SERIA ACQUIS COMUNITAR nr. 13

AGRICULTURĂ

Vin şi produse vitivinicole

acte de bază

INSTITUTUL EUROPEAN DIN ROMÂNIA Direcţia Coordonare Traduceri

august 2004

Coordonator lucrare: Maria-Cristina Mitocariu Volumul Agricultură. Vin şi produse vitivinicole. Acte de bază este editat de Institutul European din România.

The volume Agriculture. Wine and Winde Products. Basic Acts is published by the European Institute of Romania.

INSTITUTUL EUROPEAN DIN ROMÂNIA Bd. Regina Elisabeta 7-9, RO-030016, Bucureşti Tel.: (021) 3142696, 3142697, fax: (021) 3142666 E-mail: ier@ier.ro http://www.ier.ro

© 2004 Institutul European din România

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Agricultură : vin şi produse vitivinicole: acte de bază. Bucureşti: Institutul European din România, 2004 ISBN 973-7736-16-8 341.217(4):634.8(094)

CUVÂNT ÎNAINTE

Institutul European din România continuă publicarea seriei de acte de bază din diverse

sectoare ale acquis-ului comunitar, traduse în limba română. În acest volum prezentăm câteva

acte de bază din sectorul agricultură, subsectorul vin şi produse vitivinicole, care sunt

esenţiale pentru înţelegerea acestui sector.

Scopul selecţiei este de a pune aceste instrumente de lucru la dispoziţia tuturor

persoanelor fizice şi juridice interesate.

Traducerea a fost revizuită lingvistic şi juridic de către experţii Direcţiei Coordonare

Traduceri din cadrul Institutului European din România. Deşi terminologia de specialitate a

fost verificată atent, ea poate suferi modificări până la data aderării României la Uniunea

Europeană, cu atât mai mult cu cât un număr din ce în ce mai mare de acte comunitare se

traduc integral în limba română. Prin urmare, prezenta ediţie trebuie considerată provizorie.

Terminologia românească va fi definitivă numai atunci când actele legislative relevante vor fi

adoptate oficial, la momentul aderării României la Uniunea Europeană.

Gabriela Vărzaru

Director

Direcţia Coordonare Traduceri

Institutul European din România

CUPRINS

REGULAMENTUL CONSILIULUI (CE) nr. 1493/1999 din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole........................................................................................................7

REGULAMENTUL COMISIEI (CE) nr. 1622/2000 din 24 iulie 2000 de stabilire a anumitor modalităţi de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole şi de stabilire a unui cod comunitar al practicilor şi tratamentelor oenologice................................................................................................................................................129

REGULAMENTUL CONSILIULUI (CE) nr. 2826/2000 din 19 decembrie 2000 privind acţiunile de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă....................182

REGULAMENTUL CONSILIULUI (CE) nr. 2585/2001 din 19 decembrie 2001 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole..............................................................................................................................190

7

Nr. Celex: 31999R1493

REGULAMENTUL CONSILIULUI (CE) nr. 1493/1999 din 17 mai 1999

privind organizarea comună a pieţei vitivinicole CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special art. 36 şi 37, având în vedere propunerea Comisiei1, având în vedere avizul Parlamentului European2, având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social3, având în vedere avizul Comitetului Regiunilor4, întrucât: (1) funcţionarea şi dezvoltarea pieţei comune a produselor agricole trebuie să fie însoţite de stabilirea unei politici agricole comune, iar aceasta trebuie să permită, în special, o organizare comună a pieţelor agricole care să poată lua diferite forme în funcţie de produse; (2) politica agricolă comună are ca scop atingerea obiectivelor prevăzute la art. 33 din Tratat, în special în sectorul vitivinicol, stabilizarea pieţelor şi asigurarea unui nivel de viaţă echitabil pentru populaţia agricolă interesată; aceste obiective pot fi atinse printr-o adaptare a resurselor la necesităţi, bazată mai ales pe o politică de adaptare a potenţialului viticol şi pe o politică de calitate; (3) cadrul existent al organizării comune a pieţei vitivinicole a fost pus în practică de Regulamentul (CEE) nr. 822/875, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1627/986; ţinând cont de experienţa dobândită, acest cadru trebuie înlocuit pentru a răspunde situaţiei prezente din sectorul vitivinicol care se caracterizează prin faptul că, dacă excedentele structurale sunt mai puţin frecvente, excedentele pe mai mulţi ani rămân totuşi posibile, în special din cauza riscurilor de variaţii ale producţiei, inerente sectorului, de la o recoltă la alta; (4) punerea în aplicare a acordurilor din Runda Uruguay în 1995 a antrenat o deschidere mai mare a pieţei comunitare, de acum înainte mult mai puţin sensibilă la impactul măsurilor de intervenţie tradiţionale, precum şi o reducere a posibilităţilor de exporturi subvenţionate care îi determină pe producătorii din Comunitate să îşi îmbunătăţească competitivitatea; majoritatea exporturilor se face încă de pe acum fără subvenţii; (5) principala problemă de piaţă căreia anumiţi actori ai sectorului vitivinicol comunitar trebuie să-i facă faţă în prezent este capacitatea lor limitată de a se adapta destul de rapid la evoluţia concurenţei, atât pe piaţa internă, cât şi pe piaţa externă; actuala organizare comună

1 JO C 271, 31.08.1998, p. 21. 2 Aviz eliberat la 6 mai 1999 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial). 3 JO C 101, 12.04.1999, p. 60. 4 JO C 93, 06.04.1999, p. 1. 5 JO L 84, 27.03.1987, p. 1. 6 JO L 210, 28.07.1998, p. 8.

8

de piaţă nu a oferit nici o soluţie pentru suprafeţele viticole a căror producţie nu îşi găseşte în mod evident o soluţie remuneratorie; suprafeţele ale căror pieţe sunt în expansiune nu au beneficiat, în ceea ce le priveşte, de o flexibilitate suficientă pentru a le deschide perspective de dezvoltare; (6) în 1994, Comisia a prezentat o propunere de reformă a organizării comune a pieţei vitivinicole, care nu a fost totuşi adoptată; între timp, situaţia pieţei a evoluat; (7) ca urmare, pentru a garanta flexibilitatea necesară unei bune adaptări la noua situaţie, se impune o reformă a organizării comune a pieţei vitivinicole în vederea atingerii următoarelor obiective principale: menţinerea pe piaţa comunitară a unui mai bun echilibru între cerere şi ofertă; oferirea posibilităţii ca producătorii să exploateze pieţele în expansiune; crearea condiţiilor ca acest sector să devină mai competitiv pe termen lung; eliminarea utilizării intervenţiei ca soluţie artificială pentru producţia excedentară; susţinerea pieţei vitivinicole şi, ca urmare, favorizarea aprovizionării în continuare cu produse de distilare a vinului în segmentele sectorului alcoolului alimentar care, în mod tradiţional, utilizează acest tip de alcool; luarea în considerare a diversităţii regionale; oficializarea rolului potenţial al grupurilor de producători şi al organismelor sectoriale; (8) Regulamentul (CEE) nr. 822/87 a fost completat şi pus în aplicare de Regulamentele (CEE) nr. 346/791, (CEE) nr. 351/792, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 1029/913, (CEE) nr. 460/794, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 3805/855, (CEE) nr. 456/806, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 1597/837, (CEE) nr. 457/808, (CEE) nr. 458/809, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 596/9110, (CEE) nr. 1873/8411, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2612/9712, (CEE) nr. 895/8513, modificat de Regulamentul (CEE) nr. 3768/8514, (CEE) nr. 823/8715, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1426/9616, (CEE) nr. 1442/8817, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 859/199918, (CEE) nr. 3877/8819, (CEE) nr. 4252/8820, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1629/9821, şi (CEE) nr. 2046/8922, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2468/9623, (CEE) nr. 2048/8924, (CEE) nr. 2389/8925,

1 JO L 54, 05.03.1979, p. 72. 2 JO L 54, 05.03. 1979, p. 90. 3 JO L 106, 26.04.1991, p. 6. 4 JO L 58, 09.03.1979, p. 1. 5 JO L 367, 31.12.1985, p. 39. 6 JO L 57, 29.02.1980, p. 16. 7 JO L 163, 22.06.1983, p. 52. 8 JO L 57, 29.02. 1980, p. 23. 9 JO L 57, 29.02.1980, p. 27. 10 JO L 67, 14.03. 1991, p. 16. 11 JO L 176, 03.07. 1984, p. 6. 12 JO L 353, 24.12.1997, p. 2. 13 JO L 97, 04.04.1987, p. 2. 14 JO L 362, 31.12.1985, p. 8. 15 JO L 84, 27.03.1987, p. 59. 16 JO L 184, 24.07.1996, p. 1. 17 JO L 132, 28.05.1988, p. 3. 18 JO L 108, 27.04.1999, p. 9. 19 JO L 346, 15.12.1988, p. 7. 20 JO L 373, 31.12.1988, p. 59. 21 JO L 210, 28.07.1998, p. 11. 22 JO L 202, 14.07.1989, p. 14. 23 JO L 335, 24.12.1996, p. 7. 24 JO L 202, 14.07.1989, p. 32. 25 JO L 232, 09.08.1989, p. 1.

9

modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2088/971, (CEE) nr. 2390/892, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2611/973, (CEE) nr. 2391/894, (CEE) nr. 2392/895, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) 1427/966, (CEE) nr. 3677/897, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2796/948, (CEE) nr. 3895/919, (CEE) nr. 2332/9210, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1629/98, şi (CEE) nr. 2333/9211, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1429/9612; aceste regulamente au fost modificate de mai multe ori şi în mod substanţial; cu ocazia noilor modificări, este necesar, din motive de claritate, să se recurgă la reformularea regulamentelor respective, regrupându-le într-un text unic; (9) Regulamentul (CEE) nr. 822/87 prevede stabilirea de către Consiliu a regulilor generale de aplicare; rezultă o reglementare cu o structură complexă; regulamentele menţionate anterior conţin numeroase detalii tehnice care au necesitat modificări frecvente; ca urmare, prezentul regulament trebuie să conţină, în general, toate orientările necesare aplicării sale; este important ca toate competenţele de execuţie necesare să fie conferite Comisiei de către Consiliu, conform art. 211 din Tratat; (10) regulile referitoare la organizarea comună a pieţei vitivinicole sunt de o extremă complexitate; în anumite cazuri, ele nu iau suficient în considerare diversitatea regională; ca urmare, este necesar să fie simplificate în măsura posibilului, precum şi să fie definită şi pusă în aplicare, într-un cadru comunitar, o politică cât se poate de apropiată de producători; (11) pentru a valorifica şi a întări ameliorarea echilibrului pieţei, ca şi pentru o mai bună adaptare a ofertei la cerere pentru anumite tipuri de produse, este cazul să se prevadă un cadru de măsuri referitoare la administrarea potenţialului viticol, care să cuprindă o limitare a plantaţiilor pe termen mediu, prime pentru abandonarea definitivă a suprafeţelor viticole şi un sprijin în favoarea restructurării şi a reconversiei podgoriilor; (12) măsurile structurale care nu se raportează direct la producţia de vin ţin de domeniul de aplicare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1257/1999 din 17 mai 1999 privind ajutorul acordat din Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA) pentru dezvoltare rurală şi de modificare şi abrogare a unor regulamente13; măsurile de promovare contribuie într-o mare măsură la competitivitatea sectorului şi este necesar să se încurajeze în mod deosebit promovarea vinurilor Comunităţii pe pieţele din ţările terţe; totuşi, pentru a garanta coerenţa politicii de promovare generală a Comunităţii, este necesar să se integreze măsurile privind sectorul vitivinicol în domeniul de aplicare a unei reglementări orizontale în domeniu; în acest scop, Comisia a înaintat o propunere de regulament referitor la acţiuni de informare şi de promovare cu privire la produsele agricole din ţări terţe14; (13) echilibrul pieţei, deşi relativ lent şi dificil, s-a îmbunătăţit; acest rezultat se datorează, în esenţă, restricţiilor în vigoare în materie de plantare; ţinându-se cont de experienţa dobândită, 1 JO L 292, 25.10.1997, p. 3. 2 JO L 232, 09.08.1989, p. 7. 3 JO L 353, 24.12.1997, p.1. 4 JO L 232, 09.08.1989, p. 10. 5 JO L 232, 09.08.1989, p. 13. 6 JO L 184, 24.07.1996, p. 3. 7 JO L 360, 09.12.1989, p. 1. 8 JO L 297, 18.11.1994, p. 1. 9 JO L 368, 31.12.1991, p. 1. 10 JO L 231, 13.08.1992, p. 1. 11 JO L 231, 13.08.1992, p. 9. 12 JO L 184, 24.07.1996, p. 9. 13 JO L 160, 26.06.1999, p.80. 14 JO C 32, 06.02.1999, p. 12.

10

nu pare posibilă recurgerea la nici o altă măsură pentru a valorifica şi consolida îmbunătăţirea echilibrului pieţei; pare deci necesar să se limiteze în felul acesta exercitarea dreptului de proprietate al producătorilor, în conformitate cu interesul general; (14) ca urmare, este cazul să se menţină, pe o perioadă limitată la termen mediu, restricţiile în materie de plantare, astfel încât să se permită ansamblului de măsuri structurale să îşi atingă producă efectele şi să se interzică plantarea de viţă de vie pentru producerea vinului până la 31 iulie 2010, în afara excepţiilor prevăzute de prezentul regulament; (15) autorizarea în vigoare pentru plantări noi de viţe-mamă pentru altoi, comasarea şi exproprierea, precum şi experimentarea viticolă, nu au provocat o perturbare neîntemeiată a pieţei vitivinicole şi trebuie deci menţinute, cu condiţia efectuării controalelor necesare; este indicat, din motive similare, să se permită de asemenea plantarea de viţă de vie a cărei producţie este destinată consumului familiei viticultorului; (16) autorizarea de plantare nouă în vigoare pentru producerea de vinuri de calitate produse în regiuni determinate (v.c.p.r.d.) şi a vinurilor de masă desemnate printr-o indicaţie geografică este un element util al unei politici de calitate axate pe o mai bună adaptare a cererii la ofertă; totuşi, un sistem de rezerve cu drepturi de plantare perfect operaţional trebuie să permită atingerea acestui obiectiv; ca urmare, este necesar să se menţină autorizaţia existentă, cu condiţia efectuării controalelor necesare, pe o perioadă de tranziţie care expiră la 31 iulie 2003, dată la care sistemul de rezerve va fi pe deplin operaţional; (17) autorizarea de replantare în vigoare este necesară pentru a permite reînnoirea normală a podgoriilor epuizate; deci sistemul existent trebuie să fie menţinut, cu condiţia efectuării controalelor necesare; în scopul unei mai mari flexibilităţi, sistemul trebuie de asemenea să permită, cu condiţia efectuării controalelor necesare, achiziţionarea şi utilizarea drepturilor de replantare înainte ca desţelenirea propriu-zisă să aibă loc; este necesară respectarea drepturilor de replantare dobândite în cadrul reglementării comunitare sau naţionale anterioare; pe de altă parte, transferul drepturilor de replantare de la o exploataţie viticolă la alta trebuie să fie posibil, cu condiţia efectuării de controale stricte şi cu atât mai mult cu cât acest transfer se înscrie în politica de calitate sau cuprinde viţele-mamă pentru altoi sau este legat de transferul unei părţi a exploataţiei; pentru a asigura buna funcţionare a organizării comune a pieţei, este necesară menţinerea acestor transferuri în interiorul aceluiaşi stat membru; (18) pentru a îmbunătăţi administrarea potenţialului viticol şi pentru a favoriza utilizarea eficientă a drepturilor de plantare care contribuie la atenuarea urmărilor restricţiilor de plantare, este necesară stabilirea unui sistem de rezerve naţionale şi/sau regionale; (19) este important să se acorde statelor membre o mai mare capacitate de apreciere pentru gestionarea rezervelor, cu condiţia efectuării controalelor necesare, pentru a le permite să adapteze mai bine utilizarea drepturilor de plantare a acestor rezerve la necesităţile locale; această capacitate de apreciere trebuie să cuprindă posibilitatea de cumpărare a drepturilor de plantare pentru aprovizionarea rezervelor şi de vânzare a drepturilor de plantare provenite din acestea; în acest scop, este indicat să se permită statelor membre să nu aplice sistemul de rezerve, cu condiţia ca ele să poată dovedi că dispun de un sistem eficient de administrare a drepturilor de plantare; (20) acordarea de avantaje speciale tinerilor producători poate facilita nu numai instalarea, dar şi adaptarea structurală a exploatării după prima instalare; ca urmare, aceşti producători trebuie să poată beneficia în mod gratuit de drepturile care rezultă din rezerve;

11

(21) pentru a garanta utilizarea optimă a resurselor şi pentru a adapta mai bine oferta la cerere, este important ca drepturile de plantare să fie utilizate de titularii lor într-un termen rezonabil sau, în lipsa acestora, să fie atribuite sau reatribuite rezervelor; din aceleaşi motive, este necesar ca drepturile atribuite rezervelor să fie acordate într-un termen rezonabil; (22) îmbunătăţirea echilibrului pieţei şi dezvoltarea pieţei mondiale pot justifica o extindere a drepturilor de plantare, care trebuie atribuite statelor membre respective, şi, parţial, existenţa unei rezerve comunitare pentru o atribuire condiţionată de cererea suplimentară a pieţei; este necesar să se deducă din extinderea menţionată anterior drepturile de plantare nouă acordate pentru v.c.p.r.d. şi vinurilor de masă desemnate printr-o indicaţie geografică; (23) anumite suprafeţe au fost plantate încălcându-se dispoziţiile restrictive în vigoare cu privire la plantare; s-a dovedit că sancţiunile prevăzute pentru a garanta ca produsele provenite de pe aceste suprafeţe să nu perturbe piaţa vitivinicolă sunt greu de pus în practică; este cazul deci să se prevadă desţelenirea suprafeţelor plantate ilegal; această obligaţie trebuie impusă oricărei plantaţii ilegale apărute după publicarea propunerii referitoare la prezentul regulament, începând din momentul când producătorii au luat cunoştinţă de proiectul de introducere a respectivei obligaţii; (24) fără a aduce atingere măsurilor naţionale în vigoare, nu este posibil, din motive de securitate juridică, să se impună la nivel comunitar desţelenirea suprafeţelor plantate ilegal înaintea publicării propunerii referitoare la prezentul regulament; ca urmare, pentru a permite un mai bun control al potenţialului viticol, este necesar ca, în timpul unei perioade determinate, statele membre să poată regulariza situaţia respectivelor suprafeţe, cu condiţia efectuării controalelor necesare; poate fi prevăzut un tratament diferit în ceea ce priveşte regularizarea în funcţie de caracteristicile plantării respective, îndeosebi dacă se prevede că o astfel de plantare antrenează o creştere a producţiei; dacă există un astfel de risc, producătorul respectiv poate fi supus sancţiunilor administrative corespunzătoare; (25) este necesar să se dea statelor membre posibilitatea de a lua în considerare condiţiile locale şi, în consecinţă, de a impune, eventual, reguli mai stricte cu privire la noile plantări, replantări şi supraaltoiri; (26) există suprafeţe viticole a căror producţie nu este adaptată cererii; pentru a stimula adaptarea sectorului în ansamblul său, este necesar să se încurajeze abandonarea definitivă a suprafeţelor viticole pe suprafeţele respective; prin urmare, este cazul să se acorde o primă în acest scop; este necesar să se încredinţeze statelor membre gestionarea acestei prime, într-un cadru comunitar şi cu condiţia efectuării controalelor necesare, astfel încât prima să fie orientată către regiunile respective; în consecinţă, statele membre trebuie să poată desemna regiunile respective şi să poată modifica cuantumul primei pe baza unor criterii obiective, respectându-se un plafon general; (27) producţia de vin a statelor membre care nu produc mai mult de 25 000 hectolitri pe an nu ar putea prejudicia echilibrul pieţei; ca urmare, este necesar ca statele membre respective să fie exonerate de la obligaţia respectării restricţiilor în materie de plantare, nedându-le totuşi posibilitatea de a beneficia de prima de abandonare definitivă a suprafeţelor viticole; (28) există alte suprafeţe viticole a căror producţie nu este adaptată cererii, dar ar putea să fie mai bine adaptată cu ajutorul unei restructurări a podgoriilor sub forma reconversiei soiurilor, a replantării podgoriilor sau a îmbunătăţirii tehnicilor de gestionare a podgoriilor; ca urmare, este necesar să se prevadă un sprijin pentru aceasta, cu condiţia efectuării controalelor necesare;

12

(29) pentru ca o astfel de restructurare şi o astfel de reconversie să fie efectuate în mod controlat, acestea ar trebui să fie planificate; este necesar ca planurile să fie elaborate la un nivel cât se poate de apropiat de producători pentru a garanta luarea în considerare a diversităţii regionale; totuşi, pentru a asigura conformitatea planurilor cu reglementarea comunitară, de aceste planuri trebuie să răspundă, în ultimă instanţă, statele membre; (30) restructurarea şi reconversia au două consecinţe financiare majore pentru producători, şi anume pierderea de venituri în timpul perioadei de reconversie şi costurile de punere în aplicare a acestor măsuri; este necesar, prin urmare, ca spijinul să aibă ca obiect ambele aspectele; în procesul de restructurare, este loc pentru măsuri naţionale suplimentare, în limitele stabilite; (31) pentru o mai bună gestionare a potenţialului viticol, este de dorit să fie întocmit un inventar la nivelul statului membru sau la nivel regional; pentru a încuraja statele membre să realizeze inventarul, este necesar să li se limiteze celor care-l întocmesc accesul la regularizarea suprafeţelor plantate ilegal, la extinderea drepturilor de plantare şi la ajutorul în favoarea restructurării şi reconversiei; în cazul inventarelor regionale, regiunile care au întocmit inventarul nu trebuie să fie excluse de la dreptul de a beneficia de măsurile de regularizare, de restructurare şi de reconversie, în vitutea faptului că alte regiuni nu l-au realizat; totuşi, toate inventarele regionale trebuie încheiate înainte de 31 decembrie 2001; (32) clasificarea soiurilor de viţă de vie pentru producţia de vin este cu atât mai bună cu cât este efectuată la un nivel mai apropiat de producători; ca urmare, este necesar ca sarcina să fie încredinţată statelor membre de către Comunitate; (33) Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2392/86 din 24 iulie 1986 privind întocmirea unui registru comunitar al culturilor de viţă de vie1, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1631/982, trebuie să rămână în vigoare pentru a permite statelor membre în care întocmirea sa este în curs de finalizare; cu toate acestea, este cazul să se prevadă adaptarea sau abrogarea sa ulterioară; (34) pentru a menţine echilibrul pieţei, este necesar să se prevadă un ajutor pentru depozitarea privată a vinului de masă şi a anumitor tipuri de musturi de struguri; este necesar ca măsura să fie pe cât se poate mai flexibilă pentru a se adapta mişcărilor pieţei; în acest scop, este necesar să se prevadă îndeosebi posibilitatea suspendării aplicării sale în cel mai scurt timp posibil; (35) pentru a elimina recurgerea la intervenţie ca debuşeu artificial în caz de producţie excedentară, este necesară modificarea regimului de distilare; ca urmare, trebuie să se prevadă următoarele forme de distilare: distilarea obligatorie a produselor secundare vinicole; distilarea obligatorie a vinurilor provenite din struguri care nu sunt clasificaţi exclusiv ca soiuri de struguri de vinificaţie; distilarea în scopul sprijinirii pieţei vitivinicole favorizând continuitatea aprovizionării segmentelor sectorului alcoolului alimentar cu produse de distilare a vinului care, în mod tradiţional, utilizează acest alcool şi distilarea de criză; este necesar să se elimine orice altă formă de distilare; pentru a răspunde necesităţilor pieţei şi condiţiilor regionale deosebite, este important ca măsurile menţionate anterior să fie cât se poate de flexibile; (36) dată fiind calitatea slabă a vinurilor obţinute prin supratescuire, trebuie interzisă această practică şi, pentru a o evita, trebuie să se prevadă distilarea obligatorie a tescovinei şi drojdiei; 1 JO L 208, 31.07.1986, p. 1. 2 JO L 210, 28.07.1998, p. 14.

13

totuşi, pentru a se ţine cont de condiţiile de producţie în anumite regiuni viticole, pot fi prevăzute anumite derogări de la această obligaţie; în plus, dat fiind că structurile de producţie şi de piaţă în zona viticolă A sau în partea germană a zonei viticole B sau în regiunile plantate cu vii din Austria sunt capabile să garanteze că sunt îndeplinite obiectivele măsurii, este necesar pentru producătorii acestor regiuni, să se înlocuiască obligaţia de distilare a produselor secundare de vinificaţie cu obligaţia de a retrage sub control aceste produse secundare; (37) trebuie să se orienteze producţia de vinuri provenite din struguri neclasificaţi exclusiv ca soiuri de struguri de vinificaţie, în primul rând spre destinaţii tradiţionale ale sectorului băuturilor spirtoase şi a altor soluţii tradiţionale; este necesar să se prevadă distilarea obligatorie a cantităţilor din astfel de vinuri care depăşesc pe cele produse în mod normal pentru aceste destinaţii; (38) anumite segmente ale sectorului alcoolului alimentar constituie un debuşeu tradiţional important al produselor distilării de vin şi al altor produse ale viei; pentru aprovizionarea respectivei pieţe este necesar, prin urmare, să se prevadă un sprijin comunitar pentru distilarea vinului de masă şi a vinului din care se poate obţine vin de masă sub forma unui ajutor principal pentru distilarea acestor vinuri şi a unui ajutor secundar pentru depozitarea distilatului obţinut; (39) pentru a face faţă cazurilor excepţionale de perturbare a pieţei şi problemelor grave de calitate, trebuie să se prevadă o măsură de distilare de criză; pentru a lua în considerare situaţiile speciale, este necesar să se stabilească de către Comisie valoarea şi tipul de ajutor, inclusiv cazul în care a fost observată o degradare demonstrabilă a preţului pieţei pentru o categorie de vin; trebuie prevăzut ca măsura să fie aplicată de către producători pe o bază voluntară; trebuie prevăzut ca, dacă se recurge la această măsură trei ani la rând, pentru o categorie specifică de vin (într-o anumită zonă), Comisia să prezinte Parlamentului European şi Consiliului un raport şi, dacă este cazul, propuneri; (40) este important ca alcoolul provenit din distilare să fie astfel distribuit pe piaţă încât să permită o cât mai mare transparenţă şi un mai bun control şi să se evite orice perturbare a pieţelor tradiţionale ale alcoolului; (41) în prezent, mărirea tăriei alcoolice în volume naturală nu se efectuează în aceleaşi condiţii economice de către toţi producătorii comunitari din cauza practicilor oenologice diferite pe care le autorizează prezentul regulament; pentru a elimina această discriminare, trebuie să se încurajeze folosirea produselor viei pentru îmbogăţire, ceea ce ar permite extinderea debuşeelor lor şi ar contribui la evitarea excedentelor de vin; pentru a se realiza acest lucru, trebuie aliniate preţurile diferitelor produse utilizate pentru îmbogăţire; acest rezultat poate fi obţinut prin instituirea unui regim de ajutor în favoarea mustului de struguri concentrat şi a mustului de struguri concentrat rectificat utilizate pentru îmbogăţire, provenite din anumite regiuni; (42) este în continuare necesar ca, pentru atingerea unui echilibru mai stabil între producţie şi întrebuinţări, să se intensifice utilizarea produselor viei; apare ca justificată intervenţia chiar în amonte de producţia vinurilor de masă, favorizând pentru musturi anumite destinaţii, altele decât vinificarea, prin intermediul unui ajutor care să garanteze menţinerea debuşeelor tradiţionale ale produselor viticole comunitare; este important să se aplice o astfel de măsură pentru a se evita orice denaturare a concurenţei şi pentru a se ţine cont de metodele de producţie tradiţionale;

14

(43) producătorii care nu şi-au îndeplinit obligaţiile privind distilarea nu trebuie să beneficieze de măsuri de intervenţie; (44) în cazul unor preţuri ridicate pe piaţa comunitară, este necesar să se prevadă şi posibilităţi de acţiune, dacă există; (45) ţinându-se cont de caracteristicile pieţei vitivinicole, constituirea de organizaţii ale producătorilor poate contribui la realizarea obiectivelor organizării comune a pieţei; statele membre pot să recunoască astfel de organizaţii; acestea trebuie să se constituie pe o bază voluntară şi să facă dovada utilităţii lor prin întinderea şi eficacitatea serviciilor pe care le oferă membrilor lor; (46) pentru a se îmbunătăţi funcţionarea pieţei pentru v.c.p.r.d. şi pentru vinurile de masă cu indicaţie geografică, statele membre trebuie să poată pune în aplicare deciziile luate de organismele sectoriale; efectul acestor decizii trebuie să excludă anumite practici concertate; este necesar să se garanteze de către Comisie conformitatea unor astfel de decizii cu dreptul comunitar; organismele sectoriale trebuie să îndeplinească anumite sarcini, luându-se în considerare interesele consumatorilor; (47) din motive de sănătate şi pentru a favoriza asigurarea calităţii, este necesar să se definească la nivel comunitar tratamente şi practici oenologice, singurele autorizate pentru fabricarea produselor menţionate de prezentul regulament; din motive similare, nu trebuie să se utilizeze decât soiuri de struguri de vinificaţie pentru producerea vinurilor destinate consumului uman; (48) având în vedere condiţiile de producţie, îndeosebi solul, terenul şi clima, care variază considerabil de la o zonă a Comunităţii la alta, este esenţial ca astfel de variaţii să fie luate în considerare când este vorba de practici şi de tratamente oenologice; din motive de simplitate şi pentru a facilita modificările bazate pe experienţa dobândită şi pe progresul tehnologic, anumite limite şi condiţii tehnice legate de aceste practici şi tratamente trebuie să fie definite în cadrul modalităţilor de aplicare; totuşi, este necesar să se stabilească în prezentul regulament limitele privind nivelele de dioxid de sulf, de acid sorbic şi de sorbat de potasiu, ţinându-se cont de importanţa lor în materie de sănătate; (49) trebuie să se prevadă metodele de analiză autorizate pentru produsele vitivinicole; (50) descrierea, denumirea şi prezentarea produselor menţionate în prezentul regulament pot avea consecinţe importante în privinţa perspectivelor de comercializare; ca urmare, este necesar ca prezentul regulament să stabilească norme care să ia în considerare interesele legitime ale consumatorilor şi ale producătorilor şi să favorizeze buna funcţionare a pieţei interne şi obţinerea de produse de calitate; principiile fundamentale ale acestor norme trebuie să prevadă utilizarea obligatorie a anumitor menţiuni care să permită identificarea produsului şi furnizarea anumitor informaţii importante consumatorilor, precum şi utilizarea facultativă a anumitor indicaţii pe baza normelor comunitare sau cu condiţia aplicării dispoziţiilor referitoare la prevenirea practicilor frauduloase; (51) în special normele privind descrierea produselor trebuie să prevadă dispoziţiile în materie de prevenire a practicilor frauduloase, sancţiunile ce trebuie aplicate la nivel comunitar în caz de etichetare improprie, utilizarea limbilor, în special cu privire la diferitele alfabete şi utilizarea mărcilor de producţie, îndeosebi când acestea ar putea crea confuzie în rândul consumatorilor;

15

(52) ţinându-se cont de diferenţele între produsele menţionate în prezentul regulament şi pieţele lor, precum şi de aşteptările consumatorilor şi de metodele tradiţionale, normele trebuie diferenţiate în funcţie de produsele respective, îndeosebi în ceea ce priveşte vinul spumant, precum şi în funcţie de originea lor; (53) este necesar să se aplice de asemenea reguli la etichetarea produselor importate, îndeosebi pentru a clarifica originea lor şi pentru a evita orice confuzie cu produsele comunitare; (54) dreptul de utilizare a indicaţiilor geografice şi a altor menţiuni tradiţionale are valoare economică; ca urmare, este necesar să se reglementeze acest drept şi să se protejeze aceste menţiuni; pentru a favoriza o concurenţă loială şi pentru a nu induce în eroare consumatorii, trebuie ca această producţie să aibă o incidenţă asupra produselor care nu sunt reglementate de prezentul regulament, inclusiv acelea care nu sunt prevăzute în anexa I din Tratat; (55) ţinându-se cont de interesul consumatorilor şi de necesitatea unui tratament corespunzător al v.c.p.r.d. din ţările terţe, este cazul să se prevadă, în cadrul unor angajamente reciproce, posibilitatea ca vinurile importate destinate consumului uman direct şi desemnate printr-o indicaţie geografică să beneficieze de acest regim de protecţie şi de control când sunt comercializate în Comunitate; (56) pentru a se conforma obligaţiilor care rezultă în special din art. 23 şi 24 din Acordul privind drepturile de proprietate intelectuală care se referă la comerţ, care face parte integrantă din Acordul de înfiinţare a Organizaţiei Mondiale a Comerţului aprobat prin Decizia 94/800/CE1, este necesar să se prevadă dreptul, pentru părţile interesate, de a împiedica, în anumite condiţii, utilizarea nepermisă a indicaţiilor geografice protejate de către o ţară terţă membră a OMC; (57) punerea în aplicare a unei politici de calitate în domeniul agricol şi îndeosebi în domeniul vitivinicol nu poate decât să contribuie la ameliorarea condiţiilor pieţei şi la extinderea debuşeelor; adoptarea regulilor comune complementare privind producţia şi controlul v.c.p.r.d. se înscrie în cadrul unei astfel de politici şi poate contribui la realizarea acestor obiective; (58) pentru a menţine o calitate minimă a v.c.p.r.d., pentru a evita o creştere greu de controlat a producţiei acestor vinuri şi pentru a apropia dispoziţiile statelor membre în vederea stabilirii de condiţii de concurenţă echitabile în interiorul Comunităţii, este necesar să se stabilească un cadru de norme comunitare care să reglementeze producţia şi controlul acestor vinuri, căruia va trebui să li se conformeze dispoziţiile specifice adoptate de statele membre; (59) este necesar să se enumere şi să se definească natura şi valoarea elementelor care permit caracterizarea fiecărui v.c.p.r.d. şi ţinând cont de condiţiile tradiţionale de producţie; trebuie totuşi să se facă un efort comun de armonizare în ceea ce priveşte cerinţele legate de calitate; elementele respective trebuie să fie următoarele: delimitarea suprafeţei de producţie, sortimentul viticol, practicile de cultură, metodele de vinificaţie, tăria alcoolică în volume minimă naturală, randamentul la hectar, analiza şi aprecierea caracteristicilor organoleptice; ţinându-se seama de natura specială a vinurilor licoroase de calitate produse în regiuni determinate (v.l.c.p.r.d.) şi a vinurilor spumante de calitate produse în regiuni determinate (v.s.c.p.r.d.), trebuie să se stabilească norme speciale pentru aceste produse;

