Universitatea Cooperatist Comerciala din Moldova

Facultatea „Management si Drept”Catedra „ Economie si Administrare ”

TEZĂ DE CURS

„Managementul activitatii turistice - Componenta importanta a relatiilor economice internationale”

Cuprins:

Introducere

1. Delimitarea conceptuală a destinaţiei turistice ca obiect de promovare a REI

2. Evaluarea potenţialului de dezvoltare a turismului în Regiunea de Nord a Republicii Moldova

3. Direcţii strategice de dezvoltare şi promovare a turismului în Republica Moldova

Concluzie

Bibliografie

Introducere

Turismul reprezintă o bună alternativă de diversificare economică şi dezvoltare a relatiilor economice internaţionale pentru multe ţări ale lumii, în special pentru cele slab dezvoltate. Multe dintre acestea suferă din cauza producţiei interne de joasă calitate şi accesului limitat la materiile prime şi tehnologiile avansate, turismul aducând un element de stabilitate şi prosperitate în ecomomia lor. Această realitate poate fi desprinsă fără dificultate, dacă comparăm ciclurile economice ale sectorului primar al economiei, cu ponderi relativ mici în ţările dezvoltate, prin prisma ocupării forţei de muncă şi contribuţiei acestuia la produsul naţional brut. Turismul aparţine sectorului terţiar, care actualmente reprezintă cea mai importantă şi mai energică componentă a economiei mondiale.

E de menţionat faptul că unul dintre aspectele economice ale turismului sunt caracterizate prin dinamismul şi elasticitatea acestuia în ultimele decenii, iar dezvoltarea turismului a fost mereu înaintea creşterii economice mondiale.

Complexitatea motivaţiei umane a turistului, în special în ultimele decenii, o dată cu creşterea tendinţei de a călători, atît în scopuri de cunoaştere, cît şi în cele de afaceri, a adus la o concepţie globală în ceea ce priveşte managementul produsului turistic. Motivaţia fundamentală a călătoriei unui turist într-o zonă oarecare ar fi relaxarea într-un cadru natural prielnic, nevoia de destindere, de cogniţie, de evadare socială, ce ar determina satisfacţia - scopul final urmărit de orice consumator de produse turistice. Existenţa unui specific al naturii şi conţinutului produsului turistic, cît şi unicitatea acestuia ce capătă la fiecare individ o altă structură, care e legată intim de propria persoană, reprezintă factorul fundamental care determină individualizarea produsului turistic de celelalte ramuri de produse terţiare, conferindu-i o importanţă drept o temă de cunoaştere şi cercetare, fapt ce denotă actualitatea prezentei teze.

Scopul cercetării constă în identificarea căilor de dezvoltare şi promovare a unei destinaţii turistice, identificarea deficienţelor cu care se confruntă sectorul turistic şi elaborarea unor direcţii de dezvoltare şi promovare ale acestuia, fiind componenta importanta a relaţiilor economice internaşionale.

Pentru atingerea scopului de cercetare au fost propuse următoarele sarcini:

- determinarea conceptului de destinaţie turistică, ca obiect de valorificare şi promovare relaţiilor economice internaţionale;

- evaluarea potenţialului sectorului turistic al regiunii de Nord a ţării noastre;

- propunerea unor direcţii strategice de dezvoltare şi promovare a turismului în Republica Moldova.

Obiectul cercetării îl reprezintă sectorul turistic ca pîrghie importanta pentru dezvoltarea relaţiilor economice internaţionale.

1. Delimitarea conceptuală a destinaţiei turistice ca obiect de promovare a REI

Destinaţiile turistice sînt combinaţii de produse turistice, ce oferă o experienţă integrată pentru turişti. Destinaţia turistică reprezintă locul sau spaţiul geografic (ţară, regiune, zonă, localitate, staţiune ) unde un vizitator sau turist se opreşte fie pentru o noapte de cazare, fie pentru o perioadă scurtă de timp, indiferent dacă ei călătoresc în scop turistic sau în alte scopuri.

Destinaţia prin imaginea ei şi modul în care este promovată, stimulează oamenii să o viziteze, ea fiind cea care poate energiza întreaga industrie turistică. Ea constituie legătura catalizatoare ce uneşte, menţine şi propulsează toate sectoarele industriei turistice, respectiv transportul, cazarea, alimentaţia şi agrementul, fiind un concept complex specific turismului. Tradiţional, destinaţiile turistice erau considerate a fi o zonă geografică bine definită, precum o ţară, o insulă sau un oraş. Totuşi, tot mai frecvent se admite că o destinaţie poate fi un concept ce ţine mai mult de percepţie, adică că poate fi interpertat subiectiv de către consumatori, în funcţie de itinerariul călătoriei, cultură, motivul de vizită, nivelul de educaţie şi experienţa anterioară. Astfel, în literatura de specialitate au apărut mai multe definiţii ale conceptului de destinaţie turistică. Ea poate repezenta un produs, dar în acelaşi timp şi mai multe produse. În acest sens sunt utilizate noţiunile de macrodestinaţii ( ţări, zone etc.) şi microdestinaţii (regiuni, oraşe, staţiuni etc.).

Pentru a fi considerat destinaţie, un loc trebuie să dispună de un potenţial turistic corespunzător şi să îndeplinească în acelaşi timp şi alte cerinţe legate de infrastructură, de bunurile şi serviciile complementare ce-i pot mări atractivitatea, diferenţiind destinaţiile şi determinînd pieţele-ţintă spre care trebuie orientată atenţia firmelor de turism. Potenţialul turistic format din totalitatea resurselor naturale, antropice, cultural-istorice şi înfrastructură constituie oferta turistică a unei destinaţii. El poate fi dezvoltat pe cale intensivă şi/sau extensivă. Pentru atracţiile naturale calea de creştere este cea extensivă, spre deosebire de atracţiile artificiale, care au ca variantă şi calea intensivă.

Destinaţia reprezintă însă, în acelaşi timp un concept mental, altfel spus imaginea creată în mintea potenţialilor consumatori despre produsul turistic. Uneori această imagine diferă de destinaţia reală, ceea cea are ca efect , de multe ori o diminuare a atractivităţii turistice. Sarcina marketingului este de micşora şi chiar elimina diferenţele dintre imaginea creată şi destinaţia respectivă, iar prin obiectivele stabilite, de a dezvolta elementele ei de atractivitate.

Imaginea unei destinaţii poate fi influenţată de fenomene, mituri şi evenimente ce se petrec în interiorul sau exteriorul graniţelor ei. De exemplu personajul fictiv Don Quijote atrage un număr continuu de turişti, evenimentele de la 11 septembrie 2001 din SUA şi mai ales din 11 martie 2002 din Madrid a avut ca repercusiuni stagnarea activităţii turistice din acestă ţară.

Pornind de la interferenţele imaginii ofertei turistice cu cea a destinaţiei turistice, dincolo de eforturile individuale ale firmelor turistice pentru crearea unei imagini favorabile pentru macrodestinaţii este necesară implicarea statului, respectiv unor organisme centrale cu atribuţii în sfera turismului.

Elementele componente ale unei destinaţii turistice

Destinaţiile cuprind un număr de elemente de bază care atrag vizitatorii la destinaţie şi care satisfac necesităţile lor la sosire. Aceste elemente pot fi împărţite în două categorii: atracţii (acele „must see” sau „must do”) şi elementele rămase. Furnizarea şi calitatea acestor elemente vor influenţa asupra deciziilor vizitatorilor la efectuarea călătoriei lor.

Fig.1. Elementele componente ale destinaţiei turistice

Studiind figura 1.1 vom observa că în afară de atracţii, elementele rămase vor fi facilităţile, accesibilitatea destinaţiei, preţurile utilizate, imaginea ei şi resursele umane din cadrul destinaţiei, ca elemente complementare dar totodată cu o destulă influenţă asupra deciziilor consumatorilor. În continuare este prezentată o scurtă caracterizare a acestor elemente.

