Fredonez printre gunoaie

Firul verde-l rup in patru

Caprioarele-ti sunt cainii

Ghiocei-ti sunt gunoi

Mori tacuta, taci din gura

Nici o soapta nu mai scoti

Tu nu ai nici o vina

Ca stapini tai sunt hoti

Agonia ta padure

Lasa fosnet pe alei

Spune ceva, scoate o sopata

Striga-ti frati daca vrei

Ca sa faca niste tepe

Pentru cei ce taie pomi

Cite tepe sa fie?

-Fara numar,fara numar)))))

Bucurestiul proletar. Anii ‘80.  A fost odata un fost profesor de limba romana la o scoala generala periferica de pe strada Nada Florilor, din Colentina. I se zicea “dom’profesor”, dar cam cu indoiala: prea era pletos, prea numai in blugi. A predat gramatica, a mancat cu muncitorii la bufetul de la Automecanica, strangand maculatura, sticle si borcane. Timp de zece ani , zi dupa zi a dus copiii la padurea Andronache. E vorba despre cel care a scris Orbitor, despre autorul Levantului, al Postmodernismului romanesc, al Enciclopediei zmeilor. Mircea Cartarescu

Complexitatea aspectelor legate de stejar

Motto: “Copacii mă învaţă mai mult decât cărţile.”

Sfântul Bernard

Dacă despre leu se spune că este regele animalelor şi vulturul este cel al păsărilor, în lumea vegetală stejarului îi revine titlul de regele pădurii.

Această plasare în fruntea ierarhiilor arboricole se bazează pe considerente de forţă. Stejarul, faţă de leu şi vultur, oferă în plus omului şi produsele sale, care reprezintă un ajutor de neînlocuit. Ne referim la lemnul propriu-zis, de o calitate incontestabilă în construcţii şi la utilizarea medicală de mare valoare în diverse afecţiuni. Toate aceste calităţi şi multe altele au atras atenţia omenirii din cele mai vechi timpuri, popoarele ariene acordându-I un loc de cinste stejarului în cultul lor religios.

Stejarii în Vechiul Testament

În Geneza 11, 12 se arată că Avraam, ajungând în Canaan, s-a oprit la locul numit Sihem şi anume sub stejarul lui More, unde a zidit Domnului un altar, care tocmai I se arătase.

În Geneza 13, 18 se arată că, după ce I-a apărut din nou Domnul, Avram şi-a ridicat corturile şi a venit de a locuit lângă stejarii lui Mamre, care sunt lângă Hebron, şi acolo a zidit un nou altar. Isidor din Sevilla (570-636) menţionează că acest stejar a existat până în vremea împăratului bizantin Constantin cel Mare (324-337).

Mamre (Mambre) era o localitate situată la trei Kilometri nord de Hebron. Abraham a locuit o bună perioadă de timp acolo, unde a avut trei revelaţii din partea lui Dumnezeu. La stejarii din Mamre el a primit vizita a trei oaspeţi miraculoşi, care se consideră prima apariţie a Sfintei Treimi care, a doua oară, s-a mai arătat la Bobotează.

Mamre cu stejarii ei a mai rămas cunoscută şi prin faptul că acolo s-a născut Isac, fiul promisiunei. De asemenea, prin faptul că acolo Dumnezeu a impus obligativitatea tăierii împrejur ca semn al alianţei cu Abraham.

Stejarii la greci, romani, celţi şi alte popoare

Stejarul era denumit de greci prima mamă. În scorburile lui se ascundeau Dioscurii eleni când erau urmăriţi de inamici. Se credea că stejarul este arborele nopţii, unde noaptea te adăposteşti. Lâna de aur era suspendată de argonauţi de un stejar. Zeul stejarului era chiar Marele Zeus, care apărea la Dodona însoţit de Diana pentru a fi cununat periodic pe vârful Muntelui Cithaeron cu o statuie a zeiţei Hera, ce era cioplită în lemn de stejar.

Zeus venea la Dodona tocmai pentru că acolo era un mare stejar secular, unde preoteasa locului, Pelias, prevedea viitorul în murmurul frunzişului său şi al clipocitului apei, căci sub acest stejar mai era şi un izvor sfânt a cărui apă te înzestra cu puteri profetice. Locului respectiv I s-a acordat cinstea cuvenită prin ridicarea unui templu cu coloane periferice numeroase, pe care erau aşezate oase ce scoteau anumite sunete atunci când bătea vântul. Zeus avea şi un corespondent uman care se numea Regele Pădurii şi era un stejar din regiunea Aricia. Femeile din Samos se jurau pe umbra stejarului. Stejarul mai reprezenta cerul sumbru şi noros.

Zeul stejarului era chiar Jupiter care era în acelaşi timp zeul cerului şi al tunetului, ca şi Zeus la greci. Regii Romei se pretindeau că sunt încarnarea lui Jupiter, deci legaţi organic de stejar.

Ca arbore sfânt al lui Jupiter (şi al Junonei) era respectat şi prin faptul că frunzele de stejar constituiau modelul coroanei de aur masiv.

O asemenea coroană era ţinută de un sclav deasupra capului unui general sărbătorit cu mare fast atunci când se întorcea dintr-o campanie glorioasă. Această cutumă reproducea de fapt cultul capitolin care se trăgea din cer de pe Muntele Alban şi presupunea, evident, o cunună de stejar. Şi la greci, câştigătorii olimpici erau ovaţionaţi tot oferindu-li-se o cunună din frunze de stejar.

Cununarea simbolică la romani avea loc între regii Romei şi o nimfă a stejarului care se numea Egeria şi care stăpânea peste toate dumbrăvile verzi, dar numai de stejari, după modelul cununiei lui Jupiter cu Junona.

Pliniu cel Bătrân (23-79 d.H.) a spus că stejarul a premers omului.

Apariţiile Maicii Domnului lângă un stejar au avut loc şi în Italia. Astfel, prin anul 1867 la Sorano, în Câmpia Romei, o ciobăniţă surprinsă de o furtună cu descărcări electrice, adăpostindu-se sub un stejar, s-a rugat şi atunci a avut loc o apariţie, ploaia încetând numai pe locul acela. Ciobăniţa a fost ulterior canonizată.

Pentru a fi protejat de fulgere, din stejarul respectiv şi din alţii consideraţi sacrii, se pot tăia bucăţi mici de crengi care se poartă ca talisman. Mai mult, în Abruzzi, exista tradiţia că frunzele de stejar fulgerat să fie purtate de soldaţi în război ca protecţie. Dacă se tăiau crengi din stejarii sacri, făptuitorii, nu după mult timp, erau pedepsiţi.

În Piemont copiilor nu li se spunea că I-a adus barza, ci că s-au născut sub un stejar.

La Bologna exista un stejar sub care se ţineau toate reuniunile importante ale orăşenilor.

La celţi cultul stejarului a ajuns la apogeu, însuşi numele de druid însemnând om al stejarului. Ceremoniile solemne ale acestora aveau loc numai în poieni de stejar, acest copac reprezentând imaginea celtică a zeului suprem roman Zeus.În expansiunea lor teritorială celţii şi-au dus acest cult până în Asia mică, în districtul Galatei, unde senatul respectiv se întrunea într-un loc care era denumit Templul Stejarului.

La vechii germani, corespondentul lui Zeus şi Jupiter era Donar (Thor), căruia îi era dedicat stejarul, ca arbore sacru.

La slavi şi lituanieni situaţia se repetă. Zeităţile supreme Perun şi respectiv Perkunas personificate prin stejari, cărora chiar li se aduceau jertfe pentru bogăţia recoltei.

Această trecere în revistă a certificat afirmaţia făcută la început că stejarul nu numai că se distanţa net faţă de ceilalţi arbori, dar reprezenta divinitatea de căpetenie a panteonului arienilor.

Tipuri de stejari şi pădurile din România.

Stejarul (Quercus robur L.) face parte din Familia Fagaceae şi este întâlnit în lunci, la câmpie şi pe dealuri de până la 700 metri altitudine. Cunoscut şi sub denumirea de tufan sau stejar pendunculat, el este cel mai înalt din familia sa, ajungând până la 40 metri. Se cunosc mai multe specii care sunt: stejarul brumăriu, stejarul de baltă, stejarul hibrid, stejarul pufos şi stejarul roşu. Dintre rudele foarte apropiate semnalăm: Cerul (Quercus Cerris), Gârniţa (Quercus Frainetto) şi Gorunul (Quercus Petraea). Mai există şi stejarul verde care are în permanenţă frunze verzi (Quercus Ilex).

Mai este ultil de reţinut că denumirea stejarului în germană este Eiche, în engleză Oak, în fraceză Chêne, în rusă Dub şi în maghiară Tölgy .

Ca mod de creştere neobişnuit, se poate menţiona “Stejarul îngenunchiat” care, pe grindul Caraorman, din Delta Dunării, a crescut cu o tulpină (ramură) perfect orizontală.

Ca diametru record se consideră a-l avea stejarul “Baba Groasa” (de circa 400 ani vârstă) cu valoarea la bază de 4,00 metri, stejar care poate fi văzut în pădurea Bolintin.

Considerăm că este util a enumera doar câteva păduri de stejar mai celebre din România: în judeţul Arad pădurile Ceala şi Mândruloc, în judeţul Sibiu pădurea Dumbrava, în judeţul Timiş pădurea Verde, în judeţul Tulcea pădurea Babadag, în judeţul Constanţa pădurea Comorova, în judeţul Buzău pădurea Crângul Buzăului, în judeţul Neamţ pădurea Vânătorii Neamţului şi aşa mai departe.

În ceea ce priveşte pădurile de stejar din apropierea Capitalei, acestea sunt grupate în jurul Lacului Snagov, la Căldăruşani (cu exemplare de peste 300 de ani), pădurea Andronache, pădurea Cernica (în special de cer), Sineşti, Călugăreni, Cotroceanca (la Bolintin), Căscioarele ( la Crevedia) etc..

Trebuie menţionat că masivul Codru al Vlăsiei care domina zona de sud-est a Câmpiei Române încă şi la începutul secolului XIX-lea era alcătuit din stejari pedunculaţi de cel puţin 200 de ani vechime.

Motivele pentru care în prezent se mai găsesc doar resturi din această bogăţie, resturi numite “trupuri de pădure” totalizând circa 1900 hectare din cele câteva sute de mii, sunt numeroase şi variate. La încălzirea climatică globală, ca urmare a efectului de seră s-au adăugat perioade de secetă, mai ales în ultima vreme, dar şi poluarea industrială, precum şi scăderea umidităţii aerului după dispariţia suprafeţelor de apă din lunca majoră a Dunării prin desecări şi îndiguiri.

Cu alte cuvinte, pe scurt, ariditatea Câmpiei Române a crescut defavorizând viaţa seculară a stejarilor care au mai fost afectaţi şi de liberalizarea tăierii şi a comerţului atât după pacea de la Adrianopol din 1829 cât şi după Revoluţia din 1989.

Dispariţia stejarilor din Codrul Vlăsiei este accelerată având o rată de circa 30% pe an, a cărei mărime face ineficient orice program de salvare. Este cazul de a ne mai bucura de ultimele rezerve de viaţă ale stejarilor care, în prezent, sunt grupaţi în numai cele câteva păduri arătate.

La ce foloseşte stejarul

Regele pădurii este foarte solicitat în construcţii din cauză că lemnul lui este tare, foarte rezistent la aer şi apă, şi pe deasupra elastic. El va fi întâlnit în toate locurile unei gospodării, de la doagele butoaielor până la mobila cea mai bună, dar şi mai important în construcţia de nave. Un exemplu frumos în aceste sensuri este oraşul Veneţia a cărui case stau pe piloţi de stejar, gondolele de pe canale fiind şi ele din acelaşi material.

Stejarul are şi o justificare cinegetică, deoarece ghinda sa este o hrană excelentă pentru vânat. Înfăţişarea sa falnică îi acordă în plus şi o valoare estetică şi recreativă în ambientul peisagistic sub aspectul pădurilor care, în ansamblul lor, îndeplinesc şi alte numeroase funcţii.

Cercetări ştiinţifice au arătat că Plumbul din atmosferă este reţinut în coroanele copacilor cel mai mult în ordine, în pădurile de: cer, tei şi stejar. Aspectul gradului de ionizare a aerului a evidenţiat că stejarii seculari asigură un raport supraunitar de 1,09 între ionii negativi şi cei pozitivi pe centimetru cub.

[În ţara noastră numărul total cel mai mare de aeroioni a fost găsit de peste 2500 pe centimetru cub la Gura Humorului şi în Semenic, însă în păduri de alte specii.]

Stejarul are şi alte folosinţe de natură practic-gospodărească. Astfel, la ţară se folosea scoarţă de stejar fiartă cu adaos de calaican, pentru vopsirea în negru a firelor de ţesut.

Un produs al stejarului care este aşa numita gogoaşă de ristic s-a folosit la prepararea cernelei de scris, dar şi la tăbăcitul pieilor de bovine, împreună cu scoarţa.

Utilizarea stejarului în medicina

corpului fizic şi în terapiile subtile.

Prin componentele sale: coajă, frunze, ghindă, vâsc şi gogoşile de pe frunze, stejarul poate fi considerat un leac pentru toate bolile, ne mai existând nici un alt arbore atât de valoros din acest punct de vedere.

Acest fapt obiectiv a fost înţeles din cele mai vechi timpuri şi aplicat nuanţat de la popor la popor.

În nordul Italiei frunzele de stejar erau culese în dimineaţa solstiţiului de vară pentru obţinerea untdelemnului numit al Sfântului Ion care rezolva rănile provocate de obiecte tăioase.

În ţara noastră coaja de stejar fiartă cu piatră acră ţinută în gură înlătură durerile de dinţi. Pentru folosul adus în gingivite, coaja se macerează în oţet, cu adaos de alaun.

Rănile ca şi hemoroizii se pot spăla cu un decoct tot din coajă de stejar. Folosind coajă numai de primăvară se obţine un ceai bun pentru rinichi. Ceaiul din coaja de stejar este util în cazul vărsăturilor de sânge, chiar a hemoptiziilor. Dacă se face un decoct, acesta este bun contra reumatismului prin băi la picioare. Din coajă, în sfârşit, se pot obţine băi de şezut folositoare în cazul durerilor abdominale.

Din rămurele de stejar se face un ceai bun în cazul leucoreei, şi la femei chiar pentru hemoragii.

Crenguţe de stejar, frunze şi coajă se pot pune cu folos în scăldătorile copiilor, acolo unde se mai practică astăzi aşa ceva.

Praful din coajă de stejar este bun de a fi tras pe nas pentru oprirea curgerii de sânge.

Ghinda de stejar prăjită şi râşnită fin este bună pentru copii când aceştia au diaree.

Gogoaşele de pe frunze, uscate şi pisate, înmuiate în apă pot fi folositoare ca apă de gură.

Este de amintit un episod interesant menţionat în literatură. La 30 iulie 1860 Alexandru Odobescu, împreună cu graficianul H.

Trenk, aflându-se la Mănăstirea Dintr-un Lemn, a asistat la o scenă în care ţăranii din împrejurimi luau bucăţi din trunchiul (nu numai din scoarţă!) putred al unui gorun care se surpase de bătrâneţe de câţiva ani. Aceste bucăţele fierte constituiau un remediu foarte apreciat împotriva frigurilor (gorunul fiind o specie de stejar).