1 JO L 336, 23.12.1994, p. 1.

16

(60) experienţa arată că este necesară stabilirea cu mai multă precizie a normelor privind declasarea v.c.p.r.d. în vin de masă şi prevederea cazurilor în care producătorul nu poate să ceară clasarea în v.c.p.r.d. a unui produs care figurează în declaraţia sa de recoltă sau de producţie ca un produs din care se poate obţine un v.c.p.r.d.; (61) pentru a păstra caracterul calitativ special al v.c.p.r.d., este necesar să se permită statelor membre să aplice norme complementare sau mai riguroase care să reglementeze producţia şi punerea în circulaţie a v.c.p.r.d., respectându-se procedeele corecte şi tradiţionale; (62) crearea unei pieţe unice pentru Comunitate în sectorul vitivinicol implică stabilirea unui regim de schimburi la frontierele exterioare ale acesteia; un regim de schimburi care se adaugă la sistemul intervenţiilor şi care implică un regim de drepturi la import şi de restituiri la export este de natură, în principiu, să stabilizeze piaţa comunitară; acest regim de schimburi se bazează pe acordurile încheiate în cadrul negocierilor comerciale multilaterale ale Rundei Uruguay; (63) pentru a controla volumul comerţului de vin cu ţările terţe, este necesară introducerea pentru anumite produse a unui regim de certificate de import şi export implicând constituirea unei garanţii care să asigure realizarea operaţiilor în vederea cărora sunt solicitate aceste certificate; (64) pentru a evita sau a preveni efectele prejudiciabile pieţei comunitare ce pot rezulta din importurile anumitor produse agricole, importurile unuia sau a mai multora din aceste produse trebuie să fie supuse plăţii unui drept suplimentar dacă sunt îndeplinite anumite condiţii; (65) este necesar, în anumite condiţii, să se atribuie Comisiei competenţa de a deschide şi de a gira contingentele tarifare ce decurg din acorduri internaţionale încheiate conform Tratatului sau altor acte ale Consiliului; (66) posibilitatea de a acorda, în cursul exportului spre ţările terţe, o restituire egală cu diferenţa dintre preţul din Comunitate şi cel de pe piaţa mondială şi în conformitate cu Acordul OMC privind agricultura poate a proteja participarea Comunităţii la comerţul internaţional al vinului; aceste restituiri sunt supuse limitelor exprimate în cantitate şi valoare; (67) respectarea limitelor valorice trebuie să fie asigurată, în cursul stabilirii restituirilor, de evidenţa plăţilor în cadrul reglementării referitoare la Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă; controlul poate să fie facilitat prin stabilirea obligatorie anticipată a restituirilor, permiţând totuşi, în cazul restituirilor diferenţiate, schimbarea destinaţiei prevăzute anterior în interiorul unei zone geografice în care se aplică un procent unic de restituire; în cazul schimbării destinaţiei, este necesar să se plătească restituirea aplicabilă destinaţiei reale, cu un plafon la nivelul sumei aplicabile la destinaţia stabilită; (68) supravegherea restricţiilor cantitative presupune instituirea unui sistem de verificare fiabil şi eficace; în acest scop, este necesar să se condiţioneze acordarea oricărei restituiri de existenţa unui certificat de export; acordarea restituirilor în limitele disponibile trebuie efectuată în funcţie de situaţia specială a fiecăruia din produsele respective; derogările de la această disciplină nu pot fi admise decât pentru acţiunile de ajutor alimentar, acestea fiind scutite de orice limitări; verificarea cantităţilor exportate care beneficiază de restituiri în timpul anilor de comercializare prevăzuţi prin Acordul OMC privind agricultura trebuie să fie asigurată pe baza certificatelor de export eliberate pentru fiecare an de comercializare;

17

(69) în completarea sistemului descris anterior, este necesar să se prevadă, în măsura necesară bunei sale funcţionări, posibilitatea de a reglementa utilizarea regimului de perfecţionare activă şi, în măsura în care situaţia pieţei o cere, interzicerea acestei utilizări; (70) regimul taxelor vamale permite renunţarea la orice măsură de protecţie la frontierele exterioare ale Comunităţii; totuşi, mecanismul pieţei interne şi al taxelor vamale se poate dovedi a fi defectuos, în situaţii excepţionale; pentru a nu lăsa, în astfel de cazuri, piaţa comunitară fără apărare împotriva perturbărilor care riscă să rezulte din această situaţie, este necesar să se permită Comunităţii să ia rapid toate măsurile necesare; aceste măsuri trebuie să fie în conformitate cu obligaţiile care rezultă din acordurile OMC; (71) este necesar să se supună produsele importate din ţări terţe unor norme care să permită garantarea unui anumit echilibru cu definiţiile comunitare ale vinurilor; produsele respective trebuie de asemenea să fie în conformitate cu regulile stabilite în ţara lor de origine şi, dacă este cazul, să fie însoţite de un buletin de analiză; (72) este necesar să se prevadă ca produsele menţionate în prezentul regulament şi care circulă în interiorul Comunităţii să fie prevăzute cu un document de însoţire; (73) realizarea unei pieţe unice ar fi compromisă de acordarea unor ajutoare; ca urmare, este necesar ca dispoziţiile Tratatului care autorizează evaluarea ajutoarelor acordate de către statele membre şi interzicerea acelora care sunt incompatibile cu piaţa comună să fie aplicate în sectorul vitivinicol; dispoziţiile referitoare la primele de abandonare definitivă a suprafeţelor viticole nu trebuie să constituie un obstacol în acordarea ajutoarelor prevăzute de reglementările naţionale, în aceleaşi scopuri; (74) ţinându-se cont de complexitatea inevitabilă a normelor în sectorul vitivinicol, trebuie ca autorităţile statelor membre să asigure respectarea lor; Comisia trebuie să poată controla şi asigura această respectare recurgând la propriii săi inspectori, în colaborare cu autorităţile statelor membre; (75) pe măsură ce piaţa comună a vinului evoluează, statele membre şi Comisia trebuie să comunice datele necesare aplicării prezentului regulament; trebuie ca producătorii de struguri destinaţi vinificaţiei, de must şi de vin să întocmească o declaraţie de recoltă, această informaţie fiind necesară; statele membre trebuie să poată cere producătorilor alte informaţii; Comisia trebuie să poată efectua o evaluare a acestor date făcând apel la asistenţă externă; (76) pentru a uşura punerea în aplicare a dispoziţiilor avute în vedere, este necesară prevederea unei proceduri care să stabilească o strânsă cooperare între statele membre şi Comisie în cadrul unui comitet de gestiune; (77) cheltuielile care revin statelor membre ca urmare a obligaţiilor care rezultă din aplicarea prezentului regulament trebuie să fie finanţate de către Comunitate, conform Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1258/1999 din 17 mai 1999 privind finanţarea politicii agricole comune1; (78) organizarea comună a pieţei vitivinicole trebuie să ţină cont, în paralel şi într-un mod corespunzător, de obiectivele prevăzute la art. 33 şi 131 din Tratat; (79) organizarea comună a pieţei vitivinicole trebuie de asemenea să respecte acordurile încheiate conform art. 300 alin. (2) din Tratat, în special acelea care fac parte din Acordul

1 JO L 160, 26.06.1999, p. 103.

18

privind înfiinţarea Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi, în mod cu totul deosebit, din acordul privind obstacolele tehnice în calea comerţului1; (80) trecerea de la dispoziţiile Regulamentului (CEE) nr. 822/87 şi ale altor regulamente privind sectorul vitivinicol la aplicarea prezentului regulament poate crea unele dificultăţi care nu sunt prevăzute de prezentul regulament; pentru a face faţă acestei eventualităţi, se va permite Comisiei să adopte măsurile tranzitorii necesare; este necesar de asemenea să se autorizeze Comisia să rezolve problemele practice specifice, ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DOMENIUL DE APLICARE

Articolul 1 1. Organizarea comună a pieţei vitivinicole conţine norme privind potenţialul producţiei de vin, mecanismele pieţei, organizaţiile producătorilor şi organismele sectoriale, practicile şi tratamentele oenologice, descrierea, denumirea, prezentarea şi protejarea produselor, vinurile de calitate produse în regiuni determinate (v.c.p.r.d.) şi schimburile cu ţările terţe: 2. Se referă la următoarele produse:

Cod NC Descrierea mărfurilor a) 2009 60

2204 30 92 2204 30 94 2204 30 96 2204 30 98

Suc de struguri (inclusiv must de struguri) Alte musturi de struguri, cu excepţia celor parţial fermentate, chiar sufrate, altfel decât cu alcool

b) ex 2204 Vinuri din struguri proaspeţi, inclusiv vinurile alcoolizate; musturi de struguri altele decât cele de la poziţia 2009, cu excepţia celorlalte musturi de struguri de la subpoziţiile 2204 30 92 şi 2204 30 94, 2204 30 96 şi 2204 30 98

c) 0806 10 93 0806 10 95 0806 10 97

2209 00 11 2209 00 19

Struguri proaspeţi, cu excepţia celor de masă Oţeturi de vin

d) 2206 0010

2307 00 11 2307 00 19

2308 90 11 2308 90 19

Pichet Drojdii de vin Tescovină de struguri

1 JO L 336, 23.12.1994, p. 86.

19

3. Definiţiile termenilor utilizaţi pentru produsele din prezentul regulament figurează la anexa I, definiţiile termenilor privind tăriile alcoolice la anexa II, iar zonele viticole la anexa III. Modalităţile de aplicare a acestor anexe pot fi adoptate conform procedurii prevăzute la art. 75. 4. Anul de comercializare pentru produsele menţionate în prezentul regulament, denumit în continuare „an de comercializare”, începe la 1 august a fiecărui an şi se termină la 31 iulie a anului următor.

TITLUL II

POTENŢIALUL DE PRODUCŢIE

CAPITOLUL I

PLANTAREA VIŢEI DE VIE

Articolul 2 1. Plantarea de viţă de vie cu soiuri clasificate, conform art. 19 alin. (1), ca soiuri de struguri pentru vinificaţie, este interzisă până la 31 iulie 2010, cu excepţia cazurilor în care este efectuată în temeiul: a) unui drept de plantare nouă, în sensul art. 3; b) unui drept de replantare, în sensul art. 4 sau c) unui drept de plantare acordat pe o rezervă, în sensul art. 5 sau a art. 6 alin. (1), în cazul

aplicării art. 5 alin. (8). Până la aceeaşi dată, este de asemenea interzisă supraaltoirea soiurilor de struguri de vinificaţie pe alte soiuri de struguri decât pe cele de vinificaţie. 2. Strugurii obţinuţi pe suprafeţele: a) pe care viţele de vie au fost plantate înainte de 1 septembrie 1998 şi b) a căror producţie, în temeiul art. 6 alin. (3) sau al art. 7 alin. (4) din Regulamentul (CEE) nr. 822/87, nu poate fi pusă în circulaţie decât în scopul distilării, nu pot fi utilizaţi pentru obţinerea vinului destinat comercializării. Produsele provenite din aceşti struguri nu pot fi puse în circulaţie decât având ca destinaţie distileriile. Totuşi, din aceste produse nu poate fi fabricat un alcool având o tărie alcoolică în volume dobândită mai mică sau egală cu 80% vol. 3. Dacă un stat membru a întocmit inventarul potenţialului de producţie viticolă conform art. 16, el poate deroga de la dispoziţiile alin. (2) din prezentul articol. O astfel de derogare trebuie

20

acordată înainte de 31 iulie 2002 şi trebuie să conţină autorizaţia pentru suprafeţele respective de producere a vinului destinat comercializării. Derogarea se acordă: a) dacă producătorul respectiv a desţelenit anterior alte plantaţii de viţă de vie pe o suprafaţă

echivalentă de cultură pură, exceptând cazurile în care acest producător a primit pentru suprafaţa respectivă o primă de desţelenire prin aplicarea legislaţiei comunitare sau a celei naţionale

şi/sau b) autorizând utilizarea drepturilor de replantare obţinute de către un producător în cursul

unei perioade urmând a fi determinată după plantarea suprafeţei respective; statele membre pot de asemenea să recurgă în acest scop la drepturile de plantare nou create prevăzute la art. 6 alin. (1)

şi/sau c) dacă statul membru poate dovedi (spre a convinge Comisia) că beneficiază de drepturi de

replantare nerevendicate, care ar fi încă valabile dacă cererea ar fi fost făcută; aceste drepturi pot fi utilizate şi reatribuite producătorilor pentru o suprafaţă echivalentă de cultură pură;

şi/sau d) dacă producătorul respectiv s-a angajat să defrişeze o suprafaţă echivalentă de cultură pură

în termen de trei ani, în cazul în care respectiva suprafaţă a fost înscrisă în sistemul de publicitate imobiliară al statului membru respectiv.

4. În cazul aplicării dispoziţiilor alin. (3) lit. (a) sau (c), statele membre impun producătorilor respectivi o sancţiune administrativă corespunzătoare. 5. Dispoziţiile alin. (3) lit. (c) pot fi aplicate numai pentru o suprafaţă de maximum 1,2% din suprafaţa plantată cu viţă de vie. 6. Atunci când se aplică dispoziţiile alin. (3) lit. (b): a) dacă drepturile obţinute de producător sunt acordate pe o rezervă, aceste drepturi nu pot fi obţinute decât conform art. 5 alin. (3) lit. (b), iar producătorul plăteşte 150% din preţul perceput în mod normal de statul membru prin aplicarea acestei dispoziţii sau b) dacă producătorul dobândeşte un drept de replantare, acest drept acoperă suprafaţa respectivă, mărită cu 50%, iar acest surplus de 50% este transferat rezervei sau rezervelor conform art. 5 sau se adaugă la totalul drepturilor de plantare nou create prevăzute la art. 6 alin (1), în cazul aplicării art. 5 alin. (8). 7. Parcelele plantate cu soiuri de viţă de vie clasificate, conform art. 19 alin (1), ca soiuri de struguri de vinificaţie şi:

21

a) plantate începând de la data de 1 septembrie 1998 şi a căror producţie, conform art. 6 alin. (3) sau art. 7 alin. (4) din Regulamentul CEE nr. 822/87, putea fi pusă în circulaţie numai pentru distilare sau b) plantate cu încălcarea interdicţiei de plantare prevăzută la alin. (1) sunt desţelenite. Cheltuielile legate de o astfel de desţelenire sunt suportate de către producătorul respectiv. Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta aplicarea dispoziţiilor prezentului alineat.

Articolul 3 1. Statele membre pot acorda producătorilor drepturi de plantare nouă pentru suprafeţele: a) destinate noilor plantări în cadrul măsurilor de comasare sau a măsurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică, adoptate în aplicarea legislaţiei naţionale; b) destinate experimentării viticole sau c) destinate culturii de viţă-mamă pentru altoi. Statele membre pot de asemenea acorda drepturi de plantare nouă pentru suprafeţele ale căror produse vitivinicole sunt destinate exclusiv consumului familiei viticultorului. 2. Statele membre pot acorda de asemenea drepturi de plantare nouă până cel târziu la 31 iulie 2003 pentru suprafeţele destinate producţiei de v.c.p.r.d. sau de vin de masă desemnat printr-o indicaţie geografică, pentru care s-a recunoscut că producţia vinului respectiv, ca urmare a calităţii sale, este mult inferioară cererii. 3. Drepturile de plantare nouă sunt utilizate de producătorul căruia i-au fost acordate, la fel ca şi suprafeţele şi scopurile pentru care au fost acordate. 4. Drepturile de plantare nouă sunt utilizate înainte de sfârşitul celui de-al doilea an de comercializare care urmează celui în cursul căruia au fost acordate. Drepturile de plantare nouă, cu excepţia celor prevăzute la alin. (1) şi neutilizate, sunt atribuite unei rezerve în temeiul art. 5 alin. (2) lit. (a). 5. Drepturile de plantare nouă, cu excepţia celor prevăzute la alin. (1), nu pot fi acordate producătorilor decât în limita cantităţilor stabilite la art. 6 alin. (1). În acest scop: a) înainte de alocarea drepturilor nou create de plantare prevăzute la art. 6 uneia sau mai

multor rezerve, statele membre se asigură că acordarea de drepturi de plantare nouă nu aduce volumul drepturilor de plantări nou create prevăzute la art. 6 alin. (1) la o valoare situată sub zero

şi

22

b) dacă un stat membru a atribuit drepturile nou create de plantare, prevăzute la art. 6, uneia sau mai multor rezerve, acordarea ulterioară a unui drept de plantare nouă implică extinderea unui drept de plantare pentru o suprafaţă echivalentă de cultură pură, atribuit rezervei sau rezervelor din regiunea respectivă. Dacă nu există suficiente drepturi de plantare disponibile în rezerva sau rezervele respective, nu pot fi acordate drepturi de plantare nouă.

Articolul 4

1. Drepturile de replantare sunt următoarele: a) drepturile de replantare acordate în conformitate cu alin. (2) sau b) drepturile similare dobândite în temeiul unei legislaţii comunitare sau naţionale anterioare. 2. Statele membre acordă drepturi de replantare producătorilor care au efectuat o desţelenire pe suprafaţa plantată cu vie. Statele membre pot acorda drepturi de replantare producătorilor care se angajează să efectueze desţelenirea unei suprafeţe plantate cu viţă de vie înainte de sfârşitul celui de-al treilea an comercial care urmează după anul comercial în care a fost plantată suprafaţa respectivă. Drepturile de replantare au efect asupra unei suprafeţe echivalente de cultură pură cu cea care a fost sau urmează să fie desţelenită. 3. Drepturile de replantare sunt exercitate în exploataţia pentru care au fost acordate. Statele membre pot prevedea ca aceste drepturi să nu fie exercitate decât pe suprafaţa pe care s-a efectuat desţelenirea. 4. Prin derogare de la dispoziţiile alin. (3), drepturile de replantare pot fi transferate, parţial sau în totalitate, unei alte exploataţii viticole în interiorul aceluiaşi stat membru: a) dacă o parte a respectivei exploataţii viticole este transferată acestei alte exploataţii

viticole. În acest caz, dreptul poate fi utilizat pe o suprafaţă a acesteia din urmă, în limita suprafeţei transferate

sau b) dacă suprafeţe ale acestei alte exploataţii viticole sunt destinate: i) producţiei de v.c.p.r.d. sau de vinuri de masă desemnate printr-o indicaţie geografică sau ii) culturii de viţă-mamă pentru altoi. Drepturile nu pot fi utilizate decât pentru suprafeţele şi în scopurile pentru care au fost acordate. Statele membre urmăresc ca aplicarea acestor derogări să nu determine o mărire globală a potenţialului de producţie de pe teritoriul lor, în special dacă sunt efectuate transferuri de suprafeţe neirigate spre suprafeţe irigate.

23

5. Drepturile de replantare dobândite în temeiul prezentului regulament sunt utilizate înaintea celui de-al cincilea an de comercializare care urmează după cel în cursul căruia a fost efectuată desţelenirea. Prin derogare, această perioadă poate fi prelungită la opt ani de comercializare de către statele membre. Drepturile de replantare neutilizate în cursul acestei perioade sunt atribuite unei rezerve în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit.(a).

Articolul 5 1. În vederea îmbunătăţirii administrării potenţialului de producţie la scară naţională sau regională, statele membre creează, după caz, o rezervă naţională şi/sau rezerve regionale cu drepturi de plantare. 2. Următoarele drepturi sunt atribuite rezervei sau rezervelor: a) drepturile de plantare nouă, drepturile de replantare şi drepturile de plantare acordate

rezervei, care nu au fost utilizate în termenele menţionate la art. 3 alin. (4), în art. 4 alin. (5) şi la alin. (6) din prezentul articol;

b) drepturile de replantare atribuite rezervei de către producătorii titulari ai acestor drepturi,

eventual prin intermediul unei despăgubiri financiare de origine naţională, a cărei sumă totală şi detalii suplimentare sunt stabilite de către statele membre, luându-se în considerare interesele legitime ale părţilor;

c) drepturile de plantare nouă, prevăzute la art. 6. 3. Statele membre pot acorda drepturile atribuite rezervei: a) fără despăgubire financiară, producătorilor în vârstă de până la patruzeci de ani, care

posedă o capacitate profesională suficientă şi care se stabilesc pentru prima dată pe o exploataţie viticolă, în calitate de şef al exploataţiei viticole

sau b) cu despăgubire financiară virată în casieriile naţionale şi, eventual, regionale,

producătorilor care au intenţia de a utiliza drepturile pentru a planta viţă de vie a cărei producţie are un debuşeu asigurat. Statele membre definesc criteriile de stabilire a volumului despăgubirii financiare, care poate varia în funcţie de viitorul produs final al viilor respective.

4. Statele membre urmăresc ca locul în care sunt exercitate drepturile de plantare acordate unei rezerve, precum şi soiurile şi tehnicile utilizate pentru cultură să garanteze compatibilitatea producţiei ulterioare cu cererea pieţei, precum şi randamentele reprezentative ale mediei regiunii în care sunt utilizate aceste drepturi, în special dacă drepturile de plantare provenite de pe suprafeţe neirigate sunt utilizate pe suprafeţe irigate. 5. Drepturile de plantare atribuite unei rezerve pot fi acordate cel mai târziu la sfârşitul celui de-al cincilea an de comercializare calculat după cel în cursul căruia au fost atribuite drepturile respective. Drepturile de plantare care nu au fost acordate în acest interval de timp se sting la expirarea acestuia. 6. Drepturile de plantare acordate unei rezerve sunt utilizate înainte de sfârşitul celui de-al doilea an de comercializare calculat după cel în cursul căruia au fost acordate drepturile

24

respective. Drepturile de plantare acordate unei rezerve care nu sunt utilizate în cursul acestei perioade sunt reatribuite unei alte rezerve, conform alin. (2) lit. (a). 7. Dacă un stat membru creează rezerve regionale, poate stabili reguli care să autorizeze transferul drepturilor de plantare între rezervele regionale. Dacă într-un stat membru coexistă rezerve regionale şi naţionale, pot fi autorizate transferuri între astfel de rezerve. Transferurile prevăzute în prezentul alineat pot fi afectate de un coeficient de reducere. 8. Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1) - (7), autoritatea competentă a unui stat membru poate să nu pună în aplicare sistemul de rezerve, cu condiţia ca acest stat membru să poată dovedi că pe întreg teritoriul său există un sistem eficient de administrare a drepturilor de plantare. Acest sistem poate, dacă este nevoie, să se abată de la dispoziţiile specifice ale prezentului capitol. Dacă un stat membru are un astfel de sistem, drepturile de replantare prevăzute în prima teză din art. 4 alin. (5) se prorogă cu cinci ani de comercializare. A doua teză din art. 4 alin. (5) rămâne aplicabilă.

Articolul 6 1. Drepturile de plantare nou create, inclusiv drepturile de plantare nouă acordate de statul membru în sensul art. 3 alin. (2) sunt atribuite după cum urmează: a) Germania: 1 534 ha

Grecia: 1 098 ha Spania: 17 355 ha Franţa: 13 565 ha Italia: 12 933 ha Luxemburg: 18 ha Austria : 737 ha Portugalia: 3 760 ha

b) rezerva comunitară: 17 000 ha. 2. Drepturile de plantare nou create nu pot fi atribuite unei rezerve sau utilizate prin aplicarea art. 2 alin. (3) lit. (b), decât dacă statul membru a stabilit inventarul potenţialului de producţie, conform art. 16. 3. Atribuirea de drepturi de plantare nou create prevăzute la alin. (1) unei rezerve sau utilizarea acestor drepturi prin aplicarea art. 2 alin. (3) lit. (b) nu poate fi efectuată decât o singură dată.

Articolul 7 1. În cadrul prezentului capitol, se aplică următoarele definiţii: a) „desţelenire” reprezintă eliminarea completă a butucilor de viţă aflaţi pe un teren plantat

cu viţă de vie;

25

b) „plantare” reprezintă fixarea definitivă a răsadurilor de viţă de vie sau a unor părţi de răsaduri de viţă de vie, altoite sau nu, în vederea producerii de struguri sau a unei culturi de viţă-mamă pentru altoi;

c) „drept de plantare” reprezintă dreptul de a planta viţă de vie în temeiul unui drept de

plantare nouă, a unui drept de replantare, a unui drept de plantare acordat pentru o rezervă sau a unui drept de plantare nou creat în condiţiile prevăzute la art. 3, 4, 5 şi 6;

d) „drept de replantare” reprezintă dreptul de a planta viţă de vie pe o suprafaţă de cultură

pură echivalentă cu cea de pe care a fost desţelenită viţă de vie sau de pe care urmează să fie desţelenită în condiţiile menţionate la art. 4 şi art. 5 alin. (8);

e) „supraaltoire” reprezintă altoirea unei viţe de vie care a fost deja altoită. 2. Modalităţile de aplicare a dispoziţiilor prezentului capitol sunt adoptate conform procedurii prevăzute la art. 75. Ele pot să conţină în special: - dispoziţii referitoare la distilarea produselor provenite din viile menţionate de art. 2 alin. (7), - dispoziţii care permit evitarea cheltuielilor administrative excesive în cursul aplicării dispoziţiilor prezentului capitol, - recunoaşterea prevăzută la art. 3 alin. (2), - coexistenţa viilor conform art. 4 alin. (2), - aplicarea coeficientului de reducere prevăzut la art. 5 alin. (7), - punerea în aplicare a rezervei comunitare prevăzute la art. 6 alin. (1). Modalităţile pot prevedea în special, în perioada de până la 31 decembrie 2003, ca drepturile de plantare nou create şi acordate unei rezerve comunitare să fie atribuite statelor membre pentru ca ele să le utilizeze în regiuni în care poate fi dovedită existenţa unor necesităţi suplimentare care trebuie satisfăcute prin atribuirea acestor drepturi de plantare nou create, - dispoziţii vizând garantarea că noile drepturi de plantare acordate în conformitate cu art. 3 alin. (1) nu aduc atingere interdicţiei de noi plantări, prevăzute la art. 2 alin (1). 3. Până la 31 decembrie 2003 şi în continuare o dată la trei ani, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport asupra aplicării prezentului capitol. Raportul poate fi însoţit, eventual, de propuneri vizând acordarea altor drepturi de plantare nou create.

26

CAPITOLUL II

PRIMELE DE ABANDONARE

Articolul 8

1. Poate fi acordată o primă drept despăgubire pentru abandonarea definitivă a viticulturii pe o suprafaţă determinată. Prima poate fi acordată, în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, celor care exploatează suprafeţe viticole cultivate pentru producţia de struguri de vinificaţie. Suprafaţa luată în considerare nu trebuie să fie mai mică de 10 ari. 2. Statele membre pot stabili suprafeţele pentru care poate fi acordată prima. De asemenea, ele pot impune anumite condiţii privind stabilirea acestor suprafeţe, în special pentru a asigura un echilibru între producţie şi ecologie în regiunile respective. 3. Acordarea primei atrage după sine pentru producător pierderea dreptului de replantare pe suprafaţa care face obiectul primei. 4. Statele membre stabilesc valoarea primei pe hectar, luându-se în considerare următoarele elemente: a) randamentul agricol sau capacitatea de producţie a exploataţiei viticole; b) metoda de producţie; c) suprafaţa respectivă raportată la suprafaţa totală a exploataţiei viticole; d) tipul de vin produs; e) existenţa culturilor asociate. 5. Suma totală a primei nu depăşeşte plafoanele ce urmează a fi stabilite.

Articolul 9 Următoarele suprafeţe nu pot beneficia de prima de abandonare a producţiei: a) suprafeţele viticole cultivate pentru care au fost constatate încălcări ale dispoziţiilor

comunitare sau naţionale în materie de plantare în cursul unei perioade care urmează să fie stabilită, de maximum zece ani de comercializare;

b) suprafeţele viticole care nu mai sunt întreţinute; c) suprafeţele viticole care au fost plantate în cursul unei perioade care urmează să fie

stabilită, de maximum zece ani de comercializare; d) suprafeţele viticole care au beneficiat de o finanţare în vederea restructurării lor şi a

reconversiei în cursul unei perioade care urmează să fie stabilită, de maximum zece ani de comercializare.

27

Articolul 10

Modalităţile de aplicare a prezentului capitol sunt adoptate conform procedurii prevăzute la art. 75. Aceste modalităţi pot cuprinde în special: a) datele referitoare la introducerea cererilor şi la executarea defrişării; b) condiţiile de efectuare a plăţilor; c) plafoanele prevăzute la art. 8 alin. (5); d) consideraţii referitoare la mediu şi e) stabilirea perioadelor prevăzute la art. 9.

CAPITOLUL III

RESTRUCTURAREA ŞI RECONVERSIA

Articolul 11 1. Se instituie un ansamblu de măsuri de restructurare şi de reconversie a podgoriilor. 2. Ansamblul de măsuri are ca obiectiv adaptarea producţiei la cererea pieţei. 3. Ansamblul de măsuri cuprinde una sau mai multe dintre acţiunile următoare: a) reconversia soiurilor, inclusiv prin supraaltoire; b) replantarea podgoriilor; c) ameliorarea tehnicilor de gestionare a podgoriilor legate de obiectivul ansamblului de măsuri. Măsurile nu cuprind înlocuirea normală a podgoriilor ajunse la finalul ciclului lor natural de viaţă. 4. Au acces la ansamblul de măsuri doar regiunile unui stat membru pentru care acesta a întocmit inventarul potenţialului de producţie conform art. 16.

Articolul 12 Statele membre răspund de planurile de restructurare şi de reconversie, inclusiv, dacă e cazul, de aprobarea lor. Aceste planuri trebuie să respecte normele stabilite în prezentul capitol şi modalităţile lor de aplicare.

28

Articolul 13

1. Acordarea unui sprijin în favoarea restructurării şi a reconversiei necesită un plan stabilit şi, la nevoie, aprobat de statul membru. Sprijinul ia următoarele forme: a) acordarea unor despăgubiri producătorilor pentru pierderile de venituri suferite în cadrul punerii în aplicare a planului şi b) o participare la costurile restructurării şi reconversiei. 2. Acordarea unor despăgubiri producătorilor pentru pierderile de venituri se poate face sub următoarele forme: a) o autorizaţie de coexistenţă a podgoriilor vechi şi noi pentru o perioadă determinată de maximum trei ani, fără a aduce atingere dispoziţiilor capitolului I din prezentul titlu sau b) o despăgubire finanţată de Comunitate. 3. Participarea Comunităţii la finanţarea costurilor restructurării şi reconversiei nu depăşeşte 50% din aceste costuri. Totuşi, în regiunile ţinând de obiectivul nr. 1, conform Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1260/1999 din 21 iunie 1999 de stabilire a dispoziţiilor generale privind fondurile structurale1, participarea Comunităţii poate atinge 75%. Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 14 alin. (4), statele membre nu pot participa la finanţare în nici unul din cazurile menţionate anterior.

Articolul 14 1. Comisia alocă în fiecare an statelor membre o primă tranşă de credite pe baza criteriilor obiective, luând în considerare situaţiile şi nevoile speciale, precum şi eforturile acceptate, ţinându-se cont de obiectivul planului de măsuri. 2. Dotarea iniţială este adaptată în funcţie de cheltuielile reale şi de previziunile cheltuielilor revăzute comunicate de statele membre, ţinându-se cont de obiectivul planului de măsuri şi în limita creditelor disponibile. 3. Alocările financiare între statele membre se efectuează ţinându-se cont în mod corespunzător de proporţia podgoriei comunitare existente în respectivul stat membru. 4. O dată ce un stat membru a primit o alocaţie financiară pentru un anumit număr de hectare, el poate repartiza totalul sumei alocate pe un număr mai mare de hectare. În acest sens, el poate utiliza fondurile naţionale pentru a completa suma redusă pe hectar astfel încât să atingă din nou plafonul iniţial pe hectar prevăzut de alocaţia comunitară.

1 JO L 161, 26.06.1999, p. 1.

29

Articolul 15

Modalităţile de aplicare a prezentului capitol se adoptă conform procedurii prevăzute la art. 75. Aceste modalităţi pot prevedea în special: a) o dimensiune minimă pentru podgoriile respective; b) dispoziţii de stabilire a drepturilor de replantare în cadrul punerii în aplicare a planurilor; c) dispoziţii vizând împiedicarea unei măriri a potenţialului de producţie, în urma aplicării

dispoziţiilor prezentului capitol; d) plafoane de ajutor pe hectar.

CAPITOLUL IV

INFORMAŢII ŞI DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 16 1. Inventarul potenţialului de producţie conţine următoarele informaţii: a) suprafeţele plantate cu viţă de vie clasificate ca soiuri pentru producţia de vin conform art.

19 alin. (1), pe teritoriul statului membru respectiv; b) soiurile respective; c) totalul drepturilor de plantare existente; d) orice dispoziţie naţională sau regională adoptată ca urmare a aplicării prezentului titlu. 2. Un stat membru poate prevedea ca inventarul să fie întocmit în funcţie de regiune. Cu toate acestea, în acest caz, toate inventarele regionale trebuie să fie întocmite până la 31 decembrie 2001. Conform dispoziţiilor prezentului regulament, întârzierea unei regiuni în întocmirea inventarului nu împiedică punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentului titlu în celelalte regiuni ale statului membru respectiv.

Articolul 17 1. Comisia poate evalua: a) producţia sectorului viticol; b) utilizările industriale ale produselor viei; c) evoluţia consumului de vinuri şi a altor produse din sectorul vitivinicol care se consumă

ca atare;

30

d) orice alt element a cărui cunoaştere este necesară pentru gestionarea pieţei sau a unui ansamblu de măsuri de ajustare a ofertei.

2. În cadrul evaluărilor Comisia poate recurge la asistenţă externă. 3. Comisia finanţează un studiu independent asupra utilizării soiurilor interspecifice. Pe baza acestui studiu, ea va prezenta Parlamentului European şi Consiliului, până la 31 decembrie 2003, un raport însoţit, după caz, de propuneri.

Articolul 18 1. Producătorii de struguri destinaţi vinificaţiei, precum şi producătorii de must şi de vin trebuie să declare în fiecare an cantităţile de produse ale ultimei recolte. Statele membre pot de asemenea să îi oblige pe comercianţii de struguri destinaţi producţiei de vin să declare cantităţile de produse ale ultimei recolte care au fost comercializate. 2. Producătorii de must şi de vin şi comercianţii, cu excepţia comercianţilor cu amănuntul, trebuie să declare în fiecare an cantităţile de must şi de vin pe care le deţin, fie că acestea provin din recolta anului în curs sau din recoltele anterioare. Musturile şi vinurile importate din ţările terţe fac obiectul unei menţiuni speciale.

Articolul 19 1. Statele membre stabilesc o clasificare a soiurilor de viţă de vie destinate producţiei de vin. Toate soiurile clasificate aparţin speciei Vitis vinifera sau provin dintr-o încrucişare între respectiva specie şi alte specii din genul Vitis. Următoarele soiuri nu pot fi incluse în clasificare: - Noah, - Othello, - Isabelle, - Jacquez, - Clinton, - Herbemont. 2. În clasificarea lor, statele membre indică soiurile de viţă din care se pot obţine fiecare dintre v.c.p.r.d. de pe teritoriul lor. Aceste soiuri aparţin speciei Vitis vinifera. 3. Numai soiurile de viţă de vie indicate în clasificare pot fi plantate, replantate sau altoite în Comunitate în scopul producerii vinului. Această restricţie nu se aplică viţelor utilizate pentru cercetare şi experimente ştiinţifice. 4. Suprafeţele plantate cu soiuri de viţă de vie în scopul producerii vinului care nu sunt menţionate în clasificare trebuie să fie desţelenite, cu excepţia cazului în care producţia este destinată exclusiv consumului familiei viticultorului. Statele membre iau măsurile necesare pentru a controla această excepţie.

31

5. Dacă soiurile sunt eliminate din clasificare, ele se desţelenesc în termen de cincisprezece ani de la eliminarea lor.

Articolul 20 Normele care reglementează registrul comunitar al culturilor de viţă de vie sunt cele prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2392/86.

Articolul 21 Capitolele I şi II ale prezentului titlu nu se aplică statelor membre în care producţia de vin nu depăşeşte 25 000 hectolitri pe an de comercializare. Această producţie se calculează pe baza producţiei medii în cursul ultimilor cinci ani de comercializare.

Articolul 22 Statele membre pot adopta reglementări naţionale mai restrictive în materie de plantare nouă sau de replantare de vie sau de supraaltoire. Ele pot impune ca cererile sau informaţiile prevăzute în prezentul titlu să fie completate cu alte indicaţii necesare în scopul urmăririi evoluţiei potenţialului de producţie.

Articolul 23 1. Modalităţile de aplicare a prezentului capitol se adoptă conform procedurii prevăzute la art. 75. Aceste modalităţi se pot referi în special la: a) prezentarea şi detalierea datelor cerute pentru inventarul prevăzut la art. 16; b) gestionarea clasificării soiurilor de viţă de vie prevăzute la art. 19; c) destinaţia produselor provenite din soiuri care nu figurează în respectiva clasificare. 2. Se pot adopta dispoziţii care să prevadă un document de însoţire a materialelor de înmulţire vegetativă a viei şi modalităţile referitoare la punerea în aplicare, în special în materie de control, conform procedurii prevăzute la art. 75. 3. Regulamentul (CEE) nr. 2392/86 poate fi modificat sau abrogat conform procedurii prevăzute la art. 75. 4. Conform procedurii prevăzute la art. 75, se decide dacă un stat membru a întocmit inventarul prevăzut la art. 16 şi, după caz, dacă această decizie trebuie revocată, în special dacă statul respectiv nu a efectuat actualizarea inventarului.

