ALEKSANDR SOLJENITIN

ALEKSANDR SOLJENITINVITELUL si STEJARULNSEMNRI DIN VIATA LITERAR Volumul I

ALEKSANDR SOLJENITN, romancier si istoric rus, s-a nscut la 11 decembrie 1918 la Kislovodsk, Rusia. A luptat n cel de-al doilea rzboi mondial, n 1945 a fost arestat pentru c scrisese o scrisoare n care l critica pe Stalin si a petrecut opt ani n nchisoare si n lagre de munc fortat si nc trei ani n exil. Reabilitat n 1956, i s-a permis s se stabileasc Ia Riazan, unde a devenit profesor de matematic si a nceput s scrie, n 1962 public nuvela O zi din viata luilvan Denisovici, care i aduce notorietatea. Continu s scrie romane si povestiri, care circul ns n samizdat sau snt publicate n Occident, n 1970 i se atribuie Premiul Nobel pentru literatur, dar refuz s se duc la Stockholm s-l primeasc, de team c nu i se va mai permite s se ntoarc n tar. La aparitia, n 1973, a primului volum din Arhipelagul Gulag, este vehement atacat de presa sovietic, apoi, la 12 februarie 1974, arestat, acuzat de trdare si expulzat, n decembrie si ia n primire Premiul Nobel. Din 1975 se stabileste n Statele Unite, unde continu s scrie, abia n 1990 recptndu-si cettenia rus. n prezent, locuieste n Rusia. Alte scrieri: Primul cerc (1968), Pavilionul cancerosilor (1968), August 1914 (1972), Lenin la Ziirich (1975), Problema rus" la sfrsitul secolului XX (\994), Un grunte ntre dou pietre de moar (1998), Rusia sub avalans (1998) etc.

Prima parte a acestei crti a fost scris n primvara lui 1967, nainte ca autorul s se fi adresat printr-o scrisoare Congresului al IV-lea al scriitorilor sovietici, n acel moment el nu-si propunea s-si continue cartea. Totusi, pe parcursul desfsurrii evenimentelor a aprut necesitatea de a continua subiectul si astfel au fost scrise succesiv cele trei Completri n noiembrie 1967, n februarie 1971 si n decembrie 1973. (n aceast editie nu snt datate observatiile fcute atunci.) Tot acest corpus de baz al crtii a fost scris n localitti din mprejurimile Moscovei (Rojdestvo-pe-Istia, Jukovka si Peredelkino). nc de-atunci autorul avea n vedere s scrie si aduna, aproape numai oral, materiale pentru Completarea Invizibilii. Dar n conditiile regimului sovietic nu puteai ncredinta asa ceva hrtiei nici mcar n ciorn. Pericolul la care ti-ai fi expus colegii, colaboratorii, simpatizantii si prietenii ar fi fost extrem de mare.ndat dup expulzarea din URSS n februarie 1974 a fost scris n Elvetia Completarea a patra (deznodmntul: arestarea si expulzarea). Cu un asemenea cuprins Vitelul si stejarul a fost publicat pentru prima dat n ruseste n 1975 la editura parizian YMCA-Press; apoi, n traduceri dup aceast editie, cartea a aprut n multe limbi.Atunci ns, n vara lui 1974 si n 1975, n mprejurimile alpine ale orasului Zurich, a fost scris Completarea a cincea, Invizibilii. Dar pentru securitatea Invizibililor nsisi capitolul despre ei avea s mai astepte ani multi pn s poat fi tiprit. Mai trziu, prin contacte directe si indirecte cu protagonistii, aveau s se precizeze noi si noi amnunte ale participrii lor. Astfel, n textul crtii au aprut adaosuri, rectificri si noi observatii datnd din anii 1978,1986, 1990 si 1992.n Rusia textul Vitelului cu toate cele cinci Completri a fost publicat pentru prima dat n 1991, n revista Novi Mir. Totusi, unii participanti si unele detalii nici atunci n-au putut fi mentionate, n aceast editie se public pentru prima dat textul complet al crtii cu ultimele retusuri fcute de autor.PRECIZAREExist o literatur, destul de abundent, pe care am putea-o numi literatura secundar: literatura despre literatur; literatura pe teme literare; literatura generat de literatur (dac n-ar fi existat n prealabil prima nu s-ar fi nscut nici a doua). Eu nsumi, de pe pozitiile profesiei mele, o citesc cu plcere, dar o plasez categoric mai prejos dect literatura-lite-ratur. si apoi s-a scris asa de mult, iar rgaz pentru lectur oamenii au din ce n ce mai putin, nct stai si te-ntrebi: s scrii memorii si, unde mai pui, memorii literare, nu-i un lucru de care ar cam trebui s rosim?Zu c nu mi-as fi nchipuit vreodat c la patruzeci si nou de ani ai mei am s m apuc s ncropesc ceva n genul memoriilor. Dar doi factori m-au mpins n aceast directie. Unul este secretomania ncrncenat si fricoas de la care se trag toate nenorocirile trii noastre. Nu numai c nu le vorbim si nu le scriem si nu le povestim deschis prietenilor despre ceea ce gndim si despre ce si cum a fost dar ne temem si de hrtie s nu care cumva s ne trdeze, fiindc palosul st, ca altdat, gata s ne ia gtul: din clip-n clip ne putem trezi fr cap. Ct o s mai tin secretomania asta nimeni nu poate spune. Poate c ntre timp multi dintre noi vor fi dati pe mna clului si n felul acesta unele lucruri vor rmne nespuse.Al doilea factor este urmtorul: de doi ani de zile stau cu latul n jurul gtului, dar nc nu m strnge tare, iar la primvar vreau s smucesc putintel capul. Va ceda lantul? sau m voi sufoca? imposibil de prevzut cu certitudine.lat-m exact ntre doi bolovani* pe unul am reusit s-l mping mai ncolo, n fata celui de-al doilea cam tremur, deocamdat m aflu ntr-o scurt pauz.Asa c mi-am zis c, poate, a venit vremea s dau niscaiva explicatii. Pentru orice eventualitate.Aprilie 1967* ntre Arhipelag si Roata rosie (Adnotare din 1986).

SCRIITORUL ILEGALISTC revolutionarii activeaz n ilegalitate, nu mir pe nimeni. De mirare este atunci cnd treaba asta o fac scriitorii.Pentru scriitorii preocupati de adevr, viata n-a fost niciodat simpl, nu este (si nici nu va fi!): pe unul l-a dobort calomnia, pe cellalt duelul, pe acesta o nereusit viata de familie, pe acela ruina sau mizeria neagr si fr iesire, unul a fost trimis la casa de nebuni, altul la nchisoare. si cnd este s nu duci lips de nimic, ca n cazul lui Lev Tolstoi, constiinta este aceea care te roade pe dinuntru si mai amarnic.Dar a te cufunda n ilegalitate si a dori cu ardoare nu s fii descoperit, ci dimpotriv, ca Dumnezeu s te ajute s nu fii descoperit iat apanajul scriitorului de la noi, al scriitorului din Rusia, din Rusia sovietic! De-acum se stie precis c, spre sfrsitul vietii sale, Ra-discev a scris ceva important pe care, precaut, l-a ascuns bine de tot: asa de bine c noi cei de astzi nu-l vom mai descoperi si nu-l vom mai cunoaste. La fel si Puskin, cu ingeniozitatea sa, ncifrase capitolul 10 din Oneghin: asta o stie toat lumea. Ceea ce se stie mai putin este c mult vreme Ceaadaev s-a consacrat criptografiei: si-a mprtit manuscrisul n fascicule pe care le-a ascuns n diferite crti din vasta lui bibliotec. Pentru o perchezitie efectuat de Lubi-anka, asta, binenteles, nu este o ascunztoare: cci orict de multe ar fi crtile, va exista totdeauna posibilitatea s se trimit un numr suficient de executanti care vor lua de cotor fiecare carte si o vor scutura cu rbdare (prieteni, s nu ascundeti nimic n crti!). Dar jandarmii tarului habar n-aveau ce au n fat: Ceaadaev a murit, iar biblioteca lui a rmas intact pn n epoca revolutiilor si fasciculele mprstiate, ignorate de toti, au rmas s nglbeneasc ntre filele crtilor, n anii '20 au fost descoperite, adunate, studiate,si n anii '30 au fost n sfrsit pregtite pentru publicare de ctre D.I. sahovski dar n momentul acela sahovski a fost aruncat n puscrie (de unde nu s-a mai ntors), iar manuscrisele lui Ceaadaev se pstreaz si-n ziua de azi n mare secret la Casa Puskin: nu li se ncuviinteaz publicarea din cauza caracterului lor... reactionar*. Asadar, Ceaadaev detine recordul printre scriitorii rusi: au trecut o sut zece ani de la moartea lui si el tot la index! Iat ce nseamn s fii scriitor!Dar apoi vremurile s-au mai mblnzit: scriitorii rusi nu mai scriau pentru sertar, publicau tot ce doreau (numai criticii si publicistii mai cutau formule esopice, dar n curnd s-au descurcat si fr acestea). Aveau atta libertate n a scrie, atta libertate n a zgl-ti edificiul statului, nct literatura rus a devenit solul din care au rsrit toti acesti tineri. Porniti mpotriva tarului si a jandarmilor, ei s-au lansat n revolutie si au nfptuit-o.Dar, o dat trecut de pragul revolutiilor pe care le generase, literatura s-a poticnit imediat: a nimerit nu ntr-un univers nsorit, ci sub un plafon din ce n ce mai jos si ntre ziduri din ce n ce mai nghesuite. Foarte repede au aflat scriitorii sovietici c nu orice carte poate s treac. si dup vreo zece ani, au aflat c gratiile si srma ghimpat pot foarte bine s tin loc de drepturi de autor. si din nou scriitorii au nceput s-si ascund scrierile, fr ca prin aceasta s-si piard speranta de a-si vedea publicate crtile n timpul vietii.Pn s fiu arestat, nu ntelegeam mare lucru din chestiile astea. Fr s-mi fac prea multe socoteli m-am ndreptat spre literatur, nestiind prea bine la ce-mi foloseste asta mie si la ce-i foloseste literaturii. Singurul lucru care m frmnta era n legtur, chipurile, cu dificultatea de a gsi teme noi pentru povestirile mele. M apuc groaza cnd m gndesc ce scriitor as fi devenit eu (si as fi devenit) dac n-as fi fost arestat.Dar, o dat arestat, dup vreo doi ani de puscrie si de lagr, g-fiind deja sub mormanele de teme, am acceptat ca pe o evident, am nteles ca pe o realitate incontestabil ceea ce-mi vedeau ochii: nu numai c nimeni n-o s m publice, dar pentru un singur rnd o s pltesc cu capul. Fr s m las cuprins de ndoieli, fr s m dedublez, mi-am asumat destinul: s scriu numai pentru ca s nu se uite nimic, pentru ca urmasii s ia cunostint cndva de toate cte au fost. Ct mai snt ns n viat, nu trebuie s-mi fac n forul meu interior vreo iluzie sau s nutresc vreun vis cum c au s m publice.si m-am lepdat de acest vis otios. si n schimb mi-a rmas aceast unic certitudine c munca mea nu va fi n zadar, c va ajunge n capetele luate ca tint si, fluid invizibil, va fi primit de cei crora le este destinat. M mpcasem cu ideea c trebuie s tac pentru tot restul zilelor mele, asa cum te-mpaci cu ideea c niciodat nu vei putea s te sustragi gravitatiei terestre. si terminnd azi o lucrare, mine alta, cnd n lagr, cnd n surghiun, cnd de-acum n postur de reabilitat, mai nti versuri, apoi piese, apoi si proz, aveam un singur scop: s le ascund ntr-un ungher tainic n care s-ncap si eu.De aceea, n lagr, a trebuit s-mi nvt poeziile pe de rost mii si mii de versuri. Pentru aceasta am inventat niste mtnii bazate pe un sistem metric si, n nchisorile de tranzit, mrunteam bete de chibrit n chistoace pe care le mutam dintr-un loc ntr-altul. Ctre sfrsitul stagiului meu de lagr, dup ce am devenit ncreztor n capacitatea memoriei mele, am nceput s scriu si s nvt dialoguri n proz si chiar oleac de proz-proz. Memoria mea nmagazina! Treaba mergea. Dar consumam din ce n ce mai mult timp ca s repet n fiecare lun toat masa de lucruri memorizate asta mi lua deja o sptmn pe lun.A nceput atunci perioada surghiunului si, o dat cu ea, cancerul, n toamna lui 1953 toate indiciile conduceau la concluzia c mi triam ultimele luni de viat, n decembrie, medicii, niste tineri surghiuniti si ei, mi-au confirmat c mai aveam de trit maximum trei sptmni.O dat cu viata mea ameninta s se stearg si tot ceea ce imprimasem pe pelicula memoriei n anii petrecuti n lagr.Acesta a fost un moment teribil al vietii mele: s mor n pragul eliberrii si s se piard tot ceea ce scrisesem, tot sensul experientei pe care o trisem pn atunci, n conditiile specifice ale