Terapiile subtile legate de stejar se practică în două moduri diferite.

Un om îşi poate reface sau supraîncărca energia îmbrăţişând copacii în general, stejarii în mod special.

Astfel se poate da ca exemplu istoric cazul “cancelarului de fier” al Germaniei, Otto von Bismarck (1871-1890) care, în a doua parte a zilei, îmbraţişa un stejar viguros pe care îl descoperise şi îl considera ca fiind binefăcător. Este de reţinut faptul că stejarul dă forţă şi limpezime gândurilor. Oricine vrea să întreprindă ceva serios trebuie să mediteze lângă un stejar.

Există mai multe tehnici de preluare a energiei (apropierea cu faţa, spatele, pulsul palmelor etc.) care au fost făcute cunoscute şi la noi în ţară în ultimii ani.

Acumularea bioenergiei stejarului se face nu numai prin contact, dar şi prin acordarea cu respiraţia omului. Aceasta trebuie să aibă un anumit ritm, de exemplu 4-6-8 (inspiraţie-reţinere-expiraţie). De asemenea trebuie folosită imaginaţia pentru a vizualiza o energie galbenă care se urcă la inspir şi coboară la expir.

Inginerul Valeriu Popa îşi avea arborele său preferat în parcul Teatrului de Vară 23 August din Bucureşti; doctor Dinculescu Dolj ţinea cursuri elevilor săi în Grădina Cişmigiu. Cel mai bun cunoscător al acestor tehnici este bioterapeutul Vladimir Ciorici, venit din Basarabia şi care, ca profesie de bază, este silvicultor. Stejarul are un maximum de manifestare energetică între orele 21-23, pentru clarvăzători energia sa fiind uniformă şi de culoare galben închis.

Afinitatea copac-om a ajuns la valenţe maxime în cazul marelui om al Bisericii, Arsenie Papacioc care, ascunzându-se trei ani în pădure din motive politice, ajunsese să înţeleagă graiul copacilor.

Importanţa cea mai mare în astfel de terapii este alegerea stejarului cu care se lucează şi cunoaşterea prin studiu a influenţei factorilor ambientali: poziţia Lunii în casele astrologice, stadiul ei de evoluţie, parametri fizici, etc.

Colaborarea om stejar se realizează la parametri maximi numai în condiţiile în care copacul rezonează afectiv cu interlocutorul său. Acest fapt a fost stabilit în mod ştiinţific prin

măsurătorile efectuate într-o întreprindere aerospaţială din USA de către George Lawrence.

Tehnologia de valoare mondială de comunicare om-lumea vegetală pusă la punct de doctor Mărioara Godeanu din Bucureşti ar putea foarte uşor certifica concluzile la care a ajuns George Lawrence.

În practica mondială se cunosc cazuri când paturile bolnavilor netransportabili erau ţinute sub crengile unor stejari viguroşi.

Mergând în continuare pe folosirea efectului mai multor exemplare de copaci, ajungem la unitatea fizică care este pădurea şi care are în ansamblul ei efecte terapeutice diverse, în funcţie de specie. Astfel pădurea de stejar are un efect stenic, antistresant numai prin parcurgerea ei sau vieţuirea acolo un timp mai îndelungat.

Problematica vâscului

Vâscul de stejar însuşi are mitologia sa asupra căreia nu mai insităm, arătând direct folosinţele lui medicale.

În Landul Holstein din Germania vâscul este considerat şi acum un remediu universal folosit în tratarea rănilor şi, pe vremuri, ca vrajă sigură pentru a avea succes la vânătoare.

În zona Lacaune din sudul Franţei, vâscul s-a considerat antidot împotriva tuturor otrăvurilor, planta fiind pusă pe abdomen, sau făcându-se un decoct din ea.

În Suedia vâscul a fost folosit ca remediu al epilepsiei, practică care era oficializată în Anglia şi Olanda până în secolul al XVIII-lea. Un bolnav de epilepsie folosea zilnic un decoct de vâsc şi

purta la el o bucăţică din aceasta. În Germania vâscul era atârnat de gâtul copiilor.

Calitatea tratamentului cu vâsc este în funcţie de modul cum este cules şi de momentul optim pentru această operaţie.

În privinţa datei, în general se admite că aceasta, trebuie să fie înainte ca vâscul să dea bob. În Suedia se accepta culegerea numai în ajunul solstiţiului de vară. Alte date folosite în practica europeană, după regiuni, ar fi: - în prima sau a şasea zi a lunii Lunare - la Luna plină din Martie- pe Lună în scădere, dar când Soarele se află în Săgetător.

Acum câteva secole, tratamentului cu vâsc de stejar I se dădea o importanţă deosebită, considerându-se un fel de panaceu universal, în special pentru copii.

În secolul XIX această credinţă a căzut în desuetudine şi în plin avânt al materialismului; se stipula că vâscul nu este bun la nimic.

În prezent, situaţia s-a normalizat, şi vâscului I se acordă ce I se cuvine, fiind recomandat de orice doctor în maladii de inimă.

Mai mult, geniul românesc, a realizat prin doctor Eduard Ţogoreanu de la Câmpina, un produs numit ISOREL, prin care, se afirmă de autor că în 40% din cazuri, după tratament nu se mai poate vorbi de boala canceroasă. ISOREL este realizat, evident, din vâsc.

În sfârşit, ceaiul de vâsc dă rezultate bune în cazul bufeurilor produse din diferite motive, ca de exemplu din dereglări glandulare.

Aspecte astrologice

Posibilitatea stabilirii unor relaţii complexe între arbore şi om a fost constatată din cele mai vechi timpuri; observaţiile făcute de-a lungul mileniilor au conturat în cele din urmă Astrologia Pomicolă. Strămoşii omului de azi au considerat că dintre toate speciile existente de arbori 19 pot fi corelate cu personalităţile diferite ale semenilor noştri, şi le-au acordat fiecărora câte 16-25 zile

din an, repartizate în două perioade (trei în cazul plopului). Numai patru au căpătat regim special, în sensul că li s-a acordat o singură zi pe an, respectiv a echinocţiilor şi a solstiţiilor. Aceştia sunt: stejarul şi măslinul la echinocţii, mesteacănul şi fagul la solstiţii. Stejarului I s-a repartizat ziua cea mai importantă a anului: 21 martie, echinocţiul de primăvară, zi care dă semnalul începutului unui nou ciclu de vegetaţie, adică de viaţă.

Oamenii-StejarPuţinii oameni născuţi la 21 martie, în oricare an, trebuie să

ştie că vor avea şansă în viaţă, având o bază de plecare (gene, educaţie, mediu) solidă, asemănătoare puternicului sistem de rădăcini al stejarului. Persoana este conservatoare şi beneficiază de o sănătate de fier. Frumuseţea sa fizică nu conduce la fragilitate şi implicit la o necesitate de protecţie, în special la femei, căci stejarul este viguros în întregime, nu numai în rădăcini. O treabă făcută de un om stejar este dusă cu bine la bun sfârşit, căci acesta nu cedează în nici o situaţie şi este intransigent. Lipsa de supleţe îi poate provoca însă neplăceri în relaţiile cu ceilalţi.

Curajos şi întreprinzător, se sperie însă în faţa sângelui şi nu agreează ideea de a fi bolnav, căci este şi foarte orgolios. Nu suportă contrazicerile şi manifestă o independenţă exagerată. Are parte de numeroase înamorări fulgerătoare, iar partenerii părăsiţi nu-l prea impresionază. Este, în general, egocentric, nu prea generos şi nu prea sensibil la suferinţele altora.

Făcând trecerea de la astrologia arboricolă la cea clasică, stejarului îi corespunde semnul Săgetătorului (23 noiembrie- 21 decembrie), semn ţinut, după cum era de aşteptat, de Juptier. Este miraculoasă această legătură între istoria veche (aşa-zisa Mitologie) la grecii vechi, Astrologia clasică chaldeano-babiloniană şi Astrologia arboricolă de sorginte incertă.

Este de reţinut că stejarului de 21 martie nu-I corespunde Zodia Berbecului aşa cum s-ar putea crede la prima vedere, ci Săgetătorul- având toate caracteristicile lui. Unui nativ stejar I se recomandă ceaiul de salvie pentru curăţarea ficatului şi implicit obţinerea de energie. Folosind astrologia clasică, un stejar trebuie să acorde toată importanţa evoluţiei planetei Jupiter şi a ciclurilor de 12 ani ale acesteia.

Coincidenţă sau nu, si non e verro e ben trovato , cel mai bătrân locuitor al ţării noastre este o femeie în vârstă de 112 ani care locuieşte în… Stejarul, localitate din judeţul Tulcea.

Fenomene keraunice şi focul sacru

S-a arătat deja că în Antichitate stejarul a fost asociat, fie cu Jupiter la romani, fie cu Zeus la greci şi că aceşti Zei erau asociaţi şi trăznetului.

Observaţia empirică din trecut a fost certificată de cercetări ştiinţifice contemporane care au stabilit că, dintre diferite lemne, conductibilitatea electrică cea mai mare o are stejarul.

Dacă în vechime trăznirea predilectă a stejarului era considerată o favoare a zeilor, pentru care fapt locul respectiv se şi îngrădea, pentru noi cei de azi este de reţinut faptul că, în caz de trăznete, nu este bine a te adăposti sub un stejar.

Un aspect legat de fenomenul de combustie l-a constituit ritul focului sacru, care ardea în permanenţă, alimentat şi păzit de preoţi specializaţi. Aprinderea acestuia constituia o secvenţă specială întrucât era interzisă folosirea cremenelui şi a amnarului. Nu se puteau utiliza decât două bucăţi de stejar şi odată aprins nu putea fi întreţinut decât numai cu lemn de stejar. Cel mai celebru asemenea foc sacru a fost cel al Zeiţei Vesta de la Roma; dar cunoscut a fost şi cel al lituanienilor care ardea sub un stejar bătrân numit “focul de Romove”. În Germania, acest mit a fost onorat până relativ de curând sub forma aprinderii focului în cămine în ziua solstiţiului de vară numai cu lemne de stejar.

Ideea focului perpetuu s-a transmis poate şi în creştinism sub forma arderii neîntrerupte a unei candele. În ţara noastră exemplul cel mai cunocut este cel al mormântului lui Ştefan cel Mare de la Putna, unde o candelă arde continuu de la îngroparea domnitorului.

Practici magice legate de stejar şi vâsc

Practici oculte legate de stejar au fost consemnate din cele mai vechi timpuri.

În provoncia Arcadia din Grecia, pentru aducerea ploii preoţii lui Zeus înmuiau o creangă de stejar într-un anumit izvor de pe muntele Lycaens.

Mai târziu, în Silezia, dar nu numai, s-a practicat multă vreme ritul “alungarea Morţii”. În a patra duminică din Postul Mare se făcea o păpuşă de paie îmbrăcată în haine femeieşti care, în amurg, era scoasă din sat. La hotarul acestuia păpuşa era dezbrăcată, hainele rupte şi resturile lor aruncate în câmp. În acest timp alaiul cânta că urmează îngroparea Morţii sub un… stejar.

Corelaţia între viaţa unui stejar bătrân şi a unui om sau a unei familii s-a păstrat ca o tradiţie în unele zone. Astfel, în Perthshire, Anglia, exista un stejar secular care era legat de viaţa unei familii din apropiere. S-a constatat astfel un paralelism între evenimentele nefericite care se întâmplau stejarului (inclusiv ruperea unei ramuri), şi cele ale familiei, inclusiv a fermei în care locuiau.

Asemenea corelaţie de evenimente s-au întâmplat, desigur, şi în ţara noastră, dar nu le-au înţeles decât prea puţini şi nu le-au semnalat.

Puterea ocultă pe care stejarul o poate avea asupra unui om se poate extinde şi asupra cadavrului său, sau asupra unei clădiri cu destinaţie spirituală.

Din prima categorie se poate menţiona practica din China antică, prin care pe mormânt se însămânţa un stejar care să ajute spiritul decedatului.

Din a doua categorie face parte vechiul obicei ca, alături de un locaş de cult, să se planteze unul sau doi stejari, sau copaci din altă specie, dacă numai aceia cresc în locul respectiv.

De-a lungul timpului s-a considerat că vâscul de stejar, în special, ar putea asigura o protecţie împotriva magiei dirijate asupra oamenilor sau animalelor.

În acest sens, în Anglia, primei vaci care se naşte după Anul Nou I se agăţa de gât o legătură de vâsc pentru a nu-şi pierde laptele prin magie. În Suedia, vâscul agăţat la poartă alunga spiritele rele, atât de la oameni, cât şi de la animale.

Se mai spunea că, în anumite condiţii, vâscul ar putea deschide orice broască.

În Italia şi Suedia vâscul atârnat de tavan fereşte casa de incedii, dintre acelea provocate în mod special de trăsnet.

În Ţara Galilor se făcea o corelaţie între viitoarea producţie de grâne din vară cu cea deja constatată de vâsc, în pădure, iarna.

Un alt obicei de prezervare, în general, de-a lungul anului, practicat în unele ţări consta în tăierea, de către un membru al familiei, a unei crengi de vâsc cu un cuţit nou după ce arborele era înconjurat de trei ori de la răsărit spre apus şi se rostea o incantaţie. Este posibil ca acest înconjor să se fi transmis şi în creştinism. În nordul ţării noastre acest ocol se mai face la unele locaşuri sfinte ca Mănăstirea Nicula sau Schitul Corlăţeni de lângă Câmpulung, dar şi la altele.

În noaptea de 1-2 iunie 1622, Cetatea Suceava a fost asediată de tătari. Pentru salvarea situaţiei, mitropolitul Anastasie Crimca a făcut slujbe speciale toată noaptea, tot poporul implorându-L pe Dumnezeu. Mitropolitul a înconjurat catedrala de trei ori cu moaştele Sfântului Ioan ce Nou, care se găseau acolo din anul 1402, urmat de toată populaţia. A doua zi de dimineaţă a avut loc o rupere de nori care a umflat apele râului Suceava de aşa manieră încât tătarii au renunţat la asediu şi s-au retras.

Vâscul era considerat drept sediul sufletului stejarului, căci în timp ce frunzele acestuia cad în fiecare an, vâscul rămâne în permanenţă verde; în plus, e considerat indestructibil atât prin foc, cât şi prin apă. Totuşi, neculegerea vâscului dăunează stejarului.

Stejarii şi arheologia

Plecându-se de la observaţia că lângă obiective importante, nu numai biserici, exista obiceiul de a se planta un stejar sau alţi arbori din zonă, s-a considerat că urme de zidărie în aparenţă anonime ar putea să reprezinte un edificiu istoric important dacă în preajma imediată se află un copac secular sau măcar rădăcina acestuia.

Este de precizat că vârsta unui stejar (care creşte până la două sute de ani) poate ajunge până la două mii de ani.

Singurul demers în acest sens a fost făcut de marele istoric Niculae Densuşianu (1846-1911) care, căutând amplasamentul palatului fortificat al Doamnei Neaga, soţia Domnitorului Mihnea Turcitul (1577-1583 şi 1585-1591), a găsit pe vatra satului Buda din zona dealului Istriţa un stejar secular având perimetrul trunchiului de 5,0 metri. Acest fapt l-a determinat să afirme că acele ruine provin de la palatul căutat care, ar fi posibil să fi fost înălţat pe un

amplasament mai vechi care să fi fost mult mai important decât construcţia din secolul al XVI-lea.

