2.9. Recomandări pentru îmbunătăţirea comunicării interne şi externe

a. Comunicarea

o definitivarea identităţii instituţionale;

o cultivarea spiritului de echipă;

o simplificarea procedurilor, în scopul dinamizării circuitului informaţiilor;

o identificarea unor modalităţi de motivare şi atragerea în sistem a specialiştilor;

o organizarea unor cursuri de instruire adaptate nevoilor de instruire şi specificului

activităţii fiecărui compartiment;

o decongestionarea timpului de lucru al funcţionarilor publici;

o organizarea periodică a unor întâlniri colective pentru informarea conducerii şi

personalului instituţiei asupra activităţii celorlalte compartimente din instituţie.

b. Comunicarea cu publicul (funcţionarii publici şi cetăţenii)

realizarea unor materiale informative cu privire la activitatea instituţiei care să fie

diseminate publicului;

înfiinţarea unui birou de relaţii cu publicul;

achiziţionarea unei centrale telefonice, care să permită direcţionarea apelurilor către

persoanele abilitate din cadrul instituţiei;

îmbunătăţirea designului şi structurii paginii web a instituţiei;

promovarea unei atitudini corecte şi amabile în relaţiile cu cetăţeanul.

c. Comunicarea cu mass-media

transmiterea constantă de informaţii către mass media, în scopul cunoaşterii cât mai

exacte a activităţii instituţiei;

identificarea persoanelor de contact din instituţiile de presă şi cultivarea colaborării

cu acestea;

organizarea mai frecventă a unor conferinţe de presă;

desemnarea unui purtător de cuvânt de către conducerea instituţiei;

îmbunătăţirea designului şi structurii paginii web a instituţiei.

3

d. Comunicarea cu alte instituţii şi autorităţi publice

crearea unei baze de date cu persoane, denumite comunicatori, care să reprezinte

legătura dintre instituţie şi autoritatea publică respectivă;

realizarea de întruniri şi consultări cu reprezentanţii acestor instituţii, în cadrul cărora

să se exprime puncte de vedere şi soluţii pentru problemele de interes comun;

gestionarea în timp util şi într-o manieră profesionistă a solicitărilor din partea

instituţiilor şi autorităţilor publice.

actualizarea constantă a paginii web a instituţiei.

Cap. III Aplicabilitatea relaţiilor publice în domeniul turismului

-Studiu de caz Agenţia de turism Perfect Tour–

3.1. Scurt istoric al agenţiei de turism Perfect Tour

Perfect Tour este o companie cu capital integral privat, având ca obiect principal

de activitate comercializarea serviciilor turistice. Înfiinţată în anul 2001 în Braşov, firma îşi

schimbă managementul în februarie 2004 odată cu relocarea în Bucureşti, moment în care

cunoaşte o dezvoltare deosebită în tot ceea ce înseamnă cazări interne şi internaţionale,

organizare de evenimente, vânzări bilete de transport aerian, auto şi pe calea ferată. Este

agent autorizat al celor mai mari touroperatori internaţionali (TUI, Neckermann, Dertour,

GTA).

Perfect Tour este certificată ISO 9001:2000 din 2006 pentru sistemul calităţii şi

interesul permanent pentru satisfacerea necesităţilor clientului, certificare acordată de The

Germanisher Lloyd Certification Gmbh Hamburg.

Perfect Tour, unul dintre primii 3 operatori în industria turismului din România, se

remarcă prin calitatea serviciilor, conexiuni multiple, afilieri internaţionale, prin

repartizarea pe teritoriul României în 11 filiale, prin expertiza de specialitate a personalului

dar şi prin preocuparea de a depăşi în permanenţă aşteptările clienţilor săi.

Perfect Tour este agenţia tour-operatoare care a cunoscut cea mai rapidă dezvoltare pe

piaţa de turism a ultimilor ani. Perfect Tour cuprinde cea mai vastă reţea proprie de

agenţii de turism din România, având o reprezentare largă pe întreg teritoriul ţării, astfel:

4

10 filiale Perfect Tour tour-operatoare în: Braşov, Buzău, Craiova, Cluj-

Napoca, Constanţa, Galaţi, Iaşi, Ploieşti, Piteşti, Tulcea

peste 500 de agenţii partenere revânzătoare pe întreg teritoriul României

Incepând cu luna februarie 2007 a devenit funcţional un call center de rezervări şi

customer care ce se adresează atât pieţei interne, cât şi celei internaţionale, singurul de

acest gen din România.