Atracţiile. Ele sunt deseori în centrul atenţiei vizitatorilor şi pot crea motivaţii pentru turişti de a vizita destinaţia. Acestea pot fi împărţite în: naturale (de exemplu plaje, munţi, parcuri, climă etc.), construite (de exemplu construcţii conice ca Turnul Eifel, monumente patrimoniale, clădiri religioase, de conferinţă şi facilităţi sportive), sau culturale (muzee, teatre, galerii de artă, evenimente culturale). Ele ar putea fi de proprietate publică precum parcurile naturale, siturile culturale şi istorice sau ar putea fi atracţii sau servicii caracteristice comunităţii precum cultura, patrimoniul sau stilul de viaţă. Alţi factori mai puţin tangibili, ca unicitatea şi experienţele emoţionale de asemenea atrag turişti la destinaţie.

Destinaţia turistică

Atracţii Facilităţi Accesibilitate Resurse umanePreţ Imagine

Facilităţi. Acestea reprezintă o gamă largă de servicii şi atribute ce susţin sejurul turistului şi includ infrastructura generală precum utilităţile, transportul public şi drumurile precum şi serviciile direct oferite turiştilor ca cazarea, informaţia turistică, facilităţi de recreere, ghizi, operatori şi servicii de alimentaţie şi shopping.

Accesibilitatea. Destinaţia trebuie să fie accesibilă pentru o mulţime de vizitatori fie pe calea auto, aeriană, feroviară sau navală. De asemenea, turişti trebuie să poată să călătoarească liber pe teritoriul destinaţiei. Cerinţele de viză, puncte de frontieră şi anumite condiţii specifice de întrare în destinaţie sunt considerate ca părţi componente a accesibilităţii destinaţiei.

Imaginea. Caracterul unic sau imaginea sunt elemente cruciale în atragerea turiştilor la destinaţie. Nu este suficient doar să existe o varietate mare de atracţii şi facilităţi în timp ce turiştii nu sunt conştienţi de aceste lucruri. Există diferite mijloace de promovare a imaginei destinaţiei (de exemplu marketing şi branding, mijloacele media din turism, e-marketing). Imaginea unei destinaţii include unicitatea, locurile de interes, peisajele, calitatea mediului, siguranţa, nivelul deservirii şi amabilitatea oamenilor.

Preţul. Stabilirea preţului este un aspect important în lupta concurenţială a destinaţiei cu altele. Factorii preţului se referă la costul transportului pînă şi de la destinaţie, precum şi costurile pentru cazare, atracţii, alimentaţie şi alte servicii turistice. Decizia unui consumator turistic ar putea fi bazată şi pe alţi factori de natură economică ca de exemplu, rata de schimb valutar.

Resursele umane. Turismul este o activitate laborală intensivă ce implică mult forţa de muncă umană şi de aceea interacţiunea cu comunităţile locale reprezintă un aspect important în experienţa turistică. Forţa de muncă bine pregătită şi cetăţenii ce sunt conştienţi de beneficiile şi responsabilităţile legate de dezvoltarea turistică sunt elemente indispensabile pentru destinaţia turistică şi trebuie să fie coordonate în conformitate cu strategiile destinaţiei.

Destinaţiile turistice, asemenea produselor turistice au un ciclu de viaţă, dar specific, format din şase-şapte etape. Cînd se realizează gestionarea, crearea unei destinaţii turistice este important de reţinut că nimic nu este veşnic şi că o destinaţie poate avea mult succes astăzi şi e posibil ca această situaţie să fie efemeră şi mîine să ajungă la declin. Schimbările politice şi economice, şi în special, în mediul social şi tehnologic, implică schimbări în produsele pe care societatea doreşte să le procure. Un loc important în decizia de cumpărare îl ocupă stilul de viaţă al cumpărătorului şi evident moda.

Deşi gusturile se schimbă, locurile nu se pot modifica cu aceaşi viteză precum ele. Edificiile şi alte investiţii imobiliare trebuie să fie amortizate pentru perioade lungi de timp, iar întreprinderile mici tind să investească mai puţin în afaceri decît marile companii. Din aceste motive, destinaţiile turistice în mod inevitabil, vor rămîne legate de o speranţă de viaţă determinată. Conceptul de ciclu

de viaţă este, poate una dintre ariile ce au generat cel mai mare interes între academicieni şi întreprinderi în ultimii ani.

Număr turişti

timp

Explorare Implicare Dezvoltare Consolidare Stagnare Declin Revigorare

Figura 2. Ciclul de viaţă al destinaţiei turistice

În figura 1.2. sunt prezentate cinci etape: explorare/lansare, implicare, dezvoltare/creştere, consolidare şi stagnare. Premisa de bază a acestor studii este că destinaţia turistică iniţial este vizitată doar de un număr foarte mic de turişti, trece prin faza de creştere ajungînd la consolidare şi ulterior, ajunge în situaţia de declin sau renaştere/relansare.

Cu scopul de a analiza elementele de bază ale fiecărei etape vom prezenta mai jos caracteristicile celor cinci etape ale ciclului de viaţă a unei destinaţii turistice.

Explorare: Este prima fază a destinaţiilor turistice ce primeşte turiştii fără planificare din timp. Se poate spune că turismul vine singur la destinaţie. Dar anume turiştii sunt cei care aduc primele schimbări la locul de destinaţie, schimbări ce afectează toate mediile: politic, economic, social şi tehnologic. Aceste schimbări conduc la apariţia unui nou produs turistic – destinaţia turistică. Este o etapă de descoperire a destinaţiei. Caracteristicile de bază ale etapei de explorare cu referire la cerere, ofertă, distribuţie şi concurenţă sunt următoarele:

Cererea. Destinaţia iniţial este vizitată de un număr mic de turişti, de obicei cu o putere de cumpărare înaltă, iubitori de natură, care posibil caută aventură sau şingurătate şi le place să stea în locuri izolate.

Oferta. Nu se creează stucturi pentru a satisface turiştii şi nici produse specifice. Se atrag turiştii la resursele de bază sau primare (naturale, culturale sau istorice), care pot fi atît naturale cît şi artificiale.

Distribuţia. Este o fază ce funcţionează fără canale de distribuţie organizate şi în consecinţă, accesul este limitat, iar în ceea ce priveşte concurenţa ea practic lipseşte .

Implicare: Numele acestei etape derivă de la implicarea agenţilor locali în prestarea serviciilor turiştilor. Rezidenţii încep să ofere servicii turiştilor, astfel stimulînd creşterea cererii şi facilitînd accesul turiştilor. Caracteristica principală a acestei faze este că creşte numărul de sosiri, costurile de client se reduc şi beneficiile operatorilor cresc. Produsul oferit iniţial, ce era mai mult unul de bază în termeni de varietate şi selecţie, va creşte pentru a safisface diverse gusturi. De asemenea, acestă etapă va reprezenta momentul cheie pentru dezvoltarea fizică, adică construcţia sau renovarea aeroporturilor, căilor de acces şi ariilor turistice.

Cererea. Numărul de turişti va creşte într-un ritm continuu.

Oferta. Apare iniţiativa locală de a satisface necesităţile turiştilor.

Dezvoltare: Este perioada cu cea mai înaltă creştere, atît din punct de vedere al cererii cît şi al ofertei. Este etapa cea mai delicată pentru destinaţia turistică deoarece produce multe schimbări într-un timp foarte scurt. Destinaţia se integrează totalmente în sistemul turistic formal şi tradiţional, se include în oferta turistică a turoperatorilor, atît generalişti cît şi specializaţi, şi se poziţionează pe piaţa turistică intenaţională. Este etapa ce prezintă următoarele caracteristici:

Cererea. Numărul de turişti creşte semnificativ, pe cînd puterea de cumpărare scade şi capacitatea de achiziţie economică a acestui tip de cumpărător.

Oferta. Oferta creşte şi se diversifică, uneori caracteristicile destinaţiei se modifică. Controlul ofertei se transmite pas cu pas de la fondatorii locali la agenţi străini.