Despre acea construcţie, mai veche sau mai nouă, se spune că avea depozite subterane, o reţea de tunele şi probabil bogăţii importante îngropate.

Iată cum un stejar poate să scrie o filă de istorie, uşurând munca arheologică.

Un exemplu similar, pe baza unei fotografii executate în anul 1963, l-am constatat mai sus de mănăstirea Neamţ unde se găsesc ruinele vechii biserici lângă care mai fiinţa atunci un molid cam îmbătrânit. Probabil că astăzi, după atâţia ani, din aceste ruine să nu mai existe decât foarte puţin, dar precis, după un timp, nu se va mai găsi nimic. Copacul însă ar mai putea fi martor al amplasamentului, sau măcar rădăcina lui. Nu se ştie ce ascunde în subteran această ruină a vechii biserici.

O mărturie istorică legată de stejari o aflăm în satul Poiana cu Cetate din apropierea spitalului Bârnova de lângă Iaşi, în codrii Borzeştilor. Acolo se află trei stejari mai bătrâni decât ar fi fost acum Ştefan cel Mare, pentru motivul că sunt trecuţi în uricul acestuia din anul 1499 şi sunt însemnaţi cu sigiliul capului de bour.

Stejarul, Biserica şi cultul morţilor.

În Vechiul Testament la 1 Împăraţi 4,33 se arată că Înţeleptul Solomon, mai înţelept decât oricare alt om, a rostit trei mii de proverbe, a compus o mie cinci sute de cântări, a vorbit despre copaci… despre animale, păsări, reptile şi peşti. Deci se înţelege că el punea copacii (şi regnul vegetal în general) înaintea regnului animal, căci ar fi putut face enumerarea invers, aşa cum ni s-ar părea normal astăzi.

Acest mod de a privi ordinea lucrurilor se potriveşte cu aserţiunea Sfântului Bernard, aleasă ca motto, căci altfel acesta ar fi putut spune aşa: “Animalele mă învaţă mai mult decât cărţile”.

În istoria bisericii noastre ortodoxe, stejarul apare în diferite ocazii.

Viaţa lor este periclitată din cauza vâscului care nu poate fi cules din cauza înălţimii mari la care se află şi care pe arbori bătrâni este dăunător dacă nu este îndepărtat periodic.

În ţinutul dintre Huşi şi Bârlad se află Mănăstirea Măgarul ctitorită cu circa 500 de ani în urmă de nişte ciobani ardeleni pe locul unde se afla un stejar bătrân în care, la tăierea lui, au găsit o icoană.

Singura mănăstirea românească de călugări din Bucovina cedată se află la Băniceni, pe locul numit “Stejarul Mare”.

În luna noiembrie 2000 s-a sfinţit o biserică mică din zid a mănăstirii Bisericani din judeţul Neamţ clădită în jurul unui stejar în care s-a arătat Maica Domnului, biserică care se numeşte “Iconiţa”

Un stejar istoric se află pe lângă Mănăstirea Neamţ şi este cunoscut ca fiind al mitropolitului Veniamin Costache, stejar menţionat de Mihail Sadoveanu.

În livada de meri şi nuci din vatra mănăstirii Agapia Veche erau câţiva stejari seculari în scorbura cărora s-au găsit oseminte de schimnici, care se băgau singuri acolo când simţeau că le vine sfârşitul. Este exemplul cel mai impresionant de înfrăţire dintre om şi stejar.

O situaţie cu totul deosebită prezintă mănăstirea Dintr-un Lemn a cărei biserică de lemn din cimitir a fost clădită între anii 1810 şi 1814 dintr-un singur stejar, arbore în care se găsise o icoană considerată şi astăzi făcătoare de minuni şi aflată acum în biserica mare de zid. În prezent, în apropierea bisericuţei, se mai găsesc cinci stejari, monumente ale naturii, protejaţi teoretic de Academia Română.

Un alt aspect interesant legat de stejari este alăturarea lor unor morminte, locaşuri de cult sau construcţii importante. După cum a consemnat naturalistul Theophrast (circa

371-287 î.H.), cel mai apropiat prieten a lui Aristotel, în opera sa în nouă volume “Despre istoricul plantelor”, pe mormântul lui Ilos de la Troia (care se numea anterior Ilion) fuseseră plantaţi goruni. Aceşti goruni mai existau pe vremea lui Pliniu cel Bătrân (23-79 d.H.)

S-a arătat deja că la Dodona era un stejar profetic al populaţiei pelasge din Grecia. Pausania (115-180), celebru scriitor grec, a mai apucat acest stejar. Pliniu cel Bătrân mai scrie că în oraşul Heracleea Hercule plantase doi goruni lângă altarele consacrate lui Jupiter. În ţinutul Colchilor lâna de aur era agăţată de un stejar.

Câţiva călugări ruşi prigonoţi de Ecaterina a II-a (1762-1796) au ajuns în munţii Vrancei unde căutau un loc pentru a întemeia o mănăstire. La început ei s-au aciuit pe lângă

o stână, locuind în bordeie, dar făcându-şi slujba în aer liber, chiar lângă strunga oilor, loc pe care s-a plantat un stejar. La 1775 ciobanii şi alţi localnici au ridicat o biserică de lemn a mănăstirii de mai târziu, aşa cum este cunoscută azi cu numele de Valea Neagră. Mult mai târziu, stejarul s-a uscat, a fost tăiat, dar I s-a lăsat o bucată de trunchi pe care s-a aşezat o dală groasă rotundă de piatră însemnată cu semnul crucii, realizându-se astfel o masă cu totul deosebită.

La noi în ţară în anul 1892 mai existau doi goruni foarte bătrâni cu diametrul de 1,50 metri la uşa bisericii din Pociovaiştea, localitate situată la 41 Km nord-vest de Târgu Jiu, biserică atestată documentar în anul 1588, dar de fapt mult mai veche. Aceşti goruni erau consideraţi sacrii şi se credea că cine încerca să-I taie se îmbolnăveşte repede şi în scurt timp moare.

La actuala Mănăstire Crasna din Gorj ridicată în anul 1636 erau doi molizi foarte înalţi, la începutul secolului, pe latura de vest a bisericii.

La schitul Cetăţuia aflată la cota 736 metri la doi Km mai sus faţă de Mănăstirea Ciolanu se aflau în anul 1976, tot pe peretele vestic al bisericii, doi molizi impunători care dădeau un farmec deosebit locului. Astăzi aceştia nu mai există şi imaginea de ansamblu se resimte. Ultimele două exemple arată că, la inaugurarea bisericii, dacă nu stejari, oricum se plantau 1-2 puieţi care se dezvoltau odată cu vechimea construcţiei.

Şi alte biserici de mănăstiri au fost amplasate pe locul unor copaci ca această biserică de lemn de la Perla Olteniei care este Mănăstirea Dintr-un Lemn, una din cele mai pitoreşti, mai interesante, liniştite şi cu continuitate absolută de viaţă de obşte de călugăriţe.

Este cazul şi a Mănăstirii Slatina din Moldova construită pe vremea lui Alexandru Vodă Lăpuşneanu pe locul unde fusese un paltin în care un sihastru de pe acolo vedea multe lumini printre crengile lui. În vis, a aflat de la Maica Precista că pe acel loc trebuie să se zidească biserica care a şi fost sfinţită la 14 octombrie 1588. În această mănăstire în timpurile noastre a fost stareţ părintele Cleopa.

În faţa peşterii lui Iosif din munţii Buzăului există un stejar secular de mare înălţime.

Măgura Odobeştilor denumită de Nicolae Iorga şi Athosul României din cauza densităţii mari de schituri era şi este acoperită de o mare pădure de stejari.

Plin de învăţământ este cazul stejarului secular de la Bisericani (amonte de Piatra Neamţ) în care preacuviosul Iosif a

pus o icoană minunată. Când stejarul a fost tăiat din ordinul unui secretar de partid, acesta, nu mult timp, după s-a sinucis. Cel care l-a tăiat efectiv a murit strivit de o cracă ruptă dintr-un alt stejar. Legătura ocultă care se stabileşte între stejar (sau alt arbore), despre care deja s-a arătat ca exemplu cazul Pertshire, face ca moartea prin copac să nu fie întâmplătoare, ci cauzată de o anumită comportare necorespunzătoare a omului respectiv. De asemenea, evitarea la limită a unui asemenea accident nu este de bun augur, este un semn premonitoriu, după cum am avut cazuri şi în istoria noastră.

Fără a avea de unde şti dacă se încadrează în cele arătate mai sus menţionăm ca titlu informativ că oameni de seamă continuă să moară astfel şi în zilele noastre.

Astfel, în luna august 2000 actorul de film rus Anatoli Romaşin a murit la 69 de ani în curtea casei sale, în acest fel, lângă Moscova.

Stejari celebri la alte popoare.

Poate cel mai celebru caz din această categorie este cel de la Fatima în Portugalia, unde, la 13 mai 1917 a avut loc prima apariţie a Maicii Domnului, într-o masă luminoasă, deasupra unui stejar verde. La 13 septembrie acelaşi an, în faţa a 30 de mii de pelerini, deasupra unui stejar, s-a format un norişor alb din care a căzut o ploaie de petale de flori.

Un stejar mai pitoresc este cel matrimonial, încă din anul 1861, de lângă localitatea Wassan din regiunea Holstein a Germaniei de Nord. Oricine care trece pe lângă el poate urca pe o mică scară de lemn şi depune într-o scorbură special amenajată o scrisoare de dragoste pentru o anumită persoană, un alean de neîmplinire, sau o ofertă de căsătorie. Plicurile nefiind lipite, oricine se poate sui şi poate să citească conţinutul scrisorilor. Dacă se ajunge la o căsătorie în acest mod, aceasta are loc sub stejar, a cărui înţelepciune se dovedeşte a nu fi metaforică, ci reală, verificată de zeci de ani.

Mănăstirea benedictină de rit bizantin din Niederalteich (Bavaria) este legată de prezenţa unui stejar secular, numele (teich) chiar spunând aceasta.

În localitatea Baden-Baden din Germania, domnitorul Mihail Sturza al Moldovei, între anii 1794-1884 a construit o mare capelă care a fost sfinţită la 26 octombrie 1866. În aceeaşi zi el a plantat un stejar adus din Moldova care astăzi este ajuns la deplină maturitate.

Stejarii în istoria poporului nostru

Istoria poporului nostru a consemnat mulţi stejari celebri care au influenţat desfăşurarea evenimentelor politice.

Mai puţin cunoscut este stejarul secular de la moşia din Ghergani a lui Ion Ghica, preşedinte al Consiliului de Miniştri în anul 1860. În mijlocul păcii nemărginite de la Ghergani, sub acest imens stejar, în clipele de cumpănă politică s-au hotărât multe din marile fapte istorice îndeplinite în acei ani. Tot sub acest stejar care astăzi nu mai există, Ion Ghica şi-a scris o carte însemnată din opera sa literară, după cum şi George Coşbuc a făcut-o în pădurea din jurul Mănăstirii Tismana. O altă personalitate istorică, Ienăchiţă Văcărescu (1740-1797), avea un stejar plantat de el în parcul secular forestier dintre localităţile I.L.Caragiale şi Văcăreşti. Parcul fusese îngrijit de Elena Văcărescu, dar în prezent este distrus de câţiva ani.

Stejarul de la Borzeşti are o semnificaţie prea bine cunoscută.

Pantheonul moţilor este la Ţebea unde, lângă biserică, se află celebrii goruni. Acolo se comemorează memoria Eroului Naţional Avram Iancu în a doua duminică de septembrie, 128 de ani anul acesta.

Istoric este şi “Stejarul Unirii” în vârstă de peste trei sute de ani care se află la Roman. În casa curţii cu acest stejar istoric, proprietatea lui Ion Ştefănescu – Românul, în anul 1857 aveau loc reuniunile unioniştilor la care participa Vasile Alecsandri.

Stejarul a mai patronat şi în alte evenimente importante din istoria ţării. Unul dintre ele, de mare semnificaţie, a fost Consiliul de coroană din 3 august 1914 (s.n.) prin care s-a hotărât adoptarea unei politici de neutralitate armată faţă de războiul european care începuse, în aceeaşi zi Germania declarând război Franţei. Semnificaţia deosebită a evenimentului constă şi în aceea că, atunci s-a respins cererea regelui Carol I (spijinit de P. P. Carp) de a intra în război alături de Puterile Centrale. Şi unde s-a întâmplat asta? În camera Consiliului de Miniştri a Castelului Peleş, cameră îmbrăcată în întregime în stejar.

O mahala a Bucureştiului, care astăzi ar fi prin centrul lui, se numea în secolul trecut pur şi simplu “Stejaru” din cauza unui exemplar secular aflat lângă o biserică de zid ridicată în anul 1763 de un căpitan şi un vătaf, amplasată pe locul uneia şi mai vechi.

Istoricul C. C. Giurescu consideră că Dâmboviţa a fost numită astfel din cauza marilor păduri de stejari existente.

Cea mai recentă amprentă asupra vieţii publice pusă de stejar a constituit-o piedica decisivă pusă de pădurea Breite de 70 de ha în planul gândit de realizare a unui parc cu rezonanţă malefică, lângă Sighişoara. Pădurea ar fi fost afectată dacă se realiza acest plan.

*

* *

Prin cele arătate rezultă că regele copacilor, stejarul, a jucat un rol important în evoluţia umanităţii şi că, deci, relaţia dintre om şi

stejar în toate aspectele vieţii a fost foarte importantă aiurea şi la noi din cele mai vechi timpuri.

Cum ar fi arătat civilizaţia şi cultura la care se găseşte omul în lipsa stejarului?

Cercetări biologice recente au arătat că între structura genetică a stejarului şi a omului nu există mari diferenţe. Acest lucru se ştia în antichitate când Arcadienii susţineau că au devenit oameni din stejari. S-a arătat deja că în Piemont din timpuri îndepărtate, copiilor li se spunea că s-au născut sub un stejar, adică din el, şi nu că I-ar fi adus barza.

Pe de altă parte, apare un paradox şi anume că industalizarea la care stejarul a contribuit atât de mult, acţionând nesăbuit, conduce la pieirea lui care va fi înlocuit treptat de alte specii mai puţin valoroase, aşa cum se întâmplă ireversibil cu Codrul Vlăsiei la noi.

Stejarul pentru om a însemnat sănătate, înţelepciune şi prosperitate. Asta este şi semnificaţia visului în care apare un stejar matur.

Dar Omul pentru Stejar ce înseamnă astăzi?

Ing. Dan Corneliu Brăneanu

Bucuresti - Brasov, o autostrada care ne va imbogati, dar nu pe toti 

 Vand teren Moara Vlasiei, in traseul autostrazii Bucuresti-Brasov, drum acces, apropiere cale ferata, padure, rog seriozitate". Anunturile de acest gen se vor inmulti foarte rapid daca lucrarile la autostrada Bucuresti - Brasov vor incepe potrivit graficului anuntat de fostul ministru al transporturilor, Gheorghe Dobre - pana la sfarsitul anului pe doua segmente, Bucuresti - Moara Vlasiei si Moara Vlasiei - Ploiesti. 

