameni, ani­male şi plante; iar pe Venus, pe care îl vedem în dimineţile de vară, nu sunt numai plante şi a-nimale, aşa cum era pe pământ acum câteva milioane de ani. Lui Venus sau Luceafărul i se mai zice luceafărul porcesc, pentrucă atunci când răsare el, încep să se guiţe şi porcii, căci se face ziuă. Pe alte planete (pământuri) nu există nimic.

* După ultimele socoteli ale învăţaţilor, greu­

tatea tuturor oamenilor ce trăesc pe lume este de 140 miliarde de kg., socotind fiecărui om o greutate mijlocie de 70 kg.

• Ce sunt stelele căzătoare? Sunt bucăţi din

stele stinse, bucăţi ce s'au desfăcut din ele a-cum câteva milioane de ani, cari au plutit în aer până s'au apropiat ic pământ, unde din cauza aerului mai des se aprind. Ele se aprind Ia 130 kilometrii şl ard 90 kilometrii. Pe pământ nu ajunge nimic din stelele căzătoare, numai în

cutia Iu! Nerone, când îşi dară viaţa şi căpe­teniile Apostolilor, Petru şl Pavel.

După moartea lui Isus, Jidovii cerură dela Pliat o patrulă, care să păzească mormântul timp de trei zile, iar Pilat le didn 12 oameni, în frânte ca an „tribun", adecă an fel de plu­tonier.

C i acel plutonier a fost mucenicul Longln, ori că el a fost numai In patrula aceea care avea s i grăbească moartea răstigniţilor, nu e sigur. La tot cazul, Longin n'a fost „sutaş", de oarece sutaşii sau centurionii nu purtau lance; pe când Longin a dtschis pieptul Mân­tuitorului cu lancea. Sutaşul era cam în acelaşi rang ca „căpitanii" de azi. N'ar fi deci deloc an lacra vrednic de an căpitan san de un maior, să ia lancea din mâna soldatului şi să lovească ca ea în trapul anal mort.

Putem susţinea deci c i Longin a fost un soldat din patrula care avea să grăbească moar­tea răstigniţilor şl s i pizească mormântul până a treia zl; dar n'a fost „sutaş", ci soldat de rând, din care mal târziu a devenit soldat al lui Crlstos, dându şi cu bucurie viaţa pentru credinţa în El şi pentru Evanghelie. Asta nu-i micşorează întră nimic vrednicia de mucenic. Sutaş 1-an numit mal întâi Grecii, cari au obi­ceiul s i se laude cu lucruri omeneşti şl Înain­tea lui Dumnezeu, numind pe toţi sfinţii pă­rinţi „arhiepiscopi", deşi nu erau decât eplscopi şi arătând arhiepiscopi al Constantinopolului, In vremea când Constantlnopolul nici nu exista, cum au făcut cu Mltrofan şl cu Andrei cel întâi chemat.

N. Lupu

nopţile de iarnă liniştite, pezăp»dă V e d

de cenuşă. 1 5

După unii învăţaţi, soarele ar ({

6000 miliarde de ani. Căldura lui e

încât toate corpurile din care e ftcnt ' snnt făcute în aburi. Un centimetru pjtp e cam cât loc astupăm noi cu varia] " get, d i pe secundă o căldură de 9 C l i ' mecanică. Pe seconda soarele ar pierde iioane tone patere (energie), ceeace pt

veni 130 mii miliarde de toue. Dacă j 0 l : i

fi din cărbune s'ar termina tn 6000 ml

Este sau nu viaţă pe lună? Luni, şi ea aer; acumafnu mai are, nici luminu a ei, ci e luată dela soare — e luminaţi di In lună nu este deci aer, nici apă ţi nic, nimal san plantă. Dia cauză că-i lipseşte t

în timpul zilei căldura e aşa de mare, foci nu ar putea trăi, iar noaptea un frig dettj toate. Petele, ce le vedem în lună ţi ci» zicem că sunt un cioban cu oile sale, t , altceva decât nişte munţi foarte înalţi, 0

runcă umbră şi umbrei îi spunem noi t şi oi. Luna Îşi arată totdeauna o singuri aceea pe care o vedem noi, cu acelea) p.

• Când vedem toate aceste minuni dint

fără să vrem trebue să strigăm, „mari ţi t nate sunt lucrurile Tale Doamne si m cuvânt destul spre lauda minunilor Tale".

Roşcovei i. Obn

I

Câji români avem peste hol. înainte de anul 1940 aveam peste t

2.990.123 Români, şi anume in Ungarul mii, în Ceho-Slovacia 20 . în Rusia unt 100 mii, in Bulgaria 280 mii, in Sârbia 63' ia Albania 120, în Grecia 250, fn Americi! în Italia (Istria) 3000. După anul 1940«! Rusia 3 milioane 62 mii, în Ungaria l f 404 mii, în Sârbia 637.123, în America 50 în Bulgaria 330.000, în Grecia 250.000, i bănia 120.000 şi în Italia (Istria) 3000 6.307 539 . Aceşti Români nu-i putem lk voia sorţii. Pe unii trebue si-i recueerin, de ceilalţi să ne îngrijim, ca să uu-ji 1 limba, legea şi moşia.

A l b i n e fără a c Un stupar american a iibutit să p«

prin încrucişarea mai multor soiuri de > an nou soia de albine, cari na au ac. I°r

rea e însă, c i aceste albine cu ce să aptf potriva duşmanilor atât de numeroşi.

Cum se înmulţesc de tare I |arii şi cum se pot nimic

Ţânţarii, acele animale neplăcute, lângă pişcăturile lor, mai răspândesc !' malaria, adecă frigurile cele rele g» l b t C ' înmulţesc într'un mod îngrozitor. Un !»''• rată că dela o singură pereehe de pW pot naşte, ieşind din ouăle lor, in cur» de zile. 188 milioane 643 mii 216 t â n t , r i

Fiindcă {ânţarii trăiesc pe aps siiţ^ pe lacuri şi bălti, medicii americani au i»'" să-i stârpească cu petrol. Şi anume ei »B ' petrol peste apa tuturor bălţilor si l» c ° r l

jurul canalului Panama. De atunci tâot«" mai sunt în părţile acelea sic A m t ' i ^

Cele mai vechi bancrioi* sunt fără îndoială cele chinezeşti. Ace"1' cuminte, dar foarte retras şi nelncre**1' străini, avea, înainte cu 1000 de ani, hârtie, aşa cum ti avem noi astăzi.

(

Nr . 1 6 UNIREA P O P O R U L U I P a g . 5

Din corespondenţa Iui Alexandru Lupeanu

«ic Gavr i l T o d l c a

După moartea neuitatului A. Lupeanu g a n Sandu, cum se numia şi 11 numiam

Intre noi — s'au seri? multe amintiri fru­moase şi duioase despre el, chiar şi fn

: coloanele acestui ziar. * Din parte-ml nu am fost dispus su­fleteşte şi nu am putut scrie nimic. In viaţa omului sunt multe întorsături, cari U îndeamnă să rabde In tăcere Bau să tacă In răbdare.

î Cu toate aces te , trăind In prietenie ; neîntreruptă timp de vreo 2 5 ani (de pe

la 1912 până la moar te- i ) , aş fi avut c e ! 8 1 scriu d e B p r c el. Am crezut Insă că de­

cât orice scris măestri t din partea mea, mai preţioase pot fi mărturisirile lui p i o -prii despte stările Iui sufleteşti,

j Aces te stări sufleteşti se oglindesc cu i deosebire In scrisorile, c e le-a adresat prietinilor şi cunoscuţilor.

Un mănunchiu însemnat de scrisori mi-a adresat şi mie, pe cari, scoţându-le dintre hârtiile melc , c r e d e a le voiu putea publica aproape pe toate .

Pentru Înţelegerea lor adaog câ teva lămuriri.

începutul războinlni mondial 1-a aflat pe Sandu la fratele său Chtavian, preot In Homorod, lângă Geoagiu . D e aici t r e cea adeseori, peste deal, la Geoagiu, c a să mai schimbe câ te -o vorbă cu cunoscuţii, printre cari ne număram mai ales familia reposatului protopop Stupineanu şi familia mea. Cum pe timpul ace la eu lucram mult ş i t adc -a l c fotografiei, s 'a deprins şi Sandu la lucrările aces tea , cumpărându-şi ulterior şi un aparat, cu ca re a colindat până la mânăstireu Prislopului de lângă Haţeg L a moartea totiţei mele S te lu ţa (Oct . 1 9 1 4 ) a asistat şi el, luând 2 vederi dela prohod,

i In 1 9 1 5 am stăruit să fiu numit, fără concurs, suplinitor de casier la banca .Geogeana*, unde eu eram contabil iar director era regretatul Ioan Popovici, fost profesor la Ş c o a l a Civilă de fete a A s o -ciaţiunei In Sibiu, mai târziu protopop or­todox In Geoagiu, un bă rba t învăţat şi cu mare râvnă la orice lucru bnn.

In Geoagiu Sandu nu a putut sta mult. Fi ind absolvent de teologie, trebuia, ori să se căsă torească şi să se facă preot, ori să t reacă la armată . Cu căsătoria şo -T*'-a, de armată se t emea . încurca lucru­rile cum putea. In acelaş timp studia şi 8 cria, colaborând mai ales la „CoBinzeana" din Orâştie, unde se împrieteni cu dl B o r -n cmisa şi cu iscusitul gazetar poporal Moţa. In toamna anulni 1 9 1 5 , fratele său mntându-se la parohia Săcărâmbului, se retrase acolo şi Sandu, ca să scape de ochii căutători ai milităriei, cum a şi scă-P»t până la sfârşitul războiului.

D e data aceasta, reproduc numai trei scrisori distanţate pe 2 0 de ani ( 1 9 1 6 — ^ 3 6 ) . Intre ele am mai multe, pe cari le

T ° ' u publica încetul cu încetul, ca cetitorii 8 * le cunoască amănunţit . Ici-colo, câ te a n cuvânt înalt II arăt In paranteză cu T ° r b a lui poporală. „Magistru" mă numia Probabil fiindcă II Introdusei In tainele fo­tografici şi In lucrările dc bancă . Ludovica c "otic-mea. Genica e fiica noastră cea m a i mare, profesoară In B l a j (la data Hu­i t e i din 2 0 Oc t . 1 9 3 6 ) . Fi ica născută

după moartea Ste lu ţe i a fost Natali», astăzi studentă In L i t e re .

După aces te lămuriri, acum iacă scri­sorile :

I. Iubite Magis t re ,

Vâ felicit din toată inima pentru noua steluţă, care a răsărit deodată cu soarele dulce al verii. Cred că aceaBtă nouă apa­riţie (arătare) va fi o stea veritabila, iar nu o cometă (stea t recătoare) care să dis­pară iarăşi după o vreme. 8 â dea Dum­nezeu să fie stea luminoasa şi durabila. Amin I

Cât priveşte partea a doua din co ­respondenţa, răspund că eu peste vacanţă sunt liber şi am de gând să o pet rec la Sâcârâmbu. Dacă aveţi lipsă de suplent — aş li bucuroB Bă fac iarăş p e sapientul din 1 5 — 2 0 Iunie p â n ă In Septemvrie , dar greutatea e la întreţ inere. . . Vrere ar fi, dar nu-i putinţă.

Ce lume este pe la Băile Geoagiului ? S e poate mânca acolo şi cam In ce con­diţii? Domnul protopop Dâianu vrea să meargă iarăşi acolo Ia luna Iulie şi mă întreabă pe mine despre împrejurări.

Am cetit ieri împreună cu dl proto­pop ceeace acrii despre filozof. Ne p lace . Dar „ Paginile L i t e r a re" sunt slabe şi ane­mice, cu tot luxul extraordinar de e x e ­cuţie. Numărul 5 cu cele două scrisori de câ te 5 — 6 şire ale fratelui Isac e c o m ­promis.

Salut respectuos pe D-na. V o e bună tuturor „stelelor*.