32

TITLUL III

MECANISMELE DE PIAŢĂ

CAPITOLUL I

AJUTORUL PENTRU DEPOZITARE PRIVATĂ

Articolul 24

1. Pentru producători, se instituie un ansamblu de măsuri de ajutor pentru depozitarea privată: a) a vinului de masă; b) a mustului de struguri, a mustului de struguri concentrat şi a mustului de struguri

concentrat rectificat. 2. Acordarea de ajutoare este subordonată încheierii cu organismele de intervenţie, în perioada 16 decembrie - 15 februarie a anului următor şi în condiţii care urmează să fie stabilite, a unui contract de depozit pe termen lung. 3. Contractele de depozit pe termen lung trebuie încheiate pentru o perioadă care se încheie: a) cel mai devreme la 1 septembrie a anului următor încheierii contractului, pentru vinurile

de masă, şi cel mai devreme la 1 august a anului următor încheierii contractului, pentru mustul de struguri, mustul de struguri concentrat şi mustul de struguri concentrat rectificat

şi b) cel mai târziu la 30 noiembrie a anului următor încheierii contractului.

Articolul 25 1. Încheierea contractelor de depozit este subordonată unor condiţii referitoare, în special, la calitatea produselor respective. 2. Pentru vinurile de masă, contractele de depozit stipulează că plata ajutorului şi obligaţiile corespunzătoare ale producătorului se pot încheia pentru întreaga cantitate sau pentru o parte a cantităţii depozitate, dacă preţurile de piaţă ale respectivului tip de vin depăşesc un prag ce urmează să fie stabilit. 3. Suma totală a ajutorului pentru depozitare privată nu poate acoperi decât cheltuielile tehnice de depozitare şi dobânzile, stabilite forfetar. 4. Pentru mustul de struguri concentrat, această valoare poate fi modificată cu un coeficient, în funcţie de procentul de concentraţie alcoolică.

Articolul 26 1. Modalităţile de aplicare a prezentului capitol sunt adoptate conform procedurii prevăzute la art. 75.

33

Aceste modalităţi pot prevedea în mod special următoarele: - stabilirea pragului, a sumei forfetare şi a coeficientului prevăzute la art. 25, - contractele de depozit pe termen lung a vinului de masă nu pot fi încheiate decât pentru vinuri de masă specifice, - mustul de struguri care face obiectul unui contract de depozitare pe termen lung poate fi transformat, pe durata contractului, parţial sau în întregime, în must de struguri concentrat sau în must de struguri concentrat rectificat, - modalităţi privind punerea în aplicare a clauzei de încetare a plăţii ajutorului, prevăzute la art. 25 alin. (2), - mustul de struguri şi mustul de struguri concentrat destinate fabricării sucului de struguri nu pot face obiectul unui contract de depozit pe termen lung, - durata efectivă a contractelor. 2. Conform procedurii prevăzute la art. 75, se poate prevedea: - ca măsurile de ajutor pentru depozitare privată să nu fie aplicate dacă evoluţia pieţei arată că aceste măsuri nu sunt justificate şi - ca posibilitatea încheierii altor contracte de depozit pe termen lung să fie suspendată în orice moment dacă evoluţia pieţei şi, mai ales, ritmul încheierii contractelor justifică acest lucru.

CAPITOLUL II

DISTILAREA

Articolul 27 1. Supratescuirea strugurilor, presaţi sau nu, precum şi tescuirea drojdiilor de vin sunt interzise. Acelaşi lucru este valabil şi pentru repunerea în fermentaţie a tescovinei de struguri în alte scopuri decât distilarea. 2. Filtrarea şi centrifugarea drojdiilor de vin nu sunt considerate ca tescuire: a) dacă produsele obţinute prezintă calităţi de naturaleţe şi autenticitate pentru

comercializare şi b) dacă drojdiile nu sunt reduse la o stare uscată. 3. Persoanele fizice sau juridice sau grupurile de persoane, cu excepţia persoanelor şi grupurilor prevăzute la alin. (7), care au efectuat o vinificare trebuie să livreze în scopul distilării tuturor produselor secundare acestei vinificări.

34

4. Cantitatea de alcool conţinută în produse secundare trebuie să fie cel puţin egală cu 10% din volumul de alcool conţinut în vinul produs, dacă acesta a fost obţinut prin vinificarea directă a strugurilor. Cu excepţia derogărilor prevăzute pentru cazurile justificate tehnic, concentraţia alcoolică nu poate fi sub 5% dacă vinul a fost obţinut prin vinificarea mustului de struguri, mustului de struguri parţial fermentat sau din vin nou încă în fermentaţie. Dacă procentele aplicabile nu sunt realizate, persoana responsabilă de distilare trebuie să livreze o cantitate de vin din producţia proprie pentru a asigura respectarea procentelor respective. Se poate deroga de la alin. (3) şi de la primul paragraf al prezentului alineat pentru categorii de producători determinaţi, pentru anumite regiuni de producţie şi pentru vinurile supuse distilării prevăzute la art. 28. 5. Obligaţia livrării formulate la alin. (3) poate fi îndeplinită prin livrarea vinului spre o fabrică de oţet. 6. Persoanele fizice sau juridice sau grupurile de persoane, cu excepţia persoanelor sau grupurilor de persoane prevăzute la alin. (7), care deţin produse secundare rezultând din orice transformare a strugurilor, cu excepţia vinificării, trebuie să le livreze în vederea distilării. 7. Persoanele fizice sau juridice sau grupurile de persoane care transformă strugurii recoltaţi din zona viticolă A sau din partea germană a zonei viticole B sau din regiunile plantate cu vie din Austria au obligaţia să îşi retragă produsele secundare rezultate din această transformare sub control şi în condiţii determinate. 8. Persoanele sau grupurile supuse obligaţiilor prevăzute la alin. (3) sau obligaţiei prevăzute la alin. (6) se pot achita de această obligaţie prin retragerea produselor secundare vinicole sub control şi în condiţii determinate. 9. Preţul de achiziţie al tescovinei de struguri, al drojdiei de vin şi al vinului livrate pentru distilare în sensul prezentului articol este de 0,995 EUR pe % vol şi pe hectolitru. 10. Preţul plătit de către distilator nu poate fi inferior preţului de achiziţie. 11. Distilatorul poate: a) să beneficieze de un ajutor pentru produsul de distilat, cu condiţia ca produsul provenit din distilare să aibă o tărie alcoolică de cel puţin 52% vol sau b) să livreze organismului de intervenţie produsul provenit din distilare, cu condiţia ca el să aibă o tărie alcoolică de cel puţin 92% vol. Dacă vinul a fost transformat în vin alcoolizat înainte de a fi livrat distilatorului, ajutorul prevăzut la lit. (a) se plăteşte producătorului de vin alcoolizat, iar produsul distilării nu poate fi livrat organismului de intervenţie. 12. Se poate decide ca livrarea alcoolului către organismul de intervenţie să fie înlocuită cu livrarea către un operator care a prezentat o ofertă în cadrul vânzărilor organizate pentru desfacerea produselor distilării şi care a fost reţinută în cadrul procedurii prevăzute la art. 31 alin. (1).

35

13. Alin. (1) - (12) nu se aplică nici sucului de struguri sau sucului de struguri concentrat şi nici mustului de struguri sau mustului de struguri concentrat destinat preparării sucului de struguri.

Articolul 28 1. Vinurile provenite din soiuri de struguri care figurează simultan în clasificarea pentru aceeaşi unitate administrativă ca soiuri de struguri de vinificaţie şi ca soiuri destinate unei alte utilizări, care depăşesc cantităţile normal vinificate şi care nu sunt exportate în timpul anului de comercializare respectiv, se distilează înaintea unei date care va fi precizată. Cu excepţia unei derogări, aceste vinuri nu pot circula decât în direcţia unei distilerii. 2. Pentru stabilirea cantităţilor normal vinificate, se ţine în special cont de: a) cantităţile vinificate în cursul unei perioade de referinţă care va fi precizată şi b) cantităţile de vin rezervate destinaţiilor tradiţionale. 3. Preţul de achiziţie al vinului livrat distilării prevăzut în prezentul articol este de 1,34 EUR pe % vol şi pe hectolitru; el poate varia în cursul unui anumit an de comercializare, cu condiţia ca media pentru respectivul an de comercializare să rămână de 1,34 EUR pe % vol şi pe hectolitru. 4. Preţul plătit de distilator nu poate fi inferior preţului de achiziţie. 5. Distilatorul poate: a) să beneficieze de un ajutor pentru produsul de distilat, cu condiţia ca produsul provenit din

distilare să aibă o tărie alcoolică de cel puţin 52% vol sau b) să livreze organismului de intervenţie produsul provenit din distilare, cu condiţia ca el să

aibă o tărie alcoolică de cel puţin 92% vol. Dacă vinul a fost transformat în vin alcoolizat înainte de a fi livrat distilatorului, ajutorul prevăzut la lit. (a) se plăteşte producătorului de vin alcoolizat, iar produsul distilării nu poate fi livrat organismului de intervenţie. 6. Se poate stabili ca livrarea alcoolului către organismul de intervenţie să fie înlocuită cu livrarea către un operator care a prezentat o ofertă în cadrul vânzărilor organizate pentru desfacerea produselor distilării şi care a fost reţinută în cadrul procedurii prevăzute la art. 31 alin. (1). 7. Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 1 alin. (2).

36

Articolul 29

1. Comunitatea poate susţine distilarea vinurilor de masă şi a vinurilor din care se pot obţine vinuri de masă pentru a susţine piaţa vitivinicolă şi, ca urmare, pentru a favoriza continuarea aprovizionărilor cu produse ale distilării de vin a segmentelor sectorului alcoolului alimentar care, în mod tradiţional, utilizează acest alcool. 2. Sprijinul constă într-un ajutor principal şi într-un ajutor secundar plătite distilatorilor. 3. Ajutorul principal se plăteşte pe baza volumului de vin de masă şi de vin din care se poate obţine vin de masă care este distilat. 4. Ajutorul principal se distribuie după un sistem de contracte încheiate între distilatori şi producătorii de vin. Se stabileşte un preţ minim pe care distilatorii trebuie să-l plătească producătorilor; preţul poate varia în cursul unui an de comercializare, cu condiţia ca media pe anul de comercializare respectiv să rămână de 2,488 EUR pe % vol şi pe hectolitru. 5. Suma totală a ajutorului principal reflectă: a) necesitatea ca preţul minim plătit în medie de către distilatori producătorilor de vin în

cursul unui anumit an de comercializare să respecte nivelul indicat la alin. (4); b) necesitatea de a menţine aprovizionarea pieţelor tradiţionale ale sectorului alcoolului

alimentar la preţuri competitive. 6. Ajutorul secundar ia forma unei plăţi destinate acoperirii costului rezonabil al stocării produsului obţinut. Acest ajutor are rolul de a facilita aplicarea măsurilor privind ajutorul principal.

Articolul 30 1. Se poate lua o măsură de distilare de criză în caz de perturbare excepţională a pieţei datorată unor excedente importante şi/sau unor probleme de calitate. 2. Măsura are ca scop: a) să resoarbă surplusurile şi b) să asigure continuitatea aprovizionărilor de la o recoltă la alta. 3. Măsura este facultativă pentru producători. 4. Măsura poate fi limitată la anumite categorii de vin sau la anumite zone de producţie. Această măsură nu poate fi aplicată pentru v.c.p.r.d. decât la cererea respectivului stat membru. 5. Unul dintre criteriile care ar putea determina introducerea acestei măsuri ar fi o deteriorare demonstrabilă, în decursul timpului, a preţului pieţei pentru o categorie specială de vin sau pentru vinul care provine din anumite zone de producţie.

37

6. Dacă Comunitatea pune în aplicare această măsură timp de trei ani consecutiv, pentru o categorie specială de vin (într-o anumită zonă), Comisia redactează pentru Parlamentul European şi Consiliu un raport cu privire la această criză persistentă, care conţine, dacă este cazul, propuneri.

Articolul 31 1. Alcoolul preluat de organismul de intervenţie se comercializează prin vânzare publică sau prin achiziţie publică. Prin desfacerea acestui alcool, autorităţile evită pe cât posibil să afecteze debuşeurile alcoolului care depind în mod tradiţional de existenţa acestor debuşeuri. Alcoolul nu poate fi desfăcut în sectorul alcoolului comestibil. 2. Se poate totuşi stabili ca acest alcool să fie desfăcut în acest sector, dacă aprovizionările pentru sectorul respectiv, pentru care utilizarea alcoolului provenit din vin este obligatorie, nu sunt asigurate prin aplicarea art. 27, 28 şi 29.

Articolul 32 1 Pentru vinurile obţinute de către producătorii care au mărit tăria alcoolică prin adaos de zaharoză sau de must şi care au beneficiat de ajutorul prevăzut la art. 34, preţul de achiziţie stabilit pentru fiecare distilare, cu excepţia celei prevăzute la art. 27, se diminuează, în interiorul fiecărei suprafeţe viticole, cu o sumă forfetară identică, calculată pe baza sumei ajutorului prevăzut la art. 34, şi a creşterii tăriei alcoolice stabilite pentru suprafaţa viticolă respectivă. 2. La cererea producătorului respectiv, nu se aplică diminuarea decât în limita cantităţilor care au făcut obiectul creşterii tăriei alcoolice prevăzute la alin. (1).

Articolul 33 1. Modalităţile de aplicare a prezentului capitol se adoptă conform procedurii prevăzute la art. 75. Aceste modalităţi pot cuprinde în special: a) derogările prevăzute în prezentul capitol; b) în privinţa art. 27 şi art. 28, condiţiile de realizare a distilării, evaluarea volumului de

alcool conţinut în vinul produs, condiţiile de livrare a produselor către organismul de intervenţie, preţurile de achiziţie ale produselor distilării care pot fi acoperite de organele de intervenţie sau de criteriile de stabilire a acestor preţuri;

c) normele minime care trebuie respectate pentru tescovine şi drojdii; d) condiţiile în care poate fi realizată retragerea sub control prevăzută la art. 27 alin. (7); e) cantităţile vinificate în mod normal prevăzute la art. 28 alin. (2); f) modalităţile de aplicare a măsurii prevăzute la art. 30, inclusiv produsele la care se referă

şi debitul produselor distilării, în special pentru evitarea oricăror perturbări pe piaţa alcoolului şi a băuturilor spirtoase;

38

g) posibilitatea de a modula preţul de achiziţie prevăzut la art. 28 alin. (3) şi h) stabilirea preţului minim prevăzut la art. 29 alin. (4). 2. Suma ajutoarelor prevăzute la art. 27 şi art. 28 acordate cu scopul de a permite desfacerea produselor obţinute, valoarea ajutoarelor prevăzute la art. 29, regulile care definesc circumstanţele care pot declanşa măsura prevăzută la art. 30, precum şi amploarea şi forma sprijinului financiar al Comunităţii în favoarea acestei măsuri sunt stabilite conform procedurii prevăzute la art. 75.

CAPITOLUL III

AJUTOARE ÎN FAVOAREA UTILIZĂRILOR DETERMINATE

Articolul 34

1. Se instituie un ajutor în favoarea utilizării:

a) musturilor de struguri concentrate şi a b) musturilor de struguri concentrate rectificate produse în Comunitate, dacă sunt utilizate pentru mărirea tăriei alcoolice a produselor vinicole pentru care o astfel de mărire aste autorizată în sensul prezentului regulament. 2. Acordarea unui ajutor poate fi rezervată produselor provenite din zonele viticole C III, în cazul în care, în lipsa unei astfel de măsuri, ar fi imposibilă menţinerea schimburilor de musturi şi de vinuri pentru cupaj. 3. Valoarea ajutorului este stabilită în euro pe % vol ca tărie potenţială şi pe hectolitru de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat, ţinându-se cont de diferenţa între costurile îmbogăţirii obţinute prin produsele menţionate mai sus şi, respectiv, prin zaharoză.

Articolul 35 1. Se instituie un ajutor în favoarea utilizării: a) de musturi de struguri şi de musturi de struguri concentrate produse în Comunitate în

vederea elaborării sucului de struguri sau a fabricării altor produse comestibile din acest suc de struguri;

b) de musturi de struguri şi musturi de struguri concentrate produse în zonele C III în vederea

fabricării, în Regatul Unit şi în Irlanda, a produselor aparţinând codului NC 2206 00 pentru care utilizarea unei denumiri compuse conţinând cuvântul „vin” poate fi admisă de către statele membre respective conform anexei VII lit. C pct. 2;

39

c) de musturi de struguri concentrate produse în Comunitate ca element principal într-un ansamblu de produse comercializate în Regatul Unit şi în Irlanda cu un mod de folosire explicit permiţând consumatorului să obţină din aceste musturi o băutură care să imite vinul.

2. Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1) lit. (b), dacă se dovedeşte că restricţia geografică legată de producţia de musturi de struguri şi de musturi de struguri concentrate prevăzută la litera respectivă duce la denaturarea concurenţei, se poate decide extinderea acordării acestui ajutor la musturile de struguri şi la musturile de struguri concentrate produse în alte regiuni ale Comunităţii decât în zonele C III. 3. Ajutoarele prevăzute la alin. (1) sunt rezervate utilizării produselor provenite din struguri de soiuri clasificate exclusiv ca soiuri de struguri de vinificaţie sau în acelaşi timp, ca soiuri de struguri de vinificaţie şi ca soiuri destinate unei alte utilizări; aceste ajutoare pot fi acordate şi strugurilor de origine comunitară proveniţi din aceleaşi soiuri. 4. Valoarea ajutoarelor trebuie să fie stabilită astfel încât costul aprovizionării cu musturi de struguri şi musturi de struguri concentrate, originare din Comunitate, să poată permite acestor produse să îşi păstreze pieţele de desfacere tradiţionale. 5. O parte care va fi stabilită din ajutorul prevăzut la alin. (1) lit. (a) este rezervată organizării de campanii promoţionale de comercializare care să promoveze consumul de suc de struguri. Pentru organizarea acestor campanii de comercializare, valoarea ajutorului poate fi stabilită la un nivel superior celui care rezultă din aplicarea dispoziţiilor alin. (4).

Articolul 36 Modalităţile de aplicare a prezentului capitol sunt adoptate conform procedurii prevăzute la art. 75. Aceste modalităţi cuprind în special: a) condiţiile de acordare a ajutorului prevăzut la art. 34 alin. (1); b) măsurile necesare pentru garantarea controlului utilizării produselor prevăzute la art. 35

alin. (1); c) valoarea ajutorului prevăzut la art. 34 şi 35, care se stabileşte înaintea începerii fiecărui an

de comercializare; d) decizia prevăzută la art. 35 alin. (2) primul paragraf.

CAPITOLUL IV

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 37 Producătorii cărora le revin obligaţiile prevăzute la art. 27 şi art. 28 pot beneficia de măsurile de intervenţie prevăzute în prezentul titlu, cu condiţia să se fi achitat de obligaţiile menţionate mai sus pe parcursul unei perioade de referinţă care urmează să fie determinată. Această

40

perioadă şi modalităţile de aplicare a prezentului articol sunt adoptate conform procedurii prevăzute la art. 75.

Articolul 38 1. Dacă se constată preţuri excesiv de ridicate pentru un tip de vin pe piaţa Comunităţii şi se anticipează că această situaţie va dura şi dacă, în consecinţă, piaţa este perturbată, Comisia poate lua măsurile pe care le consideră necesare. 2. În măsura în care ele se dovedesc necesare pentru susţinerea pieţei vinurilor de masă, se pot adopta măsuri de intervenţie pentru produsele menţionate la art. 1 alin. (2) lit. (b), cu excepţia vinului de masă, conform procedurii prevăzute la art. 75.

TITLUL IV

ORGANIZAŢIILE PRODUCĂTORILOR ŞI ORGANISMELE SECTORIALE

CAPITOLUL I

ORGANIZAŢIILE PRODUCĂTORILOR

Articolul 39 1. În sensul prezentului regulament, „organizaţie a producătorilor” reprezintă orice persoană juridică: a) care se constituie la iniţiativa însăşi a producătorilor de produse cuprinse în prezentul

regulament; b) care are ca scop pentru membrii săi:

i) să asigure programarea şi adaptarea producţiei la cerere, în special în privinţa calităţii şi

a cantităţii;

ii) să promoveze concentrarea ofertei şi desfacerea pe piaţă a producţiei lor;

iii) să reducă costurile de producţie şi să reglementeze preţurile de producţie;

iv) să promoveze practici de cultură, tehnici de producţie şi tehnici de gestionare a

deşeurilor care să respecte mediul, în special pentru protejarea calităţii apelor, a solului şi

a peisajului şi pentru a ocroti şi/sau a favoriza biodiversitatea.

2. Organizaţiile de producători recunoscute în temeiul prezentului regulament trebuie să dispună de posibilitatea de a-şi sancţiona membrii în mod corespunzător în cazul nerespectării obligaţiilor prevăzute de statut.

41

3. Statele membre pot recunoaşte ca organizaţii ale producătorilor în sensul prezentului regulament pe acelea care solicită acest lucru, cu îndeplinirea următoarelor condiţii:

a) să răspundă cerinţelor prevăzute la alin. (1) şi (2) şi să prezinte documentele justificative

necesare, printre care dovada că reunesc un număr minim de membri şi că realizează un volum minim de producţie care poate fi comercializată;

b) să ofere o garanţie suficientă în ceea ce priveşte realizarea, durata şi eficienţa acţiunii lor;

c) să le asigure efectiv membrilor lor obţinerea asistenţei tehnice necesare pentru punerea în

aplicare a practicilor de cultură care protejează mediul.

Articolul 40 1. Statele membre: a) hotărăsc acordarea recunoaşterii unei organizaţii de producători în termen de trei luni de la

data depunerii cererii însoţite de toate documentele justificative; b) efectuează la intervale regulate controale privind respectarea de către organizaţiile de

producători a condiţiilor recunoaşterii, aplică în cazul nerespectării acestora sancţiunile cuvenite acestor organizaţii şi hotărăsc, dacă este cazul, retragerea recunoaşterii;

c) comunică Comisiei, în termen de două luni, orice decizie de acordare sau de retragere a

recunoaşterii. 2. Comisia se asigură că dispoziţiile art. 39 şi ale alin. (1) lit. (b) din prezentul articol sunt respectate, efectuând controale în urma cărora cere statelor membre, după caz, să retragă recunoaşterile acordate.

CAPITOLUL II

ORGANISMELE SECTORIALE

Articolul 41 1. În vederea îmbunătăţirii funcţionării pieţei v.c.p.r.d. şi a vinurilor de masă cu indicaţie geografică, statele membre producătoare, în special în ceea ce priveşte punerea în aplicare a deciziilor luate de organismele sectoriale, pot defini regulile de comercializare privind reglementarea ofertei în cursul primei desfaceri pe piaţă, cu condiţia ca aceste reguli să reglementeze punerea la păstrare şi/sau desfacerea eşalonată a produselor, excluzându-se orice alte practici concertate, cum ar fi: - stabilirea preţului, chiar cu titlu orientativ sau de recomandare, - blocarea unui procent excesiv din recolta anuală în mod normal disponibilă şi, în general, orice operaţie anormală de limitare a ofertei, - refuzul eliberării atestatului sau a atestatelor naţionale şi/sau comunitare necesare circulaţiei şi comercializării produselor vitivinicole, dacă această comercializare este conformă cu regulile menţionate anterior.

42

2. Regulile menţionate la alin. (1) trebuie aduse in extenso la cunoştinţa operatorilor prin apariţia într-o publicaţie oficială a respectivului stat membru. 3. În fiecare an, statele membre care au utilizat posibilităţile oferite la alin. (1) adresează Comisiei un raport cu privire la deciziile adoptate în acest sens în anul precedent. Comisia examinează în ce măsură deciziile sunt în conformitate cu dreptul comunitar, în special cu regulile aplicabile în materie de liberă circulaţie (art. 28 - art. 31 din Tratat) şi de concurenţă (art. 81 - art. 86 din Tratat) şi cu principiul nediscriminării (art. 34 alin. (3) din Tratat). 4. Organismele prevăzute la alin. (1) desfăşoară, într-una sau în mai multe regiuni ale Comunităţii, mai multe dintre acţiunile următoare, ţinând cont de interesele consumatorilor: i) ameliorarea cunoaşterii şi transparenţei producţiei şi a pieţei; ii) contribuţia la o mai bună coordonare a desfacerii produselor, în special prin cercetări şi studii de piaţă; iii) elaborarea de contracte tip compatibile cu normele comunitare; iv) intensificarea punerii în valoare a potenţialului de producţie; v) informaţii şi cercetări necesare orientării producţiei spre produse mai adaptate nevoilor pieţei, gusturilor şi aspiraţiilor consumatorilor, în special în materie de calitate a produselor şi de protecţie a mediului; vi) căutarea unor metode care să permită limitarea folosirii produselor fitosanitare şi a altor astfel de substanţe şi care să garanteze calitatea produselor, precum şi protecţia solului şi a apelor; vii) elaborarea unor metode şi instrumente de îmbunătăţire a calităţii produselor în toate stadiile producţiei, vinificaţiei şi comercializării; viii) punerea în valoare şi protejarea agriculturii biologice şi a denumirilor de origine, a etichetelor de calitate şi a indicaţiilor geografice; ix) promovarea, în special, a producţiei integrate sau a altor metode de producţie care protejează mediul.

TITLUL V

PRACTICI ŞI TRATAMENTE OENOLOGICE, DESCRIERE, DENUMIRE, PREZENTARE ŞI PROTECŢIE

CAPITOLUL I

PRACTICI ŞI TRATAMENTE OENOLOGICE

Articolul 42

1. Practicile şi tratamentele oenologice comunitare autorizate sunt stabilite pentru obţinerea

produselor cuprinse în acest regulament, cu excepţia sucului de struguri, sucului

43

concentrat de struguri, precum şi a mustului de struguri şi a mustului concentrat de struguri, destinate preparării sucului de struguri.

2. Practicile şi tratamentele oenologice autorizate pot fi utilizate doar în scopul asigurării

unei bune vinificări, unei bune conservări şi a unei valorificări superioare a produsului. 3. Practicile şi tratamentele oenologice autorizate exclud adaosul de apă, în afara cerinţelor

tehnice speciale, adaosul de alcool, cu excepţia mustului de struguri proaspăt, a cărui fermentaţie este oprită prin adaosul de alcool, a vinurilor licoroase, a vinurilor spumante, a vinurilor alcoolizate şi, în anumite condiţii, a vinurilor petiante.

4. Statele membre pot, în ceea ce priveşte practicile şi procedeele oenologice, să impună

condiţii mai riguroase pentru a asigura menţinerea caracteristicilor esenţiale ale v.c.p.r.d., ale vinurilor de masă produse pe teritoriul lor şi desemnate printr-o indicaţie geografică, ale vinurilor spumante şi ale vinurilor licoroase. Ele comunică aceste condiţii Comisiei, care le aduce la cunoştinţa celorlalte state membre.

5. Cu excepţia derogărilor, doar strugurii care aparţin sortimentelor din clasificarea stabilită

conform art. 19 ca soiuri de struguri pentru vin sau produse derivate pot fi utilizate în Comunitate pentru producerea de:

a) must de struguri cu fermentaţie oprită prin adaos de alcool; b) must de struguri concentrat; c) must de struguri concentrat rectificat; d) vin din care se poate obţine vin de masă; e) vin de masă; f) v.c.p.r.d.; g) vin licoros; h) must de struguri parţial fermentat, extras din struguri deshidrataţi; i) vin de struguri copţi în exces. 6. Cupajul unui vin din care se poate obţine un vin de masă alb sau a unui vin de masă alb cu

un vin din care se poate obţine un vin de masă roşu sau cu un vin de masă roşu nu poate produce un vin de masă.

Totuşi, această dispoziţie nu exclude, în anumite cazuri care se vor stabili, cupajul unui tip de vin menţionat la primul paragraf, cu condiţia ca produsul final să aibă caracteristicile unui vin de masă roşu. Prin derogare de la primul paragraf, un cupaj de acest tip este permis până la data de 31 iulie 2005, în regiunile în care această practică este tradiţională, conform reglementărilor care se vor stabili.

44

Articolul 43 1. Practicile şi tratamentele oenologice autorizate sunt indicate în anexele IV şi V. 2. În particular: - practicile şi tratamentele oenologice autorizate care vizează îmbogăţirea, acidularea,

dezacidularea şi îndulcirea, precum şi normele care se referă la conţinutul în dioxid de sulf şi aciditatea volatilă maximă sunt prezentate în anexa V lit. A - G,

- practicile şi tratamentele oenologice autorizate şi normele cu privire la producţia de vin

spumant şi de vin spumant de calitate sunt prezentate în anexa V lit. H şi I, - practicile şi tratamentele oenologice autorizate şi normele cu privire la producţia de vin

licoros sunt prezentate în anexa V lit. J.

Articolul 44 1. În ce priveşte produsele cuprinse în codurile NC 2204 10, 2204 21 şi 2204 29, numai

vinurile licoroase, vinurile spumante, vinurile spumoase, vinurile petiante, vinurile petiante gazeificate, v.c.p.r.d., vinurile de masă şi, dacă este cazul, prin derogare de la art. 45, vinurile importate legal pot fi oferite sau livrate pentru consum uman direct în interiorul Comunităţii.

2. Cu excepţia vinurilor îmbuteliate pentru care există dovada că îmbutelierea a fost făcută

înainte de 1 septembrie 1971, un alt tip de vin decât v.c.p.r.d., obţinut din unul dintre soiurile de viţă de vie menţionate la art. 42 alin. (5), dar care nu corespunde definiţiilor din anexa I pct. 12-18, nu poate fi utilizat decât pentru consumul familiei viticultorului individual, pentru producţia de oţet sau pentru distilare.

3. În anii în care condiţiile de climă au fost defavorabile, se poate hotărî ca produsele

obţinute în zonele viticole A şi B care nu au concentraţia naturală minimă alcoolică în volum stabilită pentru zona viticolă respectivă să fie utilizate în cadrul Comunităţii pentru producţia de vinuri spumante sau de vinuri spumoase, cu condiţia ca aceste vinuri să atingă o tărie în alcool dobândită pe volum de minimum 8,5% vol., sau pentru producţia de vinuri petiante gazeificate. În acest caz, îmbogăţirea se face în limitele prevăzute la anexa V lit. D pct. 5.

4. Fără a aduce atingere dispoziţiilor mai restrictive aplicate de către statele membre pentru

fabricarea pe teritoriul lor a altor produse decât cele cuprinse în codurile NC 2204 10, 2204 21 şi 2204 29, mustul de struguri cu fermentaţia oprită prin adaosul de alcool poate fi folosit numai pentru fabricarea acestor produse.

5. Sucul de struguri şi sucul de struguri concentrat originare din cadrul Comunităţii nu pot fi

folosite în scopul vinificării şi nici nu se pot adăuga în vin. Aceste produse sunt supuse unui control cu privire la utilizarea lor. Este interzisă fermentarea alcoolică a acestor produse pe teritoriul Comunităţii.

6. Dispoziţiile de la alin. (4) şi (5) nu se aplică produselor destinate fabricării, în Regatul

Unit şi Irlanda, a produselor cuprinse în codul NC 2206 00, pentru care utilizarea unei denumiri compuse care include cuvântul „vin” poate fi admisă de către statele membre conform anexei VII lit. C pct. 2.

45

7. Vinurile din care se pot obţine vinuri de masă şi care nu ating concentraţia minimă

alcoolică în volum dobândită a vinurilor de masă nu pot fi puse în circulaţie decât pentru fabricarea de vinuri spumante, pentru a fi utilizate în oţetării şi distilerii sau în alte scopuri industriale. Îmbogăţirea acestor vinuri şi cupajul cu un vin de masă cu scopul de a mări concentraţia alcoolică în volum dobândită până la nivelul stabilit pentru un vin de masă nu se poate face decât în instalaţiile viticultorului sau în numele său.

8. Cu excepţia alcoolului, a rachiului de vin sau a pichetului, nu se poate fabrica nici un tip

de vin sau altă băutură destinată consumului uman direct din drojdie de vin sau drojdie de struguri.

9. Pichetul, dacă este autorizată fabricarea sa de către statul membru respectiv, nu poate fi

utilizat decât pentru distilare sau consumul familiei viticultorului individual. 10. Vinul alcoolizat nu poate fi utilizat decât pentru distilare. 11. Mustul de struguri parţial fermentat, obţinut din struguri deshidrataţi, nu poate fi pus în

circulaţie decât pentru fabricarea vinurilor licoroase, exclusiv în zonele viticole în care această întrebuinţare era tradiţională la data de 1 ianuarie 1985 şi pentru fabricarea vinurilor obţinute din struguri supracopţi.

12. Strugurii proaspeţi, mustul de struguri, mustul de struguri parţial fermentat, mustul de

struguri concentrat, mustul de struguri concentrat rectificat, mustul de struguri cu fermentaţia oprită prin adaosul de alcool, sucul de struguri şi sucul de struguri concentrat care provin din ţările terţe nu pot fi transformate în vin sau adăugate în vin, pe teritoriul Comunităţii.

13. Produsele menţionate la alin. (12) nu pot fi supuse fermentaţiei cu alcool pe teritoriul

Comunităţii. Această dispoziţie nu se aplică produselor destinate fabricării, în Regatul Unit şi Irlanda, produselor cuprinse în codul NC 2206 00 pentru care statele membre pot să autorizeze, conform anexei VII lit. C pct. 2, utilizarea unei denumiri compuse care conţine cuvântul „vin”.

14. Sunt interzise cupajul unui vin originar dintr-o ţară terţă cu un vin din cadrul Comunităţii

şi cupajul, pe teritoriul geografic al Comunităţii, între vinuri originare din ţările terţe. 15. Consiliul poate prevedea derogări de la dispoziţiile alin. (12), alin. (13) prima teză şi ale

alin. (14) conform obligaţiilor internaţionale ale Comunităţii.

Articolul 45 1. Cu excepţia derogărilor, următoarele produse nu pot fi oferite sau livrate pentru consumul

uman direct: a) produsele menţionate în codurile NC 2204 10, 2204 21, 2204 29 şi 2204 30 10, importate sau nu, cărora li s-au aplicat practici oenologice care nu sunt autorizate de normele comunitare sau, în cazul în care este autorizat, de normele naţionale; b) produsele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. (a), (b) şi (c) şi care nu prezintă calităţi de naturaleţe şi autenticitate pentru a fi comercializate;

46

c) produsele prevăzute la art. 1 alin. (2), care nu respectă definiţiile din anexa I. 2. Derogările prevăzute la alin. (1), privind produsele importate, se adoptă conform

procedurii prevăzute la art. 133 din Tratat.

Articolul 46 1. Modalităţile de aplicare a dispoziţiilor prezentului capitol şi ale anexelor IV şi V se adoptă

conform procedurii prevăzute la art. 75. Aceste modalităţi au în vedere în special: a) cu privire la anexa V lit. A, măsurile tranzitorii referitoare la vinurile produse înainte de 1

septembrie 1986 şi amendamentele la listele de vinuri de la pct. 2; b) cu privire la anexele IV şi V, limitele şi anumite condiţii de utilizare ale practicilor şi

tratamentelor oenologice menţionate în aceste anexe, cu excepţia limitelor şi condiţiilor stabilite în anexele menţionate anterior;

c) deciziile, excepţiile, derogările, condiţiile şi listele menţionate în acest capitol şi în anexa

V; d) aplicarea dispoziţiilor din anexa V lit. C-G privind produsele recoltate în regiuni ale

Comunităţii care nu sunt incluse în zonele viticole specificate în anexa III; e) cu privire la anexa V lit. J, listele menţionate la pct. 2 lit. (b) şi pct. 6, derogările

menţionate la pct. 4 lit. (b) şi procedura de declarare şi înregistrare prevăzută la pct. 6. 2. Următoarele modalităţi se adoptă conform procedurii prevăzute la art. 75: a) norme care reglementează comparaţia dintre anumite practici şi tratamente oenologice

aplicate în ţările terţe şi cele menţionate la art. 43 alin. (1) şi în anexa IV; b) dispoziţii care reglementează amestecul şi cupajul musturilor şi al vinurilor; c) specificarea purităţii şi identificării substanţelor folosite în practicile oenologice; d) reglementări administrative de executare a practicilor şi tratamentelor oenologice

autorizate; aceste reglementări pot prevedea ca anumite practici şi tratamente oenologice autorizate să nu poată fi desfăşurate decât sub supravegherea unei persoane autorizate de statul membru, care posedă suficiente cunoştinţe pentru a garanta calitatea, igiena şi salubritatea produsului;

e) condiţii care reglementează deţinerea, circulaţia şi utilizarea produselor menţionate la art.

