ALEKSANDR SOLJENITIN VITELUL si STEJARUL NSEMNRI DIN VIATA LITERAR Volumul IIALEKSANDR SOLJENItN, romancier si istoric rus, s-a nscut la 11 decembrie 1918 la Kislovodsk, Rusia. A luptat n cel de-al doilea rzboi mondial, n 1945 a fost arestat pentru c scrisese o scrisoare n ca-e l critica pe Stalin si a petrecut opt ani n nchisoare si n lagre de munc fortat si nc trei ani n exil. Reabilitat n 1956, i s-a permis s se stabileasc la Riazan, unde a devenit profesor de matematic si a nceput s scrie, n 1962 public nuvela O zi din viata luilvan Denisovici, care i aduce notorietatea. Continu s scrie romane si povestiri, care circul ns n samizdat sau snt publicate n Occident, n 1970 i se atribuie Premiul Nobel pentru literatur, dar refuz s se duc la Stockholm s-1 primeasc, de team c nu i se va mai permite s se ntoarc n tar. La aparitia, n 1973, a primului volum din Arhipelagul Gulag, este vehement atacat de presa sovietic, apoi, la 12 februarie 1974, arestat, acuzat de trdare si expulzat, n decembrie si ia n primire Premiul Nobel. Din 1975 se stabileste n Statele Unite, unde continu s scrie, abia n 1990 recptndu-si cettenia rus. n prezent, locuieste n Rusia. Alte scrieri: Primul cerc (1968), Pavilionul cancerosilor (1968), August 1914 (\912),Lenin la Zurich (1975), Problema rus" la sfrsitul secolului XX (1994), Un grunte ntre pietrele de moar (1998), Rusia sub avalans (1998) etc. COMPLETAREA A PATRA Iunie 1974 SOCOTEALA, MI VOINICE, IESI BINE, N-AM CE ZICE Precedenta completare, a treia, era deja gata, dar mai rmsese de redactilografiat, de microfilmat, de expediat textul n Occident, de ascuns resturile, cnd la 28 decembrie, la Peredelkino, la dacea familiei Ciukovski unde se gsea din toamn noul meu loc de schimnicie hibernal, n timpul obisnuitei mele pauze pentru un dejun frugal, ascultnd emisiunea BBC de amiaz, am avut surpriza s aud c la Paris apruse n rus primul volum al Arhipelagului. Surpriz numai n ce priveste data, cci eu l cerusem si-1 asteptam pentru 7 ianuarie, de Crciunul ortodox. Dar, cu precaritatea filierei noastre, cererea mea sosise prea trziu; si editorii nostri1, cu abnegatia aceasta care nu cunoaste nici duminici, nici repausul de sear, si n ciuda mijloacelor asa de restrnse nct ntr-o bun zi vor provoca uimire, devansaser calculele mele. Cu zece zile numai, dar tocmai pe zile se joac soarta unei literaturi clandestine: soare de n-ai la seceris pcat de rodul multor luni de munc. Am auzit n-am tresrit si am continuat s-mi vd de varza mea. Cte gesturi nu fcusem eu n acesti ani, gesturi care toate preau a izvor din disperare si nici unul dintre ele nu trezise nici o reactie din partea guvernului. M deruta aceast slbiciune, rigiditatea acestui zid sau a acestui bustean urias, pe nedrept numit aici stejar, numai de dragul proverbului.2 De-attea ori trecuse chestia asta de ce n-ar mai trece nc o dat?... O or mai trziu mi-am ars mna la resoul cu gaze si, n ciuda arsurii, a trebuit s m duc la Moscova; mi ziceam n sinea mea: 1 Editura n limba rus YMCA Press. (N.t.) 2 Vitelul vru stejarul s-1 rstoarne, dar rmase fr coarne." Acest proverb i-a inspirat autorului titlul memoriilor de fat. (N.t.) s fie vorba de un simbol? Dar, mpreun cu toti apropiatii mei, aveam sentimentul c triesc o srbtoare si asa am petrecut seara. si ce eliberare: m ascunsesem, m camuflasem, romanul l pur-tasem l salvasem! De aceast pietricic stnjenitoare, lacrima noastr pietrificat, mi-am eliberat umerii, si am fcut-o acolo unde trebuie. Nu ndrzneam nici mcar s-o pstrez acas, dar acum, de lenea v-o biruiti, poftiti, prieteni, de-o cititi! Ani multi la numr m stpnise gndul c publicarea Arhipelagului o voi plti cu viata. Pentru asa ceva, ei nu pot s nu-ti taie capul: altminteri, ei n-ar mai fi ei, imperiul li s-ar duce de rp. Ca s-ti

pstrezi capul, trebuie s pleci din vreme n Occident. Dar dac esti aici, atunci este normal s tragi de timp, c doar om esti si tu: bun, s scrii primul nod si apoi pe-al doilea si n-ar fi ru s ajungi pn la al patrulea, cnd Lenin a sosit deja la Petrograd si cnd romanul istorico-militar se transform exploziv ntr-unul revolutionar, si o dat cu acestea s si dispari sub ruinele arznde. si ntre timp si Vitelul s-1 isprvesti de schitat. (Dac am putut s-1 duc la bun sfrsit, o datorez numai faptului c am isprvit la timp Completrile I-II-JQI; dac nu le-as fi scris la vremea lor, nas mai putea s-o fac astzi, cnd toat aceast tensiune a clandestinittii a ncetat, cnd iat-m proiectat ntr-o viat cu totul schimbat, cnd sub fereastra csutei mele alpine luceste cupa nsorit a muntilor elvetieni, si cnd nu mai e nevoie s-mi pzesc manuscrisele, si cnd vorbesc fr teama c peretii ar putea avea urechi. Alt viat.) Asa s-au trgnat lucrurile si cu Arhipelagul de la primul lor termen, si tot asa mai departe pn cnd, iat, mprejurrile n-au mai avut rbdare. si ct de evident este pentru cel ce stie s vad: ct de mult au slbit ei! Ridicaser bariera conventiei referitoare la drepturile de autor, subred palisad n fata unui taur furios; ei credeau c Arhipelagul se va mpiedica de aceast conventie, nc de la 23 decembrie, Pankin, seful Agentiei Centrale pentru Drepturi de Autor, ameninta: contractul, ca si orice alt angajament, va fi considerat ca lipsit de valabilitate" conform legislatiei n vigoare; dar cine se mai teme de o zgrietur de pisic atunci cnd ncepe s se aud suierat de sbii izbind cu putere? Declaratia Agentiei Centrale pentru Drepturi de Autor, dat chiar naintea aparitiei Arhipelagului, lsa s se nteleag c pentru ai nostri era mai usor s pun pumnul n gur unor editori strini dect mie, care eram n (ar. Dar si acesta era un calcul fals: Arhipelagul nu fcea obiectul unui contract. Ei puteau opri orice roman, chiar si Octombrie saisprezece al meu, si pretentiile lor tot le-ar fi dat juristilor prilej de reflectie fondat? nefondat? Dar a ncerca s prinzi Arhipelagul n latul din firele subtiri ale sicanei avoctesti era semnul unei prea vdite neputinte. Editorii americani se grbir s declare, chiar s adreseze rugmintea insistent ca autorittile sovietice s-si ncerce fortele n aceast afacere, s intenteze un proces la tribunal. (A trecut un an si jumtate si recent Pankin, ca motanul care, negsind lapte n ulcic si linge musttile, a grit: tare doreau occidentalii ca noi s pornim un proces contra Arhipelagului, dar i-am dezamgit.) Uimitor: nc din august confiscaser cartea, o examinaser. Aveau sub ochi aceast mas incandescent, care atinsese deja punctul de topire si ei tot se mai gndeau: temperatura este insuficient, metalul n-o s curg? N-am pregtit nici rigole, nici tipare, nici forme n care s toarne metalul. Reusisem s-i ametesc n gara Kazan, reusisem s pclesc ministerul iubirilor mele.1 Au dormit toat luna octombrie, au dormit toat luna noiembrie. (N-au nceput s se miste dect n luna decembrie: mi-au trimis prin post un craniu si niste oase, anunturi mortuare decupate din publicatia newyorkez Novoe russkoe slovo dar cine din Uniunea Sovietic mai primeste asa ceva, numr de numr?; promisiuni c m lichideaz pn la sfrsitul anului dar pn la acest sfrsit de an, eu i-am devansat!) Exemplu de nepsare, caracteristic pentru un sistem birocratic hipertrofiat. Merita osteneala de a crea contraspionajul cel mai redutabil din lume si nu numai de a rata aceast carte mortal pentru ei, ci si de a o scoate cu propriile lor mini la suprafat? Merita osteneala de a crea cel mai mare aparat propagandistic din lume si a nu pregti nici mcar un argument contra acestei crti ucigtoare? n prima sptmn, ncremenire total, n 4 ianuarie, agentia TASS a nceput s difuzeze declaratii prpstioase, dar numai pentru strintate, fr s le traduc n limba rus, fr s le publice pentru uzul compatriotilor: ne-a stricat Anul Nou... vrea s semene nencredere ntre popoare... ponegreste poporul Uniunii Sovietice... prezint regimul hitlerist ca pe un regim uman... Cel cruia propaganda antisovietic nu i-a luat mintile va respinge ' KGB, mai nainte Minister al Securittii Statului. (N.t.) s fie vorba de un simbol? Dar, mpreun cu toti apropiatii mei, aveam sentimentul c triesc o srbtoare si asa am petrecut seara. si ce eliberare: m ascunsesem, m camuflasem, romanul l pur-tasem l salvasem! De aceast pietricic stnjenitoare, lacrima noastr pietrificat, mi-am eliberat umerii, si am facut-o acolo unde trebuie. Nu ndrzneam nici mcar s-o pstrez acas, dar acum, de lenea v-o biruiti, poftiti, prieteni, de-o cititi! Ani multi la numr m stpnise gndul c publicarea Arhipe-lagului o voi plti cu viata. Pentru asa ceva, ei nu pot s nu-ti taie capul: altminteri, ei n-ar mai fi ei, imperiul li s-ar duce de rp. Ca s-ti pstrezi capul, trebuie s pleci din vreme n Occident. Dar dac esti aici, atunci este normal s tragi de timp, c doar om esti si tu: bun, s scrii primul nod si apoi pe-al doilea si n-ar fi ru s