Această dezvoltare teritorială este bazată pe deţinerea şi utilizarea de către Perfect

Tour a uneia dintre cele mai performante platforme de front şi back office din lume.

3.2. Locul şi rolul relaţiilor publice în cadrul promovării

Specialiştii susţin că relaţiile publice au devenit, pe neaşteptate, cea mai puternică

disciplină pusă în slujba marketingului. Ei acordă în continuare un rol important

publicităţii, însă doar ca mecanism de susţinere a mărcilor şi produselor deja existente pe

piaţă şi nu de lansare a altora noi, imaginea acestora putând fi construită mult mai eficient

prin intermediul relaţiilor publice.

Importanţa diferitelor instrumente promoţionale diferă în funcţie de tipul pieţei:

bunuri de larg consum sau bunuri industriale. Publicităţii i se acordă o atenţie relativ mai

mare pe piaţa turistică deoarece numărul cumpărătorilor este mai ridicat, iar sentimentele

joacă un rol mult mai important în procesul de luare a deciziei de cumpărare.

În activitatea de turism, comportamentul publicului din interiorul unităţilor este

decisiv, cunoscând că fiecare salariat este un prestator de servicii şi că, de regulă, un turist

mulţumit de servicii mai aduce 1-2 turişti noi, în timp ce un turist nemulţumit descurajează

alţi 10 turişti potenţiali. Calitatea şi atitudinea cadrelor de turism sunt hotărâtoare pentru

rentabilitatea activităţii şi pentru asigurarea unor servicii corespunzătoare.

Publicitatea poate informa clientela despre existenţa produsului, poate spori

cunoştinţele acesteia despre produs, poate contribui la stabilirea unor contacte de afaceri şi

la reasigurarea cumpărătorilor; în mod asemănător, vânzarea personală poate contribui, în

mare măsură, la comercializarea bunurilor de consum.

3.3. Instrumente ale relaţiilor publice în turism

5

‘Dacă mi-aş asuma conducerea unui oficiu naţional de turism nu aş cheltui un cent

pentru publicitate fără să fi consacrat înainte 250 mii de dolari pentru relaţiile publice’

spunea J. Krippendorf.

Salariaţii din turism sunt, la punctul lor de contact cu consumatorul, agenţi de

relaţii publice şi un factor esenţial de impulsionare a vânzărilor şi de susţinere a uni comerţ

agresiv, dacă nu chiar un punct de vânzare. In practica internaţională, ghizii însoţitori de

turişti sunt cuprinşi în reţeaua de desfacere a agenţiei lor, sau a altor întreprinderi,

efectuând vânzări directe de servicii turistice suplimentare, sau stimiiland §i orientand

dorinta jde cumparare a consumatorilor.

În practica turismului, acţiunile de relaţii publice susţinute în interiorul

întreprinderii vizează să asigure difuzarea unui minim de cunoţtinţe la toţi salariaţii cu

referire la politică, preocupările, orientarea, tendinţele şi interesele producătorului de

turism şi totodată să asigure circuitul de informaţii în dublu sens, pe relaţiile lucrător-turist

şi lucrător-lucrător.

Oricare mijloc care poate să transforme întreprinderea dintr-un turn de fildeş

impenetrabil într-o casă de sticlă cu pereţii transparenţi, care menţine o comunicare

neîntreruptă cu publicul, informându-l argumentat asupra ofertei turistice şi informându-se

eficient asupra preferinţelor acestuia este o acţiune de relaţii publice convingătoare,

eficientă.

Fără a limita în vreun fel ideile ce trebuiesc să emane de la lucrătorii de relaţii

publice, vom sublinia câteva dintre mijloacele cele mai uzitate prin larga lor răspândire, şi

anume:

- acţiuni ocazionate de evenimente speciale: naturale, artificiale directe şi artificiale

indirecte; târguri, expoziţii şi standuri de prezentare a ofertelor turistice; filme şi proiecţii

de diapozitive cu locuri din destinaţiile de vacanţe oferite;

- acţiuni de presă şi publicaţii proprii precum participări la emisiuni radio şi tv,

împărţirea de pliante cu oferte de vacanţe;

- conferinţe de presă pentru promovarea publicaţiilor proprii, editarea de cataloage

pentru fiecare sezon turistic, pentru fiecare zonă a globului unde au încheiate contracte;

- participarea la conferinţe de presă, conferinţe, reuniuni şi recepţii organizate în

domeniul promovării turismului;

- vizite de informare şi de documentare în diferite destinaţii turistice.

