BAZELE ANALIZEI ECONOMICEConf. univ., dr.

PRODAN NATALIANumărul de ore

30 ore prelegeri 30 ore practice 60 ore activitatea individuală a studenţilor 2 teste Examen

Bibliografia Gortolomei Valentina. Bazele Analizei activităţii economice. Curs universitar. Chiinău,

ASEM, , 2006 Niculescu M. Diagnostic economic. 2 volume - Bucureşti: Editura Economică, 2003-

2005 Petcu M. Analiza economico-financiară a întreprinderii: Probleme, abordări, metode,

aplicaţii. - Bucureşti: Editura Economică, 2009 Vîlceanu Gh., Robu V., Georgescu N. Analiza economico-financiară - Bucureşti: Editura

Economică, 2010 Analiza rapoartelor financiare: manual / Ţiriulinicova N, Paladi V., Gavriliuc

L.,Chirilova N., Fortuna D. – Chişinău: F. E. – P. «Tipogr. Centrală», 2011

Tema 1. “Analiza activităţii economice în sistemul de ştiinţe”1. Necesitatea analizei ca metodă a cunoaşterii2. Conţinutul analizei activităţii economice ca ştiinţă3. Corelaţia analizei activităţii economice cu alte discipline

Întrebarea 1. Necesitatea analizei ca metodă a cunoaşterii

Analiza activităţii economice este un instrument care permite formularea unor judecăţi de valoare calitative şi/sau cantitative privind

o starea, dinamica şi perspectivele unui agent economic, o evidenţierea aspectelor forte şi slabe ale acestuia, o determinarea capacităţii de a se dezvolta într-o manieră profitabilă.

Analiza activităţii întreprinderii reprezintă un ansamblu de concepte, tehnici şi instrumente care asigură tratarea informaţiilor interne şi externe în vederea formulării unor aprecieri referitoare

la situaţia economico-financiară şi strategică a acesteia, la nivelul şi calitatea performanţelor sale, la gradul de risc într-un mediu concurenţial extrem de dinamic.

Astfel, analiza economico-financiară reprezintă o: disciplină ştiinţifică, activitate de cercetare, activitate practică.

În oricare din aceste direcţii analiza economico-financiară este deosebit de complexă, deoarece în economie

acelaşi efect poate fi generat de cauze diferite; complexitatea şi intensitatea cauzei pot determina nu numai intensitatea

fenomenului dat, ci şi calitatea lui;

în fenomenul analizat pot apărea însuşiri pe care anterior nu le-a avut nici unul din elementele fenomenului;

în realitatea obiectivă, însuşirile esenţiale se combină cu cele neesenţiale, secundare sau întâmplătoare.

Complexitatea activităţii desfăşurate în cadrul fiecărei întreprindere face că analiza să devină un sistem complex de tratare a informaţiilor economice care urmăreşte

Ameliorarea managementului pe baza unei analize concrete; Adoptarea unor decizii optime privind serviciul datoriei întreprinderii; Stabilirea unor decizii corespunzătoare privind activitatea bursiera întreprinderii; Analiza comparativă în timp şi spaţiu a performanţelor întreprinderii cu cele ale

altor competitori.

Teoria cunoaşterii se bazează pe faptul că mediul înconjurător este obiectiv existent şi se dă cunoaşterii.

Procesul de cunoaştere a lumii reale trece printrei etape:

Percepţia simplă Gândirea abstractă Practica.

Analiza ca metodă a cunoaşterii este strâns legată de gândirea şi recepţionarea conştientă a mediului înconjurător de către om. Gândirea nu este altceva decât un lucrul analitic a omului.

Studierea proceselor şi fenomenelor din natură şi societare este imposibilă fără a precauta corelaţii dintre părţile componente şi particularităţile lor, fără analiză.

Prin analiză în sensul îngust al cuvântului ca metodă a cunoaşterii se subînţelege Acea operaţie logică de descompunere sau desfacere a unui întreg (obiect, fenomen, proces)

în elemente sale componente, precum şi stabilirea factorilor şi a cauzelor care l-au generat, în scopul relevării naturii, locului, însemnătăţii şi necesităţii lor în cadrul întregului respectiv.

Fără analiză este practic imposibilă activitatea conştientă a omului.