ajungi pn la al patrulea, cnd Lenin a sosit deja la Petrograd si cnd romanul istorico-militar se transform exploziv ntr-unul revolutionar, si o dat cu acestea s si dispari sub ruinele arznde. si ntre timp si Vitelul s-1 isprvesti de schitat. (Dac am putut s-1 duc la bun sfrsit, o datorez numai faptului c am isprvit la timp Completrile I-II-III; dac nu le-as fi scris la vremea lor, n-as mai putea s-o fac astzi, cnd toat aceast tensiune a clandestinittii a ncetat, cnd iat-m proiectat ntr-o viat cu totul schimbat, cnd sub fereastra csutei mele alpine luceste cupa nsorit a muntilor elvetieni, si cnd nu mai e nevoie s-mi pzesc manuscrisele, si cnd vorbesc fr teama c peretii ar putea avea urechi. Alt viat.) Asa s-au trgnat lucrurile si cu Arhipelagul de la primul lor termen, si tot asa mai departe pn cnd, iat, mprejurrile n-au mai avut rbdare. si ct de evident este pentru cel ce stie s vad: ct de mult au slbit ei! Ridicaser bariera conventiei referitoare la drepturile de autor, subred palisad n fata unui taur furios; ei credeau c Arhipelagul se va mpiedica de aceast conventie, nc de la 23 decembrie, Pankin, seful Agentiei Centrale pentru Drepturi de Autor, ameninta: contractul, ca si orice alt angajament, va fi considerat ca lipsit de valabilitate" conform legislatiei n vigoare; dar cine se mai teme de o zgrietur de pisic atunci cnd ncepe s se aud suierat de sbii izbind cu putere? Declaratia Agentiei Centrale pentru Drepturi de Autor, dat chiar naintea aparitiei Arhipelagului, lsa s se nteleag c pentru ai nostri era mai usor s pun pumnul n gur unor editori strini dect mie, care eram n tar. Dar si acesta era un calcul fals: Arhipelagul nu fcea obiectul unui contract. Ei puteau opri orice roman, chiar si Octombrie saisprezece al meu, si pretentiile lor tot le-ar fi dat juristilor prilej de reflectie fondat? nefondat? Dar a ncerca s prinzi Arhipelagul n latul din firele subtiri ale sicanei avoctesti era semnul unei prea vdite neputinte. Editorii americani se grbir s declare, chiar s adreseze rugmintea insistent ca autorittile sovietice s-si ncerce fortele n aceast afacere, s intenteze un proces la tribunal. (A trecut un an si jumtate si recent Pankin, ca motanul care, negsind lapte n ulcic si linge musttile, a grit: tare doreau occidentalii ca noi s pornim un proces contra Arhipelagului, dar i-am dezamgit.) Uimitor: nc din august confiscaser cartea, o examinaser. Aveau sub ochi aceast mas incandescent, care atinsese deja punctul de topire si ei tot se mai gndeau: temperatura este insuficient, metalul n-o s curg? N-am pregtit nici rigole, nici tipare, nici forme n care s toarne metalul. Reusisem s-i ametesc n gara Kazan, reusisem s pclesc ministerul iubirilor mele.1 Au dormit toat luna octombrie, au dormit toat luna noiembrie. (N-au nceput s se miste dect n luna decembrie: mi-au trimis prin posta un craniu si niste oase, anunturi mortuare decupate din publicatia newyorkez Novoe russkoe slovo dar cine din Uniunea Sovietic mai primeste asa ceva, numr de numr?; promisiuni c m lichideaz pn la sfrsitul anului dar pn la acest sfrsit de an, eu i-am devansat!) Exemplu de nepsare, caracteristic pentru un sistem birocratic hipertrofiat. Merita osteneala de a crea contraspionajul cel mai redutabil din lume si nu numai de a rata aceast carte mortal pentru ei, ci si de a o scoate cu propriile lor mini la suprafat? Merita osteneala de a crea cel mai mare aparat propagandistic din lume si a nu pregti nici mcar un argument contra acestei crti ucigtoare? n prima sptmn, ncremenire total, n 4 ianuarie, agentia TASS a nceput s difuzeze declaratii prpstioase, dar numai pentru strintate, fr s le traduc n limba rus, fr s le publice pentru uzul compatriotilor: ne-a stricat Anul Nou... vrea s semene nencredere ntre popoare... ponegreste poporul Uniunii Sovietice... prezint regimul hitlerist ca pe un regim uman... Cel cruia propaganda antisovietic nu i-a luat mintile va respinge 1 KGB, mai nainte Minister al Securittii Statului. (N.t.) aceast carte... Pretext pentru a atribui realittii sovietice racilele capitalismului... Un pamflet pltit n valut..." n uscciunea acestei argumentatii detectm toat deruta si teama lor. Asta-i tot? Timp de o jumtate de secol, ei au ucis milioane de oameni si asta-i toat aprarea lor? Dar pe toti i-a ntrecut comunistul francez Laroche, la 7 ianuarie, la televiziunea moscovit: Soljenitn nu a reflectat (n Arhipelag...) recolta record de anul trecut si, n general, nu ia n consideratie (pe deasupra mormintelor) realizrile economice ale URS S!... Una dup alta, la repezeal, lovituri neputincioase care nu fac nici un ru. n acele zile s-a simtit un fel de indignare contra mea. Eu n-am urmrit ns acest lucru, apoi treaba s-a ngrosat. Mi se relata despre aceasta, n vitrinele agentiei TASS", pe strada Gorki, era expus un mare afis (eu personal nu 1-am vzut) care arta cum niste monstri cu trmbite si tobe fac reclam operelor lui Soljenitn", nftisat ca un schelet compus dintr-un craniu galben si niste

oase negre. Caricatura era nsotit de aceste splendide versuri ale vestitului poet A. Jarov: Tot ticluind ntruna, miseleste, Soljenitn, mustind de-al calomniei cheag, Unor strini suspecti atta le slujeste nct acestia fac din el un steag. Sau asemenea expresii ale fidelittii: De la comitetul raional Sverdlov al PCUS. Cu un sentiment de profund indignare am aflat despre noile actiuni trdtoare s-vrsite de Soljenitn n scopul de a lovi n interesele statului sovietic si ale ornduirii socialiste. Zarva antisovietic strnit de propaganda burghez n jurul ultimei lui scrieri arat nc o dat n mod clar c acest om s-a rupt definitiv de societatea noastr si slujeste pe fat adversarilor nostri ideologici, l nfierm cu mnie pe acest renegat si trdtor, si considerm c pentru el nu este loc pe pmntul sovietic! Colectivul redactiei revistei Tnra gard." Tnra gard... si cnd te gndesti c eu i aprasem n fata celor de la Novi mir... De Anul Nou m-am apucat din nou de pronosticuri Ce vor face ei?" lat-le: 1. Asasinat Deocamdat exclus 2. Arestare si condamnare Putin probabil Posibil Posibil Lucrul cel mai de dorit pentru mine si cel mai stupid pentru ei Foarte posibil Nu-i exclus, dar e devreme Nu-i exclus 3. Deportare fr arestare 4. Expulzare n strintate 5. Proces intentat unei edituri occidentale 6. Campania de pres vi-znd discreditarea crtii 7. Discreditarea autorului Foarte posibil (cu concursul fostei mele sotii) 8. Tratative 9. Concesii, delimitare: nainte de 1956 nu am fost noi". (E un motiv si acesta pentru care am pus subtitlul1: 1918-1956.) Deocamdat asasinatul era exclus din cauza prea marii publicitti, cci dac nu asta era cauza, atunci care era? S vedem sensul afirmatiei c era exclus posibilitatea producerii lui n orice moment. S rpui un schior solitar si unde mai pui chiar n pdurea de la Barvina era un fapt care putea s jeneze autorittile, mai ales c aceasta este zona lor special", inaccesibil muritorilor de rnd. Nimeni, n afar de-ai lor, nu ptrunde acolo. Dar nici la Rojdestvo nu le-ar fi fost deloc greu s m lichideze (uneori, sub diferite pretexte, veneau indivizi a cror calitate de agenti era mai presus de orice ndoial), ar fi putut s-o fac si pe un drum ntunecos, n trenuletul electric care merge seara la Peredelkino. Dumnezeu m-a avut n paza lui, nu i-a lsat s mearg asa de departe. Dar exist solutia expulzrii peste granit, unde pot s-mi fac imediat de petrecanie, cci n alt tar nu mai rspund ei de mine. Deportarea undeva n Siberia nu mi se prea o mare nenorocire, c doar eram obisnuit cu asa ceva. Numai c n loc s scriu despre revolutie, va trebui s scriu despre lucruri din istoria vechii Rusii. Cu ultimele dou puncte ns i credeam prea destepti. Or, ei nu puteau s se ridice la un asemenea nivel de ntelegere a lucruri1 Arhipelagul Gulag are ca subtitlu: ncercare de investigatie literar 1918-1956. (N.t.) lor. Totusi, din septembrie erau n posesia Scrisorii" mele ctre conductori", ar fi putut s fac niste apropieri, s reflecteze. (De fapt, o citise careva dintre ei?...) Planul meu era partial urmtorul: dup ce i-am lovit cu Arhipelagul n moalele capului s-i ametesc imediat cu perspectiva derutant, schitat n Scrisoare", s-i ademenesc pe pista punctului 9. n decembrie, le-am trimis avocatului si editorilor mei indicatia s publice Scrisoarea" automat la douzeci si cinci de zile dup primul volum al Arhipelagului. Adic, mai nti s dea conductorilor douzeci si cinci de zile pentru reflectie si apoi, fr s mai astepte ceva, s proiecteze n afar, asupra publicului, aceast ambiguitate, aceast confuzie, pentru ca ele s planeze nu numai asupra slii cu usile nchise a biroului politic, ci si pentru ca sefii cei mari s stie c toat lumea este cu ochii

atintiti asupra alegerii pe care o vor face. si de un lucru eram ncredintat: totul putea nc s evolueze n diferite moduri. Nu era posibil ca la vrful conducerii s nu fi meditat nimeni asupra Scrisorii". (Mcar ceilalti, cei care mine vor lua locul celor de azi: ca un drum posibil pentru ei, ca o iesire din impas.) Din cauz c Arhipelagul a iesit mai repede de sub tipar, scadenta Scrisorii ctre conductori" sa decalat si ea mai n fat: de la 31 la 22 ianuarie. Dar din momentul n care TASS, furioas, a nceput s fac spume la gur, tonul conciliant al Scrisorii" mele putea, pe acest fundal sngeriu, s fie luat drept o concesie din partea mea, drept un semn c m-a cuprins frica; oamenii n-ar mai fi remarcat nici data de 5 septembrie". Intentionam ca dup Arhipelag s ncerc imediat s dau un brnci bolovanului imens care este statul nostru. Acest proiect s-a dovedit ineficient, prost conceput. Da, Arhipelagul era chemat s schimbe istoria, de asta snt sigur, dar nu asa de repede si, probabil, nu ncepnd cu Moscova. si pe 10 ianuarie m-am aruncat asupra unei ocazii cu totul ntm-pltoare si am oprit tiprirea Scrisorii". Treaba aceasta mi-a reusit datorit unei fraze conventionale spuse la telefon n ultimul moment; chestiunea este c Scrisoarea" nu era de important minor si plecase deja la cules. A fost stopat.* * La vremea aceea era ceva pe care eu, nc necunoscnd scala a ceea ce pretuieste Occidentul, nu-1 ntelegeam: Scrisoarea" n-ar fi fcut dect s micsoreze efectul Arhipelagului si s-mi fug pmntul de sub picioare n momentul Posibil era si o alt combinatie, una mai logic. Era cea pe care eu, mai nainte, deja o avusesem n vedere: cuplarea Scrisorii ctre conductori" cu Nu triti n minciun". Aceasta din urm avea deja patru ani de lncezeal si asteptare. Aici era vorba de dou fete ale unuia si aceluiasi deziderat: si poporul, si guvernul trebuia s se scuture de una si aceeasi ignominie. De altminteri, ncepnd publicarea unei asemenea crti cruciale precum Arhipelagul si, dup ea, a tuturor celorlalte scrieri care se acumulaser, aveam eu n fond nevoie de miscri si artificii tactice? Crtile mele, oricum, si urmau cursul lor. (Despre un asemenea mod de viat visez si astzi. Nu e simplu s iesi dintr-o lupt ndelungat; iat, m aflu deja de patru luni n Europa si vor mai trebui multe luni de zile pentru a lmuri complet lucrurile, pentru a spune tot ce am de spus, pentru a para loviturile crora nc le snt tint; dar ceea ce vreau cu adevrat este s m cufund cu totul ntr-un spatiu de liniste, s scriu si crtile mele n-au dect s-si urmeze cursul. Comportamentul oamenilor l explicm, de obicei, prin mprejurrile vietii sociale, dar de fapt si legile vrstei si ale mutatiilor noastre interioare ne conditioneaz deciziile sociale.) Dup contramandarea Scrisorii" m-am linistit: n-au dect s fluiere si s huiduiasc, deocamdat eu mi-am fcut treaba. Veti veni, m veti luai Luati-m, snt dispus s merg si la nchisoare. Stare de aprare pasiv. De altfel, serios vorbind, eu si sotia nu ne asteptam la represalii. De multe ori scapi nepedepsit si, de la un moment dat, ncepi s te iluzionezi c si n viitor te vei bucura de aceeasi impunitate. Alia, de data aceasta, era foarte convins c, n afar de injuriile din pres, n-o s fie nimic, c autorittile or s nghit acest hap. Eu nu credeam c este asa, dar m comportam ca si cnd ar fi fost exact asa: nu m-am sechestrat n apartamentul nostru de la Moscova cel lipsit de lumina zilei (ca s ne aprm de privirile indiscrete si de camerele de luat vederi, tineam perdelele lsate zi si noapte), de aer si de lrgime, ci, pasnic, mergeam la Peredelkino, mi umpleam pe ndelete plmnii cu aerul proaspt de sub pini si, ntr-un ritm, pentru mine neobisnuit de lent (ah, acelor zilisoare, ce-o s le mai duc dorul!), mi finisam articolele pentru culegerea Voci din strfunduri. Acum mi vine chiar greu s cred cel mai hotritor al luptei. A avut grij Dumnezeu de mine si aici. (Adnotare din 1978.) c viata noastr, n acea lun ianuarie, a avut o curgere asa de do-moal, lin, monoton, n perioada cnd presa ne mprosca n fel si chip, unii prieteni veneau la noi si ne spuneau: numai la voi acas este liniste si pace". Noi nici nu citeam, nici nu cutam s citim toate acele injurii de care glgia ntreaga pres, nici mcar idee n-aveam despre amploarea acelei campanii mpotriva noastr. Alia redactilo-grafia ultimele capitole ale Vitelului, le microfilmam, le pregteam pentru expediere. La popasul meu din afara orasului ascultam radio pe sturate: Arhipelagul meu mi venea pe calea undelor1 ca tr-indu-si viata lui proprie, plin de propriile lui dureri, ca si cnd n-ar fi fost niciodat construit de mine, ca si cnd n-ar fi fost posibil s fie creat de mine si aceast rentlnire m misca pn la lacrimi. Ecoul international trezit de editia rus a crtii a depsit n vigoare si n densitate toate asteptrile. Eh, desigur, occidentalii amestecau aceasta cu propriile lor probleme, mai aproape de ntelegerea lor: pe de o parte, teribilele revelatii despre Arhipelagul barbar si pe de alt parte, ridicarea interdictiei de a circula cu masina duminica n RFG; pe de o