6

Pentru clarificarea de principiu a conţinutului acestor mijloace de relaţii publice

şi pentru a evidenţia gradul şi modul lor de folosire în activitatea noastră specifică vom

evidenţia în continuare câteva dintre particularităţile acestora.

Se impune să începem cu evenimente speciale întrucât viaţa demonstrează că

evenimentele speciale creează bune condiţii pentru contactele umane şi pentru promovarea

lor.

Din practica internaţională rezultă că evenimentele speciale pot fi împărţite în trei

categorii, după cum urmează:

Evenimente speciale naturale: împlinirea a x ani de când agenţia de turism

activează cu eficienţă în domeniul turimului sau de când colaborează cu o anumită agenţie

străină de prestigiu etc.

Evenimente speciale directe, sosirea în ţară de la începutul anului a turistului străin

cu numărul un milion, plecarea turistului cu numărul un milion într-o călătorie turistică

peste hotare, semnarea unui acord h, internaţional de colaborare turistică, inaugurarea unui

C acord internaţional de colaborare turistică, inaugurarea unei baze de agrement într-un sat

turistic etc., adică evenimente semnificative care, subliniate sugestiv prin presă, radio, TV,

prin cadre şi imagini, evidenţiind prezenţa conducerii superioare a întreprinderii şi cadrul

festiv al manifestaţiei.

Evenimente speciale indirecte: premierea unor trofee cinegetice obţinute într-un

sezon de vânătoare promovat de agenţie, şi premierea unor pachete de vacanţe sau a unui

ghid turistic la manifestaţii internaţionale de prestigiu, toate acestea atrăgând atenţia

publicului asupra comportamentului social al agenţiei şi asupra valorii ofertei turistice.

Intre tehnicile utilizate de relaţiile publice în turism cele mai cunoscute sunt:

târgurile, expoziţiile şi standurile de prezentare.

Târguri, expoziţii şi standuri de prezentare

S-a aratat că în timp ce publicitatea afirmă, acţiunile de relaţii publice trebuie să

informeze argumentat şi documentat, să provoace şi să susţină dialogul cu clienţi

potenţiali, orientându-i pe aceştia în privinţa ofertei şi obţinând de la ei toate informaţiile

utile în luarea unor decizii. Cadrul de contact şi de lucru cel mai larg din acest punct de

vedere sunt expoziţiile şi standurile de prezentare, organizate de întreprindere la târguri

Internaţionale sau alte ocazii.

Expoziţiile şi standurile de prezentare ocazionează contactarea zilnică a mii de

persoane, în cea mai mare parte public potenţial din masa fluctuantă a acestuia care nu a

venit numai să vadă ci mai ales să asculte, să se informeze.

7

Expoziţia sau standul de prezentare nu trebuie să fie tratat ca o simplă formă de

etalare a mostrelor ofertei, ci trebuie să fie abordate ca prilej unic de sensibilizare a opiniei

publice, de captare a interesului acesteia.

Filmele şi proiecţiile de diapozitive cu locuri din destinaţiile de vacanţe

promovate

Aici reamintim că mai mult de 80% din cunoştinţele obţinute de om sunt astăzi de

origine vizuală decât de una auditivă. Filmul şi proiecţiile de diapozitive sincronizate cu

muzică şi comentariu sunt mijlocele didactice de primă calitate întrucât conjugă imaginea

cu vocea omului, cu zgomotele de atmosferizare şi cu muzica şi, în acelaşi timp, sunt

receptate de spectator în

condiţii optime de percepţie (obscuritate propice concentrării şi o atitudine de receptare

plină de bunavoinţă). Filmul de relaţii publice şi proiecţiile de

diapozitive trebuie să dea maximum de informaţii asupra subiectului prezentat, fără însă să

alunece spre agresivitate.

Acţiuni de presă şi publicaţii proprii

Câmpul de activitate în acest domeniu al relaţiilor publice este aproape nelimitat şi,

cu referire la acţiunile de presă, el prezintă marele avantaj că dialogul nu este întreţinut de

întreprindere direct ci indirect prin girul de autoritate al gazdei, revistei, emisiunii radio şi

tv, în faţa cititorilor sau ascultătorilor acestora.