Pentru proprietarii de terenuri situate pe traseul autostrazii va incepe o perioada interesanta. Unele agentii imobiliare din judetul Prahova au observat ca preturile la terenuri arabile sau construibile aflate in calea autostrazii s-au dublat, iar in unele cazuri s-au triplat. Mentionam ca, fata de cotatii care se incadrau, in urma cu cativa ani, pana la 1 euro/mp/teren pe relatia Ploiesti - Campina, acum putem vorbi despre preturi de 30 - 65 euro/mp. Perspectiva construirii autostrazii Bucuresti-Brasov a inflamat si imaginatia proprietarilor de terenuri de la sud de Ploiesti. Astfel, in zona Barcanesti, preturile maxime cerute pentru un metru patrat de teren s-au dublat fata de anul trecut, ajungand la 25 - 35 euro/mp. La cote rezonabile se mentin preturile din zonele Dumbrava, Rifov, Gherghita, aflate pe traseul autostrazii, intre Bucuresti si Ploiesti, si unde pretul unui metru patrat de teren nu depaseste 1,5 euro/mp. Pe teritoriul judetului Prahova vor fi afectate circa 950 de hectare de teren. In Barcanesti, spre exemplu, autostrada va trece prin actualul sediu al primariei si peste alte 12 case.

In orasele-statiuni de pe Valea Prahovei (Azuga, Busteni, Predeal, Sinaia) preturile sunt oricum mari, comparabile celor practicate in imprejurimile Capitalei. Impactul pe care autostrada ar putea sa-l aiba asupra valorii terenurilor din orasele respective va fi intre neglijabil si negativ. Autostrada va traversa zone rezidentiale scumpe, in Busteni spre exemplu, fapt care va afecta din punctul de vedere al imaginii si poluarii imobilele aflate in imediata apropiere. 

Batalii aprige la intrarea pe autostrada

Expertii imobiliari avertizeaza ca, acolo unde s-a produs scumpirea terenului sau

unde inca se speculeaza pe seama viitoarei autostrazi, cresterea pretului este inutila deoarece vor lipsi tranzactiile, respectiv confirmarea valorii pe piata libera. In primul rand, daca vorbim despre expropriere, autoritatile nu vor negocia valoarea despagubirilor. Acestea sunt stabilite de catre un expert evaluator, la un pret fix. Terenurile din proximitatea autostrazii care vor scapa de expropriere vor fi cu adevarat valoroase numai daca e vorba despre proprietati aflate in zona intrarilor sau iesirilor autostrazii (asa-numitele in/exit-uri). In lipsa unui "vad de clienti" poti scumpi marfa continuu, ca rezultatul va fi acelasi. In acest sens, speculatiile cu terenuri care nu au norocul sa fie amplasate in zona de in/exit devin mult mai riscante. 

Asa cum arata si experienta auto-strazii Bucuresti-Pitesti, adevaratele batalii se vor da pentru pamantul din zona exit/in-urilor de autostrada. Attila Peli, senior land broker Colliers International, spune ca autostrada va crea beneficii pentru proprietarii terenurilor situate in apropiere de exit-uri, la 2 maximum 5 km. Nu are sens sa ai teren in imediata proximitate daca pana la urmatorul exit de autostrada sunt cateva zeci de km", adauga Peli. Un exemplu de zona care se va dezvolta cu succes este Parcul Industrial Ploiesti. Datorita apropierii magistralei de acest parc, multe firme internationale au demarat deja investitii aici.De asemenea, interesul investitorilor va creste odata cu aparitia spatiilor destinate serviciilor aferente autostrazii. De-o parte si de alta a autostrazii s-au prevazut parcari de scurta durata si locatii cu diverse servicii (benzinarii, snack-bar, grup sanitar, parcare auto, spatii de odihna, magazin etc.). Cele mai importante vor deveni terenurile din zonele apropiate acestor popasuri, iar potrivit proiectului propus astfel de locatii vor exista la km 35, între Balta Doamnei si Gherghita si la Barcanesti. Un popas ceva mai dezvoltat, care va include spatii comerciale, benzinarie, autoservice, motel cu aproximativ 20 de locuri va exista in zona Banesti.  

Unde-s exit-urile, aceasta-i intrebarea

Speculatorii imobiliari sunt foarte interesati de a afla exact traseul, in/exit-urile si nodurile rutiere, acest aspect fiind extrem de important pentru viitorul afacerilor. Autoritatile evita insa sa faca prea multe referiri publice privitoare la traseele viitoarelor mari artere de circulatie tocmai in ideea prevenirii speculatiilor imobiliare care ar putea scumpi artificial costurile de expropriere. In ceea ce priveste informatiile referitoare la accesele in si dinspre autostrada, acestea sunt pastrate cu strasnicie", nu atat pentru realizarea de economii la bugetul de stat, cat mai degraba pentru valorificarea informatiei pe canale private.

Surse din piata tranzactiilor cu terenuri sustin ca in spatele frecventelor modificari de traseu se ascund interese private care speculeaza cu fiecare noua conjunctura. Putini sunt investitorii care stiu varianta buna a traseului si, pana cand nu va fi publicata lista cu terenurile care urmeaza sa fie expropriate in Monitorul Oficial, orice directie este verosimila. Pipera, Stefanesti, Tunari si Moara Vlasiei sunt zone de maxim interes investitional, acest fapt explica succesul loteriei traseelor si speculatiile imobiliare", adauga sursele citate. Astfel, ultima varianta propusa de reprezentantii Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale (AND) prevede km zero al autostrazii Bucuresti-Brasov pe strada Teiul Doamnei din Capitala (sectorul 2). Traseul va continua pe bulevardul Lacul Tei, va coti pe strada Petricani, la iesirea din Bucuresti o va lua spre est, va taia Padurea Andronache si va trece printre localitatile Tunari si Stefanesti. Apoi

va merge in linie dreapta spre nord si in sudul localitatii Dumbrava (km 38) va coti spre sud-vest.Dar, atentie!, acest traseu nu este sigur. Potrivit ultimelor declaratii ale lui Radu Berceanu, actualul ministru al transporturilor, traseul autostrazii ar putea fi deviat fata de ruta stabilita pe una dintre sectiuni. Motivul? Probleme legate de preluarea terenurilor pe unde urmeaza sa treaca autostrada.    Primarul din Voluntari a început sa dea în posesie anumite terenuri dupa ce s-a aflat traseul. Chestiunea s-a încâlcit atât de tare, încât ar fi mult mai usor sa se aleaga un alt traseu pe aceasta sectiune", precizeaza ministrul. Evi-dent ca aceasta reproiectare va duce la o noua intarziere a inceperii lucrarilor.

Certitudini prahovene

Singurul tronson cert al autostrazii este doar portiunea care urmeaza sa se construiasca pe teritoriul judetului Prahova. În Prahova, traseul începe în comuna Balta Doamnei (satul Bîra) traverseaza râul Ialomita, satul Lacul Turcului si patrunde pe raza satului Olarii Vechi. Apoi strabate râul Prahova, prin comuna Gherghita (sat Independenta). În aceasta zona intersecteaza DJ 101D, DJ 101E si drumurile comunale 94 si 93. Magistrala auto urmeaza un drum sinuos prin extravilanul comunei Dumbrava (sat Zanoa-ga), traverseaza râul Teleajen si ajunge pe raza comunei Rîfov, satul Sicrita si satul Rîfov, iar pe o portiune merge în paralel cu pârâul Ghighiu. Urmeaza comunele Berceni si Barcanesti, intersecteaza DN 1 în zona primariei, strabate intravilanul satului Barcanesti si ajunge pâna la granita comunei Brazi.În Ploiesti, noua cale magistrala va traversa calea ferata Bucuresti-Brasov si Centura de Vest, apoi intersecteaza DJ 129, spre Tîrgsoru Vechi, unde se va realiza un important nod rutier. De asemenea, magistrala va trece prin apropierea Parcului Industrial Ploiesti, patrunde pe raza comunei Aricestii Rahtivani si de aici urmeaza un drum sinuos, în special pe lânga albia râului Prahova si calea ferata Bucuresti-Brasov. Între Ploiesti si Predeal, traseul autostrazii va fi între Coridorul IV pan-european feroviar si DN1, iar de la Predeal spre Brasov se va merge spre Râsnov, pe la Pârâul Rece.

Procedurile de expropriere

In cazul exproprierilor, Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania (CNADNR) face o identificare a proprietarului, dupa care realizeaza evaluarea proprietatii (teren sau teren+constructie, dupa caz), iar valoarea despagubirilor este stabilita printr-o hotarare de guvern, a precizat Adrian Ionescu, purtator de cuvant al Ministerului Transporturilor. Suma aprobata se vireaza de catre Guvern intr-un cont bancar deschis pe numele CNADNR, in vederea efectuarii despagubirilor. Dupa realizarea procedurilor de expropriere, terenurile si imobilele trec in domeniul public al statului si in administrarea Ministerului Transporturilor si se vor concesiona CNADNR in vederea realizarii obiectivului de investitii. Procedurile de expropriere vor fi derulate de CNADNR in calitate de expropriator al statului roman.

Fondurile alocate sectorului de mediu din România de către Comisia Europeană, pentru perioada 2007-2013, se ridică la peste 5,6 miliarde Euro. Această finanţare provine din două fonduri ale Uniunii Europene – Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR) şi Fondul de Coeziune (FC). Strategia şi distribuţia acestor fonduri pe sectoare de mediu este realizată în cadrul Programului Operaţional Sectorial de Mediu (POS Mediu).

Programul a fost elaborat în strînsă corelare cu obiectivele naţionale strategice prevăzute în Planul Naţional de Dezvoltare (PND) şi în Cadrul Naţional Strategic de Referinţă (CNSR) 2007-2013. Totodată, POS Mediu a avut ca punct de plecare obiectivele şi priorităţile politicilor de mediu ale Uniunii Europene şi este astfel structurat încât să contribuie la îndeplinirea angajamentelor României din Tratatul de Aderare.

În data de 11.07.2007, programul a fost aprobat prin Decizia Comisiei Europene nr. 3467, ceea ce a deschis accesul României la finanţarea europeană pentru proiectele de mediu.

LEGE   Nr. 204 din 23 iunie 1947pentru apararea patrimoniului forestier*)ACT EMIS DE: MINISTERUL AGRICULTURII SI DOMENIILOR

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 140 din 23 iunie 1947

 

FEDERAŢIA PENTRU APĂRAREA PĂDURILOR ,ASOCIAŢIA PROPRIETARILOR DE PĂDURI DIN ROMÂNIA ,

SOCIETATEA „PROGRESULSILVIC” 

Cum se vor cheltui fondurile pentru mediu?Investiţii în împăduriri, accesibilizarea pădurilor şi valorificarea masei

lemnoase bazate pe utilizarea de personal tehnic şi muncitori din România  

       

      Federaţia pentru Apărarea Pădurilor constituită din reprezentanţii Academiei Române, Academiei de Ştiinte Agricole şi Silvice, ai Societăţii „Progresul Silvic”, Confederaţiei Sindicatelor „Consilva”, Asociaţiei Constructorilor Forestieri din România, Asociaţia Proprietarilor de Păduri din România, A.P.P.R. persoană juridică de utilitate publică împuternicită să reprezinte interesele proprietarilor de păduri în relaţiile cu Guvernul României, „Progresul Silvic”, asociaţie profesională a corpului inginerilor silvici din România am adresat memoriul Guvernului României – dlui Prim-Ministru Emil Boc şi Ministerului Mediului şi Pădurilor. Am cerut ca fondurile pentru mediu de care dispune Ministerul Mediului şi Pădurilor evaluate de dl. ministru L. Borbely la 3-4 miliarde euro, să fie dirijate cu prioritate în programe pentru împăduriri, valorificarea masei lemnoase şi accesibilizarea pădurilor. Prin aceasta se asigură îndeplinirea angajamentului României luat la Conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite din decembrie 2009 de la Copenhaga de a reduce gradul de poluare cu 30%. Concomitent, prin aceste investiţii se creează locuri de muncă.

Pentru fundamentarea acestei acţiuni, în anul 2009 am elaborat proiectul de „Program Verde pentru România“, prin care, în afară de sursele de finanţare menţionate de Dl Ministru, propunem ca încă 1-1,5 miliarde

euro să se obţină pentru păduri prin impozitarea diferenţiată a proprietarilor de păduri şi clădiri. Subliniam că şi utilizarea împrumutului de la FMI şi instituţiile europene pentru investiţii în păduri ar avea cea mai mare eficienţă economică şi socială. Şi „Programul Verde pentru România“ a fost trimis pentru documentare la Guvern, Ministerului Mediului şi Pădurilor, la Confederaţiile Patronale, sindicale şi la alte instituţii.

      În ultimii 20 ani, circa 350.000 hectare păduri au fost defrişate, iar alte circa 500.000 hectare păduri brăcuite, s-au lichidat perdele forestiere, au apărut fenomenele de deşertificare, sunt inventariate 2.000 mii hectare terenuri degradate (fotograme, informare Banca Mondială, programe şi proiecte guvernamentale). Sunt tot mai frecvente calamităţile, cu pierderi de sute de vieţi omeneşti, cu distrugeri şi pagube de miliarde de euro.

Pentru ca pădurile să îndeplinească funcţiile de protecţie a mediului, precum şi cele de producţie de masă lemnoasă este necesară împădurirea anual a circa 80.000 hectare în următorii 25 ani, pentru reîmpădurirea suprafeţelor defrişate, împădurirea terenurilor agricole degradate, producţie de masă lemnoasă bio-energetică, reparaţii şi construcţii de drumuri pentru accesibilizarea fondului forestier.

      În prezent, Regia Naţionala a Pădurilor - Romsilva este singura instituţie din România care are personalul calificat, capacitatea organizatorică şi tehnică de a angaja, caza şi instrui muncitorii necesari, precum şi baza logistică pentru producţia de material săditor, spaţii de depozitare etc., pentru a realiza operaţiunile de împădurire, cultură şi pază a pădurilor, atât în fondul forestier, cât şi în terenurile agricole ce vor trebui împădurite.

Ministerul Mediului şi Pădurilor a lansat pentru acest an 12 programe finanţate din fondul de mediu cu 1.882.482 mii lei. Dintre acestea, numai prin “Programul de îmbunătăţire a calităţii mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate“ şi „Programul naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi” în valoare de 202.442 mii lei, reprezentând 10,75 % din finanţarea programelor lansate, sunt destinate pentru refacerea şi extinderea pădurilor.

      Prin Legea nr. 100/2010 privind împădurirea terenurilor degradate din 7 iunie 2010 iniţiată de Ministerul Mediului şi Pădurilor şi în special prin Ordinul nr. 1090 din 13 august 2010, prin care se aprobă ghidul de lansare a împăduririi terenurilor agricole degradate, Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, singura instituţie care dispune de capacitatea de a

realiza la timp şi eficient aceste lucrări, este practic exclusă, activitatea ei este limitată la terenurile proprietate publică a statului. Ocoalele sale, prin personalul tehnic şi de teren, pot întocmi operativ studii, devize şi executa operativ lucrările şi în continuare asigura paza şi întreţinerea lor. Cu toate acestea, legea prevede crearea de „unităţi specializate pentru executarea lucrărilor de împădurire”. Care sunt acele unităţi? Din ce ţări vin? De ce personal dispun? În anul 2008, prin ocoalele private, care au ca obiectiv principal exploatarea şi comercializarea lemnului, s-au împădurit 500 de hectare.