parte, viata din Arhipelag, viat pe care mintea omeneasc n-o poate concepe ca posibil si pe de alt parte, sptmna de lucru de trei zile din Marea Britanic. Criza petrolului suflase asupra Occidentului arhiprosper si aceste prime, nc slabe, restrictii l fcuser insensibil la necazurile noastre. Spre cinstea lui ns, Occidentul n-a perceput penuria de benzin ca fiind o suferint mai mare dect suferinta acelor bstinasi martiri ai Arhipelagului. Numai n prezent, nu, numai n acest moment nteleg eu ct de uimitor este modul n care Dumnezeu a dus la ndeplinire aceast sarcin. Cnd, n tot cursul anului 1962, Ivan Denisovici se fofilase prin samizdat pn la Kiev, pn la Odessa, si fr ca un singur exemplar ntr-un an de zile (prin ce minune?) s treac frontiera Tvar-dovski atta se temea, iar eu ctusi de putin; eu, n ardoarea mea, chiar doream ca Denisovici s se smulg din captivitate nedesfigurat , nu ntelegeam deloc c numai asa si tocmai asa, mostenind de la Hrusciov, m nfundam, crampon imposibil de extras, n zidul Kremlinului. Exemplarul de la Leningrad al Arhipelagului nu a fost ars, cum am cerut eu, cum eram convins c s-a fcut, ci a czut n minile securistilor. Aceast ntmplare a avut ca rezultat publicarea 1 n cursul unei serii de emisiuni occidentale consacrate citirii n ruseste a operei. (N.t.) lui precipitat, n rcnetele lor furioase. Tocmai pe aceast cale, Arhipelagul a cptat valoarea unei mrturii irecuzabile. Astzi, aici, n Occident, aflu c din anii '20 au aprut aici pn n treizeci de crti despre Arhipelag, ncepnd cu nfiintarea lui n insulele So-lovki. Este, asadar, vorba de crti care s-au publicat, tradus, divulgat si care s-au pierdut iar s fi strnit vreun ecou, fr s fi convins sau mcar s fi trezit pe cineva. Trstur caracteristic, omeneasc, a satiettii si a multumirii de sine: totul a fost spus si totul a intrat pe-o ureche si a iesit pe cealalt, n cazul cu Arhipelagul sovietic s-a fcut simtit si adierea gloriosului vnt socialist: trii socialismului i se pot ierta si nelegiuiri incomparabil mai mari dect cele ale lui Hitler, cci ele nu snt dect hecatombe la picioarele unui altar al luminii. Dac 1-as fi publicat n premier n Occident, Arhipelagul ar fi pierdut nc de la aparitie o jumtate din forta sa de izbire. Iar acum, constatm chiar cu uimire modul n care a fost nteles: Un prjolitor semn de ntrebare asupra celor cincizeci de ani de putere sovietic, asupra ntregului experiment sovietic de la 1918 ncoace" (Vorwrts). Soljenitn povesteste ntregii lumi adevrul despre lasitatea partidului comunist" (The Guardian). Poate c ntr-o zi vom considera aparitia Arhipelagului ca pe un reper mar-cnd nceputul destrmrii sistemului comunist" (Frankfurter All-gemeine). Soljenitn cheam la pocint. Aceast carte poate s devin cartea de cpti a renasterii nationale, dac cei de la Kremlin vor fi n stare s-o citeasc" (Deutsche Welle). O asociatie de editori americani s-a declarat dispus s publice materialele de istorie pe care guvernul sovietic ar dori s le contra-pun Arhipelagului. Dar asemenea materiale nu existau, n cincizeci de ani, clii nu avuseser cum s-si strng justificri. si n ultima jumtate de an, avnd deja cartea la Securitate, ei nu gsiser timp s se ocupe de aceast chestiune. Au publicat n New York Times un articol searbd al lui Bondarev (ca si cnd Arhipelagul s-ar referi la cel de-al doilea rzboi mondial, iar nu la nchisorile si lagrele sovietice, ca si cnd subiectul ar fi Stalingradul si generalul Vlasov. Dar despre mine ce se spune? C scrierile mele snt lipsite de adevr artistic, c nu nteleg moralitatea, c dau dovad de sentimente antislave si de nihilism national, c snt certat cu ntreg poporul.) Au publicat si n Izvestia un articol iarsi despre generalul Vlasov, un articol amplu; am deschis ziarul, zicndu-mi: bun, de data aceasta, vor dezminti: n chestiunea de a sti cine a eliberat Praga de nemti, documentele, ei le au; pe cele pe care nu le au, le vor fabrica, si cum as putea eu acum s-mi convoc tovarsii de celul? Eh bine, nu! le-a lipsit tupeul, n-au dezmintit esentialul: c singura actiune militar a diviziilor lui Vlasov a fost btlia contra nemtilor pentru Praga! Departe de a fi nregistrat vreun spor de inteligent de-a lungul unei jumtti de secol, ba, din acest punct de vedere, chiar n regres fat de acea organizatie sireat care a fost Kominternul anilor '20, presa sovietic stia una si bun: njurtura birjreasc, hituiala grosolan. Ostilittile le-a deschis Pravda din 14 ianuarie: Drumul trdrii". Articolul avea valoarea unei directive: aveau s-1 reproduc a doua zi toate ziarele centrale si locale, ceea ce nsemna deja un tiraj de aproape cincizeci de milioane. Tot n ziua urmtoare Lit-gazeta a indicat un termen special pentru a m desemna: vlasovian literar. si, cteva zile, chestia asta a continuat s se reverse din toate tipografiile, din toate vitrinele. si principala pungsie consta n faptul c nchisorile, lagrele nu erau mentionate nicieri ca tem a crtii; toat cartea incriminat nu era, dup prerea adversarilor mei, dect o jignire adus memoriei celor morti n rzboi; si mai ales se spunea, ntr-o

formul elegant-netransparent: s-ar prea (dar aceast opinie poate fi retractat) c acest nemernic, adic eu, are trei masini si apoi mai era aceast bucat savuroas, mai excitant dect orice, aruncat multimii: Ticlosul! Ce-i lipsea?!" A doua zi dup ce Pravda dduse semnalul, am fost asaltati, n apartamentul nostru din Moscova, de telefoane de amenintare care au durat trei sptmni. Nou arm a secolului douzeci: prin tr-itul impersonal al unui telefon poti s dai nval ntr-o cas bine zvorit si s-1 ntepi drept n inim pe cel pe care 1-ai trezit din somn, fr ca tu, intrusul, s te ridici de la biroul tu sau din fotoliul n care te-ai asezat ca s degusti un cocteil. Acest tip de conversatie a nceput brusc-mrlneste: D-mi-1 pe Soljenitn!" Dar cine esti dumneata?" D-mi-1, snt un prieten de-al lui!" Sotia mea a pus receptorul n furc. Din nou sun telefonul. Ea ridic receptorul fr s spun un cuvnt (nici da", nici alo") aceeasi dogit voce de mrlan: Poate c am stat si noi n lagre, dar nu ne-am vndut patria, ai nteles?? Noi n-o s-1 lsm pe cinele sta s umble n libertate, ajunge!!" (Erau cuvnt cu cuvnt expresii de-ale raportului CC din decembrie numai 14 c fr cine".) Atacul la telefon era ceva neasteptat, neobisnuit; era nevoie de nervi tari, de prezent de spirit, de rspunsuri ingenioase, de o voce ferm (nu ne impresionati, nu v mai obositi!). Alia s-a adaptat repede la situatie, se descurca bine. Asculta, asculta n tcere toate injuriile, apoi pe un ton calm: Spuneti, la Securitate salariul se d de dou ori pe lun sau o dat, ca la armat?" n asemenea cazuri, cel de la captul firului totdeauna se fstcea. Sau chiar i ncuraja prin interjectii, dndu-le rgazul s se exprime, dup care intervenea ea: Ati spus tot? Ei bine, n acest caz transmiteti-i lui Iun Vladimirovici (adic sefului KGB) c, dac se bizuie pe cadre asa de mrginite, o s aib necazuri." Apelurile telefonice erau n asa fel dirijate si aveau o asemenea continuitate nct prietenii nostri nu mai reuseau s ia legtura cu noi, iar noi ce era s facem? S nu ridicm receptorul? Dar dac poate ne suna chiar un prieten? Am reusit totusi s dau de veste despre acest bombardament telefonic (si, n aceeasi sear, posturile de radio occidentale, Dumnezeu s le dea sntate, transmiteau deja stirea despre atacurile prin telefon). Voci de brbati si voci de femei, invective, amenintri, obscenitti si asa fr ntrerupere pn la unu noaptea, apoi o pauz si din nou ncepnd de la sase dimineata. Cteva telefoane a primit si Ciukovski, la Peredelkino; o insultau pe Lidia Korneevna, m cereau pe mine: sotia lui se simte ru". (N-a fost o ntmplare c, n aceste zile, toat povestea asta a coincis cu excluderea L.K. din Uniunea Scriitorilor, n parte si ca rzbunare c m-a adpostit. Prin corespondenti [35], am reusit si s rspund la aceast msur. Din fericire, cineva ne adusese de curnd un dispozitiv de nregistrare pe magnetofon a convorbirilor telefonice; si eu tot prin telefon, fr s m sinchisesc de Securitate, o instruiam pe Alia cum s branseze, iar ea, tot prin telefon, verifica dac si cum functioneaz aparatura respectiv: si iat, dup cum se vede, vom nregistra pe caset fragmentele cele mai interesante... Civilizatia creeaz arma ea creeaz si contraarma. Efectul s-a produs, adversarii nostri au nceput s fie mai prudenti, s vorbeasc mai cuviincios, s simuleze c ne vor binele (ne temem s nu-1 aresteze!"). In acea prim sear s-a pus la cale o lovitur mai puternic dect zbrnitul telefoanelor se pare c s-a mizat pe mnia poporului: niste indivizi au fost convocati n curte la Kozitki; au fost mobilizate aici si cteva zeci de militieni, ca s ne protejeze, dar nu s-au spart geamuri si n-a fost nevoie de interventia fortelor de protec15 tie"; este clar c ntre timp se schimbase consemnul, ntr-o bun zi o s aflm si noi ce s-a ntmplat pn la urm. Dar apelurile telefonice s-au succedat timp de dou sptmni, desi cu o frecvent mai mic dect n prima zi, n schimb ntr-un mod mai diversificat: ...Vlasovianul nc mai trieste?... .. .I-am citit toate operele si m rugam pentru el; dar vd n prezent c idolul meu nu este dect un rebut. Uneori se auzea si cte un strigt de indignare (dup noua mea declaratie n fata presei): Dar ce mai face acest ticlos?!! Nu se astmpr, nu?! Temele nu att se ncrucisau, ct se nlocuiau unele pe altele, la comand: ntr-o zi sau dou, numai amenintri cu moartea; apoi numai admiratori dezamgiti"; apoi numai prieteni de lagr"; apoi voitori de bine, cu sfaturile lor: s nu iesi pe strad, sau s ai