4 Iunie 1 9 1 6 . Cu drag; Sandu

I I . Dragă Magistre,

Iartă, că nu pot să aduc In persoană modesta mea contribuţie la c a l e n d a r ' ) : ne-am fost hotări t cu Borza să p lecăm împreună astăzi, Sâmbă tă , 17 Aug., dar Vineri el a primit o telegramă dela Pax, celebrul botanist german că in drumul lui spre casă, din Ţ a r ă , vrea să se întâlnească cu Borza şi t rebue să- (aş tep te . Altfel nici eu nu aş fi putut pleca tocmai fără gând, fiindcă tocmai sunt ocupat cu tipărirea anuarului şcolii şi alor 2 broşuri nouă din biblioteca mea, cari ies in zilele aces tea . Dacă nu era Borza împiedecat, veniam totuşi. Cred Insă că până mai ţ ine August şi vacanţa, vom veni. D e sosire T e vom aviza. Regre t că nu pot fi cu voi Ia Cugir. Aveai doar ceva combinaţie de o cunoştinţă a mea cn vreo duduie? Foa r t e aş fi bu­curos de aşa ceva, că mă ba te tot mai mult gândul însurătorii (cer discreţia cu­venită). D a c ă e aşa, cum Imi place să cred, atunci amânaţi excursia, să pot veni si eu. Rog pe doamna Ludovica să ţină seama, că sunt Incâ tot flâcâu şi că m ' a m cam urtt tot aşa.

Trimit pentru calendar 3 cronici , cu chipurile anexate şi un articol potrivit pentru zilele noastre. Articolul a mai fost tipărit, dar cetitorii calendarului sunt alţii şi pentru ei desigur ar li nou. D a c ă crezi totuşi că nu e potrivit să se punâ, T e rog păstreazâ-l, pentrucâ nu-1 mai am în alt exemplar.

Avizează, T e rog, de primire. Sârut manile Doamnei şi salut cu

drag toată casa, 17 August 1 9 1 8 . Sandu ') E vorba de Calendarul Intcrvtant, pe care II

•coteam InOrSşt!» cutlpoeratul Ioan Ciontea. Materialul trlmli da Sandu l-am publicat tn Calendarul pe 1919.

Dacă daţi pe Mibâ'yi pe patul morţii, e neapărat sâ-1 scoate ţ i şi ca arhiereu Io viaţa.

Idem*). III .

Btâna dt vaU (Bihtr), 3 o Oct. JÇJÔ.

Dragă Magistre, mi-a scr is G e n i c a dela B la j , că m'aţi aşteptat să-mi fac r e ­creaţia acolo, c e e a c e m'a mişca t . A m venit Insă aici, la Stână, unde ou deranjez pe nimenea şi sunt departe de lume, încâ t nici pe mine nu mă poate uşor deranja lumea. S tâna e o 8ta( iune foarte modernă, deschidă şi iarna, cu maximum de con­forts). Mă simt bine şi m'am refăcut mult. Am o soc ie ta te mica, dar distinsă : dl General Danilâ Pap şi alţii. Acuşi Îmi e x ­piră Insa concediul .

Salutări la t oa t l casa. A. Lupeanu

Poezie populară Ai bădiţă, strugur bun, Rupetea-si si nu md'ndur, le-asi lăsa până ti-i coace, 7e-a rupe cine nu-fi place... Şi te-a rupe galbena, Bată-o Dumineca.

Şi-asară, şialaltă sară Şuiera badea fe<afară Şuiera mânia mea Camu şua găsit alta. Gdsascd-şi batăr o mie, Că tot nu-mi samănă mie.... Nici la mers, nici la uitat, Nici la dulce sărutat.

Crdnguţă din doi moliei Fost-am bade potriviţi, Ca si doi pomi înfloriţi, La fântlnă răsădiţi. Şi din traiul nost cel bun Şi-a făcut măicuţa drum, Şi din dragostea cea mare Şl a făcut măicuţa cale.

Culeie din comuna ttalara Jad. Nâa&Kd de Olimpiu I. B o r n a

Mi-e sufletul de doruri plin M i e dor de a cerului c icoare . De albul florilor de fagi. Mt-e dor de cân tec de vioare De plânsul turmei mele dragi

Din zilele' c c soare .

Mi e dor de-amurguri mai senine Cu bucicmul tânguitor, De o doina'n murmur care vine Din fluier tainic dc păstor .

In serile senine.

M i e dor şi de bălaia lună Cu visuri dulci In nesimţire. Mi-e dor din nou s'aud cum sună Poves tea dulce de iubire

Din nopţile cn lună.

Mi-e dor da toate, şi mi-e doi D c clarul ochilor senini, De-aprinsul gurii tău bujor Şi d c iubirea ta, de tini

Mi-e dor. Cerchld 1937

Tralan Dragor; *) .Idem" e cuvânt latinesc ţi înseamnă : .neclar"-*) Tot ce trebue pentru comoditate ii odihni.

Pag. 6 U N I R E A P O P O R U L U I

D e Z i u a î n v i e r i i Gândurile noastre se îndreaptă în zi­

lele acestea spre locurile sfinte din Ieru­salim şi din jurul acestui oraş. Oe frumoase snnt zilele acestea şi pe la noi, dar şi pe acolo I Au înflorit caişii şi piersecii, au în­florit pomii şi par tot atâtea căpiţe de flori. Cântă păsărelele, preamărind pe Crea­torul lor şi al naturii întregi.

însângerata săptămână a patimilor Domnului a trecut. S'a săvârşit şi minu­nea cea mare. Isus Oristos Fiul lui Dum­nezeu a frânt peceţile Intunerecului şi s'a înălţat biruitor din mormânt. A înviaş aşa cum de veacuri prorociseră prorocii şi vesteau cărţile sfinte.

Lumea întreagă sărbătoreşte această mare biruinţă a luminii asupra Intunere­cului, a binelui asupra răului. Se bucură şi odată cu ea pare că se bucură întreagă firea. E primăvară. Au înflorit pomii şi în curând vor înflori şi trandafirii.

Te-ai gândit însă, iubite creştine, în această sărbătoare a învierii şi a primă­verii la sufletul t ă u ?

Grădina, ogorul sutletului tău, e curat ©are acum? Ai plivit de acolo buruenile păcatelor? Le-ai ars tu aceste burueni în focul părerii de rău pentru păcatele făcute, prin o mărturisire făcută printre lacrimi de penitenţă amară, ca şi fiul risipitor, vameşul Zaheu, Măria Magdalena/3 Au în­florit oare in grădina sufletului tău crinii nevinovăţiei sufleteşti şi trupeşti, iară tran­dafirii virtuţilor tale creştineşti nu şi-au scuturat oare gingaşele şi parfumatele lor foi prin iarna şi suflul unui crivăţ al fără­delegilor şi prin împietrirea inimii tale? Isus sămănătorul a sămănat sămânţa în­văţăturilor Lui sfinte In ogorul sufletului tău. A găsit oare pământ bun, ca să a-ducă rod însutit, sau doar aceasta sămânţă a căzut printre spinii păcatelor şi nu a adus nici un rod?

Bartimeu orbul, feciorul lui Timeu, stetea cerşind la poarta cetăţii Ierihonului şi auzind, că Isus trece pe acolo, a în­ceput a striga şi a z ice: Isuse fiul lui Da-vid, milueşte-mă! Isus 1-a întrebat pe e l : Ce vrei să-ţi fac? — iară el .a zis: Invă-ţătorule, să vid/ Iară Isus a zis lui: mergi, credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a vă­suţ... Şi s'a mirat orbul, văzând o lume ca tn basme, văzând palmierii, trandafirii din cetatea Ierihonului, cetate înfloritoare pe vremea aceea.

frate ereslinei Seri creştină/ Sărbătorim în fiecare an aceasta zi

de praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor: învierea din morţi a Mântui­torului şi Răscumpărătorului nostru Isus Cristos.

Dar în zilele noastre acest praznic este umbrit de multă durere şi fărădelegi. Sunt astăzi mulţi orbi sufleteşte, sunt mulţi de aceia, a căror corabie a vieţii este isbită de valurile ispitelor, cari aleargă a-cum spre ţinuturi necunoscute şi merg spre prăpăstii de unde nu se vor mai pu­tea întoarce pe drumul cel bun. Pe Lazăr Isus 1-a înviat din morţi, iară celor din morminte viaţă le-a dăruit şi i-a readus din întunericul mormântului păcatelor la lumina vieţii şi a fericirii celei veşnice.

Gândeşte-te, iubite creştine, ce ai fă­cut tu pentru Isus Cristos 1 In Rusia, Mextco şi Spania, creştinii au suferit moarte de martin pentru Isus Cristos şi învăţăturile

Lui. Păgânii lui Stalin, Calles şi Largo Cabalero au dărâmat sfintele altare, au ucis mii şi sute de mii de creştini, ca şi In primele veacuri de persecuţii împotriva creştinilor. Io primele veacuri ale erei cre­ştine sute de mii de creştini au murit pen­tru Isus Oristos şi pentru învăţăturile Lui. Sfântul Hipolit a fost legat de coada unui cal, care 1-a târît pe un drum lung, pre­sărat cu pietri mari. Cincisprezece creştini şi băiatul Sîxt au murit, ca şi mai târziu eroii noştri naţionali Horia, Cloşca şi Crişan.

Fiicele senatorului roman Podens, a-nume: Praxedis şi Pudentia, au murit ca martire, fiindcă au adunat sângele dela peste 3 0 0 0 de mucenici creştini, ucişi de păgâni. In 19 Sept. 305, i s'a tăiat capul episcopului Ianuarie. Trupul lui se păstrează până in ziua de azi tntr'o biserică din Nea-pole (Italia), iară sângele lui se păstrează într'o sticlă şi în ziua de 19 Sept. a fie­cărui an, dacă e atins acest sânge de tropul lui, din uscat ce e, se preface în sânge curgător.

Răscumpărătorul nostru, dulcele no­stru Mântuitor, şi-a vărsat sângele Lui pe lemnul Crucii, pentru noi oamenii şi pen­tru mântuirea noastră. Oare tu ai fi in stare sâ-ţi verşi sângele pentru El? Numai atunci te vei putea numi cu adevărat uce­nici (ui (sus, dacă vei împlini poruncile Lui şi vei i un ostaş devotat Lui. Să nu uiţi apoi niciodată, că numai atunci te vei putea bucura în inima şi sufletul tău de învierea lui Isus, dacă In inima şi sufletul tău vei purta florile virtuţilor creştineşti şi vei avea ca norme, regule de viaţă, în­văţăturile Lui sfinte Şt mărturisitoare de suflete.

Cristos a înviat I Pr. Va ler iu C r i ş a n ,

v. protopop on.

Hristos a înviat! — Veniţi la viaţa nouă! —

A'nviat Iius Stăpânul, Domnul ceriului, preasfântul, Cântă Îngerii din cerluri şi se bucură pământul. Domnul păcii şi-al Iubiri ce pe cruce a murit Pentru mântuirea noastră, pentru că mult ne-a iubit, A'nviat biruind moartea, zicându-ne: „Pace vouă, Nu vă temeţi, eu sunt Domnul, veniţi la viaţa nouă" Bncuraţivă popoare şl veniţi să lăudăm Pe Isus cel înviat şl Lui «oţi să ne'chinăm Azi Isus lumina lumii uşa nouă ne-a deschis, Să putem intra cu toţii In frumosul Paradis. Să se bucure creştinii toţi cari pe el l-au aflat Şi, lăsând drumul peririi, calea bună-au apucat. Să se bucure'nsetaţll de adevăr şi de dreptate, A'nviat cel ce-adevărul de minciună 11 desparte, Să se bucure întristaţii care caută mângâiere A'nviat celce alină omului orice durere.