Publicaţiile sunt un mijloc eficient de relaţii publice de determinare a indicelui de

popularitate şi a celui de simpatie ale opiniei publice faţă de produsele unei întreprinderi

turistice şi de agenţiile care le oferă, convingând clientela potentială cu referire la

diversitatea şi valoarea ofertei unei întreprinderi de turism şi la caracterul social al

activităţii ce o desfăşoară.

Participare la conferinţe de presă, conferinţe, reuniuni şi recepţii

Toate acestea sunt acţiuni de relaţii publice bazate pe contacte umane, pe dialog

susţinut direct de întreprindere, cu ocazia căruia poate informa opinia publică şi poate

nemijlocit să-i simtă impulsurile. Conferinţele de presă, reuniunile şi chiar recepţiile sunt

practicate în activitatea noastră externă şi uneori, chiar şi în viaţa internă. Acest gen de

acţiuni sunt operaţii de lucru, de promovare comercială şi nu manifestări sau relaţii

protocolare.

Vizitele de informare şi de documentare în diferite destinaţii turistice

În acest domeniu se manifestă cel mai concludent dorinţa agenţiei de a se prezenta

în faţa clienţilor săi potenţiali ca o casă cu pereţii de sticlă, capabilă să informeze real şi

8

complet întreaga opinie publică. Prin natura sa, produsul turistic, diferenţiat astfel de

majoritatea altor bunuri, nu poate fi transportat la client, ci clientul trebuie să fie determinat

să vină la produs. Întrucât oferta nu poate fi materializată pe pieţele turistice, prestatorii

trebuie să facă mari eforturi pentru elaborarea şi prezentarea imaginii produsului turistic.

Rezultă deci, că înainte de înfăptuirea acţiunii comerciale propriu-zise, există o acţiune

determinantă, aceea de a vinde clientului potenţial climatul de ansamblu, determinându-l

să prefere soluţia de vacanţă oferită. Ori, cel mai bun climat de ansamblu este creat de

conducătorii de opinie şi de vânzătorii de turism, alături de consumatorii produsului.

Mijloacele de realizare ale acţiunilor de relaţii publice nu se sfârşesc aici. După

cum am arătat, în determinarea lor există o unică posibilitate: idei, idei şi mereu tot mai

multe idei.

3.3. Publicul vizat

Relaţiile publice ale unei organizaţii privesc organizarea şi administrarea sistemului

complex de relaţii comerciale, economice, politice, administrative, sociale, mediatice,

culturale etc. în care organizaţia este implicată, pentru a-l face să lucreze pentru sine sau

pentru a-l împiedica să lucreze împotriva sa.

Relaţiile publice reprezintă un filtru al comunicării organizaţiei, filtru care lasă să

treacă şi chiar amplifică circulaţia mesajelor favorabile şi, totodată, impiedică sau

atenuează impactul mesajelor nefavorabile. Relaţiile publice realizează un compromis

strategic şi controlat între nevoia de comunicare şi nevoia de transparenţă, pe de o parte, şi

nevoia de discreţie şi de confidenţialitate, pe de altă parte.

Rolul serviciilor şi a acţiunilor de relaţii publice este acela de a construi imaginea

identitară a organizaţiei, de a o apăra şi de a o îmbunătăţi cu orice ocazie, de a crea şi de a

întreţine relaşii bune şi indirect profitabile cu cele mai influente categorii de public.

A lucra într-o organizaţie sau într-un birou care presupune relaţii cu publicul nu

înseamnă doar un loc de muncă. Pentru aceasta, trebuie atât pregatire personală dar şi

profesională.

Personală - în sensul că angajatul implicat în relaţii publice trebuie să răspundă

anumitor aşteptări, începând de la cunoaşterea diversităţii problemelor pe care publicul le

pune organizaţiei în care lucrează şi terminând cu diversitatea tipurilor umane (tipuri de

personalitate şi de comportament). Cel care nu se simte în stare să reziste acestei

diversităţi, nu trebuie să accepte un astfel de post. A-l accepta doar de dragul ideii că şi-a

9

găsit un loc de muncă este o mare greşeală şi, la urma urmei, o formă de necinste - atât faţă

de alţii cât şi faţă de sine.

Nu va fi eficient nici ca membru al organizaţiei, nu va fi plăcut nici de publicul cu

care intră în contact şi, în sfârşit, nu va fi nici mulţumit de munca proprie, care i se va

părea tot mai stresantă şi mai ingrată.

