ANALYSIS OF QUALITY MANAGEMENT SERVICES INDUSTRY IN MATERIALS BY METHOD BCG...

Manualul Distribuitorului în Asigurări

41

2. PRINCIPII JURIDICE ÎN DISTRIBUŢIA

PRODUSELOR DE ASIGURARE ȘI/SAU

REASIGURARE

2.1. CONTRACTUL DE INTERMEDIERE ÎN ASIGURĂRI

2.1.1.Noţiune și reglementare

2.1.2.Părţile contractului de intermediere în asigurări

2.1.3 Obiectul contractului de intermediere în asigurări

2.1.4 Obligațiile distribuitorilor în asigurări

2.1.5 Încetarea contractului de intermediere în asigurări

2.2. PRINCIPALELE REGULI PRIVIND ÎNCHEIEREA

CONTRACTELOR DE ASIGURARE

2.2.1. Contractul de asigurare. Aspecte generale

2.2.2. Informațiile pe care distribuitorii de asigurări trebuie să le

furnizeze clienților sau potențialilor clienți

2.2.2.1. Cerințe de conduită. Principii și interdicții

2.2.2.2. Informații comune tuturor tipurilor de asigurări care

trebuie furnizate clienților sau potențialilor clienți anterior

încheierii unui contract de asigurare

2.2.2.3. Informații privind vânzarea combinată. Cerințe

suplimentare

Capitolul

2


42

2.2.2.4. Informații privind asigurările de viață. Cerințe

suplimentare

2.2.2.5. Informații privind produsele de investiții bazate pe

asigurări. Cerințe suplimentare

2.2.2.6. Excepții de la prezentarea informațiilor sau de la

acordarea consultanței

2.2.3 Condiţiile de formă privind informaţiile furnizate clienților sau

potențialilor clienți. Documente utilizate pentru furnizarea informațiilor

și acordarea consultanței.

2.2.3.1. Documente de informare

2.2.3.2. Formularul de analiză a cerințelor și necesităților

clientului (DNT - Demands and Needs Test)

2.2.4 Regulile speciale privind încheierea contractului de asigurare prin

mijloace electronice

2.2.5. Particularităţile încheierii contractului de asigurare la distanţă

2.2.6. Locul încheierii contractului de asigurare

2.2.7. Efectele juridice ale încheierii contractelor de asigurare prin

mijlocirea intermediarilor

2.1. CONTRACTUL DE DISTRIBUŢIE ÎN

ASIGURĂRI

2.1.1. Noţiune și reglementare

Contractul de distribuţie este contractul de colaborare în baza

căruia intermediarul principal, intermediarul secundar sau intermediarul

auxiliar îşi desfăşoară activitatea de distribuţie în asigurări, în una din

formele menţionate în cele ce urmează.

Reglementarea acestui tip de contract se regăsește în Legea nr.

236/2018 privind distribuția de asigurări și în Norma A.S.F. nr. 19/2018

privind distribuția de asigurări.

Contractul de distribuţie în asigurări este o formă a contractului de

mandat astfel cum este acesta reglementat de Codul civil, prin care o parte

se obligă să încheie unul sau mai multe contracte pe seama celeilalte părți.

În cazul contractului de distribuţie în asigurări, intermediarul este cel care


43

se obligă să încheie contracte de asigurare în numele asigurătorului sau ca

reprezentant al intermediarului principal. Din punct de vedere al

terminologiei, pe lângă termenul de mandat se folosește drept sinonim,

noțiunea de împuternicire.

În desfășurarea activității de distribuție, asigurătorii încheie

contracte de colaborare direct cu intermediarii principali care acționează în

interesul clienților proprii. Intermediarii principali mai sunt denumiți și

“canale de distribuție independente”. Contractele încheiate de asigurători cu

intermediarii principali au drept obiect distribuţia în asigurări, însă potrivit

prevederilor legale, compania de brokeraj şi instituţia de credit sau firmele

de investiţii acţionează în numele clientului, fiind reprezentantul acestuia în

relaţia cu asigurătorul. Părţile pot să prevadă că acest contract este

remunerat.

Astfel, sunt posibile următoarele tipuri de contracte:

1. mandat de brokeraj - contractul dintre un client (persoană

juridică/ persoană fizică) şi compania de brokeraj prin care clientul

încredinţează acesteia reprezentarea intereselor sale privind obţinerea şi

negocierea celor mai bune oferte în vederea încheierii contractelor de

asigurare şi/sau de reasigurare, acordarea de asistenţă înainte şi pe durata

gestionării contractelor. De exemplu, în cazul unei solicitări de despăgubiri

ca urmare a producerii unui eveniment asigurat (decesul, accidentul, etc.).

2. mandat de intermediere - contractul dintre un client (persoană

juridică/ persoană fizică) şi instituţia de credit sau firma de investiţii în

calitate de intermediar principal, prin care clientul încredinţează acesteia

reprezentarea intereselor sale privind obţinerea şi negocierea celor mai bune

oferte în vederea încheierii contractelor de asigurare, acordarea de asistenţă

înainte şi pe durata gestionării contractelor. De exemplu, în cazul unei

solicitări de despăgubiri ca urmare a producerii unui eveniment asigurat

(decesul, accidentul, etc.), instituţia de credit sau firma de investiţii poate

acţiona în numele clientului.

În plus, asigurătorii pot avea canale de distribuție proprii,

reprezentate de intermediarii secundari, care acționează numai în numele

și pe răspunderea asigurătorilor, sub răspunderea acestora. În această

situație sunt posibile următoarele tipuri de contracte:

1. contract de agent - contractul de colaborare încheiat de agenți cu

unul sau mai mulţi asigurători, în vederea desfășurării activității de

distribuție, în numele acesteia/acestora ;


44

2. contract de agent auxiliar - contractul de colaborare încheiat de

agenții auxiliari cu unul sau mai mulți asigurători, în vederea

desfășurării activității de distribuție de asigurări, în numele

acestuia/acestora;

3. contract de agent afiliat - contractul de colaborare încheiat de

agenții afiliați cu unul sau mai mulți asigurători, în vederea

desfășurării activității de distribuție de asigurări, în numele

acestuia/acestora.

Totodată, intermediarii principali încheie cu distribuitorii contracte

de colaborare, după cum urmează:

1. contract de asistent - contractul de colaborare încheiat de

intermediarii principali cu asistenții în vederea desfăşurării

activităţii de distribuţie;

2. contract de asistent auxiliar - contractul de colaborare încheiat de

intermediarii principali cu asistenții auxiliari, în vederea desfăşurării

activităţii de distribuţie.

2.1.2. Părţile contractului de distribuţie în asigurări

Un contract de distribuţie poate include cel puţin două din

următoarele categorii principale ale părților contractante:

asigurători;

intermediari principali;

intermediari secundari;

intermediari auxiliari.

Pentru clarificare, compania de brokeraj este brokerul de asigurări,

persoană juridică (diferit de brokerul de asigurare, angajat al unei

companii de brokeraj, deşi pot fi întâlnite sub aceeaşi denumire); instituţiile

de credit sunt, de regulă, băncile, firmele de investiţii - sunt persoanele

juridice a cărei ocupaţie sau activitate obişnuită constă în furnizarea unuia

sau mai multor servicii de investiţii în beneficiul unor terţe părţi şi/sau în

exercitarea uneia sau mai multor activităţi de investiţii cu titlu profesional.

Instituţiile de credit şi firmele de investiţii pot opta pentru una din

categoriile de intermediar principal sau secundar. Dacă optează pentru

categoria de intermediar secundar, atunci vor purta denumirea de agenţi

afiliați, acţionând sub răspunderea unuia sau mai multor asigurători,


45

încheind în numele acestora contracte de asigurare cu clienţii, conform

condiţiilor stipulate în contractul de colaborare încheiat.

Intermediarul auxiliar poate fi, de exemplu, o agenţie de turism

care are în pachetul de vacanţă inclusă o asigurare de călătorie.

De asemenea, atunci când distribuitorul acţionează în numele

clientului, parte din contractul de distribuţie în asigurări poate fi şi clientul,

persoană fizică sau juridică care doreşte să îi fie încheiată o asigurare

adaptată nevoilor sale.

Drepturile şi obligaţiile distribuitorilor sunt diferenţiate mai jos, în

funcţie de tipul de distribuitor:

Categoria

distribuitorului

Subcategoria Drepturi Obligaţii

Asigurător/

Reasigurător

N/A Creator de

produse

Distribuitor de

produse

Obligaţii de creare a

produselor în conformitate

cu regulile aplicabile (de

exemplu, să fie identificată

piaţa – ţintă, revizuirea

procesului de aprobare a

produsului să se facă

periodic, etc.)

Obligaţii de informare

client în faza

precontractuală

Obligaţii de analiză a

nevoilor în faza

precontractuală

Obligaţii de a oferi

consultanţă în faza

precontractuală şi la

vânzare în funcție de

produsele comercializate şi

conform solicitării

clientului

Obligaţii post-vânzare

(administrare contract, plata

despăgubirilor în cazul

producerii evenimentului

asigurat)

Intermediari

principali

Companii de

brokeraj

În principal

distributori –

Se autorizează la A.S.F. ca

intermediari principali


46

Categoria

distribuitorului


intermediari

Pot fi creatori de

produse prin

asociere cu un

asigurător

Obligaţii de informare

client în faza

precontractuală

Obligaţii de analiza

nevoilor în faza

precontractuală

Obligaţii de a oferi

consultanţă în faza

precontractuală şi la

vânzare in functie de

produsele comercializate şi

conform solicitării

clientului

Obligaţii ante şi post-

vânzare (asistenţă pentru

gestionarea şi derularea

contractelor, în special în

cazul unei solicitări de

despăgubiri, cum ar fi

instrumentare daune în

serviciul/beneficiul

clienţilor, negocierea cu

societăţile în vederea

obţinerii şi încheierii celor

mai bune contracte de

asigurare şi/sau reasigurare

pentru aceştia)

În măsura în care devin

creatori de produse, au

obligaţii aferente acestei

calităţi

Intermediari

principali

Instituţii de

credit şi

firme de

investiţii

Activitatea de

distribuţie în

asigurări va fi

activitate

secundară

Pot fi

intermediari

principali, dacă

Se avizează la A.S.F. ca

intermediari principali

Similar companiilor de

brokeraj


47

Categoria

distribuitorului


nu optează

pentru

desfăşurarea

activităţii în

calitate de

intermediar

secundar

Intermediari

secundari

Agenţi

(persoane

fizice sau

juridice)