Lăudaţi creştini cu toţii pe Isus, Regele sfânt Ce-a venit s'aducă pace şi'afrăţire pe pământ. Lăudaţi L , daţl-l cinstea care Lui 1-se cuvine, El e Domnul vieţii noastre şi pe acest pământ ne ţine. Veniţi toţi, cu mic cu mare, să- iubim pe el mereu Să tăcem ce El ne'vaţă, ferindu-ne de ce-1 rău. Veniţi bătrâni ce'n viaţa multe aţi întâmpinat Şi slujiţi toţi cu credinţă Lui Isus cel inviat. Veniţi şl voi frăţiorii tineri: fete şi feciori, La Isus ce locuieşte colo sus mai sus de nori. O, ce dulce şi senină e viaţa tinereţii Când ii are de stăpân pe Isus Domnul vieţii. Veniţi slugi, veniţi stăpâni şi slujiţi Lui totdeauna înaintea Lui nu este mai mult stăpânul ca sluga. Veniţi bogaţi şi cerşitori, dlregători puji tn cinste La Isus, Stăpânul nostru, ce nu cată la veşminte. Veniţi toţi la Domnul păcii, spre El vl-se'ndrepte gândul Nu iubiţi lumea deşartă, nu iubiţi mereu pământul. Şi pentru sfânta inviere care azi o prăznuim Să iertăm pe ori şi care, să nu ne mai duşmănim Să trăim toţi In iubire, precum El ne-a învăţat, Să putem din inimi spune că : „Hristos a inviat".

Iacob Suciu

Ce scriu alţii despre Revista „Făt-Frumos" care ap i r e .

acam la Cernăuţi. Iar astăzi apare UBoeP î l

sub condneerea dlol profesor unlversit», Morarm, scrie la lubrica „Răboj", î n , ! « ' " ! — 6 din Iulie— Decemvrie 1940. desare Ir" mâtoarele: P e n o l <

— „Prea late le-am oitat I" : B 8 | , m

t f , <

jumătatea Bucovinei, „o parte bani din jjjVr

Dorohol, jamltateă Ardealalnl şi «jamătate»i miazăzi a DobrogeU" — ne aduce amintita*,"' b i t easca protagonistă a neuitatului f ^ * Lupeana-Melin, „Unirea Poporalul* (Nr

tomvrie 1941) dela Bla j . „Să nn-i uitămpefrifjî naştri. nici chiar pe cel din Bulgiria ori îJ siavla", adaogă acest vajnic glas ardelean,

Noul Comitet al „Reuniunii Mr riane" din Copăcel-Făgăraş.Ţ

!lltel l'iai

Ia ziaade 25 Martie, c. (Bunavestire),! nlnnea Mariană a femeilor din Copicel ales comitet nou.

Dop* oficierea Paracllsnlai către Preto^ rata Fecioara Mar'a de către Părintele Ghed«t[ttJ

Socol din Berivoll mari, a armat ţinere» | i n

dinţii îa sala căminalai cultural. Progn%jc

bine întocmit şi bogat, s'a des:h 's prin l)f', a

găclnnea „împărate Ceresc" , armând 2) ,1M Sf. Inimi", cântat de corni tinerelor mtmbi 3 ) Cetirea prosesalul verbal, luat in şedlij anterioară; 4) Poezii, declamate de elevele 1; T o a c ş ă şi Elena Greco, ci. I V ; 5) .Mari; Mama noastră", bacată cetită din revlita »M|0J

r i a " ; 6) Marla-l dulce Mamă, cor ; 7) ?oezil*io

clamate de elevele Elena Sin şl Valeriţ* Clt|Bm

cl. I V ; 8 ) Apelul membrelor, hotărândo-« l c

în viitor absenţele nemotivate să ie pedepsea ;

ca sama de 5 lei, Iar 3 (trei) absenţe aen4s vate la rând, ca excluderea din Rennlnne|;t* Poezii, declamate de Valerlţa Manta fi rifa Râcher, cl. IV; 10) Vorbirea Părintele!D mitra Sălăgtan, despre „Datoriile one! W-marianiste", referindn-se, mai mult, Ia wW' ce flecare membră trebae să-1 pană la f o t i l

face; 11) Urmează alegerea nonlul comitet* ae c o a p u n e din următoarele membre: M"; Şerban preşedinţi, Otilla Trlfonol iecr«W; Lucreţla Şoflelea asistentă, I. Elena Df«» cassleră, Măria Gh. Grecn, Eugenia R. M« ! Elena M. Streza, Măria A. Cristian, Mir' 1 '; Sin, Măclnica Pop, Ludovlca Mânea fl ' nlca Lup, membre.

Noul comitet — pe lângă ţinerea P ţelor lunare ca cotizaţie benevolă de 5 " • sas, sfinţirea proprie a membrelor, îngr i j^ biserici şl cercetarea bolnavilor, în dori»? a avea, în satele noastre, cât mal m^t 1 ^ , sfinţi, misionari gata de orice j e r t fă . 8 ? 8 ;

a hotir» c»f ne cer vremurile de acum viitor să pună multă «ârgulnţă pentrfl^ re* colectelor, mal ales a celei „misionare f' . tra „ajutorarea Seminarului teologic din j ,

Ne bucurăm că Reuniunea Marian Copicel înfiinţată în anul 1938 de Pâf.DJ1

(j} >• Sirbu, pe atunci administrator parohiai . , rimai şi azi condusă de Părintele DB"Jg f il l igean, a luat un aşa avânt, înscriind membre ş l o activitate aşa de bogaţi» t

Ca blândul l ins , să le blnecuvlnte* cioară de susl

U N I R E A P O f O l t U L O l Pag. 7

| Ţara Oaşului ' Este numele unui ţinut din Maramureşul > o l t r u drag, căzut astăzi din nou sab stăpâ-abr<a ungartfască.

Românii de acolo i-au dat acest nume din-t ( t g njjndrie a lor, ca s i se arate că ei sunt gira mai D u n i decât v e c i n " l o r « (Aşa cum este gaatitâ 9 i Târnava noastră: „Ţara vinului" si i 9 m sunt w Ţara Hifegului", „Ţara O tulul" şi

altele). | Mirimea „Ţarii Oaşului" n'o intrece pe a-

ceea a unei piăşi din judeţul nostru Are vre-o 21 de comune, aproape curat româneşti; abia y r e . 0 două din ele îs amestecate cu Unguri. I Ojenii sunt oişte oameni trupeşi şi vioi,

•ari se laudă Cu toate avuţiile lor. L i fire sunt eam închişi, iuţi la aaânie şi bătaie. Mai ales nu •s iaiă batjocuriţi de alţii. De aceea le ştiu de frică şl străinii, j Fortul oşenilor nu-i prea luxo»; in multe

privinţe se asamănă cu al Someţenilor, dar pe deasupra Omenii mai au o straiţă chindisitS, de care nu se laiă niciodată. O poartă la lucru ca şi la biserici ori la j oc . Ia straiţă Îşi ţin co-aaoara lor de preţ: banii şi cuţitul.

j Cu toată asprimea lor, O jenii sunt oameni credincioşi. Aceasta se dttoreşte faptului că in „Ţ»ra* lor se af ă vestita mănăstire dela Blcaad care şi-a răspândit binefacerile peste toate şa­lele din jar . Azi toţi Românii din Ţara Oaşului uat gr.-cat.

] la privinţa traiului, o tenii au dui«o deitul "ne bine până in veacul nostru In anii din urmă "insă au cam Început să ae strecoare printre ei ian neam nepoftit: cel jidovesc sau JIZl, cam le %ic ojemi. Dragostea cu care i-au primit ei, o «•tem desprinde din această strigături:

Draguml jidanul sur In pădure să-l spânzur; Dragu-mt jidanul creţ In pădure să-l acăţf

Atât prin portul cât şi prin limba şi firea ior, Ojenii sunt c«.i mai apropiaţi ds strămoşii

Jaoftri vitej , de Daci. In împrejurările de azi ••ta aice di N;tea, firea aceasta e cel mai bun ocrotitor al simţirii şi vieţii lor româneşti. . , | Cărticica cu numele «Ţara Oaşului" este scrisa âe ttn&rul »i harnicul cărturar, Vasile Netea şi s'a tipărit 1« biblioteca «Cunoştinţe folositoare". Se găseşte la Il­iciţii cu preţul de 8 lei.

T. A.

t i t\ M H

el i! 4\

U r a r e d e sărbători Scumpi şi iubiţi cetitori, V ă urez de sărbători Pacea Domnului cel sfânt S'o aveţi toţi pe pământ Şi cu toţ i i înfrăţiţi Lui Dumnezeu să slujiţi, L a Biserică cu drag Toţ i să păşiţi al ei prag Şi de bucurie plini Cu tineri şi cu bătrâni Sfânta slujbă s'ascultaţi, Domnului să vă rugaţi. Şi ascultând povaţa E i Să trăiţi, iubiţii mei.

Cât timp veţi trăi în lume V u ţ ă de rugăciune, Să faceţi tot fapte bune Ptecum şi'n Scriptură spune.

L a cei bolnavi şi întristaţi V ă duceţi şi^i mângâiaţi. Pe întemniţaţi căutaţi P e cei goi îi îmbrăcaţi. Ajutaţi pc cei sărmani S ă fiţi fericiţi mulţi an i !

Iacob Sueiu

învierea Domnului -învierea Neamului!

,Zluă tnolerti, si ne luminăm popoare..." (Din cântările .Învierii").

Sârbîtorlm aatlz- amintirea celei mal mari şl mai strălucite minuni, care s'a întâmplat vre-o-dată pe acest pământ: învierea Mântuitorului Inmll, învierea Domnului nostru Isus Cristos I

Calvarul unei vieţi de mnncă cinstită, de bunătate fără margini, de Iubire de oameni şi adevăr, s'a sfârşit prin cea mal crudi moarte': răstignirea pe cruce I Această pedeapsi Îngro­zitoare nn se dădea decăt celor mai mari făcă­tori de rele, criminalilor de rând.

Omul cel mal nevinovat care a făcut vreo­dată ambră pământului şl care a venit să ispă­şească mulţimea şl greutatea păcatelor intregei onenirl , a avut, ca răsplată a curăţeniei sale sufleteşti, moartea ruşinoasă pe lemnul crăcii I Această crace a devenit, pentru noi creştinii, de atancl încoace sfântă şl el ne închinăm cu sme­renie.

Moartea însă a fost învinsă prin marea îavlere. Ia vierea din morţi „cu moartea pre moarte ci lcând", înseamnă biruinţa vieţii a s u ­pra morţM, biruinţă care însemnează înfrânge­rea răului prin puterea binelui Fără învierea Domnului, nici viaţa, nici moartea n'au în­ţeles. Fără nădejdile pe care ea le înfloreşte în inimi, toate ar fi boare şi fum închipuire şi vis. ,

De vreo să biralm, să credem în înviere! De vrem să înviem, să biruim păcatul! De vrem să trăim, să înviem la o nonă viaţă în Isu* Cristos, Mântuitorul nostra!

Astăzi este z ! aa cea mare a Domnului 1 Cuvântai de recunoaştere al creştinilor se aude pe bazele tuturor: „Cristos a înviat!" —

Neamulal românesc i a fost dat să sufere şl să pătimească, dela naştere şi până acum. A foit poporal nostra, poate cel mal grea încer­cat şl lovit de toate suferinţele şi nedreptăţile, decât oricare dintre neamurile pământului. în­treagă povestea — istoria — neamului româ­nesc eite plină de lacrimi şi sânge. Pentra ca să putem trăi în mijlocul popoarelor lumii, aa foit jertfite mii şi milioane de vieţi omeneşti! Na a fost an drept câştigat, na a fost o lege adusă spre binele obştesc, la temelia căreia să na găsim o jertfă româneas:ă. Viaţa popo­rala! românesc a fost aa adevărat calvar de nenorociri. Şl no! am avat de purtat crăcea grea şi amară a tuturor amărăciunilor. Şl multe au fost. Doamne, acestea 1

Istoria noastră este plină de fapte de eroism. — căc i :

„Eroii au fost si eroi sunt încă, Ştor fl cât neamul românesc/.."