Concurenţa. La acestă etapă deja se poate afirma despre prezenţa unei concurenţe. Încep să apară parteneri externi, mai mari şi complecşi, inclusiv tind să domine. Creşterea numărului de concurenţi conduce la scăderea preţurilor.

Consolidare: Este etapa după o periodă semnificativă de creştere. Produsul turistic – destinaţia devine mai accesibilă publicului, ca urmare a dezvoltării şi adaptării zonei turistice la necesităţile turistului, şi astfel produce mari beneficii la costuri mici. Cererea se stabilizează şi oferta creşte, numărul de agenţi externi ce controlează oferta creşte iar activitatea turistică se transformă într-un motor pentru economia locală, deoarece generează bogăţie şi locuri de muncă.

Stagnare: Este etapa cea mai critică pentru destinaţie deoarece din acest moment apare încertitudinea asupra viitorului destinaţiei. Prezintă următoarele caracteristici:

Destinaţia turistică

Destinaţie de soare si plajă

soalitoral Destinaţie neexplorată

ecologicăDestinaţie unică,

exotică şi exclusivă

Destinaţie de muntemuntemontană

Destinaţie ruralăDestinaţie urbană

Cererea. Numărul de turişti atînge punctul maxim. Tot mai mulţi turişti provîn din medii socioeconomice mai înferioare, care pot provoca reacţii de ostilitate din partea populaţiei rezidente. Turiştii frecvent obişnuiesc să repete călătoria la aceeaşi destinaţie, ceea ce înseamnă că turiştii o cunosc destul de bine.

Oferta. Destinaţia nu mai este la modă, nu mai rezultă a fi atractivă şi cu timpul se reduce şi capacitatea de primire a destinaţiei deoarece se începe a justifica lipsa unei motivaţii de desfăşurare a unei activităţi antreprenoriale.

Concurenţa. Se reduce oportunitatea pentru noi afaceri, ceea ce duce la stabilitatea numărului de concurenţi.

O destinaţie ce se află în faza de stagnare are două alternative: fie revigorare fie declîn. Cînd perioada de stagnare continuă pe o periodă mai lungă de timp, ireversibil se va ajunge la declin.

Declinul: Declinul este o etapă ce rezultă din deteriorarea imaginii, din acţiunea agresivă a concurenţei, din deteriorarea cadrului natural şi socio-cultural al destinaţiei, din elaborarea unor acte normative, legi etc, cu caracter restrictiv ş.a. Pentru a elimina etapa de declin şi a se trece la cea de revigorare, firmele de turism trebuie să-şi concentreze eforturile în vederea atragerii de noi segmente de piaţă, ameliorării sau refacerii mediului natural, diversificării gamei de servicii complementare oferite, îmbunătăţirii politicii promoţionale etc.

Durata unui ciclu de viaţă a unei destinaţii turistice este foarte variată şi depinde de mulţi factori sociali, economici şi de mediu ambiant şi de cum aceştia vor fi percepuţi atît de cerere cît şi de piaţa de origine a clienţilor. Ciclul de viaţă al unei destinaţii îşi are cursul său constant şi de asemenea previzibil, atît timp cît direcţia va urma criteriile adecvate de gestiune, promovare şi marketing şi produsul se va dezvolata în armonie cu cererea de pe piaţă.

Conform figurei 2.1. destinaţiile pot fi clasificate în şase grupe distincte, dacă vom lua în consideraţie criteriul activităţii predominante a călătorului la locul de destinaţie.

Figura 3. Tipologia destinatiilor turistice

Destinaţiile urbane au existat din primii ani ai civilizaţiei. Întrecerile sportive, precum Jocurile Olimpice din Grecia Antică generau în multe oraşe activităţi turistice. De asemenea, în oraşe se găseau catedrale, temple şi moschee iar oamenii făceau perelinaje spre aceste locuri. Oamenii obişnuiau să călătorească în oraşe şi sate pentru a se întîlni cu comercianţi şi funcţionari publici. Destinaţiile urbane au atras mereu călătorii de afaceri, pentru a asista la reuniuni, adunări, congrese şi tîrguri. Majoritatea destinaţiilor urbane sunt bine echipate cu săli de conferinţă şi expoziţie, de asemenea cu infrastructură de transport şi cazare pentru a facilita organizarea unor mari evenimente. Crearea recentă a palatelor de congrese a dus la revitalizarea şi creşterea gradului de profesionalism a congreselor şi reuniunilor de afaceri. Destinaţiile urbane atrag, pe lîngă oamenii de afaceri şi turiştii de vacanţă, în special pe parcursul perioadelor cu nivel scăzut de activitate turistică a turismului de afaceri, precum weekendurile şi perioadele de vacanţe şi concedii. Destinaţiile de vacanţă conţin ca elemente de atracţie cultura, shoppingul, gastronomia şi spectacolul. Destinanţiile urbane atrag de asemenea, călătoriile cu scop educativ şi din motive de sănătate, deoarece sunt în general echipate cu bune centre educaţionale (universităţi, şcoli de afaceri etc.) şi respectiv spitale. Pe lîngă toate acestea, tot mai frecvent, centrele urbane profită de patrimoniul său îndustrial şi utilizează vechile zone îndustriale ca experienţe educative şi servicii de odihnă.

Destinaţiile de soare şi plajă sunt legate de obicei de turiştii de vacanţă. Călătorii din regiunile nordice şi cu climă rece tind să-şi petreacă vacanţa la sud unde se pot bucura de soare precum şi să practice sporturile nautice. Centrele vacaţionale situate în proximitate de locurile de reşedinţă a turiştilor au fost schimbate pe destinaţiile internaţionale ca rezultat al dezvoltării turismului de masă începînd cu anii 1970.

Destinaţiile de munte, tradiţional active pe perioada iernii, continuă şi astăzi să aibă ca motivaţii de bază sănătatea, bunăstarea, sportul sau viaţa în aer liber. Aceste destinaţii cel mai frecvent atrag turiştii dornici de odihnă, aventurieri, precum şi cei de afaceri. Tot mai mult destinaţiile de munte încep să se specializeze în diferite activităţi sportive, ca de exemplu rafting sau hydrospeed, cele mai tradiţionale practici de escaladare sau încorporînd altele inovatoare ca free climbing (care nu utilizează echipamentele de protecţie tradiţionale la escaladare), parapanta etc. Toate aceste activităţi au avantajul de a atrage clienţi dispuşi de a cheltui mai mult decît turistul obişnuit ce caută doar relaxare.

Destinaţiile rurale de asemene înregistrează o dezvoltare rapidă. Agricultorii, fermierii şi populaţiile rurale profită de pe urma dorinţei turiştilor de a evada din contidianul urban, de a se întoarce la natură şi a participa la munci agricole. În acest sens, tehnicile agricole se transformă în activităţi de odihnă. Turismul este considerat ca un colac de salvare pentru regiunile unde importanţa sectorului agrar descreşte într-un ritm constant sau unde populaţia locală ar dori să-şi diversifice modul său de viaţă. Turiştii au posibilitatea să se cazeze în areale rurale şi să contribuie la activităţile specifice agricole.

Destinaţii neexplorate, ecologice. În aceste destinaţii turiştii pot să se bucure de experienţe autentice în locuri care au o practică limitată de turism. Aceste destinaţii ce sunt originare în Asia, America de Sud şi Africa, atrag un număr restrîns de turişti aventurieri ce sunt pregătiţi să lase la o parte toate comodităţile cotidiene moderne pentru a intra în contact cu comunităţile locale şi cu mediul natural neexplorat. Deoarece aceste destinaţii şi regiuni pot să se dezvolte vertiginos şi să ajungă la etapa turismului de masă, este necesară o planificare adecvată cu scopul de a proteja toate resursele lor. Aceste destinaţii la moment, dispun de puţină infrastructură pentru dezvoltarea unor servicii turistice variate.