Prin realizarea de către ocoalele Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva a “Programului de împădurire a terenurilor agricole degradate”, la fiecare un miliard de lei investit, 850 milioane lei se vor cheltui pentru personalul tehnic care întocmeşte studiile, proiectele, devizele şi organizează şi conduce realizarea lucrărilor, precum şi pentru plata muncitorilor care vor executa împăduririle şi lucrările de cultură (praşilă, decopleşiri), precum şi pentru producţia de material săditor, recoltare seminţe, puieţi etc. Din cheltuielile pentru personal, circa 50 %, respectiv peste 400 milioane lei, reprezintă contribuţii la buget, CAS etc. Numai circa 15%, respectiv 150 milioane lei, sunt chetuieli pentru transport muncitori, material săditor, amortizări etc. Sunt date bazate pe un deviz al unui ocol al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, care a realizat această lucrare de împădurire cu 3.705 lei/hectar pe baza contractului încheiat direct cu beneficiarul.

      Celelalte 10 programe beneficiază de peste 80% din finanţarea din fondul de mediu, iar pentru programul Casa Verde şi Rabla se vor aloca fonduri suplimentare. La aceste programe valoarea din investiţii care va rămâne în ţară pentru salarii sau tehnologii şi utilaje din producţia internă reprezintă numai 15-30 % din sumele investite.

Diferenţa de 70-85% se cheltuie pentru importuri de utilaje, materiale, tehnologii, servicii, asistenţă, comisioane etc. şi cheltuielile cu instituţiile care asigură accesarea acestor fonduri.

      Ceea ce caracterizează programele şi ghidurile aprobate prin ordin al Ministrului Mediului şi Pădurilor este birocraţia administrativă, lipsa de transparenţă, în special faptul că nu se determină dacă prin aceste finanţări se asigură utilizarea forţei de muncă, utilaje, tehnologii, materiale din ţară. Ghidul pentru împăduriri în terenurile degradate are 34 de pagini, iar cel pentru Casa Verde 14 pagini, în care prezintă condiţionările birocratice care să justifice instituţiile create pentru

acordarea investiţiilor, dar nu conţin date prin care să se fundamenteze eficienţa economică şi socială a acestor investiţii.

Actuala politică şi stategiile pentru pădurile României şi pentru terenurile degradate se bazează pe legi şi acte juridice în prezent în vigoare, prin care sunt încălcate unele prevederi ale Constituţiei României, unele norme legislative interne şi europene şi ale legislaţiei privind siguranţa naţională. Sunt acte legislative adoptate şi aprobate fără consultarea noastră şi nici a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, CSAT, deşi pădurile sunt de interes strategic pentru apărarea ţării.

      Codul silvic- Legea nr. 46/2008, prin Titlul II, „Administrarea Fondului Forestier Naţional”, stabileşte ca structură de administrare a pădurilor României „ocoale silvice private” şi „structuri silvice de rang superior”, în subordinea „Autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură”. Asemenea instituţii nu au existat niciodată în România şi sunt necunoscute şi pe plan european.

Reprezentanţii Asociaţiei Proprietarilor de Păduri din România au fost refuzaţi să participe la discuţiile proiectului de Cod Silvic şi nu au fost acceptaţi să participe la avizarea în comisiile Parlamentului. Printr-un „lobby“ foarte activ, proiectul de Cod Silvic trece prin Senat fără dezbateri şi este adoptat de Parlamentul României pe 19 Martie 2008. Legea este promulgată de Preşedintele României pe 18 Martie 2008, deşi 82 de parlamentari - 32% din cei prezenţi - au votat împotrivă. Pe 27 Martie este publicată în Monitorul Oficial.

      Prin Ordinul nr. 904 din 10 iunie 2010 Dl Ministru L. Borbely aprobă procedura pentru constituirea structurii de administrare a pădurilor prevăzută în Titlul II, „Administrarea Fondului Forestier Naţional”, cu toate că în Programul Guvernului pe 2009-2012 s-a prevăzut elaborarea unui act legislativ, în curs de promovare, pentru înlăturarea acelor prevederi din Codul Silvic prin care se încalcă Constituţia şi normele de drept.

Constituirea „structurii silvice de rang superior” ar necesita cheltuieli imense pentru personal, sedii, dotare, administraţie. Iar acordarea de atribuţii ale autorităţii de stat ocoalelor private care au ca principala activitate exploatarea pădurilor şi comercializarea lemnului a avut consecinţe catastrofale pentru păduri şi mediu. S-au generalizat tăierile rase pe suprafeţe mari, s-au extins răriturile abuzive, s-au legalizat extragerile abuzive ale speciilor valoroase pentru buşteni la export etc.

Suprafeţe imense de păduri au fost defrişate, având ca urmare adevărate dezastre ecologice, alunecări de teren şi calamităţi, cu victime omeneşti, pierderi de animale, recolte, distrugeri de case, gospodării, drumuri etc., cauzând pagube de mii de miliarde de euro. Restanţele la împăduriri, regenerări, întreţinerea pădurilor, precum şi infracţiunile, delictele şi actele de corupţie sunt generalizate în cea mai mare parte a acestor ocoale.

      Prin Legea nr. 100/2010 şi Ordinul nr. 1090/ 2010 emis pe baza acestei legi întreaga acţiune de împădurire a terenurilor degradate practic va fi condusă direct de „Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură“, în calitate de coordonator al acţiunilor de împădurire a terenurilor degradate, care va asigura şi fondurile necesare, repartizarea şi în special gestionarea lor. Ordinul prevede că inspectoratele silvice răspund de activitatea comisiilor care la nivel local organizează identificarea, delimitarea şi constituirea perimetrelor de ameliorare, pentru terenurile degradate, indiferent de forma de proprietate, includerea în fondul forestier naţional a terenurilor constituite în perimetre de ameliorare, încheierea contractelor de administrare sau de servicii silvice, întocmirea documentaţiilor tehnico-economice pentru împădurire, întreţinerea şi paza lor.

Capacitatea organizatorică şi profesională a celor 17 Inspectorate Teritoriale pentru Silvicultură şi Cinegetică constituite din circa 250 persoane, angajate şi schimbate de regulă pe criterii poitice şi dispuşi, prin urmare, la orice compromisuri, sunt instituţiile cărora Ministrul Mediului şi Pădurilor le-a împuternicit să reprezinte interesele statului român pe o suprafaţă de circa 30% din suprafaţa ţării (pădurile şi vegetaţia forestieră) şi pe încă 42% din suprafaţa României - suprafaţa terenurilor agricole degradate.

      Legea nr. 247/2005, pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea, a creat condiţii pentru retrocedarea abuzivă a pădurilor care constituiau proprietatea statului şi erau în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva. Federaţia pentru Apărarea Pădurilor şi Asociaţia Proprietarilor de Păduri din România au luat în permanenţă atitudine faţă de retrocedarea abuzivă a pădurilor ce constituiau proprietate de stat. Sute de ii de hectare, care de drept erau proprietate de stat, au fost trecute în proprietate privată pentru a fi administrate prin ocoale private.

Este cazul din judeţul Buzău, unde peste 60.000 de hectare se preiau de aşa zişii urmaşi ai boierului Preda Buzescu, din secolul XVII. Alte

130.000 de hectare în judeţul Mureş, sunt pe cale a fi retrocedate urmaşilor nobililor maghiari Banffy, Kemeny, Bethlen, Farkas, Elteto, deşi în anul 1921 mare parte din aceste păduri au fost expropriate cu plată, iar 192.158 hectare, ce au fost administrate de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei sunt pe cale a fi restituite unor persoane juridice de drept privat. Concomitent, s-au restituit construcţii - case şi cabane de vânătoare, sedii de cantoane şi ocoale. Cea mai mare parte din aceste bunuri reprezintă investiţii ale statului român, a căror valoare se poate estima la multe miliarde de euro. În timp ce sute de mii de hecatre de pădure s-au restituit abuziv, zeci de mii de proprietari de suprafeţe mici, deşi dispun de acte doveditoare de proprietate, nu au primit titlurile şi continuă procesele în justiţie.

      Acestea şi alte cazuri au fost prezentate prin memorii ministerelor care răspundeau de păduri şi s-a cerut dlui ministru L. Borbely să ia atitudine. Până în prezent nu s-au luat măsuri de rezolvare şi se refuză o analiză a acestei situaţii. Ministerul Mediului şi Pădurilor, lipsit de un organ consultativ pentru păduri, aşa cum a fost în perioada interbelică Consiliul Superior al Pădurilor, continuă politica „stat în stat” şi decide prezentul şi viitorul pădurilor din România, acum având la dispoziţie şi fonduri de miliarde de euro pe care le poate folosi în interese politice şi de grup.

      Este necesar ca puterea politică şi instituţiile de stat – Parlament, Guvern, Preşedinţie - să ia măsuri ca fondurile de mediu să fie folosite cu prioritate în investiţii prin care pădurile să îndeplinească funcţia de protecţie a mediului şi producţia de masă lemnoasă, contribuind la ieşirea din actuala criză economică, financiară şi socială.

Federatia Pentru Apararea PadurilorMarian Stoicescu

Asociaţia Proprietarilor de Păduri din Romania Mihai Ionescu

Societatea „Progresul Silvic” Gheorghe Gavrilescu

AP. 1    Paduri supuse regimului silvic

    Art. 1    Se socotesc paduri toate suprafetele mai mari de 2.500 mp acoperite cu vegetatie forestiera in limitele lor naturale, independent daca au fost sau nu inscrise ca atare in registrele de mutatiuni imobiliare.    Toate padurile actuale sau viitoare, de pe teritoriul tarii, sunt supuse regimului silvic, fara nici o formalitate, pe data publicarii legii de fata.    Fac exceptie suprafetele mentionate in art. 139 din Legea pentru organizarea si incurajarea agriculturii, precum si cele ce se vor impaduri de catre proprietari pe solul lor folosit in cultura agricola.

    CAP. 2    Apararea contra taierilor neregulate

    Art. 2    Toate padurile tarii, indiferent de proprietar, vor fi amenajate in cel mult 4 ani de la data publicarii legii de fata.    Pana la intocmirea amenajamentelor, exploatarea padurilor se poate face in baza unui studiu provizoriu de exploatare care va pastra continuitatea taierilor si care, va fi aprobat de Ministerul Agriculturii si Domeniilor.    Intocmirea amenajamentelor, a studiilor provizorii si a ridicarilor in plan, se va executa prin comisiuni tehnice sau experti silvici, conform normelor ce se vor fixa de catre Ministerul Agriculturii si Domeniilor. Ridicarea in plan si cadastrarea la paduri se va face pe bazine naturale.    Amenajamentele in vigoare raman aplicabile pana la expirarea planurilor speciale, cu conditia ca in termen de 4 ani, de la data publicarii legii de fata, sa fie supuse Ministerului Agriculturii si Domeniilor, spre a fi revizuite, conform cu principiile legii de fata; in caz contrar, "dupa trecerea termenului de mai sus, amenajamentele sunt nule de drept, iar exploatarile se vor socoti facute in delict.    Art. 3    Amenajamentul mentionat in art. 2 se considera valabil pe durata revolutiunii normale si va fi facut pe padure, grupe de paduri sau bazine de rauri, cuprinzand serii normale, prin gruparea proprietatilor.    Seria normala se socoteste de cel putin 60 ha, pentru regiunile de crang si codru gradinarit si de cel putin 200 ha pentru codru cu taieri rase sau succesive.    Suprafetele de paduri mai mici decat ar putea forma o serie normala, se vor grupa

obligatoriu la amenajare, astfel ca sa poata constitui serii independente pentru exploatari continui.    Art. 4    Daca proprietarii padurilor neamenajate nu intocmesc studii provizorii de exploatare pana la 1 aprilie 1948, sau amenajamentul prescris la art. 2, sau se abat de la prescriptiile acestora, Ministerul Agriculturii si Domeniilor, pe baza constatarilor agentilor silvici, va executa operatiunile necesare in contul proprietarilor, care vor fi debitati pentru sumele cheltuite si constatate de organele silvice respective si urmariti, potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala, prin organele fiscale, in orice avere. Pentru aceste sume Statul va avea privilegiul prevazut la art. 317 alin. 1 din Codul de procedura fiscala.    In caz de recidiva proprietarul va fi supus unei pedepse cu inchisoare pana la 1 an si amenda egala cu de 10 ori valoarea lucrarilor de amenajare.

    CAP. 3    Apararea contra despaduririlor

    Art. 5    Despaduririle (defriserile) sunt interzise.    Fac exceptie cazurile de mai jos, cand Ministerul Agriculturii si Domeniilor poate autoriza defrisarea pe baza avizului conform al Consiliului Tehnic al Padurilor:    a) Cand va fi nevoie, in interesul culturii si exploatarii padurilor, sa se infiinteze in paduri instalatiuni, constructiuni, pepiniere silvice, sau pentru orice lucrari de utilitate stiintifica pentru Institutul de Cercetari Forestiere al Romaniei;    b) Pentru nevoile exploatarilor miniere, transportul energiei electrice si combustibililor lichizi sau gazosi prin conducte;    c) In scopul apararii nationale a teritoriului si lucrarilor de interes militar;    d) Pentru construire de drumuri, cai ferate publice si de interes forestier, irigatiuni, canaluri de drenaj si orice alte lucrari de utilitate publica;    e) In scop turistic sau vanatoresc si pentru infiintare de sanatorii;    f) Pentru regularizarea perimetrului padurilor, fara ca aceasta sa micsoreze suprafata padurii respective;    g) Pentru lichidarea inclavelor din paduri.    Art. 6    Proprietarii padurilor sunt obligati sa reimpadureasca suprafetele exploatate in trecut si neregenerate pana azi.    Aceeasi obligatie o au si proprietarii suprafetelor despadurite in ultimii 3 ani, fara avizul favorabil al Consiliului tehnic, aprobat de Ministerul Agriculturii si Domeniilor, precum si cei ce au inceput despadurirea, fara a se fi conformat conditiunilor in care li s-a aprobat acea

