Conceptul de nuvelaNuvela este o specie a genului epic in proza, cu o actiune mai dezvoltata decat a

schitei si a povestirii, cu mai multe personaje ale caror caracteristici se desprind din conflicte puternice, cu o intriga mai complicata si o constructie riguroasa.

Nuvela a aparut de timpuriu, elementele acestei specii existand in cultura asiatica (chineza si japoneza). Nasterea ei a fostlegata de „Decameronul” de Boccacio.

Nuvela a inflorit in secolul al XIX-lea datorita unor scriitori ca: Cehov, Stendhal, Mark Twain, Jack London, Guy de Maupassant.

Particularitati ale nuvelei:- ca intindere se situeaza intre povestire si roman.- subiectul si constructia sunt clar determinate- coordonatele spatiale si temporale (timpul si spatiul) sunt bine delimitate- pune accentul pe arta compozitiei, pe arta de a construi- naratorul este extradiegetic si impersonal (obiectiv), neimplicat- personajele sunt caractere deja formate si se evidentiaza prin stari conflictuale- personajele pot evolua de-alungul desfasurarii actiunii- conflictele sunt numeroase si puternice- intriga este riguros construita si se observa o crestere treptata a tensiunii epice, pana in momentul confruntarii decisive- se caracterizeaza prin concizie si echilibru

Titlul nuvelei poate coincide cu numele protagonistului (personaj eponim: „Alexandru Lapusneanul” – Costache Negruzzi), poate sa se refere la coordonatele temporale si spatiale („Langa apa Vodislavei” – Gala Galaction, „In vreme de razboi” – I.L.Caragiale) sau poate avea valoare anticipativa (anticipeaza actiunea: „Moara cu noroc” – Ioan Slavici).

In secolul al XX-lea, formalistii rusi au facut distinctie intre povestire si nuvela. In povestire, spre deosebire de nuvela, naratorul este intradiegetic (personaj sau narator).

Caracterizare: Alexandru Lapusneanul- este personaj eponim (da titlul operei)- este un personaj principal: este tipul tiranului, al despotului care ingradeste puterea marii boierimi, urmarind sporirea autoritatii domnitorului- hotararea si vointa sa inflexibila, reies din capitolul I, in care el refuza sa se intoarca din drum la sfatul boierilor trimisi de Stefan Tomsa: “Sa ma intorc? Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarapt”; - este un bun cunoscator al psihologiei umane si da dovada de intuitie cand il accepta pe Motoc pe langa el, desi stia ca este un tradator: “Ca sa ne mai usureze de blastemurile norodului”.- el ii primeste protocolar pe solii lui Tomsa, cu o bunavointa aparenta, “silindu-se a zambi”.- intensitatea trairilor sale sufletesti este sugerata prin intermediul exclamatiilor, interogatiilor si prin succesiunea alerta a raspunsurilor- este neingaduitor cu boierii, fiind constient ca acestia asupresc poporul: “voi mulgeti laptele tarii, dar a venit vremea sa va mulg si eu pe voi”- se casatorise cu doamna Ruxanda, nu din dragoste, ci pentru ca aceasta era fiica si nepoata de domn: fiica lui Petru Rares si nepoata lui Stefan cel Mare; el o luase “ca sa atraga inimile norodului”, urmarindu-si scopurile in chip machiavelic- este impulsiv, ducand astfel mana la jungher, vrand sa il loveasca pe Spancioc cu maciuca.- ipocrizia si viclenia reies din scena din biserica, in care se dovedeste un adevarat “maestru al disimularilor”; - el isi cere iertare de la boieri, aratandu-se umil si ii invita la ospat (scriitorul surprinde gesturile lui: “isi facu cruce”, “iertati-ma”, expresia fetei).- pentru a-i convinge pe boieri ca vrea sa se schimbe foloseste citate din Sfanta Scriptura.