Pot desfăşura

activitate pentru

unul sau mai

mulţi asigurători

Acţionează sub

răspunderea

totală a

asigurătorului

Sunt înregistraţi de

asigurător/asigurători, dar

menţin şi registre proprii

Respectă obligaţiile legale

privind distribuţia astfel

cum au fost stabilite prin

contractul de colaborare

încheiat cu asigurătorul

Nu pot fi creatori de

produse

Intermediari

secundari

Agenţi

afiliaţi

(persoane

juridice)

Pot desfăşura

activitate pentru

unul sau mai

mulţi asigurători

Acţionează sub

răspunderea

totală a

asigurătorului

Similar Agenţilor

Intermediari

secundari

Agenţi

auxiliari

persoane

fizice sau

juridice

Similar

Agentului şi

Agentului afiliat

Similar Agentului şi

Agentului afiliat

Intermediari

secundari

Asistenţi

persoane

fizice sau

Desfăşoară

activităţi pentru

un intermediar

Sunt înregistraţi de

intermediarul principal, dar

menţin şi registre proprii


48

Categoria

distribuitorului


juridice principal

Acţionează sub

răspunderea

totală a

intermediarului

principal

Respectă obligaţiile legale

privind distribuţia astfel

cum au fost stabilite prin

contractul de colaborare

încheiat cu intermediarul

principal

Nu pot fi creatori de

produse

Intermediari

secundari

Asistenţi

auxiliari,

persoane

fizice sau

juridice

Similar

Asistentului

Similar Asistentului

Exemplul 1. O companie de asigurări lansează produse prin angajaţi

proprii. Asigurătorul aflat în această situaţie, va fi atât cel care creează

produsul, cât şi cel care îl distribuie, întrucât distribuţia se va face prin

angajaţii proprii ai asigurătorului. In această calitate, asigurătorul va

respecta cerinţele legate de guvernanţă şi aprobarea produselor, precum şi

cele rezultate din distribuţia de asigurări, cum ar fi informarea

precontractuală, analizarea nevoilor şi necesităţilor, oferirea de

consultanţă.

Exemplul 2. Compania de brokeraj X (care este intermediar principal)

încheie un contract de colaborare cu un asigurător împreună cu care

creează un produs de asigurare, iar un client solicită respectivei companii

de brokeraj oferirea mai multor produse de asigurare care se potrivesc

cerinţelor şi nevoilor sale. Compania de brokeraj va avea o dublă calitate,

atât de creator de produse, în asociere cu asigurătorul, cât şi de

distribuitor, fiind mandatat de către client pentru negocierea celor mai

bune produse de asigurare. Va fi necesar, desigur, ca acest produs să

corespundă nevoilor şi intereselor clientului, brokerul reprezentând

interesele acestuia şi neintrând într-un conflict de interese cu propriile

interese (de exemplu, acela de a-şi vinde propriile produse, chiar dacă


49

acestea nu se potrivesc nevoilor clientului, în detrimentul intereselor

acestuia).

Exemplul 3: Un agent de asigurare, intermediar secundar, încheie contract

de colaborare cu un asigurator pentru distribuţia produselor de asigurare

ale acestuia. El nu va putea fi creator de produse, întrucât prevederile

legale nu îi permit, însă în calitate de distribuitor va trebui să respecte

obligaţiile de informare precontractuală, de analiza nevoilor şi

necesităţilor, de a acorda consultanţă clientului în vederea oferirii celui

mai potrivit produs din cele pe care agentul le are în portofoliu, făcând

însă cunoscut clientului că oferta lui de produse de asigurare este limitată

la produsele pe care asigurătorul cu care colaborează le deţine.

2.1.3. Obiectul contractului de distribuţie în asigurări

Obiectul contractului de distribuţie constă în mandatarea

distribuitorului în vederea negocierii şi încheierii contractului de asigurare.

În cadrul acestei activităţi, intermediarul sau asigurătorul (în cazul vânzării

directe), îi poate acorda clientului consultanţă cu privire la contractele de

asigurare, îi poate propune mai multe contracte sau poate să efectueze

acţiunile premergătoare în vederea încheierii contractului, sau încheie

contractul de asigurare în numele clientului. De asemenea, intermediarul

poate acorda asistenţă pentru gestionarea sau derularea contractului de

asigurare, de exemplu în cazul producerii unui eveniment asigurat. În

activitatea de distribuţie15

se încadrează şi furnizarea de informaţii oferite

clientului cu privire la unul sau mai multe contracte de asigurare în

conformitate cu criteriile selectate de clienţi pe un site sau prin alte mijloace

de comunicare şi alcătuirea unui clasament al produselor de asigurare,

inclusiv comparaţii de preţ şi de produse sau o reducere la o primă.

2.1.4. Obligațiile distribuitorilor în asigurări

15

Conform Legii nr. 237/ 2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare

și reasigurare


50

Contractele de distribuţie, atât cele încheiate de intermediarii

principali, cât şi cele încheiate de intermediarii secundari, sunt reglementate

din punct de vedere al conţinutului minim pe care trebuie să îl aibă. Aceste

cerinţe minime sunt necesare pentru protejarea clienţilor care trebuie să

deţină toate informaţiile necesare cu privire la intermediarul de asigurare

care negociază şi/sau încheie poliţa de asigurare.

Astfel, contractul de mandat de brokeraj şi cel de intermediere

trebuie să prevadă pentru distribuitori următoarele obligaţii:

- necesitatea respectării prevederilor din legislația asigurărilor-

reasigurărilor;

- menționarea datelor de identificare şi cele privind înregistrarea în

registrele deţinute de A.S.F.;

- menționarea expresă a serviciilor prestate conform obiectului de

activitate ;

- prezentarea opțiunii privind colaborarea și cu o altă companie de

brokeraj, sau cu alt intermediar principal, cu mențiunea că în

cazul în care activitățile sunt prestate în comun, răspund în

solidar pentru eventuale prejudicii cauzate clienților, iar în cazul

în care activitățile sunt distincte, fiecare companie de brokeraj,

respectiv fiecare intermediar principal poartă răspunderea pentru

activitatea desfășurată;

- informarea privind primirea unei remunerații din partea unuia sau

mai multor asigurători referitoare la colectarea primelor de

asigurare și emiterea notelor de acoperire în numele asigurătorilor

în vederea încheierii contractelor de asigurare;

- informarea privind modalitatea de rezolvare amiabilă a litigiilor,

cu menționarea dreptului clientului care se consideră prejudiciat

de modul în care se îndeplinește contractul încheiat de a solicita

modificarea prin înțelegere amiabilă a contractului sau în cazul în

care nu se ajunge la nici un acord, de a revoca mandatul.

În contractul de agent, agent afiliat și/sau agent auxiliar, pentru

persoane fizice și juridice, asigurătorii includ următoarele obligaţii:

- necesitatea respectării prevederilor din legislația asigurărilor-

reasigurărilor;

- precizarea că activitatea de intermediar secundar este

reglementată, supravegheată și controlată de A.S.F.;


51

- prezentarea la solicitarea A.S.F. a oricăror documente care

privesc activitatea desfășurată de intermediarul secundar

- obligativitatea facilitării accesului A.S.F. la sediile/domiciliul

intermediarilor secundari;

- prezentarea informațiilor despre identitatea intermediarilor

secundari și a societăților anterior ofertării produselor de

asigurare clienților, persoane fizice și juridice, în conformitate cu

prevederile legale;

- informarea privind modalitatea de rezolvare amiabilă a litigiilor;

- stipularea unui termen de maximum 5 zile pentru predarea

documentelor de asigurare încheiate cu clienții și a sumelor

încasate de la aceștia, după caz;

- înscrierea codului unic pe contractele de asigurare și pe chitanțele

eliberate de intermediarii secundari, în numele asigurătorului;

- obligativitatea desfășurării activității de distribuție numai în

spațiile autorizate, respectiv: sediile principale sau secundare ale

clienţilor ori ale potenţialilor clienţi persoane juridice; domiciliul

sau, după caz, reşedinţa clienţilor ori a potenţialilor clienţi

persoane fizice sau în alte locaţii agreate cu aceştia; sediile

principale şi/sau secundare ale acestora sau ale distribuitorilor cu

care aceştia colaborează

- obligativitatea menținerii și prezentării dovezii privind pregătirea

profesională a intermediarilor secundari;

- menționarea garanțiilor sau obligativitatea menținerii unei situații

financiare stabile, după caz, în cazul în care intermediarii

secundari încasează prime de asigurare în numele asigurătorilor;

- obligativitatea evidențierii unui cont separat pentru încasările și

plățile efectuate în numele clienților.

În contractul de asistent și asistent auxiliar, intermediarii principali

includ în contractul de colaborare prevederi similare celor de mai sus, cu

excepţia prevederii legat de termenul de 5 zile şi de necesitatea înscrierii

codului unic pe contractele de asigurare și pe chitanțele eliberate.

Întrucât cele menţionate anterior sunt clauze minimale, părţile pot să

prevadă şi alte clauze ale contractului de colaborare în funcţie de specificul

activităţii desfăşurate de către aceste părţi şi de relaţia comercială dintre ei.

Desigur, acestea nu pot să contravină clauzelor minimale şi nici să le

anihileze efectele.


52

2.1.5. Încetarea contractului de distribuţie în asigurări

În privinţa încetării contractului de distribuţie sunt aplicabile atât

prevederile privind cazurile generale de încetare a contractelor, cât şi cele

din materia contractului de mandat.

Astfel, contractul de distribuţie încetează prin: îndeplinirea

obligaţiilor de către părţile contractului, acordul de voinţă al părţilor,

denunţare unilaterală, expirarea termenului, îndeplinirea sau, după caz,

prin: neîndeplinirea condiţiei, imposibilitate fortuită de executare, precum şi

din orice alte cauze prevăzute de lege sau de părţi în conţinutul contractului.

De exemplu, contractul de distribuţie poate înceta dacă intermediarul îşi

pierde autorizaţia primită din partea A.S.F..

Pe lângă cauzele generale de încetare a contractelor, acest contract

poate înceta şi ca urmare a revocării mandatului acordat de către asigurător,

intermediarul principal sau client, ca urmare a renunţării intermediarului

principal sau secundar sau ca urmare a decesului, incapacităţii sau

falimentului oricărei părţi.