cenzurii postale sovietice, nu puteam s lansez vreun strigt, vreun apel ctre cineva din afar: veniti, luati, salvati-mi scrierile! Nici la vreun strin nu puteam apela. Prietenii erau si ei prin lagre. Mama murise. Sotia, nemaiasteptndu-m s m ntorc, se recstorise.n aceste ultime sptmni promise mie de doctori nu puteam s-mi ocolesc ocupatiile scolare, dar seara si n noptile nedormite din cauza durerilor, m grbeam s scriu ct mai mrunt si, cnd se strngeau cteva foi, le rsuceam si tubuletele astfel obtinute le ndesam ntr-o sticl de sampanie asta are gtul larg. Sticla am ngropat-o n grdina mea si, n ajunul Anului Nou 1954, am plecat s mor n Taskent.Dar n-am murit. (Cu tumoarea mea malign netratat, abandonat fr sperant, s-a ntmplat o minune dumnezeiasc, alt explicatie nu gsesc. De-atunci ncoace mi triesc viata ca pe un bun ce mi-a fost restituit. Dar ea nu-mi mai apartine n ntelesul deplin al cu-vntului, ea ascunde n interiorul ei un scop.) n primvara aceea, la Kok-Terek, nviat din morti, beat de rentlnirea cu viata (poate numai pentru doi sau trei ani?), ametit de aburul bucuriei, am scris Republica muncii. Pe aceasta n-am mai ncercat s-o nvt pe de rost, aceasta a fost prima scriere n legtur cu care am nvtat s cunosc fericirea de a nu mai fi nevoit s ard fragment cu fragment ndat ce l-am nvtat pe dinafar; de a pstra intact nceputul atta timp ct n-am scris sfrsitul; de a avea posibilitatea s revd dintr-o singur citire toat piesa; si de a o rescrie; si de a o corecta si iar a o rescrie. Acest dram mi l-a deschis Nikolai Ivanovici Zubov (vezi Completarea a cincea, schita 1): el m-a nvtat cum s pstrez variantele de lucru si pe cea definitiv. Apoi am nceput eu nsumi s deprind o meserie nou, am nvtat singur s aranjez ascunztori, peste mn si la ndemn, unde toate hrtiile mele, att cele finisate ct si cele n lucru, s nu fie accesibile nici hotului ocazional nici perchezitiei superficiale la domiciliul deportatului. Nu erau de ajuns cele treizeci de ore de clas la scoal, de dirigentie, de lucru ntr-o buctrie de burlac (secretul activittii mele literare nu-mi ngduia nici s m nsor); nu era de ajuns c scriam n clandestinitate mai trebuia acum s nvt si meseria de a ascunde ceea ce scriam.Dar o meserie a tras dup ea pe o alta: s-mi microfilmez eu nsumi manuscrisele (fr cel mai mic bec electric, la lumina unui soare care nu se ascundea aproape niciodat pe dup nori s prinzi un scurt interval de nebulozitate). Iar microfilmele trebuiau presate imediat ntre coperte de carte si introduse n niste plicuri cu adresa gata scris: Statele Unite ale Americii, ferma Aleksandrei Lvovna Tolstoi. Nu stiam pe nimeni n Occident, dar eram convins c fiica lui Tolstoi nu se va eschiva de la ajutorul pe care i-l ceream.n copilrie citesti despre front sau despre partizani si te ntrebi uimit: de unde oare le vine oamenilor ndrzneala asta nebuneasc? ti se pare c tu nsuti n-ai fi rezistat niciodat. Asa gndeam eu prin anii '30 cnd l citeam pe Remarque (Im Westen nichts neues), apoi am ajuns pe front si m-am convins c totul este mai simplu, mult mai simplu; putin cte putin te obisnuiesti cu situatia si-ti dai seama c n realitate lucrurile nu stau chiar asa.Tot asa dac e s intri nitam-nisam n clandestinitate, la lumina unei lanterne rosii, mascat n negru, si s depui vreun jurmnt sau s te semnezi cu propriul tu snge, atunci, desigur, e de groaz. Dar, pentru un om smuls de mult vreme din mediul lui familial, care nu are pe ce (si nici poft) s-si construiasc o viat social, pentru un asemenea om, un contact dup altul, o ascunztoare dup alta, o cunostint fcut cu cineva si prin acesta o cunostint fcut cu altcineva, aici o fraz conventional prilejuit de o scrisoare sau de o ntlnire, acolo un nume conspirativ sau un mic lant de cteva persoane si uite asa te trezesti ntr-o bun dimineat: oameni buni, dar e cam mult vreme de cnd m aflu n afara legii!E dureros, desigur, c trebuie s cobori n acele subterane ale ilegalittii pentru a face nu revolutie, ci pur si simplu literatur.Anii treceau, m ntorsesem deja din deportare, m mutasem n Rusia Central, sotia revenise la mine; m-au reabilitat si m-au lsat s duc o viat nici prea prea nici foarte foarte, o viat anonim-con-formist, dar partea nevzut a acestei vieti literatura subteran mi devenise la fel de familiar ca si partea ei vizibil nvtmntul. Acum se puneau alte probleme: n ce stadiu al redactrii trebuie oprit lucrarea, n ce termen ar fi bine s fie ncheiat, n cte exemplare si pe ce masin s fie dactilografiat, ce format s aib pagina, care s fie densitatea rndurilor, si apoi ce destinatie s dai exemplarelor. Nefiind n situatia celui care nu are dect s-si duc treaba la bun sfrsit, s-o admire si s plece, scriitorul rezolva toate aceste probleme nu la modul degajat, ci vesnic trebuia s fac niste calcule stresante de om certat cu legea: cum si unde s pstreze materialul cu pricina, cu ce s-l transporte si ce noi ascunztori s mai conceap, cci numrul paginilor scrise si retranscrise , creste si tot creste.Mai important dect toate era volumul lucrrii nu volumul n coli tipografice, ci volumul n centimetri cubi. n privinta aceasta, m scoteau din ncurctur ochii mei nc valizi si scrisul meu, de la natur mrunt ca semintele de arpagic; hrtia subtire, dac reuseam s-o aduc de la Moscova; msura distrugerii complete (mereu si numai prin foc) a tuturor schitelor, planurilor si variantelor intermediare; o retranscriere strns la maximum, rnd lipit de rnd, fr nici o margine, fat si verso; si, o dat terminat dactilografierea, arderea si a manuscrisului definitiv: nc de la primii mei pasi n literatur, nc fiind n detentie, nu aveam ncredere dect n foc. Acesta a fost drumul devenirii romanului Primul Cerc, al povestirii s-854 si al scenariului stiu tancurile adevrul, ca s nu mai vorbesc de scrieri mai vechi. (Mi-era mai mare jalea s distrug originalul scenariului, scris ntr-un stil deosebit. Dar ntr-o sear de groaz a trebuit s-l ard. Treaba aceasta mi venea foarte la n-demn, pentru c n locuinta de la Riazan aveam nclzire cu sob. Cu nclzire central, problema arderii ar fi fost mult mai complicat.)M mndream cu cele nvtate de la Zubov. La Riazan am inventat tehnica pstrrii manuscriselor n picup: acesta are n interior o cavitate si este el nsusi asa de greu nct la cntar nu se observ c i s-a adugat ceva. si partea de sus a dulapului, parte marcat de crpceala caracteristic epocii sovietice, am folosit-o pentru o dublur din placaj.Toate aceste precautii erau, desigur, cam exagerate, dar Dumnezeu pzeste ceea ce este bine pzit. Dup toate legile statisticii era aproape exclus ca, fr motiv exterior, KGB s dea buzna n locuinta mea si s fac acest lucru chiar dac eram si eu unul dintre fostii puscriasi; de-alde stia se numrau cu milioanele! (Dar dac totusi ar fi dat buzna, atunci, pentru mine, anonimul si neputinciosul de-atunci, asta ar fi nsemnat moartea si nimic altceva asa cum cititorul va avea ocazia s se conving, citind cndva n ntregime mcar textul initial al Cercului, n 96 de capitole.) Dar, deocamdat rmne valabil proverbul: Nimeni n-ar sti c exist ciocnitoare n pdure, dac n-ar auzi-o ciocnind."Securitatea era musai s mi-o ntresc prin tot modul meu de viat: la Riazan, unde m mutasem de curnd, trebuia s nu am absolut nici o relatie, nici un prieten, s nu primesc si s nu fac vizite, cci mi-era imposibil s explic cuiva c, vorba aceea, ct e luna de mare si ct e anul de lung, nu aveam nici mcar o or de timp liber, nici de srbtori, nici n concediu; nu trebuia s las s-mi ias afar din cas nici cel mai mic crmpei de secret; nu trebuia nici o clip s permit cuiva s-si strecoare o privire indiscret n locuinta measotia respecta si ea cu strictete un asemenea regim, si pe acest lucru eu puneam mare pret. La locul de munc, printre colegi, trebuia s nu las niciodat s se bnuiasc amploarea pre-14ocuprilor mele, ci s m art mereu profan n materie de literatur. (De pe urma activittii mele literare dusmnoase" m alesesem deja cu un proces penal si, n aceast chestiune special, fie c m potoleam, fie c nu, agentii puteau fi pe urmele mele.) n sfrsit, desi n viata de toate zilele m izbeam la tot pasul de ngmfarea, grosolnia, prostia si lcomia autorittilor si institutiilor de toate gradele si desi uneori aveam posibilitatea ca, printr-o reclamatie bine tintit sau printr-o replic ferm, s rectific ceva sau s obtin ceva, mi-am impus s nu m pretez niciodat la asa ceva, s nu m fac ctusi de putin remarcat prin vreun gest care s aduc a rebeliune, a lupt, s fiu un cettean sovietic exemplar, adic s m supun totdeauna oricrei samavolnicii, s m nclin totdeauna recunosctor n fata oricrei prostii.Capul ce se pleac sabia nu-l taie.Era foarte greu de jucat acest teatru! De parc exilul nu s-ar fi terminat, de parc lagrul nu ar fi fost de domeniul trecutului, de parc as fi continuat s rmn cu acelasi numr pe mine, fr dreptul de a ridica, m rog, ct de ct capul spre soare si de a m ndrepta de spinare si de parc orice terchea-berchea ar fi avut si acum dreptul s fac pe seful cu mine. Nu as fi putut s-mi vrs focul dect n cartea la care lucram, dar si de la aceasta trebuia s m abtin, fiindc legea poeziei ne oblig s ne stpnim mnia si s abordm realitatea din punctul de vedere al eternittii.Dar de toate aceste dri m achitam fr s m enervez: oricum, lucram bine si cu spor, chiar dac sufeream din cauza prea drmuitului meu timp liber; chiar dac nu aveam o viat cu adevrat linistit. M uimea felul n care niste scriitori asigurati n materie de timp liber si bunuri materiale, scriitori renumiti de altfel, explicau la radio care snt mijloacele de a te concentra la nceputul unei zile de munc si ct este de important s nlturi toate obstacolele si s te nconjuri de obiecte dttoare de elan. Dar eu nvtasem nc din lagr s compun si s scriu din mers sub escort n coloan, n mijlocul stepei nghetate, la turntorie si n baraca asurzitoare. Asa cum soldatul adoarme ndat ce se ntinde pe p-mnt, asa cum cinele pe ger si foloseste, n chip de sob, propria lui blan mitoas, tot asa si eu mi formasem ca pe o a doua natur obisnuinta de a scrie oriunde. si desi acum eram n libertate (legea comprimrii si decomprimrii sufletului omenesc!), devenisem ceva mai nzuros, radioul m deranja, discutiile m deranjau 15chiar si n huruitul nentrerupt al camioanelor ce treceau pe sub fereastra mea de la Riazan, ajunsesem s stpnesc genul, necunoscut mie pn atunci, al scenariului de film. Numai s fi avut timp liber doutrei ore la rnd! M-a ferit Dumnezeu de chinurile creatiei, de accesele de disperare si sterilitate.Starea mea sufleteasc se mentinuse perfect constant, chiar optimist si chiar triumftoare n toti acesti ani de ndeletnicire cu ale scrisului n subteran cinci ani de lagr pn s m mbolnvesc si sapte ani de exil si apoi de libertate, aceast a doua viat" dup uimitoarea mea nsntosire. Literatura acelei epoci, literatur promovat cu surle si trmbite, cu cele vreo zece reviste masive si cu cele dou gazele literare ale ei, cu culegerile nenumrate si romanele editate n volume separate, operele complete, premiile anuale si scenariile radiofonice trase de pr toate acestea pentru mine rmneau definitiv n afara literaturii, si nu-mi consumam timpul si nervii ca s m tin la curent cu ele: stiam dinainte c nu este nimic de capul lor. Nu c n mediul acela n-ar fi putut s apar