În final, anumite destinaţii pot fi etichetate ca destinaţii unice, exotice şi exclusive deoarece se consideră că ele oferă o experienţă minunată şi unică. În consecinţă, se obişnuieşte să fie numite ca experienţe „o dată în viaţă”. De exemplu, o călătorie pe insulele Seychelles sau Maldive pentru a practica sportul subactvatic. În unele destinaţii, există diverse mecanisme de control a numărului de vizitatori, frecvent controlîndu-se capacitatea de transport şi de cazare sau, permisele de imigrare şi vizele. Aceste destinaţii nu se orientează la turiştii cu zboruri charter sau cei de masă, astfel reducînd numărul de vizitatori dar, maximizînd veniturile per turist . Deseori, reprezintă visul călătorilor şi astfel sunt de obicei incluse în cataloage speciale ca produse de mare prestigiu, produse de lux, pentru luna de miere, aniversări, călătorii incentive sau pentru alte motivaţii de călătorie specifice.

2. Evaluarea potenţialului de dezvoltare a turismului în Regiunea de Nord a Republicii Moldova

Infrastructura industriei turistice a Regiunii de Nord include 22 de hoteluri şi alte unităţi de cazare, inclusiv 6 hoteluri în Bălţi, cu un potenţial de primire de 3035 locuri (ce a înregistrat o creştere cu 25,7% în 2005, faţă de anul 2004). Astfel, regiunea deţine 12,7% din capacitatea hotelieră naţională, inclusiv 2553 de locuri în 16 hoteluri din 11 raioane. Cele mai dotate raioane cu capacităţi hoteliere sunt Edineţ, Donduşeni şi Drochia. În 2005, şi-au relansat oferta de cazare 3 unităţi hoteliere din Ocniţa şi Râşcani, în Bălţi fiind construit un hotel nou. Dinamica capacităţilor de cazare în Regiunea de Nord în perioada 2003-2005 este reflectată în tabelul 1.

Tabelul 1

Dinamica capacităţilor de cazare în Regiunea de Nord în anii 2003-2005

TeritoriuStructuri de cazare,

unităţiPotenţialul de primire,

locuri2003 2004 2005 2003 2004 2005

Total Republica Moldova 184 176 191 22853 22497 23992Total Regiunea de Nord: 19 18 22 2419 2415 3035Municipiul Bălţi 5 5 6 341 366 482Raioanele Regiunii de Nord: 14 13 16 2078 2049 2553Briceni 1 1 1 38 38 38Donduşeni 1 1 1 400 400 400Drochia 2 2 2 368 368 368Edineţ 3 3 3 465 465 464Făleşti 2 1 1 19 19 19Floreşti 1 1 1 22 22 22Glodeni 2 2 2 360 360 365Ocniţa 2 280Râşcani 1 220Sîngerei 1 1 1 162 120 120Soroca 1 1 1 244 257 257

În anul 2005, aceste hoteluri au deservit 24291 persoane, cu aproape 500 mai puţin decât în anul 2004. Astfel, în Regiunea de Nord, au fost deserviţi circa 8% din fluxurile naţionale de turişti, în raport cu circa 4% deserviţi de către municipiul Bălţi şi restul de către alte 11 raioane ale regiunii. Doar 2,1% din turiştii străini au preferat cazarea în Regiunea de Nord, în marea majoritate, în hotelurile din Bălţi şi

Edineţ, iar în raioanele Donduşeni, Făleşti, Râşcani, Sângerei şi Soroca nu s-a oprit niciun călător străin. Media zilelor de călătorie medii per turist, la nivelul anului 2005, a fost de 4,6 zile, în celelalte raioane ale regiunii fiind mai ridicată – 7,3 zile (tabelul 2).

Tabelul 2

Structurilor hoteliere ale Regiunii de Nord în 2005

TeritoriulTotal turişti

inclusiv turişti străini

total cazări

cazări turişti străini

media zile per turist

media zile per turişti străini

Total RM 301656 67235 1618558 186590 5,4 2,8Total Regiunii de Nord, 24291 1412 112680 4376 4,6 3,1mun. Bălţi 12158 927 24311 3112 2,0 3,4r. regiunii Nord: 12133 485 88369 1264 7,3 2,6Briceni 919 52 2075 140 2,3 2,7Donduşeni 975 11225 11,5Drochia 749 7 5189 63 6,9 9,0Edineţ 2549 298 15098 493 5,9 1,7Făleşti 18 18 1,0Floreşti 858 10 1986 58 2,3 5,8Glodeni 1376 92 12397 146 9,0 1,6Ocniţa 844 26 11816 364 14,0 14,0Râşcani 437 5244 12,0Sângerei 120 1440 12,0Soroca 3288 21881 6,7

Potenţialul turistic al Regiunii de Nord este constituit din 102 arii protejate de stat cu o suprafaţă totală de circa16,6 mii ha, 2 plaje de importanţă naţională – Soroca, Costeşti, 20 de muzee, 178 de edificii ecliziastice de importanţă naţională şi 454 de importanţă locală. La acestea, se adaugă 5 mănăstiri şi 4 schituri:

Ca orice sector din economie, turismul este dependent de factorii de macromediu, care generează impulsuri în dezvoltare, stagnare sau declin. De aceea, este important ca direcţiile strategice din dezvoltarea turismului în zonele de gestiune preluate pentru investigaţie să fie elaborate în concordanţă cu starea economică, socială şi demografică a acesteia, cu nivelul de dezvoltare a infrastructurii generale şi turistice de sprijin.

Dezvoltarea economică a Regiunii de Nord constituie fundalul general de încadrare a afacerilor de turism regionale, inclusiv ale celor potenţiale de

ecoturism. La nivel de ţară, regiunea are un nivel comparativ înalt de dezvoltare economică, activitatea economică de bază fiind agricultura, beneficiind de condiţii naturale favorabile pentru specializări precum: cultivarea cerealelor, plantelor tehnice şi a leguminoaselor, pomicultura şi legumicultura. Astfel, un rol important îi revine industriei alimentare cu producerea zahărului, uleiului vegetal, produselor lactate, tutunului fermentat, produselor din carne etc.

Industria. În regiune, sunt amplasate toate fabricile de zahăr din Republică, două din cele trei combinate de uleiuri vegetale etc. Ramurile de profil sunt reprezentate de industria uşoară, industria materialelor de construcţie, industria constructoare de maşini, electroenergetică, industria sticlei etc. La sfârşitul anului 2005, în Regiunea de Nord, au activat 145 de întreprinderi industriale cu o pondere de 20,6% din totalul întreprinderilor din ţară. Volumul producţiei industriale în preţuri curente, în anul 2005, constituia 4211 mln. lei, ceea ce reprezintă circa 21% din volumul producţiei industriale a ţării. Producţia industrială pe cap de locuitor o constituie 4,39 mii lei, ceea ce este mai puţin decât media pe ţară (5,96 mii lei). Volumul producţiei industriale s-a mărit, faţă de anul 2004, în medie pe regiune cu 17%. Municipiului Bălţi îi revin 53,3% din totalul volumului producţiei industriale. În municipiul Bălţi, sunt concentrate 40 de întreprinderi industriale, cu o pondere de 28,9% pe regiune, 30 dintre ele fiind unele dintre cele mai mari din republică, precum: S.A. “CMC-KNAUF”, S.A. „Basarabia Nord”, S.A. „Barza Albă”, S.A. „Floarea Soarelui”, Combinatul de produse alimentare, S.A. „Incomlac” ş.a.

La nivelul anului 2005, în Regiunea de Nord, au fost înregistraţi 183079 de agenţi economici, comparativ cu anul 2004, acest număr a crescut cu 4,4%. În profil teritorial, trendul pozitiv este observat în majoritatea unităţilor administrativ-teritoriale ale Regiunii de Nord.