45 sau listele de produse exceptate de la cerinţele enunţate în acest articol şi stabilirea criteriilor care permit evitarea în cazuri individuale a unei rigori excesive, condiţiile în care statele membre pot autoriza deţinerea, circulaţia, precum şi utilizarea produselor care nu îndeplinesc cerinţele dispoziţiilor prezentului regulament, cu excepţia celor menţionate la art. 45 alin. (1) sau a celor adoptate conform prezentului regulament;

f) norme generale de utilizare experimentală a practicilor şi tratamentelor oenologice,

altminteri neautorizate.

47

3. Metodele de analiză care permit stabilirea compoziţiei produselor menţionate în acest

regulament şi reglementările prin care se poate stabili dacă aceste produse au făcut obiectul unor tratamente contrare practicilor oenologice autorizate se adoptă conform procedurii prevăzute la art. 75.

Conform aceleiaşi proceduri, dacă este necesar, se adoptă şi limitele maxime pentru substanţele a căror prezenţă indică folosirea anumitor practici oenologice, precum şi tabelele de analiză comparativă. Cu toate acestea, dacă nu sunt prevăzute metode comunitare de analiză sau normele menţionate la primul paragraf cu privire la detectarea şi cuantificarea substanţelor căutate în produsul respectiv, metodele de analiză care se folosesc sunt următoarele: a) metodele de analiză recunoscute de Adunarea generală a Oficiului Internaţional al Viei şi

Vinului (OIV) şi publicate de către acesta sau b) când nu figurează o metodă adecvată de analiză printre cele menţionate la lit. (a), se

foloseşte o metodă de analiză care întruneşte standardele recomandate de către Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO)

sau c) în lipsa uneia dintre metodele menţionate la lit. (a) şi (b) şi, din motive de acurateţe,

repetabilitate şi reproductibilitate:

i) o metodă de analiză permisă de statul membru respectiv sau

ii) dacă este necesar, oricare altă metodă adecvată de analiză. Metodele de analiză automatizate folosite în locul unei metode comunitare de analiză sunt considerate echivalente cu metodele comunitare de analiză prevăzute în primul paragraf, cu condiţia să se fi constatat, conform procedurii prevăzute în art. 75, că rezultatele obţinute sunt, în ceea ce priveşte acurateţea, repetabilitatea şi reproductibilitatea, cel puţin egale cu rezultatele obţinute prin metoda comunitară corespunzătoare.

CAPITOLUL II

DESCRIEREA, DENUMIREA, PREZENTAREA ŞI PROTEJAREA ANUMITOR PRODUSE

Articolul 47

1. Normele privind descrierea, denumirea şi prezentarea anumitor produse cuprinse în

prezentul regulament, precum şi protejarea anumitor indicaţii şi menţiuni şi a anumitor termeni sunt precizate în prezentul capitol şi în anexele VII şi VIII. Aceste norme ţin cont, în special, de următoarele obiective:

a) protejarea intereselor legitime ale consumatorilor;

48

b) protejarea intereselor legitime ale producătorilor; c) buna funcţionare a pieţei interne; d) promovarea producţiilor de calitate. 2. Normele menţionate la alin. (1) includ în special dispoziţiile: a) care fac obligatorie utilizarea anumitor menţiuni; b) care autorizează folosirea altor menţiuni, în anumite condiţii; c) care autorizează folosirea altor menţiuni, inclusiv a informaţiilor care pot fi folositoare

pentru consumatori; d) care impun protejarea şi controlul anumitor menţiuni; e) care impun utilizarea indicaţiilor geografice şi a menţiunilor tradiţionale; f) care impun etichetarea produselor importate sau, dacă acest lucru este autorizat de

prezentul regulament, a produselor fabricate din acestea, pentru a garanta informarea consumatorilor asupra naturii produsului respectiv şi faptul că nu este etichetat ca un produs comunitar sau ca un produs al unui stat membru.

3. Normele menţionate la alin. (1) se aplică pentru desemnarea produselor indicate: a) pe etichete; b) în registre, precum şi în documente de însoţire sau în alte documente stabilite de

dispoziţiile comunitare (denumite în continuare „documente oficiale”) cu excepţia documentelor vamale;

c) în documentele comerciale, în special în facturi şi note de livrare

şi d) în materialele publicitare, în măsura în care sunt prevăzute în prezentul regulament

prevederi speciale în acest scop. 4. Normele menţionate la alin. (1) se aplică pentru prezentarea produselor indicate în ceea ce

priveşte: a) recipientul, inclusiv dispozitivul de închidere; b) etichetarea; c) ambalajul. 5. Normele menţionate la alin. (1) se aplică produselor deţinute în vederea vânzării şi a celor

puse în circulaţie.

49

Articolul 48

Descrierea şi prezentarea produselor menţionate în prezentul regulament, precum şi orice formă de publicitate pentru astfel de produse, nu trebuie să fie eronate sau de natură să nască confuzie ori să inducă în eroare persoanele cărora li se adresează, în special în ceea ce priveşte: - indicaţiile prevăzute la art. 47; această dispoziţie se aplică chiar dacă aceste indicaţii sunt

folosite într-o traducere, sau dacă fac referire la provenienţa efectivă sau dacă sunt însoţite de menţiuni cum ar fi: „gen”, „tip”, „metodă”, „imitaţie”, „marcă” sau alte menţiuni similare,

- proprietăţile produselor şi în special natura lor, compoziţia, tăria alcoolică în volume,

culoarea, originea sau provenienţa, calitatea, soiurile de viţă de vie, anul recoltei sau volumul nominal al recipientelor,

- identitatea şi calitatea persoanelor fizice şi juridice sau a grupurilor de persoane care au

fost sau sunt implicate în producţia sau circuitul comercial al produsului respectiv, în special cel care îmbuteliază.

Articolul 49

1. Produsele a căror desemnare sau prezentare nu corespund dispoziţiilor din prezentul

regulament sau modalităţilor de aplicare adoptate nu pot fi deţinute în scopul vânzării sau nu pot fi puse în circulaţie în Comunitate sau exportate.

Cu toate acestea, în cazul produselor destinate exportului, derogările de la dispoziţiile acestui regulament pot fi:

- autorizate de către statele membre dacă legislaţia ţărilor terţe importatoare o impune; - prevăzute în modalităţile de aplicare în cazurile care nu au fost cuprinse la prima liniuţă. 2. Statul membru pe teritoriul căruia se află produsul a cărui desemnare sau prezentare nu e

conformă cu dispoziţiile menţionate la alin. (1) ia măsurile necesare pentru sancţionarea încălcărilor comise, în funcţie de gravitatea lor.

Cu toate acestea, statul membru poate să autorizeze deţinerea produsului respectiv spre vânzare, punerea în circulaţie în cadrul Comunităţii sau exportul, cu condiţia ca desemnarea sau prezentarea acestui produs să fie făcute în conformitate cu prevederile de la alin. (1).

Articolul 50 1. Statele membre iau toate măsurile necesare care permit părţilor interesate să împiedice, în

condiţiile prevăzute în art. 23 şi 24 ale Acordului privind aspecte ale dreptului de proprietate intelectuală cu referire la comerţ, utilizarea în Comunitate a unei indicaţii geografice care identifică produsele la care se referă art. 1 alin. (2) lit. (b) în cazul produselor care nu sunt originare din locul desemnat de indicaţia geografică respectivă, chiar dacă adevărata origine a produselor este indicată sau indicaţia geografică este folosită în traducere sau este însoţită de expresii precum: „gen”, „tip”, „stil”, „imitaţie” sau alte menţiuni similare.

50

2. În sensul prezentului articol, „indicaţii geografice” reprezintă indicaţiile care identifică un

produs ca fiind originar dintr-o ţară terţă, membră a Organizaţiei Mondiale a Comerţului sau dintr-o regiune sau localitate situată pe teritoriul acestei ţări, în cazurile în care o anumită calitate, reputaţie sau o altă caracteristică determinată a produsului poate fi atribuită în mod esenţial acelui loc geografic de origine.

3. Alin. (1) şi (2) se aplică fără a aduce atingere dispoziţiilor din legislaţia comunitară care

stabilesc normele privind denumirea şi prezentarea produselor cuprinse în prezentul regulament.

Articolul 51

1. În sensul aplicării prezentului titlu, „numele unei unităţi geografice mai mică decât un stat

membru” reprezintă numele: - unei localităţi mici sau a unui grup de astfel de localităţi, - unei zone administrative locale sau a unei părţi din aceasta, - unei subregiuni viticole sau a unei părţi din aceasta, - unei regiuni, alta decât o regiune determinată. 2. Utilizarea indicaţiei geografice pentru denumirea vinurilor de masă care rezultă din

cupajul vinurilor din struguri recoltaţi în diferite zone viticole este permisă dacă cel puţin 85% din vinul de masă ce rezultă din cupaj îşi are originea în zona viticolă al cărei nume îl poartă.

Cu toate acestea, utilizarea, pentru descrierea vinurilor de masă albe, a unei indicaţii geografice aferente unei zone viticole situate în interiorul zonei viticole A sau zonei viticole B este permisă numai dacă produsele care realizează amestecul provin din zonele viticole respective sau dacă vinul respectiv este un amestec de vinuri de masă din zona viticolă A şi vinuri de masă din zona viticolă B. 3. Statele membre pot condiţiona folosirea unei indicaţii geografice pentru denumirea unui

vin de masă, în special de producerea vinului în întregime din anumite sortimente de viţă de vie desemnate expres şi de provenienţă exclusivă din acel teritoriu, demarcat precis, al cărui nume îl poartă.

Articolul 52

1. Dacă un stat membru atribuie numele unei regiuni specifice pentru a denumi un v.c.p.r.d.

sau, dacă este cazul, un vin destinat să fie transformat într-un astfel de v.c.p.r.d., acest nume nu poate fi folosit pentru a denumi produse viticole care nu provin din această regiune şi/sau pentru produse cărora acest nume nu le-a fost atribuit conform reglementărilor comunitare şi naţionale în vigoare. Situaţia este aceeaşi dacă un stat membru a folosit numele unei comune, a unei părţi dintr-o comună sau a unei localităţi mici pentru a desemna un singur v.c.p.r.d., precum şi, dacă este cazul, un vin destinat să fie transformat într-un astfel de v.c.p.r.d.

51

Fără a aduce atingere dispoziţiilor comunitare referitoare la anumite tipuri de v.c.p.r.d., statele membre pot să autorizeze, conform anumitor condiţii de producţie pe care le stabilesc, însoţirea numelui unei regiuni determinate de detalii referitoare la metoda de fabricaţie sau de tipul produsului, de numele unui soi de viţă de vie sau de un sinonim al acestuia. Prin derogare de la dispoziţiile primului paragraf, Consiliul, pe baza unei propuneri a Comisiei adoptate cu majoritate calificată, poate decide, până la 31 august 2001, să permită ca anumite denumiri geografice utilizate în mod tradiţional pentru a denumi un vin de masă şi care au devenit nume ale unei regiuni determinate, să continue a fi folosite şi pentru a denumi vinuri de masă timp de maximum încă trei ani de comercializare viticoli. 2. Următoarele nume şi menţiuni: - numele unui soi de viţă de vie, - o menţiune specifică tradiţională menţionată la anexa VII lit. A pct. 2 lit. (c) a doua liniuţă

a patra teză sau în anexa VIII lit. D pct. 2 lit. (c) a doua liniuţă sau - o menţiune complementară tradiţională prevăzută în anexa VII lit. B pct. 1 lit. (b) a cincea

liniuţă, dacă este atribuită de un stat membru pentru descrierea unui vin, în temeiul dispoziţiilor comunitare

nu pot fi folosite pentru desemnarea, prezentarea sau publicitatea unei băuturi, alta decât vinul sau mustul de struguri, decât dacă sunt excluse riscurile de confuzie asupra naturii, originii sau provenienţei şi compoziţiei unei astfel de băuturi. 3. Utilizarea unui nume sau a unei menţiuni la care se face referire la alin. 2 sau a cuvintelor

„Hock”, „Claret”, „Liebfrauenmilch”, şi „Liebfraumilch”, chiar dacă sunt însoţite de un termen precum: „gen”, „tip”, „fel”, „imitaţie” sau alte expresii similare, este interzisă pentru descrierea şi prezentarea:

- unui produs încadrat în codul NC 2206, exceptând situaţia în care produsul respectiv

provine efectiv din locul astfel desemnat, - produsului scos pe piaţă cu instrucţiuni clare pentru consumator cu scopul de a obţine o

băutură care imită vinul; cu toate acestea, numele unui soi de viţă de vie poate fi utilizat dacă articolul respectiv provine efectiv dintr-un astfel de soi, exceptând cazul în care acel nume dă naştere unei confuzii cu numele unei regiuni determinate sau a unei unităţi geografice folosit pentru a descrie un v.c.p.r.d.

4. Numele: - unei regiuni determinate, - unei unităţi geografice mai mici decât regiunea dată, cu condiţia ca acest nume să fie

atribuit de un stat membru pentru descrierea unui vin în temeiul dispoziţiilor comunitare, nu pot fi utilizate pentru desemnarea, prezentarea şi publicitatea unei băuturi, alta decât vinul sau mustul de struguri, decât în următoarele condiţii:

52

a) pentru produsele cuprinse în codurile NC 2009, 2202, 2205, 2206, 2207, 2208 şi 2209, precum şi pentru produsele fabricate dintr-o materie primă vinicolă, numele şi termenii de mai sus trebuie să fie recunoscuţi în statul membru de origine a produsului, iar această recunoaştere trebuie să fie compatibilă cu dreptul comunitar;

b) pentru alte băuturi decât cele menţionate la lit. (a), trebuie să fie exclus orice risc de confuzie cu privire la natura, originea sau provenienţa şi compoziţia unei astfel de băuturi.

Cu toate acestea, chiar dacă recunoaşterea prevăzută la lit. (a) nu a avut loc, aceste nume pot fi folosite în continuare până la 31 decembrie 2000, cu condiţia respectării dispoziţiilor lit. (b).

Articolul 53 1. Modalităţile de aplicare a dispoziţiilor prezentului capitol şi ale anexelor VII şi VIII se

adoptă conform procedurii prevăzute la art. 75. Aceste modalităţi se referă în special la derogările, condiţiile şi autorizările prevăzute în respectivele anexe.

2. Următoarele dispoziţii se adoptă conform procedurii prevăzute la art. 75: a) indicaţiile, semnele şi alte însemne menţionate în partea introductivă a anexei VII sau la

lit. A pct. 2 din anexa VIII; b) lista menţiunilor tradiţionale specifice menţionate în anexa VII lit. A pct. 2 lit. (c) a doua

liniuţă a patra teză sau anexa VIII lit. D pct. 2 lit. (c) a doua liniuţă; c) condiţiile de utilizare a indicaţiilor geografice menţionate în anexa VII lit. A pct. 2; d) indicaţiile cuprinse în anexa VII lit. A pct. 4; e) condiţiile de utilizare a indicaţiilor menţionate la anexa VII lit. B pct. 1 şi cadrul de

utilizare al indicaţiilor cuprinse în anexa VII lit. B pct. 3; f) indicaţiile menţionate la anexa VII lit. B pct. 2 şi condiţiile în care sunt utilizate; g) măsura şi condiţiile în care dispoziţiile din anexa VII se aplică produselor prevăzute în

prezentul regulament şi care nu sunt menţionate la anexa VII lit. A pct. 1 sau la anexa VIII şi în special musturile de struguri, musturile de struguri parţial fermentate, musturile de struguri concentrate, vinurile noi aflate încă în fermentaţie şi vinurile din strugurii supracopţi, produse în Comunitate;

h) condiţiile în care produsele sunt ambalate şi transportate în recipiente, precum şi utilizarea

şi marcarea lor, inclusiv în ceea ce priveşte recipientele pentru fabricarea şi antrepozitarea vinurilor spumante;

i) dacă este cazul, atribuirea unor nume de unităţi geografice prevăzute la anexa VIII lit. E

pct. 1 a doua liniuţă; j) indicaţiile obligatorii şi facultative care vor fi incluse în registre, în documentele oficiale

şi în cele comerciale; k) modalităţile cuprinse în anexa VIII, respectiv lit. G pct. 2 şi lit. G pct. 5; l) modalităţile şi dispoziţiile derogatorii cuprinse în anexa VIII lit. I pct. 6.

53

TITLUL VI

VINURI DE CALITATE PRODUSE ÎN REGIUNI DETERMINATE

Articolul 54

1. „Vinurile de calitate produse în regiuni determinate” (v.c.p.r.d.) sunt acele vinuri care

corespund dispoziţiilor prezentului titlu şi dispoziţiilor comunitare şi naţionale adoptate în această privinţă.

2. V.c.p.r.d. cuprind următoarele categorii: a) vinurile licoroase de calitate produse în regiuni determinate (v.l.c.p.r.d.) care corespund

definiţiei vinului licoros; b) vinurile spumante de calitate produse în regiuni determinate (v.s.c.p.r.d.) care corespund

definiţiei vinului spumant, inclusiv vinurile spumante de calitate de tip aromat; c) vinurile petiante de calitate produse în regiuni determinate (v.p.c.p.r.d.) care corespund

definiţiei vinului petiant; d) v.c.p.r.d., cu excepţia celor menţionate la lit. (a), (b) şi (c). 3. Produsele potrivite pentru fabricarea v.c.p.r.d. sunt: a) strugurii proaspeţi; b) musturile de struguri; c) musturile de struguri parţial fermentate; d) vinurile noi aflate încă în fermentaţie; e) vinurile. 4. Statele membre transmit Comisiei lista cu v.c.p.r.d. pe care le recunosc, indicând pentru

fiecare din aceste vinuri detalii privind dispoziţiile naţionale care reglementează producţia şi fabricarea lor.

5. Comisia publică lista respectivă în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria C.

Articolul 55 1. Dispoziţiile cu privire la producţia de v.c.p.r.d. sunt, pe lângă reglementările naţionale

eventual adoptate în aplicarea art. 57 alin. (1), ţinând cont de condiţiile tradiţionale de producţie, cu condiţia ca acestea să nu prejudicieze politica de calitate şi buna funcţionare a pieţei interne, întemeiate pe următorii factori:

a) delimitarea zonei de producţie; b) soiurile de viţă;

54

c) metodele de cultivare; d) metodele de vinificaţie; e) concentraţia alcoolică naturală minimă în volume; f) producţia la hectar; g) analiza şi aprecierea caracteristicilor organoleptice. 2. Dispoziţiile menţionate la alin. (1) sunt prevăzute în anexa VI lit. A-J. 3. Dispoziţiile de la anexa VI lit. K se aplică doar pentru v.s.c.p.r.d. Dispoziţiile de la anexa

VI lit. L se aplică doar pentru v.l.c.p.r.d.

Articolul 56 1. Statele membre stabilesc normele conform cărora, în faza de producţie: a) producătorul poate:

(i) să nu solicite clasificarea în v.c.p.r.d. a unui produs care figurează în declaraţia sa de recoltă sau de producţie ca un produs potrivit pentru fabricarea unui v.c.p.r.d.;

sau

(ii) să declaseze un v.c.p.r.d., în special în vin de masă;

b) instanţa competentă desemnată de statele membre poate declasa un v.c.p.r.d. 2. Declasarea unui v.c.p.r.d. în faza de desfacere se efectuează: a) de către instanţa competentă a statului membru pe teritoriul căruia se găseşte acest vin:

(i) dacă vinul provine din respectivul stat membru;

sau

(ii) dacă este vorba de cantităţi mici, care urmează să fie precizate; b) de către instanţa competentă a statului membru de unde provine vinul, în cazurile care nu

sunt menţionate la lit. (a). 3. Declasarea menţionată la alin. (2) este stabilită în special dacă instanţa competentă a

constatat că: a) vinul a suferit alterări în timpul stocării sau al transportului, ceea ce a determinat

atenuarea sau modificarea caracteristicilor respectivului v.c.p.r.d.; b) vinul a fost supus unor tratamente interzise sau nu este desemnat legal drept un v.c.p.r.d.

55

Articolul 57 1. Cu excepţia factorilor menţionaţi la art. 55, statele membre producătoare, luând în

considerare uzanţele legale şi tradiţionale, pot să definească toate condiţiile de producţie şi caracteristicile complementare cărora trebuie să se conformeze v.c.p.r.d.

2. Cu excepţia dispoziţiilor prezentului regulament, statele membre producătoare, ţinând

cont de uzanţele legale şi tradiţionale, pot să definească toate caracteristicile sau condiţiile de producţie, de fabricare şi de circulaţie complementare sau mai riguroase pentru v.c.p.r.d. produse pe teritoriul lor.

Articolul 58

Modalităţile de aplicare ale prezentului titlu şi ale anexei VI sunt adoptate conform procedurii prevăzute la art. 75. Aceste modalităţi cuprind în special: a) deciziile, excepţiile, derogările şi listele menţionate în prezentul titlu şi la anexa VI.; b) delimitarea zonelor de proximitate imediată ale unei regiuni determinate, luându-se în

considerare în special situaţia geografică şi structurile administrative; c) destinaţia v.c.p.r.d. declasate şi condiţiile care reglementează utilizarea lor; d) dispoziţiile corespunzătoare privind aplicarea sistematică şi generală a testelor

organoleptice, destinaţia vinurilor care nu îndeplinesc condiţiile cerute de aceste teste şi condiţiile de utilizare a vinurilor respective;

e) determinarea cantităţilor mici menţionate la art. 56 alin (2) lit. (a) pct. (ii).

TITLUL VII

REGIMUL SCHIMBURILOR CU ŢĂRILE TERŢE

Articolul 59 1. Pentru orice import de produse dintre cele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a) şi b), în cadrul

Comunităţii, trebuie prezentat un certificat de import. Pentru orice import de alte produse prevăzute la art. 1 alin. (2) şi pentru orice export de produse menţionate, se poate cere prezentarea unui certificat de import sau de export.

2. Certificatul este eliberat de statele membre oricărui solicitant, oriunde ar fi stabilit în

cadrul Comunităţii, fără a aduce atingere măsurilor luate pentru aplicarea art. 62 şi 63. Certificatul este valabil în întreaga Comunitate. Eliberarea unui astfel de certificat se face cu condiţia constituirii unei garanţii că produsele sunt importate sau exportate pe perioada de valabilitate a certificatului şi că, doar în cazurile de forţă majoră, garanţia se pierde în totalitate sau în parte dacă importul sau exportul nu se realizează sau se realizează doar parţial, în perioada respectivă.

56

3. Conform procedurii prevăzute la art. 75 se adoptă: a) lista produselor pentru care se cer certificate de import sau export; b) perioada de valabilitate a certificatelor şi celelalte modalităţi de aplicare a prezentului

articol.

Articolul 60 1. Cu excepţia unor dispoziţii contrare în prezentul regulament, produselor menţionate la art.

1 alin. (2) li se aplică taxele din Tariful Vamal Comun. 2. Pentru sucurile şi musturile cuprinse în codurile NC 2009 60 şi 2204 30 pentru care

aplicarea taxelor din Tariful Vamal Comun depinde de preţul de import al produsului importat, valoarea efectivă a acestui preţ este verificată fie pe baza unui control pe fiecare lot, fie utilizând o valoare forfetară la import, calculată de către Comisie pe baza preţului aceloraşi produse în ţările de origine.

Dacă preţul de intrare declarat al lotului respectiv este mai mare decât valoarea forfetară de import, majorată printr-o marjă adoptată conform alin. (3) şi care nu poate depăşi valoarea forfetară cu mai mult de 10%, se cere depunerea unei garanţii egale cu drepturile de import, stabilite pe baza valorii forfetare la import. În măsura în care, în cazul la care se referă al doilea paragraf, preţul de intrare al lotului respectiv nu este declarat, aplicarea Tarifului Vamal Comun depinde de valoarea forfetară la import sau de aplicarea, în condiţii ce vor fi determinate conform alin. (3), dispoziţiilor pertinente ale legislaţiei vamale. 3. Dacă derogările prevăzute la art. 44 alin. (15) sunt aplicate produselor importate,

importatorii depun o garanţie pentru aceste produse la autorităţile vamale desemnate în momentul punerii în liberă circulaţie. Această garanţie este egală cu o sumă ce urmează să fie stabilită. Garanţia se restituie în momentul prezentării de către importator a dovezii, acceptate de autorităţile vamale din statul membru al punerii în liberă practică, că musturile au fost transformate în suc de struguri, utilizate în alte produse decât cele din sectorul vinicol sau, dacă au fost vinificate, că au fost etichetate corespunzător.

4. Modalităţile de aplicare ale prezentului articol sunt adoptate conform procedurii prevăzute

la art. 75. Aceste modalităţi se referă în special la stabilirea criteriilor de determinare a regimului de control care se aplică şi a elementelor care sunt luate în considerare pentru calculul valorilor forfetare la import, a nivelului garanţiei menţionate la alin. (3) şi a reglementărilor care determină restituirea acestei garanţii.

Articolul 61

1. Pentru a evita sau contracara efectele prejudiciabile de pe piaţa Comunităţii care pot

rezulta din importurile anumitor produse menţionate la art. 1 alin. (2), importul, cu taxele vamale prevăzute de Tariful Vamal Comun, a unuia sau mai multor produse de acest tip, este supus plăţii unui drept suplimentar de import dacă sunt îndeplinite condiţiile stabilite în art. 5 din Acordul privind agricultura încheiat conform art. 300 din tratatul din cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay, cu excepţia cazului în care importurile nu riscă să perturbe piaţa comunitară sau dacă efectele sunt disproporţionate faţă de obiectivul urmărit.

57

2. Preţurile de lansare sub care se poate impune un drept de import suplimentar sunt cele

transmise de Comunitate Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

Volumele de lansare care trebuie depăşite pentru impunerea unui drept suplimentar de import sunt stabilite în special pe baza importurilor în Comunitate pe durata a trei ani care precedă anul în care efectele adverse prevăzute la alin. (1) au avut loc sau riscă să aibă loc.

3. Preţurile de import care se iau în considerare pentru impunerea unui drept suplimentar de

import se stabilesc pe baza preţurilor de import CIF ale livrării respective.

Preţurile de import CIF sunt verificate în acest scop pe baza preţurilor reprezentative pentru produsele respective pe piaţa mondială sau pe piaţa de import comunitară pentru produsul în cauză.

4. Comisia adoptă modalităţile de aplicare a prezentului articol conform procedurii prevăzute

la art. 75. Aceste modalităţi se referă în special la:

a) produsele pentru care se aplică drepturi suplimentare de import conform art. 5 din Acordul privind agricultura;

b) alte criterii necesare pentru asigurarea aplicării alin. (1) conform art. 5 din acordul mai

sus amintit.

Articolul 62 1. Contingentele tarifare pentru produsele cuprinse în prezentul regulament din acordurile

încheiate conform art. 300 din Tratat sau dintr-un alt act al Consiliului sunt deschise şi administrate de către Comisie conform modalităţilor adoptate potrivit procedurii prevăzute de art. 75.

2. Gestionarea contingentelor se poate efectua prin aplicarea uneia din metodele următoare

sau printr-o combinare a acestor metode: a) metoda bazată pe ordinea cronologică de înaintare a cererilor (conform principiului

„primul venit, primul servit”); b) metoda de repartizare în proporţie a cantităţilor cerute la introducerea cererilor (conform

metodei „examinării simultane”); c) metoda bazată pe luarea în considerare a fluxurilor de schimb tradiţionale (conform

metodei „importatori tradiţionali/nou-sosiţi”). Se pot stabili şi alte metode potrivite. Acestea trebuie să evite orice discriminare între operatorii interesaţi. 3. Metoda de gestionare stabilită ţine cont, dacă este cazul, de nevoile de aprovizionare ale

pieţei Comunităţii şi de necesitatea de a proteja echilibrul acesteia, putându-se inspira şi din metodele aplicate în trecut contingentelor corespunzătoare celor menţionate la alin. (1), fără a aduce atingere drepturilor care rezultă din acordurile încheiate în cadrul negocierilor comerciale din Runda Uruguay.

58

4. Modalităţile prevăzute la alin. (1) prevăd deschiderea de contingente anuale şi, dacă este necesar, potrivit eşalonării adecvate, stabilesc metoda de gestionare care va fi folosită şi, după caz, includ:

a) dispoziţii care garantează natura, provenienţa şi originea produsului; b) dispoziţii referitoare la recunoaşterea documentului folosit pentru verificarea garanţiilor

menţionate la lit. (a); c) condiţiile de eliberare şi termenul de valabilitate al certificatelor de import.

Articolul 63 1. În măsura în care este necesar, pentru a permite exportul de: a) produse prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. (a), (b) şi (c); b) zaharuri cuprinse în codul NC 1701, glucoză şi sirop de glucoză cuprinse în codurile NC

1702 30 91, 1702 30 99, 1702 40 90 şi 1702 90 50, chiar şi sub forma produselor cuprinse în codurile NC 1702 30 51, 1702 30 59, încorporate în produsele cuprinse în codurile NC 2009 60 11, 2009 60 71, 2009 60 79 şi 2204 30 99,

pe baza preţurilor acestor produse în comerţul internaţional, şi în limitele care rezultă din acordurile încheiate conform art. 300 din Tratat, diferenţa dintre aceste preţuri şi preţurile din Comunitate poate fi acoperită printr-o restituire la export.

2. În ceea ce priveşte alocarea cantităţilor care pot fi exportate cu restituire, se stabileşte

metoda: a) cea mai potrivită pentru natura produsului şi situaţiei de pe piaţa respectivă, permiţând

utilizarea cea mai eficientă posibilă a resurselor disponibile şi ţinând cont de eficienţa şi de structura exporturilor Comunităţii fără a se crea totuşi o discriminare între operatorii mari şi cei mici;

b) cea mai puţin împovărătoare din punct de vedere administrativ pentru operatori, ţinându-

se cont de imperativele de administrare; c) evitându-se orice discriminare între operatorii interesaţi. 3. Restituirea este aceeaşi pentru întreaga Comunitate. Ea poate fi diferenţiată în funcţie de

destinaţie dacă situaţia comerţului internaţional sau exigenţele specifice ale anumitor pieţe o cer.

Restituirile prevăzute la alin. (1) lit. (a) sunt stabilite conform procedurii prevăzute la art. 75. Stabilirea restituirilor are loc în mod periodic. Restituirile stabilite periodic pot fi modificate în caz de necesitate, în acest interval, de către Comisie la cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă. Dispoziţiile art. 64 referitoare la produsele menţionate aici se aplică cu titlu complementar.

59

4. Restituirea se acordă numai la cerere şi dacă se prezintă un certificat de export pentru produsele respective.

5. Valoarea totală a restituirii care se aplică exportului de produse menţionate la art. 1 este

cea valabilă în ziua în care se face cererea pentru certificat şi, în cazul unei restituiri diferenţiate, cea aplicabilă în ziua curentă:

a) pentru destinaţia indicată pe certificat, sau b) eventual, pentru destinaţia reală, dacă aceasta este alta decât destinaţia indicată pe

certificat. În acest caz, suma totală aplicabilă nu poate depăşi suma totală aplicabilă pentru destinaţia indicată pe certificat.

Pentru a evita utilizarea abuzivă a flexibilităţii prevăzute la prezentul alineat, se pot lua măsuri adecvate. 6. Se poate deroga de la dispoziţiile alin. (4) şi (5) în ceea ce priveşte produsele menţionate

la art. 1 care beneficiază de restituiri în cadrul operaţiunilor de ajutor alimentar, conform procedurii prevăzute de art. 75.

7. Respectarea limitelor de volum provenind din acordurile încheiate conform art. 300 din

Tratat este asigurată pe baza certificatelor de export eliberate pentru perioadele de referinţă prevăzute aici, aplicabile produselor respective.

În ceea ce priveşte respectarea obligaţiilor acordurilor încheiate în cadrul negocierilor comerciale din Runda Uruguay, valabilitatea certificatelor de export nu este afectată de încheierea unei perioade de referinţă.

8. Modalităţile de aplicare a prezentului articol, inclusiv dispoziţiile referitoare la

redistribuirea cantităţilor de export neatribuite sau neutilizate, sunt adoptate conform procedurii prevăzute la art. 75.

Articolul 64

1. Prezentul articol se aplică restituirilor menţionate la art. 63 alin. (1). 2. Valoarea totală a restituirii pentru produsele menţionate la art. 63 alin. (1) lit. (b) este: a) pentru zahărul brut şi zahărul alb, egală cu suma totală a restituirii pentru exportul acestor

produse în stare brută, stabilită conform art. 17 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1785/81 din 30 iunie 1981 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul zahărului1 şi dispoziţiilor adoptate pentru aplicarea acestuia;

b) pentru glucoză şi siropul de glucoză, egală cu suma totală a restituirii pentru exportul

acestor produse în stare brută, stabilită conform art. 13 din Regulamentul Consiliului

1 JO L 177, 01.07.1981, p. 4. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1148/98 (JO L 159, 03.06.1998, p.38).

60

(CEE) nr. 1766/92 din 30 iunie 1992 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul cerealelor1 şi dispoziţiilor adoptate pentru aplicarea acestuia.

Pentru a putea beneficia de restituire, produsele prelucrate trebuie să fie însoţite, la export, de o declaraţie din partea solicitantului care să indice cantităţile de zahăr brut, zahăr alb, glucoză sau sirop de glucoză utilizate la fabricarea lor. Exactitatea acestei declaraţii este supusă controlului autorităţilor competente ale statului membru respectiv. 3. Restituirile sunt stabilite luându-se în considerare următoarele elemente: a) situaţia existentă şi perspectivele de evoluţie; (i) pe piaţa Comunităţii, privind preţurile produselor menţionate la art. 63 alin. (1) şi

disponibilităţile existente; (ii) în comerţul internaţional, privind preţurile acestor produse; b) cheltuielile de comercializare şi costurile de transport cele mai favorabile de la pieţele

Comunităţii până la porturile sau la alte puncte de export ale Comunităţii, precum şi costurile de transport până la ţara de destinaţie;

c) obiectivele organizaţiei comune a pieţei vitivinicole care să asigure acestei pieţe o situaţie

echilibrată şi o evoluţie naturală a preţurilor şi a schimburilor; d) limitele care rezultă din acordurile încheiate conform art. 300 din Tratat; e) necesitatea de a evita perturbările de pe piaţa Comunităţii; f) aspectul economic al exporturilor avute în vedere. 4. Preţurile de pe piaţa Comunităţii menţionate la art. 63 alin. (1) se stabilesc pe baza

preţurilor de export celor mai avantajoase. Preţurile din comerţul internaţional menţionate la art. 63 alin. (1) se stabilesc ţinându-se cont de: a) cursurile înregistrate pe pieţele ţărilor terţe; b) preţurile de import cele mai avantajoase din ţările terţe de destinaţie pentru importurile din

ţările terţe; c) preţurile de producţie stabilite în ţările terţe exportatoare, ţinându-se cont, dacă este cazul,

de subvenţiile acordate de aceste ţări; d) preţurile de ofertă la franco-frontiera Comunităţii.

1 JO L 181 din 01.07.1992, p. 21. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1253/1999 (JO L 160, 26.06.1999, p. 18).

61

5. Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 63 alin. (3) al treilea paragraf, intervalele la care este stabilită lista cu produse pentru care este acordată efectiv o restituire, precum şi valoarea totală a acestei restituiri, se stabilesc conform procedurii prevăzute la art. 75.

6. Restituirea se plăteşte când se face dovada că produsele: a) sunt de origine comunitară; b) au fost exportate în afara Comunităţii, şi c) în cazul unei restituiri diferenţiate, au atins destinaţia indicată de certificat sau o altă

destinaţie pentru care a fost stabilită o restituire, fără a se aduce atingere dispoziţiilor art. 63 alin. (5) lit. (b). Cu toate acestea, pot fi prevăzute derogări de la această regulă potrivit procedurii definite la art. 75, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor ce vor fi stabilite pentru oferirea unor garanţii echivalente.

Se pot adopta dispoziţii complementare conform procedurii prevăzute la art. 75. 7. Fără a aduce atingere dispoziţiilor alin. (6) lit. (a), în absenţa unei derogări acordate

conform procedurii prevăzute la art. 75, nu se acordă nici o restituire la export pentru produsele importate din ţări terţe şi reexportate către ţări terţe.