despadurire.    Art. 7    Regenerarea suprafetelor exploatate, cat si reimpadurirea celor despadurite, se va face potrivit unui studiu de reimpadurire. Acesta va fi intocmit in termen de un an de la publicarea legii de fata, prin agentii silvici respectivi ai Statului si va deveni obligatoriu indata ce va fi aprobat si comunicat de Ministerul Agriculturii si Domeniilor.    Art. 8    Proprietarii de paduri, persoane fizice sau juridice, de drept public sau privat, sunt obligati sa faca in baza unui studiu de impadurire, intocmit conform art. 7 din prezenta lege, impadurirea tuturor terenurilor agricole: arabile, fanete, pasuni sau livezi, aflate in interiorul padurilor respective.    In cazul cand aceste terenuri agricole, constituind inclave, apartinand altor proprietari, atat acestia cat si proprietarii padurilor care cuprind inclavele, sunt obligati ca, in termen de un an de la publicarea legii de fata, sa ceara Ministerului Agriculturii si Domeniilor, autorizarea schimbului inclavelor, cu alte terenuri agricole, de o suprafata egala, pe care le vor propune prin aceeasi cerere.    Daca proprietarul padurii nu are alte terenuri agricole, sau daca aceste terenuri sunt situate intr-o regiune prea indepartata, se va putea dispune, in vederea schimbului, defrisarea unei suprafete egale la marginea padurii, defrisarea urmand a se face de proprietarul padurii.    Ministerul Agriculturii si Domeniilor, primind cererile, va stabili necesitatea si conditiunile schimbului, asupra caruia proprietarii respectivi cad de acord, dand autorizarea necesara.    Schimbul efectuat in asemenea conditiuni este scutit de orice impozite si taxe catre Stat, judet sau comuna.    In cazul in care proprietarii nu fac cererile de schimb, in termenul prevazut in alineatul 2 de mai sus, precum si in cazul cand acestia nu se invoiesc asupra terenurilor ce urmeaza a fi date in schimb, sau nu executa schimburi autorizate de Minister, acesta din urma va proceda, potrivit Legii de expropriere pentru cauza de utilitate publica, la exproprierea terenurilor ce fac obiectul schimbului, precum si la exproprierea inclavelor.    Exproprierea acestor terenuri se declara de utilitate publica si se va face pe numele proprietarilor, carora ele urmeaza a le fi atribuite in schimbul terenurilor lor.    Terenurile agricole interioare, recuperate prin schimb voluntar sau prin expropriere conform dispozitiunilor de mai sus, se vor impaduri de catre proprietarii padurii respective, in baza unui studiu de impadurire, intocmit conform art. 7, in termen de un an de la luarea in posesie a acestor terenuri.    Art. 9    Proprietarii padurilor degradate, identificate ca atare de agentii silvici ai Statului, sunt obligati sa le amelioreze in termen de 4 ani de la incunostintarea agentilor silvici si potrivit

recomandatiunilor acestora conform Legii ameliorarii terenurilor degradate din 25 iunie 1930.    Materialul necesar ameliorarii acestor terenuri, precum si indrumarile tehnice ale executarii lucrarilor, se acorda gratuit de Stat.    Art. 10    Constatarea infractiunilor comise contra prevederilor art. 5, 6, 7 si 8 din prezenta lege, se va face prin proces-verbal incheiat de catre agentii silvici ai Ministerului Agriculturii si Domeniilor.    Art. 11    Proprietarii care vor contraveni la dispozitiunile art. 5, vor fi sanctionati cu o amenda de 100.000 lei pentru fiecare mp de padure defrisata.    Art. 12    Proprietarii care nu vor executa reimpadurirea suprafetelor, conform studiului de reimpadurire, in conditiunile art. 6, 7 si 8 din prezenta lege, vor fi sanctionati cu o amenda de 20.000 lei de mp, pe baza procesului-verbal incheiat de catre agentii silvici.    Osebit de amenzile de la art. 11 si 12, Ministerul Agriculturii si Domeniilor, prin agentii silvici locali va executa operatiunile necesare, facand aplicatiunea dispozitiunilor art. 4 din legea de fata.    Art. 13    Terenurile degradate sau fugitive care nu vor fi impadurite potrivit indicatiunilor agentilor silvici ai Statului, in conditiunile si in termenele stabilite de acesti agenti, vor fi impadurite in contul proprietarilor de catre Ministerul Agriculturii si Domeniilor, proprietarii urmand a fi debitati pentru sumele cheltuite si constatate de agentii silvici respectivi si urmariti potrivit Codului de procedura fiscala in orice avere pentru aceste sume Statul va avea privilegiul prevazut de art. 317 alin. 1 din Codul de procedura fiscala.    Proprietarii terenurilor degradate sau fugitive, care vor distruge, direct sau indirect, plantatiunile sau lucrarile executate pe aceste terenuri si care in termen de un an, de la incunostintarea ce li se va face de catre agentii silvici ai Statului, nu vor reface lucrarile distruse, vor fi sanctionati cu inchisoare de la 3 - 6 ani, Ministerul Agriculturii si Domeniilor, refacand plantatiunile distruse, in conditiunile alineatului prim de la acest articol.    Art. 14    Arendasul pasunatului in golurile de munte este raspunzator, impreuna cu prepusii sai, de orice daune care s-ar aduce in padurile vecine, pe distanta de 500 m de la limitele terenului arendat pentru pasune si pe toata durata contractului.    In cazul cand, prin comiteri de delicte, s-au produs despaduririle totale sau partiale in aceeasi zona, arendasii vor fi exclusi in viitor de la orice arendare de pasuni in golurile de munte si vor fi sanctionati, pe langa plata daunelor cauzate prin delictul savarsit, cu amenda de la art. 11.    Proprietarii de paduri vor reimpaduri suprafetele despadurite prin delicte de catre

arendasii pasunatului in golurile de munte; in caz contrar vor fi sanctionati conform art. 12 din prezenta lege, iar lucrarile se vor executa de catre Ministerul Agriculturii si Domeniilor, conform aceluiasi articol.

    CAP. 4    Apararea contra faramitarii padurilor

    Art. 15    Proprietatile imobiliare forestiere se declara indivizibile.    Art. 16    Nici un bun forestier nu poate fi pus in vanzare voluntara sau silita, daca nu are amenajament aprobat.    In caz cand Statul sau alta persoana juridica de drept public este creditoare, urmarirea bunului forestier se poate face de catre Stat, chiar daca padurea nu este amenajata.    Art. 17    Statul roman - prin Ministerul Agriculturii si Domeniilor - are drept de preemtiune la toate vanzarile de buna voie sau silite (sol si arboret) la pret si in conditiuni egale.    Art. 18    Procedura exercitarii dreptului de preemtiune pentru vanzarile voluntare este cea de mai jos:    Vanzatorul va notifica Ministerului Agriculturii si Domeniilor intentiunea de a vinde padurea respectiva, prin intermediul Corpului portareilor sau a Notarului public, la notificare anexand amenajamentul padurii, tinut la curent cu toate imprejurarile care au influentat asupra unei juste evaluari a padurii cu sol si arbori, indicand pretul si conditiunile. Statul - prin Ministerul Agriculturii si Domeniilor - are dreptul de a se pronunta asupra exercitarii preemtiunii la pret si conditiuni egale, in termen de 3 luni socotit de la data inregistrarii notificarii vanzatorului.    In caz cand, in termen de 3 luni, Ministerul nu a dat nici un raspuns la notificarea vanzatorului, se socoteste ca Statul si-a exercitat dreptul de preemtiune.    Daca actul de vanzare nu s-a incheiat inauntrul unui termen de 6 luni, vanzarea va trebui din nou notificata ministerului.    Cand Statul isi exercita dreptul de preemtiune, predarea titlurilor originale de proprietate ce vanzatorul poseda, precum si intocmirea si autentificarea actului de vanzare se vor face in termen de 30 zile de la expirarea termenului de preemtiune sau de la notificarea executarii dreptului de preemtiune de catre Stat.    Pretul se va achita in termen de 30 zile, socotit dupa caz, de la depunerea titlurilor de proprietate, potrivit prevederilor alineatului precedent, afara numai daca contractul sau oferta prevad termene mai lungi.    Nedepunerea pretului in termenul aratat mai sus va fi socotita drept renuntare la

exercitarea dreptului de preemtiune.    In cazul cand din examinarea actelor rezulta indoieli asupra proprietatii sau sarcinilor, Ministerul Agriculturii si Domeniilor, va renunta la cumparare in termenul de 30 zile, prevazut pentru depunerea pretului.    Art. 19    Orice vanzari facute fara indeplinirea formalitatilor aratate mai sus, sau in alte conditiuni decat acele aratate in notificare, sunt nule de drept, nulitatea lor fiind de ordine publica, putand fi ceruta, fie de Ministerul Agriculturii si Domeniilor, fie de Ministerul public, padurea trecand in proprietatea si posesiunea Statului, in conditiunile stipulate prin alineatele de mai jos:    Statul poate, in acest scop, unde nevoia va cere, sa verifice daca pretul din actul de vanzare-cumparare e cel real; in acest caz o comisiune compusa dintr-un delegat al Ministerului Agriculturii si Domeniilor, impreuna cu proprietarul sau imputernicitul sau special, sub presedintia unui magistrat desemnat de Curtea de Apel Bucuresti, se va deplasa la fata locului pentru verificare.    Se va cere proprietarului prin notificare sa se prezinte personal, sau prin imputernicitul sau special, in termen de 10 zile de la primirea notificarii, iar in cazul cand proprietarul refuza sa dea curs notificarii, Statul va face evaluarea. Pretul astfel stabilit va constitui pretul de vanzare-cumparare, la care Statul isi exercita dreptul de preemtiune, in cazul cand proprietarul nu renunta la instrainarea padurii.    Art. 20    Procedura exercitarii dreptului de preemtiune, in cazul vanzarilor silite, este cea de mai jos:    Instantele de urmarire sunt obligate ca la vanzarile de paduri, aratate la art. 16, sa trimita un exemplar din publicatiunea de vanzare si Ministerului Agriculturii si Domeniilor.    Instanta va comunica procesul-verbal de adjudecare definitiva, sau procesul-verbal de licitatie pentru Transilvania, Ministerului Agriculturii si Domeniilor. Daca Statul nu va raspunde instantei in termen de 30 de zile de la primirea comunicarii ca intelege sa exercite dreptul de preemtiune, se va socoti ca a inteles sa exercite acest drept.    De la adjudecarea definitiva si pana la expirarea termenului de 30 zile prevazut de alin. 3 sunt suspendate termenele si actele de procedura prevazute de Legea pentru executarea silita a bunurilor nemiscatoare.    Daca Statul isi va exercita dreptul de preemtiune, pretul se va depune in termen de 30 zile de la primirea comunicarii prevazuta de alin. 3 al acestui articol.    Art. 21    In caz de exercitarea preemtiunii, Ministerul Agriculturii si Domeniilor va cere Tribunalului ca ordonanta de adjudecare sa se faca pe numele Statului.    Art. 22

    Cand Statul nu-si exercita dreptul de preemtiune, cumparatorii se subroga obligatiunii studiului de amenajare al acelei paduri pe durata revolutiunii normale prevazuta intr-insul.    Art. 23    Banca Nationala a Romaniei este autorizata a finanta operatiunile de cumparare, rezultand din exercitarea de catre Stat a dreptului de preemtiune, iar Ministerul de Finante este autorizat a deschide in acest scop creditele necesare Ministerului Agriculturii si Domeniilor si Casei Padurilor.

    CAP. 5    Apararea contra incendiilor padurilor

    Art. 24    Acela care da foc unei paduri, sau impiedica prin violenta, in orice fel, pe o alta persoana de a participa la lucrarile de stavilire, combatere sau stingere a unui foc in padure, se pedepseste cu munca silnica de la 5 - 10 ani si degradare civica de la 3 - 6 ani.    Acela care, din imprudenta sau neglijenta, a provocat un foc in padure, se pedepseste cu inchisoare corectionala de la 1 - 2 ani si cu amenda de 30.000 - 100.000 lei de fiecare mp atins de incendiu.    Pedepsele prevazute in alineatele de mai sus, sunt osebite de plata despagubirilor necesare refacerii padurii arse.    Art. 25    Se pedepseste cu inchisoare corectionala de la 1 - 3 ani si o amenda de la 30.000 la 100.000 lei de fiecare mp atins de incendiu, osebit de plata daunelor:    a) Acela care, gasind in padure sau in marginea ei ramasitele unui foc, care nu este inca stins, si nu va fi luat masuri sa-l stinga complet, sau nu va fi anuntat de indata pe cel mai apropiat organ al Ministerului Afacerilor Interne, sau al Ministerului Agriculturii si Domeniilor;    b) Acela care aprinde un foc in padure, cu exceptia focurilor facute in locurile destinate pentru stana si numai pentru trebuintele ei, in partile locuite de padurari, de taietori de lemne si alti lucratori, in portiunile de exploatare, de catre agentii silvici aflati in lucrari, de cei care iau parte la vanatori, sau turistii inscrisi in vreo societate sportiva, legal constituita;    Cei de mai sus raspund de orice incendiu cauzat din culpa lor, potrivit art. 357 din Codul penal, pedeapsa, putandu-le fi sporita de instantele de judecata, cu jumatatea maximului prevazut de lege;    c) Acela care va pasuna intr-o portiune incendiata dintr-o padure, cu nesocotirea avertismentelor puse de agentii silvici.    Art. 26    Pedepsele prevazute in art. 25, reduse la jumatate, precum si despagubirile acolo prevazute se vor aplica si:

    a) Exploatatorilor sub orice forma sau denumire a exploatarilor forestiere, care nu au pazitorii prevazuti de art. 30 si urmatorii din legea de fata, sau care ingramadesc mai mult de 20.000 steri lemne de foc sau 15.000 mc lemne de lucru, fara sa fi luat masurile necesare de izolare;    b) Proprietarilor sau economilor ale caror vite sunt invoite la pasunat, sau in golurile de munte, care nu si-au angajat pazitori mai mari de 18 ani, insarcinati in mod special cu supravegherea inlaturarii incendiilor, in portiunile unde se pasuneaza;    c) Pazitorilor prevazuti in alineatele a si b, care nu au luat masurile necesare pentru prevenirea incendiilor sau stingerea lor;    d) Organele cailor ferate, normale si inguste, care nu au luat masuri pentru impiedicarea raspandirii scanteielor de la locomotive, la trecerea lor prin padure;    e) Acelora care depun in padure materiale inflamabile, cu exceptia materialelor de constructie, necesare industriilor de orice fel si nutretului animalelor intrebuintate in industriile forestiere.    Daca din cauza incalcarii dispozitiunilor de mai sus s-a provocat un incendiu, pedeapsa va putea fi sporita la jumatatea maximului prevazut de art. 24 din lege.    Art. 27    Locuitorii de ambele sexe in varsta de 18 - 60 ani inclusiv, de pe teritoriul comunei padurii incendiate sau a celor vecine, sunt obligati a participa la stavilirea, combaterea si stingerea incendiului. Ei trebuie sa raspunda la apelul organelor administrative, facut prin batere de toba sau alte mijloace de alarmare.    Cei ce se vor sustrage de la aceasta obligatiune se vor pedepsi cu inchisoare corectionala de la 1 - 3 ani.    Aceeasi pedeapsa se va aplica instigatorilor, care vor determina sau vor incerca sa determine pe altii sa savarseasca infractiunea de mai sus. Daca incendiul a fost pus simultan sau succesiv, la scurte intervale, de doua sau mai multe persoane, pedeapsa va fi sporita cu jumatatea maximului.    Art. 28    Organele locale ale Ministerului de Interne, inclusiv pretorii, organele jandarmeriei locale de plasa si organele locale ale Ministerului Agriculturii si Domeniilor, sunt obligate a lua masurile necesare, pentru localizarea si stingerea incendiilor, de indata ce au luat cunostinta de izbucnirea lor. Neparticiparea sau pasivitatea acestor organe in caz de incendiu se va pedepsi cu inchisoare corectionala de la 2 - 5 ani.    Dispozitiunile articolului precedent, privind instigarea, se vor aplica in mod corespunzator.    Art. 29    Constatarea infractiunilor prevazute de articolele precedente se va face de ofiterii de politie judiciara, precum si de organele administrative si politienesti ale Ministerului de Interne si ale Ministerului Agriculturii si Domeniilor, care sunt obligate a inainta de urgenta

actele incheiate Parchetului respectiv, pentru deschiderea actiunii penale.    Organele Ministerului Afacerilor Interne, Educatiei Nationale, Ministerului de Razboi, Ministerului Informatiilor si Ministerului Lucrarilor Publice, sunt obligate a colabora cu Ministerul Agriculturii si Domeniilor, pentru preintampinarea, localizarea si stingerea incendiilor, sub sanctiunea prevederilor art. 243, 244 Cod penal.

