ANALIZA CHELTUIELILOR

PUBLICE DIN ROMANIA

P a g e | 2

CUPRINS

1. Caracterizarea si continutul sistemului cheltuielilor publice ................................... 3

2. Cheltuielile publice pentru actiuni social-culturale ................................................... 4

Cheltuielile pentru invatamant ............................................................................................ 5 Cheltuielile publice pentru sanatate .................................................................................... 7

Cheltuielile publice pentru cultura, religie si actiuni cu activitate sportiva si de tineret.....8

Cheltuielile publice pentru asistenta sociala, alocatii, pensii, ajutoare si indemnizatii ...... 9

Cheltuielile publice privind asigurarile sociale de stat......................................................10

Cheltuielile publice pentru ajutorul de somaj....................................................................12

3. Cheltuielile publice pentru obiective si actiuni economice……………………...…13

4.Bibliografie…………………………………………………………………………....16

P a g e | 3

1.Caracterizarea si continutul sistemului cheltuielilor publice

2. Cheltuielile publice pentru actiuni social culturale

3. Cheltuielile publice pentru actiuni si obiective economice

1. Caracterizarea si continutul sistemului cheltuielilor publice

In procesul indeplinirii functiilor si sarcinilor sale, statul asigura acoperirea

necesitatilor publice generale. Pentru aceasta el are nevoie de importante resurse banesti

care se mobilizeaza prin intermediul relatiilor financiare. Folosirea resurselor banesti

astfel mobilizate are loc prin intermediul cheltuielilor publice.

Categoria de cheltuieli publice este strans legata de ansamblul actelor si

operatiunilor de repartizare si utilizare a fondurilor statului pentru actiuni social-culturale

si economice, pentru intretinerea organelor statului si apararea nationala etc.In acest

context, se impune a se face o diferentiere intre cheltuielile publice si cheltuielile

bugetare.

Cheltuielile publice se refera la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul

institutiilor publice, care se acopera fie de la buget (pe plan central sau local), fie din

fondurile extrabugetare sau de la bugetele proprii ale institutiilor, pe seama veniturilor

obtinute de acestea.

Cheltuielile bugetare reprezinta doar o parte a cheltuielilor publice si anume,

acele cheltuieli care se acopera de la bugetul de stat, din bugetele locale si din bugetul

asigurarilor sociale de stat.

Cheltuielile publice inglobeaza, deci:

cheltuielile publice efectuate de administratia centrala de stat din fondurile

bugetare, extrabugetare si fonduri cu destinatie speciala (inclusiv cheltuielile

federale, unde este cazul);

cheltuielile unitatilor administrativ-teritoriale;

cheltuielile finantate din fondurile asigurarilor sociale de stat;

cheltuielile organismelor (administratiilor) internationale din resursele publice

prelevate de la membrii acestora.

Din punctul de vedere al destinatiei si volumului lor, cheltuielile publice sunt

influentate de conditiile politice, economice, sociale si de amploarea interventiei statului

in economie. Unele dintre aceste cheltuieli reprezinta o avansare de produs intern brut,

iar altele, dimpotriva, un consum definitiv de produs intern brut. Tendinta generala a

cheltuielilor publice este aceea de crestere de la un an la altul.

P a g e | 4

Analizate in dinamica, cheltuielile publice ale tarilor cu economie de piata,

manifesta o tendinta de crestere accelerata atat ca expresie relativa, cat si in marime

absoluta.

Evolutia cheltuielilor publice in marime absoluta, adica in preturi curente, este

influentata de modificarea puterii de cumparare a monedei nationale. Accentuarea

proceselor inflationiste determina majorarea preturilor si implicit cresterea nominala a

cheltuielilor pe care statul le efectueaza cu procurarea unei cantitati determinate de bunuri

si servicii. Se inregistreaza astfel o crestere nominala mai rapida a cheltuielilor publice

comparativ cu cresterea reala a acestora. Cresterea nominala rezulta din compararea

cheltuielilor statului exprimate in preturi curente, iar cresterea reala din compararea

cheltuielilor statului exprimate in preturi constante.