talente probabil c ele existau si acolo, dar acolo si piereau. Cci cmpul unde era aruncat smnta nu era cel care trebuia: stiam eu c pe acel cmp nu putea s creasc nimic. De-abia intrati n literatur, ei toti atti cti erau romancieri sociali, dramaturgi patetici, poeti politici, si cu att mai vrtos publicisti si critici se nvoiser ca, oricare ar fi subiectul sau tema, s nu spun adevrul capital, cel care le sare oamenilor n ochi si fr literatur. Acel jurmnt de abtinere de la rostirea adevrului se numea realism socialist. si chiar poetii galanti, si chiar poetii lirici care, din prudent, se refugiau n natur sau ntr-un romantism gratios, erau cu totii osnditi la precaritate din cauz c nu ndrzneau s se ating de acest adevr capital.si apoi toti anii aceia de practicare a scrisului n subteran i-am trit cu convingerea c nu eram singurul care se nfrna si recurgea la siretlicuri; c eram vreo cteva zeci de felul acesta, firi solitare, ncptnate si nchise, rspndite pe tot cuprinsul Rusiei, scriind fiecare dup cum i dicteaz sufletul si constiinta despre ceea ce stie n legtur cu epoca noastr si cu ceea ce este adevrul capital. Pe lng nchisori, executii, lagre si exiluri, adevrul capital mai continea si altceva, dar risca s rmn nedezvluit, dac aceste componente ale lui ar fi fost cu totul trecute sub tcere. Sntem cteva zeci de felul acesta, cu totii ntr-o asteptare ncordat, dar pn16nu va veni vremea potrivit nu-i chip s ne deschidem sufletul uiiii altora. Dar va veni o zi si deodat, precum cei Treizeci si Trei de viteji, vom tsni cu totii din adncurile mrii si astfel va renvia marea noastr literatur, pe care noi am mbrncit-o n abis.si mai exista o a treia certitudine: a spune c noi, cohort de csti scnteietoare, ne vom ridica din mare, nu nseamn dect a recurge la un simbol postum. Nu despre noi nsine, nu despre trupurile noastre noi vom fi murit pn atunci ci numai despre crtile noastre va fi vorba, despre crtile pstrate prin fidelitatea si ingeniozitatea prietenilor nostri. Eu tot nu credeam c literatura poate s initieze si s provoace rsturnarea unei societti (totusi, nu aceasta ne demonstrase istoria Rusiei?!). Gndeam c societatea va avea, din alte cauze, un soc si chiar se va nnoi, c atunci va aprea o falie, o bres a liberttii, si ndat literatura noastr din subteran va intra n actiune pentru a exprima mintilor dezorientate si tulburate de ce a fost fatal ca totul s se ntmple asa cum s-a ntmplat, si cum se face c ncepnd din anul 1917 totul se suceste si se rsuceste ntruna.Dar iat c au trecut anii si, se pare, totul tinde s arate c cele trei certitudini ale mele au fost toate gresite.Cmpul literaturii s-a dovedit a nu fi chiar asa de neroditor. Degeaba s-a ncercat s se extirpe din el tot ceea ce-i d vietii hran si sev, c viata tot a prins rdcini. Se poate s nu recunosti viata care pulseaz n Tiorkin, n Tiorkinpe lumea cealalt, n mujicii din Krutolucinsk ai lui Zalghin? Cum s nu recunosti viabilitatea crtilor lui suksin, Mojaev, Tendriakov, Belov, Astafiev si chiar Solouhin? si ale crtilor lui I. Maksimov si I. Vladimov? si I. Ka-zakov, ce scriitor mare si talentat ar fi fost dac nu s-ar fi eschivat de la rostirea adevrului capital! Nu enumr toate numele pentru c nu ncap toate aici. si apoi mai snt poetii tineri si curajosi, n general, Uniunea Scriitorilor care o respinsese cndva pe tvetaeva, l condamnase pe Zamiatin, l persecutase pe Bulgakov, acceptase s fie lichidati Mandelstam, Pavel Vasiliev, Pilniak, Artiom Vesioli, i exclusese pe Ahmatova si Pasternak, aceast uniune compromis mi aprea mie, din fundul clandestinittii mele, ca ncarnare a So-domei si Gomorei, a chioscarilor si cmtarilor care prgreau templul cu vechiturile lor: trebuia s le rstorni mesele si cu biciul s-i scoti pe treptele de-afar. Snt uimit si foarte fericit de greseala mea.Am gresit eu si n a doua estimare, dar, de data aceasta, n sensul cel ru: numrul unor asemenea ingeniosi, al unor asemenea per-17severenti al unor asemenea norocosi! s-a dovedit a fi cu totul insuficient. Ca s facem noi o ntreag literatur nu era cu putint; mtura cekist era actionat de o mn mai inflexibil dect mi nchipuiam eu. Cte spirite luminoase si, poate, cte genii chiar, au fost bgate, definitiv, integral si ireversibil, n pmnt. (Sau ele erau si mai perseverente si mai ingenioase dect noi? si, nc mai scriu si astzi fr s sufle un cuvnt, fr s scoat capul pe fereastr, stiind c nc n-a sunat ceasul liberttii? Nu exclud aceast posibilitate. Cci dac vreunul ar fi vorbit despre mine la sectia de proz cu vreun anisor mai devreme cine l-ar fi crezut?)Varlam salamov a iesit n lume cu foile lui n cea mai timpurie primvar: s-a ncrezut imediat n Congresul al XX-lea si, ncepnd cu aceast epoc, si-a lansat versurile pe nc nebttoritele crri ale samizdatului. Eu le-am citit n vara lui 1956 si am tresrit: iat un frate! dintre fratii ascunsi despre care stiam, fr umbr de ndoial, c exist. Era un capt de fir care m-a ajutat s m deschid imediat ctre el, dar m-am dovedit mai rezervat dect el, si apoi la data aceea aveam n mine attea lucruri nescrise nc, si apoi si sntatea si vrsta mi permiteau s mai astept si drept urmare, am tcut continund s scriu.Am gresit eu si n a treia estimare: mult mai devreme, nc din timpul vietii noastre, am nceput s iesim din abisul apelor ntunecate. Mi-a fost dat s triesc ndeajuns ca s cunosc aceast fericire: s scot capul n lume si s arunc primele pietricele n fruntea ngust a lui Goliat. Fruntea rmnea intact, pietricelele ricosau, dar, cznd pe pmnt, ncepeau s se transforme n iarba fiarelor. Erau ntmpinate cu entuziasm sau cu ur, nimeni nu trecea ns indiferent pe lng ele.Dar mai trziu, dimpotriv, lucrurile au nceput s treneze, s se lungeasc precum o primvar rece care nu se mai sfrseste. Istoria a nceput s-si lanseze lasourile nenumrate ca s-i prind si s-i sugrume n fiecare bucl pe ct mai multi. si astfel (cum era si de asteptat) involutia a fost asa de mare nct acum nu mai aveam ce alege, de pus la cale nu mai aveam ce pune dect, cu ultimele forte, s aruncm cu ultimele pietricele n fruntea asta incasabil.Da, da, desigur, e la mintea omului: nu guresti cu o nuia de rchit niste turnuri din beton armat. Dar mai stii, turnurile astea or fi poate numai asa, niste desene fcute pe o rogojin!18Timp de doisprezece ani, calm si senin, am scris si am tot scris. Numai n al treisprezecelea m-a trecut un fior. Era n vara anului 1960. De multele lucruri scrise si lipsite de orice plasament, ncepuse s mi se fac sil; mi pierdusem viteza de reactie si de miscare, n subteranele literaturii ncepea s-mi lipseasc aerul.Avantajul major al scriitorului ilegalist tine de libertatea condeiului su: imaginatia lui nu este bntuit nici de cenzori nici de redactori, n fat nu-i st dect materialul lui, deasupra capului nu-i pluteste dect adevrul. Dar situatia lui comport si un neajuns permanent: lipsa de cititori si, mai ales, de cititori exigenti nzestrati cu sensibilitate literar. Cci pe cei ctiva cititori ai lui (eu aveam njur de zece, cei mai multi dintre ei fosti detinuti, dar nici dintre acestia n-a fost vreunul care s fi reusit a-mi citi toate scrierile s nu se uite c nu locuim n acelasi oras, c nimnui nu-i prisosesc zilele libere, nici banii pentru cltorii, nici camerele pentru primit oaspeti), deci pe cei ctiva cititori ai lui, scriitorul ilegalist trebuie s-i aleag dup cu totul alte criterii: s fie siguri din punct de vedere politic si s stie s tac. Aceste dou calitti rar se asociaz cu un gust artistic rafinat. Astfel scriitorul ilegalist nu are parte de o critic artistic sever, la curent cu normele literare ale epocii. Or, se adevereste c aceast critic, aceast sobr fixare topografic a unei scrieri n spatiul estetic, este foarte necesar, c oricrui scriitor i este indispensabil fie si o dat la cinci ani, sau mcar o dat la zece ani. Se adevereste c ntrebarea lui Puskin: Esti multumit de ce ai scris, artist meticulos?" este justificat, dar nu n ntregime. Scriind zece si doisprezece ani ntr-o izolare absolut, pierzi, pe neobservate, simtul msurii, ncepi s fii prea ngduitor cu tine nsuti si pur si simplu s nu mai observi c tirada cutare este prea strident, c exclamatia cutare este grandilocvent, c, negsind o articulatie mai just, n pasajul cutare ai pus o platitudine.Cnd, mai trziu, iesind din subteran, m-am apucat s-mi perii, pentru lumea exterioar, scrierile, s le perii de ceea ce deocamdat compatriotii mei n-ar fi nghitit nicicum, am constatat cu uimire c ele n-au avut dect de cstigat din aceast atenuare a stridentelor si c au dobndit un impact mai mare; si am nceput s identific acele pasaje unde, fr s-mi dau seama mai nainte, mi permisesem neglijente: n loc de o crmid ireprosabil, rezistent la foc, pusesem una ciocnit si friabil, nc de la primul contact cu me-19diul literar profesional, am simtit c trebuie s-mi recuperez unele ntrzieri.Din cauza totalei mele inexperiente, esecul cel mai mare l-am avut cu piesele. Cnd am nceput s scriu piese n lagr, apoi n deportare, nu aveam n minte dect spectacolele teatrale vzute de mine n Rostovul provincial al anilor '30 si care nc de-atunci erau cu mult sub nivelul teatrului mondial. Convins c esentialul, ntr-o creatie, este adevrul si experienta de viat, subapreciam faptul c formele snt supuse mbtrnirii, c gusturile secolului al XX-lea se modific ntr-o msur considerabil si c autorul nu poate neglija acest fenomen. Chiar si azi, dup ce am frecventat n anii '60 teatrele Moscovei (care nu mai snt, vai, teatre ale artistilor si nici ale dramaturgilor, ci teatre ale regizorilor, practic creatorii unici ai spectacolului), mi pare ru c am scris piese.