Articolul 65

1. În măsura în care este necesar pentru a se asigura buna funcţionare a organizării comune a

pieţei vitivinicole, Consiliul poate hotărî, în cazuri speciale, printr-o majoritate calificată, la propunerea Comisiei, să interzică total sau parţial recurgerea la regimul de perfecţionare activă pentru produsele menţionate la art. 1.

2. Prin derogare de la alin. (1), dacă situaţia prevăzută la acest alineat este o urgenţă

deosebită şi dacă piaţa comunitară este perturbată sau riscă să fie perturbată de regimul de perfecţionare activă sau pasivă, Comisia, la cererea unui stat membru sau din propria iniţiativă, hotărăşte măsurile necesare, care sunt comunicate Consiliului şi statelor membre, a căror valabilitate nu poate depăşi şase luni şi care se aplică imediat. În cazul în care Comisia este sesizată printr-o cerere a unui stat membru, aceasta ia o decizie în termen de o săptămână de la primirea cererii.

3. Oricare stat membru poate deferi Consiliului decizia Comisiei în termen de o săptămână

din ziua în care s-a făcut comunicarea. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate confirma, modifica sau abroga decizia Comisiei. În cazul în care Consiliul nu a luat decizia în termen de trei luni, decizia Comisiei se consideră abrogată.

Articolul 66

1. Regulile generale de interpretare a Nomenclaturii Combinate şi regulile speciale privind

aplicarea sa se aplică clasificării produselor cuprinse în prezentul regulament; nomenclatura tarifară care rezultă din aplicarea acestui regulament este cuprinsă în Tariful Vamal Comun.

62

2. Cu excepţia unor dispoziţii contrare ale prezentului regulament sau adoptate în temeiul unei dispoziţii ale acestuia, sunt interzise următoarele:

a) perceperea oricărei taxe cu efect echivalent unei taxe vamale; b) aplicarea oricărei restricţii cantitative sau a unei măsuri cu efect echivalent.

Articolul 67 1. Este interzis importul produselor menţionate în prezentul regulament, care au suferit un

adaos de alcool, cu excepţia celor echivalente cu produsele originare în Comunitate pentru care acest adaos este admis.

2. Modalităţile de aplicare a prezentului articol şi în special condiţiile de echivalare a

produselor, precum şi derogările de la alin. (1) se adoptă conform procedurii prevăzute la art. 75.

Articolul 68

1. Produsele menţionate la art. 1 alin. (2) lit. (a) şi (b) nu pot fi importate decât dacă sunt

îndeplinite următoarele condiţii: a) pentru toate produsele:

i) în cazul în care corespund dispoziţiilor la care este supusă producţia, desfacerea şi, dacă este cazul, livrarea pentru consumul uman direct în ţările terţe din care provin, iar dovada că această condiţie este îndeplinită se face printr-o adeverinţă eliberată de un organ competent din ţara terţă din care provine produsul inclus pe lista care se va adopta;

ii) în cazul în care sunt destinate consumului uman direct, dacă sunt însoţite de un buletin

de analiză stabilit de către un organ sau serviciu desemnat de ţara terţă din care provine produsul;

b) pentru vinurile destinate consumului uman direct, cu excepţia vinurilor licoroase şi

vinurile spumante;

i) dacă au o tărie alcoolică în volum dobândită de cel puţin 9% vol şi o tărie totală alcoolică în volum de cel mult 15% vol;

ii) dacă au o aciditate totală exprimată în acid tartric de cel puţin 3,5 grame pe litru sau

46,6 miliechivalenţi pe litru. 2. Se poate prevedea, conform procedurii definite la art. 75: a) definirea caracteristicilor pe care trebuie să le aibă vinurile licoroase şi vinurile spumante,

precum şi derogările de la dispoziţiile alin. (1) lit. b). b) ca anumite produse menţionate în alin. (1) transportate în cantităţi limitate şi ambalate în

recipiente mici să fie scutite de prezentarea adeverinţei şi a buletinului de analiză, prevăzute la alin. (1) lit. (a);

63

c) ca anumite vinuri însoţite de un certificat de desemnare a provenienţei sau de un certificat de provenienţă să fie exonerate parţial sau total de necesitatea prezentării elementelor incluse în certificatul sau buletinul de analiză prevăzute la alin. (1) lit. (a).

3. Modalităţile de aplicare a prezentului articol se adoptă conform procedurii prevăzute la

art. 75.

Articolul 69 1. Dacă, din cauza importurilor sau exporturilor, piaţa unui produs sau a mai multor produse

menţionate la art. 1 alin. (2) este afectată în Comunitate sau este pe punctul de a fi afectată de perturbări grave în stare să pună în pericol obiectivele art. 33 din Tratat, se pot aplica măsuri adecvate în schimburile cu ţările terţe până când această perturbare sau ameninţare de perturbare va fi dispărut.

Pentru a aprecia dacă situaţia justifică aplicarea acestor măsuri, se ţine cont, în special de:

a) cantităţile pentru care autorizaţiile de import au fost eliberate sau solicitate şi situaţia

pieţei vinului în Comunitate; b) dacă este cazul, importanţa intervenţiei. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, adoptă normele generale cu privire la aplicarea acestui paragraf şi defineşte cazurile şi limitele în care statele membre pot lua măsuri conservatoare. 2. Dacă apare situaţia menţionată la alin. (1), Comisia, la cererea unui stat membru sau din

proprie iniţiativă, hotărăşte măsurile necesare, care sunt comunicate statelor membre şi devin imediat aplicabile. În cazul în care Comisia este sesizată printr-o cerere a unui stat membru, aceasta ia o decizie în această privinţă în termen de trei zile lucrătoare de la primirea cererii.

3. Oricare stat membru poate deferi Consiliului măsura luată de Comisie în termen de trei

zile lucrătoare de la ziua comunicării. Consiliul se reuneşte fără întârziere. Acesta poate, cu majoritate calificată, să modifice sau să anuleze măsura respectivă.

4. Dispoziţiile prezentului articol se aplică în conformitate cu obligaţiile care rezultă din

acordurile internaţionale încheiate conform art. 300 alin. (2) din Tratat.

TITLUL VIII

DISPOZIŢII GENERALE, TRANZITORII ŞI FINALE

Articolul 70 1. Produsele menţionate în prezentul regulament nu pot circula în interiorul Comunităţii

decât însoţite de un document controlat oficial. 2. Persoanele fizice sau juridice sau grupurile de persoane care deţin asemenea produse

pentru exercitarea profesiei lor, în special producătorii, persoanele care îmbuteliază, care prelucrează, precum şi comercianţii care urmează să fie stabiliţi, au obligaţia să ţină registre cu intrările şi ieşirile acestor produse.

64

3. Regulile de aplicare a prezentului articol, în special natura şi tipul documentului menţionat

la art. 1, precum şi derogările de la acest articol, sunt adoptate conform procedurii prevăzute la art. 75.

Articolul 71

1. Cu excepţia unor dispoziţii contrare ale prezentului regulament, art. 87, 88 şi 89 din Tratat

se aplică la producţia şi comerţul cu produsele menţionate în prezentul regulament. 2. Dispoziţiile capitolului II din titlul II nu împiedică acordarea de ajutoare naţionale pentru

atingerea unor obiective similare celor din acest capitol. Alin. (1) se aplică totuşi acestor ajutoare.

Articolul 72

1. Statele membre desemnează una sau mai multe autorităţi responsabile pe care le

însărcinează să controleze respectarea dispoziţiilor comunitare din sectorul vitivinicol. Statele membre desemnează, de asemenea, laboratoarele autorizate să efectueze analize oficiale în sectorul vitivinicol.

2. Statele membre transmit Comisiei numele şi adresele acestor autorităţi şi laboratoare.

Comisia comunică aceste informaţii altor state membre. 3. Comisia constituie un corp de agenţi speciali care vor colabora cu autorităţile competente

ale statelor membre la controalele făcute pe teren, pentru asigurarea aplicării uniforme ale reglementării vitivinicole.

4. Modalităţile de aplicare a prezentului articol se adoptă conform procedurii prevăzute la

art. 75. Aceste modalităţi conţin în special dispoziţii: a) privind asigurarea unei aplicări uniforme a dispoziţiilor comunitare în sectorul vitivinicol,

în special în ceea ce priveşte controlul; b) cu privire la relaţiile dintre autorităţile desemnate; c) cu privire la modalităţile financiare specifice pentru îmbunătăţirea controalelor; d) cu privire la sancţiunile administrative; e) cu privire la competenţele şi obligaţiile inspectorilor desemnaţi.

Articolul 73 Statele membre şi Comisia îşi transmit informaţiile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament. Modalităţile acestei comunicări, inclusiv natura şi prezentarea informaţiilor ce vor fi transmise, termenele pentru comunicarea lor şi difuzarea informaţiilor culese sunt adoptate conform procedurii prevăzute la art. 75.

65

Articolul 74

Se instituie un comitet de gestiune a vinurilor (numit în continuare „comitet”), compus din reprezentanţii statelor membre şi prezidat de un reprezentant al Comisiei.

Articolul 75 1. În cazurile în care se face referire la procedura definită în prezentul articol, comitetul este sesizat de preşedintele său, fie la iniţiativa acestuia, fie la cererea reprezentantului unui stat membru. 2. Reprezentantul Comisiei prezintă un proiect cu măsurile ce urmează să fie luate. Comitetul îşi exprimă opinia asupra acestui proiect într-un termen pe care preşedintele îl poate stabili în funcţie de urgenţa chestiunii respective. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la art. 205 alin. (2) din Tratatul pentru adoptarea deciziilor pe care trebuie să le ia Consiliul la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanţilor statelor membre din comitet sunt ponderate conform articolului menţionat anterior. Preşedintele nu ia parte la vot. Comisia adoptă măsuri aplicabile imediat. Cu toate acestea, dacă acestea nu sunt conforme cu avizul emis de comitet, aceste măsuri sunt comunicate imediat Consiliului de către Comisie. În acest caz, Comisia poate întârzia aplicarea măsurilor pe care le-a stabilit, pentru o perioadă de cel mult 1 lună de la data comunicării. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate lua o decizie diferită în termenul prevăzut la al doilea paragraf.

Articolul 76 Comitetul poate examina orice altă chestiune ridicată de preşedintele său la iniţiativa acestuia sau la cererea reprezentantului statului membru.

Articolul 77 1. Prezentul regulament se aplică ţinându-se cont în acelaşi timp şi în mod adecvat de

obiectivele prevăzute la art. 33 şi art. 131 din Tratat. 2. Prezentul regulament se aplică avându-se în vedere respectarea obligaţiilor care decurg

din acordurile internaţionale încheiate conform art. 300 alin. (2) din Tratat.

Articolul 78 1. Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 şi modalităţile sale de aplicare se aplică produselor

menţionate în prezentul regulament. 2. Prima menţionată în titlul II capitolul II, sprijinul menţionat la titlul II capitolul III,

ajutorul menţionat la titlul III capitolul I, achiziţiile şi ajutorul menţionate la titlul III capitolul II, ajutoarele prevăzute la titlul III capitolul III, precum şi restituirile menţionate la titlul VII sunt considerate intervenţii destinate regularizării pieţelor agricole în sensul art. 2 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 1258/1999.

66

3. Fără a aduce atingere dispoziţiilor mai restrictive, sprijinul comunitar ce poate fi acordat în temeiul titlului III şi restituirile care pot fi acordate în temeiul titlului VII se pot acorda exclusiv pentru produsele obţinute în Comunitate din strugurii recoltaţi în Comunitate.

Articolul 79

În scopul prevenirii surplusurilor de vinuri de masă şi de vinuri din care se pot obţine vinuri de masă, statele membre pot stabili o limită pentru randamentele agronomice, exprimată în numărul de hectolitri pe hectar, a căror depăşire duce la ineligibilitatea producătorilor pentru ajutoarele prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 80 În conformitate cu procedura prevăzută la art. 75, măsurile se iau: a) pentru facilitarea tranziţiei între dispoziţiile regulamentelor menţionate la art. 81 şi cele

din prezentul regulament şi b) dacă este necesar, pentru rezolvarea problemelor practice specifice. Cu condiţia să fie

justificate corespunzător, aceste măsuri pot deroga de la anumite dispoziţii din prezentul regulament.

Articolul 81

Se abrogă Regulamentele (CEE) nr. 346/79, (CEE) nr. 351/79, (CEE) nr. 460/70, (CEE) nr. 456/80, (CEE) nr. 457/80, (CEE) nr. 458/80, (CEE) nr. 1873/84, (CEE) nr. 895/85, (CEE) nr. 822/87, (CEE) nr. 823/87, (CEE) nr. 1442/88, (CEE) nr. 3877/88, (CEE) nr. 4252/88, (CEE) nr. 2046/89, (CEE) nr. 2048/89, (CEE) nr. 2389/89, (CEE) nr. 2390/89, (CEE) nr. 2391/89, (CEE) nr. 2392/89, (CEE) nr. 3677/89, (CEE) nr. 3895/91, (CEE) nr. 2332/92 şi (CEE) nr. 2333/92.

Articolul 82 Prezentul regulament intră în vigoare din a şaptea zi de la publicarea sa în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. Se aplică de la 1 august 2000. Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre. Adoptat la Bruxelles, 17 mai 1999.

Pentru Consiliu Preşedintele

K.H. FUNKE

67

ANEXA I

DEFINIREA PRODUSELOR

Se aplică următoarele definiţii: - produselor obţinute în Comunitate din struguri recoltaţi în Comunitate, inclusiv vinurilor menţionate la pct. 15 a şasea liniuţă şi - produselor, cu excepţia celor menţionate la pct. 3, 4, 5, 6, 7, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, şi

24 dacă:

- provin din ţări terţe sau

- sunt fabricate în Comunitate din strugurii recoltaţi în afara acesteia, în măsura în care fabricarea lor este permisă conform dispoziţiilor prezentului regulament.

Definiţiile produselor vitivinicole cărora nu li se aplică dispoziţiile prezentei anexe se adoptă dacă este necesar, conform prezentului regulament, prin procedura prevăzută la art. 75. 1. Struguri proaspeţi: fructul viţei de vie utilizat în vinificaţie, bine copt sau chiar uşor

stafidit, care poate fi zdrobit sau presat prin mijloace obişnuite în vinificaţie şi care poate produce spontan o fermentaţie alcoolică.

2. Mustul de struguri: produsul lichid obţinut în mod natural sau prin procedee fizice din

struguri proaspeţi. Este permisă o tărie alcoolică în volume dobândită a mustului de struguri care nu depăşeşte 1% vol.

3. Mustul de struguri parţial fermentat: produsul care provine din fermentarea unui must de

struguri care are o tărie alcoolică în volume dobândită mai mare de 1% vol şi mai mică decât trei cincimi din tăria sa totală alcoolică în volume; cu toate acestea, anumite v.c.p.r.d. a căror tărie alcoolică în volume dobândită este mai mică decât trei cincimi din tăria lor totală alcoolică în volume, dar nu mai mică de 4,5% vol, nu sunt considerate drept must parţial fermentat.

4. Mustul de struguri parţial fermentat extras din struguri stafidiţi: produsul realizat din

fermentarea parţială a unui must de struguri obţinut din struguri stafidiţi, a cărui conţinut total de zahăr înainte de fermentare este de cel puţin 272 grame pe litru şi a cărui tărie naturală efectivă alcoolică în volume nu poate fi mai mică de 8% vol. Cu toate acestea, anumite vinuri care răspund acestor cerinţe nu sunt considerate must de struguri parţial fermentat obţinut din struguri stafidiţi.

5. Mustul de struguri proaspăt, cu fermentaţia oprită prin adaosul de alcool: un produs care: - are o tărie alcoolică în volume dobândită egală sau mai mare de 12% vol şi mai mică de

15% vol şi - s-a obţinut prin adaos la un must de struguri nefermentat, care are o tărie naturală

alcoolică în volume de cel puţin 8,5% vol şi care provine exclusiv din soiurile de viţă de vie menţionate la art. 42 alin. (5):

68

- fie din alcool neutru provenit din vin, inclusiv alcoolul obţinut din distilarea strugurilor deshidrataţi, care are o tărie alcoolică în volume dobândită de cel puţin 95% vol,

- fie dintr-un produs nerectificat provenit din distilarea vinului cu o tărie

alcoolică în volume dobândită de cel puţin 52% vol şi cel mult 80% vol. 6. Mustul de struguri concentrat: mustul de struguri necaramelizat: - obţinut prin deshidratarea parţială a mustului de struguri, efectuată prin orice altă metodă

autorizată în afară de focul direct, astfel încât la temperatura de 20°C, cifra indicată de refractometru, utilizat conform unei metode ce urmează a fi definită, să nu fie mai mică de 50,9%,

- care provine exclusiv din soiurile de viţă de vie menţionate la art. 42 alin. (5), - obţinut din mustul de struguri care are cel puţin tăria naturală minimă alcoolică în volume

stabilită pentru zona viticolă în care au fost recoltaţi strugurii. Este permisă o tărie alcoolică în volume dobândită a mustului de struguri concentrat de cel mult 1% vol. 7. Mustul de struguri concentrat rectificat: produsul lichid necaramelizat: - obţinut prin deshidratarea parţială a mustului de struguri efectuată prin orice altă metodă

autorizată în afară de focul direct, astfel încât cifra indicată la temperatura de 20°C de refractometrul utilizat conform unei metode ce se va stabili, să nu fie mai mică de 61,7%,

- care a fost supus unor tratamente autorizate de dezacidulare şi de eliminare a altor

componente în afară de zahăr, - care are următoarele caracteristici:

- un pH de cel mult 5 la 25° Brix, - densitate optică la 425 nanometri pentru o grosime de 1 centimetru, de cel mult 0,100 în mustul de struguri concentrat la 25° Brix, - un conţinut de zaharoză nedetectabil printr-o metodă de analiză care se va stabili, un indice Folin-Ciocalteau de cel mult 6 la 25° Brix, - aciditate de titrare de cel mult 15 miliechivalenţi pe kilogram de zaharuri totale, - un conţinut de dioxid de sulf de cel mult 25 miligrame pe kilogram de zaharuri totale, - un conţinut total de cationi de cel mult 8 miliechivalenţi pe kilogram de zaharuri totale, - conductivitate la 25° Brix şi la 20°C de cel mult 120 micro-Siemens pe centimetru,

69

- un conţinut de hidroximetilfurfural de cel mult 25 miligrame pe kilogram de zaharuri totale, - conţine mezoinozitol,

- provine exclusiv din soiurile de viţă de vie menţionate la art. 42 alin. (5), - este obţinut din must de struguri care are cel puţin tăria naturală minimă alcoolică în

volume stabilită pentru zona viticolă în care au fost recoltaţi strugurii. Este permisă o tărie alcoolică în volume dobândită pentru sucul de struguri de cel mult 1% vol. 8. Sucul de struguri: produsul lichid nefermentat, dar fermentabil obţinut printr-o tratare adecvată pentru a fi consumat în acest stadiu; acesta se poate obţine: a) din struguri proaspeţi sau din must de struguri sau b) prin reconstituire:

- din must de struguri concentrat sau

- din suc de struguri concentrat. Este permisă o tărie alcoolică în volume dobândită pentru sucul de struguri de cel mult 1% vol. 9. Sucul de struguri concentrat: sucul de struguri necaramelizat obţinut prin deshidratarea parţială a sucului de struguri realizată prin orice altă metodă autorizată în afară de focul direct, astfel încât cifra indicată la temperatura de 20°C de refractometrul utilizat conform unei metode care se va stabili, să nu fie mai mică de 50,9%. Este permisă o tărie alcoolică în volume dobândită pentru sucul de struguri de cel mult 1% vol. 10. Vinul: produsul obţinut exclusiv prin fermentarea alcoolică, totală sau parţială, a strugurilor proaspeţi, presaţi sau nu, sau a mustului de struguri. 11. Vin nou aflat încă în fermentaţie: vinul a cărui fermentaţie alcoolică nu s-a încheiat şi care nu este încă separat de drojdie. 12. Vinul din care se poate obţine vinul de masă: vinul: - care provine exclusiv din soiurile de viţă de vie menţionate la art. 42 alin. (5); - produs în cadrul Comunităţii; - având cel puţin tăria naturală minimă alcoolică în volume stabilită pentru zona viticolă în

care a fost produs. 13. Vinul de masă: alt vin decât v.c.p.r.d.:

70

- care provine exclusiv din soiurile de viţă de vie menţionate la art. 42 alin. (5), - obţinut în cadrul Comunităţii, - care are, după tratamentele eventuale menţionate la lit. D din anexa V, o tărie alcoolică în volume dobândită de cel puţin 8,5% vol, cu condiţia ca acest vin să fie obţinut exclusiv din struguri recoltaţi în zonele viticole A şi B, şi de cel puţin 9% vol pentru alte zone viticole, precum şi o tărie totală alcoolică în volume de cel mult 15% vol, - având, sub rezerva unor derogări ce ar putea fi adoptate, un conţinut de aciditate totală de cel puţin 3,5 grame pe litru, exprimat în acid tartric, sau 46,6 miliechivalenţi pe litru. Cu toate acestea, pentru vinurile produse pe anumite suprafeţe viticole care se vor stabili şi obţinute fără nici o îmbogăţire, limita maximă a tăriei totale alcoolice în volume poate fi mărită până la 20% vol. Vinul de masă denumit „retsina” este vinul de masă produs doar pe teritoriul geografic al Greciei din mustul de struguri tratat cu răşină de pin din Alep. Utilizarea răşinii de pin din Alep nu este permisă decât pentru obţinerea vinului de masă „retsina” în condiţiile stabilite prin reglementarea greacă în vigoare. 14. Vinul licoros: produsul: A. având:

- o tărie alcoolică în volume dobândită de cel puţin 15% vol şi cel mult 25% vol; - o tărie totală alcoolică în volume de cel puţin 17,5%, cu excepţia anumitor vinuri licoroase de calitate produse în regiuni determinate (v.l.c.p.r.d.) care figurează pe lista ce se va adopta;

B. obţinut:

a) din:

- must de struguri parţial fermentat, sau - vin, sau - amestecul produselor menţionate anterior, sau - pentru anumite v.l.c.p.r.d., must de struguri sau amestecul acestui produs cu vin, toate produsele menţionate anterior trebuie, în cazul vinurilor licoroase şi al v.l.c.p.r.d.:

- să provină din soiurile de viţă de vie alese dintre cele menţionate la art. 42 alin. (5) şi - să aibă, cu excepţia anumitor v.l.c.p.r.d. care figurează pe lista ce se va stabili, o tărie naturală iniţială alcoolică în volume de cel puţin 12% vol;

71

b) şi prin adaos:

i) individual sau în amestec:

- de alcool neutru de origine viticolă, inclusiv alcoolul obţinut prin distilarea strugurilor deshidrataţi, având o tărie dobândită alcoolică în volume de cel puţin 96% vol;

- de distilat de vin sau de struguri deshidrataţi, având o tărie alcoolică în volume dobândită de cel puţin 52% vol şi cel mult 86% vol;

ii) dacă este cazul, din unul sau mai multe dintre produsele următoare:

- must de struguri concentrat, - amestec al unuia din produsele prevăzute la lit. (i) cu un must de struguri prevăzut la lit. (a) prima şi a patra liniuţă;

iii) pentru anumite v.l.c.p.r.d. care figurează pe o listă care urmează a fi adoptată:

- produse cuprinse la lit. (i), individuale sau în amestec, - unul sau mai multe din următoarele produse:

- alcool de vin sau de struguri deshidrataţi, cu o tărie alcoolică în volume dobândită de cel puţin 95% vol şi de cel mult 96% vol, - rachiu de vin sau tescovină de struguri, cu o tărie alcoolică în volume dobândită de cel puţin 52% vol şi de cel mult 86% vol, - rachiu de struguri deshidrataţi, cu o tărie alcoolică în volume dobândită de cel puţin 52% vol şi de cel mult 94,5% vol,

- împreună cu unul sau mai multe dintre produsele următoare, dacă este cazul:

- must de struguri parţial fermentat obţinut din struguri stafidiţi, - must de struguri concentrat obţinut prin acţiunea focului direct care corespunde definiţiei de must de struguri concentrat, cu excepţia acestei operaţiuni, - must de struguri concentrat, - amestec al unuia dintre produsele cuprinse la a doua liniuţă cu un must de struguri cuprins la lit. (a) prima şi a patra liniuţa.

15. Vinul spumant: prin derogare de dispoziţiile art. 44 alin. (3), produsul obţinut prin fermentaţie alcoolică primară sau secundară: - din struguri proaspeţi,

72

- din must de struguri, - din vin, din care se pot obţine vinuri de masă, - din vin de masă, - din v.c.p.r.d., - din vinuri importate, care figurează pe o listă ce urmează a fi adoptată, obţinute din soiuri de viţă de vie şi din zone viticole cu caracteristici care le diferenţiază de vinurile comunitare, care se caracterizează, la deschiderea recipientului, prin degajare de dioxid de carbon, provenit exclusiv din fermentaţie şi care, conservat la o temperatură de 20°C în recipiente închise, prezintă o suprapresiune datorită dioxidului de carbon în soluţie de minimum 3 bari. 16. Vinul spumos: produsul: - obţinut din vin de masă, - care se caracterizează, la deschiderea recipientului, prin degajare de dioxid de carbon provenind total sau parţial dintr-un adaos al acestui gaz şi - care prezintă, dacă este conservat la 20°C în recipiente închise, o suprapresiune datorată dioxidului de carbon în soluţie de minimum 3 bari. 17. Vinul petiant: produsul: - obţinut din vin de masă, din v.c.p.r.d. sau din produse din care se pot obţine vinuri de masă sau v.c.p.r.d., cu condiţia ca aceste vinuri produse să aibă o tărie totală alcoolică în volume de minimum 9% vol, - având o tărie alcoolică în volume dobândită de minimum 7% vol, - prezentând, dacă este conservat la 20°C în recipiente închise, o suprapresiune datorată dioxidului de carbon endogen în soluţie de minimum 1 bar şi maximum 2,5 bari, - prezentat în recipiente de 60 litri sau mai mici. 18. Vinul petiant gazeificat: produsul: - obţinut din vin de masă, din v.c.p.r.d., din produse corespunzătoare pentru fabricarea vinului de masă sau a v.c.p.r.d., - având o tărie alcoolică în volume dobândită de minimum 7% vol şi o tărie totală în alcool de minimum 9% vol, - având, dacă este conservat la 20°C în recipiente închise, o suprapresiune, datorată dioxidului de carbon în soluţie adăugat total sau parţial, de minimum 1 bar şi maximum 2,5 bari,

73

- prezentat în recipiente de 60 litri sau mai mici. 19. Oţetul de vin: oţetul: - obţinut exclusiv prin fermentarea acetică a vinului şi - având o aciditate totală de cel puţin 60 grame pe litru, exprimată în acid acetic. 20. Drojdia de vin: reziduul care se depune în recipientele care conţin vin, după fermentare, în timpul stocării sau după tratarea autorizată, precum şi reziduul obţinut prin filtrarea sau centrifugarea acestui produs. Se consideră de asemenea drojdie de vin: - reziduul care se depune în recipientele care conţin must de struguri în timpul stocării sau după tratarea autorizată, - reziduul obţinut prin filtrarea sau centrifugarea acestui produs. 21. Tescovina de struguri: reziduul din tescuirea strugurilor proaspeţi, fermentat sau nu. 22. Pichetul: produsul obţinut: - prin fermentarea tescovinei de struguri netrataţi maceraţi în apă sau - prin filtrarea tescovinei de struguri fermentaţi cu apă. 23. Vinul alcoolizat: produsul: - având o tărie alcoolică în volume dobândită de minimum 18% vol şi de maximum 24% vol, - obţinut exclusiv prin adaosul unui produs rectificat, provenind din distilarea vinului şi având o tărie maximă dobândită alcoolică în volume de 86% vol, la un vin care nu conţine zahăr rezidual şi - având o aciditate volatilă maximă de 1,5 grame pe litru, exprimată în acid acetic. 24. Vinul de struguri copţi în exces: produsul: - fabricat în cadrul Comunităţii, fără a fi îmbogăţit, din struguri recoltaţi în Comunitate din soiurile de viţă de vie menţionate la art. 42 alin. (5) şi care figurează pe o listă ce urmează a fi întocmită; - având o tărie naturală alcoolică în volume de minimum 15% vol; - având o tărie totală alcoolică în volume de minimum 16% vol şi o tărie dobândită alcoolică în volume de minimum 12% vol. Statele membre pot prevedea o perioadă de învechire pentru acest produs.

74

ANEXA II

TĂRIILE ALCOOLICE

1. Tăria alcoolică în volume dobândită: numărul de volume de alcool pur la o temperatură de 20°C cuprinse în 100 volume din produsul respectiv la această temperatură. 2. Tăria alcoolică în volume potenţială: numărul de volume de alcool pur la o temperatură de 20°C ce pot fi produse prin fermentarea totală a zaharurilor cuprinse în 100 volume din produsul respectiv la această temperatură. 3. Tăria totală alcoolică în volume: suma tăriilor alcoolice în volume dobândite şi potenţiale. 4. Tăria naturală alcoolică în volume: tăria totală alcoolică în volume a produsului considerat înainte de orice îmbogăţire. 5. Tăria alcoolică pe masă dobândită: numărul de kilograme de alcool pur conţinute în 100 kilograme de produs. 6. Tăria potenţială în alcool pe masă: numărul de kilograme de alcool pur care pot fi produse prin fermentarea totală a zaharurilor cuprinse în 100 kilograme de produs. 7. Tăria alcoolică totală pe masă: suma tăriilor alcoolice pe masă dobândite şi potenţiale.

75

ANEXA III

ZONELE VITICOLE

1. Zona viticolă A cuprinde: a) în Germania: suprafeţele cu viţă de vie, altele decât cele cuprinse în zona viticolă B; b) în Luxemburg: regiunea viticolă din Luxemburg; c) în Belgia, Olanda, Danemarca, Irlanda, Suedia şi Regatul Unit: zona viticolă din aceste ţări. 2. Zona viticolă B cuprinde: a) în Germania: suprafeţele cu viţă de vie din regiunea determinată Baden; b) în Franţa, suprafeţele cu viţă de vie din departamentele care nu sunt menţionate în prezenta anexă, precum şi din următoarele departamente:

- în Alsacia: Bas-Rhin, Haut-Rhin, - în Lorena: Meurthe-et-Moselle, Meuse, Moselle, Vosges, - în Champagne: Aisne, Aube, Marne, Haute-Marne, Seine-et-Marne, - în Jura: Ain, Doubs, Jura, Haute-Saône, - în Savoie: Savoie, Haute-Savoie, Isère (comuna Chapareillan) - în Val de Loire: Cher, Deux-Sèvres, Indre, Indre-et-Loire, Loir-et-Cher, Loire-Atlantique, Loiret, Maine-et-Loire, Sarthe, Vendée, Vienne, precum şi suprafeţele cu viţă de vie din arondismentul Cosne-sur-Loire din departamentul Nièvre;

c) în Austria: zona viticolă austriacă, 3. Zona viticolă C I a) cuprinde: a) în Franţa, suprafeţele plantate cu viţă de vie:

- din următoarele departamente: Allier, Alpes-de-Haute-Provence, Hautes-Alpes, Alpes-Maritimes, Ariège, Aveyron, Cantal, Charente, Charente-Maritime, Corrèze, Côte-d’Or, Dordogne, Haute-Garonne, Gers, Gironde, Isère (cu excepţia comunei Chapareillon), Landes, Loire, Haute-Loire, Lot, Lot-et-Garonne, Lozère, Nièvre (cu excepţia arondismentului Cosne-sur-Loire), Puy-de-Dôme, Pyrénées-Atlantiques, Hautes-Pyrénées, Rhône, Saône-et-Loire, Tarn, Tarn-et-Garonne, Haute-Vienne, Yonne. - din arondismentele Valence şi Die din departamentul Drôme (cu excepţia cantoanelor Dieulefit, Loriol, Marsanne şi Montelimar),

76

- din arondismentul Tournon, în cantoanele Antraigues, Buzet, Coucouron, Montpezat-sous-Bauzon, Privas, Saint-Étienne-de-Lugdarès, Saint-Pierreville, Valgorge şi Voulte-sur-Rhône din departamentul Ardèche;

b) în Spania, suprafeţele cu viţă de vie din provinciile Asturias, Cantabria, Guipúzcoa, La Coruña şi Vizcaya; c) în Portugalia, suprafeţele plantate cu viţă de vie din acea parte a regiunii Norte care corespunde zonei viticole determinate „Vinho Verde”, precum şi din „Concelhos de Bombarral, Lurinhã, Mafra e Torres Vedras” (cu excepţia „Freguesis da Carvoeira e Dois Portos”) care face parte din „Região viticola de Extremadura”. 4. Zona viticolă C I (b) cuprinde, în Italia, suprafeţele cu viţă de vie din regiunea Valle d’Aosta, precum şi din provinciile Sondrio, Bolzano, Trento şi Belluno. 5. Zona viticolă C II cuprinde: a) în Franţa, suprafeţele cu viţă de vie:

- din următoarele departamente: Aude, Bouches-du-Rhône, Gard, Hérault, Pyrénées-Orientales (cu excepţia cantoanelor Olette şi Arles-sur-Tech), Vaucluse, - din partea departamentului Var, delimitată la sud prin limita nordică a comunelor Evenos, Le Beausset, Solliès-Toucas, Cuers, Puget-Ville, Collobrières, la Garde-Freinet, Plan-de-la-Tour şi Sainte-Maxime, - din arondismentul Nyons şi din cantoanele Dieulefit, Loriol, Marsanne şi Montélimar din departamentul Drôme, - din unităţile administrative din departamentul Ardèche care nu au fost incluse la pct. 3 lit. (a);

b) în Italia, suprafeţele cu viţă de vie din regiunile următoare: Abruzzi, Campania, Emilia-Romagna, Friuli-Venezia, Giulia, Lazio, Liguria, Lombardia cu excepţia provinciei Sondrio, Marche, Molise, Piemonte, Toscana, Umbria, Venezia, cu excepţia provinciei Belluno, inclusiv insulele aparţinătoare acestei regiuni, de exemplu Elba şi celelalte insule din arhipelagul toscan, insulele Ponziane, Capri şi Ischia. c) în Spania, suprafeţele cu viţă de vie: - din următoarele provincii:

- Lugo, Orense, Pontevedra, - Ávila (cu excepţia comunelor care corespund cu „comarca” viticolă determinată de Cebreros), Burgos, León, Palencia, Salamanca, Segovia, Soria, Vallaloid, Zamora, - La Rioja, - Álava,

77

- Navarra, - Huesca, - Barcelona, Gerona, Lérida

- din partea provinciei Zaragoza situată la nord de Río Ebro, - din comunele din provincia Tarragona incluse în desemnarea de origine Penedés, - din partea provinciei Tarragona, care corespunde cu „comarca” viticolă determinată de Conca de Barberá. 6. Zona viticolă C III (a) cuprinde în Grecia, suprafeţele cu viţă de vie din următoarele nomoi: Florina, Imathia, Kilkis, Grevena, Larisa, Ioannina, Levkas, Achaca, Messinia, Arkadia, Korinthia, Iraklio, Khania, Rethimni, Samos, Lasithi precum şi insula Thira (Santorini). 7. Zona viticolă C III (b) cuprinde: a) în Franţa, suprafeţele cu viţă de vie:

- din departamentele din Corsica, - din acea parte a departamentului Var, situată între mare şi o linie delimitată prin comunele (de asemenea incluse): Évenos, Le Beausset, Solliès-Toucas, Cuers, Puget-Ville, Collobrières, La Garde-Freinet, Plan-de-la-Tour şi Sainte-Maxime; - din cantoanele Olette şi Arles-sur-Tech din departamentul Pyrénées-Orientales;

b) în Italia, suprafeţele cu viţă de vie din următoarele regiuni: Calabria, Basilicata, Puglia, Sardinia şi Sicilia, inclusiv insulele aparţinătoare acestor regiuni, de exemplu insulele Pantelleria, Lipari, Egadi şi Pelagi; c) în Grecia, suprafeţele cu viţă de vie care nu sunt incluse la pct. 6; d) în Spania, suprafeţele cu viţă de vie care nu sunt menţionate la pct. 3 lit. (b), nici la pct. 5 lit. (c); e) în Portugalia, suprafeţele cu viţă de vie din regiunile care nu sunt incluse în zona C I (a). 8. Delimitarea teritoriilor acoperite de unităţile administrative menţionate în această anexă este aceea care rezultă din dispoziţiile naţionale în vigoare la 15 decembrie 1981, precum şi, în cazul Spaniei, din dispoziţiile naţionale în vigoare la 1 martie 1986 şi, în cazul Portugaliei, din dispoziţiile naţionale în vigoare la 1 martie 1998.