Profesională - în sensul că relaţia cu publicul presupune o pregătire în plus faţă de

munca de birou. Pe langă trăsăturile de personalitate pe care trebuie să le aibă specialistul

în relaţii publice, acesta trebuie să ştie să comunice. Acest lucru nu se învaţă spontan, iar

atunci când unii dintre noi reuşesc, este vorba de oameni cu un dezvoltat simţ de observaţie

şi cu multă imaginaţie.

Dacă vom învăţa, însă, comportamentul comunicaţional performant, vom vedea că

multe dintre necazurile pe care ni le aduce activitatea de relaţii cu publicul vor dispărea.

Este suficient să ne gandim la faptul că publicul reprezintă oameni ca şi noi, mânaţi

de nevoi şi de necazuri; dar a te pune în locul altuia, a simţi şi a gândi din punctul lui de

vedere presupune o atitudine mai aparte, numită de psihologi empatie.

Publicul este un termen prin care, într-un mediu de afaceri, se înţelege orice

organizaţie, grup de interese sau individ, care prin atitudinile, opiniile sau

comportamentele sale poate provoca un impact oricât de mic asupra vietii şi intereselor

companiei.

Publicul poate fi un accelerator al acţiunilor firmei, dar şi o frână sau un obstacol în

calea acţiunilor şi intereselor sale.

Există mai multe categorii de public, care reprezintă ţinte ale acţiunilor de relaţii

publice:

o mass-media (grupurile de presă scrisă şi audiovizuală) şi mediul Internet;

o opinia publică sau publicul extern

o publicul intern (salariaţii, administratorii, diverse comitete şi organizaţii interne)

o instituţiile şi fondurile financiare, băncile, bursele, societăţile de rating şi asigurări

o acţionarii, obligatarii, instituţiile şi organismele puterii de stat şi ale

administraţiei publice

o partidele politice şi orice alte grupuri de interes, politice şi civile, asociaţii

profesionale, fundaţii culturale, grupuri etc.

Nici o organizaţie nu are un public ‘în general’ omogen şi unic, ci întotdeauna

segmente de public, care se pot individualiza şi ierarhiza în funcţie de gradul de implicare

10

în procesele de comunicare, de susţinere sau de frânare şi constrângere a acţiunilor

companiei.

Diferitele segmente de public nu sunt active în egală măsură. În mod obişnuit, unele

rămân pasive sau apatice atâta timp cât acţiunile şi interesele companiei nu le afectează în

nici un fel (non-public).

Organizaţia îşi poate grupa publicurile mult mai eficient în raport de incidenţa

comunicării sub aspectul frecvenţei, intensităţii, şi poziţiei comunicării.

Se identifică astfel trei categorii - tip de public. Pe lângă publicul intern (personalul

propriu) şi publicul extern (clienţi, comunitatea, organisme de stat şi civile, instituţii

diverse etc.), organizaţia se adresează şi unui public intermediar (alte organizaţii similare,

parteneri şi colaboratori).

Publicul intermediar se caracterizează prin următoarele:

Este şi intern şi extern (şi beneficiar dar şi interfaţa în relaţiile cu publicurile

externe)

Este un puternic purtător de imagine pentru organizaţie

Este fluctuant (datorită caracterului contractual)

Este fie omogen fie neomogen din punct de vedere al obiectivelor colaborării.

După criteriile prezentate, acest public se poate încadra în două categorii-tip distincte:

publicul colaborator, care grupează organizaţii şi persoane omogene, cu aceleaşi interese

şi publicul partener ce grupează organizaţii şi persoane cu interese diferite dar care au

nevoie de existenţa unor alianţe cu organizaţia.

Relaţiile cu publicul vor extinde astfel, atât relaţiile cu publicul extern (în special prin

intermediul mass-media sub formele advertising şi publicity), cât şi pe cele cu publicul

intermediar (în special de natură branding şi promotion).

În primul caz, obiectivul principal este formarea şi promovarea unei imagini publice

cât mai bune a organizaţiei (cât mai adecvate obiectivelor sale). In al doilea caz, principalul

obiectiv este dezvoltarea imaginii şi activităţii pe dimensiuni culturale diverse ale

publicului.