*n 1960 n-as fi putut s formulez si s explic cu exactitate toate aceste lucruri, dar am simtit c m anchilozez, c teancul deja masiv al scrierilor mele zace nefolosit am nceput s simt c ceva mi d ghes s m pun n miscare. Pentru mine, care eram blocat din toate prtile, nu putea fi vorba de miscare. Atunci am nceput s-mi fac tot felul de gnduri: toat ntreprinderea mea literar asa de subtil conceput, silentioas si invizibil, ajunsese ntr-o fundtur.nainte de a muri, Tolstoi scrisese c, n general, snt imorale demersurile pe care Ie face un scriitor pentru a se vedea publicat nc din timpul vietii. Trebuie, spunea el, s muncesti numai pentru posteritate: aceasta, dup moartea ta, dac vrea s te publice, n-are dect s-o tac.'Lsnd la o parte faptul c Tolstoi nu a ajuns la toate nobilele sale reflectii dect dup ce a fcut turul pasiunilor si al pcatelor, trebuie s spunem c aici el n-a nimerit-o nici mcar pentru niste epoci domoale, darmite pentru una grbit ca a noastr. El are dreptate atunci cnd spune c goana dup un nou succes de public este pgubitoare pentru talentul scriitoricesc. Dar paguba este si mai mare atunci cnd, ani de zile, nu poti avea cititori cititori severi, ostili, entuziasti atunci cnd, prin talentul tu, nu poti influenta ctusi de putin societatea nconjurtoare, tineretul care* Proza lui salamov, dup prerea mea, a suferit si ea n urma lungii claustrri n care a lucrat-o. Ea ar fi putut fi cu adevrat perfect cu aceeasi sum de materiale si cu aceeasi conceptie din partea autorului.20creste. Acest mutism confer puritate, dar comport si o anumit iresponsabilitate. Judecata lui Tolstoi este pripit.Literatura tiprit n epoca aceea nu fcuse dect s m amuze; de-acum ncepea s m irite. Tocmai apruser memoriile lui Eh-renburg si Paustovski; am trimis la diferite redactii o critic sever pe care, binenteles, nimeni n-a acceptat-o, numele meu nefiind cunoscut nimnui. Dup forma lui, articolul meu prea s se ridice mpotriva literaturii memorialistice n general, dar n realitate el exprima starea sufleteasc a unui om scandalizat de a-i vedea pe acesti scriitori, care cunoscuser aceast ndelungat epoc sumbr, strduindu-se n continuare s gliseze lin, fr s ne spun ceva important, ci niste fleacuri acolo, si dndu-ne pe la ochi cu unguent lenitiv ca s ne mpiedice pentru mai mult vreme s vedem adevrul dar de ce se tem atta acesti scriitori care s-au aranjat si pe care nu-i amenint nimeni?n toamna aceea, pitulat n vizuina mea si tras la fat, am nceput s-mi bat capul cu ntrebarea: oare n-as putea eu totusi s scriu ceva pe care s nu-l pot publica, dar pe care mcar s-l pot arta oamenilor? pe care mcar s nu trebuiasc s-l ascund? Astfel mi-a venit ideea s scriu Luminarea n vnt pies care se bazeaz pe un material de actualitate, dar de coloratur cosmopolit, pies despre oricare societate prosper a deceniului nostru, fie ea din Vest sau din Est.Aceast pies cea mai nereusit din cte am scris mi-a dat mai mult btaie de cap dect toate celelalte la un loc. Mai exact, am aflat pentru prima dat ct timp poti s trudesti asupra unei lucrri si s nu-ti reuseasc, chiar dac o rescrii de patru sau de cinci ori. si am mai aflat c poti s sacrifici scene ntregi si s pui n locul lor altele, si de aerul de artificialitate tot s nu scapi. Mult munc investisem n ea si cnd s zic c am terminat, am constatat c nu era ceea ce trebuia. si totusi pornisem de la povestea adevrat a unei familii moscovite, nicieri nu m abtusem de la dicteul propriei mele constiinte, n text exprimasem numai ideile n care credeam si chiar ideile mele favorite, refuznd de la primul act s fac pe placul cenzurii si totusi, de ce nu mi-a reusit? Oare numai pentru c m-am ndeprtat de realitatea rus concret (nicidecum pentru a m camufla, si nu numai pentru a da piesei un aspect deschis", ci si pentru a conferi expunerii o mai mare generalitate: lucrul acesta i se potriveste mai bine Occidentului stul dect nou)21 si fr solul rusesc trebuia s pierd si limba rus? Dar altii scriu ce poftesc n aceast manier fr chip si fr limb si le iese ceva; de ce trebuie ca eu...? Adic, nu poti s faci un pas si jumtate n abstractie, si tot restul s-l scrii concret.O alt ncercare am fcut-o n 1961, dar fr s-mi dau seama. Fr s stiu de ce, fr plan preconceput, am luat pur si simplu s-854 si l-am redactilografiat/?emc/M-/, trecnd peste pasajele si judectile cele mai abrupte si peste povestea lung spus de cpitanul de fregat Cezarului n legtur cu modul n care, n 1945, la Sevas-topol, i-am pclit pe americani cu simulacrul nostru de bunstare. Am fcut asta, Dumnezeu stie de ce, si am pus lucrarea deoparte. Dar de data aceasta am pus-o n mod deschis, fr s-o ascund, ncercam bucuria intens a unei eliberri! s nu-ti mai bati capul cu cutarea unei ascunztori pentru o lucrare proaspt terminat, s-o tii pur si simplu n sertaro fericire pe care scriitorii n-o apreciaz la valoarea ei. Cci niciodat seara nu m culcam nainte de a fi verificat dac totul este ascuns cum trebuie si nainte de a-mi fi stabilit conduita de urmat n eventualitatea c-ar fi venit s-mi bat la us n noaptea aceea.M sturasem pn n gt de conspiratie, cci mi ddea bti de cap mai dihai dect munca de redactare. Dar nu m asteptam la nici o detensionare din nici o parte si radioul occidental, pe care-l ascultam totdeauna chiar n ciuda bruiajului, nu stia nimic despre alunecrile si faliile geologice care se produceau la adncime si care n curnd aveau s fie resimtite la suprafat. Nimeni nu stia nimic, eu nu m asteptam la nimic mbucurtor si m-am angajat la o nou finisare si la o retranscriere a Cercului. Dup incolorul Congres al XXI-lea, care ngropase pe tcute minunatele perspective deschise de al XX-lea, era imposibil s prevezi acel atac subit, zgomotos si furios pe care Hrusciov urma s-l declanseze contra lui Stalin la Congresul al XXII-lea! si a-l explica era pentru noi, niste provinciali neinformati, o absolut imposibilitate.Dar atacul s-a produs nu n secret, ca la Congresul al XX-lea, ci pe fat! Din cte-mi aminteam, de mult nu mai citisem niste lucruri asa de interesante ca discursurile tinute la Congresul al XXII-lea! n cmruta acestei case din lemn putrezit, unde un bt de chibrit aruncat la ntmplare putea s prefac n cenus toate manuscrisele mele din toti acesti ani, eu citeam si reciteam aceste discursuri si zidurile dosnicului meu univers ncepeau s se clatine ca la teatru22perdelele culiselor, si n cltinarea lor liber se lrgeau si m fceau si pe mine s m clatin si s m frmnt: nu venise oare mult asteptatul moment teribil si radios, clipa n care trebuia s-mi art sc-frlia la suprafata apei?Nu aveam dreptul s gresesc! Nu trebuia s m art nainte de vreme. Dar a rata clipa unic nici asta nu trebuia!si apoi intervenise la Congresul al XXII-lea si Tvardovski, cu o bun cuvntare n care strecurase discret ideea c de mult vreme ar exista posibilitatea de a se da dovad de mai mult ndrzneal si libertate n ceea ce se public, posibilitate pe care ns noi n-o folosim". Asta revenea la a spune pur si simplu c Novi mir nu publica texte ceva mai ndrznete si mai incisive, desi ar fi putut s-o fac.n ochii mei, Tvardovski din perioada trii Muravia nu se detasa ctusi de putin din plutonul poetilor angajati n serviciul de t-miere a minciunii, n timpul deportrii mele, i parcursesem cele dou volume de versuri publicate n 1954, dar nu gsisem n ele nimic remarcabil. Dar, nc de pe cnd eram pe front, l retinusem pe Vasili Tiorkin ca pe o reusit exceptional: cu mult nainte de aparitia primelor crti veridice despre rzboi (de la Transeele lui Nekrasov ncoace reusitele nu snt chiar asa de multe, poate vreo jumtate de duzin), n suvoiul larmei agitatorice care nsotea canonadele noastre de pe pmnt si din aer, Tvardovski izbutise s scrie un poem mai tare dect bronzul, un poem curajos si nepoluat servit de acest rar simt al msurii si poate si de aceast destul de des ntlnit delicatete trneasc. (Aceast delicatete pe care tranul, n ciuda necazurilor lui cotidiene, o pstreaz sub coaja noduroas a inculturii continu s m uimeasc.) Neavnd libertatea s spun ntregul adevr despre rzboi, Tvardovski s-a oprit, totusi, la un milimetru de hotarul minciunilor, netrecnd nicieri peste acest ultim milimetru, nicieri! de aici s-a si nscut miracolul. Aceasta nu este numai prerea mea personal, eu am auzit-o clar exprimat, nc n vremea rzboiului, de ctre ostasii bateriei mele. n cadrul serviciului nostru de reperaj acustic, ei aveau destul timp, chiar n conditii de lupt, s trag cu urechea la vreo lectur (noaptea, la aparatele posturilor de ascultare; de la postul central se citea cte ceva). Ei bine, din bogata ofert ce li se fcea, alegerea si preferinta lor se opreau, evident, asupra lui Rzboi si pace si Tiorkin.23Dar apoi, si detinut n lagre, si deportat, si diriginte la scoal, si scriitor clandestin, n-am mai avut, din lips de timp liber, posibilitatea s citesc nici Casa de la drum, nici altceva. (Numai pe Tiorkinpe lumea cealalt l citisem nc din 1956, n rest preferinta si atentia mea se orientau mereu spre samizdat.) Nici nu stiam c n Pravda apruse un capitol din Mai departe dect deprtarea si c poemul obtinuse n anul acela premiul Lenin. Poemul l-am citit n ansamblul lui mult mai trziu, dar capitolul Asa a fost" l-am citit atunci cnd mi l-a scos n cale Novi mir.Pentru vremea aceea, n atmosfera de lasitate general, acest poem trecea drept act de curaj: noaptea-munc a mtusichii Daria ura! dreptatea va avea o dat-n plus de partea lui..." si chiar Moscova cu-nalte blocuri un straniu pavilion prea". si n acel moment am simtit primul imbold: ce-ar fi s-i art lui Tvardovski ceva scris de mine? de ce s nu fac pasul acesta?Dar frunzrind si cntrind mereu acelasi capitol, am dat peste printele cel groaznic" si peste echitatea" lui vecin cu inechitatea lui si pentru afirmatia c-i sntem pentru victorie datori" si c Stalin e rud bun cu otelul care ne ajut-n lupt.si-n cartea-ne de aur pur... Nu-i virgul, nu-i rnd, v jur... Onoarea noastr s-o pteze. Da, toate cte-au fost Au fost!Zu c e prea catifelat: lagrele, patruzeci de ani de rusine, nu au ptat onoarea? Zu c socoteala e prea expeditiv: ce-a fost, a fost", aici n-ai ce s-aduni, nici ce s scazi". Pi, asa se poate vorbi si despre toate speciile de fascism. Atunci la ce bun Niirnberg-ul? ce-a fost a fost...? Filozofie a neputintei, filozofie care refuz s se pronunte asupra istoriei.* Poetul pipia cu piciorul marginea crrii pavate, dar ideea de a se abate de la ea l nspimnta.* Lidia Ciukovskaia n nsemnri despre Anna Ahmatova si aminteste cum aceasta, cu cinci ani mai devreme, era furioas pe Tvardovski pentru capitolul Prietenul din copilrie", publicat atunci:O minciun nou n locul celei vechi tara? Ea n-are nici un rol aici!... Poporul? Aici nu e nici un popor! si poetul ca si detinutul24si nici eu nu stiam ce s fac: s m smulg din mlastin si s-mi ntind bratele spre el: hai! o s vin sau o s se ndrtniceasc?Nici despre Novi mir nu aveam o imagine clar: judecind dup cele cu care-si umplea majoritatea paginilor, putine lucruri, gseam eu, o deosebeau de celelalte reviste. Acele contraste pe care revistele sovietice le percepeau ca existnd ntre ele erau pentru mine insignifiante, mai ales ntr-o perspectiv sau retrospectiv istoric ndelungat. Toate aceste reviste se foloseau de una si aceeasi terminologie de baz, de una si aceeasi plac, de unul si acelasi des-cntec, si din toate acestea eu nu eram capabil s nghit nici mcar ct ar fi ncput ntr-o lingurit de ceai.Dar ceva nsemna acest vuiet subteran al vulcanului care erupsese la congresul al XXII-lea!... n sfrsit, m-am hotrt. s-854, pe care-l usurasem" fr s stiu n ce scop si sub ce inspiratie, pica la tanc. M-am decis s-l predau la Novi mir. (Dac nu s-ar fi ntm-plat asta, ar fi putut s se ntmple altceva, altceva mai ru: fotocopia manuscrisului din lagr as fi trimis-o peste granit, sub pseudonimul Stepan Hlnov, asa cum era deja pregtit. Eu nu stiam c, si de va fi publicat si bgat n seam n Occident, varianta cea mai reusit n-ar putea s aib nici a suta parte din influenta pe care ar trebui s-o aib. Dar de un an btut pe muchie greata pe care mi-o producea aceast situatie fr iesire m mpingea s fortez cumva nota.)Eu personal nu m-am dus la Novi mir: neasteptndu-m la nici un succes, picioarele mele, la rndul lor, nu se simteau atrase n-tr-acolo, asta-i totul. Aveam patruzeci si trei de ani, m lovisem cu capul de destui pereti pe lumea asta, ca s m mai duc la redactie ca un tnr debutant. Prietenul meu de nchisoare Lev Kopelev s-a angajat s transmit manuscrisul. Desi avea sase coli de autor, manuscrisul era cum nu se poate mai subtire, gnditi-v si dumneavoastr: coal scris pe ambele fete, fr margini lsate nefolosite si cu rndurile nghesuite unele n altele....trecuse pe acolo. Mncase pinea aceea.si detinutulPe-acelasi bilet cu mine, Era invitat la Kremlin.Da: pentru 1956 era comoda scricic a minciunii.25L-am dat si unde n-am nceput s m frmnt, nu ca un tnr autor ahtiat dup glorie, ci ca un vechi si nrit client al lagrelor, care