In Romania - cheltuielile curente au crescut cu 6,1% in primele 8 luni ale anului 2013

fata de aceeasi perioada a anului trecut, de la 122.328,5 milioane de lei la 129.829,8

milioane lei.

- cheltuielile de personal au cunoscut o crestere de 15,2% (de la 26.802,4

milioane lei la 30.864,3 milioane lei. Ca pondere in PIB, cresterea a fost de la 4,6% la

4,9%.

- cheltuielile cu bunuri si servicii au crescut cu 10,8% (de la 20.850,4

milioane lei la 23.107,5 milioane lei).

- cheltuielile pentru asistenta sociala au crescut, cu 1,8%, de la 44.497,1

milioane lei la 45.280,1 milioane de lei.

- cheltuielile de capital au scazut cu -9,7%, de la 10.822,6 milioane lei la

9.774,3 milioane lei.

2. Cheltuielile publice pentru actiuni social-culturale

In statele moderne cheltuielile pentru actiuni social-culturale reprezinta o

componenta importanta a politicii sociale promovata de catre acestea.

garantarea unui venit minim pentru toti membrii societatii indiferent de marimea

proprietatii de care dispun;

restrangerea ariei de nesiguranta a vietii indivizilor si oferirea posibilitatilor de

aparare in situatii de somaj, boli, batranete etc.;

asigurarea pentru toti membrii societatii a unor standarde de viata considerate

minime prin intermediul serviciilor publice generale.

Satisfacerea nevoilor publice social-culturale se poate realiza pe urmatoarele cai:

oferirea unor servicii gratuite populatiei prin accesul liber la institutiile de

invatamant, de cultura etc.;

plata unor taxe (tarife) reduse comparativ cu costul actiunilor social-culturale

realizate in favoarea cetatenilor;

P a g e | 5

acordarea de ajutoare banesti diferitelor categorii de cetateni sub forma pensiilor,

burselor, indemnizatiilor etc.

Sursele de finantare a cheltuielilor pentru actiuni social-culturale, se

concretizeaza atat in resurse bugetare, cat si extrabugetare.

Cheltuielile pentru actiuni social-culturale prezinta o importanta deosebita, in

primul rand, din punct de vedere economic, iar in al doilea rand, prezinta un important rol

educativ, deoarece actioneaza asupra factorului uman, ii dezvolta capacitatea intelectuala,

de apreciere a adevaratei valori, considerandu-se ca indivizii instruiti sunt mai putin

predispusi la comiterea de acte antisociale.

Avand in vedere importanta si rolul deosebit pe care il au cheltuielile pentru

actiunile social-culturale, acestea pot fi asimilate unor "investitii in resurse umane".

In urma efectuarii cheltuielilor pentru actiuni social-culturale se obtin o serie de

efecte economice, sociale, umane etc. Desi aceste efecte sunt recunoscute, este destul de

dificila cuantificarea lor.

Eficienta actiunilor social-culturale:

reflecta calitatea activitatii desfasurate si se exprima prin eficienta

procesului de invatamant, a activitatii cultural-artistice, a activitatii sanitare

etc;

desi nu este o eficienta economica, are o deosebita importanta si influenta

asupra eficientei economice;

este reflectata de relatia dintre "efort" exprimat prin volumul cheltuielilor indreptate

spre realizarea acestor actiuni si "efectul" acestor cheltuieli manifestat pe multiple

planuri: material, social, uman, cultural.

1.Cheltuielile pentru invatamant sunt destinate asigurarii instruirii si pregatirii

fortei de munca. In perioada contemporana, tarile cu economie de piata au sporit volumul

alocatiilor bugetare pentru finantarea invatamantului datorita necesitatilor impuse de

modernizarea acestuia, de nevoile sporite de cadre cu calificare medie si superioara, de

amploarea revolutiei tehnico-stiintifice contemporane.