Prin sinteză ca metodă a cunoaşterii se subînţelege Acea operaţie logică de reunire întru-n singur tot a elementelor, laturilor, factorilor şi

cauzelor izolate anterior prin operaţia de analiză în scopul dobândirii imaginii integrale a obiectului, fenomenului sau procesului respectiv.

În aşa mod analiza, în sensul larg al cuvântului, reprezintă o examinare a obiectelor, proceselor şi fenomenelor în diversele lor forme de legătură şi dependenţă

Procesul de cunoaştere a fenomenelor economice conţin acelaşi trei trepte: Percepţia vie reprezintă informaţia economică, care caracterizează activitatea întreprinderii; Gândirea abstractă reprezintă nu altceva decât analiza informaţiei economice despre

activitatea economico-financiară a întreprinderii; Practica – pe baza rezultatelor analizei informaţiei economice se fac concluzii şi propuneri

concrete de îmbunătăţire a situaţiei economice, care apoi sunt controlate de viaţă şi de practică.

Întrebarea 2. Conţinutul analizei activităţii economice ca ştiinţă

Analiza activităţii economice este o componentă a sistemului de management care permite atât informarea prealabilă fixării obiectivelor, cât şi cea privitoare la realizarea lor.

Sistemul de management

Analiza

Reglare

Controlul Evidenţa

Organizare

Planificare

Analiza activităţii economice permite ameliorarea coerenţei deciziilor importante pentru asigurarea viabilităţii întreprinderii:

coerenţa între tendinţele întreprinderii şi forţele mediului concurenţial; coerenţa dintre obiective şi mijloace; coerenţa dintre acţiunile tactice, orientările strategice, sistemul politic şi

cultural al întreprinderii.

Formularea concluziilor analizei economice presupune, de regulă, raportarea la anumite referinţe.

Notă:În economie, rezultatele obţinute în urma analizei nu pot fi raportate decât la

referinţe a căror semnificaţie este adesea discutabilă.

Analiza activităţii economice este faza preliminară demersului strategic.

Conţinutul analizei activităţii economice ca ştiinţă reprezintă un sistem de cunoştinţe şi procedee legate de:

Cercetarea corelaţiilor între fenomenele economice; Aprecierea stării generale a obiectului cercetat; Evidenţierea şi calculul influenţei diferitor factori la devierile indicatorilor

economici faţă de mărimile lor de bază; Descoperirea rezervelor de îmbunătăţire a situaţiei activităţii economico-financiare

a şi elaborarea măsurilor concrete pentru utilizarea lor la întreprinderea analizată; Pregătirea materialelor pentru luarea deciziilor de dezvoltare a întreprinderii.

Întrebarea 3. Corelaţia analizei activităţii economice cu alte discipline

Filosofia. Pentru studierea obiectului său analiza activităţii economice se foloseşte pe larg aşa metode filosofice ca sinteza, inducţia şi deducţia, logica, compararea şi altele.

Teoria economică. Teoria economică, studiind legităţile economice de dezvoltare a societăţii este baza teoretică a tuturor ştiinţelor economice, inclusiv şi a analizei economice. Totodată, teoria economică utilizează metodele analizei economice pentru confirmarea legităţilor elaborate de ea ca ştiinţă.

Contabilitatea – este principală sursă de informaţie a analizei economice. În acelaşi timp analiza activităţii economice influenţează asupra contabilităţii cerând o aşa organizare a ei ca să fie primită informaţia necesară.

Statistica. Analiza activităţii economice pe larg foloseşte metodele statistice pentru prelucrarea informaţiilor economice

Bugetarea (planificarea). Analiza este o fază a procesului de bugetare (planificare) şi reprezintă metoda de apreciere a îndeplinirii bugetelor (planurilor) şi calităţii acestora.

Auditul. Ca sursa de informaţii analiza activităţii economice foloseşte rezultatele auditului. Auditul la rândul său foloseşte metodele analizei economice pentru atingerea scopului său.

Metodele matematice (programarea liniară, metode de cercetare statistică, modelarea matematică, etc.)