grij de copii, sau s nu faci cumprturi de la alimentara cci s-ar putea s-ti dea produse otrvite. Dar uimitor era faptul c printre aceste sute de apeluri telefonice nu a fost nici unul ct de ct inteligent, ct de ct rafinat; falsitatea era detectabil chiar de la primul cuvnt, de la primul sunet, oricare ar fi fost continutul. si toti se ncurcau ndat ce erau ridiculizati. si pentru a nu-si consuma din timpul lor liber, toti au nceput s caute a-si ndeplini sarcina" numai n orele de program. n felul acesta s-a ncercat distrugerea moralului familiei mele si, prin repercutare, a moralului meu. Dar cu a doua mea sotie, Securitatea a avut ghinion. Alia nu numai c a rezistat atacului, dar si a tinut pasul cu toate obligatiile ei curente. Treaba mergea, familia tria si mai trziu micutii nostri vor ntelege c pruncia lor n-a fost deloc una banal! Paralel cu atacul prin telefon (si, se ntelege, prin pres) se desfsura si un atac prin post. Scrisorile ostile care soseau prin post purtau totdeauna adresa mea complet, dar erau anonime. Au reusit s-si fac drum ctre mine si cteva scrisori amicale (eroarea cenzurii: Deutsche Welle indicase adresa noastr fr s precizeze numrul apartamentului si de aceea aceste scrisori treceau prin-tr-o alt cartare, nu erau retinute), ba de la muncitori" din Ural, ba de la copii ai unor zeki dispruti. Campania de pres sovietic, zgomotoas, furioas si incoerent, a fost asa de stupid nct n cteva zile a pierdut partida pe arena 16 international. New York Times avertiza: Aceast campanie poate s aduc URSS un prejudiciu mai mare dect nssi editarea crtii." si Washington Post: Dac fie si numai un fir de pr i se va clinti lui Soljenitn, schimburile culturale si comertul vor fi curmate." A le curma sau a nu le curma; exagerare, binenteles; destinderea era un obiectiv care nicicum nu trebuia ratat, ns, citind ziarele occidentale, liderii Kremlinului puteau s-si pun niste probleme: doar n-o fi dracu-n persoan acest Soljenitn; merit oare ca din cauza lui s dm peste cap tot jocul international? Presa occidental fcea un cor asa de puternic n aprarea mea nct excludea din capul locului asasinatul si arestarea. Dar atunci, toate aceste ltrturi unde duceau, la ce serveau? Spre ce antrenau ele nesbuit pnzele cenusii ale ziarelor noastre? (n ce m priveste, n aceast campanie de pres, eu vedeam deja o victorie, pentru c, vocifernd la adresa lumii ntregi, ei neglijau simpla, banala, discreta arestare.) Dar ei ncepuser campania impulsiv, cu rutate, fr s fi elucidat totul pn la capt; ncepuser, dar n acelasi timp ntrtaser milioane de ignoranti din tarsi acum lupta se ddea, nainte de toate, pentru ei, pentru compatriotii mei. De altfel, si pentru Occident, povestea prea s devin oarecum de nenteles: de ce nu m justificam eu mcar cu un cuvnt? Poate n calomnie era o parte de adevr? Iat deci c trebuie renuntat la a mai moti n timpul ncierrii. Pentru aceasta ar trebui o fire diferit de a mea. Eu am rspuns prin dou lovituri: o declaratie pe 18 ianuarie [36] si un scurt interviu acordat revistei Time pe 19 ianuarie [37]. n declaratie am rspuns la acuzatiile cele mai nedrepte si mai jignitoare aprute n ziarele sovietice, nghesuind totul n dou mici pagini; n interviu mi-am explicat pozitia: un rspuns fratilor Medvedev, pe care-1 ratasem n noiembrie; si un ndemn de a ne trezi la realitate adresat mie nsumi, lui Saharov si tuturor celor care, n conditii de tumult si prigoan, pierduser simtul msurii: eram recunosctori pentru tot ce fcea Occidentul n aprarea noastr, dar trebuia ct mai repede s fim n stare s mergem cu propriile noastre picioare; si att timp ct nu mi se pusese clusul n gur nu se stia ce efect va avea acolo Nu triti n minciun" trebuia s fac s se ia cunostint si de acest important sfat al meu adresat tineretului, de aceast unic sperant real a mea; si apoi, pur si simplu, potrivit nevoii 17 resimtite de sufletul meu, s rsuflu usurat: Mi-am fcut datoria fat de cei dispruti..." Gemetele si zbuciumul osemintelor alor nostri s-au potolit: lucrurile au fost spuse si auzite... Multe posturi de radio si de televiziune le-au difuzat. Multi le-au aflat din ziarele din 21 ianuarie, ziua comemorrii unei jumtti de veac de la moartea lui Lenin, eveniment care n ziua aceea nici n-a fost evocat. Dintr-un salt piezis si dintr-o musctur instantanee, cte btlii n-a cstigat el cit a trit! Dar cum le pierdea el acum dup o jumtate de secol, nc nu s-a spus, nc nu se vede dect pe jumtate. BBC: Campania de dou sptmni mpotriva lui Soljenitn n-a reusit s-1 intimideze si s-1

reduc la tcere."Die Welt: Dac-1 nltur, Moscova va fi nevoit s plteasc un pret analog celui al Budapestei si al Pragi." si asa am tinut noi piept toat sptmna care a urmat dup semnalul Pravdei n ciuda tuturor! Am tinut piept si chiar agentia TASS a fost obligat s reactioneze. Dar cum s reactionezi la apelul prin care ndemnam tineretul s nu mint, s reziste brbteste? Ei bine, iat cum: Soljenitn mproasc cu noroi tineretul sovietic, spunnd c acesta este lipsit de curaj." Dar aceasta era n 22 ianuarie, si n ziua aceea la Washington n fata cldirii Clubului National de Pres a avut loc o manifestatie a unor intelectuali americani de diverse orientri, ceea ce pe mine m-a mbrbtat foarte mult. Acolo s-au citit extrase am Arhipelagul, s-a strigat n gura mare: Jos mi-nile de pe Soljenitn! Lumea ntreag e cu ochii pe voi!" Era ziua de 22; atunci cnd Arhipelagul aprea deja n nemteste si cnd primul tiraj se epuiza n cteva ore. Noi am tinut piept o sptmna, cu ea se fcea aproape o lun de cnd apruse cartea, luna cea mai dificil, cnd capul de pod este. nc asa de mic, cnd lumea nc n-a cititdar a nteles deja asa de multe lucruri! De-acum, capul de pod se lrgea, citirea acestei crti n Occident ncepea s ia proportii de mas, si n ritmul pe care-1 luaser lucrurile era chiar greu s le prevezi consecintele. Iat ce mi-am notat pe 23: si ce dac dusmanul va tremura si se va retrage (va ncepe s recunoasc trecutul)? N-o s m mire chestia asta." (nc de la o dat anterioar, mai precis, imediat dup editia rus, ar fi trebuit s apar editia american. Eu fcusem totul pentru ca s se ntmple acest lucru, dar din cauza a dou sau trei personaje seci si interesate, educate n 18 spirit occidental, se alesese praful de toat trimiterea de Rusaliile anului 1968; editia american va ntrzia sase luni de zile, nu m va asigura pe timpul ct voi trece peste prpastie si numai pentru acest motiv, cred eu, s-a produs deznodmntul care s-a produs. Dar se putea face, s-ar fi putut face un pic mai trebuia ca liderii nostri s bat n retragere, dac de Anul Nou 1974 toat America ar fi citit efectiv cartea, n timp ce Kremlinul nu stia dect s depene una si aceeasi poveste cum c aceast carte i preamreste pehitleristi...) La data aceea, eu vedeam lucrurile n felul urmtor: dac din prima lun s-ar fi hotrt ce-o s fie cu mine din clipa de fat lupta cstiga n amploare si n profunzime: de-acum, chestiunea era de a sti dac masina de propagand va nghiti nc o dat Rusia sau aceasta i va rmne n gt. Minciuna presei va continua iarsi si iarsi s se rspndeasc liber sau n sfrsit va ntlni rezistent? Credeam n posibilitatea unui viraj favorabil si cu att mai mult ntelegeam sensul situatiei n care m aflam: declaratiile mele ulterioare trebuiau s tinteasc nu Occidentul, ci niste adrese din interiorul trii. La sfrsitul lui ianuarie, invectivele presei au devenit si mai virulente si mai numeroase, se strngeau cearsafuri peste cearsafuri de semnturi, acum si ale unor personaje cunoscute. Dar si tineri temerari naintau unul cte unul, ca n ntmpinarea mortii; ieseau n fat ntr-o angajare deplin, dezarmati, oferindu-se gloantelor Dima Borisov, Boria Mihailov, Jenia Barabanov. Coincidenta fcea ca fiecare dintre acestia s aib sotie fr serviciu si cte doi copii mici. si Lidia Korneevna a spus sus si tare cine pe cine a trdat [38]; rspunsul ei este scnteietor din punct de vedere literar. Invectivele presei aveau un sunet de-ti zgria auzul, dar de departe, din Vest, ncepea s se vad clar c declaratiile mele aveau un caracter net ofensiv" n timp ce autorittile preau s bat n retragere, cheltuind multe eforturi, dar degeaba. si zvonuri trsnite cu trisca rspndite si gndacii bat din tobe ca dracii, fiecare la locul su mbrncea ct putea, n timp ce ziarele si deversau injuriile, Securitatea l costuma pe Vitkevici, colegul meu de scoal, n vederea unui interviu ce urma a fi dat cuiva din Vest. O asemenea ntorstur era stupefiant: m nvinuia Securitatea de a nu fi fost suficient de constant fat de ea, de a nu-i fi dat peste mutr din clipa n care ne cunoscuserm, cum o fceam astzi. Eu nsumi m asteptam la discreditarea persoanei mele mai 19 mult ca la orice, dar m asteptam ca lucrul acesta s nu se fac dect prin prima mea sotie. Nu presupuneam c n aceast afacere va fi atras si prietenul meu din tinerete. Ce n-am fost eu n ochii lor: politist, ghestapovist si acum turntor al Securittii Statului. As fi preferat s nu rspund deloc, prea des eram solicitat. Dar o dat ce-ai intrat n hor, trebuie s joci. Ct priveste rspunsul, hai s tragem clopotul ct putem de tare [39]. si, din nou, radioul si presa mondial mi-au venit n ajutor. Contra unor insurgenti narmati, poti face uz de tancuri, dar mpotriva unei crti?" mpuscarea, Siberia, casa de nebuni n-ar face

dect s confirme dreptatea lui Soljenitn." Propaganda s-a dovedit a fi un bumerang..." si nu era prima dat cnd Giinter Grass mi aducea sprijinul su pn departe rsuntor. si am avut atunci impresia c tocmai cstigasem o nouL faz a btliei. Am tras o nou salv, iar atacurile lor parc ncep s moar sau s-au terminat (cum se ntmplase si-n septembrie)? Pozitiile mele s se fi tot ntrit? Pe 7 februarie mi-am notat: Pronostic pe februarie: n afar de denigrare este putin probabil ca din partea lor s mai urmeze ceva, mai degrab o pauz." Era o nechibzuint din partea mea s scriu asa ceva, mai ales c nu uitam c, de cnd m stiam, sfrsitul lui ianuarie si nceputul lui februarie mi-aduseser ntotdeauna necazuri: n acele zile se ngrmdiser multe primejdii ncercuire, arestare, etap funest, operatie si altele mai mrunte , dar, o dat depsite, totul se potolea imediat. Ceea ce-mi doream cel mai mult era asta, pauza: s tac, s m nfund n brlo-gul meu asa cum de-attea ori, dup o confruntare, m retrse-sem si-mi pusesem lact gurii. Desi, dat fiind desfsurarea btliei, era chiar pcat s iei pauz. Omul are particularitatea de a tri perioadele cumplite si catastrofice ale vietii sale la fel ca pe cele obisnuite, preocupat cum este de lucrurile simple de fiecare zi; si numai apoi, de departe, ntor-cnd capul, si zice: ia uite domnule, mi se frmita pmntul sub picioare; ia uite domnule, si nc la lumina fulgerelor! Eu unul n-am remarcat nici o schimbare de directie. Dar sotia mea, la nceputul lui februarie, a mirosit o schimbare de ru augur: faptul c asaltul telefonic contra apartamentului nostru ncetase si c nssi campania de pres lncezea ntr-o oarecare msurtoate acestea fiind lucruri de care autorittile se serviser pn acuma pentru a-si masca indecizia. (Brejnev s-a ntors din Cuba, fapt cruia 20 eu nu i-am dat important. Or, el era asteptat pentru a se lua o decizie n ce m priveste.) Prin multitudinea de zvonuri, rspndite n cursul acestei luni, erau si unele premonitorii, dar care, asa cum se ntmpl ntotdeauna, treceau neobservate si care puteau la fel de bine si s fie date uitrii atta timp ct autorittile nu putuser s-si opreasc alegerea asupra unei msuri de luat. Astzi, revznd buletinele radio din acea lun, constat cu surprindere c la 18 ianuarie, corespondentul BBC transmitea din Moscova c exist indicii dup care lucrurile tind spre o expulzare". La fel de surprins descopr c la 20 ianuarie, G. Svirski1, aflat deja n emigratie, declara: Pe Soljenitn o s-1 mbarce cu forta ntr-un avion." Parc ar fi citat un text deja tiprit! si cnd te gndesti c eu admiteam eventualitatea unei expulzri, dar iat-o, sub aceast form, cea mai elementar s fiu bgat cu forta ntr-un avion, si numai eu, fr familia mea nu stiu de ce, nu mi-o imaginasem, mi scpase. (Da, acum, cnd parcurg aceast carte n vederea tipririi ei, mi revin n memorie unele lucruri: n martie 1972, cineva chiar ne prevenise c pn la urm asa se va ntmpl, cu alte cuvinte c dup un arest provizoriu voi fi expulzat. Uitaserm complet de asta, nu ne-am mai amintit-o niciodat!...) si eram departe de a gndi c se vor lipi asa de tare de mine cuvintele pe care la l februarie cancelarul Brandt le adresase tinerilor socialisti (ctusi de putin bucurosi de asta, ei ar fi preferat s vad pmnrul nghitindu-m): n Germania Occidental, Soljenitn ar putea s triasc si s lucreze nestingherit." A spus-o si n-a mai retractat-o. Expulzarea putea s aib loc acum, dar ea ar fi putut s aib loc, si nc nu o dat, si nainte: totusi, niciodat nu se ajunsese la ea. Dar dac va avea loc, atunci, eu si cu Alia ne-o imaginam n felul urmtor: ne vor ncercui locuinta, ne vor ncercui pe noi toti mpreun, ne vor tia telefonul si ne vor da ordin s ne pregtim n grab sau mai pe ndelete. Dac ne-am fi gndit mai profund, ne-am fi putut da seama c o asemenea manier nu convenea autorittilor. Dar niciodat n-am avut parte de rgazul de a reflecta mai n voie: eram vesnic prinsi n agitatia treburilor curente. Era deja al treilea an de cnd aveam asupra noastr o hrtiut intitulat Cu1 Grigori Svirski, autorul unei scrieri despre antisemitismul din URSS, Ostaticii, emigrase recent n Israel. (N.t.) 21 tremur de pmnt", cu variantele urmtoare: zguduitura ne atinge mpreun, sau pe fiecare n parte, sau n cltorie dar niciodat nu ne-am apucat s-o elaborm n detaliu. Dar dac reiau toti acesti ani sptmn cu sptmn, constat c pe fiecare dintre acestea le-am umplut, ca si cnd ar fi fost cea mai important dintre toate, cu o activitate util: am scris ceva, am finisat degrab ceva sau am corectat o variant mai veche, am recopiat, am fotografiat, am difuzat (si