Cheltuielile pentru invatamant sunt considerate "investitii intelectuale",

componenta a investitiilor in resurse umane, care prezinta unele caracteristici fata de

investitia materiala:

investitiile intelectuale sunt investitii pe termen lung pentru ca rezultatele apar

dupa o perioada relativ indelungata;

termenul de recuperare al investitiei intelectuale este mai scurt decat al investitiei

materiale si, in plus, nu intervine uzura morala;

investitia intelectuala este supla si flexibila, fiind mai putin specializata in raport

P a g e | 6

cu investitia materiala, care este destinata unei stricte specializari;

efectele investitiilor intelectuale sunt multiple si sunt mai dificil de cuantificat.

Finantarea cheltuielilor pentru invatamant se face pe seama resurselor bugetare,

a taxelor scolare, a imprumuturilor, a donatiilor, a subventiilor din partea unor societati

comerciale, a veniturilor provenite din exploatarea proprietatilor apartinand institutiilor

de invatamant sau din activitati prestate pentru terti etc.

Din punct de vedere al continutului lor economic, cheltuielile pentru invatamant

se impart in:

cheltuieli de capital (investitii) care vizeaza construirea de unitati de invatamant

si dotarea acestora;

cheltuieli curente, destinate achizitionarii de bunuri si servicii care sa asigure

intretinerea si functionarea curenta a acestora ( cheltuieli de personal, cheltuieli

materiale si servicii, cheltuieli reprezentand subventii acordate acordate

institutiilor de invatamant si transferuri sub forma de burse acordate elevilor si

studentilor).

In Romania, finantarea cheltuielilor pentru educatie se asigura prin:

bugetul de stat si bugetele locale, pentru finantarea invatamantului de stat;

mijloacele extrabugetare, constituite in special din taxe de scolarizare, atat pentru

finantarea invatamantului superior de stat, cat si a celui privat preuniversitar;

cheltuielile agentilor economici determinate de organizarea de cursuri privind

pregatirea profesionala, acordarea de burse pentru proprii salariati, de sponsorizari

si donatii catre institutiile publice de invatamant etc.;

fonduri din partea unor organisme financiare internationale (Uniunea Europeana,

Banca Mondiala, FMI etc.) acordate sub forma de ajutoare, credite

nerambursabile sau rambursabile, pe baza unor programe.

Comparativ cu ţarile europene, în Romania, distributia cheltuielilor cu educatia pe

niveluri de invatamant are tendinta de a inregistra valori tot mai scazute, pe masura ce

nivelul de invatamant creste, in conditiile in care populatia scolara este in scadere. Acest

lucru este mult mai evident daca avem în vedere costurile medii pe elev pe medii de

rezidenţa, pe niveluri de invatamant

Tabelul nr. 1 Costurile standard per elev/preşcolar pentru cheltuielile cu

salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege,

precum şi contribuţiile aferente acestora, pentru anul 2013

Niveluri de invatamant Cost standard/elev

urban/rural (lei)

Prescolar 1605/1755

Primar 1847/2200

P a g e | 7

Gimnazial 2420/2420

Liceal + profesional 3594/3594

Postliceal+Maistri 2650/2650

Sursa: HG nr.72/2013.

Costurile standard pe elev sunt mai scazute la nivel primar şi gimnazial, comparativ

cu nivelul liceal şi cel postliceal (Tabelul nr. 1)

Costul standard per elev din invatamantul gimnazial din mediul urban, prin a carui

multiplicare se calculează finantarea de baza a unei unitati scolare, va fi majorat, din

2014, cu 72 de lei, respectiv de la 2.420 lei la 2.492 lei, potrivit unui proiect de act

normativ al Ministerului Educaţiei.

2. Cheltuielile publice pentru sanatate urmaresc, pe de o parte, prevenirea

aparitiei si combaterea unor boli care pot afecta intreaga populatie, iar pe de alta parte,

mentinerea capacitatii fortei de munca la un nivel cat mai apropiat de potentialul ei.

In general, sursele de finantare a actiunilor de ocrotire a sanatatii publice sunt

asigurate prin: fonduri bugetare; contributii obligatorii ale angajatilor si angajatorilor (sub

forma obligatiilor fiscale); cotizatii facultative (prin asigurarile private de sanatate);

resursele populatiei; ajutoare interne sau externe etc.