3.5. Relaţiile publice în cadrul agenţiei Perfect Tour

Relaţiile Publice reprezintă managementul imaginii şi reputaţiei unei agenţii de

turism. Ele sunt iniţiate şi conduse de către agenţii ca urmare a presiunilor pe care le

exercită concurenţa şi a dezvoltării conştiinţei civice a indivizilor.

11

Promovarea în turism se referă la un ansamblu de demersuri de comunicare ce vizează

transmiterea permanentă pe diverse căi a unor „mesaje destinate informării atât a clienţilor

potenţiali cât şi a operatorilor de turism asupra caracteristicilor produselor şi serviciilor turistice

oferite spre comercializare, cu scopul de a consolida o imagine pozitivă şi de a cultiva o atitudine

favorabilă faţă de acestea şi firmă, respectiv de a determina în mentalitatea şi obiceiurile de

cumpărare (...) ale turiştilor modificări convenabile întreprinderii ofertante.”1

Acţiunile de promovare iniţiate de Perfect Tour vizează atât atragerea unor noi clienţi cât

şi păstrarea celor vechi adresându-se direct sau prin intermediari, fie publicului general, fie unor

grupuri ţintă bine identificate.

Ca orice altă activitate susţinută şi planificată promovarea turistică organizată de Perfect

Tour are obiective clare. Cele mai cunoscute astfel de obiective sunt: întărirea fidelităţii

clienţilor proprii, mărirea numărului de ocazii în care clienţii ei fideli o pot solicita pentru

satisfacerea nevoilor de turism, atragerea clienţilor firmelor turistice concurente, şi

transformarea nonconsumatorilior de produse turistice în consumatori.

Perfect Tour îşi planifică promovarea turistică în funcţie de istoricul contractelor de

colaborare şi parteneriat încheiate în cazul diferitelor pachete turistice. In cazul destinaţiilor

turistice consecrate, acest lucru aduce garantat, înainte de toate, mai multe resurse pentru

promovare, care sunt alocate printr-o strategie pe termen lung şi dintr-o perspectivă de marketing

şi comunicare în care obiectivele şi ţintele sunt foarte bine definite. Parteneriatul public privat în

promovarea turistică este o problemă importantă, deoarece firmele de turism sunt în majoritatea

lor mici şi au tendinţa să-şi fixeze orizonturi de timp mai scurte şi să ia decizii individuale, în

timp ce obiectivul ar trebui să fie acela de a privi turismul într-o manieră de ansamblu. Perfect

Tour face acest lucru încercând să-şi consilideze colaborarea cu diverşi actori astfel încât să se

asigure participarea tuturor părţilor în acest proces.

Strategia de dezvoltare a agenţiei Perfect Tour prevede implementarea unui de calitate

bazat pe o dezvoltare susţinută, dezvoltarea treptată a unei oferte suplimentare (cultură, sport,

bunăstare, divertisment, recreere etc.), dezvoltarea turismului familial, organizaţional şi de

afaceri, activând potenţialele întregului areal, atunci nu vor exista rezultate de succes: însuşi

sectorul turistic trebuie să adopte o atitudine proactivă.

Perfect Tour se poate mândri că a obţinut rezultate foarte bune prin transparenţă,

creativitate, îndrăzneală şi consecvenţă. In continuare, doreşte să schimbe mentalităţi, să ofere o

nouă viziune despre business travel în România.

1 George Niculescu, Marketing turistic, Târgu Jiu, Academia Brîncuşi 2005, p. 322

12

Perfect Tour şi-a luat pionieratul în tehnologie, având prima platformă de rezervare

conectată la cei mai mari furnizori, managementul relaţiei cu clienţii care include interfeţe

precum: business to business, business cu client.

Pentru clienţi aceasta reprezintă asigurarea unei călătorii fără griji, aderarea automată la

cerinţe şi preferinţe, monitorizarea bugetelor, preţurile cele mai competitive din industrie,

numeroase opţiuni de a crea mai multe oportunităţi de economisire, diferite raporturi de gestiune.

Soluţia BI (business intelligence) oferă clienţilor corporate o multitudine de analize şi raporturi

care conduc la optimizarea timpului şi fondurilor.

Iată cateva exemple de rapoarte pe care clientul corporate le poate folosi: rapoarte oraşe-

pereche, rapoarte detaliate de zbor, rapoarte detaliate de hotel, rapoarte topul destinaţiei şi multe

altele.

Aria de expertiză a agenţiei Perfect Tour include servicii complexe dedicate

departamentului corporate dar şi segmentului de petrecere a timpului liber:

- bilete avion, cazare intern si extern, transferuri, inchirieri de masini;

- reuniuni, congrese şi evenimente.