avusese imprudenta s-si trdeze pista.Era nceputul lui noiembrie 1961. (ntr-o not ntmpltoare din luna aceea, citesc urmtoarele: Senzatia c m aflu ntr-un scrn-ciob care m-arunc n slava cerului: mi-e fric, mi se taie rsuflarea si totusi e bine.") Nu stiam pe unde s-o iau ca s ajung la hotel n Moscova, dar, o dat ajuns acolo si avantajat de faptul c, n ajunul srbtorilor, multi prsiser orasul, am putut obtine un pat. Aici am trit zile marcate de ultime ezitri nc mai puteam opri totul, nc mai puteam recupera totul. (Am rmas ns nu pentru a mai sta n cumpn, ci ca s citesc Pentru cine bat clopotele, text difo-zat de samizdat si mprumutat mie pentru trei zile. Nu citisem pn arunci nici un rnd de Hemingway.)Hotelul s-a nimerit s fie la Ostankino, exact lng acel semi-nar-sarask1, unde se desfsoar actiunea Cercului meu si unde, de la prima mea experient de viat concentrationar, m-am apucat serios de scris n 1948. n alternant cu Hemingway, ieseam s hoinresc pe lng gardul saraski mele. Gardul era tot acolo, n-cercuind n acelasi perimetru acelasi spatiu strimt n care odinioar erau nghesuiti attia oameni eminenti si n care ddeau n clocot discutiile si proiectele noastre.M aflam acum, rtcitor, la vreo zece metri de acea csut episcopal asemntoare cu o arc si de acei tei, tei seculari, pe sub care, trei ani de zile, psisem un-doi-trei si un-doi-trei si iar un-doi-trei dimineata, la prnz si seara, visnd la o ndeprtat si luminoas libertate, ntr-un viitor cu totul altul, luminos ntr-o tar a luminii.si iat-m c acum, pe o zi posomorit si umed, notnd prin zloata de noiembrie, mergeam pe partea astlalt a crrii pe care odinioar numai santinelele, la schimbarea grzii, o strbteau de la un foisor la altul, si m ntrebam: dar ce-am fcut? Cci, vedeti bine, snt din nou n minile lor.Cum am putut eu, fr nici o constrngere exterioar, s m duc singur si s m denunt?...1 saraska: n argoul detinutilor, nchisoare de tip special n care regimul stalinist exploata n scopuri proprii cercetrile savantilor si tehnicienilor detinuti aici. Soljenitn evoc aici saraska de la Mavrino din Primul Cerc. (N.t.)26DESCOPERINDU-MAm trit apoi ca vai de lume o lun ntreag la Riazan: undeva, la aceast or, invizibil, destinul meu se misca si, dup convingerea mea tot mai ferm, se misca spre mai ru. Unui detinut inveterat, unui fiu al Gulagului, i este aproape inaccesibil credinta n mai bine. si dezobisnuindu-se, de-a lungul anilor de lagr, de a mai lua vreo hotrre pe cont propriu (pentru tot ce este important esti lsat aproape ntotdeauna la discretia destinului), noi chiar ne obisnuim cu ideea c este mai putin periculos s nu hotrsti nimic, -s nu ntreprinzi nimic: triesti si multumeste-te cu simplul fapt de a tri!Dar eu tocmai nclcasem aceast lege a lagrelor si acum era de groaz. si continuam si lucrul la noua redactare a Cercului; toate textele, inclusiv cele din lagr, erau la mine n apartament, iar aceast aventur cu Novi mir mi se prea o imprudent cu att mai funest.Oricum ar rsuna tobele congresului al XXII-lea, orice monument s-ar promite a se ridica n memoria detinutilor dispruti (de altfel numai n memoria comunistilor, nici pn n ziua de azi nu s-a ridicat), a crede c a sosit deja vremea rostirii adevrului, haida de, asta nu se poate; cu sigurant, capetele noastre, inimile si limbile prea si-au pierdut obiceiul de a mai crede n asa ceva! Noi am renuntat de a mai spune vreodat adevrul si de a-l mai auzi.Totusi, la 9 decembrie mi-a sosit o telegram de la L. Kopelev: Aleksandr Trifonovici este entuziasmat de articol" (articol" era numele de cod pe care-l convenisem pentru povestire, un articol putea s se refere si la metodica predrii matematicii). Ca o pasre care din zbor se izbeste de geam asa a sosit acea telegram. si a luat sfrsit imobilitatea de attia ani. Dup nc o zi (chiar de ziua nasterii mele) a sosit o telegram si de la Tvardovski n persoan:27m convoca la redactie, n ziua urmtoare am plecat la Moscova si, traversnd piata Strastnaia spre Novi mir, am zbovit superstitios lng statuia lui Puskin n parte ca s-l rog s m sprijine, n parte ca s-l asigur c-mi stiu drumul, c nu voi gresi. A fost ca un fel de rugciune.mpreun cu Kopelev, am urcat larga scar boiereasc a lui Novi mirntr-un film, aceast scar ar fi foarte potrivit pentru o scen de bal. Era la amiaz, Tvardovski nc nu era acolo, dar si redactia abia ce se adunase, la ora asta ncepea programul. Am nceput s fac cunostint cu cei de la sectia proz. Anna Samoilovna Berzer, redactor la aceast sectie, era aceea care fcuse cel mai mult pentru ca povestirea mea s ajung n minile lui Tvardovski.Iat cum s-au petrecut lucrurile (numai c mie nu n acel an mi s-a povestit cum a fost). Manuscrisul meu, tinut atta timp n rezerv si camuflat, zcuse o sptmn ntreag pe biroul Annei Berzer, zcuse neprotejat, nici mcar pus ntre niste coperte, lsat la nde-mna primului turntor sau rufctor care ar fi trecut pe-acolo. Anna Samoilovna nu fusese prevenit asupra cazului pe care-l reprezenta aceast scriere. La un moment dat ea s-a apucat s-si debaraseze biroul, a citit cteva fraze si si-a dat seama c textul cu pricina nu poate fi tinut n conditiile acestea si c de citit trebuie citit altundeva. L-a luat acas si l-a citit chiar n seara aceea. A rmas cu gura cscat. si-a confruntat impresia cu cea a Kaleriei Ozerova, prietena ei, redactor la sectia de critic literar. Cele dou impresii concordau. Cunoscnd bine atmosfera de la Novi mir, A.S. si-a dat seama c, n cadrul comitetului de redactie, fiecare, conform conceptiei sale despre binele revistei, cu sigurant, va cuta s intercepteze manuscrisul, s-l dea uitrii, s-l fac pierdut, s nu-l lase s ajung pn la Tvardovski. Ea trebuia deci ca printr-o stratagem s-i scurtcircuiteze pe toti si, pe deasupra mocirlei de precautie si lasitate, s trimit manuscrisul chiar lui Tvardovski, menit a fi acum primul care deschide acest dosar. Dar atentie! acest manuscris cu aspectul lui jalnic si mototolit o s-l fac pe sef s-si ntoarc fata de la el. A.S. i-a dat la redactilografiere pe cheltuiala redactiei. Asta a luat ceva timp. S-a mai consumat timp si astep-tndu-l pe Tvardovski s-si revin dintr-unul dintre obisnuitele lui accese de ebrietate (betii nefericite, dar poate si salvatoare, dup cum aveam s nteleg cu timpul). Dar dificultatea major pentru A.S. era de a sti cum s-i manevreze pe membrii redactiei pentru28a rzbi la Tvardovski, care n-o primea dect foarte rar si, pe nedrept, o antipatiza, cine stie, poate c-i subaprecia gustul artistic, dragostea de munc si devotamentul total fat de interesele revistei. Dar, cunoscnd bine caracterul si slbiciunile tuturor superiorilor, ea l-a abordat pe primul dintre acestia, pe E.N. Gherasimov, seful sectiei proz, om cruia n trecut destinul i produsese destule socuri: Avem un material despre lagre. Vrei s-l citesti?" Gherasimov a trimis-o la plimbare: Nu m mai bate la cap cu lagrele astea." Cu aceeasi problem l-a abordat si pe loctiitorul al doilea al redac-torului-sef, A. Kondratovici un omulet care avea mereu aerul c-si ciuleste urechile, obsedat si nspimntat de cenzur. Kondratovici a rspuns c despre lagre stie deja totul si c nu are nevoie de nimic, n plus, si-asa nu poate fi publicat. Atunci A. Berzer a pus manuscrisul n fata secretarului responsabil B. Zaks, pe care l-a ntrebat insidios: Uitati-v un pic; vreti s-l cititi?" ntrebare mai dibace ca aceasta nici c s-ar fi putut pune. De multi ani de zile B.G. Zaks, gentleman rece si posomorit, nu mai avea nici o poft de literatur artistic, nu voia ca aceasta s-i strice ultima parte a vietii, zilele nsorite petrecute la Koktebel n octombrie al fiecrui an, cele mai bune concerte de iarn la Moscova. El a citit primul paragraf al povestirii mele, l-a pus deoparte fr s spun un cuvnt si a plecat. (Cci si asa nu-l putea publica.)De-acum, A. Berzer avea tot dreptul s se adreseze si lui Tvardovski, cci toti ceilalti ridicaser din umeri! A asteptat s se iveasc ocazia ce-i drept, n prezenta lui Kondratovici, cci n-a reusit s stea de vorb cu seful ntre patru ochi ca s-i spun c exist dou manuscrise mai aparte care neaprat trebuie s fie citite de redactorul-sef: Sofia Petrovna de Lidia Ciukovskaia si apoi ceva cu un lagr vzut de un mujic, o chestie foarte popular". si de data aceasta nici c s-ar fi putut ca prin cteva cuvinte s se ating exact partea unde era coarda sensibil a lui Tvardovski! Rspunsul lui a venit imediat: asta dati-mi-o.* Dar Kondratovici s-a dezmeticit si a srit ca ars: Lsati-o la mine pn mine, o citesc eu mai nti!"* si Sofia Petrovna a trebuit s mai astepte ctiva ani: pn la mplinirea vrstei de un sfert de secol si pn la publicarea ei n strintate. Faptul c una si aceeasi revist n-ar ndrzni s publice o a doua povestire pe tema concen-trationar, acest fapt, foarte curent la noi, este de nenteles pentru Occident. Publicarea unei asemenea povestiri ar constitui o linie...29El nu putea s scape ocazia de a-i servi de filtru protector redac-torului-sef.Kondratovici a luat asupra lui aceast treab si, de la primele rnduri, a nteles c anonimul autor (nu semnasem textul, n credinta c poate astfel frnez cursul ostil al evenimentelor), c acest obscur autor al povestirii despre lagre n-are nici cea mai mic idee despre asezarea elementelor principale ale unei propozitii si mai foloseste si niste cuvinte barbare. A trebuit s ia creionul si s bifeze pagina nti, a doua, a cincea, a opta, punnd subiectele, predicatele si atributele la locurile lor. Dar povestirea s-a dovedit plin de agramatisme de la un capt la altul si, de la o anumit pagin, Kondratovici s-a lsat pgubas. Ce prere si fcuse el spre dimineat, nu stiu, dar cred c nu era o problem s si-o modifice ntr-un sens sau altul. Tvardovski ns, fr s-i cear prerea, s-a apucat s citeasc el nsusi manuscrisul.Familiarizndu-m apoi cu viata redactiei, m-am convins c Ivan Denisovici n-ar fi vzut lumina tiparului dac A. Berzer n-ar fi fost asa de rzbttoare si nu l-ar fi agtat pe Tvardovski strecurndu-i c e o chestie vzut de un mujic". Denisovici al meu n-ar fi primit el n veci lumin verde de la cele trei gorile ale sefului: De-mentiev, Zaks si Kondratovici.N-am s spun c aveam cine stie ce plan precis, dar un lucra l intuiam, l presimteam cu claritate: mujicul sta de Ivan Denisovici nu putea s-i lase indiferenti nici pe mujicul superior care era Alek-sandr Tvardovski, nici pe mujicul suprem, Nikita Hrusciov. Asa s-a si ntmplat: la urma urmei, nici poezia, nici chiar politica n-au fost acelea care au hotrt soarta povestirii mele, ci tocmai aceast substant funciarmente trneasc, att de batjocorit, asuprit, ponegrit la noi ncepnd de la Marea Cotitur, si chiar si mai dinainte.Dup cum avea s povesteasc mai trziu el nsusi, Tvardovski, n seara aceea, s-a asezat n pat si a luat manuscrisul. Dar, dup dou-trei pagini, si-a zis c asa ceva nu se citeste culcat. S-a ridicat, s-a mbrcat. Ai casei dormeau deja, dar el, toat noaptea, cu pauze la buctrie pentru ceai, a citit povestirea, o dat, apoi si a doua oar (n-a mai citit niciodat a doua oar ceea ce am scris eu ulterior, si, n general, nu reciteste niciodat nimic, nici dup concesii fcute de autori). Asa a trecut noaptea, apoi au venit ceasurile, pentru trani, matinale, dar nc nocturne pentru oamenii de litere, si trebuia s mai asteptm. Tvardovski nu s-a culcat defel.30L-a