cte frmntri privind rezolvarea unei probleme: lucrul acesta e mai bine s-1 tinem acas? Sau s nu-1 tinem acas? si ncercm azi asa, mine asa), am expediat n strintate, am ntocmit scrisori explicative menite s nsoteasc o trimitere sau alta. si prinsi n clestele acestor griji si al ncierrii cu adversarii nostri, n-am mers niciodat destul de profund pentru a transforma n grafic Cutremurul de pmnt". La 8 februarie, Arhipelagul a aprut n Suedia; frontul care m sprijinea se lrgea. si n Norvegia, dup interventiile din Storting (parlament), ministrul afacerilor externe i-a exprimat ambasadorului sovietic ngrijorarea opiniei publice norvegiene. A urmat luarea de pozitie a partidului socialdemocrat daneztot n favoarea mea. (Dar tot sulubin cu socialismul moral"...) Lucram n liniste la Peredelkino. Dar, deodat, un telefon intempestiv de la Alia: a primit o citatie prin care eram convocat la procuratura general [40], de urgent, la sfrsitul zilei de lucru. (Imposibil ca de la Peredelkino s ajung acolo la ora fixat, chiar dac m-as fi deplasat cu o vitez de sinucigas, cum de n-au luat n consideratie acest lucru, de ce scriseser asa?) Legndu-se de neregularitti ca, de pild, absenta numrului de iesire (asa de caracteristic le era lucrul de mntuial, asa de mare le era graba), nementionarea motivelor pentru care eram convocat, nespecificarea calittii n care eram citat (era absolut necesar s-i sicaneze, ea din priviri sfsia aceast notificare), sotia mea a respins convocarea. n sufrageria familiei Ciukovski, telefonul era de ani de zile n unul si acelasi loc, pe o msut sculptat, de form oval, la peretele opus ferestrei, asa c n cursul si mai ales spre sfrsitul unei zile mohorte, totul era cenusiu. si lund receptorul si auzind vor-bindu-se de procuratura general, mi-am amintit imediat primind n inim acelasi pumnal ca atunci cum n acest loc, acelasi de-atunci, din septembrie '65, n acelasi semiamurg, auzisem, iesind din acelasi receptor, vocea lui L. Kopelev: Cauza ta a fost 22 transmis la procuratura general." Cauza mea, la data aceea, era arhiva confiscat, cu Banchetul nvingtorilor si cu Cercul, si transmiterea la procuratura general nsemna tribunal. (De ce nu s-au decis ei atunci la aceasta rmne o enigm. Ar fi reusit.) n momentul acela, la procuratura general, Cercul meu zcea pur si simplu ntr-un seif. Dar era ceva profetic n toate acestea: opt ani mai tr-ziu, n acelasi loc, avea s m muste acelasi sarpe amortit. Pe scurt. Vociferez mpotriva lor de sapte ani; trebuia ca, pn la urm, s dea si ei un ordin. La telefon, eu cu Alia vorbeam totdeauna cifrat, disimulat, tre-cnd totul prin Lubianka. La fel am procedat si acum, ca si cum aceast convocare la procuratur nu era cine stie ce (ea nici n-a telefonat imediat). Dar am nteles amndoi c treaba era serioas. Serioas, cu aceast rezerv totusi c vara trecut l convocaser pe Saharov n acelasi loc, dar, una peste alta, asta nu fusese dect pentru o discutie menit s-1 determine s pun capt activittii lui nedemne", ns totdeauna atitudinea autorittilor fat de mine s-a deosebit de cea pe care ele au avut-o fat de Saharov. O abordare nomencla-turist oblig la luarea n consideratie a unor fapte ca acestea: autorittile i-au conferit lui Saharov de trei ori Steaua de aur", au profitat de serviciile lui si nu le este usor s treac acum cu buretele peste meritele lui. Dar eu, att ct m stiu ele, snt flaconul de amoniac la nasul lor; ele nu vd n mine altceva. S m convoace Ia o mustruluial asta nicicum nu puteau s-o fac. Dar atunci la cel si de ce la sfrsitul zilei de lucru, si al ultimei zile lucrtoare a sptmnii? Acest aspect ar trebui aprofundat. Nu, analogia era de natur s deruteze. (Se foloseau de ea ca s m ademeneasc?...) Era limpede c eu cu picioarele mele nu m voi duce acolo, dar aveam impresia c-mi mai rmnea ceva spatiu, ceva timp. Nu trecuser dou ore deodat tropit de brbati n pridvor si o btaie foarte violent n geamuri; bteau exact cum bteau cei de la Ceka, imperios, ca pentru o ultim somatie. Or, Lidia Kor-neevna nu stia nimic: pentru a nu o ntrerupe din lucru, eu nc nu-i spusesem nimic n legtur cu procuratura si acum, cu sufletul la gur, nu mai aveam timp s-i explic. Ne-au luat pe nepregtite, le-am dat drumul s intre n cas! (L.K. spune c dac ar fi stiut nu le-ar fi deschis.) Snt trei insi. Cu pretextul cel mai stupid: pentru repararea dacei (treab de care nu se vor apuca) veniser deja de dou ori, ntoc23 miser un deviz" (trseser cu ochiul la mine si la camera mea) si iat din nou trebuie s ntocmeasc un deviz". M rodeau din priviri; nsotiti de L.K. pe jumtate oarb, fac turul camerelor. Deodat sun telefonul si specialistul n reparatii, intrusul, n casa altuia, nsfac receptorul, ascult, mormie si n aceeasi clip, nemaintocmind nici un deviz, iat-i plecnd cu

totii. L.K. i-a urmat si a reusit s vad dincolo de poart masina si doi sau trei alti indivizi. De ce nu m-au luat chiar atunci, chiar acolo? (Iat de ce: ei nu veniser dect pentru a verifica dac nu cumva eu fugisem n cele dou ore de cnd mi devenise cunoscut convocarea la procuratur. Calmul cu care-i rspunsesem la telefon sotiei mele nu demonstra nimic: ei cunosteau deja si maniera mea de a vorbi cu subtext si dexteritatea cu care dispream pentru luni de zile. Dac ntr-o or sau dou as fi disprut unde s m gseasc pe ntinderile nemrginite ale Patriei? Cci pn la 14 februarie trebuia adus la ndeplinire ordinul biroului politic cu privire la expulzarea mea. Dar deocamdat au verificat si au constatat c n-am fugit. si au pus sub supraveghere dacea de la Peredelkino n ideea c luni si-asa m duceam la procuratur si astfel totul se va petrece mai pasnic, mai discret, fr o arestare zgomotoas.) Un lucru prea clar ca lumina zilei: veniser dup mine. Ba nu, impunitatea, dup attea episoade deja consumate, si mai ales inertia muncii care de-attia ani nu m lsase niciodat s m mpotmolesc, s m nfund, s m ncurc undeva aceast inertie deci m mpiedica s-mi abandonez pe loc toat munca, s-mi fac metodic pregtirile si, dimineata, s-o ntind la Moscova. Era la sfrsi-tul unei zile de vineri si, timp de dou zile si dou nopti, o smbt si o duminic, eu cu Alia am fi putut s rezolvm problemele cele mai urgente, combinnd, reflectnd, convinsi c de-acum Cutremurul de pmnt deja ncepuse! (Desi, desigur, smbt si duminica nu formau un interval n care noi s fim la adpost de nvala lor, ar fi putut foarte bine si s dea buzna peste noi.) Dar nu, eu am mai rmas nc trei nopti si dou zile la Peredelkino, continundu-mi molatec traiul obisnuit si nefinisnd nimic, plutind parc n imponderabilitate si fiind n acelasi timp tot pe pmnt; si chiar luni dimineata, plecnd n grab, dar nu chiar cu noaptea-n cap, spre Moscova, mi-am lsat a?a cum se gaseau urmele vietii cotidiene, biroul plin cu toate cele> crtile. 24 [ Pe 11 dimineata, n drum spre Moscova, stiam deja ce aveam s rspund la procuratur. Dar n-am sosit chiar asa devreme, si curierul procuraturii (un ofiter, binenteles, dar cu un zmbet jenat) se prezentase, iat, att de matinal, chiar la nceputul zilei de lucru, cu o nou convocare, nct n-am mai avut timp s discut cu Alia 4 asa cum s-ar fi cuvenit si, n prezenta lui, a acestui curier, dup ce l-am instalat n antreu, mi-am recopiat la masin rspunsul [41 ] pe \ care l-am lipit, n loc de semntur, pe adresa de convocare. Ope| ratiunea a durat destul de mult, ceea ce pe ofiterul-curier, n antreu, l a fost de natur s-1 calce pe nervi; de fiecare dat cnd i treceam . prin fat, nu stiu de ce, srea n picioare si lua pozitia de drepti. t, Dup ce s-a vzut cu rspunsul n mn, a multumit si a plecat n ? asa mare grab si fr s mptureasc foaia, nct i-am strigat: Pur neti-o n plic, plou." Nendemnatic, a pus-o n plic. t A nceput btaia loveste-1 cu zel pn s te loveasc el! Cu, rierul nc nu plecase cnd am nceput s le telefonm corespondent tilor, s-i chemm la noi. Mai nti pentru a le aduce la cunostint t rspunsul meu. Dar sentimentul ncepea s m mping mai departe, la mn aveam mncrici dup asemenea cuvinte, ce alt-fr ceva mai era interzis a se spune? Dac iei cuvntul, atunci spune i' tot ce ai pe suflet. si lund al treilea volum al Arhipelagului, noi ; am transcris un fragment din partea a saptea care privea deja epoca lui Brejnev: Fr lege". Au venit de la New York Times, de la BBC, le-am citit pasajul n fata microfoanelor lor. Aceste dou rspunsuri, n interval de cteva ore, erau la nltimea situatiei. Iar noi nu ncepuserm nici mcar s ne pregtim, s ne lum .^ rmas-bun de la cunoscuti. Aceast btlie nu este prima nu j; este mai ameninttoare dect cele dinainte. t Dar, dup rspunsul meu insolent din dimineata zilei cu pricina, * de ce nu veniser s m ridice imediat, dac totul fusese deja hot-rt? Deocamdat speraser c m voi 4uce personal la procuratur (si, cu caracterul meu, era asa de simplu s m deranjez pn acolo; ea este chiar alturi, n piata Puskin, la dou minute de mers pe t jos, si nu este vreun KGB blestemat) prinde gsca si bag-o n 1 sac! m-ar fi arestat imediat, fr zgomot, fr martori. Dar de : ce nu m-au ridicat luni si nici marti, si m-au lsat s trmbitez s