    CAP. 6    Apararea padurilor contra infractorilor, paza, asistenta tehnica silvica si controlul

    Art. 30    Paza padurilor se face obligatoriu prin padurari sau gardieni forestieri, cate unul pentru fiecare suprafata paduroasa de la 60 ha pana la cel mult 300 ha la ses, de la 60 ha la cel mult 500 ha in regiunile de deal si de la 200 ha pana la cel mult 1.000 ha la munte. Pentru proprietatile forestiere cu suprafete sub limitele de mai sus, proprietarii se vor asocia pentru angajarea personalului silvic necesar.    In termen de 6 luni de la publicarea legii de fata, proprietarii de paduri vor angaja personalul specificat mai sus, dintre absolventii scolilor existente, sau ai celor ce se vor infiinta in acest scop de catre Ministerul Agriculturii si Domeniilor.    Daca nu se vor gasi absolventi in numar suficient, pentru completarea cadrelor, atunci paza se va executa provizoriu prin padurari fara scoala speciala, recunoscuti conform art. 55 si urmatorii din Codul silvic.    Art. 31    Indrumarea si asistenta tehnica silvica a padurilor, apartinand persoanelor fizice si juridice, se va face obligatoriu cu personal recrutat din absolventii scolilor silvice existente, sau ale celor ce se vor crea in acest scop de Ministerul Agriculturii si Domeniilor.    Personalul tehnic silvic necesar pentru indrumarea si asistenta silvica se fixeaza de Ministerul Agriculturii si Domeniilor, dupa intensitatea operatiunilor de cultura, exploatare si industrializare. Este obligatorie angajarea unui inginer silvic pentru fiecare suprafata paduroasa de cel mult 6.000 ha si cate un subinginer silvic de fiecare suprafata paduroasa pana la cel mult 3.000 ha.    Acestia vor fi ajutati de brigadieri silvici de administratie si control, cate unul pentru fiecare suprafata paduroasa la 1.500 ha.    Daca in termen de 6 luni, de la publicarea legii de fata, nu se vor gasi pentru angajare specialisti silvici necesari indicati in alineatul precedent, indrumarea si asistenta tehnica silvica a padurilor se va executa de catre personalul tehnic silvic de Stat, din raza unitatii silvice in care se afla padurea, pana ce scolile vor promova absolventii necesari.    Art. 32    Personalul tehnic silvic, specificat in art. 30 si urmatorii din legea de fata, va fi subordonat

sefului serviciului silvic judetean, in ceea ce priveste indrumarea si controlul si va avea aceleasi atributiuni si competinte ca si organele silvice respective ale Statului.    Personalul silvic angajat la padurile apartinand persoanelor fizice si a celor juridice de drept privat va fi incadrat in Statutul functionarilor publici si va fi salarizat conform acestui statut. Plata se va face prin Serviciul silvic judetean, proprietarii fiind obligati sa consemneze salariile si accesoriile cuvenite personalului, anticipat la Administratia Financiara respectiva, depunand recipisa de consemnare la Serviciul silvic judetean.    In caz de neplata, proprietarii vor fi urmariti potrivit Codului de procedura fiscala in orice avere. Pentru aceste sume Statul va avea privilegiul prevazut de art. 317 alin. 1 din Codul de procedura fiscala.

    CAP. 7    Dispozitiuni transitorii si finale

    Art. 33    Judecarea infractiunilor din legea de fata, atat in prima instanta cat si in apel, se va face de urgenta si cu precadere, fara a se putea acorda circumstante usuratoare. Competenta este cea determinata de Codul silvic.    Art. 34    Dispozitiunile legii de fata nu se aplica padurilor apartinand: Domeniilor Coroanei, M.S. Regelui si membrilor familiei Regale.    Art. 35    Dispozitiunile art. 32 din legea de fata nu se aplica: Academiei Romane, Fondului Religionar Ortodox Roman din Bucovina, Eforiei Spitalelor Civile, Epitropiei Sf. Spiridon Iasi, Asezamintelor Brancovenesti, Comunitatii de avere din Caransebes si Domeniilor Resita.    Iar personalul va fi incadrat in Statutul functionarilor publici.    Art. 36    Dispozitiunile privitoare la regulamentul de exploatare din cuprinsul art. 2, art. 5, art. 12   14 inclusiv, art. 68   72 inclusiv din Codul silvic din 1910, cu modificarile ulterioare, precum si orice dispozitiuni contrarii legii de fata, se abroga.

                                            

AP. 1    Paduri supuse regimului silvic

    Art. 1

    Se socotesc paduri toate suprafetele mai mari de 2.500 mp acoperite cu vegetatie forestiera in limitele lor naturale, independent daca au fost sau nu inscrise ca atare in registrele de mutatiuni imobiliare.    Toate padurile actuale sau viitoare, de pe teritoriul tarii, sunt supuse regimului silvic, fara nici o formalitate, pe data publicarii legii de fata.    Fac exceptie suprafetele mentionate in art. 139 din Legea pentru organizarea si incurajarea agriculturii, precum si cele ce se vor impaduri de catre proprietari pe solul lor folosit in cultura agricola.

    CAP. 2    Apararea contra taierilor neregulate

    Art. 2    Toate padurile tarii, indiferent de proprietar, vor fi amenajate in cel mult 4 ani de la data publicarii legii de fata.    Pana la intocmirea amenajamentelor, exploatarea padurilor se poate face in baza unui studiu provizoriu de exploatare care va pastra continuitatea taierilor si care, va fi aprobat de Ministerul Agriculturii si Domeniilor.    Intocmirea amenajamentelor, a studiilor provizorii si a ridicarilor in plan, se va executa prin comisiuni tehnice sau experti silvici, conform normelor ce se vor fixa de catre Ministerul Agriculturii si Domeniilor. Ridicarea in plan si cadastrarea la paduri se va face pe bazine naturale.    Amenajamentele in vigoare raman aplicabile pana la expirarea planurilor speciale, cu conditia ca in termen de 4 ani, de la data publicarii legii de fata, sa fie supuse Ministerului Agriculturii si Domeniilor, spre a fi revizuite, conform cu principiile legii de fata; in caz contrar, "dupa trecerea termenului de mai sus, amenajamentele sunt nule de drept, iar exploatarile se vor socoti facute in delict.    Art. 3    Amenajamentul mentionat in art. 2 se considera valabil pe durata revolutiunii normale si va fi facut pe padure, grupe de paduri sau bazine de rauri, cuprinzand serii normale, prin gruparea proprietatilor.    Seria normala se socoteste de cel putin 60 ha, pentru regiunile de crang si codru gradinarit si de cel putin 200 ha pentru codru cu taieri rase sau succesive.    Suprafetele de paduri mai mici decat ar putea forma o serie normala, se vor grupa obligatoriu la amenajare, astfel ca sa poata constitui serii independente pentru exploatari continui.    Art. 4    Daca proprietarii padurilor neamenajate nu intocmesc studii provizorii de exploatare pana

la 1 aprilie 1948, sau amenajamentul prescris la art. 2, sau se abat de la prescriptiile acestora, Ministerul Agriculturii si Domeniilor, pe baza constatarilor agentilor silvici, va executa operatiunile necesare in contul proprietarilor, care vor fi debitati pentru sumele cheltuite si constatate de organele silvice respective si urmariti, potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala, prin organele fiscale, in orice avere. Pentru aceste sume Statul va avea privilegiul prevazut la art. 317 alin. 1 din Codul de procedura fiscala.    In caz de recidiva proprietarul va fi supus unei pedepse cu inchisoare pana la 1 an si amenda egala cu de 10 ori valoarea lucrarilor de amenajare.

    CAP. 3    Apararea contra despaduririlor

    Art. 5    Despaduririle (defriserile) sunt interzise.    Fac exceptie cazurile de mai jos, cand Ministerul Agriculturii si Domeniilor poate autoriza defrisarea pe baza avizului conform al Consiliului Tehnic al Padurilor:    a) Cand va fi nevoie, in interesul culturii si exploatarii padurilor, sa se infiinteze in paduri instalatiuni, constructiuni, pepiniere silvice, sau pentru orice lucrari de utilitate stiintifica pentru Institutul de Cercetari Forestiere al Romaniei;    b) Pentru nevoile exploatarilor miniere, transportul energiei electrice si combustibililor lichizi sau gazosi prin conducte;    c) In scopul apararii nationale a teritoriului si lucrarilor de interes militar;    d) Pentru construire de drumuri, cai ferate publice si de interes forestier, irigatiuni, canaluri de drenaj si orice alte lucrari de utilitate publica;    e) In scop turistic sau vanatoresc si pentru infiintare de sanatorii;    f) Pentru regularizarea perimetrului padurilor, fara ca aceasta sa micsoreze suprafata padurii respective;    g) Pentru lichidarea inclavelor din paduri.    Art. 6    Proprietarii padurilor sunt obligati sa reimpadureasca suprafetele exploatate in trecut si neregenerate pana azi.    Aceeasi obligatie o au si proprietarii suprafetelor despadurite in ultimii 3 ani, fara avizul favorabil al Consiliului tehnic, aprobat de Ministerul Agriculturii si Domeniilor, precum si cei ce au inceput despadurirea, fara a se fi conformat conditiunilor in care li s-a aprobat acea despadurire.    Art. 7    Regenerarea suprafetelor exploatate, cat si reimpadurirea celor despadurite, se va face potrivit unui studiu de reimpadurire. Acesta va fi intocmit in termen de un an de la publicarea

legii de fata, prin agentii silvici respectivi ai Statului si va deveni obligatoriu indata ce va fi aprobat si comunicat de Ministerul Agriculturii si Domeniilor.    Art. 8    Proprietarii de paduri, persoane fizice sau juridice, de drept public sau privat, sunt obligati sa faca in baza unui studiu de impadurire, intocmit conform art. 7 din prezenta lege, impadurirea tuturor terenurilor agricole: arabile, fanete, pasuni sau livezi, aflate in interiorul padurilor respective.    In cazul cand aceste terenuri agricole, constituind inclave, apartinand altor proprietari, atat acestia cat si proprietarii padurilor care cuprind inclavele, sunt obligati ca, in termen de un an de la publicarea legii de fata, sa ceara Ministerului Agriculturii si Domeniilor, autorizarea schimbului inclavelor, cu alte terenuri agricole, de o suprafata egala, pe care le vor propune prin aceeasi cerere.    Daca proprietarul padurii nu are alte terenuri agricole, sau daca aceste terenuri sunt situate intr-o regiune prea indepartata, se va putea dispune, in vederea schimbului, defrisarea unei suprafete egale la marginea padurii, defrisarea urmand a se face de proprietarul padurii.    Ministerul Agriculturii si Domeniilor, primind cererile, va stabili necesitatea si conditiunile schimbului, asupra caruia proprietarii respectivi cad de acord, dand autorizarea necesara.    Schimbul efectuat in asemenea conditiuni este scutit de orice impozite si taxe catre Stat, judet sau comuna.    In cazul in care proprietarii nu fac cererile de schimb, in termenul prevazut in alineatul 2 de mai sus, precum si in cazul cand acestia nu se invoiesc asupra terenurilor ce urmeaza a fi date in schimb, sau nu executa schimburi autorizate de Minister, acesta din urma va proceda, potrivit Legii de expropriere pentru cauza de utilitate publica, la exproprierea terenurilor ce fac obiectul schimbului, precum si la exproprierea inclavelor.    Exproprierea acestor terenuri se declara de utilitate publica si se va face pe numele proprietarilor, carora ele urmeaza a le fi atribuite in schimbul terenurilor lor.    Terenurile agricole interioare, recuperate prin schimb voluntar sau prin expropriere conform dispozitiunilor de mai sus, se vor impaduri de catre proprietarii padurii respective, in baza unui studiu de impadurire, intocmit conform art. 7, in termen de un an de la luarea in posesie a acestor terenuri.    Art. 9    Proprietarii padurilor degradate, identificate ca atare de agentii silvici ai Statului, sunt obligati sa le amelioreze in termen de 4 ani de la incunostintarea agentilor silvici si potrivit recomandatiunilor acestora conform Legii ameliorarii terenurilor degradate din 25 iunie 1930.    Materialul necesar ameliorarii acestor terenuri, precum si indrumarile tehnice ale executarii lucrarilor, se acorda gratuit de Stat.    Art. 10

    Constatarea infractiunilor comise contra prevederilor art. 5, 6, 7 si 8 din prezenta lege, se va face prin proces-verbal incheiat de catre agentii silvici ai Ministerului Agriculturii si Domeniilor.    Art. 11    Proprietarii care vor contraveni la dispozitiunile art. 5, vor fi sanctionati cu o amenda de 100.000 lei pentru fiecare mp de padure defrisata.    Art. 12    Proprietarii care nu vor executa reimpadurirea suprafetelor, conform studiului de reimpadurire, in conditiunile art. 6, 7 si 8 din prezenta lege, vor fi sanctionati cu o amenda de 20.000 lei de mp, pe baza procesului-verbal incheiat de catre agentii silvici.    Osebit de amenzile de la art. 11 si 12, Ministerul Agriculturii si Domeniilor, prin agentii silvici locali va executa operatiunile necesare, facand aplicatiunea dispozitiunilor art. 4 din legea de fata.    Art. 13    Terenurile degradate sau fugitive care nu vor fi impadurite potrivit indicatiunilor agentilor silvici ai Statului, in conditiunile si in termenele stabilite de acesti agenti, vor fi impadurite in contul proprietarilor de catre Ministerul Agriculturii si Domeniilor, proprietarii urmand a fi debitati pentru sumele cheltuite si constatate de agentii silvici respectivi si urmariti potrivit Codului de procedura fiscala in orice avere pentru aceste sume Statul va avea privilegiul prevazut de art. 317 alin. 1 din Codul de procedura fiscala.    Proprietarii terenurilor degradate sau fugitive, care vor distruge, direct sau indirect, plantatiunile sau lucrarile executate pe aceste terenuri si care in termen de un an, de la incunostintarea ce li se va face de catre agentii silvici ai Statului, nu vor reface lucrarile distruse, vor fi sanctionati cu inchisoare de la 3 - 6 ani, Ministerul Agriculturii si Domeniilor, refacand plantatiunile distruse, in conditiunile alineatului prim de la acest articol.    Art. 14    Arendasul pasunatului in golurile de munte este raspunzator, impreuna cu prepusii sai, de orice daune care s-ar aduce in padurile vecine, pe distanta de 500 m de la limitele terenului arendat pentru pasune si pe toata durata contractului.    In cazul cand, prin comiteri de delicte, s-au produs despaduririle totale sau partiale in aceeasi zona, arendasii vor fi exclusi in viitor de la orice arendare de pasuni in golurile de munte si vor fi sanctionati, pe langa plata daunelor cauzate prin delictul savarsit, cu amenda de la art. 11.    Proprietarii de paduri vor reimpaduri suprafetele despadurite prin delicte de catre arendasii pasunatului in golurile de munte; in caz contrar vor fi sanctionati conform art. 12 din prezenta lege, iar lucrarile se vor executa de catre Ministerul Agriculturii si Domeniilor, conform aceluiasi articol.