Bazat pe libertatea contractuală, părţile pot să prevadă şi alte situaţii

în care contractul de distribuţie să înceteze, în funcţie de specificul

activităţii lor. De exemplu, ca efect al neîndeplinirii corespunzătoare a

activităţii de intermediere, contractul poate înceta, urmând ca

intermediarul să repare eventualele prejudicii cauzate.

2.2. PRINCIPALELE REGULI PRIVIND

ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR DE ASIGURARE

DE CĂTRE INTERMEDIARII ÎN ASIGURĂRI

2.2.1 Contractul de asigurare. Aspecte generale

Potrivit Condului civil român, prin contractul de asigurare,

contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă

asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii

riscului asigurat, să plătească o indemnizaţie, după caz, asiguratului,

beneficiarului asigurării sau terţului păgubit. Din această definiție rezultă

că părțile contractului de asigurare sunt: asigurătorul, asiguratul și, în

anumite cazuri, contractantul al asigurării, dacă este diferit de asigurat. Deși

nu sunt parte la contractul de asigurare, efectele acestuia se răsfrâng în ceea


53

ce privește indemnizarea (despăgubirea) și asupra unor terțe persoane care

fie sunt nominalizate expres sau determinate pe baza anumitor criterii (de

exemplu: moștenitorii legali), purtând denumirea de beneficiari, fie sunt

îndreptățite la despăgubiri pentru prejudiciile suferite în urma conduitei

negative a persoanelor asigurate – cazul asigurărilor de răspundere civilă -

purtând denumirea de terți păgubiți. 16

Pentru asigurători, contractul de asigurare reprezintă produsul prin

care se materializează activitatea de asigurare în toate componentele sale,

respectiv oferirea, distribuția, negocierea și încheierea contractului,

încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres și

recuperare.

Pentru asigurați/beneficiari/terți prejudiciați contractul de asigurare

reprezintă un mijloc de protecție pentru viața și/sau patrimoniul acestora

împotriva evenimentelor nedorite sau inerente care se produc dintr-o

multitudine de factori naturali, tehnici, ale activităților desfășurate, ale

conduitei umane etc. Aceste persoane sunt denumite generic de legislația

privind distribuția de asigurări clienți sau potențiali clienți, prin client fiind

avuți în vedere consumatorii (persoanele fizice și persoanele juridice).

În conformitate cu cerințele legale, pentru a putea fi dovedit,

contractul de asigurare se încheie în formă scrisă sub forma unui document

denumit poliță de asigurare sau certificat de asigurare emis și semnat de

asigurător ori prin nota de acoperire emisă și semnată de brokerul de

asigurare. Polița de asigurare trebuie să indice cel puțin:

a) numele sau denumirea, domiciliul ori sediul părţilor contractante,

precum şi numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este

parte în contract;

b) obiectul asigurării: bunul care se asigură, răspunderea civilă care se

asigură, viața asiguratului etc.

c) riscurile ce se asigură;

d) momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului. De

regulă, răspunderea asigurătorului începe la momentul emiterii

poliței și încasării primei de asigurare, dar există cazuri, cum este,

de exemplu, cazul asigurărilor agricole, în care cele două momente

pot să nu concidă. Momentul încetării răspunderii asigurătorului

este acela consemnat în contractul de asigurare. În cazul în care

16

O. Ciobanu, op. cit.


54

riscul asigurat s-a produs înainte ca obligația asigurătorului să

înceapă a produce efecte ori atunci când lipsește riscul asigurat,

răspunderea asigurătorului încetează ca urmare a desființării de

drept a contractului de asigurare.

e) prima de asigurare;

f) suma asigurată;

g) modalitatea şi termenele de plată a indemnizaţiilor de asigurare, a

sumelor de răscumpărare şi a sumelor asigurate;

h) excluderile din asigurare;

i) informaţii privind orice drepturi pe care le pot avea părţile de a

rezilia contractul înainte de termen sau unilateral, inclusiv orice

penalităţi impuse de contract în asemenea cazuri;

j) alte informaţii stabilite de A.S.F. prin norme.

Fără a intra în detalii asupra coordonatelor juridice ale contractului

de asigurare, două repere specifice acestuia predomină:

a) caracterul aleatoriu, aceasta semnificând faptul că niciuna dintre

părțile contractante nu cunoaște la încheierea contractului dacă va

avea un câștig sau va suferi o pierdere în perioada de asigurare,

câștigul sau pierderea depinzând de incertitudinea (dacă și/sau când)

producerii riscului asigurat.17

b) caracterul de adeziune, deoarece clauzele sale sunt prestabilite sau

redactate de către asigurător și propuse asiguratului/contractantului

asigurării, însă acesta are dreptul să nu fie de acord cu aceste clauze.

Este de reținut că acest caracter de adeziune al contractului de

asigurare s-a atenuat în timp ca o consecință a intervenției mai

multor factori: concurența dintre asigurători, diversificarea ofertelor

având ca obiect produse și servicii de asigurare, puterea de

negociere a potențialilor asigurați (mai ales cei corporate),

implicarea intermediarilor de asigurări, creșterea nivelului de

protecție oferit clienților prin legislația de drept comun privitoare la

acest domeniu, dar și prin actele normative speciale care

reglementează activitatea de asigurare și a distribuției de asigurări.

17

A se vedea și I. Sferrdian, op. cit.p.79


55

Obligațiile legale de informare, atât înainte cât și pe parcursul

derulării relațiilor contractuale, sunt în sarcina distribuitorilor de asigurări

dar şi a clienților sau potențialilor clienți.

În acest sens, Codul civil stabilește că persoana care contractează

asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de

asigurător și să declare la încheierea contractului orice informații sau

împrejurări pe care le cunoaște și care, de asemenea, sunt esențiale pentru

evaluarea riscului. De asemenea, în perioada contractuală, clientul este

obligat să anunțe asigurătorul despre modificările împrejurărilor esențiale

privind riscul. În caz de nerespectare a acestor obligații, legiuitorul a

prevăzut anumite consecințe asupra valabilității contractului de asigurare

mergând până la nulitatea acestuia în cazul în care clientul sau potențialul

client a fost de rea-credință în furnizarea informațiilor.

2.2.2 Informațiile pe care distribuitorii de asigurări trebuie să le

furnizeze clienților sau potențialilor clienți

În cele ce urmează sunt prezentate exigențele pe care legislația

specială privind distribuția de asigurări le stabilește în sarcina

distribuitorilor de asigurări în procesul de vânzare a produselor de

asigurare. Implementarea unei noi reglementări în domeniul distribuției de

asigurări începând cu anul 2018 în toate statele membre ale UE a fost

necesară pentru a garanta același nivel de protecție clienților, indiferent de

canalul de distribuție prin intermediul căruia aceștia își achiziționează

produsul de asigurare, fie direct de la asigurători, fie indirect printr-un

intermediar.

Pentru aceasta însă, în desfășurarea activității, distribuitorii de

asigurări trebuie să aibă o conduită care să respecte anumite principii și să

nu încalce interdicții expres prevăzute de lege.

2.2.2.1. Cerințe de conduită. Principii și interdicții

Scopul principal urmărit în distribuția de asigurări este acela de a

garanta oferirea de către distribuitori a unor produse și servicii care să

corespundă cel mai bine intereselor clienților. De aceea, distribuitorii au

obligația să acționeze întotdeauna în relația cu clienții în mod onest, corect

și profesionist.


56

Pentru a materializa atributele de conduită enunțate anterior,

distribuitorii au obligația:

a) de a furniza clienților, inclusiv prin comunicări publice,

informații corecte, clare, neînșelătoare și ușor identificabile, în

conformitate cu dispozițiile legale care detaliază cazurile,

conținutul, forma și tipurile de informații care se adresează clienților

sau potențialilor clienți;

b) de a respecta anumite interdicții legale. Astfel, distribuitorilor

de asigurări le este interzis ca în activitatea lor:

(i) să fie remunerați, să își remunereze personalul și să îi

evalueze performanțele într-un mod care să contravină celor

mai bune interese ale clienților;

(ii) să adopte măsuri care, prin intermediul remunerării, al

obiectivelor de vânzări sau prin alte mijloace, constituie un

stimulent pentru a recomanda clienților un anumit produs în

detrimentul altuia mai corespunzător pentru nevoile

clienților respectivi.

(iii) să accepte sau să primească remunerație de la terți și

împuterniciții acestora în legătură cu distribuția produselor

de asigurare ori să acorde sau să plătească respectivelor

persoane remunerații pentru această activitate.

Prin remunerație se înțelege oricare din modalitățile următoare:

comision, onorariu, cost sau alt tip de plată, inclusiv beneficiu economic

sau alt avantaj ori stimulent financiar sau nefinanciar, oferit sau acordat

pentru activitățile de distribuție.

O interdicție suplimentară, specifică numai intermediarilor și

intermediarilor de asigurări auxiliare este aceea potrivit căreia acestor

persoane le este interzis să facă reclamă ori publicitate remunerată pentru

produsele, activitatea sau acțiunile de orice fel ale asigurătorilor.

2.2.2.2. Informații comune tuturor tipurilor de asigurări care trebuie

furnizate clienților sau potențialilor clienți anterior încheierii unui

contract de asigurare

Activitatea de distribuție de asigurări include 3 mari categorii de

operațiuni menţionate mai jos, la punctele 1-3, acestea fiind anterioare

încheierii unui contract de asigurare. Distribuitorii de asigurări sunt

obligați să le ofere clienților sau potențialilor clienți informații în etapa


57

precontractuală pentru toate tipurile de asigurări. De exemplu, pentru

produsele de asigurare care fac parte dintr-un pachet într-o vânzare

combinată, precum și pentru produsele de investiții bazate pe asigurări,

există și alte cerințe de informare, suplimentare celor comune tuturor

contractelor de asigurare.