aud toat lumea? Poate c le-a fost fric de vlva fcut n jurul rezistentei mele? Dac m-as fi prezentat la procuratur, ar fi nsemnat c eu nc le mai recunosteam autoritatea, nseamn c 25 le-as mai fi dat speranta c prin presiune m puteau face s nego-ciez cu ei. Spre sear am iesit cu sotia s ne plimbm putin, s vorbim de una, de alta pe bulevardul Strastnoi (Narskinski): acolo era locul nostru preferat pentru discutii ceva mai lungi si ar fi de mirare ca ei s nu ne fi ascultat niciodat conversatia de-acolo (ce-i drept, ne strduiam s vorbim schimbnd fr ncetare orientarea gurii). Acel bulevard Strastnoi cu extremitatea devenit, prin lrgire, aproape UP crmpei de parc mi-era drag prin el nsusi, dar si pentru c era aproape de Novi mir, de cte ori n acest loc nu m ntlnisem eu cu cei de la Novi mir\ De data aceasta eram urmriti de aproape, pe fat, de niste indivizi dintre care unul, chipurile beat, s-a izbit cu pieptul de mine. Dar cnd n-am fost noi urmriti? ntmplarea de-acum nu era un motiv s marcm cu o bifa special aceast zi. Noi fceam socoteala c, n linii mari, eram mai gata ca oricnd, toate crtile importante erau la loc sigur, inaccesibile KGB-ului. si c trebuia s ne pregtim n vederea unei arestri, s strngem lucrurile de prim necesitate. Dar creierii nostri erau obositi, functionau cu ncetinitorul: pentru o adevrat discutare a Cutremurului de pmnt s-a produs, dar chiar s-a produs? ne lipsea rigoarea; ne cuprinsese un fel de lncezeal. Repetam, ca si n trecut, c voi rezista doi ani la nchisoare pentru a apuca s-mi vd publicate toate operele, dar c mai mult, nu garantam. Ziceam c n lagr nu voi lucra nici o singur zi, dar c n regim de nchisoare as putea si s scriu. S scriu ce? Istoria Rusiei sub form de povestioare pentru copii, ntr-o limb transparent, fr a nfrumuseta subiectul. (M-am gndit la asta din momentul n care au venit pe lume fiii mei, dar m voi apuca vreodat de o asemenea treab?) Ne puneam problema ca momentul unei vizite s-1 transformm ntr-un prilej de iesire n lume a textelor de valoare. Cum m voi comporta la interogatoriu, la proces (n privinta asta m hotrsem de mult: nu le voi recunoaste competenta si nu voi sta de vorb cu ei). Era o zi fr soare... moin (pmntul era alb sub stratul de zpad, arborii si bncile din parcuri erau negre); iat c se lsa amurgul, lumini ostile ardeau la agentia de pres Novosti, n ambele sensuri ale bulevardului rulau masini cu farurile aprinse. Ziua era pe punctul de a expira, nu ne nhtaser. 26 Sear pasnic ncummnd o zi de munc. Lucram cu totii la ultima pelicul cu Donul linistit1. Radioul ne ddea de veste c ntreaga lume bubuia de rspunsul meu de azi-dimineat. Am adunat strictul necesar pentru un detinut, dar nu am gsit sacul iat c ne-am boierit: n-am mai pregtit sacul de puscrie! Noaptea, chinuit de insomnia mea obisnuit, am fcut si ceva treab bun, am adus unele modificri Scrisorii ctre conductori": aprecierile si propunerile rmneau neschimbate, dar trebuia s elimin nota persuasiv, prezent n varianta anterioar si care, acum, ar fi sunat ca o slbiciune. Cci dac ei vor citi vreodat aceast scrisoare atunci s-o citeasc n aceast variant, dat publicittii. Oare o fi citit-o careva dintre ei pe aceea predat la ghiseul CC? si astfel eram cu sufletul mpcat, n-aveam nici un fel de presimtiri, nu m apsa nimic. Nu m-am grbit s verific, s ard, s ascund mai profund cci n munca mea, mine si peste o sptmn, voi avea nevoie de toate cele de pn acum, si atunci la ce bun s le supun acestor cazne? De dimineat ne-am nhmat iarsi la treab, fiecare la masa lui. La Alia se strnseser multe lucruri periculoase si toate se aflau pe mas. Ora zece, ora fixat pentru convocarea de ieri. Ora unsprezece. Ora dousprezece. Ei nu vin. Lucrm fr s ne spunem un cuvnt. Ce bine lucrm! ni se ia de pe suflet ultima greutate: au dat napoi! Viata merge mai departe!! n rspunsul meu st scris: S fie judecati cei vinovati de genocid! Sie pace, si calm, s-au lins pe bot si au dat napoi. Or s nghit si altele. Nici un patriot n-a telefonat, nimeni n-a dat buzna peste noi n apartament, nici un individ suspect nu si-a artat nasul sub porticul de la intrare. Poate c n-au venit din cauz c, iat, corespondentii strini stau de veghe n apropiere de casa noastr? Eu nici mcar nu-mi verificasem cum trebuie vastul birou aglomerat cu tot felul de hrtii, nu remarcasem o fotocopie destinat de mult vreme arderii. Mai ru dect att: pe mas zceau scrisori din strintate de la oamenii mei de ncredere, de la editori: trebuiau studiate si arse de urgent si nici pentru asta nu era timp. Da, mi amintesc, iat explicatia: pe 14 seara aveam

ntlnire cu un occi' Nu este vorba de romanul lui solohov, ci de un eseu critic anonim si postum, prefatat de Soljenitn. Eseul, intitulat Cum curge Donul linistit, l acuz pe solohov de plagiat. (N.t.) 27 dental (cu Stig Frederikson, vezi Completarea a Cincea) si m grbeam s pregtesc necesarul si numai necesarul n vederea trimiterii pe care-mi propuneam s-o fac n seara aceea. Acum am posibilitatea s dezvlui un fapt aproape de necrezut si motivul pentru care nici KGB-ul nu-1 credea, nu-1 admitea: este vorba de faptul c multe trimiteri n Occident eu le efectuam nu prin intermediari, nu printr-o filier, ci prin mine nsumi, cu propriile mele mini. KGB-ul i fila pe cei care veneau la mine, pe cei care ieseau de la mine si pe cei cu care acestia se ntlneau ulterior dar, n mentalitatea lor de viziri, judecind totul dup ei, nici generalii maiori, nici mcar maiorii nu puteau s-si imagineze c un laureat al Premiului Nobel n persoan se fofila ca o haimana prin colturi ntunecoase, la ore imposibile, schimbnd sapca (pe cea obisnuit tinnd-o n rucsac), se ascundea prin ganguri fr felinare si pasa plicul. Niciodat nu m-au filat si niciodat nu m-au prins asupra faptului! si, de m-ar fi prins, ce triumf ar fi fost, ce recolt!... Ce-i drept, m avantaja n privinta aceasta faptul de a locui n afara orasului cnd la Rojdestvo, cnd la Jukovka, cnd la Peredelkino, de obicei din unul din aceste locuri plecam la ntlniri. De la Rojdestvo puteam s-o iau la picior vreo cinci verste pe o cmpie neted pn la o halt de cale ferat; n-aveam dect s m mbrac ca pentru o plimbare la tar, s-o iau nonsalant spre pdure si apoi fceam un ocol si m nfundam de nu m mai stia nimeni. De la Jukovka puteam s nu iau obisnuitul tren electric (la gar, iscoadele pndeau n permanent) m duceam n cealalt directie, si cu autobuzul de centur ajungeam la Odintovo. De la Peredelkino aveam drum pn la halta Miciurinet. Pentru aceasta, nu ieseam ca de obicei la strad, ci treceam prin curtea din dos pe unde nu se mergea niciodat iarna, o luam pe o alt strad, apoi, n plin noapte, pe crrile nzpezite si pustii. si, nainte de aceasta, trebuia s-o sun pe Alia; conversatii linistitoare, nct, nu-i asa, puteam s m culc. si trebuia s las la fereastr mica lumin de noapte. Dar dac din n-tmplare trebuia s plec la nthiire chiar din Moscova, atunci trebuia ori s ajung cu trenul n afara orasului, s rtcesc prin ntuneric si s m rentorc la Moscova, sau, sau... Nu, deocamdat s pstrm aceste retete de folosire a intrriior'si iesirilor din oras, ele vor fi de folos si altora... si mai rmnea si mersul pe jos, n pas accelerat. La cincizeci si cinci de ani nu m consideram prea btrn pentru o asemenea activitate, ba ea chiar m-a ajutat s ntineresc 28 si mi-a ridicat tonusul. Burtosii de securisti nu m credeau n stare de asemenea lucruri; acum vor citi si se vor cruci. La ora trei dup-amiaz, srind peste masa de prnz, 1-am luat pe Stepan, bietelul meu de cinci luni, si am plecat s m plimb prin curte. Sub reflectorul tuturor ferestrelor, al tuturor trectorilor si al locuitorilor imobilului, m-am apucat s defilez cu hrtiile mele, ca de obicei, citind un pic, apoi reflectnd. Linistit zi se nimerise s fie. si numai acum se ivi ocazia s citesc aceste scrisori din strintate a doua zi trebuia s le rspund. Astfel, n vzul tuturor, fr nici un camuflaj protector, m plimbam pe lng Stiopka: el dormea si eu citeam scrisori conspirative.,. Dar nu mi-a fost dat s le citesc pn la capt pentru c iat-m fat-n fat cu Igor Rostislavici safarevici. Dar oare nu e timpul s scriu si despre el n mod deschis? n momentul n care aceast carte va iesi de sub tipar, el deja va fi pus n circulatie Socialismul su si-si va fi primit crucea sau Dumnezeu l va scuti de calvar. La data aceea erau deja trei ani de cnd pregteam, mpreun cu Igor safarevici, Voci din strfunduri. Ne cunoscuserm la nceputul lui 1968. Constient de valoarea timpului si nepunnd nici un pret pe bsclia practicat la un pahar de butur, renuntasem la multe relatii; m dezamgiser mai ales cele cu oameni din mediul academic. Nu-mi inspira ncredere nici omul acesta; i-am fcut o vizit de o jumtate de or. Carura, prestanta acestui om era imediat perceptibil nu numai n silueta lui, ci si n tot modul lui de viat, te convingea. Dar prima noastr discutie nu s-a soldat cu nimic concret, ea fiind marcat si de interventia unui element ntmpltor, apt s-i imprime o not de ridicol: el avea pe mas niste crti postale cu peisaje colorate de la Marea Adriatic, unde fusese ntr-o misiune stiintific. Habar n-am de ce mi le-a artat. Lui nsusi chestia asta nu i se potrivea deloc, imposibil de imaginat ceva cu care s se afle ntr-un contrast mai izbitor. Concluzia mea a fost c autorittile l rsfat cu trimiteri n delegatie peste hotare (si era tocmai dimpotriv!). Pe asemenea oameni, gndeam eu, nu te poti bizui n nici o actiune, n general, am

vzut attia academicieni si pot s spun c tuturor le place s debiteze lucruri interesante si chiar ndrznete, dar cnd e vorba de convenit o modalitate de a actiona si de a rezista, toti se mprstie care ncotro i-am zis eu si am plecat. Deocamdat n-am gsit nimic care s ne apropie. Mai trziu. De la a treia ntlnire a nceput s se contureze posibilitatea conlucrrii noastre. Anul acela a fost, se pare, anul 29 cel mai agitat al miscrii democratice"; era deja riscant s evoci anii 1900 si 1910: numai contestare, numai strigte de vrem libertate!", iar asupra a ceea ce va fi mai ncolo nimeni nu reflecta cu responsabilitate n fata nefericitei noastre tri ca s nu se reediteze o experient strident si un masacru intern. tara, tara ca atare putea s si crape. Noi toti sntem din carne si oase, nu exist oameni plmditi din metal; nimnui, absolut nimnui nu-i este dat s fac fr efort primii (mai ales primii) pasi spre ipostaza neclintirii n fata primejdiei si apoi spre acceptarea sacrificiului. La noi, n Rusia, snt dou mii de oameni care se bucur de o celebritate mondial si, n ce-i priveste pe multi dintre ei, de una mult mai rsuntoare dect a lui safarevici (pe pmnt, matematicienii snt o prezent palid, rarisim). Din punct de vedere civic, toti acestia snt, din cauza lasittii lor, niste zerouri; iar cei care au pornit de la acest punct zero si au crescut pn la a deveni arbori nu snt mai mult de zece, printre ei fiind si safarevici. Mi-a fost dat s observ la el, desi nu adesea, nu n detaliu, aceast crestere silentioas a tulpinii civice. Detasndu-se de multimea capetelor plecate si spinrilor ncovoiate, safarevici a intrat si n comitetul drepturilor" al lui Saharov: nu c-si punea vreo sperant n eficienta acestei organizatii, dar i era rusine v-znd c nimeni nu mai adera la ea si nu si-ar fi iertat faptul de a nu ajuta. Intrarea n arena luptei civice, pentru un om fr studii umaniste, este nu numai o crestere din punctul de vedere al curajului, este si o transfigurare a ntregii constiinte, a ntregii sfere de preocupri, este o a doua specialitate dobndit n anii maturittii, o aplicare a inteligentei la un domeniu neglijat de altii (n acest caz, sau ti abandonezi specialitatea de baz, cum fac unii, sau nu ti-o abandonezi, asa cum nu si-o abandoneaz acest dublu colos de safarevici care a rmas pn n ziua de azi un matematician de clas mondial, un om debordnd de viat si de activitate). Cnd asemenea cazuri r-mn superficiale, avem de-a face cu fenomenul diletantismului; cnd ns snt reusite, ele se constituie n exemple de spirite originale, apte de o percepere proaspt si viguroas a realittii. Asemenea spirite nu snt mpovrate de prejudecti transformate n sloganuri; n vnturtoarea criticii, ele separ pleava de boabele pline de continut. (I.R. si-a nceput aceast a doua activitate ntr-o manier cu totul personal, pentru el nsusi, plecnd de la muzic, si anume 30 de acolo de unde era cel mai firesc s plece de la genialul, de, la tragicul sostakovici care fcea concesii cui nu trebuia, dar spre care el, I.R., se simtise totdeauna atras, ncerca s nteleag prin^ ce ne misc sostakovici sufletele si ce le promite el acestora o asemenea lucrare se impune de la sine, dar nimeni n-a fcut-o. Pentru a publica un asemenea articol, binenteles, nu exista nicieri nici o posibilitate si nu exist nici azi. Studiul despre sostakovici 1-a condus pe I.R. la generalizarea urmtoare: starea spiritual a lumii, n liniile ei mari, trebuie considerat ca fiind marcat de o criz de nereligiozitate, ca reprezentnd pragul unei noi ere spirituale.) Dup cum se vede, trei nume mari au intrat n aceste nsemnri literare, trei personalitti care au fcut sau fac istoria noastr civic. S remarcm un lucru: dintre ei, numai Tvardovski este, de la nceput pn la sfrsit, om de litere. Saharov este fizician, safarevici matematician; si unul, si cellalt, n fond, au fcut o treab care nu era a lor, pentru motivul c n Rusia nu-i mai puteai cere nimnui s-o fac. (Dar si n ce m priveste trebuie s spun c eu n-am o pregtire literar, ci una matematic si dac am iesit teafr din ncercrile prin care am trecut, o datorez numai matematicilor; fr ele nu m-as fi descurcat. Asa snt conditiile din Uniunea Sovietic.) n plus, safarevici a venit pe lume cu legtura cea mai vie, cea mai carnal, cea mai organic: legtura lui cu pmntul Rusiei si cu istoria Rusiei. La el, dragostea de Rusia avea ceva ptimas poate pentru a acoperi ratrile anterioare ale generatiei noastre? si ce perseverent n a cuta modalitatea n care, punndu-si la contributie capul si minile, s plteasc un pret care s fie pe msura acestei iubiri. El era gata mai degrab s moar n patrie si pentru ea, dect s se salveze n Occident, n privinta aceasta, eu aproape c n-am ntlnit, printre intelectualii sovietici

