ANALIZA ŞI INTERPRETAREA

DATELOR

Utilizarea datelor obţinute şi înregistrate are ca scop identificarea şi ierarhizarea problemelor de îngrijire ale pacientului, analiza gradului de independenţă sau dependenţă al acestuia în satisfacerea necesităţilor sale.

Finalitatea analizei şi interpretării datelor o constituie formularea diagnosticului de îngrijire al pacientului şi elaborarea planului individualizat de nursing al celui îngrijit.

Problemele identificate vor fi notate separat, pe o listă (lista problemelor de îngrijire). Ulterior ele vor fi analizate şi ierarhizate în funcţie de gradul de dependenţă observat în realizarea lor, prioritatea fiind acordată iniţial necesităţilor somatice.

Pentru fiecare dintre necesităţi vom analiza gradul de independenţă sau dependenţă al pacientului pentru satisfacerea şi realizarea acestora, notând totodată şi necesităţile individuale, particulare ale fiecărui pacient evaluat.

Se întocmeşte astfel lista principalelor probleme de îngrijire ale pacientului, porind de la cele somatice spre cele psihice şi spirituale, ierarhizate în funcţie de gradul constatat de dependenţă a pacientului în satisfacerea lor

DIAGNOSTICUL DE ÎNGRIJIRE

Formularea diagnosticului/diagnosticelor de îngrijire reprezintă finalizarea actului de evaluare a pacientului, fiind realizată prin organizarea, analiza, sinteza şi rezumarea informaţiilor obţinute despre pacientul îngrijit.

Problemele actuale (prezente, existente) sau potenţiale de sănătate ale pacientului evaluat, care pot fi rezolvate specific prin intervenţii de nursing sunt identificate şi definite drept diagnostice de îngrijire.

Diagnosticele de îngrijire nu sunt diagnostice medicale!

Diagnosticul de îngrijire reprezintă un enunţ simplificat şi clar formulat care descrie modul individual de răspuns al persoanei faţă de o problemă de sănătate.

Diagnosticul de îngrijire presupune identificarea de către asistenta medicală a unei probleme de sănătate, în rezolvarea căreia aceasta este competentă şi abilitată să intervină, printr-o acţiune autonomă.

Diagnosticul de îngrijire reprezintă un enunţ simplificat şi clar formulat care descrie modul individual de răspuns al persoanei sau grupului evaluat faţă de o problemă de sănătate.

El presupune identificarea de către asistenta medicală a unei probleme de sănătate (a persoanei sau colectivităţii), în rezolvarea căreia aceasta este competentă şi abilitată să intervină,

printr-o acţiune autonomă

DN trebuie să reflecte evaluarea pacientului, direcţionată pe problemele de îngrijire.

Trebuie să faciliteze elaborarea unor măsuri specializate şi individualizate de îngrijire, oferind un cadru unitar activităţii practice autonome a asistentei medicale.

În 1973 în SUA se constituie Asociaţia Nord Americană de Nursing (NANA), care elaborează pentru prima dată conceptul teoretic al diagnosticului de îngrijire şi formulează primele exemple de diagnostice de îngrijire.

Ulterior, pe măsura dezvoltării conceptuale şi a evoluţiei modelelor teoretice de nursing, în anii 1990 ia naştere un nou organism profesional, numit Asociaţia Nord Americană pentru Diagnosticul de Nursing (NANDA), a cărui principal obiectiv îl reprezintă formularea unui cadru conceptual unic pentru diagnosticul de îngrijire.

Formularea diagnosticului de îngrijire trebuie sa includa:

Definirea problemei de îngrijire; Definirea manifestărilor caracteristice sau a

factorilor de risc: manifestări subiective (simptome) şi obiective (semne)

Diagnosticele potenţiale de nursing includ obligatoriu factorii de risc prezenţi.

Factorii asociaţi (factori fiziopatologici, legaţi de tratamentele medicale admnistrate, factori situaţionali sau de altă natură) ce pot contribui la apariţia sau modificarea stării de sănătate sau la schimbarea acesteia.

Categorii de diagnostice de îngrijire: Diagnosticul actual; Diagnosticul de risc înalt pentru apariţia

unei probleme de îngrijire; Diagnosticul posibil; Diagnosticul stării de bine.

1. Diagnosticul actual de îngrijire- descrie o judecată clinică aplicabilă stării

prezente de sănătate a pacientului, fiind susţinut prin prezenţa semnelor şi simptomelor majore/minore caracteristice.