Pentru a avea cele mai bune tarife, Perfect Tour lucrează doar cu cei mai mari tour

operatori şi furnizori de pe piaţa mondială a turismului (de exemplu: TUI, DERTOUR,

etc).

Astfel, prin intermediul sistemului de rezervare online, avem cele mai bune tarife

indiferent de locaţia în care au loc congresele, conferinţele sau alte evenimente.

Chiar dacă vorbim despre cazări în ţară sau străinatate, Europa sau alt continent,

Perfect Tour oferă cele mai bune tarife posibile. Pentru clienţii corporate, toate hotelurile

internaţionale sunt disponibile, tarifele putând fi negociate în funcţie de mai mulţi factori:

perioada, număr de camere, frecvenţa, etc.

Perfect Tour are cea mai bună consultanţă de specialitate pentru furnizarea unui

program de întâlniri cuprinzătoare şi evenimente care optimizează costurile, economiile şi

se focusează pe îndeplinirea obiectivelor. Oferim o gamă de servicii specializate pentru

planificarea şi realizarea întâlnirilor. Echipa Perfect Tour se implică în dezvoltarea

conceptelor de evenimente care să îndeplinească obiectivele afacerii, apoi planifică,

îndeplineşte şi execută aceste evenimente prin servicii adaptate nevoilor clientului.

In afara de serviciile de călătorie, Perfect Tour a reuşit să se impună în industria

evenimentelor organizând cu succes peste 30 de misiuni comerciale, conferinţe şi târguri în

străinătate.

13

Pentru misiunile economice şi târgurile din străinătate, pe lângă serviciile de

călătorie (obţinerea vizelor, condiţiile de vaccinare, transport, cazare, transferuri), agenţia

noastră organizează întâlniri cu mediul de afaceri, cu autorităţile guvernamentale şi

agenţiile locale pentru discuţii cu privire la domeniile de interes. Agenţia Perfect Tour este

implicată şi în promovarea activităţilor, construirea şi amenajarea de standuri la târgurile

internaţionale.

Planificarea şi realizarea unor campanii eficiente de relaţii publice presupune

adoptarea unor decizii esenţiale privind obiectivele urmărite prin intermediul acestora,

construirea mesajului care va fi transmis consumatorilor şi publicului larg şi alegerea

mediilor de comunicare folosite, modul de implementare al planului şi procedurile de

monitorizare şi evaluare a performanţelor obţinute. De asemenea, foarte importantă este

asigurarea integrării eforturilor de relaţii publice în ansamblul eforturilor de comunicare de

marketing ale organizaţiei turistice pentru a se maximiza efectele generate în urma

desfăşurării acestora.2

CONCLUZII

Relaţiile publice au dobândit o importanţă deosebită în ultimii ani, companiile

abordând acest domeniu din ce în ce mai des. Am putea spune că aproape orice companie

se foloseşte în promovarea imaginii sale de această ştiinţă, chiar dacă se folosesc sub

diferite abordări: conferinţe de presă, relaţii publice on-line, organizare de evenimente

pentru lansare, etc. Dar, în domeniul turismului, relaţiile publice, realizate printr-o bună

comunicare, sunt vitale.

De ce sunt relaţiile publice importante? Dincolo de teoria învăţată în facultate... eu

cred că sunt cele care ajung primele la consumator, prin notorietate şi credibilitate. În plus,

prin relaţii publice multe companii au reuşit să îşi creeze o imagine favorabilă în faţa

consumatorilor.

Deşi atenţia acordată noilor media digitale pare să fie ultima modă în relaţii publice

şi nimic mai mult decât atât, aceste noi media au potenţialul de a transforma profesia într-

una mult mai globală, mai strategică, bazată pe comunicare bilaterală şi interacţiune, pe

simetrie şi dialog şi responsabilă din punct de vedere social. Cu toate acestea, mulţi

practicieni folosesc noile media în acelaşi mod în care le utilizează pe cele tradiţionale – ca

2 Mihaela Diaconu, Management-marketing în turism, Brăila, Independenţa Econimică , 2001, p.216

14

pe un alt canal prin care să arunce mesaje către un public foarte larg – în loc să le vadă ca

pe un mijloc strategic de interacţionare cu publicurile, prin intermediul căruia să adune din

mediul exterior informaţii care să influenţeze procesele de decizie organizaţionale. Pentru

ca relaţiile publice să folosească noile media la adevăratul lor potenţial, este necesar ca

teoreticienii şi practicienii să reinstituţionalizeze relaţiile publice într-o paradigmă a

managementului strategic, în locul unei paradigme simbolice interpretative.