Din punct de vedere al continutului lor economic, cheltuielile pentru sanatate

includ:

cheltuieli de investitii destinate construirii de unitati sanitare si inzestrarii cu

aparatura specifica;

cheltuieli pentru intretinerea curenta si functionarea institutiilor sanitare

(salariile personalului, medicamente si materiale sanitare, hrana pentru bolnavi

etc)

In Romania, cheltuielile pentru sanatate se finanteaza astfel:

In primul rand, din Fondul special pentru asigurari de sanatate (incepand cu anul 1998)

ce reprezinta 60% din cheltuielile publice pentru sanatate. Acest fond este constituit se

seama contributiilor suportate de persoanele fizice (salariati, pensionari, alte persoane

fizice) si juridice si se utilizeaza pentru plata medicamentelor si serviciilor medicale si

pentru cheltuielile de administrare si functionare a unitatilor sanitare.

In anul 2011, FNUASS a cheltuit nominal de doua ori mai multe resurse decat in

anul 2005. Este de remarcat scaderea cu aproape 20% fata de anul 2010 a cheltuielilor

nominale cu spitalele, ca urmare a desfiintarii a peste 150 dintre acestea si a reducerii

numarului de paturi si a internarilor. In ceea ce priveste medicamentele, eliminarea

plafoanelor la eliberarea celor compensate de catre farmacii, in anul 2008, a dus la

cresterea consumului . Daca in anul 2008 consumul (controlat) a fost de 4,2 miliarde lei,

P a g e | 8

cel inregistrat oficial în anul 2009 a atins 5,4 miliarde lei. Creșterea poate fi interpretata

ca naturala, eliminarea plafoanelor la farmacii reflectand in mod real cererea de

medicamente , care, combinata cu scaderea veniturilor, a determinat acumularea de

mari restante la plata in anii 2009 si 2010. Pentru a ajuta in achitarea arieratelor la

medicamentele compensate, bugetul de stat a subventionat Fondul cu peste 4 miliarde lei

in ultimii doi ani. Resursele au fost utilizate preponderent pentru achitarea consumului

din anii anteriori - în 2010 pentru 2009, iar in 2011 pentru 2010 - ceea ce a facut ca

platile sa nu mai reflecte consumul curent de medicamente, creandu-se un decalaj de până

la 10 luni. Prin urmare, desi platile din anul 2011 au atins un nivel de 6 miliarde lei, ele

sunt mai mari decat consumul anual, deoarece s-au achitat restante aferente anului 2010.

De altfel, in anii 2010 si 2011 consumul de medicamente compensate a ramas la valori

similare, intre 5,7 miliarde lei si 5,9 miliarde lei.

Sursa: EFOR și Mind Research & Rating

In al doilea rand din bugetul de stat, dar si din bugetele locale (intr-o masura mai mica)

care finanteaza cheltuielile curente ale unitatilor sanitare-organizate ca institutii publice,

integral sau partial ( sub forma de alocatii ce completeaza veniturile extrabugetare). Sunt

finantate integral din bugetul de stat inspectoratele de sanatate publica, centrele de

medicina preventiva, Institutele si Academia de Stiinte Medicale, spitalele de psihiatrie,

sanatoriile TBC, spitalele de boli infecto-contagioase s.a.

3.Cheltuielile publice pentru cultura, religie si actiuni cu activitate sportiva si

de tineret contribuie la cresterea calitatii factorului uman prin imbogatirea nivelului

P a g e | 9

cultural, cultivarea gusturilor si idealurilor estetice si morale, educatia spirituala etc.,

fiind considerate ca facand si ele parte din categoria "investitiilor in resurse umane".

In general, sursele de finantare sunt constituite din resurse bugetare, venituri

proprii realizate de institutiile de profil din activitati specifice, precum si donatiile si

sponsorizarile primite.

Din punct de vedere al continutului lor economic, preponderente in cadrul

cheltuielilor cultural-artistice sunt cheltuielile curente (cheltuieli de personal si de

intretinere-functionare), cheltuielile pentru investitii avand o pondere mai redusa.