Agricultura. Din totalul suprafeţei de 1001,4 mii ha, 70% sunt terenuri agricole, Regiunea de Nord contribuind cu circa 40% la producţia agricolă naţională. Agricultura este cel mai solicitat domeniu de activitate economică a populaţiei – 136.684 mii persoane, în 2005, din totalul de 307.246 mii persoane, ocupate în economie, cu o pondere de 44,4% la nivel regional. În Regiunea de Nord, sunt înregistrate 78436 de gospodării ţărăneşti, cu o pondere de 25,5% la nivel naţional. Mărimea medie a lotului de pământ constituie 1,77 ha. Producţia agricolă pe cap de locuitor, în anul 2005, a constituit 3,68 mii lei, mai puţin decât media pe ţară (3,89 mii lei). Conform datelor statistice, în anul 2005, ponderea regiunii în producţia agricolă naţională a constituit: sfeclă de zahăr (industrială) – 90%; cartof – 90%; fructe şi pomuşoare – 60%; floarea soarelui – 53%; legume de câmp – 53%; cereale şi leguminoase boabe – 42,5%; tutun – 34,7%.

Serviciile, în Regiunea de Nord, prestate populaţiei pe cap de locuitor, constituie 1,04 mii lei (1,96 mii lei la nivel naţional). În structura serviciilor cu plată prestate populaţiei, circa 89% revin serviciilor comunale, de poştă şi comunicaţii, transporturi de pasageri, alimentaţie publică, învăţământ, sănătate şi

asistenţă socială. Cea mai semnificativă pondere, în totalul valoric al serviciilor cu plată prestate populaţiei în regiune, o deţine municipiul Bălţi.

Investiţiile, la nivelul anului 2005, au constituit, în Regiunea de Nord, cca 16,7% din totalul pe ţară. Volumul investiţiilor în capital fix a crescut, în 2005, comparativ cu 2003, cu 61,7%. Cele mai multe investiţii revin obiectelor cu destinaţie productivă – 72,7%. Cea mai mare creştere a volumului de investiţii, în anul 2005, comparativ cu anul 2004, au constituit-o investiţiile în obiectivele cu destinaţie neproductivă cu 100,9% şi în construcţia locuinţelor cu 94,1%. Volumul investiţiilor în obiectele cu destinaţie productivă s-a majorat doar cu 3,5%. Se observă o creştere semnificativă, în anul 2005, a investiţiilor în capitalul fix din bugetul de stat cu 434%, faţă de anul 2003. Cel mai mult se investeşte în municipiul Bălţi şi raioanele Soroca, Briceni.

Întreprinderile micului business constituie un segment important al economiei regiunii, observându-se o creştere în anul 2005, numărul întreprinderilor micului business mărindu-se cu 5,1%. Ponderea cea mai mare, în numărul I.M.B., o constituie: raioanele Floreşti – 17,1%, Soroca – 13,2% şi Briceni – 13%. Cele mai multe întreprinderi ale micului business sunt cele înregistrate cu drept de persoană fizică şi gospodării ţărăneşti.

Infrastructura generală. Transportul auto constituie mijlocul principal de transport intra-regional de mărfuri şi persoane. Regiunea de Nord este străbătută de drumurile magistrale: Brest – Briceni – Chişinău – Tiraspol – Odesa, precum şi Chişinău – Soroca.

Transportul feroviar circulă pe ruta Chişinău – Ungheni – Bălţi – Ocniţa şi ramificaţiile din Bălţi spre Râbniţa, Glodeni, Slobodca, Cupcini. Bălţi şi Ocniţa reprezintă principalele joncţiuni feroviare ale Regiunii de Nord, prin care rutele feroviare naţionale se diversifică şi se conectează la destinaţiile din Rusia (Moscova şi Sankt-Petersburg), Belarus (Minsk), Ucraina (Kiev, Cernăuţi, Ivano-Frankovsk). Nu există un traseu feroviar circular, care să unească majoritatea raioanelor, potenţialul turist fiind pus în situaţia de a reveni la Bălţi. Acest fapt minimalizează rolul turistic al căilor ferate din Regiunea de Nord.

Transportul aerian este susţinut de infrastructura a două aeroporturi internaţionale (civil la Bălti, mixt militar-civil la Mărculeşti), care însă deservesc curse interne şi, ocazional, zboruri externe. Aeroportul din Bălţi este specializat pentru transporturile neregulate unice de călători şi mărfuri, iar cel din Mărculeşti se află în proces de certificare de către Administraţia de Stat a Aviaţiei Civile (ASAC). Infrastructura de la sol este capabilă să susţină zborurile internaţionale turistice, însă, acest potenţial, în prezent, nu este valorificat.

Infrastructura de comunicaţii. Comunicarea inter- şi intra-regională, locală sau internaţională este asigurată de peste 210 mii linii de telefonie fixă cu un grad de acoperire de circa 20% din totalul locuitorilor, precum şi de telefonia mobilă cu o acoperire teritorială de cca 95% (Moldcell, Orange şi S.A. „MoldTelecom”).

Infrastructura de alimentare cu apă şi canalizare. Ponderea localităţilor care dispun de reţele de alimentare cu apă potabilă a fost de 35,4%, în creştere cu 1,5% în anul 2005, faţă de anul precedent. Apa consumată este aprovizionată la 70% din fântânile arteziene, iar aceste resurse de apă nu corespund standardelor de calitate în circa 80% din cazuri. Doar municipiul Bălţi, raioanele Edineţ, Râşcani şi Floreşti sunt asigurate cu o aprovizionare cu apă mai extinsă. În majoritatea localităţilor din Regiunea de Nord, starea apeductelor este deplorabilă, fapt care se resimte la nivelul sănătăţii publice. În regiune, funcţionează apeductul Soroca – Bălţi, prin care se livrează apa potabilă consumatorilor din municipiul Bălţi şi raionul Soroca, iar în perspectivă la încă 5 raioane din nordul regiunii: Sângerei, Floreşti, Drochia, Râşcani şi Teleneşti.

Infrastructura de distribuţie a gazelor naturale, în Regiunea de Nord, este dezvoltată la nivelul de 35,2% (2005) din numărul total de localităţi, în special cele din municipiul Bălţi, raioanele Briceni, Drochia.

Sectorul energetic, în Regiunea de Nord, ca şi în întreaga ţară, funcţionează aproape în totalitate (98%) în baza resurselor energetice importate. Alimentarea cu energie electrică, în Regiunea de Nord, se efectuează prin intermediul reţelelor de distribuţie regionale (I.S. Reţelele electrice „Nord”, I.S. S.A. ,,RED Nord –Vest”), care asigură toate localităţile cu electricitate. În municipiul Bălţi, este amplasată Centrala Electro-Termică Nord (24,0 Mwt 57,7 mln kwt/h), care deserveşte doar localităţile din cadrul municipiului. În raionul Râşcani pe Prut, funcţionează staţia hidro-electrică Costeşti-Stânca (83 mln kwt/h), însă, aceste resurse sunt insuficiente pentru necesităţile regiunii, de aceea, în Regiunea de Nord, se importă atât electricitate, cât şi combustibil pentru producerea energiei electrice şi termice.

Alimentarea cu energie termică, la nivel de regiune, reprezintă o problemă pentru majoritatea locuitorilor de la blocuri, din cauza funcţionării neeficiente a centralelor termice centrale, iar o parte din locatarii blocurilor localităţilor gazificate şi-au construit cazangerii autonome. Din cauza aceasta, majoritatea structurilor de cazare (taberele turistice), cu excepţia hotelurilor urbane, au un regim de funcţionare sezonier, ceea ce nu permite asigurarea uniformă a fluxului de turişti şi ridicarea confortului prestaţiilor .

Infrastructura socială este reprezentată, în Regiunea de Nord, de 418 instituţii preşcolare, 497 de coli, gimnazii şi licee, 29 de instituţii de învăţământ secundar profesional, 15 colegii, 3 universităţi, 462 de instituţii culturale, 479 de biblioteci, 4 muzee regionale, 17 stadioane, 401 săli sportive, 5 bazine de înot, centre ale medicilor de familie (în majoritatea localităţilor, manifestându-se o tendinţă de degradare şi de reducere a numărului acestora). Totodată, personalul acestor instituţii, neremunerat corespunzător, înregistrează cota cea mai înaltă de migrare în alte sectoare, inclusiv peste hotare.