începând dela Decebal, regele Dacilor, a căral moarte stă la baza naşterii poporului ro­mân, ca voevodal Lltovo! al Oltenie!, care cel dintâi s'a ridicat împotriva jagulal asupritor maghiar, şlral macealcllor neamulal creşte, căci am avat de îndurat fel de fel de cazne din partea cotropitorilor de ţari, de neam, l imbi şl credinţi. Viaţa marilor voevozi: Mircea cel Bi t râa , Ştefan cel Mare şl Mihal-VIteazul a fost plină de războaie şi sacrificii — uneori chiar cu pretai vieţii lor, — numai ca să şl apere „sărăcia şl nevoile şl neamul', cum spune aşa de frumos marele poet naţionalist Mlhall Emlnesca. El şl-au apărat ţara împotriva pă­gânilor (Turcii) şl chiar a creştinilor asupri-torl şl răuvoitori (Ungari, Poloni).

Mlhal-Vlteszal a mărit moarte de martir alături de soldaţii săi pe câmpia Târzii.

L> noi, în Ardeal, Moţi! ce' necăjiţi şl să­raci „car! cerşesc din poartă 'n poartă" până

în z'aa de az', aa avat şl el eroi! lor: Horla şl Cloşca au fost frânt* în bacăţl de roata ne­miloasă a ticăloşilor de Ungar , pedeapsă su­ferită fâră scrâşnire pentru nramul lor, la Alba-Ialla in zlaa de 28 Febr. 1785.

Olteanul Tudor Viadlmirescu («1 lol ÎI zi­ceau „Domnol Tudor") s'a ridicat la 1821 în contra Grecilor fanarioţi, a căzut şl el pentra ţara şl neamul lui, fiind tăiat de G'ecI ca iata­ganele şl trapul astfel ciopârtit, aroncat într'o fântână părăsită de lângă Târgovlşte.

Moţa! Avram Ianca, marele luptător na­ţionalist dela 1848—49 cn mintea «ntunecată de durerea neamulal siu, rătăceşte hoinar, cân­tând doine din flaer, încă mulţi ani, prin Manţll Apos«nl.

Langal şir al martirilor neamulal nu se încheie aici. Războiul dela 1877 —78 ne-a cernt alte vieţi. Dar câţi din Ardelenii noştri n'au umplut temniţele Seghedlnulal, pentra dragostea lor de neam şl de pământul strămoşesc? Tr i ­butul cel mare de sânge l-am dat însă în timpul războiului mondial (1914—18), când peste 800000 de vieţi româneşti aa fost jertfite pen­tru împlinirea unui vis de veacuri: unirea tu­turor Romanilor l

Dapă atâtea amllinţi, nedreptăţi şl sacr i­ficii trebuia s i vină binele, bine însă care n'a ţinut decât 22 de ani. Căci răul a venit Iarăşi asupra noastră. Astfz', peste 5 milioane de fraţi de-al noştri gem iarăşi sab căkâ 'a l duşman.

Noi, cei rămaşi liberi, avem o datorie sfântă, de a ne aminti de el, de a na avea stare şl hodină până când na-I vom aduce din nou la sânul patriei mume, să se bacare şi ei ală-tarl de no! de bucuriile acestei vieţi saa să se întristeze ca no! de amărăciunile pe care ne va fi sortit să le îndurăm. Căci, dacă no vom face aceasta — stând ca braţele încrucişate,— morţii noştri se vor răscoli în morminte şi ne vor blestema şi blestemul lor va fi greul

Vremorile grele de astăzi ne poruncesc s i f m una şi să luptăm ca toţii pentra înfăp­tuirea vlsalui drag, reîntregirea hotarelor pă­mântului romanesc. Atonei şi namal atunci, va veni şl pentra noi adevărata înviere, învierea neamului românesc.

Pastile aceitea vor fi triste pentra toată suflarea românească, de altfel ca şi Crăciunul lai 1940 Pământul ţării a fost sfârticat de daş-mani nemiloşi, iar fraţii noştri ajanşi robi pe pământul lăsat nouă moştenire de strămoşi. Este o nedreptate strigătoare la ceri Na este român conştient, ca suflet carat, care să na-şl dea seama şl să poată şoferi malta vreme această nouă jignire adaiă neamulal nostra.

Da aceea, ca gândul la sfârşital vieţii, care ne poate da ceea ce ne trebaeşte pentra a putea blrol greutăţile de acum, s i na desnid i jda lm! S i credem în înviere! Căci ca Crlstas Domnul a biruit neamul românesc cumplitele vijelii din frecat şi tot ca credinţa în Cristos şl ojutorul Lui, vom trece ca bine prin strâmtorările vremii de acum.

Suferinţele n!c ;odată s i na ne întanece aici s i ne doboare, pentrucă învierea vine tot­deauna după Golgota!. .

Să ne pregătim deci, pentra adevărata în­viere a neamulal românesc, care constă In : re­facerea hotarelor fireşti şl crearea unei Românii Mari, rotaadi, bogată şl frumoasă, în graniţele Dacie! vechi, aşa cum o doreşte sufletul do­gorit al fiecărui român adevărat.

Poetul ardelean George Coşbuc scrie aşa : ...„Eu nu mai am nimic de spusl Voi brafele jaiănd le-aţi pus Pe scuti P u t e r e a este 'n noi Şl 'n zei! D a r vă gândiţi, eroi , Că zeii sunt departe sus, Duşmanii l ângă noi!"

(„Decenal către popor...*)

Pag. 8 U N i R E A P O P O R U L U I

Nearaal nostro românesc, privit în lumina trecutului său Istoric atât de sbuclumat, a trăit ţi a biroit prin forţă şi mai ales întemeiat şi călăuzit întotdeanna de credinţa în Dnmnezen. Numai astfel şl-a patnt apărs glia strămoşească, legea, oblceiarlle şl limba românească!

„Cristos a înviaţi", Prof. T e o d o r S e i c e a n u

SOROCUL Cam le vice oamenilor rândul la moară

aşa vine sorocul de plată şl răsplată tuturor fap­telor bune san rele, făcute de om în lnmea a-ceasta, mnit înşelătoare.

— B ne faci, blne-o păţeşti, rău ai fost, rău te căeştl.

Şi pe cam merge vorba cântecului, curat, aşa se şi întâmplă. Vreţi pilde? Culegeţi câte vreţi, din păţaniile voastre, din ale vecinilor, din ale rudeniilor, prietinilor şl ale cnnos:nţilor.

Eu vă spun ana, prinsă, aşa la Întâmplare, dintre alte multe zeci şi sute, câte-mi trec acum prin minte. Iat-o, aşa cnm am viznt-o, că s'a petrecut aievea.

Buccr, ciobanul,.. nu ceia de-o împlântat parul Bacuri ştilor, — cl nn altul, de trăieşte şt azi, în altă parte de ţară, decât în capitală, era odată om, In toată patere*. înalt cât nn brad, spătos cât ursul şi pieptos cât un taur, îţi era groază şi să te gândeşti c'al putea ajunge să te potriveşti cn el la trântă. Dar mi-te s i mai şi încerc] ana nefăcntă ca asta. Nici prin gtnd na l-ar fi frecat cuiva, s'o fac i . Din cauza paterii lai de supraom, nn namai că era de te­mut, cl mai era «1 respectat, cinstit, vorbit de bine, ca nime altul tn sat. Căci, de, frica pă­zeşte strugurii. Aşa şi pe Bucur, puterea muş­chilor şi-a braţelor îl apăra cn numai de lovi­tura ciora»galul, ce l-ar fl putut mă*ura latul spinării, dar şi de gara satului îl ferea. Nici o şoaptă nu sufla satul despre el.

Na chiar ca aceea masară mulţumea însă Bucur oamenilor. încrezut în darul lai Dum­nezeu, cu care 1-a îmbogăţit, a folosit poterea, na spre a face binele, cnm l-ar fi putut face, cl a lunecat pe cealaltă potecă, pe a facerii dt oră. Ş i anume: se atingea de ce nn era a Iul. Găsea lucrări, pe cari nn le pierdea nime. Se făcea stăpân pe ce nu era a lai. Se înfrupta din banul altuia. Zis creştineşte : fura. Fora dela sărac, ca şi dela bogat. Şterpelea lucruri mari şi de preţ cu aceea uşurinţă, ca şi pe cele mici fără valoare.

Uneori era dibuit, descoperit, alteori nn se mii otrăvea păgubaşnl să-l descopere. II ştia, fără să 1 mai ştiricească.

Ori ana, ori alta, rezultatul era a c e l a ş : păgubaşnl se alegea cn paguba, hoţul cu fo­losul. Căci cine ar fi cutezat să se pnnă in poară cu Bucur, ciobannl? Cn părintele satului, cn dascălii şi notarul, hal, de, te mai puteai hărţui în vorbă, că-i ştiai paşnici, nerăsbanători, dar cu Bucur? Să-ţi prinzi mintea cn diavolul? Dintr'un rău mic să-ţi croieştt altul mai m a r e ? Asta na. Nime n'ar fi făcnt'o. Asa, că pe Ba car l-o învăţat satul ca nărav. Că dacă l-ar fi dat peste gătejele mâinii ia .început, la întâia încercate, poşte l-ar fi putut înţerca dela ţâţa dracului.

.* . Dar ce n'a făcut satul,.a făcut roata so­

rocului. Au început a-i ieşi perii cărunţi în cap, lui Bucur, şi a-i cânta bătrâneţele'n urechi. A pornit a i-se topi osânza spinării şi-a piep­tului, a i se scurta vederea şl a-1 tremura fiice în Inimă de ceeace-1 aşteaptă. An pornit a-! sfredeli, odată ca junghlurlle bătrâneţelor şl ale părerilor de rău. Unele mal grele decât altele.

Bucur, ciobanul, e astăzi, o hârbleadă de om, care se teme şi de el însoţi.

Pignbaşl l deodată îi aduc aminte de lu­crurile forate, copiii îl râd în nas, cicălltorii îl încarcă cu glumele, cari pentra bătrân sunt ca­noane grele. Pe deasupra tuturora însă, apasă greu părerile de rău, remnşcările ce rod din inima bătrânului cioban, ca viermii neadormiţi din carnea bolnavului.

Aşa e sorocul de plată şl răsplată a ori cărui om din lume.

P e t r e a D a s c ă l u l

Brad bătrân A fost tăiat un brad bătrân, Fiindcă făcea prea multă umbră; Şi'atuncea din pădurea sumbră, S e auzi un glas păgân :

— „ O voi ce'n soare cald trăiţi Şi aţi răpus strămoşul nostru, S ă nu vă strice rostul vostru, Dece sunteţi aşa păgâni?

In anii mulţi cât el a fost, Dealungul ceasurilor grele, Sub paza crăcilor rebele Mulţi şi'au aflat un adăpost...

Moşneagul stând pe culme drept A fost la drum o călăuză, Şi'n vremea aspră şi ursuză B l cu furtunilca dat piept.

Folos aduse cât fu viu, Ş i mort , acuma când sc duce, C e alta p o a t c a vă aduce Decât doar incă un sicriu?..."

Sinaia, 20 Nov. 1940 N. l a r g a

N. R. — Versurile de mai sus au foit scrise de marele îndrumător al naţiei, în pre­ziua uciderii sale.

Cântec de jale Fă^mă, Doamne, ce mi'i face, F ă - m ă puiul cucului In pădurea Clujului S ă cânt raJndru şi frumos, Să pice frunzele jos Şi să sbor pe crengi uscate Şi să strig: soră şi frate, Veniţ i şi le adunaţi Pentru noi să le păstraţi, Când venim să l cară ta ţ i , Să ne cunoaştem de fraţi.

Mult m ă mir de codru verde C u m de toamna'mbătrâneşte Pr imă vara'ntinereşte. B u tare-'mbătrânesc Şi nu mai întineresc. Ş'aşa bătrân şi cărunt Cu maghiaru tot m ă lupt.

Mult m ă mustră inima Dice m'am slăbit aşa. B u i/am spus inimii mele: N u m'am slăbit de putere, F ă r ' numai de gânduri grele C ă văz norii plini de apă Şi nu ştiu und' se descarcă Şi m ă tem de grea năpastă, S ă nu pice'n ţara noastră,

Căci vântul dela apus T o t către noi ua. adus.