sunat pe Kondratovici si i-a dat ordin s afle de la Berzer: cine este autorul si unde se gseste. Acesta este modul n care s-a ajuns din verig n verig la Kopelev. Acum, Tvardovski telefona la acesta. Un lucru i-a plcut ndeosebi: aici nu era mistificarea vreunui condei renumit (de altfel, el era convins de aceasta) si autorul nu era om de litere si nu era din Moscova.Pentru Tvardovski ncepeau zilele fericite ale descoperirii: ddu imediat o rait cu manuscrisul pe la prietenii si, cerndu-i fiecruia s pun la btaie cte o sticl n cinstea aparitiei unui nou scriitor. Trebuie s-l cunosti pe Tvardovski: el este un adevrat editor prin aceea c, spre deosebire de altii, la el plcerea de a descoperi noi talente merge pn la febrilitatea, pn la pasiunea cuttorului de aur.El si asalta prietenii, dar iat ce era straniu n legtur cu viata lui: la cincizeci si unu de ani, poet celebru, redactor-sef al celei mai bune reviste, figur important a Uniunii Scriitorilor, figur de mare calibru si printre comunisti, Tvardovski nu avea dect prieteni de slab calitate: loctiitorul su numrul unu (geniul su ru) De-mentiev; apoi tovarsul su de pahar, inexpresivul LA. Sat, scutier postum si cumnat al mscriciului Lunacearski; plus M.A. Lifsit, un marxist dogmatic fosilizat. Se spune c a avut perioade de prietenie cu Viktor Nekrasov, cu Em. Kazakievici si cu altii, dar apoi prietenia aceasta a avut soarta carului care a nimerit prin hrtoape: s-a mpotmolit, a ajuns cu rotile-n sus. Adic, si prin mediul n care se misca si prin nsusi felul lui de a fi, Tvardovski era condamnat la singurtate. Din cauza anvergurii sale. si a caracterului su. si din cauza obrsiei sale trnesti. si din cauza vietii de membru al protipendadei sovietice, viat nefireasc pentru un poet.n timp ce se goleau aceste sticle si se cerea s se aduc, pentru a fi privit ca o minune, manuscrisul original n care literele se nghesuiau ca oile mnate la strung si n care nu era nici pic de spatiu liber pentru interventiile creionului redactional, la revist, dup uzantele de rigoare n cazurile importante, se ntocmeau referate cu privire la manuscris. Iat ce scria Kondratovici: .. .Noi, probabil, n-o s-l putem publica... Ar trebui nainte de toate s i se sugereze autorului s introduc motivul detinutilor care asteapt ca suferintele lor s ia sfrsit... Ar trebui periat putin limba." De-mentiev: Unghiul de vedere al autorului: n lagr este ngrozitor si la fel si n afara lagrului. Manuscrisul constituie un caz complicat:31a nu-l publica nseamn a te teme de adevr... a-l publica este im -posibil, el nu arat totusi dect o latur a vietii." (Cititorul s nu trag de aici concluzia c Dementiev se frmnta cu adevrat ntre a publica si a nu publica. El stia prea bine: a publica asa ceva era si imposibil si periculos, si n-o s fac nimeni treaba asta, dar, avnd n vedere c patronul su era asa de cucerit si entuziasmat de cazul respectiv, nu se putea da un verdict prea aspru.)Dar ca s aflu si s pricep toate acestea mi-a trebuit mai mult de un an. si la aceast prim vizit, Kondratovici, strduindu-se s fac pe importantul (de altfel, lipsa lui de substant spiritual, lipsa lui de personalitate mi apruser de la prima vedere), m-a ntrebat foarte semnificativ ca pe un modest autor peste care a dat norocul: Mai aveti si altceva?ntrebare simpl! ntrebare fireasc ei trebuiau s-si fac o idee despre msura n care reusita mea era sau nu rezultatul n-tmplarii. Dar tocmai sta era marele meu secret, n cinci ani de lagr cheltuisem resurse de ingeniozitate ca s-i pclesc pe cei ce m perchezitionau, n opt ani, petrecuti n deportare si n libertate, inventasem ascunztori. Dar nu fcusem toate acestea pentru ca s sustin acum o conversatie de salon, drept pentru care i-am luat vorba din gur lui Kondratovici: Pentru aceast prim luare de contact, as prefera s nu ncepem cu aceast ntrebare.Sosind Tvardovski, am fost invitat n marea sal de redactie (la data aceea, cei de la Novi mir aveau la dispozitie un spatiu destul de ngust; un colt al slii era considerat a fi cabinetul lui Tvardovski). Nu-l cunosteam dect dup niste proaste fotografii de ziar si, avnd n vedere slabele mele calitti de fizionomist, as fi putut s nu-mi dau seama c era el. Era mare, masiv n toate sensurile, dar iat rsrind si un al doilea, tot mare si tot masiv n toate sensurile, simpatic nimic de zis, si care cu greu si ascundea bonomia. Acest al doilea personaj s-a ntmplat s fie Dementiev. Tvardovski ns, potrivit momentului, a afisat o atitudine demn-protocolar; si totusi, chiar prin aceast masc nu putea s nu strbat si s m frapeze din prima clip expresia copilroas a fetei lui aceast sinceritate de copil neasigurat contra rului, de copil cruia, se pare, nici lunga zbovire prin sferele nalte nici turta dulce oferit de ocupantul tronului nu i-au pervertit sufletul ctusi de putin.32t tToate vrfurile redactiei s-au asezat n jurul unei vechi mese uriase, n form de oval alungit, eu fat-n fat cu Aleksandr Trifo-novici. El fcea mari eforturi s se domine pe sine nsusi si s-si compun o min serioas, dar nu prea reusea: era din ce n ce mai radios. Tria acum unul dintre momentele cele mai fericite ale vietii sale; n jurul acestei mese, eroul zilei nu eram eu, ci el.Se uita la mine cu o bunvoint aproape confundabil cu iubirea. Fr s se grbeasc, a luat la mn diverse pasaje din povestirea mea, scurte sau lungi, asa cum i veneau n minte, fcnd operatiunea aceasta cu o plcere, o mndrie, o bucurie care nu mai erau ale descoperitorului, ale protectorului, ci ale creatorului; cita cu o asemenea tandrete, cu o asemenea emotie, nct ai fi zis c toat povestea aceasta era trit si ptimit de el, c era povestea cea mai scump inimii lui. (Ceilalti membri ai redactiei ddeau din cap a ncuviintare si tineau isonul la elogiile sefului; singur, poate, De-mentiev a avut o atitudine moderat-apatic. De altfel, el nici n-a luat cuvntul n ziua aceea.)Dar cel mai rezervat dintre toti si aproape lugubru am fost eu. mi fixasem aceast linie de conduit, asteptndu-m s-i vd c acum-acum ncep s-mi frme oasele, s-mi impun concesii si tieturi or, eu pentru nimic n lume nu m-as fi nvoit la asa ceva: cci ei habar n-aveau c ceea ce tineau n mn era un lucru deja atenuat, deja laminat, mi spuneam c, la nceput, scrierea mea despre lagr va fi ntins cu delicatete pe mas si ndat vor intra foarfecele n functiune si vor tia toti spinii, toate zdrentele, toate floricelele. si eu, prin aerul meu lugubru, le artam dinainte c nu mi s-a urcat la cap si c nu pun pret foarte mare pe noile mele relatii.Dar, minune! Nu mi-au rsucit minile. Dar, minune! N-au scos si n-au fcut uz de foarfeci. Sau eu am nnebunit? Oare redactia chiar crede c textul sta poate fi tiprit?n total, observatiile lui Tvardovski rugminti afabile, exprimate pe tonul cel mai precaut! au fost dou: Ivan Denisovici nu poate rvni la munca de decorator de covoare ca s primeasc pe sest suplimente; el nu poate totusi s refuze sistematic ideea c ntr-o bun zi o s-si recapete libertatea. Poate c asta asa si era; am consimtit imediat, fr dificultate. Iar Zaks a opinat c nu poate Ivan Denisovici s cread n mod serios c Dumnezeu mrunteste luna ca s fac stele. si Mariamov mi-a semnalat vreo doi-trei termeni ucraineni gresiti.33Da, prieteni dragi, asa se poate colabora! Altfel mi nchipuisem eu redactiile noastre...Pentru ca povestirea s fac impresie bun, mi-au propus s-i spunem nuvel ei bine, fie si nuvel.* Cu titlul de s-854, a mai spus Tvardovski pe un ton ce nu admitea replic, povestirea nu va putea fi publicat niciodat. Eu nu le cunosteam mania de a re-boteza, de a edulcora, de a dilua totul, si nici n-am ncercat s m opun. Prin schimb de sugestii fcute de-o parte si de alta a mesei, cu participarea lui Kopelev, s-a convenit asupra titlului: O zi din viata lui Ivan Denisovici.Tvardovski m-a avertizat c nu-mi promite ferm c voi fi publicat (Dumnezeule, dar eu eram bucuros c n-au depus textul la KGB!), c nu-mi fixeaz termen, dar c nu va precupeti nici un efort ca s m ajute.mpinsi de curiozitate, au nceput s-mi pun diverse ntrebri subsidiare ca, de pild: n ct timp am scris aceast nuvel? (Atentie, pericol de explozie! am scris-o n patruzeci si cinci de zile. si atunci, n tot restul timpului?) Ei bine, vedeti, este greu de evaluat, nu-i asa, mereu pe frnturi, dup orele de scoal... n ce an am nceput-o, n ce an am terminat-o, ct a stat la mine? (Toate datele ardeau cu litere de foc n mintea mea! dar dac ncep s le spun, se va vedea imediat ct timp rmne nefolosit.) Eu si-asa nu-mi aminteam anii... si de ce dactilografiez asa de nghesuit, fr spatii libere, pe fat si pe dos? (Dar stiti voi ce snt ia centimetri cubi, priceputilor?!...) S stiti un lucru, la Riazan, pur si simplu, nu ai de unde s cumperi un petic de hrtie... (Ceea ce iarsi era adevrat.)M-au ntrebat despre viata mea, trecut si prezent, si toti au tcut jenati cnd le-am rspuns direct c predau la o scoal, de* Concesie zadarnic din partea mea. La noi se sterg granitele dintre genuri, rezultatul fiind demonetizarea formelor. Ivan Denisovici este, desigur, o povestire, desi lung si ncrcat. Mai restrns dect povestirea as gsi c este schita structur lejer, subiect clar si gndire asijderea. Povestirea este ceea ce cel mai adesea la noi se ncearc a se numi roman: acolo unde exist interferent de teme si chiar o aproape obligatorie extensie n timp. Romanul (execrabil cuvnt! nu se poate altfel?) se deosebeste de nuvel nu att prin volum si nu att prin extensie n timp (el se caracterizeaz chiar prin concizie si dinamism), ct prin multimea destinelor pe care le cuprinde, prin lrgimea orizontului si prin onestitatea gndirii.34unde am un venit de saizeci de ruble pe lun si c mie mi-ajunge. (La Riazan nu voiam s am norm ntreag, ca s am timp disponibil, iar sotia mea, cu salariul ei mare, si ntretinea cele trei b-trne.) Asemenea cifre, n general, depsesc puterea de ntelegere a oamenilor de litere; pentru cteva rnduri de recenzie tot atta se plteste. De mbrcat, eram mbrcat la nivelul salariului meu. Autoritar si bine dispus, Tvardovski a dat ordin s mi se fac imediat un contract pe baza celui mai nalt tarif practicat la ei (numai avansul echivala cu salariul meu pe doi ani). Am rmas ca vrjit, silin-du-m s fiu atent s nu spun despre mine mai mult dect trebuie.Ce mai am acas? ce mai am? aceasta era ntrebarea pe care mi-o puneau cu cea mai mare insistent Tvardovski si redactia. Trecnd n revist straturile de texte ngropate de mine ncepnd din 1948, cutam s vd ce le mai pot propune. Venind aici, nu avusesem n vedere s le dezvlui ceva n plus, dar ceva trebuia totusi, era greu s-i conving c scrisesem Ivan Denisovici ca s-mi fac mna.Vulpea i-a zis mujicului: las-m numai s-mi pun lbuta pe cruta ta, c de srit sar singur.Asa si cu mine.Am promis s fac investigatii pentru data urmtoare; mi se prea c se va mai gsi la mine vreo povestioar, si cteva mici studii, si apoi si cteva versuri. (Kondratovici a spus apoi, radiind de bucurie, c, foarte bine, tema lagrului s-a epuizat cu Ivan Denisovici, si c ar fi bine s o abordez pe aceea a frontului. Douzeci de ani, mii de guri, astea, ca un singur om, trmbitaser din trmbita militar si tema nu era epuizat! Dar pentru cei cincizeci de milioane care pieriser n exil si n lagre, delusorul povestirii mele era suficient!...)n acel decembrie, a trebuit s mai merg de dou ori la Moscova. Ei diluaser vreo zece expresii din povestire, dar Berzer, cu care legasem foarte repede o cald prietenie, pe bun dreptate m-a prevenit c nu poti sti niciodat ce trece si ce nu trece de cenzur si c este mai bine ca o vreme s nu mai corectezi nimic. De altminteri, nici nu aveam chef s fac concesii, mi venea mai la ndemn s-mi iau povestirea napoi dect s-o mutilez.n cursul acelor vizite i-am dus lui Tvardovski cte ceva: cteva poezii de captivitate, cteva Frme dintre cele mai inofensive si povestirea Nu e sat fr un sfnt, epurat de frazele cele mai nepublicabile. El a caracterizat Frmele ca note de pstrat ca rezerv35n dosarul general", nesesizndu-le deloc genul, n legtur cu versurile a spus: Pe unele le-am putea publica, dar n-o s fie o bomb, or eu vreau s fie o bomb." (Rebelul chema furtuna! nu, desigur, nu era pe punctul de a mucezi!) Despre Matriona s-a discutat n comitetul de redactie la 2 ianuarie 1962.