Cheltuielile publice din aceasta categorie finanteaza de asemenea activitatea

religioasa a cultelor recunoscute de stat (salarii pentru slujitorii bisericii) şi pe cea

sportiva şi de tineret (in proportie de 75% în România).

In Romania, sursele financiare prin intermediul carora se finanteaza actiunile si

obiectivele de cultura, arta, sport si religie se pot clasifica astfel:

finantarea bugetara integrala, asigurata prin intermediul bugetului de stat si al

bugetelor locale, caz in care institutiile de cultura, arta, sport si religie de interes

national sunt finantate din bugetul de stat, iar cele de interes local prin bugetele

locale (ex: Biblioteca Nationala, Editura Academiei etc.);

finantare din venituri proprii, constituite sub forma mijloacelor extrabugetare si

prin completare cu alocatii bugetare de la bugetul de stat sau de la bugetele

locale (ex: casele de cultura, muzeele, institutiile organizatoare de spectacole etc);

finantare integrala din venituri proprii, constituite sub forma mijloacelor

extrabugetare, situatie in care veniturile proprii aflate in sold la sfarsitul anului se

reporteaza pe anul urmator (ex: anumite edituri, case de film etc).

In plus, la finantarea unor astfel de activitati pot contribui si fondurile rezultate in

urma actiunilor de sponsorizare sau mecenat.

4. Cheltuielile publice pentru asistenta sociala, alocatii, pensii, ajutoare si

indemnizatii sunt indreptate in special catre protectia persoanelor nesalariate, a

varstnicilor, copiilor orfani si fara intretinatori, a persoanelor cu handicap, veteranilor de

razboi etc. Datorita faptului ca aceste cheltuieli sunt neproducatoare de venituri, ducand

chiar la o incetinire a ritmului cresterii economice, ele sunt considerate cheltuieli

neproductive.

Sursele de finantare a cheltuielilor sunt reprezentate de catre bugetul de stat,

contribuţii ale salariilor, liber profesioniştilor şi patronilor; subvenţii bugetare; fonduri

speciale (acumulate din donaţii sau resurse ale ONG).

In tarile dezvoltate, aceste cheltuieli fac obiectul unor vaste programe sociale ce

urmaresc combaterea saraciei, ajutorarea persoanelor cu handicap, a familiilor cu multi

copii etc.

P a g e | 10

In Romania, fondurile pentru asigurarea necesarului de resurse financiare pentru

acoperirea unor astfel de cheltuieli sunt asigurate de:

bugetul de stat (ex: finantarea centrelor de primire a minorilor, ajutoare

sociale, alocatii pentru copii, ajutoare pentru sotiile militarilor in termen,

pensii I.O.V.R. etc.);

bugetele locale (ex: finantarea caminelor de batrani, caminele pentru

copiii cu handicap, cantine de ajutor social, indemnizatii de nasteri etc.)

venituri proprii (intr-o mai mica masura).

5. Cheltuielile publice privind asigurarile sociale de stat.

Asigurarile sociale reprezinta acea parte a relatiilor social-economice exprimate

sub forma baneasca cu ajutorul carora se formeaza, se repartizeaza, se gestioneaza si se

utilizeaza fondurile banesti necesare ocrotirii obligatorii a salariatilor si pensionarilor din

companiile nationale, regiile autonome, societatile comerciale etc., a agricultorilor, a

intreprinzatorilor particulari, persoanele aflate in incapacitate temporara sau permanenta

de munca si alte categorii.

Cheltuielile privind asigurarile sociale de stat vizeaza, deci, acordarea de pensii,

ajutoare si indemnizatii, trimiteri la tratament balneoclimateric si odihna a celor cuprinsi

in sistemul asigurarilor sociale de stat.

Privite din punct de vedere economic, se constata ca aceste cheltuieli, ca si cele

pentru asistenta sociala, au un caracter neproductiv, reprezinta un consum final de PIB

si nu pot fi asimilate investitiilor in resurse umane.