Neamţule, tren înblindat Prea tare t c a i supărat, P e noi la maghiar ne-ai dat Din Cluj până'n Satu Mare Numai lacrime şi jale De Românii noşti, sărmanii Care'i chinuesc duşmanii. Doamne, fierţi ţie milă Şi ne scoate la lumină. Decât rob maghiarilor Mai bin' hrană cânilor, Mai bin' să mor de şrapnel P e graniţa ţării mei'. Cu moartea m'aşi mângâia C a să/mi pot scăpa ţara, C a copiii să'tni vorbească Limba dulce românească.

Frunză verde trei stejari V o i ruşi, unguri şi bulgari Negaţi stricat graniţele Scurta/vi/s'ar zilele Prin toate temniţele, C a să n'aveţi aşezare. C u m n'are apa'n vâltoare.

Cucuie, pasăre mândră, Zboară'n pădure şi cântă, C u cântecul tău cel dulce, Spunesmi vara cc/o aduce. Par'că/mi spune inima C'om avea o vară grea C u ploi mari şi vremuri grele Cu suspin şi cu durere.

Foaie uscată de fân Scrisă de'un soldat bătrân. Foaie verde alunesc Iacob Poşa mă numesc. Foaie verde ca iarba Din comuna Pânadea. Foaie verdcalunică Judeţul Târnava^Mică.

P e n t r u c e i c e n e tr imi t bani. & găm, cu toată insistenţa, pe toţi abonat cari ne trtmt bani prin mandat poştal, volască a scrie pe cuponul mandatului fi mărul cu care le merge gazeta. Acest na^ găseşte totdeauna tn partea stângă a 0* Ceice nu o fac aceasta ne dau de lucra P mult până-tgăsim ştie putem Introduces* ia numele lor. Nu uitaţi deci a scrie p*" numărul sub care vă merge gazetal

Pentru cetitorii noştri din k 0

Trimiterea unei gazete fnj* rica ne costează mai mult dec® f ful gazetei, adecă 4 Lei. De rugăm pe cetitorii noştri din f, rica, să ne trimită pe orice cofa cunoştinţare, dacă le mai ^ gazeta-, altfel ne vedem silifi a \ sista, mai ales acelora cari ^ torii şi pe anii trecuţi, căpr& înmulţeşte datoria. După / W * J începe sistarea tuturor abona*1

lor în restanţă mai mare de *"

U N I R E A P O f O K U L D l Pag. 9

Războiul din Sflrbia şi G r e c i a

Se poartă ca înverşunare mare. Nu­mai după trei zile de luptă trupele ger­mane au zdrobit în mai multe locuri apă­rarea greacă şi sârbă şi au spart frontul.

Pe frontul grec trupele germane de munte au înaintat, pricinuind pierderi grele Grecilor şi Englezilor. Trecătoarea Rupcl, socotită de multă lume ca de neluat, a

j fost ocupată în scurtă vreme de trupele | germane. După ocuparea oraşului Scoplje, j acestea au pătruns adânc în Tracia, în ) dreptându-se spre Cavala. Ia nrma acestei j înaintări Grecii au părăsit oraşul Alexan-j dropolis şi Tracia; retrăgându se la miază ! noapte de Salonic. I înaintarea germană pe valea râului j Scoplje a rupt legătura între armata sârbă \ şi armata engleză şi greacă, | întăriturile Grecilor din munţi, aşa nu-| mita linie Metaxas, au fost străpunse de i diviziile germane de munte, numai după

câteva zile de lupte. De pe frontul sârbesc în primele zile

de luptă, au fost luaţi 2 0 . 0 0 0 de prizonieri şi şase generali.

Miercuri după masă, după atacuri în­verşunate, trapele germane au ajuns la Sa­lonic şi Ia Marea Egee. Tot în această zi armatele greceşti şi italiene, cari au luptat în Tracia şi Macedonia, au pus jos armele.

'Prin aceste biruinţe trupele germane au ajuns să se întâlnească cu cele italiene, cari luptă în Albania.

In aceste zile trupele germane au îna­intat adânc şi în Serbia şi Slavonia. înain­tarea germană avea o adâncime de 9 0 ki­lometri.

Trupele germane de pe linia Belgrad-Sofia, dupăce au ocupat oraşul Pirat, au înaintat spre Niş, ocnpând in curând şi «rasul acesta.

In cursul înaintării pe valea râului Var-dar, trupele germane au mai ocupat Te-tova şi Prilep.

In ziua de 10 Aprilie trupele germane an Învins cu totul armatele sârbeşti din partea de miazăzi a Sârbiei. Oraşul Za­greb, capitala Croaţiei a fost ocupat.

încă din prima zi de luptă, avioanele germane au deslănţuit puternice atacuri a-a apra oraşului Belgrad. După câteva zile de luptă şi atacuri, diplomaţii din toate ţă­rile au cerut ca aceste atacuri să înceteze Ş» oraşul să fie cruţat. S'a ajuns la o în­ţelegere şi populaţia din oraş, care s'a re-jagiat pe câmp, s'a putut întoarce acasă, jo curând însă aceste atacuri au fost re­date şi oraşul Belgrad s'a predat.

Guvernul jugoslav şi Regele Petru II. 0 0 emilia regală s'au refugiat din Belgrad tacă din primele zile ale războiului. Se crede c * regele Petru II ar fi trecut în Turcia.

A r e s t ă r i Io din U n g a r i a

Acum câteva zile stăpânirea ungu­rească a arestat la Cluj 25 de Români runtaşi, pe cari i-a învinuit de spionaj în

'olosul unui stat strein. In aceaşi vreme la Târgu Mureş au

fost osândit Ia Închisoare, mai mulţi Ro­mâni pentru vătămarea naţiunei ungureşti.

Nu se ştie care este vina acestor Ro­mâni, aduşi în faţa judecăţii ungureşti. Se ştie însă un singur lucru că Ungurii în­cearcă pe toate căile să nimicească viaţa românească din Ardealul robit. Pentru a-ceasta pun la cale orice şi nu se feresc de nimic, numai să-şi ajungă scopul.

încercarea le va fi insă zadarnică.

Lupte gre le şi fn Africa

Pe frontul din Africa războiul se poartă cu aceeaşi înverşunare ca şi înainte. In Abisinia trupele engleze au înaintat mult. Pe frontul din Libia se dau lupte mari, In apropierea oraşului Tobruk.

Germanii spun însă că în curând vor începe un mare atac şi pe frontul din Africa şi vor urmări armata engleză până la Nil.

C ă l ă t o r i a dlui Mateuoka

S'a vorbit mult despre călătoria mi­nistrului japonez în Europa şi mai ales de­spre vizita pe care el a iăcut-o la Moscova. A fost o vizită cu rostul şi cu tâlcul ei.

Ministrul japonez a avut mai multe întrevederi cu dl Molotov, ministrul Ru­siei. Domnia sa a părăsit Moscova în 13 Aprile.

Anglia e e g i s s ş t s Tnlr'un m a r e impas

Dl Churchill, prim-ministrul Angliei, a recunoscut însuşi, că situaţia este foarte grea pentru Anglia.

Pierderile suferite In vremea din urmă de Englezi, în Africa, sunt foarte dure­roase şi multe din ele nu se mai pot re­para. Poporul englez nu trebuie să se aştepte numai la biruinţe, căci vor urma lupte foarte grele a spus dl Churchill.

Vorbind apoi despre războiul din Bal­cani, dl Churchill a spus că răspunderea acestui război apasă toată asupra Germa­niei. Anglia a făcut toţ ce i-a stat în pu­tinţă ca să ajute pe Greci In acest război.

Domnia sa şi-a siârşit cuvântarea, ară-tându-şi încrederea, în biruinţa Angliei.

P a z a bună t r e c e pr imejdia r e a

Guvernul turcesc a luat măsuri pen­tru ca o parte din populaţia oraşului Istam­bul să plece. Vor pleca din oraş pensio­narii civili şi militari şi familiile lor. Ei vor putea pleca unde vreau, pe cheltuiala gu­vernului.

0 parte din populaţie a fost Îndem­nată să plece în Anatolia.

In S â r b l a s tăpâneş te d e s o r d i n s a

Aşa vorbesc telegramele venite din Bulgaria. Funcţionarii sârbi, cei mai mulţi şi-au părăsit locurile şi au pornit după armata sârbă.

Se vorbeşte că revoluţionarii macedo­neni, de peste graniţă, se ridică şi pregă­tesc eliberarea Macedoniei, de sub jugul Sârbiei.

M a r e a b i t i l i a din G r e c i a

In Grecia, în ţinutul Florina a început In zilele acestea o mare bătălie, Intre tru­pele germane şi cele greceşti şi englezeşti.

Trupele blindate germane atacă cu înverşunare pe linia Monastir—Florina.

Biruinţe I tal iene

Odată cu înaintarea trupelor germane au început să câştige mai multe biruinţe şi trupele italiene. Ştirile dela Roma ves­tesc că armatele italiene Înaintează pe toate fronturile.

Pe frontul din Jugoslavia trupele ita­liene au atacat pe valea Savei, trecând peste Kranyska Gora. In Albania italienii au respins atacurile sârbeşti din ţinutul Scutari şi au început să înainteze spre ră­sărit pentru a se uni cu trupele germane.

Tot în aceste zile trupele italiene au ocupat şt oraşul Longatica.

Englezi i s e p r e g i t e s c s ă p l e c e

Dupăce au aprins focul în Balcani, se vesteşte acum că Englezii s'ar pregăti să plece.

Generalul englez Wavel, comandantul trupelor engleze din Africa, supranamit «Napoleonul Africei", care a vizitat fron­tul din Balcani, nu s'a arătat prea încre­zător într'o biruinţă engleză. Din aceste pricini poate a plecat acasă şi dl Eden, ministrul de externe al Angliei.

Se crede că Englezii ar avea de gând să-şi ducă trupele acasă prin portul Pireu, din marea grecească*

Croaţi i s 'au dops ir ţ i t d s S â r b i

Vechile nemulţumiri dintre Sârbi şi Croaţi au dus, în aceste zile de urgie şi război, la despărţirea acestor două po­poare.

Croaţia s'a declarat independentă. S'a format un guvern nou. Aceia care a pus la cale această mişcare a fost revoluţio­narul croat dr. Ante Pavelici.

Poporului croat i-s'a cerut printr'o proclamaţie să se supună noului guvern. La fel a vorbit şi fostul şef al partidului croat dl Macek.

Unguri i s u a t a c a t S â r b l a

Pe spartul târgului — sau cum vine zicala: „La plăcinte înainte şi la război înapoi" — au Intrat şi Ungurii tn luptă.

Arătând că este tn primejdie viaţa Ungurilor, cari se găsesc în Sârbia, regen­tul Horthy al Ungariei, a dat poruncă tru­pelor ungureşti să între în Sârbia.

încă înainte de aceasta s'au întâmplat unele ciocniri între Sârbi şi Unguri, în apro­piere de Mohâcs.

In proclamaţia dată regentul Horty spune poporului maghiar că a intrat tn luptă ca să cucerească provinciile pierdute in anul 1918.

înaintarea trupelor ungureşti pe pă­mântul jugoslav a inceput între Drava şi Tisa.

In aceeaşi zi avioane jugoslave au zbu­rat deasupra Ungariei şi au dat lupta cu avioane ungureşti.

Ce a ma i hotăr l t afatul Miniştri lor

Au fost aduse in săptămâna aceasta hotărîri noni şi de mare importanţă pentru gospodăria ţării noastre.

Sfatul miniştrilor s'a ocupat mai mult de petrolul ţării noastre, de modul cum

Pag. 10 U N I R f a P O P O R U L U I

Către cetitorii Fiind în anul acesta siuade sf.

Gheorghe a patra si de Paşti si ast­fel nelucrând Tipografia patru sile dup'olaltă: duminecă, luni, marţi şi mercuri, numărul cel mai apropiat al gasetei noastre nu poate apărea decât marţi după Dumineca Tomii, cu data de duminecă 4 Mai. In schimb ne vom nisui a da atunci cetitorilor noştri un număr cât mai bogat şi mai mare, tot de 1 2 pagini ca şi acesta.