de astzi, pe cineva care s-1 egaleze. Era nentrecut n vigoarea si constanta unui sentiment ca acesta: peste mri si tri este veselie, dar este veselia altora, la noi este jale, dar este jalea noastr. Examinnd si reexaminnd timp de doi ani culegerea noastr Voci din strfunduri si materialele care afluiau spre ea, trebuia ca eu si safarevici, n contextul sovietic, s formulm toate acestea undeva n plin natur. Ne angajam, n scopul acesta, n lungi plimbri, cnd n mprejurimile Jukovki, cnd printre neasemuit de frumoasele ; coline din apropiere de Rojdestvo (granita dintre regiunile Moscova 31 si Kaluga) sau, o dat (n toiul luptei inopinate" din 31 august 1973, nainte ca eu s fi aflat despre confiscarea Arhipelagului), lng satul Serednikovo (fost satul lui Stolpin, dup cum am aflat mai trziu), cu izbele lui rsfirate, cu tristele lui paragini (ruinat la colectivizare, mistuit de flcri n timpul rzboiului, el nu si-a mai revenit niciodat), cu minunata lui bisericut din vremea lui Aleksei Mihai-lovici si cu cimitirul su. Am traversat prul limpede care curge n valea domoal si sinuoas dintre Ligaciov si Serednikovo; ne-am oprit pe un minuscul pod de lemn nnegrit de vreme, pod pe care, n fiecare zi lsat de Dumnezeu, femeile cuvioase l trec pentru a urca dealul si a cobor povrnisul spre biseric. Am privit amndoi undele strvezii ale apei n curgere permanent printre ierburi si arbusti. Ce amintire va rmne din toate acestea... dac... n-o s mai fii n Rusia! am zis eu. safarevici, mereu asa de retinut, evitnd s pun patos n exprimarea unui sentiment, de team ca acesta s nu par exagerat, a rspuns, totalmente crispat, de parc i-ai fi scos sufletul si inima din el asa cum, cu crligul unditei, i scoti unui peste mruntaiele: Dar este imposibil s triesti n afara Rusiei! El a emis cu atta intensitate acest imposibil" nct ai fi zis c n afara Rusiei nu exist aer, nu exist ap. Cu prospetimea, impartialitatea, lipsa de prejudecti a inteligentei sale riguroase, safarevici a abordat si problema socialismului, cu acea degajare si cu acea detasare ironic, inaccesibil astzi lumii occidentale hipnotizate de stnga politic, n culegere n-a ncput dect un articol de dimensiune potrivit; safarevici a nceput s scrie o carte n care s prezinte o panoram istoric amnuntit, plecnd de la Babilon, de la Platon, de la statul incasilor, pn la Saint-Simon si Marx. El nu avea dect slabe sperante c va putea accede la izvoare dup ce va fi aprut Voci din strfunduri. n ultimele sptmni, ultima versiune a acestei crti era la mine; trebuia s-o citesc, dar n-aveam timp. Copia dactilografiat de care dispuneam era, am observat eu, foarte neclar si atunci am ntrebat dac nu se poate s mi se dea una mai clar, n ziua de 12 februarie, ctre ora patru dup-amiaz, Igor mi-a adus deci un alt exemplar al crtii lui, si-a lsat servieta n apartament si a cobort la mine n curte. si aici, n plin zi, expusi tuturor privirilor si, cine stie, poate c si ascultati (noi mai avuseserm cteva asemenea foarte impor32 ". tante convorbiri, seara, n curtea noastr, si trntorii de la Securitate, dac ne-ar fi auzit fie si numai o singur dat, n-ar fi luat ei msuri pentru confiscarea si stoparea culegerii noastre?) chiar aici, cu gura spre pmnt de teama laselor, schimbnd nencetat orientarea fetei, am continuat s examinm cum stteau lucrurile cu culegerea. Am discutat fr s ne deranjeze cineva sau ceva. Rmnea s facem schimb de exemplare. Pentru aceasta trebuia s urc n apartament. Lsnd pentru un minut copilul cel mic cu Mitea, copilul cel mrisor, m-am dus cu Igor n cas. In afar de Socialismul, Igor a bgat n servieta lui mare, deja umflat, si dou articole de-ale mele pe care le terminasem de curnd si urmau s intre n culegere. Acesta a fost momentul n care s-a auzit soneria de la intrare. Alia a ntredeschis usa lsnd lantul, a revenit si a spus: Din nou de la procuratur, acum snt doi. Cu aceeasi convocare: spun c este ceva de lmurit." Era deja aproape de ora cinci, sfrsitul zilei de lucru. Este ceva de lmurit? Ziua avusese o curgere asa de linistit, toat agitatia se potolise deja. Este ceva de lmurit? Bine, hai s mergem mpreun, s deschidem. si, aruncnd pe mas scrisorile din strintate pe care nu putusem s le citesc, m-am dus spre usa de la intrare; din biroul meu ddeai ntr-un coridor separat, apoi n antreul unde parcam cruciorul copiilor. si inima nu-mi semnala nimic ru, triam un moment de destindere! Pentru a deschide usa, trebuia mai nti s-o nchizi, s iei lantul; sotia ncearc s-o nchid, dar simte c ceva o mpiedic s fac lucrul acesta. Ah! vechiul procedeu: cineva bag piciorul ntre us si tocul

acesteia si n-o las s se nchid. Vechiul procedeu!" am tras eu o njurtur cu voce tare dar unde au disprut vechile reflexe de zek? dup acest picior, cum puteai s nu ntelegi si s deschizi usa? Tocire a instinctului de aprare, pierdere a deprinderii. si totusi discutaserm, eu cu Alia, ne fcuserm planuri: cnd vor veni s perchezitioneze, vom actiona n cutare si n cutare mod, s nu-i lsm s ne depseasc numeric, s nu le permitem s intre mai multi dect vom fi noi, persoane adulte (n vederea perchezitionrii, ar putea strecura vreo hrtie fals n asa fel nct nici s nu ne dm seama) si s ncercm, dac nc nu ne-au tiat firul, s le telefonm prietenilor, s-i prevenim. Dar, n definitiv, nu snt dect doi n definitiv, dac este vorba numai de lmurirea unor lucruri... si astfel nu ne asigurm rgazul de a amna, de a gndi, adic ne supuneam jocului lor, asa cum am povestit eu nsumi n Arhipelag, si iat acum 33 ne supunem din nou. Prin cte trebuie s trecem noi, oamenii, ca s ne nvtm minte? Este adevrat c mai ieri-alaltieri, noi i-am lsat pe curieri s intre n cas si nu s-a ntmplat nimic. Dac nu le-as fi deschis usa, ei, binenteles, ar fi spart-o. Dar s fi continuat s sune, s bat? Tot s-ar fi dus dup speracluri. Or, pe scar se circul des: nseamn c operatiunea s-ar fi desfsurat n vzul lumii, s-ar fi auzit, s-ar fi observat. Poate un sfert de or am fi rezistat, si atunci, este foarte clar, am fi ars ceva, am fi lmurit unele lucruri, ne-am fi promis ceva unul altuia... Foarte prost am nceput-o: pur si simplu, le-am deschis. (Vai, totul lsa de dorit, nu se va vedea acest lucru dect dup plecarea mea si, unde mai pui, nu imediat: n timp ce sotia venise dup mine, securistii deja stricaser, fcuser de nefolosit iala englezeasc, si de-acum era imposibil s mai ncui usa! A nu deschide nsemna de la bun nceput a nu deschide, dar cum s-o dai s-o nimeresti? si noi care voiam s rezistm asediului!) si primul, si apoi al doilea intrar asa cum se intr la niste oameni, dar deodat, tsnind dintr-un ungher ntunecos din casa scrii, cei de la coada formatiunii ncepur s-i mping pe cei din fat. n aceste conditii, n-am reusit s ne dm seama (si la ce bun ucenicia ta de opt ani, tontule?) c ei deja fcuser sir compact ntre cuier, landou, msuta telefonului si ne mpingeau napoi, ne tot mpingeau napoi pe mine si pe sotia mea. Erau opt, care n civil, care n uniform, toti nalti si vnjosi!!! Am nceput s strig si s repet ceva fr cap si fr coad Ah! asa procedati?!... Asa care va s zic?!..." asta era, desigur, exteriorizarea sonor a unei furii neputincioase. Atunci un zdrahon tuciuriu, mbrcat ntr-o sub luxoas, dndu-si aere de respectabilitate, desfcu o map rigid de genul acelora n care se tin diplomele pentru fruntasii n ntrecerea socialist, dar n aceasta era o foaie mare, alb, nesifonat, cu stema trii. Consilier superior de justitie Zverev! Mandat de aducerel" spuse el si-mi vr n mn un stilou ca s semnez. Am refuzat, binenteles. lat-m nfierbntat, intempestiv; ce repede te strbate o flacr si, ct ai clipi, nici tu judecat, nici tu memorie dar atunci la ce bun te-au antrenat, catrule?! Dar unde este mndria ta de ocnas, de lup? Mandat de aducerel Cnd esti nfierbntat, ce simplu arat treaba asta: zu asa, pentru c m convoac la ei si eu nu m duc, au venit cu tot detasamentul. Ora este legal, operatiunea la fel. 34 Mandat de aducere? M supun (o spun cu voce tare), eu, cel deja nghesuit n cutiut", eu, cel deja mpins de ei la iesire. S m bat cu opt insi?N-am s-o fac. Mandat de aducere? Niste cuvinte simple, lesne de priceput: cobor, revin, procuratura e la doi pasi. Nu, dedublare: plec, binenteles, asa cum se pleac la nchisoare, asa cum ne-am si pregtit n aceast perspectiv (,,nu v dati n spectacol strig ei se ntoarce imediat!"). Trebuie s m duc s-mi caut n birou sacul de puscrias, m duc, si doi insi se nghesuie dup mine, clcnd-o pe picioare pe sotia mea. Le cer s rmn pe loc nu! (Se ntrevede, negru ca un nor, safarevici, monument de neclintit, tinnd n mn servieta arhiplin de algebr si de socialism.) si iat-ne n biroul meu, eu cutnd sacul, ei necednd nimic din terenul cucerit, o namil de cpitan n manta de militian msu-rndu-mi obraznic biroul, loc secret si interzis, accesibil numai celor ce-mi erau apropiati, dar simt c iau foc! nu m mai gndesc la asta, nu vd c pe mas este etalat, mprstiat toat conspiratia, el nu are dect s ntind mna. L-as da afar din biroul meu (dar se lipeste de mine ca de un arestat, are o sarcin s nu sar de la fereastr, s nu-mi tai venele, s nu m rnesc, s nu m spnzur ce-i pe masa mea, pe el nici nu-1 intereseaz). Dumneavoastr aveti ordin s m perchezitionati?" mi revin eu. Nu" rspunde el. Ah, nu? Atunci v rog s