Din punct de vedere al naturii lor, aceste cheltuieli fac parte din randul acelorasi

actiuni de protectie sociala (prezentate mai sus), insa sistemul de finantare este diferit, iar

cuantumul este mai substantial.

Spre deosebire de cheltuielile indreptate catre asistenta sociala, aceasta categorie

de cheltuieli se finanteaza pe baza contributiei angajatilor, liber-profesionistilor si

angajatorilor, in diferite proportii, la care se adauga (uneori) subventii de la bugetul de

stat.

In Romania, cheltuielile publice privind asigurarile sociale de stat au urmatoarea

forma

Pensiile sunt de mai multe feluri:

pensia pentru munca depusa şi limita de varsta (persoana trebuie sa corespunda

concomitent la doua conditii: sa aiba o minima vechime de munca acceptata – 25

ani şi sa depaseasca limita de varsta la care se presupune ca o persoana nu mai

poate lucra la capacitate normala – 65/65 ani);

pensia pentru pierderea capacitatii de munca din cauza unor accidente sau boli

P a g e | 11

profesionale;

pensia pentru pierderea capacitatii de munca in afara procesului muncii

pensia de urmas;

pensia suplimentara.

Indemnizatiile si ajutoarele de asigurari sociale se clasifica in mai multe tipuri:

indemnizatia pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea si intarirea sanatatii;

indemnizatia pentru pierderea momentana a capacitatii de munca;

indemnizatia in caz de maternitate;

indemnizatia de nastere;

indemnizatia pentru cresterea copilului pana la varsta de doi ani;

stimulentul de insertie pentru mamele revenite la munca inainte de implinirea

varstei de doi ani a copilului

ajutorul de somaj;

ajutorul de integrare profesionala;

ajutorul in caz de deces.

Resursele necesare constituirii fondurilor pentru finantarea acestor cheltuieli se

constituie din:

contributii obligatorii pentru asigurari sociale de stat datorate de angajati si

angajatori;

contributia pentru asigurari sociale datorata de alte persoane asigurate;

contributiile diferentiate ale salariatilor si pensionarilor pentru bilete de

tratament si odihna;

incasari din alte surse;

subventii de la bugetul de stat, in completarea fondurilor proprii.

Structura actuala a sistemului public national de asigurari sociale este rezultatul

unor adanci transformari si al unui indelungat proces de dezvoltare economico-sociala.

Sistemul public national de asigurari sociale in Romania este intr-o continua

dezvoltare si perfectionare, date fiind cerintele de aliniere la standardele europene.

P a g e | 12

Sinteza cheltuielilor privind asigurărilor sociale de pe anul 2013 ( mii lei)

1. Pensii de asigurari sociale 7611940,7

Pensii pentru limita de varsta 5981836,8

Pensii de invaliditate 1301890,9

Pensii de urmas 110902,5

Pensii pentru vechime in munca 1216,6

2. Indemnizaţii de asigurari sociale 1078808,4

Indemnizatie lunara pentru creşterea copilului pana la varsta de 3 ani, pentru persoanele

asigurate 412589,9

Indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă survenită din cauza unui accident

de munca sau a unei boli profesionale 1527,0

Indemnizaţii pentru incapacitate temporara de munca 294894,3

Indemnizaţii de maternitate 261041,1

Indemnizaţii de invaliditate 3790,2

Indemnizaţie de deces din cauza unui accident de muncă sau unei boli profesionale 223,7

Ajutor de deces pentru beneficiarii de pensii de asigurări sociale 34650,0

Ajutor de deces pentru salariaţi 6050,0

Ajutor de deces pentru şomeri 1,1

Ajutor de somaj si prestatii de asigurari sociale pentru someri 64041,1

6. Cheltuielile publice pentru ajutorul de somaj

Cheltuielile publice pentru ajutorul de somaj sunt îndreptate catre acele persoane

care nu dispun temporar de un loc de munca prin care sa-si asigure existenta.

Fondul cu aceasta destinatie se constituie din contributiile obligatorii ale

salariatilor si firmelor si, in completare, din subventii bugetare.