78

ANEXA IV

LISTA PRACTICILOR ŞI TRATAMENTELOR OENOLOGICE AUTORIZATE

1. Practicile şi tratamentelor oenologice care pot fi utilizate pentru strugurii proaspeţi, mustul de struguri, mustul de struguri parţial fermentat, mustul de struguri parţial fermentat extras din struguri stafidiţi, mustul de struguri concentrat, vinul nou aflat încă în fermentaţie: a) aerarea sau adaosul de oxigen; b) tratamentele termice; c) centrifugarea şi filtrarea cu sau fără agent de filtrare inertă, cu condiţia ca utilizarea sa să nu lase reziduuri nedorite în produsul astfel tratat; d) utilizarea anhidridei carbonice, numită şi dioxid de carbon, a argonului sau azotului, individual sau în amestec, doar cu scopul de a crea o atmosferă inertă şi de a manipula produsul ferit de aer; e) utilizarea drojdiei pentru vinificare; f) utilizarea uneia sau a câtorva din următoarele practici, pentru favorizarea dezvoltării drojdiei: - adaos de fosfat diamonic sau de sulfat de amoniu în anumite limite; - adaos de sulfat de amoniu sau de bisulfit de amoniu în anumite limite; - adaos de clorură de fiamină în anumite limite; g) utilizarea anhidridei sulfuroase, numită şi dioxid de sulf, şi a bisulfitului de potasiu sau a metabisulfitului de potasiu, numit şi disulfit de potasiu sau pirosulfit de potasiu; h) eliminarea dioxidului de sulf prin procedee fizice; i) tratarea mustului alb şi a vinului alb nou, aflat încă în fermentaţie, cu cărbune pentru uz oenologic în anumite limite; j) limpezirea cu ajutorul uneia sau a câtorva din substanţele următoare pentru uz oenologic: - gelatină alimentară, - clei de peşte, - cazeină şi cazeinaţi de potasiu, - ovalbumină şi/sau lactalbumină, - bentonită,

79

- dioxid de siliciu sub formă de gel sau de soluţie coloidală, - caolin, - tanin, - enzime pectolitice, - prepararea enzimatică a betaglucozei în condiţii ce se vor stabili; k) utilizarea acidului sorbic sau a sorbatului de potasiu; l) utilizarea acidului tartric cu scopul acidulării, în condiţiile enunţate în anexa IVa lit. E şi G; m) utilizarea, în scopul dezacidulării, a uneia sau mai multora din substanţele următoare, în condiţiile enunţate în anexa IVa lit. E şi G: - tartrat neutru de potasiu, - bicarbonat de potasiu, - carbonat de calciu care poate eventual conţine cantităţi mici de sare dublă de calciu din acizii tartric L (+) şi malic L(-), - tartrat de calciu, - acid tartric în condiţii care se vor stabili, - preparat omogen din acid tartric şi carbonat de calciu în proporţii echivalente şi pulverizat fin; n) utilizarea răşinii de pin din Alep în condiţii care se vor stabili; o) utilizarea preparatelor din pelicule de drojdii în anumite limite; p) utilizarea polivinilpolipirolidonului, în anumite limite şi în condiţii care se vor stabili; q) utilizarea bacteriilor lactice în suspensie alcoolică în condiţii care se vor stabili; r) adaosul de lizozim în limite şi condiţii care se vor stabili. 2. Practicile şi tratamentele oenologice care pot fi utilizate pentru mustul de struguri destinat fabricării de must de struguri concentrat rectificat: a) aerarea; b) tratarea termică; c) centrifugarea şi filtrarea cu sau fără agent de filtrare inertă, cu condiţia ca utilizarea sa să nu lase reziduuri nedorite în produsul astfel tratat;

80

d) utilizarea anhidridei sulfuroase, numită şi dioxid de sulf, a bisulfitului de potasiu sau a metabisulfitului de potasiu, numit şi disulfit de potasiu sau pirosulfit de potasiu; e) eliminarea dioxidului de sulf prin procedee fizice; f) tratarea cu cărbune de uz oenologic; g) utilizarea carbonatului de calciu care poate conţine cantităţi mici de sare dublă de calciu din acizii tartric L(+)şi malic L(-); h) utilizarea răşinilor cu schimb de ioni în condiţii care urmează a fi stabilite. 3. Practicile şi tratamentele oenologice care pot fi utilizate pentru mustul de struguri parţial fermentat destinat consumului uman direct sub această formă, pentru vinul potrivit fabricării vinului de masă, pentru vinul de masă, pentru vinul spumant, pentru vinul spumos, pentru vinul petiant, pentru vinul petiant gazeificat, pentru vinurile licoroase şi pentru v.c.p.r.d.: a) utilizarea în vinurile seci şi în cantităţi de cel mult 5% de tescovină proaspătă, în stare bună şi nediluată, care conţine drojdia obţinută din vinificarea recentă a vinurilor seci; b) aerarea şi barbotarea cu argon sau azot; c) tratamentele termice; d) centrifugarea şi filtrarea cu sau fără agent de filtrare inertă, cu condiţia ca utilizarea sa să nu lase reziduuri nedorite în produsul astfel tratat; e) utilizarea anhidridei carbonice, numită şi dioxid de carbon, a argonului sau azotului, individual sau în amestec, doar în scopul de a crea o atmosferă inertă şi de a manipula produsul ferit de aer; f) adaosul de dioxid de carbon în anumite limite; g) utilizarea, în condiţiile prevăzute de prezentul regulament, a anhidridei sulfuroase, numită şi dioxid de sulf, a bisulfitului de potasiu sau a metabisulfitului de potasiu, numit şi disulfit de potasiu sau pirosulfit de potasiu; h) adaosul de acid sorbic sau de sorbat de potasiu, cu condiţia ca acidul sorbic din produsul tratat, destinat consumului uman direct, să fie de cel mult 200 miligrame pe litru; i) adaosul de acid L(-) ascorbic în anumite limite; j) adaosul de acid citric cu scopul stabilizării vinului, în anumite limite; k) utilizarea acidului tartric, în scopul acidulării, în condiţiile enunţate în anexa V lit. E şi G; l) utilizarea, în scopul dezacidulării, în condiţiile enunţate în anexa V lit. E şi G, a unuia sau mai multora din următoarele substanţe: - tartrat neutru de potasiu,

81

- bicarbonat de potasiu, - carbonat de calciu care poate conţine cantităţi mici de sare dublă de calciu din acizii tartric L(+)şi malic L(-), - tartrat de calciu, - acid tartric, în condiţii care urmează a fi stabilite, - preparat omogen din acid tartric şi carbonat de calciu în proporţii echivalente, pulverizat fin; m) limpezirea cu ajutorul uneia sau mai multora din substanţele următoare pentru uz oenologic: - gelatină alimentară, - clei de peşte, - cazeină şi cazeinat de potasiu, - ovalbumină şi/sau lactalbumină, - bentonită, - dioxid de siliciu sub formă de gel sau de soluţie coloidală, - caolin, - prepararea enzimatică a betaglucozei în condiţii care urmează a fi stabilite; n) adaosul de tanin; o) tratarea vinurilor albe cu cărbuni pentru uz oenologic în anumite limite; p) tratarea, în condiţii care urmează a fi stabilite: - mustului de struguri parţial fermentat destinat consumului uman direct sub această formă, vinurilor albe şi a vinurilor rosé cu ferocianură de potasiu; - vinurilor roşii cu ferocianură de potasiu sau fitat de calciu; q) adaosul de acid metatartric în anumite limite; r) utilizarea gumei arabice; s) utilizarea acidului D-L tartric, numit şi acid racemic, sau a sării sale neutre de potasiu, în condiţii care urmează a fi stabilite, pentru precipitarea calciului în exces; t) utilizarea, pentru fabricarea vinurilor spumoase obţinute prin fermentarea în sticlă şi pentru care drojdia se separă prin evacuare:

82

- alginatului de calciu, sau - alginatului de potasiu; ta) utilizarea drojdiei de vinificare, uscată sau în suspensie alcoolică, pentru fabricarea vinurilor spumante; tb) adaosul, pentru fabricarea vinurilor spumante, de fiamină şi săruri de amoniu, în vinurile de bază, pentru a favoriza dezvoltarea drojdiei, în următoarele condiţii: - pentru sărurile nutritive, fosfat diamonic sau sulfat de amoniu, în anumite limite, - pentru factorii de creştere, fiamină sub formă de clorhidrat de fiamină, în anumite limite; u) utilizarea discurilor de parafină pură impregnate cu izotiocianat de alil pentru a crea o atmosferă sterilă, doar în statele membre în care este tradiţional şi în măsura în care legislaţia naţională nu o interzice, cu condiţia să se folosească doar în recipiente mai mari de 20 litri şi să nu rămână nici o urmă de izotiocianat de alil în vin; v) adaosul, pentru favorizarea precipitării tartrului: - de bitartrat de potasiu, - de tartrat de calciu, în limitele şi condiţiile care se vor stabili; w) utilizarea sulfatului de cupru pentru eliminarea defectului de gust sau a mirosului vinului, în anumite limite; x) utilizarea preparatelor din pelicule de drojdii în anumite limite; y) utilizarea polivinilpolipirolidonului în anumite limite şi în condiţii care urmează a fi stabilite; z) utilizarea bacteriilor lactice în suspensie alcoolică în condiţii care urmează a fi stabilite; za) adaosul de caramel, în sensul Directivei Parlamentului European şi a Consiliului nr. 94/36/CE din 30 iunie 1994 privind coloranţii destinaţi utilizării în produsele alimentare , pentru intensificarea culorii vinurilor licoroase şi a v.l.c.p.r.d.; zb) adaosul de lizozim în limitele şi condiţiile care se vor stabili. 4. Practicile şi tratamentele oenologice care pot fi utilizate pentru produsele menţionate în fraza introductivă din alin. (3), doar în condiţiile de utilizare care urmează a fi stabilite: a) adaosul de oxigen; b) tratarea prin electrodializă pentru a asigura stabilizarea tartrică a vinului; c) utilizarea ureazei, pentru a reduce nivelul de uree din vin.

83

ANEXA V

LIMITELE ŞI CONDIŢIILE ANUMITOR PRACTICI OENOLOGICE

A. Conţinutul de dioxid de sulf 1. Conţinutul total de dioxid de sulf a vinurilor, cu excepţia vinurilor spumante şi a vinurilor licoroase, nu poate depăşi, când sunt destinate consumului uman direct: a) 160 miligrame pe litru pentru vinurile roşii; b) 210 miligrame pe litru pentru vinurile albe şi rosé; 2. Prin derogare de la pct. 1 lit. (a) şi pct. 1 lit. (b), limita maximă a conţinutului de dioxid de sulf, în ce priveşte vinurile care au un conţinut de zaharuri reziduale exprimat în zahăr invertit de cel puţin 5 grame pe litru, se măreşte la: a) 210 miligrame pe litru pentru vinurile roşii şi 260 miligrame pe litru pentru vinurile albe şi rosé; b) 300 miligrame pe litru pentru:

- vinurile care au dreptul la menţiunea „Spätlese”, conform dispoziţiilor comunitare, - v.c.p.r.d. albe care au dreptul la denumirea de origine controlată Bordeaux supérieur, Graves de Vayres, Côtes de Bordeaux, Saint-Macaire, Premières Côtes de Bordeaux, Sainte-Foy Bordeaux, Côtes de Bergerac, urmată sau nu de denumirea „Côtes de Saussignac”, Haut Montravel, Côtes de Montravel şi Rosette, - v.c.p.r.d. albe care au dreptul la denumirile de origine Allela, La Mancha, Navarra, Penedès, Rioja, Reuda, Tarragona şi Valencia, - v.c.p.r.d. albe originare din Regatul Unit desemnate şi prezentate conform legislaţiei britanice prin termenul de „botrytis” sau alţi termeni echivalenţi, de exemplu „noble harvest”, „noble late harvested” sau „special late harvested”;

c) 350 miligrame pe litru pentru vinurile care au dreptul la menţiunea „Auslese” conform dispoziţiilor comunitare şi pentru vinurile albe descrise ca “vin superior cu denumire de origine”, conform legislaţiei româneşti şi care au dreptul să poarte următoarele nume: Murfatlar, Cotnari, Târnave, Pietroasele, Valea Călugărească; d) 400 miligrame pe litru pentru vinurile care au dreptul la menţiunile „Beerenauslese”, „Ausbruch”, „Ausbruchwein”, „Trockenbeerauslese” şi „Eiswein”, conform dispoziţiilor comunitare şi pentru v.c.p.r.d. albe care au dreptul la denumirile de origine controlate Sauternes, Barsac, Cadillac, Cérons, Loupiac, Sainte-Croix-du-Mont, Montbazillac, Bonnezeaux, Quarts de Chaume, Coteaux de Layon, Coteaux de l’Aubance, Graves Supérieures, Jurançon. 3. Când este necesar din cauza condiţiilor de climă, se poate decide ca, în anumite zone viticole din cadrul Comunităţii, statele membre respective să poată autoriza, pentru vinurile

84

produse pe teritoriul lor, ca nivelul total maxim de dioxid de sulf de până la 300 miligrame pe litru menţionat la prezentul punct să fie mărit cu maximum 40 miligrame pe litru. 4. Statele membre pot aplica dispoziţii mai restrictive pentru vinurile produse pe teritoriul lor. B. Conţinutul de aciditate volatilă 1. Nivelul de aciditate volatilă nu poate fi mai mare de:

a) 18 miliechivalenţi pe litru pentru musturile de struguri parţial fermentate; b) 18 miliechivalenţi pe litru pentru vinurile albe sau rosé, precum şi, până cel târziu la 31 decembrie 1989, pentru produsele obţinute printr-un cupaj de vin alb cu vin roşu pe teritoriul spaniol sau c) 20 miliechivalenţi pe litru pentru vinurile roşii.

2. Nivelele menţionate la alin. 1 sunt valabile:

- pentru produsele obţinute din struguri recoltaţi în cadrul Comunităţii, în stadiul de producţie şi în toate fazele de comercializare, - pentru musturile de struguri parţial fermentate şi vinurile originare din ţări terţe, în toate fazele, de la intrarea lor pe teritoriul geografic al Comunităţii.

3. Se pot prevedea derogări de la pct. 1 în ceea ce priveşte: a) anumite v.c.p.r.d. şi anumite vinuri de masă desemnate printr-o indicaţie geografică: - dacă s-au învechit cel puţin 2 ani sau - dacă au fost fabricate prin metode speciale; b) vinurile care au o tărie totală alcoolică în volume egală sau mai mare de 13% vol. C. Limite de îmbogăţire 1. Dacă este necesar, din cauza condiţiilor climatice, în anumite zone viticole din Comunitate, statele membre respective pot autoriza mărirea tăriei naturale alcoolice în volume a strugurilor proaspeţi, a mustului de struguri, a mustului de struguri parţial fermentat şi a vinului nou aflat încă în fermentaţie, obţinute din soiurile de viţă de vie menţionate la art. 42 alin. (5), precum şi a vinului din care se poate obţine vin de masă şi a vinului de masă. 2. Produsele menţionate la pct. 1 nu pot face obiectul unei măriri a tăriei naturale alcoolice în volume decât dacă tăria lor naturală minimă alcoolică în volume este: a) în zona viticolă A, de 5% vol; b) în zona viticolă B, de 6% vol; c) în zona viticolă C I (a), de 7,5% vol;

85

d) în zona viticolă C I (b), de 8% vol; e) în zona viticolă C II, de 8,5% vol; f) în zonele viticole C III, de 9% vol. 3. Creşterea tăriei naturale alcoolice în volume se realizează prin practicile oenologice menţionate la lit. D şi nu poate depăşi următoarele limite: a) în zona viticolă A, 3,5% vol; b) în zona viticolă B, 2,5% vol; c) în zonele viticole C, 2% vol; 4. În anii în care condiţiile climatice au fost deosebit de defavorabile, mărirea tăriei alcoolice în volume cuprinsă la pct. 3 se poate face în următoarele limite: a) în zona viticolă A, 4,5% vol; b) în zona viticolă B, 3,5% vol. D. Procedee de îmbogăţire 1. Creşterea tăriei naturale alcoolice în volume menţionată la lit. C se poate realiza: a) în cazul strugurilor proaspeţi, a mustului de struguri parţial fermentat sau a vinului nou aflat încă în fermentaţie, numai prin adaos de zaharoză, de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat; b) în cazul mustului de struguri, numai prin adaos de zaharoză, de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat sau prin tărie parţială, inclusiv osmoza inversă; c) în cazul vinului potrivit fabricării vinului de masă şi în cazul vinului de masă, numai prin tărie parţială la rece. 2. Procedeele menţionate la pct. 1 se exclud reciproc. 3. Adaosul de zaharoză menţionat la pct. 1 lit. (a) şi pct. 1 lit. (b) se poate realiza numai printr-o îndulcire fără apă şi doar în zonele viticole în care este practicat în mod tradiţional sau excepţional conform legislaţiei în vigoare la 8 mai 1970. 4. Adaosul de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat nu poate mări volumul iniţial de struguri proaspeţi presaţi, de must de struguri, de must de struguri parţial fermentat sau de vin nou aflat încă în fermentaţie, cu mai mult de 11% în zona viticolă A, 8% în zona viticolă B şi 6,5% în zonele viticole C. 5. În cazul în care se aplică lit. C pct. 4, limitele de mărire în volume sunt de 15% în zona viticolă A şi 11% în zona viticolă B.

86

6. Concentraţia nu poate reduce cu mai mult de 20% volumul iniţial şi în nici un caz nu poate să mărească cu mai mult de 2% vol tăria naturală alcoolică în volume a mustului de struguri, a vinului potrivit fabricării vinului de masă sau a vinului de masă care au fost supuse acestei operaţiuni. 7. Procedeele menţionate anterior nu pot, în nici un caz, să mărească la mai mult de 11,5% vol în zona viticolă A, 12% vol în zona viticolă B, 12,5% în zonele viticole C I (a) şi C I (b), 13% în zona viticolă C II şi 13,5% în zona viticolă C III tăria totală alcoolică în volume a strugurilor proaspeţi, a mustului de struguri, a mustului de struguri parţial fermentat, a vinului nou aflat încă în fermentaţie, a vinului potrivit fabricării vinului de masă sau a vinului de masă, care au fost supuse acestor procedee. 8. Cu toate acestea, pentru vinul roşu, tăria totală alcoolică în volume a produselor menţionate la pct. 7 poate să atingă 12% vol în zona viticolă A şi 12,5% vol în zona viticolă B. 9. Vinul din care se poate obţine vin de masă şi vinul de masă nu pot fi concentrate dacă produsele din care au fost obţinute au făcut ele însele obiectul procedeelor menţionate la pct. 1 lit. (a) şi pct. 1 lit. (b). E. Acidularea şi dezacidularea 1. Strugurii proaspeţi, mustul de struguri, mustul de struguri parţial fermentat, vinul nou aflat încă în fermentaţie şi vinul pot face obiectul: a) în zonele viticole A, B, C I (a) şi C I (b), unei dezacidulări parţiale; b) în zonele viticole C II şi C III (a), unei acidulări şi a unei dezacidulări, fără a aduce atingere dispoziţiilor pct. (3); c) în zona viticolă C III (b), unei acidulări. 2. Acidularea produselor, cu excepţia vinului, menţionate la pct. 1, se poate face doar până la limita maximă de 1,50 grame pe litru, exprimată în acid tartric, sau 20 miliechivalenţi pe litru. 3. Acidularea vinurilor se poate face doar până la limita maximă de 2,50 grame pe litru, exprimată în acid tartric, sau 33,3 miliechivalenţi pe litru. 4. Dezacidularea vinurilor se poate face doar până la limita maximă de 1 gram pe litru exprimată în acid tartric sau 13,3 miliechivalenţi pe litru. 5. În afară de aceasta, mustul de struguri destinat concentrării poate face obiectul unei dezacidulări parţiale. 6. În anii în care condiţiile climatice au fost excepţionale, statele membre pot autoriza acidularea produselor cuprinse la pct. 1 din zonele viticole C I (a) şi C I (b), în condiţiile menţionate la pct. 1 în ceea ce priveşte zonele viticole C II, C III (a) şi C III (b). 7. Acidularea şi îmbogăţirea, în afară de cazurile de derogare stabilite de la caz la caz, precum şi acidularea şi dezacidularea aceluiaşi produs se exclud reciproc.

87

F. Îndulcirea 1. Îndulcirea vinului de masă este autorizată numai: a) dacă strugurii proaspeţi, mustul de struguri, mustul de struguri parţial fermentat, vinul nou aflat încă în fermentaţie, vinul din care se poate obţine vin de masă sau vinul de masă însuşi au făcut obiectul unuia din procedeele menţionate la lit. D pct. 1, decât cu ajutorul mustului de struguri având maximum aceeaşi tărie totală alcoolică în volume ca şi vinul de masă respectiv; b) dacă produsele menţionate la lit. a) nu au făcut obiectul unuia din procedeele menţionate la lit. D pct. 1, decât cu ajutorul mustului de struguri concentrat, mustului de struguri concentrat rectificat sau mustului de struguri, cu condiţia să nu fie mărită tăria totală alcoolică în volume a vinului de masă respectiv cu mai mult de 2% vol. 2. Îndulcirea vinurilor importate destinate consumului uman direct şi desemnate printr-o indicaţie geografică este interzisă pe teritoriul Comunităţii. 3. Îndulcirea vinurilor importate, altele decât cele menţionate la pct. (2), este supusă unor norme care urmează a fi stabilite. G. Tratamente 1. Nici una din operaţiunile menţionate la lit. D şi E, cu excepţia acidulării şi dezacidulării vinurilor, nu este autorizată decât dacă este efectuată în condiţii care se vor stabili, în timpul transformării strugurilor proaspeţi, a mustului de struguri, a mustului de struguri parţial fermentat sau a vinului nou aflat încă în fermentare, în vin din care se poate obţine vin de masă, în vin de masă sau în orice altă băutură destinată consumului uman direct menţionată la art. 1 alin. (2), cu excepţia vinului spumant sau a vinului spumos, din zona viticolă în care au fost recoltaţi strugurii proaspeţi utilizaţi. 2. Aceeaşi situaţie se aplică pentru concentrarea, acidularea şi dezacidularea vinurilor din care se pot obţine vinuri de masă. 3. Concentrarea vinurilor de masă trebuie să aibă loc în zona viticolă în care au fost recoltaţi strugurii proaspeţi utilizaţi. 4. Acidularea şi dezacidularea vinurilor nu poate avea loc decât în întreprinderea de vinificare şi în zona viticolă în care au fost recoltaţi strugurii utilizaţi pentru fabricarea vinului respectiv. 5. Fiecare operaţiune menţionată la pct. 1 - 4 trebuie declarată autorităţilor competente. Acelaşi lucru se aplică pentru cantităţile de zaharoză, mustul de struguri concentrat sau mustul de struguri concentrat rectificat deţinute, pentru practicarea profesiei, de către persoanele fizice sau juridice sau de asociaţii, în special de către producători, persoanele care îmbuteliază, prelucrătorii, precum şi de către comercianţii care se vor stabili, în acelaşi timp şi în acelaşi loc ca şi strugurii proaspeţi, pentru mustul de struguri, mustul de struguri parţial fermentat sau vinul în vrac. Cu toate acestea, declararea acestor cantităţi poate fi înlocuită prin înscrierea lor într-un registru de intrări şi de utilizare. 6. Fiecare operaţiune menţionată la lit. E trebuie înscrisă pe un document de însoţire sub care circulă produsele astfel tratate.

88

7. Aceste procedee pot fi efectuate, fără derogările motivate de condiţii excepţionale de climă, numai: a) înainte de 1 ianuarie, în zonele viticole C, b) înainte de 16 martie, în zonele viticole A şi B, şi numai pentru produsele provenite din recolta de struguri imediat precedentă acestor date. 8. Cu toate acestea, concentrarea prin răcire, acidulare şi dezacidulare a vinurilor se pot face pe toată perioada anului. H. Vinuri spumante 1. În sensul prezentului punct, precum şi la lit. I din prezenta anexă şi la lit. K din anexa IV, următoarele cuvinte se definesc astfel: a) „producţie de vin”: - mustul de struguri, - vinul, - rezultatul amestecului de musturi de struguri şi/sau vinuri având caracteristici diferite, destinate obţinerii unui anumit tip de vin spumant; b) „licoare de tiraj”: produsul care se adaugă producţiei de vin pentru a se obţine fermentaţia secundară; c) „licoare de expediţie”: produsul care se adaugă vinurilor spumante pentru a le oferi calităţi gustative specifice. 2. Licoarea de expediţie poate să conţină numai: - zaharoză, - must de struguri, - must de struguri parţial fermentat, - must de struguri concentrat, - must de struguri concentrat rectificat, - vin sau - un amestec al produselor menţionate anterior, cu posibilitatea adăugării de distilat de vin.

89

3. În afara îmbogăţirii aduse componentelor producţiei de vin autorizate în temeiul prezentului regulament, orice altă îmbogăţire este interzisă. 4. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte regiunile şi soiurile de viţă de vie, justificate din punct de vedere tehnic, fiecare stat membru poate autoriza îmbogăţirea producţiei de vin la locul de elaborare a vinurilor spumante, în condiţii care urmează să fie stabilite. Această îmbogăţire se poate efectua prin adaosul de zaharoză, de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat. Adaosul de zaharoză sau de must de struguri concentrat se poate efectua în cazul în care această metodă este practicată fie în mod tradiţional, fie în mod excepţional în statul membru respectiv, în conformitate cu regulamentul existent la data de 24 noiembrie 1974. Totuşi, statele membre pot exclude utilizarea mustului de struguri concentrat. 5. Adaosul de licoare de tiraj şi cel de licoare de expediţie nu sunt considerate drept îmbogăţire sau îndulcire. Adaosul de licoare de tiraj nu poate duce la o creştere a tăriei alcoolice în volume mai mare de 1,5% vol a producţiei de vin. Această creştere se măsoară prin calcularea diferenţei dintre tăria alcoolică totală în volume a producţiei de vin şi tăria alcoolică totală în volume a vinului spumant înainte de adăugarea de licoare de expediţie. 6. Adaosul de licoare de expediţie se efectuează astfel încât să nu ducă la creşterea tăriei alcoolice dobândite în volume a vinului spumos cu mai mult de 0,5% vol. 7. Îndulcirea producţiei de vin şi a componentelor acesteia este interzisă. 8. Pe lângă eventualele acidulări şi dezacidulări ale componentelor producţiei de vin în conformitate cu celelalte prevederi ale prezentei anexe, producţia de vin poate fi supusă acidulării sau dezacidulării. Acidularea nu se poate efectua decât în limita cantităţii de 1,50 grame la litru, exprimată în acid tartric, adică de 20 miliechivalenţi la litru. 9. În anii în care condiţiile meteorologice sunt excepţionale, limita maximă de 1,50 grame la litru, adică 20 miliechivalenţi la litru, poate fi ridicată la 2,50 grame la litru, adică 34 miliechivalenţi la litru, cu condiţia ca aciditatea naturală a produselor să nu fie mai mică de 3 grame la litru, exprimată în acid tartric, adică 40 miliechivalenţi la litru. 10. Dioxidul de sulf din vinurile spumante poate proveni numai din fermentarea alcoolică a producţiei de vin din care se obţine vinul respectiv. Această fermentare, în cazul în care nu este o fermentare pentru transformarea strugurilor, a mustului de struguri sau a mustului de struguri parţial fermentat în vinuri spumante, poate să rezulte numai prin adaosul de licoare de tiraj. Fermentarea poate avea loc numai în sticle sau în tocitoare închise. Utilizarea dioxidului de sulf în cazul operaţiunii de transvazare prin contra-presiune este autorizată sub supraveghere şi numai dacă presiunea dioxidului de sulf din vinurile spumante nu se măreşte în urma aplicării acestei operaţiuni. 11. În ceea ce priveşte vinurile spumante, cu excepţia vinurilor spumante de calitate şi a v.s.c.p.r.d.: a) tăria alcoolică totală în volume a producţiei de vin destinate elaborării acestora nu trebuie să fie mai mică de 8,5% vol;

90

b) licoarea de tiraj destinată elaborării acestora poate fi compusă numai din: - must de struguri, - must de struguri parţial fermentat, - must de struguri concentrat, - must de struguri concentrat rectificat sau - zaharoză şi vin; c) fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 44 alin. (3), tăria alcoolică dobândită în volume, inclusiv alcoolul conţinut de licoarea de expediţie adăugată, este de minimum 9,5% vol. d) fără a aduce atingere dispoziţiilor restrictive pe care statele membre le pot aplica vinurilor spumante produse pe teritoriul propriu, conţinutul total de dioxid de sulf nu poate depăşi 235 miligrame la litru; e) în cazul în care condiţiile meteorologice o impun, în anumite zone viticole ale Comunităţii, statele membre respective pot să autorizeze, pentru vinurile menţionate la alin. (1), produse pe teritoriul propriu, mărirea conţinutului total maxim de dioxid de sulf cu maximum 40 miliechivalenţi la litru, cu condiţia ca vinul care beneficiază de această autorizaţie să nu fie expediat în afara statului membru respectiv. I. Vinuri spumante de calitate 1. Tăria alcoolică totală în volume a producţiei de vin destinate elaborării vinurilor spumante de calitate este de minimum 9% vol. 2. Licoarea de tiraj destinată elaborării unui vin spumant de calitate poate fi compusă numai din: a) zaharoză, b) must de struguri concentrat, c) must de struguri concentrat rectificat, d) must de struguri sau must de struguri parţial fermentat din care se poate obţine un vin potrivit pentru obţinerea unui vin de masă, e) vinuri din care se poate obţine un vin de masă, f) vinuri de masă sau g) v.c.p.r.d. 3. În ceea ce priveşte vinurile spumante de calitate de tip aromat:

91

a) în afara cazurilor de derogări, aceste vinuri pot fi obţinute numai prin utilizarea exclusivă, la alcătuirea producţiei de vin, a musturilor de struguri sau a musturilor de struguri parţial fermentate care provin din soiuri de viţă de vie aflate pe o listă care urmează să fie alcătuită. Totuşi, vinurile spumante de calitate de tip aromat pot fi obţinute prin utilizarea, drept componente ale producţiei de vin, a vinurilor obţinute din struguri din soiul de viţă de vie „Prosecco” recoltaţi în regiunile Trentino-Alto Adige, Veneto şi Friuli-Venezia Giulia; b) în vederea obţinerii unei producţii de vin spumos, controlul procesului de fermentare înainte şi după constituirea producţiei de vin nu poate fi realizat decât prin refrigerare sau alte procedee fizice; c) adaosul de licoare de expediţie este interzis; d) prin derogare de la anexa VI lit. K pct. 4, tăria alcoolică dobândită în volume a vinurilor spumante de calitate de tip aromat nu poate fi mai mică de 6% vol; e) tăria alcoolică totală în volume a vinurilor spumante de calitate de tip aromat nu poate fi mai mică de 10% vol; f) prin derogare de la anexa VI lit. K pct. 6 primul paragraf, vinurile spumante de calitate de tip aromat trebuie să prezinte o suprapresiune de minimum 3 bari, dacă sunt conservate la temperatura de 20°C, în recipiente închise; g) prin derogare de la anexa VI lit. K pct. 8, durata procesului de elaborare a vinurilor spumante de calitate de tip aromat nu poate să fie mai mică de o lună. 4. Statele membre producătoare pot defini caracteristici sau condiţii de producţie şi de circulaţie suplimentare sau restrictive pentru vinurile spumante de calitate menţionate în prezentul titlu şi care sunt produse pe teritoriul propriu. 5. La obţinerea vinurilor spumante de calitate se aplică de asemenea şi regulile menţionate la: - lit. H pct. 1-10; - anexa VI lit. K pct. 4 şi 6-9, fără a aduce atingere prezentului pct. I 3 lit. (d), (f) şi (g). J. Vin licoros 1. La obţinerea vinului licoros se utilizează următoarele produse:

- must de struguri parţial fermentat, - vin, - amestec obţinut din produsele enumerate la liniuţele anterioare sau - must de struguri sau amestec al acestui produs cu vin, pentru anumite v.l.c.p.r.d., aflate pe o listă care urmează să fie adoptată.

2. Se mai adaugă următoarele:

92

a) în ceea ce priveşte vinurile licoroase şi v.l.c.p.r.d., cu excepţia celor prevăzute la lit. (b):

i) produsele următoare, ca atare sau în amestec:

- alcoolul neutru obţinut din distilarea produselor viticole, inclusiv a strugurilor deshidrataţi, cu o tărie alcoolică de cel puţin 96% vol şi având caracteristicile prevăzute de dispoziţiile comunitare, - distilatul de vin sau de struguri deshidrataţi cu o tărie alcoolică mai mare sau egală cu 52% vol şi mai mică sau egală cu 86% vol, având caracteristici care urmează să fie stabilite;

ii) unul sau mai multe din produsele următoare, dacă este cazul:

- mustul de struguri concentrat, - produsul obţinut dintr-un amestec între un produs menţinut la lit. i) şi un must de struguri menţionat la pct. 1 prima sau a patra liniuţă;

b) în ceea ce priveşte anumite v.l.c.p.r.d. aflate pe o listă care urmează să fie adoptată:

i) fie produsele vizate la lit. (a) pct. 1), ca atare sau în amestec; ii) fie unul sau mai multe din produsele următoare:

- alcool de vin sau de struguri deshidrataţi cu o tărie alcoolică mai mare sau egală cu 95% vol şi mai mică sau egală cu 96% vol, având caracteristicile prevăzute de dispoziţiile comunitare sau, în absenţa acestora, de dispoziţiile naţionale în vigoare, - rachiu de vin sau de tescovină de struguri cu o tărie alcoolică mai mare sau egală cu 52% vol şi mai mică sau egală cu 86% vol, având caracteristicile prevăzute de dispoziţiile comunitare sau, în absenţa acestora, de dispoziţiile naţionale în vigoare, - rachiu de struguri deshidrataţi cu o tărie alcoolică mai mare sau egală cu 52% vol şi mai mică de 94,5% vol, având caracteristicile prevăzute de dispoziţiile comunitare sau, în absenţa acestora, de dispoziţiile naţionale în vigoare;

iii) unul sau mai multe din produsele următoare, dacă este cazul:

- must de struguri parţial fermentat obţinut din struguri deshidrataţi, - must de struguri concentrat obţinut prin expunerea la foc direct, corespunzător, exceptând această operaţiune, definiţiei de must de struguri concentrat, - must de struguri concentrat, - produsul obţinut din amestecul unuia dintre produsele menţionate la pct. ii) cu mustul de struguri menţionat la pct. 1 prima sau a patra liniuţă.