iesiti afar de aici!" strig sotia. Parc ar fi de piatr, asa de nu se clintesc. He, he, sculetul meu nu-i pregtit! Este un altul, sculetul pentru galosii de scoal ai lui Mitea; n acest sculet snt hrtiile pe care le duc totdeauna de le ard n afara orasului, adic cele mai importante si iat c n-au fost arse si, pe deasupra, le mai si rstorn pe un scaun, n acest sculet mi pune Alia lucrurile pregtite pentru puscrie. Dar secu-ristii snt n prada unei asemenea febre (sau lipsiti ca si mine de drepturi civice) nct nici nu se uit la hrtii, grija lor nefiind alta dect aceea ca eu s rmn ntreg si s n-o sterg. Am luat sculetul, m ntorc acolo de unde am plecat, parcurgem cu totii n sens invers micul coridor, ne mbulzim si nu trag de timp, ba chiar m grbesc iat ciudtenia, de ce m grbesc eu? Acum ar fi momentul s-mi bat putin joc de ei s m asez la mas pentru un dejun de o jumtate de or, s discut cu familia despre treburi cotidiene? n mod sigur i-as face de rsul lumii, m pricep la asta! De ce am adoptat ritmul securistilor? Iat de ce: ca s-i scot ct mai repede din cas (plec eupleac si ei si apartamentul rmne 35 curat). Acum m gndesc la un singur lucru: s m mbrac mai prost, la port s semn cu un puscrias, asa cum de altfel m si pregteam: o cciul veche, o scurt din piele de oaie (scurta pe care o adusesem din surghiun). Securistii mi pun n brate vesta mea de blan Iat ce aveti, mbrcati-o!" Ei bine nu, nu snt asa de prost, nu m pcliti voi cu asta: pe planseul de ciment n ce o s ne nfsu-rm? Nu-mi iau rmas-bun de la nimeni, asa snt de grbit! (asta pentru c m voi ntoarce n curnd?) numai de la sotie, si aceasta deja din pragul usii, nconjurati de securisti, ca n aglomeratia din troleibuze, ne srutm srut de adio, fr grab, cu retrezirea constiintei c s-ar putea s fie pentru totdeauna. Atunci s m ntorc? Atunci s mai fac niste pregtiri? Atunci, s trgnez lucrurile, s le frnez, ce-o s ias? Nu, simt c iau foc. (si totul vine de la o prim eroare de calcul, de la faptul c am fost asa de prost de i-am lsat s intre n cas; si acum stau ca pe jar pn cnd nu-i scot din apartament, pn cnd nu-i trag dup mine; n zpceala mea, nu mai stiu cine pe cine scoate.) Pe ndelete i fac sotiei semnul crucii. Ea mi-1 face mie. Securistii snt deconcertati. Ai grij de copii. si nu-mi mai ntorc privirile si, cobornd scrile, nici nu vd pe unde calc. Cum era si de asteptat: afar, aproape lipit de usa din fat (au urcat-o pe trotuar) o masin (pentru ca eu s am mai putini pasi de fcut n teren descoperit, corespondentii strini doar ce plecaser). Binenteles, portiera masinii o deschiseser larg, ca s m poat mpinge rapid nuntru. Asa este mereu la ei; acest procedeu este folosit chiar si n celelalte tri ale Europei. N-are nici un rost s opun rezistent acum, am si luat-o din loc; m asez pe mijlocul banchetei din spate. Doi insi au srit nuntru, cte unul de pe fiecare latur, portierele s-au nchis cu zgomot; soferul si ofiterul de lng el se asezaser primii masina demareaz, n oglinda retrovizoare vd c din spate vine o a doua masin, tot plin. Patru cu mine, patru acolo, altfel spus, eu i-am mbarcat pe acestia opt, nu-i asa? (De-abia acum nteleg un lucru: soferul si ofiterul si, se pare, si gardienii din dreapta si din stnga mea snt cu totii altii; unde or fi cei opt ai mei?) De ce o fi trebuind s mergem cu masina, sta nu e drum s-1 faci cu masina, pe jos, prin usile din spate, ar fi mai aproape. Intrm pe strada Puskin; pe strada Puskin este sens unic, asa c trebuie s ocolim pe strada Petrovka. Iat si bule36 vardul Strastnoi. Ieri ne ntrebam: si dac se ntmpl ceva cum o s fie? Ieri, puiul de ger nc nu cedase de tot, n prezent e zloat, stergtorul se plimb pe parbriz, iar eu observ c rulm pe banda din stnga: pentru a ntoarce nu cobornd, spre procuratur, ci ur-cnd, n directia liniei de centur Sadovaia. Ah! asta e... zic eu. (Ca si cnd as fi asteptat altceva. Dac merg la nchisoare, ce important are n care merg? Tot din cauza acestei febrilitti m-a luat gura pe dinainte. Dar iat c deja m-a linistit acest simplu viraj la stnga, la poarta Petrovski.) Mi-am scos cciula (cei doi au tresrit), mi-am pus-o pe genunchi. M nseninez din nou, mi revin. Cum am scris eu nsumi cndva despre precedenta mea arestare: n trup, n oase, n tot ce am, Coboar ncet pacea senina A celor care merg la ghilotin. Am simtit nevoia, nu stiu de ce, s-mi pipi cu dou degete g-tul, ca pentru un masaj. Lsati mna n jos m atentioneaz pe loc gardianul din dreapta, ncordat ca un arc. mi cunosc drepturile. Nu umblu cu obiecte ascutite si tioase i rspund eu cu un calm

binecuvntat, recent recuperat. M masez. Ciudat, dar asta m usureaz mult. Din nou m atentioneaz cel din dreapta (cel din stnga tace, dintre doi tlhari care m flancheaz, unul este totdeauna mai ru dect cellalt): Lsati mna jos! (Par eu a m sugruma?) mi cunosc drepturile i rspund eu, masndu-m. De pe linia de centur Sadovaia, o virm la dreapta. Cu sigurant, mergem la Lefortovo. Ne vom completa colectia: uneori am fost chemat acolo la interogatoriu, dar la carcer n-am stat niciodat. si iat ce simplu se termin toate: vitelul s-a tot luat n coarne cu stejarul, liliputanul s-a tot ncontrat cu Leviatanul, presa mondial bubuia: Singurul rus de care se tem autorittile!... Submineaz marxismul si umbl liber prin centrul Moscovei!" si, una peste alta, n-a fost nevoie dect de dou masini, de opt oameni, si treaba s-ar fi putut face cu si mai putin cheltuial. Asupra mea coborser pacea si senintatea si, n ce m priveste, svrseam a doua greseal: eram absolut convins c m aresteaz. 37 Nu m asteptam din partea lor la atta fermitate, nu credeam c-si vor asuma un asemenea risc, i subapreciam dar ce s-i faci? Snt tari, trebuie s-o recunoastem. Eram tot timpul gata pentru arest; eventualitatea aceasta nu era de natur s m mire, mergeam spre deznodmnt. (Sotia, desprinzndu-se cu greu din mbrtisarea mea si fr s astepte s ias toti securistii care se ngrmdiser n antreu, a dat buzna n birou, a strns de pe masa mea si de pe a ei tot ceea ce prezenta un pericol imediat. A ascuns asupra ei tot ceea ce ar fi fost imposibil de reconstituit, iar pe celelalte, de mai mic important, le-a ars pe o tav metalic. Este vorba de o tav pe care noi o tineam permanent n birou pentru a arde pe ea, pe msur ce le aveam, convorbirile fcute n scris"1. La un moment dat, ea alearg la telefon telefonul era deconectat; era clar c ei asteptau prin preajm. Dar de ce nici unul dintre ai lor nu vine lng ea? Nu se aud nici convorbiri, nici pasi, n apartament este liniste ce s-a mai ntmplat acolo? Pipindu-se, constatnd c lucrurile ascunse i stteau lipite bine de trup, s-a dus n antreu, si acolo ce s vad: din cei opt rmseser doi huiduma de cpitan de militie" si acelasi curier", timidul care venise prima dat. Bu-un, nseamn c asteapt o echip nou, va fi perchezitie. Copiii ns au rmas amndoi pe strad nici vorb ca femeia s-si permit a se duce dup ei: aici, locul nu poate fi lsat nepzit. Dup ce i-a fcut semn lui I.R.2 s apere usa, ea s-a ntors iarsi n birou. El a rmas de paz, a barat trecerea, fr s se despart de servieta lui care trebuie s fi cntrit njur de 20 de kilograme. Acum o a doua sortare a hr-tiilor, deja mai sistematic, dar fcut tot cu viteza fulgerului. Te doare sufletul s arzi toate acestea, dar pentru unele lucruri pe care nu le arzi n asemenea minute s-ar putea ca mai trziu s-ti frngi minile. Unelt, de pild foile volante, pot fi dispersate n crti, cci ei, n caz c le descoper, nu pot s fac nici o reconstituire. Fumul de la arderea hrtiilor umple biroul, nu se elimin suficient de bine prin ferestruic, ajunge, desigur, si la nrile celor din antreu 1 n cursul unei convorbiri se pun pe hrtie, pentru interlocutor, cele ce, din cauza microfoanelor ascunse, ar fi riscant s fie pronuntate cu voce tare. (N.t.) 2 safarevici. (N.t.) 38 dar ei nu se urnesc de-acolo!... Nici suprare, nici enervare, nici deprimare, nici ochi iritati o furie retinut: sotia mea sorteaz, asaz, arde cu o iuteal imposibil ntr-o situatie obisnuit. Dar cte alte documente de tot felul diversitate de scrisuri reflectnd diversitatea oamenilor! si tot Octombriel si apoi toate schitele mele munti de plicuri si de mape. Imposibil s le dai de cap pn s vin perchezitia, indiferent la ce or ar veni ea! Alia s-a dus n antreu, dar ei nu mai erau acolo: tot timpul se uitaser la ceas. Douzeci de minute dup plecarea escortei, unul spusese: Mergem?" Cellalt: nc dou, trei minute." Apoi au plecat fr s spun un cu-vnt. Douzeci si dou de minute? Nu e procuratura, nu e Lubianka... Lefortovo? Numai atunci, dup plecarea lor, se constat c usa nu se mai nchide, c iala e spart; Ignat, cel de un an si jumtate, se fofileaz pe palier. A plecat dup ceilalti copii; curtea, se spune, este plin de militieni. La ce rezistent se asteptau ei? La ce interventie?.. . Sotia face numere peste numere de telefon, desi nu este nici o sperant de nicieri. Nu este liniste vtuit, cineva este pe fir si face de gard (s vad cine cu cine vorbeste la telefon?): ton, numr fcut corect si, imediat, ntrerupere, si din nou ton prelungit. Dar a renunta imposibil: 1-au luat si nimeni nu stie! si sotia continu s fac

numere. Cel mare, Mitea, 1-a adus din curte pe Stiopka, acum trebuie mers la grdinit, dup Ermolai. Poate c de acolo, de la o cabin, se va putea telefona corespondentilor. si deodat prin ce ntmplare? nu s-a mai ntrerupt legtura, si Alia, cu sufletul la gur, reuseste s-o contacteze pe Irina Jolkov-skaia: Fii atent, acum o jumtate de or, 1-au luat pe A.I., cu forta, mandat de aducere prin constrngere, urgent!" si a pus receptorul n furc; si n vitez, numrul urmtor! si iarsi, nu se stie de ce, la dou numere s-a putut vorbi. Apoi, ntoarcere la tactica precedent a ntreruperii, pentru aproximativ o or si jumtate. Dar trei snt de-ajuns telefoanele ncep s sune n toat Moscova.) mprejurrile cunoscute ale lui Lefortovo. (Chiar cnd s m lansez n cursa pentru premiul Lenin, venisem aici s studiez Lefortovo vzut din afar; asa ceva nu stric niciodat.) Portile glisante cunoscute, curtea, galeria ncperilor unde veneam la ntlniri noi, cei de la saraskoi Marfino. Pn s sosim, deja s-a cam ntunecat, nu snt suficiente felinare pentru a ilumina curtea, ctiva ofiteri snt deja aici, m asteapt. Da, fr fals modestie: n istoria lui Lefortovo, 39 acesta nu este un moment ca oricare altul, si nu m-ar mira s fie prezent si vreun observator de la CC. i nteleg, atta am ltrat, atta am amenintat c pn la urm, uite, m-au nhtat. Ca Pugaciov1 n vremea Ecaterinei iat-1, am pus mna pe el, n sfrsit! S-au luat msuri de rigoare ca la lupt: acolo unde masina trebuie sa se opreasc la fix, au organizat un cordon circular format din vreo zece oameni n timp ce altii alearg de colo pn colo, au stabilit care portiere trebuie deschise si care nu si n ce ordine s se coboare din masin. Continuu s stau linistit pe locul meu, deocamdat scaunul e moale, nuntru e cald si mai bine de-asa nici n-o s fie. Coborti!" pe latura dinspre treptele nchisorii. si iat ce ntrebare mi vine subit n minte, fr s fi conceput-o ctusi de putin anticipat: cum as putea cobor n maniera cea mai jignitoare, cea mai suprtoare pentru ei? Sculetul meu pentru galosi este de culoare nchis si are o bretea lung pentru a putea fi agtat n cuier. Mi-1 arunc pe spate si-1 fac astfel s semene cu o desag de cersetor. Ies agale din masin si intru n nchisoare ctiva pasi pn la trepte, apoi treptele, dup aceea peronul. Cu cciula czceasc tocit, cu cojocelul de croial ciobneasc de Ka-zahstan (se mbrcase de parc mergea la pescuit", va spune dup aceea Maliarov, si nu gresea), aveam mersul legnat al celui care se ntorce acas, mpovrat de desaga plin cu pomana pe care a strns-o aveam aerul celui care se ntoarce la bojdeuca sa si nu are pe nimeni n jur. Dar