"Nu-mi este frica de moarte, insa n-as vrea sa fiu de fata la venirea ei". Acesta fraza ilustreaza destul de bine anxietatea. In definitiv, anxietatea este o emotie fireasca; cu totii suntem mai mult/putin anxiosi in fata unei situatii ce comporta un anumit risc, cand dam un examen, inainte de a lua cuvantul intr-o adunare, etc. Si cum nu este prea placut sa incerci o emotie precum anxietatea, incercam sa o ocolim procedand astfel incat sa evitam orice risc: cei mai anxiosi se vor pregati cat mai bine pentru examen, isi vor pregati discursul, incercand asfel sa previna riscul de a pierde controlul situatiei. Dar persoanele mult prea anxioase vor evita dezagreabilul anxietatii prin neprezentarea la un examen pe care-l considera prea greu, vor refuza sa mai sustina discursul - pentru ca aceste situatii le provoaca prea multe griji.

Ce putem spune deci despre persoanele anxioase? In primul rand ca manifesta o tendinta accentuata de a se framanta in orice situatie, de a se gandi mai cu seama la posibile riscuri si pericole care ar pandi-o pe ea sau pe persoanele dragi. De cate ori se simte in nesiguranta, se gandeste la tot ce poate fi mai rau.

Pe de alta parte, cand este vorba de situatii viitoare, are tendinta de a anticipa toate riscurile, pentru a le controla mai bine. Dar, la urma urmei, faptul de a te gandi la toate riscurile unei situatii, crezand ca astfel le poti controla mai bine, nu este doar o dovada de prudenta? Raspunsul este nu, pentru ca atentia acordata riscurilor in cazul persoanelor anxioase este exagerata si excesiva - raportat la posibilitatea faptului si la gravitatea lui. Persoana anxioasa pare sa dispuna de un veritabil "radar" care ii ingaduie sa detecteze tot ceea ce ar putea duce la un incident sau la o catastrofa. Convingerea ei fundamentala ar putea fi formulata astfel: "lumea este un loc in care pandesc tot soiul de primejdii si dezastre". O alta convingere ar fi: "daca esti prudent poti evita multe accidente si incidente". Veti spune probabil: la urma urmei, oare nu are dreptate? Nu este oare lumea un loc primejdios, in care in orice clipa poate surveni o catrastofa? Este suficient sa deschizi televizorul pentru a te convinge de acest lucru: un autocar plin cu pasageri s-a rasturnat intr-o rapa, un copil s-a innecat la scaldat, etc. In fiecare zi mor oameni sau sunt raniti in accidente. Si atunci, nu este adevarat ca daca esti suficient de precaut ai putea evita astfel de accidente?

Este adevarat, insa intre convingerile unei persoane normale, obisnuite si cele ale unei persoane anxioase deosebirile sunt de frecventa si de intensitate. In mod cert ca o nenorocire poate veni oricand, suntem fiinte vulnerabile si efemere, dar cei mai multi dintre noi traiesc fiecare zi pierzand din vedere acest fapt si ne concentram pe activitatile curente. Asta nu inseamna ca nu suntem precauti cu riscurile pe care le putem controla: cand plecam cu masina ne punem centura de siguranta, dar fara vreo anxietate deosebita si fara a tremura de teama unui accident. In privinta riscurilor al caror control nu ne sta in putere, cum ar fi o boala

grava, iminenta unui cutremur de pamant - refuzam in mod instinctiv sa ne gandim la ele atata timp cat nu suntem pusi in acea situatie.

Se poate spune ca persoanele anxioase sufera de o reglare un pic prea sensibila a "sistemului lor de alarma": gandurile lor anxioase, tensiunea fizica si comportamentul lor de control se declanseaza mult prea des si cu prea mare intensitate in raport cu evenimentul.