Povestirea se caracterizeaza prin atmosfera ceremoniala si oralitate. In povestire pot fi prezente obiecte mitice (apropierea de basm), spre deosebire de nuvela unde elementele reale, istorice, biografice sunt dominante. Daca povestirea are un caracter subiectiv, nuvela are un caracter obiectiv. Clasificarea nuvelei:1. dupa tematica:- istorica: „Alexandru lapusneanul” – Costache Negruzzi- psihologica: „Moara cu noroc” – Ioan Slavici- sociala: „Nenorocirile unei slujnice” – Nicolae Filimon- de caracter: „Hagi Tudose” – Barbu Stefanescu Delavrancea2.dupa ideologia estetica:-romantica: „Cezara” – Mihai Eminescu-realista: „Moara cu noroc” – Ioan Slavici-naturalista: „In vreme de razboi” – I.L.Caragiale; „Milogul”, „Zobie” – B.St. Delavrancea In literatura romana, creatorul nuvelei istorice a fost Costache Negruzzi (pasoptist), cu opera „Alexandru Lapusneanul”. Alexandru Odobescu (fost pasoptist) a scris nuvele istorice: „Mihnea Voda cel Rau”, „Doamna Cheajna”, care au avut ca model nuvela lui Negruzzi, pe care Odobescu o considera „capodopera”. In epoca marilor clasici s-a dezvoltat nuvela fantastica si filozofica: „Sarmanul Dionis” – M. Eminescu, nuvela psihologica: „Moara cu noroc” – I.Slavici, „In vreme de razboi” – I.L.Caragiale. In perioada interbelica au scris nuvele: Liviu Rebreanu – „Catastrofa”, „Itic Strul, dezertor”; Hortensia Papadac Bengescu – „Ape adanci”. In perioada contemporana, nuvela a fost reprezentata de: Marin Preda – „Intalnirea din pamanturi”; Dumitru Radu Popescu – „Duios, Anastasia trecea”.

- ura si cruzimea fata de boieri reies din scena ospatului, in care omoara 47 de boieri; sadismul si cinismul lui sunt sugerate de: “el radea”, dar si de faptul ca le aseaza capetele in forma de piramida, pentru a-i oferi un ”leac de frica” doamnei Ruxanda (in aceasta scena cruzimea lui depaseste limitele realului)- luciditatea domnitorului e sugerata de replica care i-o da lui Motoc, referitoare la multimea adunata in fata palatului domnesc: “prosti, da’ multi.”- ura si revolta fata de aceia care l-au calugarit, dar si groaza in fata mortii, reies din ultimele capitole; este un personaj complex, caracterizat atat in mod direct cat si in mod indirect- caracterizarea directa – “aceasta desantata cuvantare” – este realizata de parintele Teofan: “crud si cumplit este omul acesta”.

Doamna Ruxanda- caracterizarea sa este construita pe baza antitezei romantice cu domnitorul- este tipul doamnei angelice- este o fire slaba, lipsita de hotarare- se temea de Lapusneanul, caci acesta nu avea “simtire omeneasca”- isi iubeste fiul si se teme pentru soarta acestuia- la cererea unei vaduve, ii cere domnitorului sa fie mai ingaduitor cu boierii- este inclinata sa asculte de altii, astfel isi ucide sotul

Motoc- este tipul boierului las si tradator; este gata de orice compromis- ii tradase rand pe rand, pe Lapusneanul si pe Stefan Tomsa- este slugarnic si lingusitor cu Lapusneanul, cand isi da seama ca acesta nu se intoarce din drum- din capitolul al II-lea, cand multimea revoltata ii cere capul ne dam seama ca este un asupritor al norodului; in aceasta scena, dispretul fata de multime se impleteste cu groaza sa: “se silea a rade ca sa placa stapanului”, simtindu-si “parul zburlindu-se pe cap” si “dintii clantanind”