(Pe-atunci mi-a czut fisa c odat si-odat o s fie bune la ceva minutele acestor ntlniri literare si m-am apucat s-mi notez imediat dup consumarea lor, sau, si mai bine, chiar n timpul discutiilor. Astfel am consemnat totul despre Tvardovski si acum mi pare ru c n-am loc s relatez fidel si detaliat aceste ntlniri, recu-noscnd de altminteri c aceasta ar putea s lungeasc si s ncarce compozitia Schitelor, neajunsuri pe care as vrea s le evit.)La aceeasi mas urias, n form de oval alungit, njurai creia de curnd luase loc atta lume, Tvardovski de data aceasta nu adunase cvorumul: unul nu reusise s citeasc, altul lipsea din redactie. Dementiev era de fat (angajat cu norm complet la Institutul de Literatur Universal, el nu avea la Novi mir dect scurte aparitii; ceea ce fcea el aici nu era pentru a-si asigura venitul de baz, ci pentru a ndeplini o misiune important). Tvardovski l invit: Sasa, ia loc!" Dar Dementiev trecu peste invitatie ca peste o zdrnicie: Ce mai e de discutat aici?" Dup expresia fetei lui, puteai crede c a spus-o cu tristete (si-asa n-o s-l publice), dar eu am sesizat un alt ton: un ton care trda suprarea provocat de faptul c eu le aduc povestiri, una mai insolent dect alta, si-l abat pe Tvardovski de pe dramul pavat si omologat, nc de-atunci am perceput adevratul sens al acestei scurte ciondneli dintre ei.Ei erau la per tu", nu umblau niciodat cu fasoane si ceremonii, erau amndoi Sasa. Nimeni din redactie nu ndrznea s-l contrazic pe Tvardovski; singurul care-si permitea s vin cu o prere personal si s polemizeze ct poftea, era Dementiev, si se mpmntenise obiceiul ca Tvardovski s nu considere definitiv nici o decizie pn ce aceasta n-a fost pus de acord cu Dementiev primul fie c-l convingea pe al doilea, fie c btea n retragere. Dar mai ales acas (locuiau n aceeasi cas pe Kotelniceskaia) Dementiev stia s-l domine pe sef: Tvardovski tipa la el, btea cu pumnul n mas, dar cel mai adesea cdea de acord cu el. Astfel, pe neobservate, un Sasa, din spatele celuilalt Sasa, ddea bice revistei. Dementiev, se spune, intervenea prudent, cu foarte mult tact. Tvardovski n-ar fi suportat, pesemne, situatia n care Dementiev s-ar36fi multumit mereu numai s-l tin n fru. Nu putine erau cazurile cnd acesta i ddea si pinteni nu avem de ce s ne ascundem dup deget (asa s-a ntmplat cu povestirile lui V. Grossman, de exemplu). si aproape invariabil scotea cte un Sasa, n-ai dreptate! Chestia asta o publicm!", atunci cnd Tvardovski se mpotrivea din niscaiva considerente personale. Dementiev era btios dar stia msura, stia unde s dea napoi, s se recunoasc nvins. El nu avea niciodat o atitudine gunos-vanitoas, nu se umfla n pene, si aceasta le usura existenta, lui si celorlalti membri ai redactiei. Nici un redactor nu era complexat n fata lui; Dementiev era totdeauna dispus la abordri operative, sesiza iute esenta problemei, si cnd putea s dea o mn de ajutor pentru a face s treac un articol sau un paragraf punnd o surdin, deplasnd cuvintele o ddea neaprat. Prin contributia lui, revista era si mai proaspt, mai consistent si chiar mai incisiv dar totul n limitele rezonabilului, dar totul cetluit bine cu cercul de ndejde al partidului si adpostit bine sub acoperisul de ndejde al partidului!El si cu autorii vorbea liber, la obiect: i era strin starea de automultumire, avea ochiul format pentru a descoperi un scriitor si gsea modul potrivit de a discuta cu el. Avea un fel foarte agreabil de a-l pronunta pe o", zmbea agreabil si stia ct este de ndrgit de interlocutori. Acest soi de mujic simpatic, cam rubicond,,cu prul putin ondulat si foarte rar, se apropia de saizeci de ani. si s clipeasc din ochi stia, si stia s strecoare, cu jumtate de glas, sugestii ca biat de ncredere, accesibil oricui, ti primea manuscrisul, lucru pe care-l fcea cu plcere! ei bine, o s-l prelucrm, desigur, o s-lprelucrml" (si o s-l masacrm). Chiar n fata sefului, n fata cruia tu te fstcesti, el stie s intervin pentru tine: Sasa, ai dreptate, asta-i un rahat, dar pe autor nu-l poti face s gndeasc asa cum gndesti tu. Hai s-l sprijinim, l mai corectm pe ici pe colo, si-l publicm."Dar acolo unde cercul partidului plesnea, unde prin acoperis ncepea s se vad afar, acolo Dementiev nu pricepea ce comentarii s-ar mai putea face. Acolo intrau n actiune inima si clarviziunea lui Tvardovski. Asa a pierdut Dementiev partida cu Ivan Denisovici: o noapte de nesomn si lectura fcut de dou ori l impresionaser prea puternic pe Tvardovski pentru ca Dementiev s mai poat face fat eruptiei de sensibilitate poetic si trneasc a sefului.37De altminteri, toate acestea eu nu le-am aflat si nu le-am nteles dect dup ani de zile. Deocamdat nu vedeam n Dementiev dect un dusman, nc nu ntelesesem c examenul de fond al Matrionei avusese deja loc ntre ei doi, acas, n tain, si c de data aceasta al doilea Sasa, narmat cu adevrul de partid", l nvinsese deja pe primul, l nvinsese pe redactorul-sef, dar nu putea nbusi sentimentul din inima poetului. si Tvardovski, nevoit s m refuze, era ca pe jar, si dac strigase la Sasa nr. 2 s vin la masa unei dezbateri care nu ducea la nimic, o fcuse pentru ca acesta s-l ajute s ias din starea de perplexitate si s-mi explice mie din ce motiv povestea despre Matriona nu poate fi publicat n nici un caz, dar n nici un caz. (Ca si cnd le-as fi oferit-o eu. Le-o adusesem ca s scap de insistentele lor.) Dar Dementiev a plecat, s-a lsat pgubas si Tvardovski s-a vzut n situatia de a delibera" de unul singur n prezenta a trei membri ai redactiei care n-au scos un cu-vnt si a mea cu rarele si apaticele mele rspunsuri. A durat aproape trei ore aceast deliberare acest monolog al lui Tvardovski.A fost un discurs confuz, incoerent, dar rostit din inim. (Berzer, care se aflase si ea cu noi, mi-a spus dup aceea c de cnd era ea la Novi mir si era de ctiva ani nu-si amintea s-l fi vzut, s-l fi auzit pe Tvardovski n starea aceasta.)A fcut un tur de orizont asupra povestirii si apoi un tur de orizont asupra consideratiilor generale, din nou asupra povestirii, si din nou asupra consideratiilor generale. Artist autentic, el nu putea s-mi reproseze cum c textul meu nu reflecta adevrul. Dar s admit c tocmai ceea ce prezentam eu era adevrul n deplintatea lui, aceasta i-ar fi zdruncinat convingerile de membru al partidului si al societtii sovietice.Nu era prima dat c se producea n sufletul lui de cte ori, desigur, se produsese aceast coliziune, dar poate niciodat n-tr-o form asa de grav! El nu-si trgea viata dect dintr-un singur izvor: literatura rus de la acele prime versuri ale lui Nekrasov nvtate pe de rost nc de pe cnd, copil fiind, umbla descult, si de la prima lui poezie compus la treisprezece ani. Era devotat literaturii ruse, sfinteniei cu care ea abordeaz viata. Nu dorea altceva dect s fie precum cei de odinioar, ca Puskin si ca oamenii din anturajul acestuia. Dup exemplul lui Esenin, ar fi fost gata s moar de fericirea de a mprtsi o soart asemntoare celei a lui Puskin. Dar nu mai era acel secol; de toti si peste tot mbrtisat,38nrdcinat n inima fiecruia si cu att mai mult n inima unui redactor-sef era un alt adevr, unul mai important, adevrul partidului. A ndruma literatura rus, a o ajuta, el n-ar fi putut s-o fac astzi fr carnetul de partid. Iar el nu putea s poarte carnetul de partid fr s fie sincer cu partidul. Trebuia ca aceste dou adevruri s nu se despart, ci s se contopeasc de aceasta avea el nevoie ca de aer. (Motivul pentru care n curnd l va ndrgi si si-l va apropia asa de mult pe Laksin este c acesta este mare mester n concilierea celor dou adevruri, stie s treac artistic de la unul la cellalt fr s lase s se vad fisuri.) Dup ce mai nti manuscrisul trecea printr-un prim sentiment al iubirii, Tvardovski trebuia neaprat s-l fac s treac printr-un al doilea sentiment, si numai asa putea s-l publice ca pe o oper sovietic-Noi toti sedeam nemiscati, dar el se ridica si, folosind spatiul din spatele scaunului su, fcea doi-trei pasi ncolo si-ncoace si vorbea: Dumneavoastr insistati prea mult pe latura neprezentabil a satului!... ia dati mcar o rait si prin partea lui mai luminoas. .. Dumneavoastr nu vedeti dect degenerati, vrcolaci, dar snt multe sate din care ies si generali, si directori de uzine, si apoi vin n satul lor n concediu." si tot el preciza: Nu, eu nu v spun s faceti din Kira o komsomolist." Cnd gsea prea crestineasc" atitudinea naratorului fat de viat, cnd, ca un animal priponit, se nvrtea n jurul ideii c binele a devenit la noi sinonim cu proprietatea si-si amintea de Tolstoi: Copii, binele este acela despre care v vorbea btrnul!" si unde nu ncepea s-mi laude povestirea pentru afinitatea ei cu proza moral a lui Tolstoi. Apoi i reprosa Matrionei c artisticeste este mai subtire" dect Ivan Denisovici. (Evident, dac artisticeste este mai subtire, acesta este un motiv suficient pentru a nu o publica...) Dar apoi iar o luda cnd pentru expresiile ei populare, cnd pentru notatiile asupra vietii stesti.La un moment dat ncepu s laude realismul fr epitete" si recunoscu c realismul critic nu i se pare deloc mai ru dect cel socialist.si apoi nc multe si mrunte despre baza tehnico-material care, n America si n Suedia, este mai dezvoltat, si despre noi stia care, n douzeci de ani, n-o s le ajungem din urm, despre felul n care noi deja le ntoarcem spatele cu dezgust". si n acest moment si aminti cum Stalin, combtndu-l pe Trotki, promitea s39v \ \construiasc socialismul nu pe seama jefuirii satului". si deodat, de parc cineva ar fi proiectat un fascicul de lumin asupra lui, si nvluindu-ne cu niste priviri uimite, a ntrebat: si pe seama a ce a fost construit?" Dar noi l-am lsat s se complice, am continuat s tcem si el s-a angajat din nou ntr-un du-te-vino tacticos pe parchetul lipicios si ntr-o peroratie despre decalajul dintre moral si baza tehnico-material. Totusi, insista el, religia n-a avut dect o slab actiune inhibitiv asupra instinctelor rele". (N-am nteles: atunci ce le inhiba odinioar?...)si uite asa si-a continuat monologul aproape nentrerupt, cnd radiind de noblete, cnd plecndu-si capul pe sub plafonul dogmatic; cnd tresrind sub efectul intuitiei adevrului, al intuitiei care-o ia naintea auzului si a vzului poetului; cnd ca un buldozer m-pingnd din greu mormanele de gunoi bune pentru o baricad din grajdurile lui Augias.Dar noi nu obiectam si nu ncuviintam