Dorim cetitorilor noştri sărbă­tori fericite şi le nicem din toată inima un „Cristos a înviat/".

La Bla) a nins. Joi şi Vineri, 10 şi 11 April la Blaj a cins. Mâi ales noiptea an căzut chiar muiţi f slgi de zăpadă. Aceeaş ştire ne so­seşte şl dela Timişoara, unde insă a nins mier­curi in 9 Aprilie.

Un viteaz r o m â n d i s t ins d u p ă moarte . M. Sa Regele a distins după moarte cu medalia „Virtutea Militară de războlu cl. Ii* pe soldatul Cordoş C. Mhall din contingentnl 1937, pentru vitejia şl spiritul de jertfă de care a dat dovadă in ziua de 29 August 1940 când cu prilejul unei ciocniri dintre o patrulă de grăniceri români şl o patrulă maghiară, a lup­tat cu multă vitejie, căzând la datorie, străpuns de glotbţele duşmanului.

Cinci o a m e n i Tnecaţi Tn ba l ta c o ­munei. In ziua de 2 Aprilie 4 bărci cu pes­cari au plecat la peacuit pe balta comunei Qroldtbod de lângă Caracal. Iscându-se o mare furtună, trei bărci au reuşit să v in i la mal, a patra iusă s'a răsturnat' innecând pe cei cinci oameni din ea, cari erau toţi oameni tineri, veniţi acasă pentru câteva zile dela concen­trare.

a c e a s t ă m a r e b o g ă ţ i e a ţării e s t e fo los tă . S ' a h o t ă r â t c a p e viitor să s e organizeze m a i b i n e s c o a t e r e a petrolului şi v inderea lui tn s t ră ină ta te , pen t ruca ţ a r a s ă a i b ă foloase câ t mai mar i .

U n al t l a c r a d e care s 'a o c u p a t sfa­tul miniştr i lor tn şedinţa d e a c u m a fost romanizarea vieţi i poporului nos t ru . S ' a făcut c u n o s c u t c ă se iau t o a t e măsur i le pentru c a a c e s t l a c r a s ă fie dos la ban sfârşit .

P u r t ă t o r i t de ş t ir i n e a d e v ă r â t e v o r ti pedepsiţi

Minis terul ordinei a făcu t c u n o s c u t mai în zilele t r ecu te , că vor fi pedeps i ţ i foar te aspru to ţ i a ce i a cari poar tă şi r ă spândesc ştiri neadevăra te .

Şt i r i le a c e s t e a sunt făurite de duşmanii ţării pentru a sâmâna nel iniştea şi t e a m a in rândurile poporului nostru.

A c e i a cari vor ii dovediţ i c ă au răs­pândit astfel de ştiri vor fi duşi în lagă­re l e de muncă şi pedepsi ţ i potr ivi t legilor c u închisoare până la c inci ani. C e l mai b u n lucru es te să ne punem lăca t p e gură ş i s ă avem încredere în conducă to r i .

C e a dlntfiie femeie m a g i s t r a t Tn România . Dna Ana Mândutianu-Mihăiiescu a fost numită judecător la secţia de minori a Tribunalului Ilfov, Dânsa este cea dintâle fe­meie judecător din România şl a depu» cuve­nitul jurământ în faţa preşedintelui Tribuna­lului Ilfov.

A a r s o f a b r i c i d e v a t ă . L a B o ce­reşti s'a aprins şl a ars până la temelii fabrica de vată „Filcoton". In magazia fabricii se a-flau 500 kgr. bumbac. Astăzi, când vata este atât de rară, arderea acestei fabrici este o foarte mare pagubă pentru ţara întreigă.

D u m n e z e u nu b a t e c u b â t a . In tem­niţa din Galaţi s'a întâoplat o crimă, care e vrednică de ţinut minte. Deţinutul Sava Nizarle din comuna Ruglnoasa jud. Patna a fost adus în atelier ca si i-se întărească lanţurile dela pi­cioare, fiindcă a fost osândit la 20 ani muncă silnică. Lângă el se afla şl deţinutul Pavel Ef-tlmie. Deodată Sava N.zarie a luat un ciocan şi I-a lovit în cap pe Pavel Eftlmle, care a cazat la pământ scăldat în sânge. întrebat Ssva N»zarle, că de ce a volt să-l omoare pe Pavel Eftlmle, a răspuns că Pavel Eftlmle a Jurat strâmb ca să-l scape pe unchiul său şi astfel 1-a băgat in năcaz pe el, care sufere pe ne­dreptul. Dacă era să sufere ca nevinovat 20 de ani muncă silnică, cel puţin acuma ştie că su­fere pe dreptul.

C â t p e t r o l p r o d u c e m z i ln ic . Româ­nia este o ţară binecuvântată de Dumnezeu cu toate bunătăţile, Insă ceice au condus-o până acnma nu l-au* prea avut de grijă. Petrol se produce Ia zi câte 1400 de vapoare, şl totuşi plătim Ia impozite, de ne spetim.

Z ă p a d a rostogol i tă d a pe munfi a omorTf 17 o a m e n i . In satul Goordna din munţii Italiei zăpala alunecată de pe munţi s'a rostogolit şi prăbuşit, îngropând o baracă, în care se aflau 40 de lucrători dela o uzină (f*bricâ) electrică. Până acuma au scos de sub dărfimături 17 morţi, Iar 15 greu răniţi.

Om d e 2 5 0 ani . In China s'a desco­perit un bărbat înţelept care este de nu mal puţin de 2 5 0 de ani. El se numeşte L l C h ' n g -Yun. El se plimbă zilnic şl vinde buruieni de leac. întrebat cum crede el că a ajnns la o vârstă atât de înaintată, el a răspuns c ă : 1) şi-a păstrat inima todeauna cât mai lini­ştită; 2 ) a umblat totdeauna uşor ca un po­rumbel şi 3 ) a dormit ca un câne. Acest înţe­lept bătrân a fost însurat de 14 ori şi are ca total 180 de armaşi.

S ă n imic im c i o r i l e . Ministerul Agri­culturii atrage atenţiunea pis gărilor că timpul cel mal potrivit pentru nimicirea ciorilor este acela când ouăle sunt pe jumătate clocite. A-tunci să dărâmăm şi nimicim cât mai multe colburi scăpând astfel de mii de ciori cari ne păgubesc ţara.

C ă s ă t o r i i l e m e s t e c a t e . Conducătorul Statului, Domnul General Antonescu a semnat (iscălit) un decret-lege care li opreşte pe toţi funcţionarii din această tară să se căsătorească cu străine. Celce se vor căsători cu evreice vor fi daţi »tară din slujbă. Dacă se aducea legea aceasta în 1920, poate că astăzi altfel ar sta Statul Român.

In z e c e ani n u m a i trei Tntemn.ţeţi. Minunea aceasta s'a întâmplat abunâseama că nu la noi, ci într'o ţară nordici, în Grönland.. Acolo oamenii sunt foarti. h« ^ , u u " ' frica lu. Dumnezeu , , , ă * T ° C " M

rltate, când p e 'S C i

i ' 0 M ă r i ţ i . » la temniţă S„! "«ndeş t e judecători,

temniţă. Singura temniţă din GrönLnda, o

- : j j r -insuli In par te , de nord-vest a Bar In or . sn l Godhavn. §1 . c a m . V l n e J |° W ' aceea a ars. Nlci o pagubà i a s i de e» ' in cel zece .ni din o rmi aceasti ìtà^

a v o < ¿ 4 are în total zece celule, n'a ti deţinuţi.

Şi-n tă iat d e g e t e l e , c a 8 | „„ f a c ă a r m a t ă . Tânărul Radu Temtii"11

coroana Tâmboieştl de lângă Râtnnicu ş l -a tăiat 3 degete dela mâna dreaptă nu mal facă armata. A fost dat pe uitai cheiului. Pi

De c â n d s e cuno&şts ravok-». Cel dintâi revolver s'a făcut in Franţa, |, J 1778 şl nu era altceva decât o pnşcă'c' 1

se putea trage de 12 ori în acelaş timp, ] mele de revolver vine dela cuvântul erjg]e![

„to revolve" şi Înseamnă a se învârti,

O m a m ă c r i m i n a l ă . Femeii t a s l . I. Vizitiu din comuna Gânglova, nnj parte de Craiova a născut o fetiţă pt 5 apoi a învellt-o în nişt* zdrenţe şi 1 amuţi în closet (privadă). Făcându-se arătareiit: trlva ei, jandarmii au aflat copila moirii closet, Iar pe mama criminală an predj Parchetului.

Evre i i nu m a i pot fi ucenici. 1 sterul muncii, sănătăţii şi ocrotirilor social: dat un ordin prin care se opreşte odată pt: totdeauna ca Evreii să poată fl ncealcllu seriaşl. Nici meseriaşii evrei nu mai pot pr ucenici creştin).

S c u m p e t e m a r e ş t Tn a l ta părţi,! zl în zl viata se scumpeşte tot mai mult fii mea săracă se plânge în multe părţi că om poate trăi. Ştirile venite din Roiia arată ci colo scumoetea este cu mult mal raareci noi. lată numai câteva din preţul Inert* Rusia : Un kilogram de unsoare costalei II un kilogram de unt lei 15C0; un kilogram« de porc 700 lei; O găina 500 lei; un W de lapte costă 100 lei; o cămaşa coită 15» Bocancii se vând cu 10 000-12000 lei H Iar un rând de haine bune ajunge pini l.«f ţul de 70000—75 000 lei .

M o r ca i i p a r ă p u s l t e Tn FlnW In F nlanda s'a Ivit anul trecut, prim*"' boală grozavă printre cal , de care au fl» la sută dintre caii îmbolnăviţi. Pe ci « » prlmăvtra, îndată ce ies la păşune, un te bare, după care mor în 3 4 zile. Act«» s'a Ivit şt în primăvara aceasta, ! • » veterinari (pentru animale) nu le pot« cum, boala fiind nouă şl nestodlati tn 1

Câţi m e d i c i a v e m . De c o r i * * cut recensământul (numărătoarea; «• dlcllor din ţară. S'a văzut că avem mi f

medici, dintre cari 6991 bărbaţi ş] >* Români sunt 5663, Evrei 2078, Oefljtf Unguri 72 Iară alte naţionalităţi 9J , j (

ceştla 3118 locuiesc 1. Bucureşti, 21*" (

leite 11 municipii (oraşe mari) «le I 1

în oraşele mal mici, iară 1524 pe'«

t Silviu P o p a . Zilele trecute»» viaţă 1. Timişoara, unde se r % i l Silviu Popa, în vârstă de 54 ani. * 1 întâia preot în Cârneşti jud. Hofl« ^ profesor de cant şi tipic bisericesc |(, Teologică din Cluj şi director al TIP** „1 cezane din Cluj. Este fratele ^J9'^ rnlal „Foa l . Noastră*, a Pir- &f; £(< Pentru vredniciile lai a fost diit* f l

roşu, având titlul de protopop °°° Dumnezeu partea cu drepţii-

Nr. 16 U N I R E A P O P O R U L U I Pag. 11

11

ti j

ii !

n | * \ « I

* I ti j

I

O duioasă amintire delà Blaj a dlui general şi minisfru I. Popescu

In ziua de 6 April a vizitat Blajul di ge­neral I . Popescu, subsecretar de stat la minis­terul internelor.

A convocat la Prefectura pe toţi şefii au­torităţilor, cari au făcut câte o scurtă dare de seamă asupra celor isprăvite până acuma si a-supra planurilor de viitor.

Dl general a rămas mulţumit de cele con­statate.

Făcând o vizită Inaltpreasfinţitului nostru Mitropolit, dl general i a declarat că a mai fost Ia Blaj în 1906, ca elev al liceului militar delà Roman, cu care prilej au fost primiţi in au­dienţă de răposatul mitropolit Dr. Victor Mi-hi 'y de Apşa. Vâzându-l cu două galoane pe umăr, 1-a întrebat, că ce înseamnă acele două galoane. Profesoral conducător a răspuns că a-cele două galoane înseamnă că este cel mai nun elev al clasei. Mitropolitul Mihâ y 1-a bine. cuvântat atunci şi i-a dorit să ajungă general

Dorinţa mitropolitului s'a împlinit.

t

- i i

Misiuni sfinte Zilele dintre 30 Martie şl 6 Aprile au fost

pentru credincioşii fruntaşei comune Blia, zile de mari bucurii sufleteşti şl ridicare a sufle tulul spre Dumnezeu.