Principiile de bază a analizei activităţii economice

Necesitatea prealabilă a analizei calitative a stării obiectului, esenţei şi corelaţiei dintre fenomenele cercetate, până a trece la folosirea metodelor de calcul cantitativ al influenţei separate a factorilor (cauzelor) asupra modificării rezultatului acestei corelaţii;

Fundamentarea pe informaţie reală cere ca analiza să se sprijine pe un sistem de indicatori care exprimă şi caracterizează cât mai complet şi exact activitatea economico-financiară.

De cantitatea şi calitatea informaţiei depind calitatea analizei şi deciziilor luate pe baza ei.

Complexitatea analizei presupune necesitatea studierii proceselor şi fenomenelor economice ţinând cont de toate corelaţiile. Analiza activităţii economice trebuie să se bazeze pe un sistem de indicatori economici strâns legaţi între ei.

Abordarea ştiinţifică la prelucrarea analitică a informaţiilor economice necesită utilizarea cât mai pe larg a ultimilor realizări ale ştiinţei la studierea obiectului analizei activităţii economice;

Folosirea pe scară largă a metodei de comparaţie. Eficacitatea şi operativitatea analizei activităţii economice presupune apropierea

maxim posibilă în timp a analizei de momentul când au loc procesele economice şi mobilizarea totală a rezervelor evidenţiate.

Tema 2. “Obiectul şi metoda analizei activităţii economice”

1. Obiectul analizei activităţii economice2. Indicatorii economici, clasificarea şi formarea lor3. Factorii în analiza economică, conţinutul şi clasificarea lor4. Noţiuni de rezerve interne în analiza economică şi clasificarea lor5. Metoda analizei activităţii economice

Întrebarea 1. Obiectul analizei activităţii economice

Analiza activităţii economice ca o ştiinţă are obiectul său de studii În literatură de specialitate există diferite definiţii ale obiectului analizei activităţii

economiceDefiniţii ale obiectului analizei activităţii economice:

Definiţia 1. Obiectul analizei este activitatea economică a întreprinderilor, îndreptată la îndeplinirea planului şi reflectată printr-un sistem de indicatori de plan, evidenţă, rapoarte şi alte surse de informaţii, şi nivelul atins al eficienţei ei.

Definiţia 2. Prin obiectul analizei economice se subînţelege procesele economice a întreprinderilor, care au loc sub influenţa factorilor obiectivi şi subiectivi şi se reflectă printr-un sistem de informaţie economică

Definiţia 3. Obiectul analizei activităţii economice a întreprinderilor este activitatea lor economică, reflectată prin date de plan, rapoarte, evidenţă şi a altor surse de informaţie

Părţile componente ale obiectului analizei activităţii economice:IndicatoriiFactorii Rezervele interne

Întrebarea 2. Indicatorii economici, clasificarea şi formarea lor

Ca termen economic indicatorul reprezintă o caracteristică cantitativă a fenomenelor şi proceselor economice

Indicatori analitici se primesc în rezultatul combinării, transformării şi prelucrării datelor, antrenate pentru cercetare cu mijloacele caracteristice ale analizei economice

Este necesar de a evidenţia conţinutul şi valoarea numerică a indicatorilorConţinutul indicatorul reprezintă esenţa economică a fenomenelor cercetate, apreciată prin

definiţieNumericul este mărimea concretă a indicatorului

Indicatorii economici sunt diverşi după formă, modul de reflectare a proceselor şi fenomenelor, gradul de generalizare etc.

În dependenţă de unitatea de măsură:– Naturali;– Convenţional-naturali;– De muncă;– Valorici.

După conţinut se deosibesc:

Indicatori cantitativi, care reflectă dimensiunile atât a întregii activităţi economice a întreprinderii, cât şi a proceselor şi resurselor în parte.

Indicatorii calitativi, care reflectă eficienţa economică la nivel de întreprindere sau a unor laturi de activitate

După gradul de generalizare se deosibesc: Indicatori generali, care caracterizează întregul proces economic Indicatori particulari, care caracterizează numai unele laturi ale acestui proces

Clasificarea indicatorilor operaţionali: Indicatorii ai potenţialului tehnico-economic – indicatorii ai capacităţii de producţie

(fizici, valorici, pe utilaje şi produse); Indicatorii potenţialului financiar - capitalurile, patrimoniul net (dimensiune, structura,

surse de formare), fondul de rulment; Indicatorii ai rezultatelor economico-financiare – venituri din vânzări, valoarea

adăugată, profitul brut, profitul operaţional, profitul până la impozitare, profitul net; Indicatorii ai eficienţei utilizării potenţialului tehnico-economic şi financiar –

randamentul mijloacelor fixe, randamentul resurselor materiale, productivitatea muncii, rentabilitatea.