La nivelul regiunii, nu există nici un sanatoriu, iar ponderea paturilor în spitale (2005) este în medie, pe regiune, de 39.1 la 10000 locuitori, mai scăzut faţă de media pe ţară aproape de două ori. Instituţiile balneo-climaterice cele mai

apropiate sunt la Camenca (regiunea transnistreană), Hârjauca şi Vadul lui Vodă (regiune de centru).

În Regiunea de Nord, funcţionează următoarele muzee de importanţă regională: Muzeul de Etnografie şi Istorie, Bălţi; Muzeul de Istorie şi Etnografie, Edineţ; Muzeul de Istorie şi Etnografie, Soroca, Muzeul de Istorie şi Etnografie, Floreşti.

Factorul demografic şi forţa de muncă. Regiunea de Nord este a doua regiune după numărul populaţiei, conform datelor recensământului efectuat în anul 2004, şi constituie circa 969,2 mii locuitori, cu o pondere de 25% în totalul înregistrat pe ţară.

Densitatea populaţiei constituie 97 loc/km² faţă de 126,2 loc/km² în ţară. Din totalul populaţiei din regiune, 32% reprezintă populaţia urbană, iar 68% – populaţia rurală. Moldovenii constituiau, în 2004, circa 75,8%, ucrainenii – circa 16,7%, ruşii – 5,0%, alte naţionalităţi – 2,3%. În Regiunea de Nord, comunitatea ucraineană deţine o cotă de 56,2% din totalul populaţiei ce reprezintă această etnie, înregistrat în Republica Moldova.

Populaţia economic activă reprezintă 51,4% din numărul total al populaţiei regiunii (la nivelul anului 2005) – 527 mii persoane, inclusiv peste 307 mii persoane au fost ocupate efectiv în economie (30% din total) în următoarea structură:

- agricultură – 44,4% din totalul populaţiei ocupate;

- industrie sunt ocupaţi – 11,9%;

- comerţul cu ridicata şi amănuntul – 5,6%;

- transport şi comunicaţii – 4,3%;

- construcţii – 2%;

- administraţie publică, apărare şi activităţi de asigurare socială – 3,3%;

- învăţământ – 10,7%;

- domeniile sănătate şi asistenţă socială – 5,6%;

- alte activităţi – 12 %.

În concluzie, se poate afirma că, în Regiunea de Nord, există condiţii favorabile pentru lansarea economiei localităţilor acestei regiuni, precum şi o gamă de posibilităţi de atragere a investiţiilor străine. Analiza situaţiei turismului, precum şi a sectorului economic în întregime în Regiunea de Nord, permite identificarea unor avantaje ale regiunii în atragerea turiştilor şi desfăşurarea activităţii de turism, precum şi determinarea unor direcţii strategice pentru valorificarea şi dezvoltarea potenţialului natural şi orientarea investiţiilor directe pentru dezvoltarea regională.

3. Direcţii strategice de dezvoltare şi promovare a turismului în Republica Moldova

Ministerul Culturii şi Turismului a Republicii Moldova a iniţiat mai multe iniţiative pentru soluţionarea unor probleme din domeniul turismului. Dintre cele mai relevante iniţiative pot fi menţionate:

a) ajustarea cadrului legislativ la conjunctura pieţei turistice

elaborarea proiectelor de legi privind dezvoltarea turismului (cu instituirea unor zone naţionale turistice), turismului rural, turismului social;

elaborarea sistemului de clasificare pentru structurile de primire turistică din staţiunile balneoclimaterice;

elaborarea unui program naţional de semnalizare turistică (sistem unic de indicatoare şi marcaje turistice);

iniţierea discuţiilor privind actualizarea studiilor pentru utilizarea în scopul navigaţiei turistice a râului Prut;

elaborarea proiectelor de legi privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, privind protejarea monumentelor istorice;

obţinerea de către unele localităţi a statutului de staţiuni balneoclimaterice (fapt realizat în Cahul, Vadul lui Vodă).

b) minimizarea cadrului regulatoriu în domeniul antreprenoriatului turistic

revizuirea condiţiilor de licenţiere a agenţiilor de turism (anularea obligativităţii de a deservi un anumit număr minim de turişti străini).

c) promovarea unor proiecte investiţionale

elaborarea Planurilor de dezvoltare a turismului în raioanele Călăraşi, Orhei, Rezina, Glodeni şi argumentarea plasamentelor investiţionale în zonele turistice (realizat în 2005 cu suportul PNUD Moldova);

elaborarea Strategiei de dezvoltare durabilă a zonei balneoturistice Cahul (realizat la nivel de aprobare a strategiei de către Consiliul Local);

elaborarea, publicarea şi diseminarea unor proiecte investiţionale în domeniul turistic (5 proiecte investiţionale sunt publicate).

d) sporirea accesibilităţii Republicii Moldova pentru turişti

abolirea sistemului de vize pentru cetăţenii UE, SUA ş.a. (începând cu 01.01.2007);

elaborarea proiectului de lege cu privire la cuantumul taxelor consulare cu facilităţi la eliberare a vizelor (reduceri între 20-50%, în funcţie de numărul de solicitanţi şi numărul de intrări în ţară);

facilitarea accesului în ţară a turiştilor în timpul Festivalului vinului (realizarea se cuantifică la nivelul număr turişti/aria de provenienţă: în 2005 au sosit peste 26,8 mii turişti din 99 ţări).

e) susţinerea proiectelor pentru dezvoltarea resurselor turistice, elaborarea de studii de expertiză, întărirea parteneriatelor pentru dezvoltarea sectorului turistic

elaborarea versiunii de lucru a bazei de date din Registrul patrimoniului naţional;

se elaborează criteriile de acordare a statutului de obiectiv turistic naţional; elaborarea unui studiu pentru înscrierea complexului muzeal „Orheiul

Vechi” în Lista patrimoniului mondial protejat sub egida UNESCO; elaborarea unui Program Naţional „Drumul Vinului în Moldova”(realizat la

faza de inventariere a facilităţilor şi racordare a 20 din 30 de întreprinderi la exigenţele PN);

elaborarea şi marcarea unor trasee turistice pe teritoriul ţării (măsuri realizate în raioanele Călăraşi şi Glodeni);

restaurarea unor obiecte de patrimoniu (realizată la 3 mănăstiri, 2 complexe memoriale, 4 muzee, ş.a. monumente);

elaborarea publicaţiilor de întărire a capacităţilor antreprenorilor în domeniul turistic (realizate manuale din diverse fonduri cooptate de exponenţii societăţii civile: Afaceri în turismul rural, Ghidul gospodarului, Turismul în ariile naturale protejate din Republica Moldova, Patrimoniul turistic al Republicii Moldova ş.a.).

f) cooperare în cadrul organismelor internaţionale

obţinerea statutului de membru cu drepturi depline în cadrul Organizaţiei Mondiale a Turismului (realizat în 2002);

implementarea proiectului PNUD „Dezvoltarea durabilă a turismului” (realizat în perioada 2000-2006);

obţinerea de granturi pentru restaurarea monumentelor cultural-istorice din diferite surse (realizat: în perioada 2003-2005 atrase granturi în valoare de 17 350 mii lei; prin USAID/Ambasada SUA sau obţinut 30 mii USD pentru restaurarea cetăţii Soroca);

elaborarea unui proiect de asistenţă tehnică pentru eradicarea sărăciei prin dezvoltarea turismului eco-rural în republică (OMT);

proiect de dezvoltare a turismului eco-rural în raionul Hânceşti (Tacis CBC, derulat din 2007);

cooperarea în cadrul unui grup de lucru pe problemele turismului al OCEMN cu iniţiativa creării unei rute vitivinicole comune în ţările din bazinul Mării Negre (iniţiate negocieri);

iniţierea discuţiilor privind conectarea Republicii Moldova la Ruta Vinului din Europa;

participarea cu stand naţional în cadrul expoziţiilor internaţionale (realizat în anii 2003-2006: MITT, FERIE, Fiera de Madrid, Vacantiebeurse, UITT, AITF, IFT, CTF ş.a.).