2. Diagnosticul de risc înalt: -Diagnosticul de nursing de “risc crescut”

presupune o judecată clinică asupra unui pacient sau a unei colectivităţii susceptibile să dezvolte o anumită problemă de îngrijire cu o probabilitate mai mare decât a altora în aceeaşi situaţie dată.

3. Diagnosticul posibil de îngrijire

-descrie o problemă de sănătate a cărei existenţă este suspectată clinic, dar pentru a cărei susţinere ca diagnostic actual nu sunt încă întrunite criteriile diagnostice şi pentru a cărei formulare este necesară obţinerea de date suplimentare, care vor confirma sau infirma ipoteza clinică.

4. Diagnosticul stării de bine:

-reprezintă o judecată clinică asupra unui individ, familii sau comunităţi privind tranziţia de la un anumit nivel de sănătate la unul superior.

Formularea diagnosticului de îngrijire Modul de formulare a diagnosticului de

îngrijire trebuie să conţină un enunţ cât mai clar formulat care să cuprindă, starea actuală de sănătate a individului sau comunităţii îngrijite şi factorii care contribuie la aceasta.

În funcţie de tipul diagnosticului de îngrijire formulat (încadrat în una dintre cele patru categorii posible, descrise anterior) enunţul diagnosticului de îngrijire poate cuprinde un enunţ compus dintr-un singur element, din două sau din trei elemente.

DN formulate ca un enunţ cu un singur element

-formularea se încadrează numai diagnosticele de nursing care se referă la starea de bine.

Acceptate de NANDA din 1992, diagnosticele de nursing ale stării de bine sunt formulate ca un enunţ cu un singur element, de tipul “potenţial crescut pentru”.

“Potenţial crescut pentru o mai bună educaţie”.

DN formulate ca un enunţ cu două elemente

- diagnostice posibile de nursing - diagnostice de risc crescut.Diagnosticul posibil de nursing cuprinde în prima

parte a enunţului diagnosticul de îngrijire suspectat (“posibil + diagnostic”), urmat de elementul de conjucţie “cauzat de/favorizat de”, iar în a doua parte a enunţului elementele clinice care atrag atenţia în acest sens.

“Posibil deficit de autoîngrijire cauzat de incapacitatea utilizării mâinii stângi imobilizate prin perfuzia intravenoasă continuă”

Diagnosticul de risc crescut cuprinde în prima parte a enunţului sintagma “risc crescut pentru” urmată de diagnosticul de nursing pentru care pacientul prezintă elemente de risc, elementul de conjuncţie “favorizat de/ cauzat de“ iar în a doua parte a enunţului enumerarea factorilor de risc prezenţi pentru dezvoltarea acestuia.

“Risc crescut pentru alterarea integrităţii cutanate favorizat de imobilizarea prelungită la pat secundară fracturii de coapsă”

“Risc crescut pentru apariţia ulceraţiilor corneene favorizate de dispariţia ocluziei palpebrale în cadrul comei neurologice”

DN formulate ca un enunţ cu trei elemente

Diagnosticele actuale (prezente) de nursing sunt singurele diagnostice de îngrijire redactate sub forma unui enunţ compus din trei elemente distincte.

Primul element- diagnosticul de îngrijire, Al doilea este- factorii cauzali (etiologici), introduşi prin

formula de legătură “determinat/cauzat de”,Al treilea - manifestările clinice majore sau minore,

subiective sau obiective care susţin diagnosticul formulat, fiind introduse prin elementul de legătură “manifestat prin”, urmat de enunţul acestor manifestări (fie în termenii unor argumente clinice, fie sub forma direct exprimată de către pacient).

“Anxietate determinată de evoluţia impredictibilă a episoadelor de astm bronşic manifestată prin afirmaţii de tipul “mă tem că nu voi mai putea respira de loc”, “mă tem că am să mor”;

“Incontinenţă urinară cauzată de diminuarea volumului vezical manifestată prin urinare frecventă şi pierderea controlului sfincterian”

“Scăderea capacităţii de efort cauzată de insuficienţa de pompă a inimii manifestată prin dispnee la eforturi fizice mici, fatigabilitate şi astenie musculară”

“Absenţa complianţei la tratamentul medicamentos antihipertensiv prescris cauzată de lipsa mijloacelor financiare manifestată prin întreruperea tratamentului”

“Absenţa complianţei la tratamentul antihipertensiv cu betablocante cauzată de apariţia unor efecte secundare medicamentoase manifestate prin impotenţă sexuală”

“Depresie psihică cauzată de modificarea imaginii de sine după intervenţia chirurgicală de histerectomie totală manifestată prin afirmaţia “nu mai sunt femeie” “