Întrebarea 3. Factorii în analiza economică, conţinutul şi clasificarea lor

Condiţii necesare pentru efectuarea proceselor economice şi cauzele care influenţează la mărimea rezultatelor acestor procese în analiza activităţii economice sunt numite factori.

Mulţimea de factori influenţează asupra rezultatelor activităţii economice.

Pentru a înţelege mai bine esenţa lor ei se grupează după diferite criterii:

După conţinutul lor: factorii economici, tehnico-organizatorici şi social-politici

Factorii economici se referă la resursele materiale, umane şi financiare ale întreprinderii. Factorii tehnico-organizatorici sunt legaţi de măsurile de ordin tehnic şi organizatoric,

precum şi perfecţionarea metodelor de organizare şi gestiune a producţiei şi muncii. Factorii social-politici sunt legaţi de natura relaţiilor de producţie şi de politica economică a

statului.

După raportul lor în cadrul unei relaţii cauzale: Factorii cantitativi caracterizează mărimea absolută a resurselor. Factorii calitativi reflectă nivelul de eficienţa a utilizării resurselor Factorii de structură

După modul cum acţionează: Cu acţiunea directă Cu acţiunea indirectă (prin intermediul altor factori)

După cum este situat izvorul acţiunii: Interni Externi

După gradul de sintetizare: Simpli

Complecşi.

Întrebarea 4. Noţiuni de rezerve interne în analiza economică şi clasificarea lor

Noţiunea “rezerve” se aplică în două aspecte:1. în calitate de resurse, stocuri care sunt necesare pentru desfăşurarea activităţilor

întreprinderii;2. în calitate de rezerve se subînţeleg posibilităţile (resursele) pierdute, utilizate

neeficient în procesul de desfăşurare a activităţilor întreprinderii. În analiza activităţii economice este utilizată noţiunea de rezerve din cel de a

doilea aspect. Clasificarea rezervelor

După spaţiu:Interne, care pot fi evidenţiate şi utilizate la întreprinderea analizată;De ramură, care pot fi evidenţiate la nivel de ramură;Naţionale, care se referă la lichidarea disproporţiilor în dezvoltarea economiei naţionale.

După timp:Neutilizate – posibilităţile pierdute de creştere a eficienţei activităţilor desfăşurate în perioadele precedente;Curente - posibilităţile de creştere a rezultatelor activităţii întreprinderii care pot fi realizate în timpul apropiat;De perspectivă – implementarea rezervelor de perspectivă este posibilă cu utilizarea investiţiilor semnificative în viitor.

După tipuri de resurse:Materiale;Umane;De mijloace fixe.

După natură:Extensive, legate de utilizarea în procesul de producţie a resurselor suplimentare;Intensive, legate de utilizarea eficientă şi raţională a potenţialului tehnic existent.

După modul de evidenţiere:Evidente, care pot fi evidenţiate pe baza datelor contabilităţii şi rapoartelor întreprinderii;Ascunse, care sunt legate de introducerea tehnicii noi şi altele.

Întrebarea 5. Metoda analizei activităţii economice

Metoda reprezintă un proces teoretico-abstract, prin care se fixează o anumită concepţie privind modul de studiere a unui obiectiv în vederea obţinerii de cunoştinţe asupra formei sau alcătuirii acestuia.

Metodologia analizei activităţii economico-financiare cuprinde ansamblul de metode şi de procedee folosite pentru cercetarea realităţii şi formularea rezultatelor

Metodele şi tehnicile analizei activităţii economico-financiare au la bază legile generale ale dezvoltării din natură şi societate, prin care fenomenele,

procesele şi rezultatele economice sunt cercetate în evoluţia şi interdependenţa lor, în vederea accentuării laturilor calitative şi a înlăturării factorilor şi cauzelor care stopează (frânează) dezvoltarea acestora.