93

3. Produsele menţionate la pct. 1, destinate obţinerii vinurilor licoroase şi v.l.c.p.r.d., pot fi supuse numai tratamentelor oenologice prevăzute în prezentul regulament. 4. Cu toate acestea: a) creşterea tăriei alcoolice naturale în volume poate rezulta numai în urma utilizării produselor menţionate la pct. 2 şi b) pot fi adoptate derogări în ceea ce priveşte produsele determinate, pentru a putea autoriza statul membru vizat să permită, în cazul în care este vorba de o practică tradiţională, utilizarea sulfatului de calciu, cu condiţia ca sulfatul conţinut de produsul astfel tratat să nu aibă o valoare mai mare de 2,5 grame la litru, exprimată în sulfat de potasiu. Vinurile astfel obţinute pot fi supuse unei acidulări suplimentare cu ajutorul acidului tartric, în limita maximă de 1,5 grame la litru. 5. Fără a aduce atingere dispoziţiilor mai restrictive pe care le pot adopta statele membre pentru vinurile licoroase şi pentru v.l.c.p.r.d., produse pe teritoriul propriu, se autorizează efectuarea de tratamente oenologice, menţionate în prezentul regulament, asupra acestor produse. 6. Sunt de asemenea admise: a) îndulcirea, cu condiţia existenţei unei declaraţii sau păstrării unor registre, dacă produsele utilizate nu au fost supuse unei îmbogăţiri cu must de struguri concentrat, cu ajutorul:

- mustului de struguri concentrat sau a mustului de struguri concentrat rectificat, numai dacă nivelul tăriei alcoolice totale în volume a vinului vizat creşte cu cel mult 3% vol, - mustului de struguri concentrat, a mustului de struguri concentrat rectificat sau a mustului de struguri parţial fermentat obţinut din struguri deshidrataţi, pentru produsele aflate pe o listă care urmează să fie adoptată, numai dacă nivelul tăriei alcoolice totale în volume a vinului vizat creşte cu cel mult 8% vol, - mustului de struguri concentrat sau a mustului de struguri concentrat rectificat, pentru vinurile aflate pe o listă care urmează să fie adoptată, numai dacă nivelul tăriei alcoolice totale în volume a vinului vizat creşte cu cel mult 8% vol;

b) adăugarea de alcool, distilat sau rachiu menţionată la pct. 1 şi 2, în vederea compensării pierderilor survenite în urma evaporării, pe parcursul procesului de maturare; c) maturarea în recipiente plasate la o temperatură de până la 50ºC, pentru produsele aflate pe o listă care urmează să fie adoptată. 7. Fără a aduce atingere dispoziţiilor mai restrictive pe care le pot adopta statele membre pentru vinurile licoroase şi pentru v.l.c.p.r.d. obţinute pe teritoriul propriu, conţinutul total de dioxid de sulf al acestor vinuri, atunci când sunt livrate pentru consumul uman direct, nu poate să depăşească valoarea de: a) 150 miligrame la litru, în cazul în care conţinutul de zahăr rezidual este mai mic de 5 grame la litru;

94

b) 200 miligrame la litru, în cazul în care conţinutul de zahăr rezidual este mai mare de 5 grame la litru. 8. Soiurile de viţă de vie din care sunt obţinute produsele menţionate la pct. 1, utilizate la obţinerea vinurilor licoroase şi a v.l.c.p.r.d., fac parte dintre soiurile menţionate la art. 42 alin. (5). 9. Tăria alcoolică naturală în volume a produselor prevăzute la pct. 1, utilizate la obţinerea unui vin licoros, cu excepţia unui v.l.c.p.r.d., nu poate să fie mai mică de 12% vol.

95

ANEXA VI

VINURI DE CALITATE PRODUSE ÎN REGIUNI DETERMINATE

A. Regiuni determinate 1. „Regiune determinată” reprezintă o suprafaţă sau un ansamblu de suprafeţe viticole care produc vinuri având caracteristici calitative speciale şi al căror nume se foloseşte la desemnarea v.c.p.r.d. 2. Fiecare regiune determinată este delimitată cu precizie, pe cât posibil în funcţie de parcela sau suprafaţa cultivată cu viţă de vie. Această delimitare, efectuată de fiecare stat membru vizat, trebuie să ia în considerare elementele care contribuie la calitatea vinurilor produse în regiunea respectivă, în special de natura solului şi a subsolului, a climatului şi a situaţiei parcelei sau suprafeţei cultivate cu viţă de vie. 3. Regiunea determinată este desemnată cu ajutorul denumirii geografice. Cu toate acestea, denumirile: - „Muscadet”, - „Blanquette”, - „Vinho verde”, - „Cava”, pentru anumite v.s.c.p.r.d., - „Manzanilla” sunt recunoscute drept nume ale regiunilor determinate respective care au fost delimitate şi reglementate de către statele membre respective, înainte de 1 martie 1986. În ceea ce priveşte vinurile necarbonatate, menţiunea „Kάβα” şi/sau „Cava” poate fi utilizată pentru desemnarea vinurilor de masă greceşti, ca informaţie privind maturarea acestor vinuri. 4. Numele geografic care desemnează o regiune determinată trebuie să fie suficient de precis şi în mod evident legat de zona respectivă de producţie în scopul evitării confuziilor, având în vedere situaţiile existente. B. Soiuri de viţă de vie 1. Fiecare stat membru alcătuieşte o listă de soiuri de viţă de vie, menţionate la art. 19, potrivite pentru obţinerea fiecărui v.c.p.r.d. produs pe teritoriul propriu. Aceste soiuri pot face parte numai din specia Vitis vinifera. 2. Soiurile de viţă de vie care nu se află pe lista menţionată la pct. 1 sunt eliminate de pe parcelele sau suprafeţele de vie destinate producţiei de v.c.p.r.d. 3. Totuşi, prin derogare de la pct. 2, prezenţa unui soi de viţă de vie care nu se află pe listă poate fi permisă de către statele membre pentru o perioadă de trei ani, începând de la data

96

intrării în vigoare a delimitării unei regiuni determinate, delimitare efectuată după 31 decembrie 1979, dacă acest soi de viţă de vie aparţine speciei Vitis vinifera şi nu reprezintă mai mult de 20% din sortimentul viticol al parcelei sau al suprafeţei de vie respective. 4. Până cel târziu în momentul expirării perioadei prevăzute la pct. 3, parcelele sau suprafeţele de viţă de vie destinate producţiei de v.c.p.r.d. pot cuprinde numai soiuri de viţă de vie care se află pe lista menţionată la pct. 1. Nerespectarea acestei dispoziţii conduce la pierderea dreptului de denumire v.c.p.r.d. a tuturor vinurilor obţinute prin folosirea strugurilor recoltaţi de pe parcela sau suprafaţa respectivă cultivată cu viţă de vie. C. Metode de cultivare 1. Fiecare stat membru vizat trebuie să adopte dispoziţii adecvate privind metodele de cultivare necesare în vederea asigurării unei calităţi optime pentru un v.c.p.r.d. 2. Într-o zonă viticolă, irigarea se poate efectua numai în măsura în care statul membru respectiv autorizează această acţiune. Autorizarea poate fi acordată numai dacă este justificată de condiţiile ecologice existente. D. Zone de prelucrare 1. V.c.p.r.d. sunt obţinute numai: a) din struguri obţinuţi din soiuri de viţă de vie care se află pe lista menţionată la lit. B pct. 1, recoltaţi din cadrul regiunii determinate; b) prin prelucrarea strugurilor menţionaţi la lit. (a) în must şi a mustului astfel obţinut în vin, precum şi prin transformarea acestor produse în vin sau în vinuri spumante, în cadrul regiunii determinate din care au fost recoltaţi strugurii folosiţi. 2. Prin derogare de la pct. 1 lit. (a), dacă este vorba de o practică tradiţională reglementată prin dispoziţiile speciale ale statului membru producător, statul membru respectiv poate permite, până cel târziu la data de 31 august 2003, eliberând autorizaţii exprese şi efectuând controale adecvate, obţinerea unui v.s.c.p.r.d. prin ajustarea produsului de bază a acestui vin cu ajutorul adaosului unuia sau mai multor produse vitivinicole care nu provin din regiunea determinată care dă numele vinului respectiv, cu condiţia ca: - acest tip de produse vitivinicole de adaos să nu fie produs în regiunea determinată respectivă având caracteristici identice cu produsele care nu provin din regiunea determinată, - această ajustare să fie în conformitate cu practicile oenologice şi cu definiţiile prevăzute de dispoziţiile comunitare relevante, - volumul total al produselor vitivinicole pentru adaos care nu provin din regiunea determinată să nu depăşească 10% din volumul total de produse folosite, care provin din regiunea determinată. Totuşi, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 75, Comisia poate autoriza statul membru să permită, în cazuri excepţionale, un procent al produselor de adaos mai mare de 10%, dar care să nu depăşească 15%. Derogarea menţionată la primul paragraf este aplicabilă numai dacă, înainte de 31 decembrie 1995, o astfel de dispoziţie a fost deja prevăzută prin dispoziţiile statului membru producător respectiv.

97

Statele membre alcătuiesc lista de nume pentru v.s.c.p.r.d. menţionate în prezentul paragraf şi o transmit Comisiei, care o publică în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene seria C. 3. Prin derogare de la pct. 1 lit. (b), un v.c.p.r.d., altul decât un v.s.c.p.r.d., poate fi obţinut sau produs într-o zonă aflată în imediata apropiere a regiunii respective determinate dacă statul membru vizat a prevăzut acest lucru printr-o autorizare expresă şi în anumite condiţii. În plus, statele membre pot permite, prin autorizări individuale şi prin intermediul unor controale adecvate, obţinerea unui v.c.p.r.d. prin prelucrarea strugurilor în must şi a mustului în vin, precum şi prin producerea unui astfel de vin, chiar şi în afara zonei aflate în imediata apropiere a regiunii respective determinate, dacă este vorba de o practică tradiţională care: - era utilizată înainte de 1 septembrie 1970 sau, în ceea ce priveşte statele membre care au aderat la Comunitate după această dată, înainte de data efectivă a aderării acestora; - nu a fost întreruptă de la datele respective; şi - se referă la cantităţi care, pentru locul de prelucrare respectiv, nu au crescut de la data respectivă cu mai mult decât cele corespunzătoare evoluţiei generale a pieţei. 4. Prin derogare de la pct. 1 lit. (b), un v.s.c.p.r.d. poate fi obţinut într-o zonă aflată în imediata apropiere a regiunii respective determinate dacă statul membru vizat a prevăzut acest lucru prin autorizare expresă şi în anumite condiţii. În afară de aceasta, statele membre pot permite, prin autorizări individuale sau prin autorizări exprese pentru o perioadă mai mică de 5 ani şi cu condiţia efectuării de controale adecvate, prelucrarea unui v.s.c.p.r.d., chiar şi în afara zonei aflate în imediata apropiere a regiunii respective determinate, dacă este vorba despre o practică tradiţională utilizată înainte de 24 noiembrie 1974 sau, în ceea ce priveşte statele membre care au aderat la Comunitate după această dată, înainte de data efectivă a aderării acestora. 5. Orice persoană fizică sau juridică sau asociaţie care dispune de struguri sau de musturi care corespund condiţiilor impuse pentru obţinerea unui v.c.p.r.d., pe de o parte, şi de alte produse care nu corespund acestor condiţii, pe de altă parte, trebuie să asigure un proces de vinificaţie şi o stocare distincte; în caz contrar, vinul obţinut nu poate fi considerat v.c.p.r.d. 6. Dispoziţiile de la prezenta lit. D, cu excepţia pct. 5, nu se aplică la v.l.c.p.r.d. E. Tăria alcoolică naturală minimă în volume 1. Fiecare stat membru stabileşte tăria alcoolică naturală minimă în volume pentru fiecare v.c.p.r.d. produs pe teritoriul propriu. În vederea stabilirii tăriei alcoolice naturale în volume se iau în considerare în special tăriile alcoolice constatate pe parcursul ultimilor 10 ani, anteriori datei stabilirii, fiind luate în considerare numai recoltele de o calitate satisfăcătoare, provenind din solurile cele mai reprezentative ale regiunii determinate. 2. Tăria alcoolică naturală minimă în volume menţionată la pct. 1 poate fi stabilită la nivele diferite, pentru acelaşi v.c.p.r.d., în funcţie de: a) sub-regiune, comună sau o parte a comunei;

98

b) soiul sau soiurile de viţă de vie din care provin strugurii utilizaţi. 3. Dacă nu există derogări şi cu excepţia v.s.c.p.r.d. şi a v.l.c.p.r.d., tăriile alcoolice vizate la pct. 1 nu pot fi mai mici de: a) 6,5% vol în zona A, cu excepţia regiunilor determinate Mosel-Saar-Ruwer, Ahr, Mittelrhein, Sachsen, Saale-Unstrut, Moselle luxemburgheză, Anglia şi Ţara Galilor, unde tăria alcoolică este stabilită la 6%; b) 7,5% vol în zona B; c) 8,5% vol în zona C I a); d) 9% vol în zona C I b); e) 9,5% vol în zona C II; f) 10% vol în zonele C III. F. Metode de vinificaţie şi prelucrare 1. Metodele specifice de vinificaţie şi prelucrare prin care sunt obţinute v.c.p.r.d. sunt definite de către statele membre, pentru fiecare vin în parte. 2. Atunci când condiţiile meteorologice o impun într-una din zonele menţionate la lit. E, statele membre respective pot autoriza creşterea tăriei alcoolice naturale în volume (dobândită sau potenţială) a strugurilor proaspeţi, a mustului de struguri parţial fermentat, a vinului nou aflat în fermentare şi a vinurilor din care se poate obţine un v.c.p.r.d., cu excepţia produselor destinate prelucrării în v.l.c.p.r.d. Această creştere nu poate depăşi limitele menţionate la anexa V lit. C pct. 3. 3. În anii în care condiţiile meteorologice au fost extrem de nefavorabile, se poate decide creşterea tăriei alcoolice vizate la pct. 2 până la atingerea limitelor prevăzute la anexa V lit. C pct. 4. Această autorizare nu prejudiciază posibilitatea unei eventuale autorizări similare pentru vinurile de masă, prevăzută prin paragraful respectiv. 4. Creşterea tăriei alcoolice naturale în volume nu se poate efectua decât respectând metodele şi condiţiile menţionate la anexa V lit. D, cu excepţia lit. D pct. 7. Totuşi, statele membre pot exclude utilizarea mustului de struguri concentrat. 5. Tăria alcoolică totală în volume a v.c.p.r.d. nu poate fi mai mică de 9% vol. Totuşi, pentru anumite v.c.p.r.d albe aflate pe lista care urmează să fie adoptată, care nu au fost îmbogăţite, tăria alcoolică totală minimă în volume este de 8,5% vol. Dispoziţiile prezentului punct nu se aplică la v.s.c.p.r.d. sau la v.l.c.p.r.d. G. Acidularea, dezacidularea şi îndulcirea 1. Condiţiile şi limitele în care se poate efectua acidularea şi dezacidularea strugurilor proaspeţi, a mustului de struguri, a mustului de struguri parţial fermentat, a vinului nou aflat

99

în fermentare şi a vinului potrivit pentru obţinerea unui v.c.p.r.d., precum şi procedura conform căreia se acordă autorizările şi derogările, sunt prevăzute la anexa V lit. E. 2. Îndulcirea unui v.c.p.r.d. nu poate fi autorizată de către un stat membru decât dacă aceasta se efectuează: a) respectând condiţiile şi limitele prevăzute la anexa V lit. F; b) în cadrul regiunii determinate din care provine v.c.p.r.d. respectiv sau într-o zonă aflată în imediata apropiere a acesteia, cu excepţia anumitor cazuri care urmează să fie stabilite; c) cu ajutorul unuia sau mai multora dintre produsele următoare: - must de struguri, - must de struguri concentrat, - must de struguri concentrat rectificat. 3. Mustul de struguri şi mustul de struguri concentrat prevăzut la pct. 2 lit. c) trebuie să provină din aceeaşi regiune determinată din care provine vinul care este îndulcit cu aceste musturi. 4. Dispoziţiile prezentului punct nu se aplică la v.s.c.p.r.d. sau la v.l.c.p.r.d. H. Operaţiuni de îmbogăţire, acidulare şi dezacidulare 1. Fiecare operaţiune de îmbogăţire, acidulare şi dezacidulare prevăzute la lit. F şi G 1 este autorizată numai dacă se efectuează în condiţiile prevăzute la anexa V lit. G. 2. Sub rezerva dispoziţiilor lit. D pct. 4, aceste operaţiuni nu pot fi efectuate decât în regiunea determinată din care au fost recoltaţi strugurii proaspeţi utilizaţi. I. Randamentul la hectar 1. Pentru fiecare v.c.p.r.d., statul membru respectiv fixează un randament la hectar, exprimat în cantităţi de struguri, de must de struguri sau de vin. 2. La stabilirea randamentului trebuie să se ţină cont în special de randamentele obţinute pe parcursul ultimilor 10 ani, fiind luate în considerare numai recoltele cu o calitate satisfăcătoare, obţinute pe terenurile cele mai reprezentative pentru regiunea determinată respectivă. 3. Randamentul la hectar poate fi stabilit la un nivel diferit pentru acelaşi v.c.p.r.d., în funcţie de:

a) subregiunea, comuna sau partea comunei şi b) soiul sau soiurile de viţă de vie

din care provin strugurii utilizaţi.

100

4. Valoarea acestui randament poate fi ajustată de către statul membru respectiv. 5. Depăşirea randamentului prevăzut la alin. (1) duce la interzicerea utilizării, pentru întreaga recoltă, a denumirii revendicate, cu excepţia cazului în care există în acest sens derogări de ordin general sau particular, prevăzute de către statele membre, în condiţiile adoptate de acestea, în funcţie de zonele de producţie; aceste condiţii se referă în principal la destinaţia vinurilor sau a produselor respective. J. Teste analitice şi organoleptice 1. Producătorii sunt obligaţi să supună vinurile pentru care solicită denumirea de v.c.p.r.d. la următoarelor teste analitice şi organoleptice: a) testul analitic trebuie să vizeze cel puţin valorile elementelor caracteristice v.c.p.r.d., dintre cele specificate la pct. 3. Valorile limită ale acestor elemente sunt stabilite de către statul membru producător pentru fiecare v.c.p.r.d.; b) testul organoleptic vizează culoarea, limpezimea, mirosul şi gustul. 2. Testele menţionate la pct. 1 pot fi efectuate prin sondaj de către organul competent desemnat de către fiecare stat membru, până la adoptarea unor dispoziţii adecvate privind aplicarea sistematică şi generalizată a acestora. 3. Elementele caracteristice prevăzute la pct. 1 lit. a) sunt următoarele: A. Stabilite pe baza testelor privind comportamentul vinului 1. Expus la aer 2. Expus la frig B. Stabilite pe baza unui examen microbiologic 3. Păstrat la incubator 4. Aspectul vinului şi al depunerilor C. Stabilite pe baza unei analize fizice şi chimice 5. Densitatea 6. Tăria alcoolică 7. Extractul sec total (obţinut prin densimetrie) 8. Zaharuri reductoare 9. Zaharoză 10. Cenuşi 11. Alcalinitatea cenuşilor

101

12. Aciditatea totală 13. Aciditatea volatilă 14. Aciditatea fixă 15. Ph-ul 16. Dioxidul de sulf liber 17. Dioxidul de sulf total D. Stabilite pe baza unei analize suplimentare 18. Acidul carbonic (vinurile petiante şi vinurile spumante, suprapresiune în bari la 20°C). K. Vinuri spumante de calitate produse în regiuni determinate 1. Tăria alcoolică totală în volume a producţiilor de vin destinate obţinerii de v.s.c.p.r.d. este de minimum: - 9,5% vol în zonele viticole C III, - 9% vol în celelalte zone viticole. 2. Totuşi, producţiile de vin destinate obţinerii anumitor v.s.c.p.r.d. aflate pe o listă care urmează să fie adoptată şi obţinute dintr-un singur soi de viţă de vie pot avea o tărie alcoolică totală în volume de minimum 8,5% vol. 3. V.s.c.p.r.d. menţionate la pct. 2 se află pe o listă care urmează să fie adoptată. 4. Tăria alcoolică dobândită în volume a v.s.c.p.r.d., inclusiv cea a alcoolului conţinut în eventuala licoare de expediţie adăugată, este de minimum 10% vol. 5. Licoarea de tiraj pentru v.s.c.p.r.d. Poate fi compusă numai din: a) zaharoză, b) must de struguri concentrat, c) must de struguri concentrat rectificat, d) must de struguri, e) must de struguri parţial fermentat, f) vin, g) v.c.p.r.d., din care se poate obţine un v.s.c.p.r.d. identic cu cel la care s-a adăugat licoarea de tiraj.

102

6. Prin derogare de la dispoziţiile anexei I pct. 15, v.s.c.p.r.d. prezintă o suprapresiune minimă de 3,5 bari dacă sunt conservate la temperatura de 20°C în recipiente închise. Totuşi, pentru v.s.c.p.r.d. aflate în recipiente cu o capacitate mai mică de 25 centilitri, suprapresiunea minimă este de 3 bari. 7. Fără a aduce atingere dispoziţiilor restrictive pe care statele membre le pot aplica v.s.c.p.r.d. pe teritoriul propriu, conţinutul total de dioxid de sulf al acestor vinuri spumante nu poate depăşi valoarea de 185 miligrame la litru. În cazul în care condiţiile meteorologice din anumite zone viticole ale Comunităţii fac necesar acest lucru, statele membre respective pot autoriza, pentru v.s.c.p.r.d. pe teritoriul propriu, creşterea conţinutului maxim total de dioxid de sulf cu maxim 40 miligrame la litru, cu condiţia ca produsele care beneficiază de această autorizare să nu fie expediate în afara statelor membre respective. 8. Durata procesului de fabricare a v.s.c.p.r.d., incluzând procesul de maturare în exploataţie, calculată începând cu fermentarea care le conferă calitatea de vinuri spumante, nu poate să fie mai mică de: a) şase luni, dacă fermentarea care le conferă calitatea de vinuri spumante are loc în recipiente închise; b) nouă luni, dacă fermentarea care le conferă calitatea de vinuri spumante are loc în sticle. 9. Durata procesului de fermentare care conferă producţiei de vin calitatea de vinuri spumante şi durata prezenţei producţiei de vin pe drojdii nu pot fi mai mici de: - 90 de zile; - 30 de zile dacă fermentarea are loc în recipiente prevăzute cu dispozitive de agitare. 10. În ceea ce priveşte v.s.c.p.r.d. de tip aromat: a) dacă nu există derogări în acest sens, acestea pot fi obţinute numai prin utilizarea în mod exclusiv, la constituirea producţiei, de must de struguri sau de must de struguri parţial ferment, provenit din soiuri de viţă de vie aflate pe o listă ce urmează să fie alcătuită, cu condiţia ca aceste soiuri să fie recunoscute drept potrivite pentru obţinerea unui v.s.c.p.r.d. în regiunea determinată al cărei nume îl poartă; b) controlul procesului de fermentare înainte şi după constituirea producţiei de vin nu poate să se efectueze, pentru a se obţine vinuri spumante, decât prin refrigerare sau alte procedee fizice; c) adaosul de licoare de expediţie este interzis; d) prin derogare de la pct. 4, tăria alcoolică dobândită în volume a v.s.c.p.r.d. de tip aromat nu poate fi mai mică de 6% vol; e) tăria alcoolică totală în volume a v.s.c.p.r.d. de tip aromat nu poate fi mai mică de 10% vol;

103

f) prin derogare de la pct. 6 primul paragraf, un v.s.c.p.r.d. de tip aromat prezintă o suprapresiune de cel puţin 3 bari, dacă este conservat la temperatura de 20°C în recipiente închise; g) prin derogare de la pct. 8, durata procesului de fabricare a v.s.c.p.r.d de tip aromat nu poate fi mai mică de 1 lună. 11. Regulile menţionate în anexa V lit. H pct. 1-10 se aplică şi pentru v.s.c.p.r.d. L. Vin licoros de calitate produs într-o regiune determinată (dispoziţii diferite de cele prevăzute în anexa V lit. H, privind în special v.l.c.p.r.d.) 1. În afară de derogările care urmează să fie eventual adoptate, produsele prevăzute în anexa V lit. J pct. 1, adică mustul de struguri concentrat şi mustul de struguri parţial fermentat obţinut din struguri deshidrataţi, menţionate în anexa V lit. J pct. 2, utilizate pentru obţinerea unui v.l.c.p.r.d., trebuie să provină din regiunea determinată al cărei nume îl poartă vinul respectiv. Totuşi, în ceea ce priveşte v.l.c.p.r.d. denumite „Málaga” şi „Jerez-Xeres-Sherry”, mustul de struguri concentrat şi, conform art. 44 alin. (11), mustul de struguri parţial fermentat provenit din struguri deshidrataţi menţionat în anexa V lit. J pct. 2, obţinute din soiul de viţă de vie Pedro Ximénenz, pot proveni din regiunea determinată „Montilla-Moriles”. 2. În afară de derogările care urmează să fie adoptate, operaţiunile prevăzute în anexa V lit. J pct. 3-6, destinate obţinerii unui v.l.c.p.r.d., nu pot fi efectuate decât în cadrul regiunii determinate menţionate la pct. 1. Totuşi, în ceea ce priveşte v.l.c.p.r.d. pentru care denumirea „Porto” este rezervată produsului obţinut din struguri provenind din regiunea delimitată numită „Douro”, prelucrarea suplimentară şi procesul de maturare pot să aibă loc în regiunea delimitată citată anterior sau în regiunea Vila Nova de Gaia – Porto. 3. Fără a aduce atingere dispoziţiilor mai restrictive ce pot fi adoptate de către statele membre pentru v.l.c.p.r.d. obţinute pe teritoriul propriu: a) tăria alcoolică naturală în volume a produselor utilizate la obţinerea unui v.l.c.p.r.d., menţionate în anexa V lit. J pct. 1, nu poate fi mai mică de 12% vol. Totuşi, anumite v.l.c.p.r.d. aflate pe o listă care urmează să fie adoptată, pot fi obţinute:

i) fie din must de struguri a cărui tărie alcoolică naturală în volume este de cel puţin 10% vol, dacă este vorba de v.l.c.p.r.d. obţinute prin adăugarea de rachiu de vin sau de tescovină de struguri cu denumire de origine controlată, eventual provenite din aceeaşi exploataţie; ii) fie din must de struguri în curs de fermentare – sau, în ceea ce priveşte a doua liniuţă de mai jos, din vin – a cărui tărie alcoolică naturală în volume iniţială este de cel puţin:

- 11% vol, în cazul v.l.c.p.r.d. obţinute prin adăugarea de alcool neutru, de distilat de vin având o tărie alcoolică în volume dobândită de cel puţin 70% vol sau de rachiu de origine viticolă,

104

- 10,5% vol în cazul vinurilor aflate pe o listă care urmează să fie adoptată, obţinute din must de struguri albi, - 9% vol în cazul unui v.l.c.p.r.d. care a fost obţinut prin metode tradiţionale conform legislaţiei naţionale care cuprinde prevederi exprese pentru acest tip de vin;

b) tăria alcoolică dobândită în volume a unui v.l.c.p.r.d. nu poate fi mai mică de 15% vol sau mai mare de 22% vol; c) tăria alcoolică totală în volume a unui v.l.c.p.r.d. nu poate fi mai mică de 17,5% vol. 4. Totuşi, tăria alcoolică totală în volume poate fi mai mică de 17,5% vol, dar nu mai mică de 15% vol, pentru anumite v.l.c.p.r.d. aflate pe o listă care urmează să fie adoptată, dacă legislaţia naţională în vigoare înainte de 1 ianuarie 1985 cuprinde prevederi exprese în acest sens. 5. Menţiunile specifice tradiţionale „οίνoσ γλuκúσ φuσiκόσ”, „vino dulce natural”, „vino dolce naturale”, „vinho dolce natural” sunt rezervate pentru v.l.c.p.r.d.: - obţinute din recoltele din care cel puţin 85% din soiurile de viţă de vie se află pe o listă care urmează să fie alcătuită, - provenite din musturi care prezintă un conţinut natural iniţial de zahăr de cel puţin 212 grame la litru, - obţinute, fără nici o îmbogăţire, prin adăugare de alcool, de distilat sau de rachiu, menţionate la anexa V lit. J pct. 2. 6. Pentru a fi în conformitate cu practicile tradiţionale de producţie, statele membre pot, în ceea ce priveşte v.l.c.p.r.d. obţinute pe teritoriul propriu, să prevadă că menţiunea tradiţională specifică „vin doux naturel” este rezervată pentru v.l.c.p.r.d. care sunt: - produse direct de către producătorii care au recoltat strugurii, cu condiţia ca aceştia să provină exclusiv din recoltele proprii de Muscat, Grenache, Maccabéo sau de Malvoisie; totuşi, sunt admise şi recoltele obţinute de pe parcele de vie plantate cu soiuri de viţă de vie diferite de cele patru menţionate anterior, în limita a 10% din numărul total de butaşi, - obţinute în limita unui randament la hectar de 40 hectolitri de must de struguri prevăzut în anexa V lit. J pct. 1 prima şi a patra liniuţă, orice depăşire a acestei valori a randamentului determinând pierderea beneficiului denumirii de „vin doux naturel” pentru întreaga recoltă, - obţinute din mustul de struguri menţionat anterior, având un conţinut natural iniţial de zahăr de minimum 252 grame la litru, - obţinute, fără nici o îmbogăţire, prin adăugarea de alcool de origine viticolă, care corespunde, în alcool pur, la minimum 5% din volumul mustului de struguri menţionat anterior utilizat şi la maxim cea mai slabă dintre cele două valori de mai jos:

- 10% din volumul de must de struguri menţionat anterior utilizat în producţie sau

105

- 40% din tăria alcoolică totală în volume a produsului final reprezentat de suma dintre tăria alcoolică dobândită în volume şi echivalentul tăriei alcoolice potenţiale în volume, calculată având ca bază 1% vol alcool pur pentru 17,5 grame de zahăr rezidual la litru.

7. Menţiunile de la pct. 5 şi 6 nu se traduc. Totuşi: - acestea pot fi însoţite de menţiuni explicative într-o limbă înţeleasă de consumatorul final, - pentru produsele fabricate în Grecia în conformitate cu pct. 6 şi care circulă pe teritoriul acestui stat membru, menţiunea „vin doux naturel” poate fi însoţită de menţiunea „οίνoσ γλuκúσ φuσiκόσ”. 8. Menţiunea tradiţională specifică „vino generoso” este rezervată v.l.c.p.r.d. sec fermentat sub peliculă de drojdii şi: - obţinut din struguri albi proveniţi din soiurile de viţă de vie Palomino de Jerez, Palomino Fino, Pedro Ximénez, Verdejo, Zalema şi Garrido Fino, - pus la dispoziţia consumatorilor după doi ani în medie de maturare în butoaie de stejar. Fermentarea sub peliculă de drojdii, menţionată în primul paragraf, este procesul biologic care, intervenind pe parcursul dezvoltării în mod spontan a unei pelicule de drojdii tipice la suprafaţa liberă a vinului după fermentarea alcoolică totală a mustului, conferă produsului caracteristicile analitice şi organoleptice specifice. 9. Menţiunea prevăzută la pct. 8 nu se traduce. Totuşi, aceasta poate fi însoţită de o menţiune explicativă într-o limbă înţeleasă de consumatorul final. 10. Menţiunea tradiţională specifică „vinho generoso” este rezervată v.l.c.p.r.d. „Porto”, „Madeira”, „Moscatel de Sétubal” şi „Carcavelos”, însoţite de denumirea de origine controlată respectivă. 11. Menţiunea tradiţională specifică „vino generoso de licor” este rezervată v.l.c.p.r.d.: - obţinut din „vino generoso” prevăzut la pct. 8 sau din vinul fermentat sub peliculă de drojdii potrivit pentru obţinerea unui astfel de „vino generoso”, la care s-a adăugat fie mustul de struguri parţial fermentat obţinut din struguri deshidrataţi, fie mustul de struguri concentrat, - pus la dispoziţia consumatorilor după doi ani în medie de maturare în butoaie de stejar. 12. Menţiunea prevăzută la pct. 11 nu se traduce. Totuşi, aceasta poate fi însoţită de o menţiune explicativă într-o limbă înţeleasă de consumatorul final.

106

ANEXA VII

DESCRIEREA, DENUMIREA, PREZENTAREA ŞI PROTEJAREA ANUMITOR

PRODUSE, CU EXCEPŢIA VINURILOR SPUMANTE

În sensul prezentei anexe, următorii termeni se definesc astfel: - „etichetare”: ansamblul de descrieri şi alte menţiuni, însemne, ilustraţii sau mărci care caracterizează produsul, aflate pe acelaşi recipient, inclusiv dispozitivele de închidere, sau aflate pe eticheta de identificare ataşată recipientului. Din etichetare nu fac parte anumite indicaţii, însemne sau mărci care urmează să fie stabilite; - „ambalare”: ambalajele de protecţie, cum ar fi hârtia, împletiturile de paie de orice fel, cartoanele şi casetele utilizate pentru transportul unuia sau mai multor recipiente şi/sau pentru prezentarea acestora în vederea vânzării către consumatorul final. A. Indicaţii obligatorii 1. Etichetarea: a) vinurilor de masă, a vinurilor de masă desemnate printr-o indicaţie geografică şi a v.c.p.r.d.; b) vinurilor provenind din ţările terţe, altele decât cele menţionate la lit. c); c) vinurilor licoroase, a vinurilor petiante şi a vinurilor petiante gazeificate, menţionate în anexa I, precum şi a vinurilor de acest tip provenind din ţările terţe, prezintă în mod obligatoriu indicaţiile următoare: - denumirea la vânzare a produsului, - volumul nominal, - tăria alcoolică dobândită în volume, - numărul lotului, conform Directivei Consiliului CEE 89/396 din 14 iulie 1989 privind menţiunile sau mărcile care permit identificarea lotului din care face parte un produs alimentar . 2. Denumirea la vânzare este compusă: a) pentru vinurile de masă, din menţiunea „vin de masă” însoţită:

- în cazul expedierii către un alt stat membru sau a exportului, de numele statului membru, dacă strugurii au fost produşi şi vinificaţi în statul membru respectiv; - de menţiunea „amestec de vinuri din diferite ţări ale Comunităţii Europene”, pentru vinurile rezultate dintr-un amestec de produse care provin din mai multe state membre;

107

- de menţiunea „vin obţinut în ... din struguri recoltaţi din ...”, completată de numele statelor membre respective, pentru vinurile vinificate într-un stat membru din struguri obţinuţi într-un alt stat membru; - de menţiunea „retsina” sau „vino tinto de mezcla”, pentru anumite vinuri de masă;

b) pentru vinurile de masă cu indicaţie geografică, din:

- menţiunea „vin de masă”, - numele unităţii geografice, - una dintre menţiunile următoare, în condiţii care urmează să fie stabilite: „Landwein”, „vin de pays”, „indicazione geografica tipica”, „ουοµασία κατα παράδοση”, „οίνoσ τοπικόσ”, „vino de la tierra”, „vinho regional” sau „regional wine”. Dacă se utilizează o astfel de denumire, indicarea menţiunii „vin de masă” nu este obligatorie;

c) pentru v.c.p.r.d., din: - numele regiunii determinate, - în afară de derogările care urmează să fie stabilite: - menţiunea „vin de calitate produs într-o regiune determinată” sau „v.c.p.r.d.”, sau - menţiunea „vin licoros de calitate produs într-o regiune determinată” sau „v.l.q.p.r.d.”, sau - menţiunea „vin petiant de calitate produs într-o regiune determinată” sau „v.p.c.p.r.d.”, sau - o menţiune tradiţională specifică, aflată pe o listă care urmează să fie adoptată, sau mai multe astfel de menţiuni, dacă acest lucru este prevăzut prin dispoziţiile statului membru respectiv; d) pentru vinurile importate, din cuvântul „vin”, însoţit în mod obligatoriu de numele ţării de origine şi, în cazul în care vinurile sunt desemnate printr-o indicaţie geografică, de numele zonei geografice respective; e) pentru vinurile licoroase, din menţiunea „vin licoros”; f) pentru vinurile petiante, din menţiunea „vin petiant”; g) pentru vinurile petiante gazeificate, din menţiunea „vin petiant gazeificat”; h) pentru vinurile menţionate la lit. e), f) şi g), provenind din ţări terţe, din menţiuni care urmează să fie stabilite. 3. Etichetarea: a) vinurilor de masă, a vinurilor de masă cu indicaţie geografică şi a v.c.p.r.d.,

108

b) vinurilor provenind din ţări terţe; conţine în mod obligatoriu, pe lângă indicaţiile de la pct. 1 şi 2 şi indicaţia: - numelui sau a companiei, precum şi numele comunei şi a statului membru, a îmbuteliatorului sau, pentru recipientele având un volum nominal mai mare de 60 de litri, a expeditorului; - pentru vinurile importate, a importatorului sau, dacă vinul a fost îmbuteliat în cadrul comunităţii, a îmbuteliatorului. 4. Etichetarea vinurilor licoroase, a vinurilor petiante, a vinurilor petiante gazeificate, precum şi a vinurilor provenind din ţări terţe, este completată de indicaţiile care urmează să fie stabilite, corespunzătoare indicaţiilor menţionate la pct. 2 şi 3. B. Indicaţii facultative 1. Etichetarea produselor fabricate în Comunitate poate fi completată de indicaţiile următoare, în condiţii care urmează să fie stabilite: a) pentru vinurile de masă, vinurile de masă cu indicaţie geografică şi v.c.p.r.d.:

- numele, adresa şi funcţia uneia dintre persoanele care au participat la comercializare; - tipul produsului; - o culoare specifică, în conformitate cu regulile prevăzute de statul membru producător;

b) pentru vinurile de masă cu indicaţie geografică şi v.c.p.r.d.:

- anul recoltei, - numele unuia sau mai multor soiuri de viţă de vie, - un premiu, o medalie sau un concurs, - indicaţii privind modul de obţinere sau metoda de fabricare a produsului, - menţiuni tradiţionale suplimentare, conform regulilor prevăzute de statul membru producător, - numele unei exploataţii, - un termen care să indice îmbutelierea vinului:

- în exploataţia viticolă sau - de către un grup de exploataţii viticole sau

109

- într-o întreprindere viticolă situată în regiunea de producţie sau, în cazul unui v.c.p.r.d., în imediata vecinătate a regiunii de producţie;

c) pentru v.c.p.r.d.:

- indicarea unei regiuni geografice mai mici decât regiunea determinată, în conformitate cu dispoziţiile statului membru producător, - indicarea unei regiuni geografice mai mari decât regiunea definită, pentru a preciza locul de origine al unui v.c.p.r.d., - o informaţie cu privire la faptul că îmbutelierea s-a efectuat în regiunea determinată, dacă această informaţie este tradiţională şi se utilizează în regiunea determinată respectivă.