Misiunile sfinte ţinute de păr. Iosif Bal, In aceste zile, an apropiat tot mai mult pe lo­cuitorii acestei parohii de biserică şl sfintele taine; l-au făcut să se pătrundă tot mai mult de îoţelesal adânc al acestor lucruri şi să simtă becuri! de nedescris.

In toate zile sătenii au venit în număr mare, atât la predici, cât şi la sfintele slujbe.

Biserica, împodobită frumos, s'a dovedit netncăpătoare In aceste zile; atât de mare a fost numărul acelora cari dorian să audă ca-vâatal la! Dumnezeu, spre bacaria şi mângâ­ierea părintelui Mărginean, preotai din loc. Au ţinut să ia parte la aceste mlsiaol toţi oamenii cu carte din această corn ană, dând astfel pildă bună sătenilor.

Rodul acestor misiuni a fost cât se poate de frumos. S'au apropiat de sfintele taine oa­meni, cari de ani de zile n'au mai vrut să audă de biserică. Mai multe perechi de concubinari s'au gândit s'o rupă cu trecutul lor păcătos şl aă se întoarcă spre Dumnezeu. Acelaş lacra s'a petrecut şi in Iciod, ande cu o săptămână mai înainte, din 23—30 Martie ţinuse păr. Iosif Bal, deasemenea misiuni sfinte.

La Blia mărturisirile şl cuminecările au fost cât se poate de multe. S'au mărturisit şl cumi­necat peste 1000 de credincioşi. La mărturisiri, Pe lângă păr. I, Mărginean, preotul din loc, an mai ajutat preoţii din comunele vecine.

Să dea Dumnezeu ca sămânţa cuvântului ^umnezeesc aruncată de păr. predicator, în su­fletele credincioşilor, să dea rod cât mal mult.

Pentru monumentul dela mor­mântul lui Al. Lupeanu-Melin

Incunoştiinţăm pe iubiţii noştri cetitori că monumentul dela mormântul lui Al. Lupeanu-Melin a sosit la Blaj şi a şi fost ridicat la mor­mânt. S'a făcut şi bordura, iar acuma urmează «ă se mai aşeze grilajul de fier.

In numărul trecut, mulţumind cetitorilor noştri, spuneam că ne mai trebue cam 2000 Lei. Acuma, dupâce am mai primit dela dl Brad Ştefan din Variaş jud. Timiş Lei 150, şi dupăce •n» mai plătit şi pentru aşezarea monumentului

| pentru fotografia răposatului 2250, vedem că a » ne ajung 2000 Lei.

Vă rugăm deci, iubiţi cetitori, binevoiţi a ne trimite aceşti bani, ca să fie adevărat ceea scriem, ca litere de aur, pe monument: «Ridi­cat, de cetitorii „Unirei Poporului".

Cetitorii noştri ţărani ar putea face uşor această jertfă, când astăzi câştigă 100 000 Lei pe o pereche de boi şi 250 Lei pe o găină.

0 regiune în zdrenţe — Murdărie şi păduchi —

In satul Carvăn din judeţul Tulcea, aşe­zat pe malul Dunării, a apărat un caz de îm­bolnăvire cu tifos exantematic, Intre pădnehioşii satului.

Noi — ca Batalionul — cantonăm In Vă-cireoi, satul cel mai apropiat Carvănnlui, aşe­zat tot pe malul bălţii Dunării şi mai Ia răsărit.

Ştiut fiind că tifosul exantematic, această boală teribilă, care in timpul războiului trecut a secerat sute de mii de vieţi omeneşti între sol­daţii şi civilii ţării noastre, şi că această boală se ia dela omul bolnav la cei sănătos numai prin păduchi, ca să-mi apăr soldaţii de a se îmbolnăvi cu tifos, am plecat tn satul nostru de cantonare în căutarea păduchilor, la locui­torii satului.

însoţit de primarul satului şi moaşa co­munală, agentul sanitar fiind concentrat şi ei — in prima zi căutând locuitorii din centrul satului, nu am prea aflat păduchi. Pornim a doua zi de dimineaţă cu primarul şi Tănăsescu — un sanitar de-al nostru din compania 11-a — am mers mai la marginea satului şi groaznică şi îngrozitoare n e a fost mirareajeă aproape nu era casă, în care să nu găsim păduchi de haină, chiar Ia oameni.

Trec câteva sile şi sunt chemat la telefonţ Comandsntul uneia dintre companiile noastre care cantonau tn satul Luncaviţa, sat aşezat tot pe marginea Dunării tn partea opusă Carvănu-lui faţă de Văcăreni, î m i comunici şi el că medicul acelei circumscripţii a descoperit câteva cazuri suspecte de tifos exantematic şi că s'a adeverit la spital că boala este tifos exante­matic.

De comun acord cu comandantul compa­niei noastre, hotărim ca a doua zi să căutăm de păduchi pe toţi locuitorii — familiile — unde cantonau soldaţii noştri.

Compania noastră cantona în 13 case. — Cu comandantul companiei şi sanitarii mergem rând pe rând la cele 13 cantonamente şi căutăm tn amănunt pe civili de păduchi. Nu mică mi-a fost mirarea când la urmă am constatat că din tre cele 13 familii numai patru nu au avut pă­duchi de haine, şi totodată ne-am dat din nou seama că soldaţii noştri atunci când au câte un •păduche dela civili, din cantonamente U au.

In faţa celor constatate, de data aceasta şi In satul Luncaviţa, m'am hotărlt să scriu cele de mai jos despre o „Regiune In zdrenţe, mur­dărie şi păduchi", situaţie pe care am aflat-o Ia fel în toată Dobrogea pe care am strâbătutro In lung şi lat, concentrat fiind.

Dat fiind că In satele Învecinate Văcăreni-lor este tifos exantematic şi cum această teri­bilă boală se propagă Intre 'oameni numai şi numai prin păduchi, şi păduchi sunt destui şi în Văcăreni, In ziua de Duminecă 16 Februarie

a. c , am adunat populaţia satului ia local de horă şi le-am citit un articol publicat de mine tn revista .Albina", despre tifosul exantematic care li-se potrivea de minune, articol care era scris pe zonă, In Cadrilater, am stat de vorbă cu oamenii şi de această dată nu numai atuncea când mergeam pe la casele lor, şi am vorbit multe in legătură cu însemnătatea curăţitului.

Oamenii acestor sate — ca tot românul de altfel — au mult simţ de omenie le cădea foarte cu greu efind ii găseam plini de păduchi şi se ruşinau când le vorbeam, dar ei şi mai ales ne­vestele lor, spun că nu an ce face, bumbacul — felemenul cum zic ei — şi ţinea de pră­vălie este foarte scumpă, bani nu au ţi vrând ue-vrâni trebuie Mă trăiască aţa cum trăiesc, în zdrenţe.

L e dau tot dreptul acestor oameni, vre­murile sunt grele, bani nu au şi, vrând-nevrând trebuie să trăiască în zdrenţe, să cârpească petec peste petec, să doarmă pe rogojină, acoperiţi cu o zdreanţă ori ca plapoma fără cearceaf pe ea şi pe o perină fără o faţă pe ea, ei vrând-nevrând trăiesc in haine cârpite, murdare — pen-trucă nu se pot primeni, neavând schimburi su­ficiente — iară dela murdărie trăiesc cu păduchi, cu păduchii ajungem la tifosul exantematic, pe care nu-1 mai dorim că amar ne-a încercat in războiul mondial.

Aceşti oameni ţi cu deosebire femeile tinere vorbesc aţa, de par» că lingerid, albiturile se pot face numai din bumbac ţi pânsă de prăvălie; ele nici nu ţtiu că se pot face din cânepă ţi din in. — Cânepa pe atei creţte ţi sălbatecă — aţa spun ei, — inul cred că s'ar face foarte bine, apă este destulă in balta Dunării, care stă a-proproape să i înece ţi totuţi nu seamănă, nu to­pesc, nu lucrează cânepa, vremea trece că băr­baţii le câştigă cu pescuitul.

De ce nu lucrează femeile pe aici cânepa şt inul?

Nu lucrează, numai şi numai că nu au de­prindere şi nu este un obicei.

întâmplarea face că un locuitor al satului, care a venit la vorbirea mea, locuitor care de origine' era din alte părţi şi cu care mai nainte am vorbit, să aibă la el o bucată de pânză de cânepă, adusă pentru a o arăta sătenilor.

Le vorbesc oamenilor adunaţi despre pă­duchi şi pericolul tifosului exantematic şi la urmă le arăt bucata de pânză făcută din cânepă, pentrucă femeile se jeluiau că bumbacul — fele­menul — şi pânza de târg sunt foarte scumpe. La văzul pânzei de cânepă s'au adunat să o vadă ca Ia nu ştiu ce minune.

Aceşti oameni' nu au pomenit pânză de cânepă şi femeile nici ele nu bănuiau că pentru semănatul cânepei trebuie numai un petec de pământ — nu pogoane — ti că ea se seamănă deasă cam se seamănă grâuL — Bărbaţii care au făcut războiul mondial ori au fost la armată sau concentraţi In alte regiuni unde se lucrează cânepe şl inul, ştiau acest lucru, păcat Insă că ştiau, dar nu făceau, nu au adus învăţătura în satul şi casa lor.

Jrăiesc tn zdrenţe ţi nu femeile sunt de vini, ci bărbaţii poartă vina; ei au umblat in lume, ei ştiu cum este lumea, ei ar trebui să schimbe felul de viaţi. — Femeia ţtie ce învaţă din satul său. Fe< meilc de aici s'au cam ^domnit", s'au „fudulit*, cele tinere se ţtiu pudra, poartă numai mătăsuri, dar în casă dorm fn zdrenţe ţi păduchi, nu ţtiu ţese o pânsă de cânepă.

Camarade soldat, Tu, cel venit cu mine din regiunile

unde industria casnică a ţesăturilor este tn floare, din: Ardeal, Banat, Oltenia şi părţile muntoase ale Moldovei; tu care eşti aici concentrat şi vezi tn ce zdrenţe şi murdărie cu păduchi trăesc a-ceşti oameni, mai rău ca ţiganii de pe la noi

ce însemnează, ce lucra o

cred că-ţi dai seama, mare e ca femeia ta să semene cânepă, sa topească cânepa şi inul pentru casă. Tu acasă ai albituri de a te primeni câte vrei — c l nu dai un ban la privilie, - *• © saltea în pat şi cearceaf fn pat, de cânepă, curate, ai o faţă de perină, ai un sac de dos la moară din cânepă, faci frânghii din cânepă — cei din Văcăreni fiind pescari, cei care ascultau vorbirea spu­neau că nici lor nu le-ar strica să aibă pânză de cânepă şi cânepă pentru „Codule* adică frânghii pentru uneltele pescăreşti, ei fiind pes­cari vestiţi, au lipsă de multe frânghii şi sunt fesrte scumpe.

Camarade, ţine bine minte de ce veei si nu ar trebui să veţi pe aici ţi ia seama ca atunci când mergi acasă nu cumva ţi femeia ta sau mai târziu ca fata să intre in obiceiul de a cum-0ăra totul din prăvălie, ei ajungi la zdrenţe si păduchi,

Camarade, tu acela care eşti din această regiune sau dia regiunile asemănătoare, că — du­rere — în ţară mai avem destule sate cu fu­dulie multă, cu ruminele şi roşu de buze şi pat cu zdrenţe şi păduchi. — Tu — Camarade — deschide-ţi bine ochii, învaţă ce ai de învăţat, ca atuncia când vii în satnl tău nnde pământ e destul — că pentru cânepă nu trebuie mult — apă poate ai şi tu cât au aceştia în Dunăre, eantă ca atuncea când vom avea linişte in ţară jsă şrii să-ţi organizezi gospodăria să-ţi obligi jemeia să o înveţi si semene cânepă şi in, să to­pească, să toarcă, să ţese şi să tnilieasci pâr za de cânepă şi de in şi tn acest fel vei scăpa de zdrenţe şi banii îţi rămân in buzunar ori ii fo­loseşti la altceva şi — Camarade — nu uita că şi ţara va fi mult câştigată, nu va mai aduce bumbac din ţări streine cu bani grei.