Așadar, înainte de încheierea unui contract de asigurare, toți

distribuitorii de asigurări, iar, în anumite cazuri, fie numai asigurătorii, fie

numai intermediarii de asigurări, prezintă în timp util mai multe tipuri de

informații, după cum urmează :

1. Informații generale despre asigurător/intermediar:

a) identitatea și adresa acestora;

b) calitatea de intermediar sau de asigurător deținută, după caz;

c) dacă oferă consultanță pentru produsele comercializate. Prin

consultanță, în sensul legislației privind distribuția de asigurări, se înțelege

furnizarea unei recomandări personalizate unui client sau potențial client,

la cererea acestuia sau la inițiativa distribuitorului de asigurări, în

legătură cu unul sau mai multe contracte de asigurare;

d) procedurile de reclamații/petiționare și informații privind

procedurile de soluționare alternativă a litigiilor, fără excluderea dreptului

clienților de a se adresa instanțelor.

Suplimentar, intermediarii de asigurări trebuie să informeze

clientul sau potențialul client în legătură cu: (i) registrul în care sunt înscriși

și cum pot verifica acest aspect; (ii) dacă reprezintă clientul sau acționează

pentru și în numele unui asigurător.

2. Informații privind conflictul de interese:

a) participațiile calificate deținute de intermediari în cadrul

asigurătorilor și de asigurători sau societățile mamă ale acestora în cadrul

intermediarilor;

b) în legătură cu contractul de asigurare, intermediarii de

asigurări, trebuie să informeze clientul sau potențialul client:

i. dacă oferă consultanță bazată pe o analiză imparțială și

personală;

ii. dacă are obligația contractuală de a lucra doar cu unul sau

mai mulți asigurători și care sunt aceștia;

iii. denumirea asigurătorului cu care lucrează în cazul în care

nu lucrează decât cu unul singur;


58

c) natura remunerației primită. În legătură cu remunerația primită,

intermediarii de asigurări furnizează clienților sau potențialilor clienți

mai multe informații, în funcție de tipul de remunerație și plătitorul

acesteia: onorariul plătit de client – cuantum sau metoda de calcul a

acestuia; comisionul inclus în prima de asigurare; orice beneficiu economic

de orice natură oferit sau primit de intermediar în legătură cu respectivul

contract de asigurare; sau combinație a tipurilor de remunerații menționate

anterior.

Asigurătorii furnizează clienților sau potențialilor clienți informații

asupra naturii remunerației pe care o primesc angajații pentru contractul de

asigurare respectiv.

În cursul executării unui contract de asigurare, ori de câte ori clienții

efectuează plăți, altele decât primele și plățile programate la încheierea

contractului, distribuitorii de asigurări trebuie să prezinte aceleași informații

ca cele enunțate mai sus la punctul 2.

3. Acordarea consultanței

Prima etapă a procesului de consultanță constă în evaluarea

cerințelor și necesităților clienților, pe baza informațiilor oferite de aceștia,

pentru a le putea oferi un produs de asigurare în concordanță cu informațiile

primite, respectiv:

a. pentru analizarea cerințelor se solicită:

- datele personale ale clienților în limitele necesare scopului

pentru care sunt solicitate;

- opțiunea pentru acordarea sau nu a consultanței și tipul de

produs de asigurare dorit;

- alte informații pentru acele produse de asigurare care au o

reglementare legală specială - cazul asigurărilor RCA, PAD,

asigurări de răspunderi profesionale;

b. pentru identificarea necesităților, în funcție de tipul produsului

de asigurare dorit se solicită informații privind:

- situația familială și financiară a clienților;

- obiectivele financiare ale clienților.

Pe baza evaluării efectuate, distribuitorii furnizează clienților

informații obiective și ușor de înțeles despre produsul de asigurare propus,

iar, în cazul unui contract de asigurare specific, motivul adecvării acelui

contract la cerințele și nevoile clienților va trebui să fie documentat.


59

Pentru a adapta de o manieră corespunzătoare recomandarea,

consultanța ține seama atât de complexitatea produsului de asigurare

propus – una este complexitatea asigurării RCA și alta a asigurării de

pierderi financiare sau a asigurării voluntare de sănătate -, cât și de tipul

de client căruia i se adresează – persoană fizică sau persoană juridică,

persoană fizică având studii medii sau persoană fizică având studii

superioare etc. De asemenea, în cazul în care consultanța este oferită de

intermediar, aceasta va fi adaptată tipului de intermediar din care face parte

entitatea care o oferă.

În situația în care consultanța se realizează pe baza unei analize

imparțiale și personale, intermediarii de asigurări analizează în prealabil un

număr suficient de mare de contracte de asigurare disponibile pe piață,

astfel încât recomandarea personalizată să fie efectuată pe baza unor criterii

profesionale și contractul de asigurare să răspundă cel mai bine necesităților

clienților. Prin excepție, în cazul în care o asemenea analiză nu poate fi

realizată, deoarece nu există decât un produs de asigurare, chiar aparținând

unei singure clase sau oferit de un singur asigurător, distribuitorul poate

acorda consultanță prin evaluarea caracterului adecvat al acelui unic produs,

informând clientul în prealabil că nu oferă o consultanță bazată pe o analiză

imparțială și personală.

Legea 236/2018 prevede obligativitatea consultanţei numai pentru

produsele cu componentă investiţională, însă Norma 19/2018 prevede că de

la obligativitatea furnizării consultanței sunt exceptate în mod excepţional

numai următoarele asigurări: în cazul asigurărilor de răspundere civilă,

asigurării obligatorii a locuințelor, asigurărilor medicale de călătorii în

străinătate, precum și a altor asigurări impuse de legislația în vigoare, dar

numai dacă clienții nu au optat pentru consultanță. Prin urmare, cu

excepția produselor de asigurare enumerate anterior și numai dacă

potențialul client nu dorește consultanță, pentru toate celelalte produse de

asigurare indiferent dacă sunt asigurări generale sau de viață,

distribuitorii de asigurări sunt obligați să acorde consultanță.

2.2.2.3. Informații privind vânzarea combinată. Cerințe suplimentare

Vânzarea combinată se referă la furnizarea unui produs de

asigurare împreună cu un serviciu sau un produs auxiliar care nu este o

asigurare și care compun același pachet sau același acord. De exemplu, un

pachet de servicii turistice în care este inclusă și asigurarea medicală de


60

călătorii în străinătatea sau un contract de leasing auto care are atașat și

un contract de asigurare pentru avarii și furt (CASCO).

Nu fac obiectul cerințelor de informații privind vânzarea combinată

produsele de asigurare auxiliare unui serviciu sau activități de investiții,

contract de credit sau servicii aferente conturilor de plăți.

De asemenea, vânzarea combinată nu vizează distribuția de produse

de asigurare multi risc care acoperă mai multe tipuri de riscuri. De exemplu,

o asigurare de construcții montaj prin care se acoperă riscul de incendiu și

alte calamități la construcție în curs de realizare, dar și răspunderea civilă

a antreprenorului/proprietarului nu face obiect al cerințelor de informație

privind vânzarea combinată.

În cazul vânzării combinate, distribuitorii de asigurări sunt obligați

să-i informeze pe clienți sau potențialii clienți dacă au posibilitatea să

cumpere separat diferitele componente ale pachetului sau acordului, iar în

caz afirmativ, au obligația de a furniza:

a) o evidență separată a costurilor și cheltuielilor pe fiecare

componentă;

b) descrierea adecvată a diferitelor componente ale acordului sau

pachetului, modul în care interacțiunea dintre acestea modifică

riscul sau acoperirea asigurării ca o componenta a pachetului sau

acordului față de asigurare luată ca un produs separat.

2.2.2.4. Informații privind asigurările de viață. Cerințe suplimentare

Datorită complexității, caracteristicilor, perioadei de asigurare mai

îndelungate, faptului că vizează viața oamenilor și/sau incapacitatea

rezultată din boală, vătămare ori invaliditatea acestora, legiuitorul a

prevăzut pentru asigurările de viață cerințe suplimentare de informare care

să ofere o protecție corespunzătoare clienților unor asemenea produse de

asigurare.

În acest sens, înainte de încheierea unui contract de asigurare,

distribuitorii au obligația să furnizeze, pe lângă identitatea și adresa

asigurătorilor, iar, după caz, și pe cele ale intermediarilor, modalitatea în

care clientul va putea avea un acces facil la raportul anual privind

solvabilitatea și stabilitatea financiară a asigurătorului.

De asemenea, clienții sau potențialii clienți au dreptul legal de a le fi

comunicate o serie de informații despre contractul de asigurare de viață

propus constând în funcționalități și caracteristici ale produsului.


61

Pe întreaga durată a contractului, distribuitorii de asigurări comunică

clienților orice schimbare referitoare la datele de identificare și/sau forma

juridică ale asigurătorului, condițiile de asigurare, precum și a altor

elemente prezentate anterior încheierii contractului de asigurare de viață.

Anual, distribuitorii informează clienții privind situația beneficiilor, dacă

sunt incluse în contractul de asigurare.

2.2.2.5. Informații privind produsele de investiții bazate pe asigurări.

Cerințe suplimentare

Produsele de investiții bazate pe asigurări sunt acele produse de

asigurări de viață cuprinse în Secțiunea C din Anexa nr.1 la Legea

nr.237/2015 (Solvabilitate II) care oferă o valoare la scadență sau o valoare

de răscumpărare expusă parțial sau integral, direct sau indirect, fluctuațiilor

pieței și nu includ:

- produsele de asigurare generală;

- contractele de asigurare de viață în baza cărora se plătesc numai

beneficii în caz de deces sau incapacitate rezultată din boală,

vătămare ori invaliditate;

- produsele de pensii obligatorii și facultative;

- pensiile ocupaționale;

- produse de pensii în care contribuția este suportată de angajator,

iar angajatorul și angajatul nu pot alege produsul sau furnizorul.

Produsele de investiții bazate pe asigurări fac parte alături de

produsele de investiții individuale structurate18

sau PRIP- din categoria

produselor financiare generic intitulate produse de investiții individuale

structurate și bazate pe asigurări (PRIIP).

Având în vedere că PRIIP sunt complexe și greu de înțeles, este

dreptul clienților sau potențialilor clienți de a le fi explicate astfel încât să le

înțeleagă și să fie în deplină cunoștință de cauză atunci când aleg un astfel

de produs cu privire la natura, caracteristicile, riscurile, costurile, câștigurile

și pierderile potențiale care derivă din acesta. Astfel, distribuitorii de

18

PRIP reprezintă un produs de investiţie al unui investitor individual la care cuantumul

plătibil acestuia este expus fluctuaţiilor ca urmare a expunerii la valori de referinţă sau la

performanţa unuia sau mai multor active care nu sunt cumpărate direct de investitorul

individual


62

produse de investiții bazate pe asigurări au cerințe de informare

suplimentare în relația cu clienții, după cum urmează:

1. Informații privind conflictele de interese

Înainte de furnizarea unui produs de investiții bazat pe asigurări și

dacă asigurătorii și intermediarii nu pot garanta într-o măsură suficientă că

riscul de a aduce atingere intereselor clienților poate fi evitat, atunci au

obligația de a le comunica în mod clar clienților în timp util natura sau sursa

unor posibile conflicte de interese. Pot exista conflicte de interese între

clienți și distribuitorii de asigurări sau managerii/angajații acestora ori alte

persoane legate de distribuitorii de asigurări printr-o relație de control.