In raport de situatia celui ramas fara lucru, exista doua forme de sprijin al

somerilor: alocatia (asigurarea) de somaj, care se acorda celor care au lucrat anterior,

au o anumita vechime si au platit cotizatii; ajutorul de somaj ce se acorda celor nou

veniti pe piata fortei de munca.

In Romania, dupa 1989, odata cu promovarea mecanismelor economiei de piata

si pe fondul scaderii drastice a activitatilor productive, fenomenul de somaj s-a

manifestat, in mod explicit. Aceasta a impus legiferarea protectiei sociale a somerilor si

initierea de masuri pentru reintegrarea lor profesionala.

Resursele necesare acoperirii acestor cheltuieli se constituie pe seama

contributiilor obligatorii datorate de angajatori si angajati, precum si pe seama altor surse,

inclusiv donatii si sponsorizari.

P a g e | 13

3. Cheltuielile publice pentru obiective si actiuni economice

Aceste categorii de cheltuieli urmaresc asigurarea functionarii si dezvoltarii unor

intreprinderi sau ramuri economice de interes national, finantarea unor investitii cu

caracter economic, finantarea activitatii de cercetare stiintifica, sustinerea unor

intreprinderi, precum si stimularea exporturilor.

Cheltuielile publice pentru obiective si actiuni economice reflecta amploarea si

modalitatile de implicare a statului in economie. Beneficiarii acestui sprijin financiar

sunt atat agentii economici publici (de stat), cat si agentii economici privati sau

persoanele fizice din domeniul productiei si serviciilor.

Ele sunt indreptate, in primul rand, catre intreprinderile de stat, deci catre

sectorul public. De-a lungul timpului, intinderea sectorului public a cunoscut fluctuatii,

in sensul extinderii sau restrangerii determinate, pe de o parte, de evolutia conceptiilor cu

privire la rolul statului in economie, iar pe de alta parte, de conjunctura economica a

momentului. In perioada contemporana, sectorul public detine un loc important in

economia multor tari dezvoltate.

In afara sectorului public, statul sprijina si sectorul privat, acordand

intreprinderilor particulare ajutoare financiare pentru depasirea perioadelor de criza.

Sub aspectul continutului economic, cheltuielile pentru obiective si actiuni

economice reprezinta o avansare de produs intern brut creand premise pentru sporirea

avutiei nationale.

Formele prin care statul sprijina intreprinderile, fie ele publice sau private, pot

fi grupate in doua categorii: forme clasice sau directe de interventie si ajutor si forme

indirecte de sprijin care nu presupun transferuri explicite de mijloace banesti.

1. Metode directe de interventie a statului in economie

a) Subventiile detin ponderea cea mai importanta in cadrul cheltuielilor cu

caracter economic efectuate de stat si reprezinta transferuri de sume banesti din bugetul

statului catre intreprinderi (sau cetateni), cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie, dar

conditionat si cu o afectatie speciala. Prin intermediul lor, statul introduce in mecanismul

spontan de alocare a resurselor mijlocit de preturi, elementul corector, de reglare

constienta, asigurand o redistribuire a veniturilor.

Subventiile economice acordate de stat vizeaza atat activitatea interna cat si

exportul.

Subventiile interne, in raport de destinatia acestora, pot fi impartite in:

subventii pentru productie, destinate sprijinirii intreprinderilor producatoare de

bunuri, celor de comert sau celor de prestari servicii;

P a g e | 14

subventii de consum, acordate utilizatorilor anumitor bunuri si servicii, pentru a

acoperi o parte din pretul acestora.

Subventiile pentru export cuprind, conform definitiei date in "Acordul General

pentru Tarife Vamale si Comert" (GATT), orice masura de sprijin si protectie intreprinsa

de autoritatile publice ale unei tari, care au drept efect nemijlocit cresterea exporturilor

tarii respective1[1]

.

Subventiile pentru export imbraca, cel mai adesea, forma baneasca (prime de

export) fiind stabilite in sume fixe pe unitatea de produs exportat, sau, ca diferenta intre

pretul cel mai ridicat de pe piata interna si pretul cel mai scazut de pe piata externa al

aceluiasi produs. Ele joaca, deci, rolul de egalizare a veniturilor ce se obtin din export cu

veniturile ce s-ar obtine prin vanzarea la intern.