Prin cultivarea cânepei şi inului omnl se poate îmbrăca cn mai puţină cheltuială, ptin hărnicia nevestei sale va avea albituri c&te vr*a, este mai curat şi frumos îmbrăcat, este mai câştigat, nu posrtă fn spinare ruşinea păduchi lor şi pericolul tifosului exantematic pentru el şi pentru ţară, când ţara eite Încercată de rătboaie.

Cultivaţi cânepă şi in şi omul este câştigat ţi eu omul singuratic nu mai puţin este câştigai statul, că ii vor pleca mai puţini bani peste ho tare şi vom scăpa de păduchi cu teribila boală tifosul exantematic.

Camarade, tn acest timp de concentrare, învaţă de pe nnde ţara ne poartă ce ai bun şi folositor de învăţat şi du învăţătura şi fapta In satul şi casa ta, că numai cufărul trece prin gară şi prin lume şi de el nu se prinde nici o învăţătură. Or. Ioan Frăţllă

Piatile de leac ce se culeg în luna Aprilie

U N l K ţ A P Q P Q H U L l i l

nins, poamele dracului. Toamna face nişte poame mici ca cireşele, cari sunt bane de mâncare, dar sant foarte acre, îţi fac gara pungă când le mănânci. Florile porumbarului sunt de culoare albă şl trebuiesc uscate în zlna când le culegem sau în ziua următoare. Se pot asca la soare, acoperite ca o hârtie, pentru a nu-şi pierde culoirea. Cealal f i c a t din ele se dă celor cn sângele stricat, celor ce au bube pe piele din cauza sângelui. Florile sant plă­tite foarte bine în comerţul ca plante medicale.

Frunze de trifolşte, buruiană nnmltă şl trifoi amar ian trifoi de lac, care creşte pe marginea bălţilor, pâraelor şi prin şanţurile ca apă. Frunza are trei foi, face flori albe, rare. Se folosesc franzele şl verzi şl uscate. Cam din 3 kg. frunze verzi avem 1 kg. nscate. Ca loate că se găseşte aproape peste tot locul, se aduc din străinătate frunze. Ceaiul făcut din frunze de trifolşte ajută la mistuire şl întăreşte pe cel slabi. E i t e bun şi contra durerilor de rânză.

Frunze de patlanglnă, pe cari le găsim prin fâneţe şi păduri. Se tae franzele ca coasa sau ca se cerea până na înfloreşte saa chiar atonei când a început a înflori. S e oscă la ambră saa ?n case Încălzite, nici Inti'an caz la soare. Cele uscate la soare îşi pierd puterea lecaltoare. Cealal de patlanglnă eate foarte bun contra tusei măgăreştl la copil mici. Ca fran­zele verzi se vindecă babele şi rănile vechi, stoarcem zeama din frunze pe rană. Mâncă-rimlle de piele le vindecă. Uleiul se face pu­nând frunze In untdelemn, j lnlndn-le aşa ame­stecate 15 zile. Patlanglnă e i te foarte bine plătită de cooperativele cari adună plante de leac. Aşa avem cooperativa „Dfgltalls", din Orăştle.

Rădăcină de ferigă. Feriga creşte în pă­durile umbroase de munte. I-se mai spune şl spata draculni. Are rădăcina groasă şl se în­tinde pe pământ, tar frunzele lungi şl ascu|lte. Rădăcina uscată se tae mărunt şi se dă celor ce au viermi tn maţe, panglică saa rordea. Prima dată omul la cam 15—20 grame rădă­cină tăiată mărunt, Iar copiii dela 5 grame până la 7 grame.

In lâna aceasta ara spus namal despre câteva plante pe cari le cunoaşte aproape toată lumea, căci sant o mulţime ce se pot aduna de cel ce le cunosc. Aşa sunt: a rn lcace creşte la munte, genţlana tot la munte ; valerlana ca creşte prin fânaţele umede, prin pădure si prin bălţile dela şes. *

R o ş c o v e i | . — Obreja

In luna Aprilie se pot aduna următoarele plante de l e ac :

Flori de păducel. Păducelul creşte prin păduri şl pe marginea dramurilor, creşte la fel de mare ca şl măceşul. înfloreşte flori albe-roz pe cari le culegem cn codiţă ca tot. S e pot calege şi dacă nn sunt înflorite bine, căci în­floresc şi când le ascăm. Deşi la noi aproape pe dramuri creşte, fabricile de medicamente (laboratoarele) aduc flori din ţări străine, pen tracă noi nu le adunăm. Ceaiul făcut din flo­rile păducelului linişteşte pe cel bolnavi de bătăi de Inimă, pe cei nervoşi şi aduce somn celor ce na pot dormi. Ceaiul se ia totdeauna -dopa masă, cam 2—3 ceşti pe zi.

Flori de porumbar, care creşte prin locu­rile nelucrate şl pe marginea drumurilor. Are multe numiri ; pentru a nu greşi să adunăm flori dela altceva, mal dan câteva nume după care-1 putem cunoaşte. Ş e mal cheamă porumb

C ă r ţ i n o u ă P r . I o a n V u l t u r : P i l d e p e n t r u I l u ­

s t r a r e a p r e d i c i l o r , c o n f e r i n ţ e l o r ş i l e c -| ţ i t l o r d e c a t e h i s m . Text aprobat de Comi­

sia Catehetică Mitropolitană Blaj, Tipografia Seminarului. 192 pagini de format 20-14 cm. preţul Lei 60.

E, după cât ştim, întâia carte de acest fel Ia noi. Păr. profesor Ioan Vultur, un vechiu colaborator al ga­zetei noastre, şi-a adunat pildele publicate la noi şl In alte gazete şi reviste întt'un mănunchiu şl, cu sprijinul bănesc al Comisiei Catehetice Mitropolitane din Blaj, le-a publicat tntr'un volum, la care a scris o prefaţă' Păr. Tlt Livlu Chinezu, profesor la Academia Teolo­gică şi coleg de clasă a autorului.

Cartea e împărţită în trei părţi. Cea dintâi cu­prinde pildele ce se ţin de simbolul credinţi!, adecă de de Credeu. In partea a doua aflăm pilde cari privesc poruncile, iar în partea a treia de acelea cari desluşesc sacramentele şi sacramentalele. Cu totul are publicate 320 de pilde, cari de cari mai frumoase şi mai interesante

Să ş l - l e cumpere aceste pilde toţi preoţii, căci le vor face mari şi nepreţioase servicii în viaţa pastorală cu atât mai ales că pildele sunt bine alese , i s C r i 7 e l tr'o limbâ^limpedeşifrumoasâ. Cartea . n S s t a ^

Dlui Brutuş Pasca, Câmpeni. Convocatori blicăm, însă numai cu taxa reglementară ne vremea sa Vă vom cere-o. Clt<l

Ioan Rupea, Rucăr. Protestând la P 0 ştj , merge gazeta, ni-s'a răspuns că, Începând cu i j,*1

poşta comunei Rucăr se ridică zilnic dela Primă»-aşa că de a>ci înainte nu mai poate întârzia'4 -Dacă ar mai întârzia şi de aici înainte, si n e j j? • non, ca să protestăm şi noi din nou. 1

Ştiri trimise de necunoscut nu pnblici^ { mereu ne v :n dela unii şi alţii ştiri ori poezii nti8Ci! ( Să ia la cunoştinţă toţi cetitorii că nu putea J , decât ştiri şi poezii cari sunt scrise de cititori 4 noştri şl cari iscălesc ceeace ne trimit. i

Ani{a Iştan lanuţ, 5495: Se chitează sunat, â 300. In contul abonamentului s'au Introdus 263 lei! de lei 37 se vor trimite cărţi conform cererii,

Parohia română unită Gurba; Se chiteau n de lei 2015. Am repartizat-o conform cererii. BancinPi 6732, mai are de plată 38 lei, dela 1 Ian. 1941 - | prilie 1941. Reghiş Ioan 2167 n'are restanţi \ sistaţi ambl. I

Parohia 6354, lei 150; Bun Petru 6356, Tripou Petru 6355 lei 150; Bunaclu PaveU

Iei 75; Saau Teodor 6730, lei 75; Valentin Neşn Kr

Bancin Pavel 6732, Iei 75. I Ştefan Brad Variaş. Am primit suma de lei'rj

Pe care abonatul, de care amintiţi, nu l-am găsit!DC

pediţla noastră. Vă rugim să ne trimiteţi numinl drese). Atunci putem să vă dăm rezultatul.

Hihall Ciul, Sintea Mare. Abonatul decateitU tiţl că nu a primit foaia, a refuzat No. 9, care dec! returat. In felul acesta noi am fost nevoiţi ig

sistăm. Conform cererii 11 vom trimite din nou.Ini soarea din 25-11 1941, nu amintiţi despre nici unî nament Ia Cultura Creştină. Vă rugăm deci să Kg din nou, pe adresa respectivă. „

Pascu Ioan, Pădurent. Am primitpoeziiletrli Pentru numărul de Paşti au sosit prea târziu. L<g publica întrucât sunt bune, tn numerli viitori. r

/. B. elev, Blaj. „Prostia dascălul Invitat* se poate publica. .Creşterea oilor pentru lâna şiP-lor" e scrisă pentru cărturari, nu pentru popor; a scrie pe Înţelesul poporului şi vom publica« este bun încă ceva: articolele pentru tipar se Kw cerneală nu cu creionul.

Chllăm cu mulţumită următoarele samepM Câte lei 75: Crişan Nlc. 10.133; A r o n »

gi21; Cristian P. 9124; Miele N. 9127; Crlstan A> Andrău D. 9809; Ioan Popoviciu 10.12»; Lai»*. 10.131; Lazar Lupu 10.132; Ioan Turdea 10.172; f ceăn Ioan 10.175; Lazar loslf 9076; Nlc. Tutoia^ Gaaea Vas. 9391; Crăciun Vas. 9392.

Câte lei 150: Nlcolae Secea 6912; OsMjî can 1805; Salustlu Prună 7831; Ioan Ciuma? « 5 i vrii Malorescu 10.174; Clupuliga Teodor l0 .n 3 i , i Ioan 7454; Ioan Vaslu 7130; Andrău M. ^ Sim 9120; Borto? Nic. 9122; Bortoş Cre. 912?; N. 9125; Bogdan T. 9126; Dranca Al. 9810» r 9811; O c t Butur 6818; Samuil Turdeşan 39131 J dru 10.128; Raca Petruţ 686; Oficiul Pa«* * 9933; Lazar Mermezan 9934; Victoria

Alto sume: Oficiul paroh. Delureni Voina Victor 517 le! 100; Oficiul paroh, roi1 s

350; Ioan Cerelza 139 lei 100; Morar Corn 115; Atan. Roşian 4591 lei 450; Simion » » » ,> lei 38; Gh. Todoran 3004 lei 100; Iace» M» 800; Vasile Mureanu 1402 lei 200; Tard» ^ 4724 lei 680; Ilarie Rus 6177 lei 550; G I i C I

f

Balinţ 10215 lei 100;

de otlcare credincios, că-i va prinde bine.

"pograria Seminarului Blaj ."

Convocator ai Renn. Me«<" Toţi dnli membrii _. - . . F

ş» Comercianţilor români din CâmPeB'" ţ |< vitati la Adunarea Generală OrdlB«f* ,|i nlnnll, ce se va ţinea la 27 c. în , o C | (i ca următoarea ordine de z i : 1. R l p 0

J f l o | ! i rulai asupra gestiune! flnancisre P e i şi votarea bugetului pe anal 1941-

Comăneşti, la 8 IV 1941. f (fi B r u t u ş P a f * 8 ' j \

35 q - i }