Informarea privind potențialul conflict de interese se furnizează pe

un suport durabil – hârtie sau orice alt instrument care permite stocarea și

reproducerea exactă a informațiilor adresate personal clientului – și cu

suficiente detalii care să-i permită acestuia luarea unei decizii în cunoștință

de cauză.

2. Informații obligatorii indiferent dacă se acordă sau nu consultanță

Clienții sau potențialii clienți sunt informați în timp util, înainte de

încheierea unui contract de asigurare de tip PRIIP, într-o formă ușor de

înțeles, care să le permită să înțeleagă natura și riscurile produsului oferit, în

vederea luării unei decizii în cunoștință de cauză, asupra:

a) informațiilor adecvate privind distribuția de produse de investiții

bazate pe asigurări, iar în cazul în care se oferă consultanță cu

opțiunea pentru distribuitori de a prezenta clientului o evaluare

periodică a adecvării produselor recomandate acestuia;

b) costurilor și cheltuielilor conexe cum ar fi costul global, costul

produsului recomandat, costul eventualei consultanțe, costurile cu

terții, efectul costurilor asupra rentabilității investiției. Aceste

informații se furnizează periodic clientului, cel puțin anual.

3. Consultanța privind produsele de investiții bazate pe asigurări

La recomandarea către un client sau potențial client a unui produs de

investiții bazat pe asigurări, pentru a putea evalua caracterul adecvat și

corespunzător al produsului sau produselor de asigurare ce pot fi oferite,

distribuitorii de asigurări solicită de la respectivul client sau potențial client

următoarele informații:


63

a) cunoștințele și experiența în domeniul investițiilor, relevant pentru

tipul respectiv de produs sau serviciu;

b) situația financiară, inclusiv capacitatea de a suporta pierderi;

c) obiectivele privind investițiile, inclusiv toleranța la risc.

Recomandarea adecvată a unui produs trebuie să vizeze toleranța la

risc și capacitatea clientului sau potențialului client de a suporta

pierderi financiare ca urmare a achiziționării respectivului produs.

Asigurătorii și intermediarii în asigurări au obligația de a-i avertiza pe

clienți sau potențialii clienți dacă, în funcție de informațiile pe care le-au

comunicat, produsul nu este corespunzător. De asemenea, distribuitorii de

asigurări au obligația de a-i avertiza pe clienți sau potențialii clienți despre

faptul că netransmiterea informațiilor solicitate, necesare evaluării este de

natură a-i pune în imposibilitatea de a determina dacă produsul vizat este

corespunzător.

Nu este necesară evaluarea caracterului adecvat și corespunzător la

cerințele și nevoile clientului sau potențialului client dacă sunt îndeplinite

cumulativ 4 condiții, respectiv:

a) produsul implică expunerea investițiilor clientului la instrumente

financiare care nu sunt considerate complexe;

b) activitatea de distribuție are loc la inițiativa clienților sau

potențialilor clienți;

c) clienții sunt informați că distribuitorii sunt exceptați de la obligația

de a evalua produsul și, de asemenea, că nu beneficiază de protecția

normelor privind conduita profesională a distribuitorilor de

asigurări;

d) distribuitorii de asigurări au luat măsuri organizatorice și

administrative pentru identificarea și evitarea conflictelor de

interese.

Pe perioada de derulare a contractului de asigurare, distribuitorii de

asigurări furnizează pe suport durabil clienților: (i) rapoarte adecvate

privind serviciul furnizat cuprinzând comunicări periodice în funcție de

tipul și complexitatea produsului de investiții bazat pe asigurări și natura

serviciului furnizat; (ii) costurile asociate tranzacțiilor și serviciilor

efectuate pentru client. De exemplu, în cazul contractelor cu participare la

profit contractanții sunt informați anual în scris în legătură cu situația

drepturilor lor și participarea la profit, precum și cu diferența dintre

previziunile de la încheierea contractului și evoluția reală.


64

2.2.2.6. Excepții de la prezentarea informațiilor sau de la acordarea

consultanței

Distribuitorii de asigurări care desfășoară activități de distribuție de

asigurări de riscuri majore nu au obligația de a furniza informații despre

asigurător, respectiv intermediarul de asigurări cu care se va încheia

contractul, informații privind conflictul de interese sau consultanță. Sunt

riscuri majore acele riscuri definite ca atare de Legea nr.237/2015 cum ar fi

riscurile clasificate în clasele 4, 5, 6, 7, 11 și 12 din anexa nr. 1 secțiunea A;

riscurile clasificate în clasele 14 și 15 din anexa nr. 1 secțiunea A, în cazul

în care contractantul desfășoară din punct de vedere profesional o activitate

industrială, comercială sau liberală, iar riscul se referă la această activitate;

riscurile clasificate în clasele 3, 8, 9, 10, 13 și 16 din anexa nr. 1 secțiunea

A, în măsura în care clientul depășește anumiți indicatori tehnico-financiari

specificați de lege sau este o asociație profesională.

Sunt exceptați de la obligația de informare sau de consultanță,

inclusiv distribuitorii de produse de investiții bazate pe asigurări, dacă se

adresează unor clienți profesionali. Prin clienți profesionali se înțelege

instituții de credit, firme de investiții și alte instituții financiare

reglementate, societăți de asigurare, organisme de plasament colectiv și

administratorii acestora, fonduri de pensii, alți investitori instituționali, mari

întreprinderi care îndeplinesc anumite criterii valorice, guverne, instituții

internaționale, alți clienți care renunță la protecție și care îndeplinesc

anumite criterii și cerințe prevăzute de lege.

2.2.3 Condițiile de formă privind informațiile furnizate clienților

sau potențialilor clienți. Documente utilizate pentru furnizarea

informațiilor și acordarea consultanței.

Informațiile furnizate clienților sau potențialilor se transmit:

a) pe hârtie;

b) cu claritate și precizie;

c) în limba oficială a statului membru unde este situat riscul sau

reședința ori sediul clientului/potențialului client, dacă părțile nu

agreează altfel. De exemplu, în cazul unui risc situat în România

sau dacă clientul este rezident în România, regula este ca

distribuitorii să furnizeze informațiile în limba română;


65

d) gratuit.

Distribuitorii pot furniza informațiile și prin intermediul:

a) unui alt tip de suport durabil decât hârtia, dacă această modalitate

este adecvată în activitatea dintre distribuitor și client, iar clientul a optat în

acest sens. De exemplu, un tip de suport durabil poate fi e-mailul.

b) unui site dacă:

(i) această modalitate este adecvată în activitatea dintre distribuitor și

client;

(ii) clientul este de acord;

(iii) se transmite clientului pe cale electronică (email) adresa site-ului

și a locului unde pot fi accesate informațiile furnizate;

(iv) informațiile respective rămân accesibile o perioadă rezonabilă

care să permită clientului o consultare corespunzătoare.

Pentru ca o modalitate de transmitere prin intermediul altui suport

durabil decât hârtia sau unui site să fie considerată adecvată este necesar să

existe dovezi că respectivii clienți au acces la internet. Furnizarea de către

client a unei adrese de e-mail este considerată o astfel de dovadă.

Pentru produsele de investiții bazate pe asigurări la care s-a oferit

consultanță, aceasta se materializează printr-o declarație de adecvare

furnizată clienților pe suport durabil. Declarația de adecvare se realizează

astfel încât să corespundă preferințelor, obiectivelor și celorlalte

caracteristici ale clienților.

În vederea încheierii unui contract de asigurare, în așa-numita etapă

precontractuală care se poate finaliza cu încheierea propriu-zisă a

contractului de asigurare, trebuie puse la dispoziția clientului, în una din

modalitățile descrise anterior, o serie de documente, în funcție de tipul de

distribuitor care oferă produsul, de tipul produsului de asigurare oferit, dacă

se acordă sau nu consultanță.

Documentele precontractuale se compun din: (i) document de

informare specific tipului de produs de asigurare vizat; (ii) document în

baza căruia se analizează cerințele și necesitățile clienților și evaluarea

caracterului adecvat și corespunzător al produsului de asigurare

recomandat, utilizat atunci când se acordă consultanță; (iii) alte documente

suplimentare, în situația în care sunt prevăzute de lege.

Dacă prin dispoziții legale exprese nu se prevede altfel, documentele

precontractuale, contractele de asigurare și condițiile de asigurare se

redactează în scris, vizibil și ușor de citit, cu o mărime a fontului utilizat de


66

minim 10, pe hârtie sau pe alt suport durabil, utilizând o culoare de fond în

contrast cu culoarea fontului.

Pentru contractele de asigurare încheiate la distanță, documentele

menționate în alineatul precedent se comunică la cererea clienților în timp

util înainte ca aceștia să aibă obligații rezultate din contract sau din

acceptarea unei oferte de asigurare la distanță.

Reglementările în vigoare impun o standardizare a formei și

conținutului documentelor de informare din faza precontractuală. Indiferent

de distribuitorul de asigurări și de statul membru în care sunt furnizate

produsele și serviciile de asigurare și în funcție de produsul oferit, aceste

documente trebuie să conțină doar informații esențiale referitoare la natura

și caracteristicile produsului într-o formă concisă și ușor de înțeles de către

client pentru a-i fi cu adevărat utile și pentru a fi în măsură să valorifice

informațiile primite.