Alteori, subventiile pentru export pot aparea sub forma unor avantaje acordate

exportatorilor:

b) Investitiile reprezinta ajutoare financiare pe care statul le acorda pentru dezvoltarea

sectorului public sau a altor sectoare.

c) Imprumuturile cu dobanda subventionata se acorda intreprinderilor publice sau

private din anumite sectoare de activitate sau care intampina dificultati financiare

temporare, de trezorerie ori legate de restructurare.

d) Ajutoare financiare de la buget se acorda pentru difuzarea de informatii, studii de

marketing, organizarea de expozitii. De asemenea, el finanteaza partial sau integral studii

si cercetari ale pietei externe, reclama cu caracter general, organizarea unor targuri si

expozitii, participa la societati mixte pentru vanzarea marfurilor pe piata externa, acopera

uneori cheltuielile de transport etc.

e) Avansurile rambursabile constituie o forma de sprijinire a unor actiuni de

prospectare si prezentare in strainatate a unor produse noi si asigura intre 20% si 50% din

finantarea necesara. Avansurile se restituie din incasarile realizate prin vanzarea in

strainatate a noilor produse.

2. Metodele indirecte de sprijinire a intreprinderilor si sectoarelor de activitate se

concretizeaza in:

a) Avantaje fiscale, care nu reprezinta transferuri banesti, ci se constituie in facilitati

si degrevari fiscale care micsoreaza sarcina fiscala a intreprinderilor beneficiare. Ele nu

apar inscrise explicit in buget ca si cheltuieli, statul renuntand, insa, la o parte a

incasarilor la care are dreptul, motiv pentru care se mai numesc si cheltuieli fiscale

1[1] I.Vacarel, Probleme ale dezvoltarii economiei mondiale: imperative, obstacole, alternative, Editura Politica, Bucuresti, 1989, pag. 334-363.

P a g e | 15

b) Garantarea de catre stat a imprumuturilor bancare angajate de intreprinderi,

statul asumandu-si obligatia ca, atunci cand debitorul devine insolvabil, sa asigure

rambursarea imprumutului.

In Romania, cheltuielile publice pentru actiuni si obiective economice imbraca

urmatoarele forme:

alocatii bugetare;

subventii (sub forma acoperirii diferentelor de pret sau de tarif si a primelor de

productie sau de export);

transferuri bugetare (mai ales pentru investitii);

alocatii din fonduri speciale in afara bugetului de stat.

In tara noastra, in ultimii ani, se remarca o reducere constanta a cheltuielilor pentru

obiective si actiuni economice, expresie fireasca a procesului de retragere a statului din

economie.

P a g e | 16

4.BIBLIOGRAFIE

1. Dogaru Ilie, Măntăluţă Ovidiu, Sinteze şi studii privind finanţarea învăţământului

preuniversitar de stat, Bucureşti, Editura Tipogrup Pres, 2001.

2.Vlăsceanu Lazăr, Politici educaţionale, în Politici Sociale. România în context

European, Editura Alternative, Bucureşti, 1997.

3. www.expertforum.ro

4. Stadiul aplicării sistemului de finanţare a învăţământului preuniversitar de stat – Studiu

– www.edu.ro.

5. I.Vacarel, Probleme ale dezvoltarii economiei mondiale: imperative, obstacole,

alternative, Editura Politica, Bucuresti, 1989

6. I.Vacarel, Finante publice, Editura Didactica şi Pedagogica,Bucuresti, 2001

Bucureşti

7. Colecţia revistei “Finanţe publice şi contabilitate”, Editor Ministerul Finanţelor;

8. Conf. dr. Felicia C . Macarie, Curs-Finante si bugete publice

9. Prof.univ.dr.Radu Stroe; Lect.univ.drd.Dan Armeanu, Finante, Editia a IIa

10. HG nr.72/2013

11. www.mfinante.ro