Practicienii de relaţii publice au adoptat imediat social media ca fiind esenţa a ceea

ce ei consideră a fi „o nouă formă a relaţiilor publice”. Frenezia mediilor tradiţionale care

îi copleşea până acum a fost înlocuită de frenezia noilor media. Sunt primite tot felul de

anunţuri legate de conferinţe, seminarii, discuţii online, publicaţii, cărţi, website-uri şi

blog-uri care le explică practicienilor cum să utilizeze social media în aşa fel încât să-şi

revoluţioneze munca în PR. Chiar dacă marea majoritate a practicienilor nu a făcut decât

să-şi transfere abilităţile şi tehnicile specifice mediilor tradiţionale în media digitale, noua

fascinaţie care înconjoară social media promite să aibă consecinţe pozitive asupra profesiei

de relaţii publice. Consider că, dacă aceste media sociale vor fi folosite la întregul lor

potenţial, vor transforma practica de relaţii publice într-una mai globală, mai strategică,

marcată de comunicare în două sensuri, interactivă, simetrică, dialogică şi responsabilă din

punct de vedere social.

BIBLIOGRAFIE

15

1. Arnauld du Mulin de Labarthete – Manipularea în relaţiile publice- Editura

Antet, Bucureşti, 2003

2. Caluschi Cezar, Relaţii Publice Moderne, Ed. Nord-Est, Iaşi

3. Dagenais Bernard, Profesia de relaţionist, Ed. Polirom 2002

4. Diaconu Mihaela, Management-marketing în turism, Independenţa Econimică ,

Brăila,2001

5. Dinu M. – Comunicarea- Editura Ştiinţifica, Bucureşti, 2007

6. Gulea Micaela – Strategii, tactici şi tehnici de negociere- ASE Bucureşti, 2005

7. Miculescu Simona Mirela, Relaţiile Publice internaţionale în contextul

globalizării, Ed.Comunicare, Bucureşti, 2001

8. Mucchielli Alex – Teoria proceselor de comunicare – Institutul European, Iaşi,

2006

9. Neamţu Adina - Relaţiile publice într-o lume globală, ANALELE

UNIVERSITĂŢII „CONSTANTIN BRÂNCUŞI” DIN TG-JIU, SECŢIUNEA Globalizare şi

dezvoltare durabilă, nr. 1/2007, vol. I şi II, ISSN 1842-4856 (CNCSIS 418)

10. Neamţu Adina, Neamţu Liviu - Comunicare şi relaţii publice , Editura

„Academica Brâncuşi”, 2007

11. Neamţu Adina -Marketing - Editura „Academica Brâncuşi”, 2008 12. Neamţu

Adina - Comunicare, negociere şi relaţii publice în afaceri- 2009

13. Newsom D., Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckeberg, Totul despre Relaţiile

Publice, Ed. Polirom, Iaşi 2003

14. Niculescu George- Promovarea prin relaţii publice- Editura Scrisul Românesc,

Craiova, 2002

15. Nicolescu Eugen – Serviciile în turism- Editura Sport Tursim, Bucureşti, 2003

16. Niculescu George - Management turistic - Editura „Academica Brâncuşi”, 2009

17. Pailliart Isabelle – Spaţiul public şi comunicarea – Editura Polirom, Iaşi, 2004

18. Prutianu Ştefan - Manual de comunicare şi negociere în afaceri, vol. I. -

Comunicarea, Editura Polirom, Iaşi, 2007

19. prf. Pop Doru, Introducere în Teoria Relaţiilor Publice, Ed. Dacia, 2003, Cluj

Napoca

20. Rus Flaviu Cătălin – Introducere în ştiinţa comunicării şi a relaţiilor publice-

Institutul European, Iaşi, 2006

21. Toader Gherasim, Daniel Gherasim, Marketing turistic, Editura Economică,

Bucureşti, 2001

16

22. Vegheş Călin, Tehnici promoţionale în turism, Uranus, Bucureşti, 2004

23. Voiculescu Dan – Negocierea – formă de comunicare în relaţiile interumane,

Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 2007

17