2.2.3.1. Documente de informare

Documentele de informare trebuie să conțină informații esențiale

denumite și informații-cheie în funcție de încadrarea produselor în clasele

de asigurare prevăzute la secțiunile A, B și C din anexa nr.1 la Legea

nr.237/2015, astfel:

a) document de informare standardizat, denumit PID (Insurance

Product Information Document), în cazul în care produsul este încadrat în

clasele de asigurări generale;

b) document de informare standardizat, denumit KID (Key Information

Document), în cazul în care produsul este încadrat în clasele de asigurări de

viață următoare:

(i) asigurări de supraviețuire la termen, asigurări de deces, asigurări

de viaţă cu restituirea primelor, asigurări mixte, inclusiv cele legate

de fonduri de investiții;

(ii) anuităţi, inclusiv cele legate de fonduri de investiții;

(iii) asigurări suplimentare, asigurări de vătămări corporale, inclusiv

pentru incapacitate de muncă, deces cauzat de accidente şi

invaliditate cauzată de accidente sau boli.

c) document de informare privind produsul de asigurare, în cazul în

care produsul este o asigurare de căsătorie sau de naștere ori este încadrat în

clasele de asigurări de viaţă altele decât cele prevăzute la lit. b).


67

Toate tipurile de documente de informare trebuie să conțină

informații despre identitatea creatorilor de produse și a distribuitorilor,

precum și următoarele:

a) în cazul intermediarilor secundari: clasele de asigurări pentru care

intermediază contracte de asigurare, denumirea asigurătorilor pentru

care sunt autorizați să intermedieze fiecare clasă de asigurare;

b) în cazul intermediarilor principali:

(i) faptul că pot emite contracte de asigurare/reasigurare și/sau pot

colecta prime de asigurare/reasigurare în numele societăților, în

cazul în care primesc împuterniciri din partea acestora;

(ii) consultanța este oferită după analizarea unui număr suficient de

mare de contracte de asigurare disponibile pe piață, astfel încât

recomandarea personalizată să fie efectuată pe baza unor criterii

profesionale și contractul de asigurare să răspundă cel mai bine

cerințelor și necesităților clientului (contractantului).

Documentul de informare standardizat PID

PID se elaborează de creatorul produsului de asigurare generală:

a) în limba română, într-un limbaj simplu, astfel încât potențialul client să îi

înțeleagă mai ușor conținutul, și cuprinde informațiile esențiale de care

potențialul client are nevoie pentru a lua o decizie în cunoștință de cauză;

b) pe două pagini de foaie A4 dacă documentul se prezintă potențialului

client pe format de hârtie. În mod excepțional, dacă prezentarea

produsului necesită mai mult spațiu, pot fi utilizate 3 pagini. În cazul în care

documentul este prezentat pe un alt suport durabil de date diferit de

hârtie, dimensiunea componentelor așezării în pagină poate fi modificată,

cu condiția să se păstreze așezarea în pagină, titlurile și ordinea rubricilor

din formatul standard de prezentare, proeminența și dimensiunea aferente

diferitelor elemente. De asemenea, în prezentarea digitală, informațiile

vor fi prezentate în corpul principal al documentului de informare fără ca

atenția consumatorului să fie distrasă de utilizarea de ferestre suprapuse și

ferestre pop-up și fără ca aceste instrumente să conțină materiale de

marketing sau publicitate;

c) cu informațiile structurate și așezate pe rubrici, conform unui format

standard prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 1.469/2017, cu fontul utilizat

având înălțimea literelor mici de cel puțin 1,2 mm. Informațiile despre


68

eventualele asigurări suplimentare și acoperiri opționale nu trebuie să fie

precedate de bife, cruci în X sau semne ale exclamării.

PID cuprinde, pe lângă informațiile despre identitatea creatorilor de

produse și a distribuitorilor, următoarele informații:

a) tipul de asigurare;

b) un rezumat al acoperirii asigurării cuprinzând:

(i) principalele riscuri;

(ii) suma asigurată;

(iii) acoperirea geografică, dacă este cazul;

(iv) rezumatul riscurilor excluse, dacă este cazul;

c) metodele de plată a primelor și frecvența plăților;

d) principalele excluderi pentru care nu se pot face solicitări de

despăgubiri;

e) obligații la începutul contractului;

f) obligații pe durata contractului;

g) obligații în cazul solicitării de despăgubiri;

h) durata contractului, inclusiv data de începere și de încheiere a

acestuia;

i) metode de încetare a contractului.

Documentul de informare standardizat KID

KID se elaborează de creatorul PRIIP și se furnizează:

a) în limba română, nu mai lung de trei pagini format A4 atunci când este

imprimat, cu informații precontractuale esențiale precise, concise, corecte,

clare, inteligibile, neechivoce, consecvente cu toate documentele

contractuale cu caracter obligatoriu, cu părțile relevante ale documentelor

de ofertă și cu termenii și condițiile PRIIP;

b) prezentat și aranjat în pagină astfel încât să fie ușor de citit, cu caractere

de dimensiuni lizibile. Culorile folosite pentru document nu trebuie să

diminueze inteligibilitatea informațiilor dacă documentul este imprimat sau

fotocopiat în alb/negru.

c) separat în mod clar de materialele de marketing și fără trimiteri la

acestea. KID poate conține trimiteri la alte documente, inclusiv la prospect,

dacă este cazul și numai atunci când trimiterea are legătură cu informații

care trebuie incluse în documentul cu informații esențiale. Dacă produsul

PRIIP oferă opțiuni de investiții, documentul KID furnizează cel puțin o


69

descriere generală a opțiunilor de investiții și precizează locul și modul în

care se pot găsi informații precontractuale mai detaliate despre acestea.

d) eventuala marcă sau logo al creatorului de PRIIP sau al grupului căruia

acesta îi aparține, dar fără să distragă atenția investitorului individual de la

informațiile cuprinse în document sau să ascundă textul.

KID cuprinde, pe lângă informații despre identitatea creatorilor de

produse și a distribuitorilor, informațiile următoare:

a) titlul "Document cu informații esențiale" (KID) în partea de sus a primei

pagini a documentului și denumirea de PRIIP.

b) sub titlul KID o declarație explicativă cu următorul conținut:

"Prezentul document conține informații esențiale referitoare la acest

produs de investiții. Acesta nu reprezintă un material de marketing.

Informațiile vă sunt oferite în virtutea unei obligații legale, pentru a vă

ajuta să înțelegeți natura, riscurile, costurile, câștigurile și pierderile

potențiale care derivă din acest produs și pentru a vă ajuta să îl comparați

cu alte produse.";

c) informații despre autoritatea competentă a creatorului de PRIIP și data

documentului;

d) dacă este cazul, o alertă de inteligibilitate: "Sunteți pe cale să

achiziționați un produs care nu este simplu și poate fi dificil de înțeles.";

e) natura și principalele caracteristici ale PRIIP:

(i) tipul de PRIIP;

(ii) obiectivele acestuia și mijloacele pentru atingerea lor, descrierea

instrumentelor-suport sau a valorilor de referință, menționarea

piețelor pe care investește PRIIP;

(iii) o descriere a tipului de investitor individual pentru care PRIIP

este destinat să fie tranzacționat;

(iv) detaliile beneficiilor de asigurare, inclusiv circumstanțele în

care acestea s-ar realiza;

(v) termenul (durata) PRIIP, dacă este cunoscut.

f) o scurtă descriere a profilului de risc și de randament cuprinzând

următoarele elemente:

(i) un indicator de risc sintetic, precum și o explicație a riscurilor

relevante pentru PRIIP;

(ii) pierderea maximă posibilă a capitalului investit, inclusiv

posibilitatea ca investitorul să piardă întregul capital investit;

(iii) scenarii adecvate privind performanța și ipotezele aflate la baza

lor;


70

(iv) după caz, informații privind condițiile de randament pentru

investitorii individuali sau praguri de performanță integrate;

(v) o declarație conform căreia legislația fiscală a statului membru

de origine al investitorului individual poate avea un impact asupra

remunerării reale.

g) informații despre Fondul de Garantare a Asiguraților;

h) costurile aferente unei investiții în PRIIP, cuprinzând costurile directe și

indirecte care trebuie suportate de investitorul individual, costurile

distribuției și, pentru a asigura comparabilitatea, costurile totale cumulate

exprimate în termeni monetari și procentuali;

i) informații despre cât timp ar trebui să păstreze și în ce condiții poate

retrage banii anticipat clientul din care să rezulte:

(i) dacă există o perioadă în care este posibilă renunțarea la contract

fără penalizări sau anularea;

(ii) o mențiune a perioadei minime de deținere recomandate și, după

caz, obligatorii;

(iii) posibilitatea de a dezinvesti înainte de scadență și condițiile

aferente, inclusiv toate tarifele și penalitățile aplicabile;

(iv) consecințele potențiale ale retragerii investiției înainte de finalul

termenului sau al perioadei de deținere recomandate.

j) informații despre modul și locul în care un investitor individual poate

depune o reclamație referitoare la produs sau la comportamentul creatorului

de PRIIP sau al unei persoane care oferă consultanță cu privire la produs

sau care îl vinde;

k) o precizare sumară a tuturor documentelor de informare suplimentare

care trebuie puse la dispoziția investitorului individual în etapa

precontractuală și/sau în etapa post contractuală, cu excepția oricărui

material de marketing.

Documentul de informare privind produsul de asigurare

Acest document de informare se utilizează în toate cazurile în care

produsele de asigurare nu fac obiectul aplicării prevederilor legale speciale

care impun formatul PID sau KID. În această categorie de asigurări intră în

principal produsele de asigurare de viață care nu sunt produse de investiții

bazate pe asigurări.

Informațiile care trebuie furnizate sunt relativ aceleași cu

informațiile conținute în PID și KID, evident cu particularitățile specifice


71

acestui tip de produse. Astfel, distribuitorii de asigurări sunt obligați să

pună la dispoziția potențialilor clienți informații despre:

a) evenimentele (riscurile) asigurate;

b) excluderile din asigurare;

c) momentul începerii și cel al încetării contractului de asigurare;

d) modalitățile de executare, suspendare, reziliere sau încetare a

contractului de asigurare, inclusiv orice penalități impuse de

contract în astfel de cazuri;

e) modalitatea prin care se plătesc primele și termenele de plată a

primelor de asigurare;

f) indemnizațiile de asigurare, modalitățile și termenele de plată a

acestora, a sumelor de răscumpărare și a sumelor asigurate;

g) informațiile despre primele aferente fiecărui beneficiu, atât cele

principale, cât și cele suplimentare, după caz;

h) informațiile despre perioada de grație;

i) modalitățile de calcul și de distribuție a bonusurilor;

j) indicarea valorii de răscumpărare totale, inclusiv când este 0, a

sumelor asigurate reduse, precum și a nivelului până la care acestea

sunt garantate pentru fiecare an de asigurare din cadrul perioadei de

asigurare acoperite prin contractul de asigurare;

k) procedurile de soluționare pe cale amiabilă sau prin proceduri

alternative eventualelor litigii rezultate din executarea contractului,

acestea neconstituind o restrângere a dreptului clientului de a

recurge la procedurile judiciare legale;

l) informații generale privind deducerile prevăzute de legislația fiscală

aplicabilă contractelor de asigurare;

m) legea aplicabilă contractului de asigurare;

n) existența Fondului de garantare a asiguraților.