Alexandru Lapusneanul Costache Negruzzi a fost creatorul nuvelei istorice romanesti si “primul scriitor epic de seama al literaturii romane”, afirma Tudor Vianu. Nuvela sa a fost publicata in primul numar al revistei “Dacia literara” din Iasi, in 1840, ilustrand principiile revistei si anume inspiratia din trecutul istoric. Negruzzi evoca un moment din istoria Moldovei, secolul al XVI-lea, si anume cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569). Scriitorul s-a inspirat din “Letopisetul Tarii Moldovei” de Grigore Ureche si Miron Costin. Realitatea se impleteste cu fictiunea, scriitorul aducand modificari fata de izvoarele consultate: Motoc nu mai traia in timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul; cei doi boieri, Spancioc si Stroici, nu s-au mai intors din Polonia; dialogul dintre domnitor si doamna Ruxanda este inventat de Negruzzi, ca si sfarsitul lui Motoc in bratele multimii rasculate. Structura nuvelei este concisa, riguroasa si alcatuita din 4 capitole ca actele unei piese de teatru. Concizia si echilibrul compozitiei sunt de natura clasica, iar fiecare capitol ae cate un motto semnificativ. 1. ”Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!” (cadrul este reprezentat de cort): sunt cuvintele adresate de Lapusneanul boierilor trimisi de Stefan Tomsa: „vornicul Motoc, postelnicul Veverita si spatarii Spancioc si Stroici”. Acestia il sfatuiau sa se intoarca din drum, caci „tara nu il vrea”. Expozitiunea: intoarcerea lui Alexandru Lapusneanul in tara, insotit de oastea otomana. Capitolele 2 si 3 au cadrul in biserica, respectiv in curtea domneasca. 2. ”Ai sa dai sama, doamna!” sunt cuvintele unei vaduve al carei sot fusese ucis de catre domnitor. Intriga: interventia doamnei Ruxanda pe langa Lapusneanul pentru a nu omori si alti boieri. El ii promite un „leac de frica”.

Spancioc si Stroici- sunt personaje episodice- reprezinta tipul boierului cu drag de tara si de neam- curajul si darzenia lor, reies din faptul ca il infrunta pe domnitor- dau dovada de luciditate si intuitie cand nu merg la ospat si fug in Polonia- se razbuna pe domnitor, sfatuind-o pe doamna Ruxanda sa il otraveasca

Mitropolitul- o sfatuieste pe doamna Ruxanda sa-l otraveasca pe Lapusneanul, acoperindu-si dezlantuirea pentru crima, dand dovada de ipocrizie

Multimea- este un personaj colectiv, caracterizat prin ura fata de boierii pe care ii asupreau- este surprinsa psihologia multimii: la inceput era dezorganizata, nereusind sa-si formeze revendicarile, apoi cere intr-un glas capul lui Motoc. Stilul este sobru, concis. Nuvela constituie un model pentru Alexandru odobescu, care o considera: “aceasta mica capodopera”. Au scris nuvele istorice: Alexandru Odobescu – “Mihnea Voda cel Rau”, “Doamna Chiajna”; Dimitrie Bolintineanu; George Mihail Zamfirescu – “Cuminecatura”; M. Eminescu vrand sa dramatizeze: “Sarmanul Dionis”. “Numele lui Costache Negruzzi este legat, de obicei, de nuvela istorica <<Alexandru Lapusneanul>>, care ar fi devenit o scriere celebra, ca si Hamlet, daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale.” (George Calinescu)

3. ”Capul lui Motoc vrem!” reprezinta cuvintele multimii revoltate in fata palatului domnesc. Acest capitol are la inceput un aspect festiv, iar apoi sangeros.Este alcatuit din 3 scene importante: cuvantarea domnitorului in biserica, unde isi cere iertare si ii invita pe boieri la un ospat; ospatul, in care sunt macelariti 47 de boieri, si moartea lui motoc, sfasiat de multimea rasculata. Punctul culminant: macelul. 4. ”De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu...” (cadrul se schimba: cetatea Hotinului). Bolnav de lingoare, domnitorul cere sa fie calugarit si primeste numele de Paisie, de la Petru. Cand isi revine, vrea sa-i omoare pe Ruxanda si pe fiul sau Bogdan. Deznodamantul: otravirea lui Lapusneanul de catre doamna Ruxanda, sfatuita de boierii Spancioc si Stroici si cu acceptul mitropolitului Teofan. In nuvela se impletesc elementele clasice si romantice: rigoarea, echilibrul si concizia sunt de natura clasica. Elementele romantice sunt: inspiratia din trecutul istoric, natura protagonistului, care este un personaj exceptional in imprejurari exceptionale, antiteza angelic-demonic (Ruxanda si Alexandru Lapusneanul), redarea culorii locale. George Calinescu afirma ca scriitorul “surprinde spiritul epocii”, descrie vestimentatia domnitorului si a doamnei Ruxanda, prezinta felurile care servesc la ospat.