Aceste realizări confirmă tendinţa consolidării sectorului turistic în Republica Moldova prin eforturi sistematizate şi decizia fermă de a transforma ramura în una capabilă să diversifice economia teritoriilor şi să favorizeze dezvolatrea relatiilor economice internationale. Însă o industrie turistică competitivă se poate dezvolta în ţară la etapa actuală prin investiţii strategice în zone turistice şi prin atragerea maximală a resurselor turistice în circuitul economic. Totodată nu sunt valorificate oportunităţile oferite de conjunctura de pe piaţa turistică odată cu extinderea UE.

Realizările din ultimul timp a Ministerului Culturii şi Turismului al Republicii Moldova confirmă tendinţa de consolidare a sectorului turistic naţional prin eforturi sistematizate, inclusiv prin acţiuni susţinute de transformare a ramurii în una capabilă să diversifice economia teritoriilor. O industrie turistică competitivă se poate dezvolta în ţară la etapa actuală prin investiţii strategice în zone turistice şi prin atragerea maximală a resurselor turistice în circuitul economic. Totodată nu sunt analizate unele oportunităţi oferite odată cu extinderea Uniunii Europene:

Elaborarea şi promovarea unei legi pentru atragerea investiţiilor strategice în zonele turistice

Perfecţionarea sistemului de monitorizare a performanţelor industriei turistice la nivelul destinaţiilor turistice şi nu numai la nivelul general pe ţară;

Elaborarea şi implementarea unei concepţii de dezvoltare teritorială a industriei turistice prin susţinerea creării staţiunilor turistice naţionale şi locale;

Elaborarea unui program naţional de privatizare (condiţionată de restabilirea întocmai) pentru necesităţile turismului a conacelor din sec. XIX, utilizând baza normativă a ţărilor UE;

Dezvoltarea unui program susţinut de UE în vederea restabilirii şi atragerii patrimoniului cu valoare naţională din stânga Nistrului în circuitul turistic internaţional (Cetatea Tighina, Rezervaţia ştiinţifică „Iagorlâc”, Monumentul natural „Vâlceaua Colcot”, Zonele de odihnă, Sanatoriul Camenca);

Iniţierea unor negocieri pentru atragerea pe teritoriul naţional a marilor lanţuri hoteliere;

Publicarea şi diseminarea rapoartelor Ministerul Culturii şi Turismului în domeniul turismului cu prognozele elaborate;

Cooperarea mai intensă în domeniul turismului în cadrul Comisiilor specializate ale Euroregiunilor, ca cele mai reuşite modele de cooperare transfrontalieră în Europa.

Legislaţia cu privire la resursele cu funcţionalitate turistică stabileşte dreptul la proprietate publică a statului asupra resurselor naturale şi antropice de importanţă naţională, dreptul la proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale asupra resurselor turistice locale, dreptul la proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice asupra resurselor. Principiile de bază a gestiunii resurselor în Republica Moldova sunt:

- asigurarea unei folosiri durabile a acestora;

- susţinerea activităţii orientate spre folosirea raţională;

- prevenirea efectelor negative ale activităţii economice asupra resurselor;

- folosirea contra plată a resurselor.

La fel pentru evidenţa şi reglementarea folosirii economice durabile a resurselor naturale renovabile şi pentru economisirea celor nerenovabile, statul stabileşte un sistem de standarde şi de cerinţe tehnico-normative, precum şi un sistem de licenţe la activităţile din domeniu şi la folosirea resurselor naturale. Avantajele legislaţiei ce reglementează domeniul resurselor turistice ţine de instituirea unui cadru clar de conservare a patrimoniu, gestionarii şi competenţele acestora, modalităţi de studiere şi valorificare ştiinţifică, restaurare sau restabilire, precum şi un prim efort de inventariere a acestuia.

Totodată se constată o permanentă degradare a patrimoniului naţional atât natural cât şi cultural-istoric, datorită nerespectării stricte a legislaţiei din domeniu. Acest fapt se datorează şi perceperii eronate de către autorităţile publice centrale şi locale a principiului conservării resurselor cu funcţionalitate turistică drept necesitatea „depozitării pentru vremuri mai bune”. Mai puţin aceste resurse sunt văzute ca active pe piaţa turistică specifică, capabile ca şi în ţările europene, să genereze beneficii din exploatarea inteligentă fără distrugere în scopuri economice, inclusiv cu orientarea unei cote din beneficiu pentru finanţarea acţiunilor de menţinere a stării reprezentative a obiectelor.

Analiza rezultatelor şi concluziilor în urma cercetărilor efectuate sunt reflectate succint în analiza SWOT a sectorului turistic naţional (tabelul 3).

Tabelul 3

Analiza SWOT a sectorului turistic al Republicii Moldova

Puncte tari Puncte slabe existenţa de resurse turistice cu valoare

naţională şi regională, populaţie ospitalieră şi cunoscătoare a

limbilor de circulaţie internaţională importante segmente de piaţă nu sunt

acoperite cu o ofertă de calitate opţiune fermă pentru atragerea şi

dezvoltarea investiţiilor în turism promovarea la nivel naţional a unui

sistem clar de calitate a serviciilor şi clasificare a unităţilor de cazare şi alimentare a turiştilor

măsuri de sporire a accesibilităţii ţării pentru turişti

elaborarea strategiei naţionale în turism, impunerea unei obligativităţi de

perfecţionare continuă în domeniu iniţiative pentru promovarea destinaţiilor

naţionale pe pieţe internaţionale accesul la Fondul pentru susţinerea

turismului

oferta turistică nu este suficient de diversificată lipsa de progres în dezvoltarea teritorială a industriei turistice

un număr important de agenţii turistice au plecat de pe piaţă

lipsa unei oferte turistice naţionale competitive pe pieţe internaţionale

peste 90% din cazările persoanelor străine se înregistrază în oraşul Chişinău

numărul mic de pensiuni turistice nu stimulează suficient de mult deplasările turiştilor în gospodăriile ţărăneşti şi promovarea acestor forme de antreprenoriat la sate

delegarea unor atribuţii turistice secţiilor raionale de cultură, care nu au nici personal pregătit şi nici metodologie clară de sporire a antreprenoriatului,

industria turistică rămâne a fi una excesiv de reglementată

nu sunt cunoscute cazuri de succes în domeniul funcţionării profitabile pe piaţa turistică a unor obiecte de patrimoniu naţional

nu sunt analizate unele oportunităţi oferite odată cu extinderea UE

Oportunităţi Riscuri calitatea de membru OMT tendinţa consolidării sectorului turistic în

Republica Moldova prin eforturi sistematizate şi decizia fermă de a transforma ramura în una capabilă să diversifice economia teritoriilor

deschiderea finanţatorilor externi de a finanţa ramura turistică.

în societate s-a creat şi se păstrează un stereotip negativ al agenţiilor de turism

fluxurile de turişti pot fi uşor deturnate de la o anumită destinaţie din motive politice, economice, sociale, medicale

necesită cheltuieli mari în infrastructura generală

industria turistică naţională este afectată

puternic de fenomenul sezonalităţii

În urma analizei legislaţiei naţionale, pecum şi situaţiei în sectorul turistic putem formula următoarele direcţii de dezvoltare şi promovare a turismului naţional:

Susţinerea investiţiilor strategice în sectorul hotelier; Dezvoltarea programelor de exploatare economică a resurselor turistice

naturale şi antropice; Crearea unei autorităţi naţionale turistice independente; Elaborarea de instrumente reale şi eficiente de susţinere a antreprenoriatului

turistic în special în spaţiul rural considerat unul defavorizat; Identificarea şi înlăturarea barierelor de acces în acest business-ul turistic; Urgentarea aprobării legii cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii

turistice; Instituirea unui sistem de zone turistice în conformitate cu practica ţărilor UE

avansate în industria turistică; Determinarea clară a statutului staţiunilor turistice, zonelor turistice locale; Reactualizarea Strategiei de dezvoltare durabilă a turismului; Dezvoltarea turismului prin întărirea competitivităţii destinaţiilor; Modificarea abordării acţiunilor de conservare a obiectelor de patrimoniu

turistic natural şi antropic prin utilizării lui în scopuri economice non-degradante cum este turismul;