2.2.3.2. Formularul de analiză a cerințelor și necesităților clientului

(DNT - Demands and Needs Test)

Formularul de analiză a cerințelor și necesităților clientului,

denumit de legiuitor DNT, se utilizează înainte de și în scopul acordării

consultanței în legătură cu un anumit produs de asigurare. În urma obținerii

informațiilor solicitate în baza acestui document, distribuitorul de asigurări

poate analiza cerințele și necesitățile clientului fiind în măsură să realizeze


72

o evaluare adecvată a acestora și să formuleze o recomandare personalizată

clientului.

Anterior prezentării unor produse de asigurare și propunerii de

încheiere a contractului de asigurare, distribuitorul de asigurări redactează

DNT în două exemplare, unul pentru sine și unul pentru potențialul client

(contractant).

În cazul în care clientul sau potențialul client optează pentru

neacordarea consultanței, acesta este avertizat că distribuitorul nu va evalua

dacă contractul corespunde DNT. Distribuitorului îi este interzisă

influențarea clientului sau potențialului client în sensul renunțării la

consultanță.

Refuzul potențialilor clienți de a furniza informațiile solicitate în

DNT este documentat de către distribuitori care au obligația de a-i avertiza

pe clienții sau potențialii clienți cu privire la imposibilitatea de a le prezenta

un produs de asigurare personalizat.

Se acordă consultanță și pentru tipurile de asigurări exceptate

(asigurări de răspundere civilă, asigurări obligatorii a locuințelor, asigurări

medicale de călătorii în străinătate sau alte asigurări impuse de legislația în

vigoare) dacă potențialii clienții și-au exprimat opțiunea în acest sens în

DNT.

În ceea ce privește produsele de investiții bazate pe asigurări,

suplimentar furnizării KID, distribuitorii de asigurări prezintă potențialilor

clienți sau clienților o proiecție a contractului de asigurare de viață în două

exemplare semnate de ambele părți, câte unul pentru fiecare parte, care va

cuprinde următoarele informații:

a) informații din DNT referitoare la situația personală a potențialului

client;

b) informații referitoare la contractul de asigurare precum tip, durată,

frecvență de plată;

c) evoluția sumei asigurate și a primelor plătite;

d) evoluția valorii contului, pentru polițele de tip unit-linked, sau

evoluția contului de participare la profit, pentru polițele tradiționale;

e) evoluția valorii de răscumpărare și a sumei asigurate reduse;

f) costurile de administrare, prezentate separat dacă structura costurilor

permite acest lucru;

g) în afara scenariului cu 0% randament, valoarea unităților constantă,

prezentarea simultană a încă două scenarii de performanță a


73

randamentelor fondurilor de investiții, unul pesimist și unul

optimist;

h) o declinare a responsabilității referitoare la garantarea evoluției

contractului de asigurare conform proiecției prezentate, în cazul în

care nu există garanții.

Distribuitorii de asigurări sunt obligați să comunice clienților

periodic orice modificare care intervine în documentele precontractuale.

2.2.4 Regulile speciale privind încheierea contractului de

asigurare prin mijloace electronice

Dezvoltarea domeniului IT și accesul mai multor categorii de

persoane la serviciile de web/internet a impus și în domeniul asigurărilor

luarea din partea asigurătorilor și intermediarilor de asigurări de măsuri

tehnice, organizatorice, de marketing pentru a-și dezvolta afacerea și pentru

a oferi acestor persoane posibilitatea de a beneficia de produse de asigurare

prin intermediul mijloacelor de comercializare electronică. În acest context,

a fost adoptată o reglementare specială a acestui tip de vânzare menită să

asigurare o protecție similară vânzării clasice.

Astfel, comercializarea electronică a produselor de asigurare

reprezintă activitatea de distribuție de asigurări efectuată fie la distanță prin

utilizarea mediului on-line, fie prin utilizarea altor mijloace electronice,

indiferent de dispozitivul de accesare a acestora, fix sau mobil. Mijloacele

de comercializare electronică includ pe lângă servicii web, soluții

informatice și echipamente hardware. Soluțiile informatice sunt aplicații

on-line sau pe terminale mobile, destinate comercializării electronice,

dezvoltate în numele asigurătorilor sau intermediarilor principali.

Intermediarii secundari și cei neînregistrați pot comercializa

electronic produse de asigurare numai prin platformele asigurătorilor sau

intermediarilor principali.

Soluțiile informatice prin care sunt prezentate sau comercializate

electronic contractele de asigurare trebuie să conțină minim următoarele

secțiuni în legătură cu furnizorul acestor contracte:

a) ”Despre noi” cuprinde identitatea și adresa distribuitorului de

asigurări, calitatea de intermediar sau de asigurător a acestuia,

dacă oferă consultanță pentru produsele comercializate,


74

experiența în asigurări, date din registrul comerțului sau un

registru public similar;

b) ”Contact” care cuprinde adresa sediului social, a punctelor de

lucru, telefon, fax, e-mail;

c) ”Produsele/ Serviciile noastre” care conține documentele

precontractuale;

d) ”Termeni și condiții” conține cel puțin informații referitoare la

eventuale modificări sau anulări ale contractelor de asigurare,

informații privind denunțarea unilaterală în cazul contractelor

încheiate la distanță, informații privind actualizarea datelor

publicate prin comercializarea electronica a contractelor de

asigurare;

e) ”Politica de prelucrare a datelor cu caracter personal”;

f) ”Petiții” cuprinzând procedurile de reclamații/petiționare,

inclusiv la A.S.F., și informații privind procedurile de

soluționare alternativă a litigiilor, fără excluderea dreptului

clienților de a se adresa instanțelor.

De asemenea, comercializarea electronică se organizează, în funcție

de destinatar, pe două secțiuni distincte și clar delimitate cu acces securizat,

(i) o secțiune destinată personalului asigurătorilor și intermediarilor

principali și/sau intermediarilor secundari/personalului acestora cu cod

RAF și (ii) o a doua secțiune destinată potențialilor clienți care permite

înaintarea de oferte, comparații, înregistrări de cereri de ofertă și sau

emitere de comenzi, emiterea contractelor de asigurare la distanță, cu

condiția existenței unor tehnici de autentificare a potențialilor clienți

securizată

În vederea transmiterii de informații pentru potențialii clienți

(contractanți), similare cu acelea furnizate prin intermediul unui suport de

hârtie, soluțiile informatice sunt realizate cu respectarea cerințelor de

informare corectă și transparentă, cuprinzând minimul de informații

enunțate în Anexa nr.20 lit. C din Norma A.S.F. nr. 19/2018.

Informațiile se prezintă sub forma unor ferestre distincte sau prin

legături distincte către pagini care conțin aceste informații, înainte ca

potențialul client să finalizeze etapele comenzii. Înainte de finalizarea

comenzii, clientul confirmă prin bifarea căsuței corespunzătoare faptul că a

înțeles, a acceptat termenii și condițiile contractului de asigurare, drepturile

și obligațiile ce îi revin și este de acord cu emiterea poliței de asigurare.

Pentru a avea garanția parcurgerii informațiilor și a documentelor


75

produsului de asigurare, căsuța de acceptare a condițiilor sau de închidere a

ferestrei este vizibilă numai după parcurgerea întregului text al acestor

informații și documente.

Înainte de încheierea unui contract de asigurare comercializat prin

mijloace electronice, potențialii clienți bifează o declarație pe proprie

răspundere că sunt majori, au completat și înțeles DNT, că datele și

informațiile furnizate de ei sunt reale la momentul bifării. Aceste date se

înregistrează și stochează de distribuitorii de asigurări care utilizează

mijloace electronice de comercializare a contractelor minim un an

suplimentar față de perioada asigurată.

Oferta generată și înaintată de distribuitorul de asigurări conține mai

multe date și informații și anume:

a) datele de identificare ale bunului de asigurat și/sau

proprietarului/clientului/ potențialului client;

b) întrebările distribuitorului de asigurări necesare încadrării în clase

de risc, după caz;

c) răspunsurile potențialului client la întrebările distribuitorului;

d) sumele asigurate;

e) franșize, dacă este cazul, cu precizarea clară a cuantumului

acestora, a cazurilor în care se aplică și asupra sumelor la care se

aplică (dacă sunt exprimate procentual);

f) perioada asigurată;

g) riscurile asigurate;

h) excluderile;

i) acoperirea teritorială a riscurilor;

j) prețul total pe care potențialul client îl are de plătit, cu

evidențierea distinctă pe categorii de costuri, taxe și oricărui cost

suplimentar, precum și informații privind modalitățile de plată

aferente;

k) comisionul intermediarului/intermediarilor, în cazul polițelor

RCA;

j) clasa Bonus/Malus, în cazul polițelor RCA sau oricând se aplică;

m) perioada valabilității ofertei și codul unic de confirmare a

acesteia;

n) necesitatea de efectuare sau nu a unei inspecții de risc;

o) eventualele documente solicitate în vederea semnării contractului

de asigurare;


76

p) informații privind existența sau inexistența dreptului de denunțare

unilaterală a contractului de asigurare încheiat la distanță;

r) informațiile privind existența sau inexistența dreptului

asigurătorului/asiguratului de a rezilia contractul înainte de termen,

drepturile, obligațiile și eventualele penalități impuse ori care decurg

din aceasta;

s) informații privind legislația aplicabilă și/sau instanța competentă

cu soluționarea eventualelor litigii între părți;

ș) existența și datele de contact ale Fondului de Garantare a

Asiguraților;

t) alte informații, conform prevederilor legale.

Prețurile afișate prin mijloacele electronice de comercializare a

contractelor de asigurare nu pot fi diferite de sumele încasate/plătite de

clienți și înscrise în contractul de asigurare/chitanța fiscală/ordinul de

plată/confirmarea de plată.