noi tceam. Obiecta ns povestirea despre btrna nevoias pe numele de Matriona, manuscrisul tcut pe care, conform promisiunii pe care i-o fcuse lui Dementiev, urma s-l elimine. si, nentmpinnd nici o obiectie cu voce tare, dar ca si cnd i s-ar fi infirmat toate argumentele, Alek-sandr Trifonovici, cu un geamt de pocit, a pus la btaie ultimul si principalul argument: Eh, doar n-o s-mi spuneti c Revolutia din Octombrie a fost fcut de florile mrului!Nici unul dintre noi nu spusese asa ceva, Doamne fereste! nici unul nu scrisese asa ceva! Dar ceea ce acum devenea jenant era faptul c nici unul dintre noi nu aprobase, nu zmbise, nici mcar un semn cu capul nu fcuse. Ne complceam ntr-o tcere necuviincioas.Cum? noi nici mcar acest lucru, cel mai simplu dintre toate, nu-l ntelegeam? Nedumerit, ca orbit nc de lumina proiectoarelor, Aleksandr Trifonovici se plant ca un taur n fata noastr si exclam nostalgic: Pi, dac n-ar fi fost Revolutia, nu l-am fi descoperit pe Isa-kovski!... si eu cine as fi fost dac n-ar fi fost Revolutia?...Niste evenimente poetice disparate, iat tot ce-i venea pe limb n acest minut! (Dar Esenin, dar Kliuev, Klcikov au existat fr Revolutie? si ce-au primit de la ea?)40si concluzia deliberrii a fost aceea c nu, desigur nu, chestia asta nu poate fi publicat".Desi dup aceea ar fi fost firesc ca manuscrisul s i se restituie autorului, Tvardovski, n ncurctura celui cu constiinta vinovat, mi-a zis: Deocamdat mai las-l totusi la redactie. L-o mai citi careva...Acum c manuscrisul iesise deja la lumin, nu mai aveam nimic de pierdut, puteam s-l las la redactie.si m-a mai rugat ceva A.T. (dup multe cte spusese, asta suna de-a dreptul uluitor): Un singur lucru ti cer: s nu te crispezi ideologici S nu te apuci s scrii unul dintre acele lucruri pe care redactorii, cu de la ei putere, le-ar lsa s treac, fr s m consulte.Adic, el nu putea s publice nimic din ceea ce-i adusesem eu dar m ruga ca pe viitor s nu scriu altfel!Tocmai asta si puteam s-i promit...Dorind s mai atenueze refuzul, A.T. ncepu s vorbeasc de msurile luate n vederea publicrii lui Ivan Denisovici, msuri care erau nc de domeniul fantasticului. si se poticni, n realitate nici el nu stia: ce s ntreprind? cum s procedeze? cnd? mi zise linistitor: Hai, s nu ne zoresti. Nu ntreba n ce numr va fi asta. Eu nici n-aveam aceast intentie. Se terminase fr Lubianka multumesc din suflet. Nu pierdusem dect ntr-o privint: dezvluisem, pur si simplu, secretul. De-acum trebuia s-mi ascund de trei ori mai bine scrierile deja gata si lucrarea n curs. I-am replicat: Chestia asta are important la tinerete, atunci esti nerbdtor s te vezi publicat ct mai repede. Dar acum, altele snt preocuprilemele.***Cu aceasta ne-am desprtit pentru destul de mult vreme. Eu nu l-am zorit cu nimic pe Tvardovski si, n acel an, n-am gsit nimic incorect n ritmul lent n care se desfsurau lucrurile. si apoi, cu ce as fi putut s compar acest ritm, cu ce unitate de msur s-l msor? Oare pn atunci mai existase vreun caz asemntor n literatura noastr?- E usor de fcut reprosuri cnd nu exist precedente. Cnd pui oul de gin pe vrful su usor lovit, toat lumea vede c acesta41poate s stea drept. Or, pn atunci, nimnui nu-i reusise aceast figur. Printre asii literaturii sovietice, cine, nainte de Tvardovski si n afara lui Tvardovski, ar fi avut vointa si ndrzneala s propun sus de tot o asemenea povestioar exploziv? La nceputul anului 1962 era absolut imposibil s anticipezi cile si mijloacele prin care el va actiona si n ce msur va reusi.Dar au trecut anii, stim c Tvardovski a ntrziat cu unsprezece luni publicarea povestirii, si este usor astzi s-l acuzi c nu s-a grbit, c a trgnat lucrurile n mod inadmisibil, n momentul n care povestirea mea tocmai sosise la redactie, Nikita nc mai tuna si fulgera mpotriva lui Stalin, nc mai socotea ce piatr s mai arunce asupra acestuia si tare i-ar fi fost de folos mrturia unei victime! Da, dac n momentul acela, imediat, n siajul congresului al XXII-lea, s-ar fi publicat Ivan Denisovici, ar fi fost si mai usor ca n jurul acestuia s se dezlntuie huiduitul antistalinist si, cred, Nikita, impulsiv cum era, cu plcere ar fi nghesuit n Pravda si capitolele O noapte a lui Stalin" trase din al meu Prim cerc. Aceast publicare n Pravda, cu drgutul de tiraj de cinci milioane, se contura atunci n mine foarte clar, aproape pregnant, o vedeam ca n mrimea ei natural.Astzi, nu mai stiu: cum s evalum cu dreptate? Povestea, s i-o fi dus-o si s i-o fi spus-o eu lui Nikita? Fr concursul lui Tvardovski, nici un congres al XXII-lea n-ar fi ajutat la nimic. Dar, n acelasi timp, cum s nu spun acum c Tvardovski a ratat o ocazie unic, a ratat momentul de vrf al fluxului, care ne-ar fi rostogolit micul nostru poloboc departe, departe, dincolo de lantul de stnci staliniste, si numai acolo i-ar fi revelat continutul. Dac atunci, n cele dou-trei luni dup congres, am fi publicat si capitolele despre Stalin ce mult ar fi crescut eficienta demascrii acestuia, ce mult le-am fi complicat sarcina celor care, mai trziu, s-au ocupat cu recosmetizarea acestuia. Literatura putea s accelereze mersul istoriei. Dar nu l-a accelerat.Viktor Nekrasov, scandalizat, mi spunea n iulie 1962: Eu nu nteleg; la ce bun asemenea ocoluri complicate? Culege, cci, nu stiu ce reactii, apoi va redacta o scrisoare. Dar el are la ndemn receptorul acelui telefon. Se ridice receptorul si s-l sune direct pe Nikita! I-o fi team...Tvardovski, ntr-adevr, are un asemenea caracter nct i se face ru dac i se refuz o cerere. Se spunea c pentru el era un chin42cnd era rugat s intervin pentru cineva, pentru rezolvarea vreunei cereri de locuint: dac deodat el, deputat n Sovietul Suprem si membru supleant al CC, se vede refuzat? umilitor, nu-i asa?...Se poate presupune c se temea c, adresndu-se prea direct si intempestiv lui Hrusciov, va compromite sansele nuvelei. Dar cred c aici era vorba mai degrab de obisnuita inertie a acelui cerc de nomenclaturisti, cerc n care se nvrtea de-atta timp: ei duc o viat comod si nu le st-n fire s se grbeasc a fauri o istorie mereu fugar oare pentru c ea nu va mai duce nicieri? oare pentru c, la drept vorbind, nu ei o furesc? Dar mai era si faptul c, n urma descoperirii fcute de el, Tvardovski ncerca de cteva luni un anumit sentiment de plenitudine; nuvela l satisfcea si nepublicat. El, ca unul pentru care zilele nu intraser n sac, a dat-o spre lectur lui Ciukovski, lui Marsak si nu numai pentru ca prin numele lor s consolideze destinul viitor al manuscrisului, ci si pentru ca s se delecteze el nsusi pe seama aprecierilor lor, s le citeasc pe acestea cu voce tare membrilor redactiei si s le transforme n subiect de conversatie cu bunii si amici (mie nu mi le-a artat, temndu-se c am s mi-o iau n cap). si lui Fedin i-a dat manuscrisul (reactia a fost nul) si nu s-a opus ca acesta s le fie transmis spre lectur lui Paustovski si Ehrenburg (cum nu-i avea la inim, oferta n-a fcut-o el personal). A mosmondit mult la o prefat pentru nuvel (la drept vorbind, prefata ar fi putut si s lipseasc: la ce bun s te mai justifici?). Astfel, pe durata multor luni, s-a pregtit pe-ndelete, fr s se lmureasc nc asupra modalittii de a ajunge cu problema mai sus. A da textul la cules si a-l trimite la cenzur, att si nimic mai mult, i se prea funest (ntr-ade-vr ar fi fost funest): cenzura nu s-ar fi multumit numai s-l interzic, ci imediat ar fi fcut raport la sectia cultur" a CC, si aceasta ar fi purces pe loc la msuri preventive ostile.si lunile treceau se rcea, ba chiar dispruse complet ardoarea congresului al XXII-lea. Nestatornic n toate ntreprinderile sale si cu att mai mult n continuarea acestora, de umoare schimbtoare, Hrusciov trebuia n plus s-l sustin pe Nasser, s-l aprovizioneze cu rachete pe Castro si s descopere mijlocul radical (cel mai bun dintre cele mai bune, de data aceasta) de a salva agricultura si de a-i asigura deplina nflorire, si apoi si cosmosul s-l urmreasc nu stiu unde, si s ntreasc lagrele slbite dup cderea lui Beria.- ' 43si nc un pericol, neasteptat pentru Tvardovski, exista n aceast practic a lecturilor, a recomandrilor si a pregtirilor planificate: n veacul nostru mecanografic si fotografic, copiile manuscrisului se rspndeau foarte repede. (Se pare c primii vinovati de toate acestea erau: acelasi V. Nekrasov care a luat prieteneste, numai pentru o noapte, manuscrisul de la Tvardovski si l-a dat la reproducere fotografic, pe de o parte, si N.I. Stoliarova, devenit n cu-rnd prietena noastr apropiat, pe de alt parte, vezi Completarea a cincea, schita 9. Ambii binevoitori au actionat de bun-credint, dar n realitate gestul lor a fost duntor.) n seiful lui Novi mir, exemplarele originale erau tinute sub o supraveghere sever dar n acest timp zeci, dac nu sute de copii dactilografiate si fotocopii se rspndeau deja prin Moscova si Leningrad, ajungeau la Kiev, Odessa, Harkov, Nijni Novgorod. Rspndirea se intensifica pe fundalul convingerii unanime c textul cu pricina nu va fi publicat niciodat. Tvardovski era suprat, cuta s descopere o trdare" n redactie, nentelegnd tehnica si ritmurile secolului nostru, nente-legnd c el nsusi, cu colectia lui de ditirambi orali si recenzii scrise, era propagatorul numrul unu. El continua s se codeasc, nu se hotra, lunile treceau si iat, se contura pericolul real ca nuvela s se strecoare spre Occident, si acolo oamenii snt mai operativi si, o dat publicat acolo, ea nu va mai fi niciodat publicat la noi. (Logic perfect accesibil omului sovietic si absolut inaccesibil occidentalului. Cci, pentru noi, lumea nu este lume, ci lagre" vesnic beligerante, asa am fost educati.) Faptul c, dup ce manuscrisul a ajuns n Occident, nu s-a ntmplat nimic timp de aproape un an de zile, este si el o minune nu mai mic dect nssi publicarea n URSS. Dar nu a ajuns n Occident din cauza superficialittii occidentale: strinii care au aflat despre aceast povestioar n-au dat important.Probabil acest pericol l-a si determinat pe Tvardovski s se grbeasc, n iulie a mers la Vladimir Semionovici Lebedev, expertul lui Hrusciov n probleme de cultur, si i-a predat manuscrisul cu n anex un mnunchi de recomandri.n tot acest timp, Tvardovski nu m-a chemat la el nici mcar o dat. Eu aflam numai din relatrile Annei Berzer cte ceva despre ce se mai ntmpla pe-acolo pe la redactie, ncepeam de asemenea s fac cunostint, din cnd n cnd, cu oameni care-mi citiser nuvela. Vreo douzeci de asemenea cititori mi ddeau mie, cel iesit44din anonimatul clandestinittii, senzatia c snt nconjurat de o mare multime de oameni si c am dobndit o celebritate rsuntoare.M pregteam febril pentru o nou perioad periculoas a vietii mele. Una era s-mi ascund manuscrisele, cnd nu eram dect un fir de nisip printre alte fire de nisip; alta era acum, dup ce fusesem descoperit si cnd Lubianka putea s manifeste o curiozitate mai tenace dect aceea a lui Novi mir si s-si trimit bietii s vad ce-am mai scris. Am nceput s-mi verific ascunztorile si le-am gsit prea simple, cu totul vulnerabile n fata acestor specialisti ai efractiei. De data aceasta, eu nsumi am spart si am distrus al doilea plafon al dulapului, ca s nu mai rmn nici o urm; toate variantele si ciornele de prisos le-am ars de n-a mai rmas nici una. Restul m-am decis s nu-l mai tin acas, si n ajunul Anului Nou 1962, mpreun