Întărirea capacităţilor managerilor pentru parteneriate competitive cu actorii din industria turistică a ţărilor UE;

Elaborarea politicilor de atragere de lanţuri hoteliere internaţionale; Asigurarea transparenţei informaţiei cu caracter turistic, un acces mai larg la

statistica din domeniu, utilizarea fondurilor pentru turism; Diminuarea cerinţelor pentru clasificarea a structurilor de cazare la nivelul 1*; Facilitarea accesului în business-ul turistic a noilor antreprenori; Sporirea gradul de acceptare a sistemului de clasificare de către antreprenorii

gestionari ai unităţilor de cazare; Elaborarea unui studiu privind posibilităţile de micşorare a cheltuielilor pentru

procedura de clasificare în favoarea investiţiilor în sistemul de marketing hotelier;

Facilitarea instituirii unui echilibru la nivelul tarifelor pentru servicii hoteliere în republică;

Toate facilităţile trebuie să fie expres specificate în legislaţie şi nu lăsate la latitudinea funcţionarului, fie şi bine intenţionat;

Modificarea obligativităţii deţinerii brevetului de turism pentru absolut toţi angajaţii în domeniul turistic şi lăsată această obligativitate pentru managerii de întreprindere şi personalul care deserveşte direct turiştii;

Asigurarea protecţiei deţinătorilor de brevete pe piaţa muncii şi promovarea avantajelor creşterii profesionale în turism;

Armonizarea legislaţiei conexe la legislaţia turistică; Elaborarea mecanismelor economice de stimulare a respectării legislaţiei

turistice, precum şi sporirii operativităţii instrumentelor administrative; Elaborarea şi promovarea unei legi privind investiţiile strategice în zonele

turistice; Elaborarea unui studiu complex privind necesităţile de armonizare a legislaţiei

turistice la cea a UE şi corespunderea la Aquis-ul comunitar; Valorificarea experienţei europene pentru sistematizarea teritoriului ţării

potrivit celor mai bune practici şi crearea structurii teritoriale a industriei turistice cu o deschidere mai largă pentru investiţii de valorificare turistică a obiectelor de patrimoniu;

Elaborarea instrumentelor de dezvoltare prioritară a zonelor turistice prin încurajarea antreprenoriatului în turism;

Promovarea de facilităţi acordate la investiţiile cu impact major în zonele turistice.

Concluzii şi recomandări

Creşterea numărului de deplasări şi a intensităţii lor a impus studierea fenomenul turismului din mai multe puncte de vedere, inclusiv în aspectul său economic (economia turismului) şi cel geografic (geografia turismului). Dezvoltarea şi încadrarea ramurii turismului printre celelalte ramuri ale economiei se explică, în primul rând, prin intensificarea relaţiilor internaţionale economice şi culturale între statele lumii, prin urbanizarea accelerată, sporirea numerică a salariaţilor, creşterea bunăstării materiale şi a nivelului de cultură al populaţiei, gradului ei de informatizare, prin modernizarea şi perfecţionarea rapidă a mijloacelor de transport şi căilor de comunicaţie. Toate acestea au făcut mai accesibilă vizitarea de către masele mari de turişti a numeroaselor monumente naturale şi antropice, aflate în cele mai diferite părţi ale Terrei.

Merită de accentuat, că potenţialul turistic al Republicii Moldova, fiind destul de însemnat din punct de vedere al varietăţii monumentelor naturale şi valorii istorico-culturale şi estetice, pe baza căruia s-ar putea dezvolta un turism prosper, se valorifică slab. Numeroasele materiale din mass-media dedicate sferei turismului, nu contribuie la înviorarea aşteptată a turismului intern şi internaţional în ţara noastră.

În situaţia deficitului de timp liber şi a veniturilor relativ modeste, cererea pentru turism la distanţe mari şi în condiţii de confort înalt este relativ redusă. În acest sens, turismul intern devine o ofertă atractivă pentru turiştii autohtoni. Turismul intern în Republica Moldova este subapreciat comparativ cu turismul internaţional, mai bine conturat şi organizat, în ceea ce priveşte numărul de călătorii, sejururi şi valoarea totală a cheltuielilor suportate (conform statisticilor oficiale internaţionale, ponderea vizitatorilor interni devansează, cel puţin dublu, pe cea a vizitatorilor internaţionali). De asemenea turismul intern este mai puţin supus fluctuaţiilor economice şi politice internaţionale şi este specific cererii turistice de masă, o caracteristică generală a secolului XXI.

În Republica Moldova turismul intern se află la începutul afirmării sale ca sector al economiei naţionale. Perioada respectivă se caracterizează prin tendinţa de devansare a numărului de plecări raportat la numărul de sosiri ale vizitatorilor în ţară. Analiza circulaţiei turiştilor şi excursioniştilor participanţi la acţiuni turistice interne denotă o creştere accentuată a ritmului mediu cu aproximativ 37% în perioada anilor 1999-2007.

Dezvoltarea unui turism durabil, după cum se pretinde în Republica Moldova, nu va putea avea loc fără trecerea la o dezvoltare socioeconomică, cu folosirea pe larg a metodelor şi tehnologiilor inofensive pentru mediul înconjurător şi populaţie.

Eticheta ecologică europeana este unul dintre instrumentele strategice oferite de Uniunea Europeana, mai precis o certificare ce ia în considerare tot ciclul de viaţă al unui produs sau serviciu, stabilind standarde ecologice de nivel european pentru hoteluri, pensiuni şi campinguri, mai ales pentru cele amplasate în arii protejate şi parcuri naturale, reprezentînd de fapt un sprijin important pentru integrarea intr-o reţea europeană a turismului durabil. La nivel european au fost certificate pînă în prezent 26 de grupuri de produse şi servicii, 420 de producători, cu 300 de milioane de produse vîndute, în valoare de aproximativ 700 milioane euro anual.

Pentru elaborarea şi dezvoltarea strategiei de dezvoltare a turismului Republicii Moldova şi efectuarea amenajărilor turistice se recomandă realizarea zonării turistice şi definirea atractivităţii turistice a teritoriului.

Din acest punct de vedere politica şi strategia de dezvoltare a turismului în Republica Moldova trebuie să stabileasca principiile şi condiţiile necesare îmbunătăţirii poziţiei concurenţiale, prin prisma:

- dezvoltării produselor turistice existente în Moldova, astfel incît să asigure o valorificare superioară a condiţiilor factoriale existente şi ridicarea calităţii;

- stimulării cererii, în condiţiile dezvoltării şi adaptării ofertei turistice în cadrul unui program de dezvoltare şi promovare a produsului turistic;

- dezvoltării invăţămîntului şi cercetării turistice necesare asigurării calităţii şi diversităţii ofertei turistice şi depistării din timp a tendinţelor pieţei turistice, în scopul reglării din mers a pieţei interne;

- modernizării şi dezvoltării infrastructurii, ca o condiţie de bază a existenţei pieţei interne şi a pătrunderii acesteia pe piaţă concurenţei;

- asigurării comunicaţiei cu piaţa referitoare la oferta turistică şi condiţiile de prestare a acesteia;

- îmbunătăţirii climatului economic general al ţării noastre;

- organizării şi dezvoltării spaţiale, prin urmărirea valorificării şi conservării elementelor de mediu ca şi componentele de bază ale ofertei prezente şi de viitor.

- îmbunătăţirii cadrului general de funcţionare a sectorului intr-o economie de piaţă concurenţială.

Bibliografie

1. Anuarul Statistic al Republicii Moldova, 2006.

2. www.turism.md .

3. Miron V. Relaţiile comerciale dintre Republica Moldova şi ţările Uniunii

Europene în domeniul turismului. Editura Bons offices, Chişinău, 2007.

4. Neacşu N. Turismul şi dezvoltarea durabilă. Editura Expert, Bucureşti, 1999.

Moldova. – ASEM, Chişinău, 2002.

5. Turcov E. Direcţii de dezvoltare şi promovare a turismului în Republica