Ofertele finalizate cu emiterea contractului de asigurare/poliței prin

mijloace electronice de comercializare a contractelor se înregistrează

automat în software-ul de gestiune și evidență al asigurătorului/

intermediarului principal emitent. Emiterea polițelor on-line se poate

realiza numai după plata primei de asigurare de către client.

Distribuitorii de asigurări sunt responsabili pentru toate erorile,

greșelile apărute la înaintarea ofertelor/contractelor de asigurare prin

utilizarea soluțiilor informatice.

Asigurătorii și intermediarii principali mențin o evidență securizată

a persoanelor care au acces în aplicația de emitere a contractelor de

asigurare, inclusiv a persoanelor cu drept de acces din partea furnizorului

extern al soluției și/sau aplicației.

În cazul în care soluțiile informatice permit realizarea de oferte

comparative pentru minimum două contracte de asigurare, elementele

minime de comparație utilizate sunt:

a) tipul poliței, dacă este de tip "toate riscurile" sau de tip "riscuri

nominalizate";

b) sumele asigurate, diferențiate pe riscuri acoperite, dacă este

cazul, și condițiile aplicabile acestora conform condițiilor de

asigurare;

c) acoperirile și durata acestora, excluderile;

d) limita/limitele de despăgubire, dacă există;


77

e) franșizele și detalierea acestora;

f) informațiile privind prima de asigurare, modalitățile și frecvența

de plată și de realizare a acesteia;

g) taxele de emitere, de administrare și de reziliere;

h) garanțiile produsului;

i) denumirea asigurătorului emitent.

2.2.5. Particularităţile încheierii contractului de asigurare la

distanță

Contractul de asigurare încheiat la distanță este acel contract de

asigurare încheiat între un distribuitor de asigurări și un potențial client, în

cadrul unui sistem de vânzare la distanță sau al unui sistem de furnizare de

servicii organizat de către distribuitor care utilizează în mod exclusiv,

înainte și la încheierea acestui contract, una sau mai multe tehnici de

comunicare la distanță - de exemplu, un mijloc de comercializare

electronică sau telefonul.

Astfel, încheierea contractelor de asigurare la distanță este supusă

atât dispozițiilor legale privind comercializarea electronică a produselor de

asigurare cât și dispozițiilor legale aplicabile comercializării la distanță a

serviciilor financiare pentru consumatori în măsura în care acestea din urmă

nu contravin primelor.

În cazul contractelor de asigurare încheiate la distanță, dacă

potențialul client a solicitat comunicarea condițiilor și prevederilor

contractuale în scris, acestea i se comunică în timp util înainte ca el să aibă

obligații rezultate din contract sau din acceptarea unei oferte de asigurare la

distanță. În cazul vânzării prin telefon, dacă transmiterea în prealabil a

documentelor și informațiilor nu este posibilă, iar potențialul client a cerut

expres încheierea contractului în această modalitate distribuitorul de

asigurări îi transmite condițiilor și prevederilor contractuale pe suport

durabil , imediat după încheierea contractului la distanță.

Pentru contractele de asigurare reprezentând produse de investiții

bazate pe asigurări încheiate prin mijloace de comunicare la distanță care nu

fac posibilă transmiterea în prealabil a declarației de adecvare, se

furnizează ulterior încheierii contractului pe suport durabil dacă clienții sunt

de acord cu acest lucru și au fost informații că pot întârzia încheierea

acestuia până la primirea declarației.


78

Contractul la distanță se consideră încheiat în momentul primirii

mesajului de confirmare de către consumator (asigurat), referitor la

comanda sa. Clientul are dreptul de a denunța unilateral contractul pe

parcursul unei perioade de 14 zile calendaristice, fără penalități și fără a fi

necesară invocarea vreunui motiv. Excepție fac asigurările de viață pentru

care perioada de exercitare a dreptului de denunțare unilaterală de către

client este de 30 de zile calendaristice, dar și asigurările RCA cărora li se

aplică reglementările specifice. Dreptul de denunțare unilaterală a

contractului nu se aplică contractelor de asigurare de călătorie și pentru

bagaje sau altor contracte de asigurare cu o durată de cel mult o lună

calendaristică.

Termenul de denunțare începe să curgă:

a) din ziua încheierii contractului la distanță, cu excepția

contractelor de asigurare de viață pentru care acesta va începe să curgă de la

data când clientul este informat că s-a încheiat contractul la distanță;

b) din ziua în care clientul, la cererea sa, a primit informațiile,

condițiile și prevederile contractuale, dacă această dată este ulterioară datei

la care se face referire la lit. a).

2.2.6. Locul încheierii contractului de asigurare

Locul încheierii contractului de asigurare diferă în funcție de modul

încheierii: între prezenţi sau prin mijloace de comunicare la distanță.

Atunci când contractul se încheie între prezenţi, locul încheierii este

acela în care se găsesc părţile, respectiv distribuitorul de asigurări și

clientul. Potrivit dispozițiilor legale un astfel de loc poate fi:

a) sediul principal sau secundar al distribuitorului de asigurări

principal sau secundar;

b) sediul principal sau secundar al clientului sau potențialului client

persoană juridică;

c) domiciliul sau, după caz, reședința clientului sau potențialului

client persoană fizică sau altă locație agreată cu acesta.

În cazul în care contractul se încheie la distanță, inclusiv prin

mijloace electronice, locul încheierii acestuia va fi locul unde își are sediul

ofertantul contractului, așadar sediul distribuitorului de asigurări la

momentul când se primește acceptarea ofertei din partea clientului.


79

Locul încheierii contractului poate fi în România sau într-un stat

membru al UE, ori într-un alt stat în care clientul își are

reședința/domiciliul, în cazul comercializării produselor de asigurări în baza

libertății de prestare a serviciilor. Locul nu determină în mod automat legea

aplicabilă contractului de asigurare.

Prin urmare, locul încheierii contractului poate să determine legea

aplicabilă contractului de asigurare dacă în contract nu se prevede altfel sau

dacă nu intervin alți factori cum ar fi locul producerii riscului, calitatea de

distribuitor emitent al produsului de asigurare, categoria din care face parte

distribuitorul de asigurare cu care se încheie contractul.

Distribuitorii de asigurări au obligația informării potențialilor clienți

asupra legii aplicabile contractului de asigurare și, după caz, eventuala,

posibilitate de a opta pentru legea aplicabilă. Pentru astfel de situații, legea

aplicabilă este cea prevăzută în contractul de asigurare, părțile având

posibilitatea să aleagă dintre: legea clientului, legea asigurătorului, legea

locului încheierii contractului, legea locului producerii riscurilor asigurate,

legea statului unde este situat riscul sau o altă lege.

De regulă locul (statul) încheierii contractului și statul în care este

situat riscul reprezintă factorii cei mai relevanți care determină sau în baza

cărora se stabilește legea aplicabilă, cu observația că există diferențe de

tratament legislativ în situația în care intervin aspecte extra comunitare în

legătură cu contractul (de exemplu, încheierea unei asigurări de bunuri de

către un asigurător român pentru un activ al unei persoane juridice

române situat în Ucraina).

Statul în care este situat riscul este acel stat în care: (i) este situată

proprietatea cum ar fi bunuri imobile – construcții, terenuri; (ii) este

înregistrat sau înmatriculat un vehicul; (iii) este încheiat contractul de

asigurare de călătorii în străinătate pe o perioadă de maxim 4 luni; (iv) se

află reședința obișnuită a clientului persoană fizică sau sediul principal ori

secundar al clientului persoană juridică.

2.2.7. Efectele juridice ale încheierii contractelor de asigurare

prin mijlocirea intermediarilor

Un contract de asigurare încheiat direct de o societate de asigurări

sau prin mijlocirea unui distribuitor de asigurări produce direct efecte între

societatea de asigurări și client.


80

Mai mult, prin dispozițiile normative speciale privind distribuția de

asigurări se oferă o garanție suplimentară clienților că drepturile lor,

izvorâte din contractul de asigurare, sunt protejate. În acest sens, societățile

de asigurări și intermediarii principali sunt răspunzători pentru toate

acțiunile sau omisiunile angajaților proprii și ale intermediarilor secundari

în desfășurarea activității de distribuție, inclusiv în încheierea contractului

de asigurare.

Odată încheiat contractul și respectate obligațiile de către

contractantul asigurării și/sau asigurat, societatea de asigurări este obligată

să plătească despăgubirea sau indemnizația, în cazul producerii

evenimentului asigurat, în limitele clauzelor, fără a fi îndreptățită să refuze

plata despăgubirilor, invocând anumite acțiuni sau omisiuni săvârșite de

intermediari cu prilejul încheierii contractului de asigurare.

Clienții care beneficiază de produsele de asigurare sunt protejați și în

cazul plății primelor de asigurare prin intermediar, respectiv încasării

despăgubirilor/sumelor asigurate de la asigurător prin mijlocirea

intermediarului.

Astfel, în cazul în care:

- intermediarul colectează prime de asigurare de la clienți, acestea

se consideră transferate societății de asigurare atunci când clientul a

efectuat plata către intermediar;

- despăgubirile sau sumele asigurate se plătesc de către societatea de

asigurare prin intermediar, aceste despăgubiri/sume asigurate se consideră

ca fiind transferate clienților numai în momentul încasării efective de către

aceștia a sumelor sau despăgubirilor respective.

În practică, sunt cazuri în care compania de brokeraj sau agentul de

asigurare nu depun la asigurător sumele încasate cu titlu de prime de

asigurare, polițele de asigurare sau alte documente și se produc riscurile

acoperite prin contractele încheiate. În astfel de împrejurări, asigurătorul

este obligat să plătească indemnizația asiguratului sau, după caz,

despăgubirea terțului păgubit, deoarece asiguratul sau terțul nu au nici o

culpă pentru situațiile arătate.


81

Bibliografie

1. Nemeș, Vasile, Dreptul asigurărilor-curs universitar, ediția a II-a,

Editura Universul Juridic, București, 2011.

2. Sferdian, Irina, Dreptul asigurărilor, ediția a II-a, Editura C.H. Beck,

București, 2009.

ANALYSIS OF QUALITY MANAGEMENT SERVICES INDUSTRY IN MATERIALS BY METHOD BCG...

Documents

Transcript of ANALYSIS OF QUALITY MANAGEMENT SERVICES INDUSTRY IN MATERIALS BY METHOD BCG...