    CAP. 4    Apararea contra faramitarii padurilor

    Art. 15    Proprietatile imobiliare forestiere se declara indivizibile.    Art. 16    Nici un bun forestier nu poate fi pus in vanzare voluntara sau silita, daca nu are amenajament aprobat.    In caz cand Statul sau alta persoana juridica de drept public este creditoare, urmarirea bunului forestier se poate face de catre Stat, chiar daca padurea nu este amenajata.    Art. 17    Statul roman - prin Ministerul Agriculturii si Domeniilor - are drept de preemtiune la toate vanzarile de buna voie sau silite (sol si arboret) la pret si in conditiuni egale.    Art. 18    Procedura exercitarii dreptului de preemtiune pentru vanzarile voluntare este cea de mai jos:    Vanzatorul va notifica Ministerului Agriculturii si Domeniilor intentiunea de a vinde padurea respectiva, prin intermediul Corpului portareilor sau a Notarului public, la notificare anexand amenajamentul padurii, tinut la curent cu toate imprejurarile care au influentat asupra unei juste evaluari a padurii cu sol si arbori, indicand pretul si conditiunile. Statul - prin Ministerul Agriculturii si Domeniilor - are dreptul de a se pronunta asupra exercitarii preemtiunii la pret si conditiuni egale, in termen de 3 luni socotit de la data inregistrarii notificarii vanzatorului.    In caz cand, in termen de 3 luni, Ministerul nu a dat nici un raspuns la notificarea vanzatorului, se socoteste ca Statul si-a exercitat dreptul de preemtiune.    Daca actul de vanzare nu s-a incheiat inauntrul unui termen de 6 luni, vanzarea va trebui din nou notificata ministerului.    Cand Statul isi exercita dreptul de preemtiune, predarea titlurilor originale de proprietate ce vanzatorul poseda, precum si intocmirea si autentificarea actului de vanzare se vor face in termen de 30 zile de la expirarea termenului de preemtiune sau de la notificarea executarii dreptului de preemtiune de catre Stat.    Pretul se va achita in termen de 30 zile, socotit dupa caz, de la depunerea titlurilor de proprietate, potrivit prevederilor alineatului precedent, afara numai daca contractul sau oferta prevad termene mai lungi.    Nedepunerea pretului in termenul aratat mai sus va fi socotita drept renuntare la exercitarea dreptului de preemtiune.    In cazul cand din examinarea actelor rezulta indoieli asupra proprietatii sau sarcinilor, Ministerul Agriculturii si Domeniilor, va renunta la cumparare in termenul de 30 zile, prevazut pentru depunerea pretului.

    Art. 19    Orice vanzari facute fara indeplinirea formalitatilor aratate mai sus, sau in alte conditiuni decat acele aratate in notificare, sunt nule de drept, nulitatea lor fiind de ordine publica, putand fi ceruta, fie de Ministerul Agriculturii si Domeniilor, fie de Ministerul public, padurea trecand in proprietatea si posesiunea Statului, in conditiunile stipulate prin alineatele de mai jos:    Statul poate, in acest scop, unde nevoia va cere, sa verifice daca pretul din actul de vanzare-cumparare e cel real; in acest caz o comisiune compusa dintr-un delegat al Ministerului Agriculturii si Domeniilor, impreuna cu proprietarul sau imputernicitul sau special, sub presedintia unui magistrat desemnat de Curtea de Apel Bucuresti, se va deplasa la fata locului pentru verificare.    Se va cere proprietarului prin notificare sa se prezinte personal, sau prin imputernicitul sau special, in termen de 10 zile de la primirea notificarii, iar in cazul cand proprietarul refuza sa dea curs notificarii, Statul va face evaluarea. Pretul astfel stabilit va constitui pretul de vanzare-cumparare, la care Statul isi exercita dreptul de preemtiune, in cazul cand proprietarul nu renunta la instrainarea padurii.    Art. 20    Procedura exercitarii dreptului de preemtiune, in cazul vanzarilor silite, este cea de mai jos:    Instantele de urmarire sunt obligate ca la vanzarile de paduri, aratate la art. 16, sa trimita un exemplar din publicatiunea de vanzare si Ministerului Agriculturii si Domeniilor.    Instanta va comunica procesul-verbal de adjudecare definitiva, sau procesul-verbal de licitatie pentru Transilvania, Ministerului Agriculturii si Domeniilor. Daca Statul nu va raspunde instantei in termen de 30 de zile de la primirea comunicarii ca intelege sa exercite dreptul de preemtiune, se va socoti ca a inteles sa exercite acest drept.    De la adjudecarea definitiva si pana la expirarea termenului de 30 zile prevazut de alin. 3 sunt suspendate termenele si actele de procedura prevazute de Legea pentru executarea silita a bunurilor nemiscatoare.    Daca Statul isi va exercita dreptul de preemtiune, pretul se va depune in termen de 30 zile de la primirea comunicarii prevazuta de alin. 3 al acestui articol.    Art. 21    In caz de exercitarea preemtiunii, Ministerul Agriculturii si Domeniilor va cere Tribunalului ca ordonanta de adjudecare sa se faca pe numele Statului.    Art. 22    Cand Statul nu-si exercita dreptul de preemtiune, cumparatorii se subroga obligatiunii studiului de amenajare al acelei paduri pe durata revolutiunii normale prevazuta intr-insul.    Art. 23    Banca Nationala a Romaniei este autorizata a finanta operatiunile de cumparare, rezultand

din exercitarea de catre Stat a dreptului de preemtiune, iar Ministerul de Finante este autorizat a deschide in acest scop creditele necesare Ministerului Agriculturii si Domeniilor si Casei Padurilor.

    CAP. 5    Apararea contra incendiilor padurilor

    Art. 24    Acela care da foc unei paduri, sau impiedica prin violenta, in orice fel, pe o alta persoana de a participa la lucrarile de stavilire, combatere sau stingere a unui foc in padure, se pedepseste cu munca silnica de la 5 - 10 ani si degradare civica de la 3 - 6 ani.    Acela care, din imprudenta sau neglijenta, a provocat un foc in padure, se pedepseste cu inchisoare corectionala de la 1 - 2 ani si cu amenda de 30.000 - 100.000 lei de fiecare mp atins de incendiu.    Pedepsele prevazute in alineatele de mai sus, sunt osebite de plata despagubirilor necesare refacerii padurii arse.    Art. 25    Se pedepseste cu inchisoare corectionala de la 1 - 3 ani si o amenda de la 30.000 la 100.000 lei de fiecare mp atins de incendiu, osebit de plata daunelor:    a) Acela care, gasind in padure sau in marginea ei ramasitele unui foc, care nu este inca stins, si nu va fi luat masuri sa-l stinga complet, sau nu va fi anuntat de indata pe cel mai apropiat organ al Ministerului Afacerilor Interne, sau al Ministerului Agriculturii si Domeniilor;    b) Acela care aprinde un foc in padure, cu exceptia focurilor facute in locurile destinate pentru stana si numai pentru trebuintele ei, in partile locuite de padurari, de taietori de lemne si alti lucratori, in portiunile de exploatare, de catre agentii silvici aflati in lucrari, de cei care iau parte la vanatori, sau turistii inscrisi in vreo societate sportiva, legal constituita;    Cei de mai sus raspund de orice incendiu cauzat din culpa lor, potrivit art. 357 din Codul penal, pedeapsa, putandu-le fi sporita de instantele de judecata, cu jumatatea maximului prevazut de lege;    c) Acela care va pasuna intr-o portiune incendiata dintr-o padure, cu nesocotirea avertismentelor puse de agentii silvici.    Art. 26    Pedepsele prevazute in art. 25, reduse la jumatate, precum si despagubirile acolo prevazute se vor aplica si:    a) Exploatatorilor sub orice forma sau denumire a exploatarilor forestiere, care nu au pazitorii prevazuti de art. 30 si urmatorii din legea de fata, sau care ingramadesc mai mult de 20.000 steri lemne de foc sau 15.000 mc lemne de lucru, fara sa fi luat masurile necesare de izolare;

    b) Proprietarilor sau economilor ale caror vite sunt invoite la pasunat, sau in golurile de munte, care nu si-au angajat pazitori mai mari de 18 ani, insarcinati in mod special cu supravegherea inlaturarii incendiilor, in portiunile unde se pasuneaza;    c) Pazitorilor prevazuti in alineatele a si b, care nu au luat masurile necesare pentru prevenirea incendiilor sau stingerea lor;    d) Organele cailor ferate, normale si inguste, care nu au luat masuri pentru impiedicarea raspandirii scanteielor de la locomotive, la trecerea lor prin padure;    e) Acelora care depun in padure materiale inflamabile, cu exceptia materialelor de constructie, necesare industriilor de orice fel si nutretului animalelor intrebuintate in industriile forestiere.    Daca din cauza incalcarii dispozitiunilor de mai sus s-a provocat un incendiu, pedeapsa va putea fi sporita la jumatatea maximului prevazut de art. 24 din lege.    Art. 27    Locuitorii de ambele sexe in varsta de 18 - 60 ani inclusiv, de pe teritoriul comunei padurii incendiate sau a celor vecine, sunt obligati a participa la stavilirea, combaterea si stingerea incendiului. Ei trebuie sa raspunda la apelul organelor administrative, facut prin batere de toba sau alte mijloace de alarmare.    Cei ce se vor sustrage de la aceasta obligatiune se vor pedepsi cu inchisoare corectionala de la 1 - 3 ani.    Aceeasi pedeapsa se va aplica instigatorilor, care vor determina sau vor incerca sa determine pe altii sa savarseasca infractiunea de mai sus. Daca incendiul a fost pus simultan sau succesiv, la scurte intervale, de doua sau mai multe persoane, pedeapsa va fi sporita cu jumatatea maximului.    Art. 28    Organele locale ale Ministerului de Interne, inclusiv pretorii, organele jandarmeriei locale de plasa si organele locale ale Ministerului Agriculturii si Domeniilor, sunt obligate a lua masurile necesare, pentru localizarea si stingerea incendiilor, de indata ce au luat cunostinta de izbucnirea lor. Neparticiparea sau pasivitatea acestor organe in caz de incendiu se va pedepsi cu inchisoare corectionala de la 2 - 5 ani.    Dispozitiunile articolului precedent, privind instigarea, se vor aplica in mod corespunzator.    Art. 29    Constatarea infractiunilor prevazute de articolele precedente se va face de ofiterii de politie judiciara, precum si de organele administrative si politienesti ale Ministerului de Interne si ale Ministerului Agriculturii si Domeniilor, care sunt obligate a inainta de urgenta actele incheiate Parchetului respectiv, pentru deschiderea actiunii penale.    Organele Ministerului Afacerilor Interne, Educatiei Nationale, Ministerului de Razboi, Ministerului Informatiilor si Ministerului Lucrarilor Publice, sunt obligate a colabora cu Ministerul Agriculturii si Domeniilor, pentru preintampinarea, localizarea si stingerea

incendiilor, sub sanctiunea prevederilor art. 243, 244 Cod penal.

    CAP. 6    Apararea padurilor contra infractorilor, paza, asistenta tehnica silvica si controlul

    Art. 30    Paza padurilor se face obligatoriu prin padurari sau gardieni forestieri, cate unul pentru fiecare suprafata paduroasa de la 60 ha pana la cel mult 300 ha la ses, de la 60 ha la cel mult 500 ha in regiunile de deal si de la 200 ha pana la cel mult 1.000 ha la munte. Pentru proprietatile forestiere cu suprafete sub limitele de mai sus, proprietarii se vor asocia pentru angajarea personalului silvic necesar.    In termen de 6 luni de la publicarea legii de fata, proprietarii de paduri vor angaja personalul specificat mai sus, dintre absolventii scolilor existente, sau ai celor ce se vor infiinta in acest scop de catre Ministerul Agriculturii si Domeniilor.    Daca nu se vor gasi absolventi in numar suficient, pentru completarea cadrelor, atunci paza se va executa provizoriu prin padurari fara scoala speciala, recunoscuti conform art. 55 si urmatorii din Codul silvic.    Art. 31    Indrumarea si asistenta tehnica silvica a padurilor, apartinand persoanelor fizice si juridice, se va face obligatoriu cu personal recrutat din absolventii scolilor silvice existente, sau ale celor ce se vor crea in acest scop de Ministerul Agriculturii si Domeniilor.    Personalul tehnic silvic necesar pentru indrumarea si asistenta silvica se fixeaza de Ministerul Agriculturii si Domeniilor, dupa intensitatea operatiunilor de cultura, exploatare si industrializare. Este obligatorie angajarea unui inginer silvic pentru fiecare suprafata paduroasa de cel mult 6.000 ha si cate un subinginer silvic de fiecare suprafata paduroasa pana la cel mult 3.000 ha.    Acestia vor fi ajutati de brigadieri silvici de administratie si control, cate unul pentru fiecare suprafata paduroasa la 1.500 ha.    Daca in termen de 6 luni, de la publicarea legii de fata, nu se vor gasi pentru angajare specialisti silvici necesari indicati in alineatul precedent, indrumarea si asistenta tehnica silvica a padurilor se va executa de catre personalul tehnic silvic de Stat, din raza unitatii silvice in care se afla padurea, pana ce scolile vor promova absolventii necesari.    Art. 32    Personalul tehnic silvic, specificat in art. 30 si urmatorii din legea de fata, va fi subordonat sefului serviciului silvic judetean, in ceea ce priveste indrumarea si controlul si va avea aceleasi atributiuni si competinte ca si organele silvice respective ale Statului.    Personalul silvic angajat la padurile apartinand persoanelor fizice si a celor juridice de drept privat va fi incadrat in Statutul functionarilor publici si va fi salarizat conform acestui

statut. Plata se va face prin Serviciul silvic judetean, proprietarii fiind obligati sa consemneze salariile si accesoriile cuvenite personalului, anticipat la Administratia Financiara respectiva, depunand recipisa de consemnare la Serviciul silvic judetean.    In caz de neplata, proprietarii vor fi urmariti potrivit Codului de procedura fiscala in orice avere. Pentru aceste sume Statul va avea privilegiul prevazut de art. 317 alin. 1 din Codul de procedura fiscala.

    CAP. 7    Dispozitiuni transitorii si finale

    Art. 33    Judecarea infractiunilor din legea de fata, atat in prima instanta cat si in apel, se va face de urgenta si cu precadere, fara a se putea acorda circumstante usuratoare. Competenta este cea determinata de Codul silvic.    Art. 34    Dispozitiunile legii de fata nu se aplica padurilor apartinand: Domeniilor Coroanei, M.S. Regelui si membrilor familiei Regale.    Art. 35    Dispozitiunile art. 32 din legea de fata nu se aplica: Academiei Romane, Fondului Religionar Ortodox Roman din Bucovina, Eforiei Spitalelor Civile, Epitropiei Sf. Spiridon Iasi, Asezamintelor Brancovenesti, Comunitatii de avere din Caransebes si Domeniilor Resita.    Iar personalul va fi incadrat in Statutul functionarilor publici.    Art. 36    Dispozitiunile privitoare la regulamentul de exploatare din cuprinsul art. 2, art. 5, art. 12   14 inclusiv, art. 68   72 inclusiv din Codul silvic din 1910, cu modificarile ulterioare, precum si orice dispozitiuni contrarii legii de fata, se abroga.