2. Pentru vinurile licoroase, vinurile petiante, vinurile petiante gazeificate şi vinurile care provin din ţări terţe trebuie stabilite informaţii facultative corespunzătoare celor expuse la pct. 1. Dispoziţiile prezentului punct nu aduc atingere capacităţii statelor membre de a adopta reglementări cu privire la desemnarea acestor produse până în momentul aplicării reglementărilor comunitare corespunzătoare 3. În cazul produselor menţionate la lit. A pct.(1), etichetarea poate conţine şi alte informaţii. 4. Pentru vinurile produse pe teritoriul lor, statele membre producătoare pot decide ca anumiţi indicatori enumeraţi la pct. (1) şi (2) să fie obligatorii, îi pot interzice sau pot limita utilizarea acestora. C. Utilizarea anumitor termeni specifici 1. Denumirea: a) „vin” este rezervată produselor care corespund definiţiei incluse la anexa I pct. 10; b) „vin de masă” este rezervată produselor care corespund definiţiei incluse la anexa I pct. 13. 2. Fără a aduce atingere dispoziţiilor alinierii legislative, dispoziţiile de la pct. 1 lit. a) nu influenţează capacitatea statelor membre de a permite: - utilizarea cuvântului „vin” însoţit de numele fructului respectiv sub formă de denumire compusă, pentru a descrie produsele obţinute prin fermentarea altor fructe decât strugurii, - alte denumiri compuse care includ cuvântul „vin”. 3. Denumirea: a) „vin licoros” este rezervată produselor care corespund definiţiei incluse la anexa I pct. 14 sau, acolo unde este cazul, unei definiţii care urmează a fi stabilită în conformitate cu partea introductivă a acestei anexe;

110

b) „vin licoros de calitate produs într-o regiune determinată” sau „v.l.c.p.r.d.” este rezervată produselor care corespund definiţiei incluse la anexa I pct. 14, cât şi dispoziţiilor specifice ale prezentului regulament; c) „vin petiant” este rezervată produselor care corespund definiţiei incluse la anexa I pct. 17 sau, acolo unde este cazul, unei definiţii care urmează a fi stabilită în conformitate cu partea introductivă a acestei anexe; d) „vin petiant de calitate produs într-o regiune determinată” sau „v.p.c.p.r.d.” este rezervată produselor care corespund definiţiei incluse la anexa I pct. 17, cât şi dispoziţiilor specifice ale prezentului regulament; e) „vin petiant gazeificat” este rezervată produselor care corespund definiţiei incluse la anexa I pct. 18 sau, acolo unde este cazul, unei definiţii care urmează a fi stabilită în conformitate cu partea introductivă a acestei anexe. 4. În cazul utilizării denumirilor compuse menţionate la pct. (2), trebuie exclusă posibilitatea oricărei confuzii cu produsele menţionate la pct. (1). D. Limbile care pot fi utilizate pentru etichetare 1. Informaţiile trecute pe etichete trebuie să fie exprimate în una sau mai multe dintre limbile oficiale ale Comunităţii, astfel încât consumatorul final să poată înţelege cu uşurinţă fiecare informaţie. Cu toate acestea, informaţiile care se referă la: - numele regiunii specificate, - numele unei alte unităţi geografice, - menţiuni specifice tradiţionale şi menţiuni tradiţionale suplimentare, - numele exploataţiilor viticole sau a asociaţiilor acestora, precum şi menţiuni cu privire la îmbuteliere sunt exprimate doar într-una dintre limbile oficiale ale statului membru pe teritoriul căruia a fost obţinut produsul respectiv. Pentru produsele originare din Grecia, informaţiile menţionate la al doilea paragraf pot fi repetate în una sau mai multe limbi oficiale ale Comunităţii. Informaţiile menţionate în al doilea paragraf prima şi a doua liniuţă pot fi exprimate doar într-o altă limbă oficială a Comunităţii, când aceasta este asimilată limbii oficiale în partea de teritoriu a statului membru de origine în care se află regiunea determinată indicată, dacă această limbă este tradiţională şi se utilizează în respectivul stat membru. Pentru produsele obţinute şi puse în circulaţie pe teritoriul lor, statele membre pot permite ca informaţiile menţionate la al doilea paragraf să fie exprimate şi într-o altă limbă decât limbile oficiale ale Comunităţii, dacă această limbă este tradiţională şi se utilizează în statul membru respectiv sau într-o regiune a acestuia.

111

În plus, statele membre producătoare pot permite, cu privire la produsele lor, ca informaţiile menţionate la al doilea paragraf să fie exprimate într-o altă limbă, dacă această limbă este utilizată în mod tradiţional pentru informaţiile respective. 2. Se pot stabili şi alte derogări de la dispoziţiile alin. (1). E. Coduri 1. În funcţie de reglementările pe care le stabileşte, un cod este utilizat:

- la etichetarea unui produs menţionat la lit. A pct. 1, cu excepţia celui menţionat la liniuţa următoare, pentru a furniza informaţii complete sau parţiale cu privire la denumirea unei regiuni determinate, alta decât cea care poate fi utilizată pentru descrierea produsului respectiv. Totuşi, statele membre pot prevedea, pe teritoriul lor, şi alte măsuri menite să evite confuzia cu regiunea determinată respectivă. - la etichetarea vinurilor de masă menţionate la lit. A pct. 2 lit. (a) a doua şi a treia liniuţă, pentru a indica sediul oficial al îmbuteliatorului sau al expeditorului şi, acolo unde este cazul, locul de îmbuteliere sau de expediţie.

În funcţie de reglementările pe care le stabileşte, un cod poate fi utilizat la etichetarea produselor menţionate în această anexă pentru indicaţiile menţionate la lit. A pct. 3, cu condiţia ca statul membru pe teritoriul căruia sunt îmbuteliate produsele să permită acest lucru. Această utilizare este legată de condiţia ca pe etichetă să figureze numele complet sau denumirea comercială completă a unei persoane sau a unui grup de persoane diferite de îmbuteliator, care sunt implicate în distribuirea comercială a produsului, precum şi regiunea administrativă sau parte a acestei regiuni în care se află sediul oficial al acestei persoane sau grupuri de persoane. F. Mărci 1. Dacă descrierea, prezentarea şi publicitatea care se referă la produsele menţionate în prezentul regulament sunt completate de denumirile comerciale, aceste denumiri nu pot conţine cuvinte, părţi de cuvinte, semne sau ilustraţii care: a) pot crea confuzii sau induce în eroare persoanele cărora le sunt adresate în sensul art. 48, sau b) pot fi:

- confundate de către persoanele cărora le sunt destinate cu descrierea completă sau parţială a unui vin de masă, vin licoros, vin petiant, vin petiant gazeificat, a unui v.c.p.r.d. sau a unui vin de import a cărui descriere este stabilită prin dispoziţii comunitare, precum şi cu descrierea unui alt produs menţionat în prezenta anexă sau - identice descrierii unui oricărui astfel de produs, cu excepţia cazului în care produsele utilizate pentru obţinerea produselor finale menţionate anterior sunt îndreptăţite la o astfel de descriere sau prezentare.

112

În plus, etichetarea utilizată pentru descrierea unui vin de masă, a unui vin licoros, a unui vin petiant, a unui vin petiant gazeificat, a unui v.c.p.r.d. sau a unui vin de import nu poate conţine mărci în care apar cuvinte, părţi de cuvinte, semne sau ilustraţii care: a) în cazul:

- vinurilor de masă, vinurilor licoroase, vinurilor petiante şi al vinurilor petiante gazeificate, să includă numele unui v.c.p.r.d., - v.c.p.r.d., să conţină numele unui vin de masă, - vinurilor de import, să conţină numele unui vin de masă sau al unui v.c.p.r.d.;

b) în cazul vinurilor de masă cu o indicaţie geografică, al vinurilor de calitate produse într-o regiune determinată sau al vinurilor de import, să conţină informaţii false, mai ales cu privire la originea geografică, soiul de viţă, anul de recoltare sau referiri la o calitate superioară; c) în cazul vinurilor de masă, altele decât cele menţionate la lit. b), al vinurilor licoroase, vinurilor petiante şi al vinurilor petiante gazeificate, să conţină indicaţii cu privire la o origine geografică, un soi de viţă, un an excepţional de producţie sau o altă menţiune care să se refere la o calitate superioară; d) în cazul vinurilor de import, să de-a naştere la confuzii printr-o ilustraţie utilizată pentru caracterizarea unui vin de masă, a unui vin licoros, a unui vin petiant, a unui vin petiant gazeificat, a unui v.c.p.r.d. sau a unui vin de import descris cu ajutorul unei indicaţii geografice. 2. Prin derogare de la dispoziţiile pct. 1 primul paragraf lit. (b), titularul unei mărci comerciale înregistrate pentru un vin sau un must de struguri care este identic cu: - numele unei unităţi geografice mai restrânse decât o regiune determinată utilizată pentru a descrie un v.c.p.r.d. sau - numele unei regiuni geografice utilizat pentru a descrie un vin de masă desemnat cu ajutorul unei indicaţii geografice sau - numele unui vin de import denumit cu ajutorul unei indicaţii geografice, poate, chiar dacă nu are dreptul la acest nume în sensul dispoziţiilor de la pct. 1 primul paragraf, să continue utilizarea acestei mărci până la data de 31 decembrie 2002, cu condiţia ca marca respectivă: a) să fi fost înregistrată până la data de 31 decembrie 1985 de către autorităţile competente ale statului membru, în conformitate cu legislaţia în vigoare la momentul înregistrării; şi b) să fi fost utilizată efectiv până la data de 31 decembrie 1986 fără întrerupere de la data înregistrării sau, dacă înregistrarea a avut loc înainte de 1 ianuarie 1984, cel puţin de la această dată.

113

De asemenea, titularul unei cunoscute mărci comerciale înregistrate pentru un vin sau un must de struguri care conţine cuvinte identice cu numele unei regiuni determinate sau cu numele unei unităţi geografice mai mici decât o regiune determinată, chiar dacă nu are dreptul la acest nume în temeiul pct. 1, poate să continue utilizarea denumirii în cazul în care aceasta corespunde identităţii titularului original sau a furnizorului original al denumirii, cu condiţia ca înregistrarea mărcii să fi avut loc cu cel puţin 25 de ani înainte de recunoaşterea oficială a numelui geografic respectiv de către statul membru producător în conformitate cu deciziile comunitare relevante în ceea ce priveşte vinurile de calitate produse într-o regiune determinată, iar marca să fi fost efectiv utilizată fără întrerupere. Mărcile care nu corespund condiţiilor prevăzute la primul şi al doilea paragraf nu pot fi invocate ca motiv împotriva folosirii numelor unităţilor geografice utilizate pentru descrierea unui v.c.p.r.d. sau a unui vin de masă. 3. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, înainte de 31 decembrie 2002, decide cu privire la eventualitatea extinderii limitei de timp menţionată la pct. 2 primul paragraf. 4. Statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei mărcile menţionate la pct. (2) pe măsură ce acestea le sunt comunicate. Comisia transmite informaţiile autorităţilor competente ale statelor membre responsabile cu controlul respectării dispoziţiilor comunitare în sectorul vitivinicol. G. Punerea în circulaţie, controlul şi protecţia 1. Din momentul în care produsul este pus în circulaţie într-un recipient cu o capacitate nominală de maximum 60 l, recipientul trebuie etichetat. Etichetarea trebuie să fie în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament; acelaşi lucru este valabil şi în cazul recipientelor etichetate, cu o capacitate nominală mai mare de 60 l. 2. Se pot stabili derogări de la dispoziţiile pct. 1. 3. Fiecare stat membru este responsabil de controlul şi protecţia vinurilor de calitate produse într-o regiune determinată şi ale vinurilor de masă cu indicaţie geografică, comercializate în conformitate cu dispoziţiile prezentul regulament. 4. Vinurile de import destinate consumului uman direct descrise printr-o indicaţie geografică pot fi înscrise, în scopul comercializării lor pe teritoriul Comunităţii în condiţii de reciprocitate, în regimul de control şi protecţie menţionat la pct. 3. Dispoziţiile primului paragraf se aplică pe baza acordurilor cu ţările terţe implicate, negociate şi încheiate conform procedurii prevăzute la art. 133 din Tratat.

114

ANEXA VIII

DESCRIEREA, DENUMIREA, PREZENTAREA ŞI PROTEJAREA

VINURILOR SPUMANTE A. Definiţii 1. Prezenta anexă stabileşte regulile pentru descrierea şi prezentarea: a) vinurilor spumante definite la anexa I pct. 15, produse în Comunitate; b) vinurilor spumoase definite la anexa I pct. 16, provenind din Comunitate; c) vinurilor spumante definite în conformitate cu prezentul regulament prin procedura

prevăzută la art. 75, provenind din ţări terţe; d) vinurile spumoase definite în conformitate cu prezentul regulament prin procedura

prevăzută la art. 75, provenind din ţări terţe; Vinurile spumante menţionate la lit. a) cuprind: - „vinurile spumante” menţionate la anexa V lit. H,

- „vinurile spumante de calitate” menţionate la anexa V lit. I şi - „vinurile spumante de calitate produse în regiuni determinate” (v.s.c.p.r.d) menţionate

la anexa VI lit. K. 2. În prezenta anexă, cuvântul - „etichetare” reprezintă ansamblul de menţiuni, semne, ilustraţii sau mărci sau orice

altă descriere care caracterizează produsul şi care apare pe acelaşi recipient, inclusiv pe sistemul de închidere sau pe însemnele ataşate recipientului şi pe învelişul existent pe gâtul sticlelor. Din etichetaj nu fac parte anumite indicaţii, semne şi alte mărci urmând a fi determinate;

- „ambalaj” reprezintă învelişurile de protecţie, cum ar fi învelişurile din hârtie, din paie

de orice fel, cartoanele sau cutiile utilizate pentru transportul unuia sau mai multor recipiente şi/sau pentru prezentarea acestora în scopul vânzării către consumatorul final;

- „producător” al unui produs menţionat la pct. 1 reprezintă persoana fizică sau juridică

sau o grupare de astfel de persoane de către care sau în numele cărora este efectuată activitatea de producţie;

- „producţie” reprezintă transformarea strugurilor proaspeţi, a musturilor de struguri şi a vinurilor într-un produs menţionat la pct. 1. B. Informaţii obligatorii 1. Pentru produsele menţionate la lit. A pct. 1, pe etichete se menţionează:

115

a) o indicaţie cu privire la numele sub care este vândut produsul, conform lit. D pct. 2; b) volumul nominal al produsului; c) o indicaţie cu privire la tipul produsului, conform lit. D pct. 3; d) tăria alcoolică în volume efectivă, conform reglementărilor ce urmează a fi stabilite.

2. Pentru produsele menţionate la lit. A pct. 1 lit. a) şi b), în plus faţă de informaţiile de la

alin. (1), pe etichetă se mai menţionează:

- numele sau denumirea comercială a producătorului sau a vânzătorului stabilit pe teritoriul Comunităţii şi

- numele comunei sau al unei părţi a comunei, precum şi al statului membru în care

persoana de mai sus îşi are sediul, conform lit. D pct. 4 şi 5.

Cu toate acestea, statele membre producătoare pot impune necesitatea indicării complete a numelui sau a denumirii comerciale a producătorului.

Dacă pe etichetă figurează numele sau denumirea comercială a producătorului, iar activitatea de producţie s-a desfăşurat într-o comună, o parte a unei astfel de comune sau a unui stat membru, altele decât cele menţionate la primul paragraf a doua liniuţă, în plus faţă de informaţiile menţionate se indică şi numele comunei sau a părţii din comună în care s-a desfăşurat activitatea de producţie şi, dacă activitatea s-a desfăşurat într-un alt stat membru, se indică şi numele statului respectiv.

3. Pentru produsele menţionate la lit. A pct. 1 lit. c) şi d), în plus faţă de informaţiile

prevăzute la pct. 1, pe etichetă se mai menţionează: a) numele sau denumirea comercială a importatorului, precum şi numele comunei şi al

statului membru în care acesta îşi are sediul; b) numele sau denumirea comercială a exportatorului, precum şi numele comunei şi al

statului terţ în care acesta îşi are sediul, conform lit. D pct. (4) şi (5). 4. În următoarele cazuri, descrierile de pe etichete includ informaţii suplimentare: - pentru produsele obţinute pe bază de vinuri provenind din ţări terţe, conform

menţiunii de la anexa I pct. 15 liniuţa a şasea, descrierea de pe etichetă indică faptul că produsul a fost obţinut pe bază de vinuri importate şi specifică numele ţării terţe din care provine vinul utilizat pentru constituirea producţiei,

- pentru vinurile spumante de calitate produse într-o regiune determinată, descrierea de

pe etichetă indică numele regiunii determinate unde au fost recoltaţi strugurii utilizaţi la obţinerea vinului,

- pentru vinurile spumante de calitate de tip aromat menţionate la anexa VI lit. K pct.

10, descrierea de pe etichetă indică numele soiului de viţă din care provin strugurii sau menţiunea „obţinut din struguri de soiuri aromate”.

116

C. Informaţii facultative 1. Pentru produsele menţionate la lit. A pct. 1, descrierea de pe etichete poate fi completată

de alte indicaţii, în cazul în care:

- acestea nu creează confuzii care pot induce în eroare persoanele cărora li se adresează informaţiile, mai ales în ceea ce priveşte indicaţiile obligatorii menţionate la lit. B şi indicaţiile facultative menţionate la lit. E,

- în funcţie de situaţie, se respectă dispoziţiile menţionate la lit. E.

2. În scopul monitorizării şi controlului în sectorul vinului spumant, autorităţile competente,

luând în considerare normele generale de procedură adoptate de fiecare stat membru, pot cere producătorului sau vânzătorului menţionaţi la lit. B pct. 2 primul paragraf prima liniuţă să aducă dovada exactitudinii informaţiilor utilizate pentru a descrie natura, identitatea, calitatea, compoziţia, originea sau provenienţa produsului respectiv sau a produselor utilizate la obţinerea acestuia.

Dacă această cerere este formulată de:

- autorităţile competente ale statului membru în care este stabilit producătorul sau

vânzătorul, dovada este cerută direct de la aceste persoane,

- autorităţile competente ale unui alt stat membru, acestea furnizează autorităţilor competente din ţara în care este stabilit producătorul sau vânzătorul respectiv, în cadrul colaborării lor directe, toate informaţiile necesare care să permită solicitarea dovezii respective, autorităţile solicitante sunt informate cu privire la acţiunile întreprinse ca urmare a cererii pe care au formulat-o.

Dacă autorităţile competente constată că nu s-a adus dovada cerută, informaţiile

respective sunt considerate ca fiind neconforme cu prezentul regulament.

D. Reglementări referitoare la informaţiile obligatorii 1. Informaţiile menţionate la lit. B apar:

- grupate în acelaşi câmp vizual pe recipient şi

- prezentate cu caractere clare, lizibile, inteligibile şi suficient de mari pentru a ieşi în evidenţă pe fondul pe care sunt imprimate şi pentru a se putea distinge clar de restul materialului scris sau ilustrat.

Informaţiile obligatorii referitoare la importator pot figura în afara câmpului vizual în care se află restul informaţiilor obligatorii.

2. Informaţia referitoare la denumirea comercială menţionată la lit. B pct. 1 lit. a) este

indicată prin una dintre următoarele expresii: a) pentru un vin spumant menţionat la anexa V lit. H, prin „vin spumant”;

117

b) pentru un vin spumant de calitate menţionat la anexa V pct. 1, cu excepţia celui menţionat la lit. d) din prezentul punct, prin „vin spumant de calitate” sau „Sekt”;

c) pentru un v.s.c.p.r.d. menţionat la anexa VI lit. K, prin:

- „vin spumant de calitate produs într-o regiune determinată” sau „v.s.c.p.r.d.” sau „Sekt bestimmter Anbaugebiete” sau „Sekt bA” sau

- o menţiune specifică tradiţională aleasă dintre termenii menţionaţi la anexa VII lit. A

pct. 2 lit. c) a doua liniuţă a patra sub-liniuţă, de către statul membru în care s-a obţinut produsul şi inclusă pe o listă care urmează a fi elaborată sau

- una dintre denumirile regiunilor determinate a v.s.c.p.r.d. menţionate la anexa VII lit.

A pct. (2) lit. c) a doua liniuţă sau

- două dintre aceste menţiuni utilizate în combinaţie. Cu toate acestea, statele membre pot cere, pentru anumite v.s.c.p.r.d. produse pe teritoriul lor,

ca anumite informaţii menţionate la primul paragraf să fie utilizate separat sau în combinaţie;

d) pentru un vin spumant de calitate de tip aromat menţionat la anexa V pct. 13, prin „vin

spumant aromat de calitate”;

e) pentru un vin spumant provenind dintr-o ţară terţă, prin:

- „vin spumant”

sau

- „vin spumant de calitate” sau „Sekt”, în cazul în care condiţiile stabilite pentru producerea acestuia au fost recunoscute ca fiind echivalente cu cele prevăzute la anexa V lit. I.

Pentru aceste vinuri spumante, denumirea comercială este însoţită de o trimitere la ţara terţă în care strugurii utilizaţi au fost recoltaţi, fermentaţi şi transformaţi în vin spumant. Dacă produsele utilizate la producerea unui vin spumant au fost obţinute într-o ţară diferită de cea în care a avut loc producerea, în conformitate cu lit. B pct. 3, menţionarea ţării producătoare trebuie să se evidenţieze faţă de restul informaţiilor cuprinse pe etichetă.

f) Pentru un vin spumos provenind din Comunitate sau dintr-o ţară terţă, prin „vin spumos”.

Dacă limba utilizată pentru această indicaţie nu indică faptul că există adaos de dioxid de carbon, eticheta este completată cu termenii „obţinut prin adăugare de dioxid de carbon”, conform modalităţilor care urmează a fi stabilite.

3. Tipul produsului determinat în funcţie de conţinutul în zahăr menţionat la lit. B pct. 1 lit.

c) este indicat cu ajutorul unuia dintre următorii termeni, în funcţie de statul membru sau de ţara de destinaţie în care produsul este oferit pentru consumul uman direct:

− „brut nature”, „naturherb”, „bruto natural”, „pas dosé”, „dosage zéro” sau „dosaggio

zero”: dacă vinul conţine sub 3 grame de zahăr la litru; aceste menţiuni nu pot fi

118

utilizate decât pentru produsele la care nu s-a adăugat zahăr după fermentarea secundară,

− „extra brut”, „extra herb” sau „extra bruto”: dacă are un conţinut de zahăr între 0 şi 6

grame la litru,

− „brut”, „herb” sau „bruto”: dacă are un conţinut de zahăr sub 15 grame la litru,

− „extra dry”, „extra trocken” sau „extra seco”: dacă are un conţinut de zahăr între 12 şi 20 grame la litru,

− „sec”, „trocken”, „secco” sau „asciutto”, „dry”, „tør”, „ξηρός”, „seco”, „torr” sau

„kuiva”: dacă are un conţinut de zahăr între 17 şi 35 grame la litru,

− „demi-sec”, „halbtrocken”, „abboccato”, „medium dry”, „halvtør”, „ηµίξηρος”, „semi seco”, „meio seco”, „halvtorr” sau „puolikuiva”: dacă are un conţinut de zahăr între 33 şi 50 grame la litru,

− „doux”, „mild”, „dolce”, „sweet”, „sød”, „γλυύς”, „dulce”, „doce”, „söt” sau

„makea”: dacă are un conţinut de zahăr de peste 50 grame la litru. Dacă produsul are un conţinut de zahăr care permite indicarea a două dintre informaţiile menţionate la primul paragraf, producătorul sau importatorul nu pot utiliza decât una dintre acestea, la alegere. Prin derogare de la dispoziţiile lit. B pct. 1 lit. c), pentru vinurile spumante de calitate de tip aromat menţionate la anexa V pct. 1 pct. (3) şi pentru vinurile spumante de calitate de tip aromat produse în regiuni determinate menţionate la anexa VI lit. K pct. 10, indicarea tipului de produs menţionată la primul paragraf poate fi înlocuită de indicarea conţinutului de zahăr exprimat în grame la litru conform analizei. Pentru a menţiona tipul de produs determinat pe baza conţinutului de zahăr, pe etichete sunt admise numai informaţiile specificate la primul şi al treilea paragraf. 4. Numele sau denumirea comercială a producătorului, precum şi numele comunei şi al

statului membru în care acesta îşi are sediul sunt menţionate: - fie în întregime, - fie, în ceea ce priveşte produsele obţinute în Comunitate, cu ajutorul unui cod, cu condiţia

ca numele sau denumirea comercială a persoanei sau a grupului de persoane, altele decât producătorul, care au participat la distribuirea comercială a produsului, cât şi cel al regiunii administrative sau a unei părţi a regiunii, precum şi numele statului membru în care se află sediul unei astfel de persoane sau grupuri de persoane, să figureze complet.

5. Dacă numele unei comune sau a unei părţi a comunei apare pe etichetă, fie pentru a indica

locul în care se află sediul producătorului sau al altei persoane implicate în distribuirea comercială a produsului, fie pentru a indica locul în care s-a obţinut produsul, şi această informaţie include numele unei regiuni determinate în sensul stabilit la anexa VI lit. A, alta decât cea care poate fi utilizată pentru a descrie produsul respectiv, numele va fi menţionat cu ajutorul unui cod.

119

Cu toate acestea, statele membre pot stabili alte modalităţi adecvate descrierii produselor obţinute pe teritoriul lor, în special cu privire la dimensiunea caracterelor utilizate, care sunt astfel alese încât să se evite orice posibilă confuzie cu privire la originea geografică a vinului. 6. Menţiunile utilizate pentru indicarea metodei de producţie pot fi stabilite cu ajutorul

dispoziţiilor de aplicare. E. Utilizarea anumitor termeni specifici 1. Numele unei unităţi geografice diferite de o regiune determinată, cu o suprafaţă mai mică

decât cea a unui stat membru sau a unei ţări terţe, nu poate fi utilizat decât pentru a completa descrierea:

- unui v.s.c.p.r.d., - unui vin spumant de calitate căruia numele unei astfel de unităţi geografice i-a fost

atribuit pe baza dispoziţiilor de aplicare sau - unui vin spumant provenind dintr-o ţară terţă şi ale cărui condiţii de producţie sunt

recunoscute ca fiind echivalente celor ale unui vin spumant de calitate care poartă numele unei unităţi geografice menţionate la anexa V lit. I.

Utilizarea unui astfel de nume este permisă doar dacă: a) este în conformitate cu dispoziţiile statului membru sau ale ţării terţe în care a fost produs

vinul spumant respectiv; b) unitatea geografică respectivă este delimitată cu exactitate; c) toţi strugurii utilizaţi pentru obţinerea acestui produs provin din unitatea geografică

respectivă, cu excepţia produselor conţinute în licoarea de tragere sau în licoarea de expediţie;

d) în cazul unui v.s.c.p.r.d., această unitate geografică este situată în interiorul regiunii

determinate al cărui nume îl poartă acest vin; e) în cazul vinurilor spumante de calitate, numele acestei unităţi geografice nu este prevăzut

pentru descrierea unui v.s.c.p.r.d. Prin derogare de la dispoziţiile celui de-al doilea paragraf lit. (c), statele membre pot autoriza utilizarea numelui unei unităţi geografice mai mici decât o regiune determinată pentru a completa descrierea unui v.s.c.p.r.d., dacă minimum 85% din produs este obţinut din struguri recoltaţi în unitatea respectivă. 2. Numele unui soi de viţă nu poate fi utilizat decât pentru a completa descrierea unui produs

menţionat la lit. A pct. 1: - la lit. a) sau

120

- la lit. c), ale cărui condiţii de producţie sunt recunoscute ca fiind echivalente cu cele stabilite la anexa V lit. I sau la anexa VI lit. K.

Numele soiului de viţă sau un sinonim al acelui nume poate fi indicat doar dacă: a) cultivarea respectivului soi şi utilizarea produselor obţinute sunt în conformitate cu

dispoziţiile comunitare sau cu dispoziţiile ţărilor terţe în care au fost recoltaţi strugurii utilizaţi;

b) soiul respectiv figurează pe o listă care urmează a fi adoptată de statul membru în care

produsele utilizate pentru constituirea producţiei de bază au fost obţinute; în cazul vinurilor spumante de calitate produse într-o regiune determinată, această listă este stabilită în conformitate cu anexa VI lit. B pct. 1 sau lit. K lit. 10 lit. a);

c) numele acestui soi nu poate fi confundat cu numele unei regiuni determinate sau cu cel al

unei unităţi geografice utilizat pentru a descrie un alt vin produs în Comunitate sau importat;

d) numele acestui soi nu este repetat în aceeaşi expresie decât dacă există mai multe soiuri

purtând acelaşi nume şi dacă acesta figurează pe o listă care urmează a fi adoptată de către statul membru producător. Această listă este comunicată Comisiei care informează restul statelor membre;

e) produsul a fost obţinut în întregime din soiul respectiv, cu excepţia produselor conţinute în

licoarea de tragere sau în licoarea de expediţie şi acest soi are un efect preponderent asupra naturii produsului respectiv;

f) durata procesului de elaborare, inclusiv perioada de maturare în exploataţie, calculată

începând cu momentul începerii fermentării care dă caracterul spumant al produsului, nu a fost mai scurtă de 90 de zile şi, cu condiţia ca durata fermentării care dă caracterul spumant al produsului şi durata menţinerii producţiei în prezenţa drojdiei să fi fost:

- de minimum 60 de zile,

- de minimum 30 de zile, dacă fermentarea a avut loc în interiorul recipientelor dotate

cu dispozitive de agitare.

Cu toate acestea, această dispoziţie nu se aplică vinurilor spumante de tip aromat menţionate la anexa V lit. I pct. 3 sau la anexa VI lit. K pct. 10.

Prin derogare de la dispoziţiile celui de-al doilea paragraf, statele membre producătoare pot:

- autoriza utilizarea numelui unui soi de viţă, dacă minimum 85% din strugurii din care a fost obţinut produsul provin din soiul respectiv, cu excepţia produselor conţinute în licoarea de tragere sau în licoarea de expediţie şi dacă acest soi este determinant pentru caracterul produsului respectiv,

- autoriza utilizarea numelui a două sau trei soiuri de viţă, dacă normele statului membru producător prevăd astfel şi cu condiţia ca toţi strugurii din care a fost obţinut produsul să provină din aceste soiuri, cu excepţia produselor conţinute în licoarea de

121

tragere sau în licoarea de expediţie şi ca amestecul acestor soiuri să fie determinant pentru caracterul produsului respectiv,

- limita această utilizare la anumite denumiri de soiuri de viţă menţionate în al doilea

paragraf. 3. Expresia „fermentare în sticlă” poate fi utilizată doar pentru a descrie: - un v.s.c.p.r.d., - un vin spumant de calitate sau - un vin spumant provenind dintr-o ţară terţă ale cărui condiţii de producţie sunt

recunoscute ca fiind echivalente celor menţionate la anexa V lit. I sau la anexa VI lit. K.

Utilizarea expresiei menţionate la primul paragraf este permisă numai dacă: a) produsul respectiv a devenit spumant după o fermentaţie alcoolică secundară în sticlă; b) durata procesului de elaborare, inclusiv procesul de maturare în exploataţie, calculată

începând din momentul începerii procesului de fermentare, care dă produsului caracterul spumant, nu a fost mai scurtă de nouă luni;

c) durata procesului de fermentare care dă produsului caracterul spumant şi durata menţinerii

producţiei în prezenţa drojdiei a fost de minimum 90 de zile; d) produsul respectiv a fost separat de drojdie prin filtrare conform metodei de transvazare

sau prin degorjare. 4. Menţiunile „fermentare în sticlă după o metodă tradiţională”, „metodă tradiţională”,

„metodă clasică” sau „metodă tradiţională clasică”, precum şi orice alte menţiuni rezultând din traducerea acestora nu pot fi utilizate decât pentru a descrie:

- un v.s.c.p.r.d., - un vin spumant de calitate sau - un vin spumant provenit dintr-o ţară terţă ale cărui condiţii de producţie sunt recunoscute

ca fiind echivalente celor menţionate la anexa V lit. I sau la anexa VI lit. K. Utilizarea uneia dintre menţiunile prevăzute la primul paragraf nu este admisă decât dacă produsul respectiv:

a) a devenit spumant printr-o fermentare alcoolică secundară în sticlă;

b) s-a aflat, fără întrerupere, în prezenţa drojdiei timp de minimum nouă luni în aceeaşi exploataţie, din momentul constituirii producţiei de bază;

122

c) a fost separat de drojdie prin degorjare. 5. O menţiune referitoare la o metodă de producţie care include denumirea unei regiuni

determinate sau a unei alte unităţi geografice, ori un termen derivat din una din aceste denumiri, nu poate fi utilizată decât pentru a descrie:

- un v.s.c.p.r.d., - un vin spumant de calitate sau - un vin spumant provenind dintr-o ţară terţă ale cărui condiţii de producţie sunt

recunoscute ca fiind echivalente celor menţionate la anexa V lit. I sau la anexa VI lit. K.

Aceste expresii nu sunt admise decât pentru a descrie un produs care are dreptul la una dintre indicaţiile geografice menţionate la primul paragraf.

6. În ceea ce priveşte vinurile spumante de calitate produse într-o regiune determinată care

corespund condiţiilor prevăzute la pct. 4 al doilea paragraf: a) menţiunea „Winzersekt” este rezervată v.s.c.p.r.d. produse în Germania, iar termenul

„Hauersekt” este rezervat v.s.c.p.r.d. produse în Austria, cele două vinuri spumante de calitate produse într-o regiune determinată fiind:

- obţinute din struguri cultivaţi în aceeaşi unitate viticolă de producţie, inclusiv

grupurile de producători, iar producătorul, în sensul stabilit la lit. D pct. 4, efectuează vinificarea strugurilor destinaţi obţinerii de vinuri spumante de calitate produse într-o regiune determinată,

- comercializate de către producătorul menţionat la prima liniuţă şi prezentate cu

etichete care conţin informaţii cu privire la exploataţia viticolă, la soiul de viţă şi la anul de producţie.

În cadrul metodelor de aplicare, se pot stabili condiţii suplimentare pentru utilizarea termenului „Winzersekt” şi pentru utilizarea termenilor echivalenţi în alte limbi ale Comunităţii. În cadrul aceloraşi metode, un stat membru poate avea dreptul de a stabili metode speciale şi, în special, mai restrictive. Termenii menţionaţi la paragrafele anterioare pot fi utilizaţi doar în limba lor de origine; b) termenul „crémant” este rezervat v.s.c.p.r.d.:

- cărora le-a fost aplicat acest termen, în combinaţie cu numele regiunii determinate, de către statul membru în care a fost produs vinul,

- produse din must obţinut prin presarea strugurilor întregi, în ceea ce priveşte vinurile spumante de calitate albe produse într-o regiune determinată, în limita de 100 litri pentru fiecare 150 kg de struguri recoltaţi,

123

- având un conţinut de dioxid de sulf de maxim 150 mg la litru,

- având un conţinut de zahăr sub 50 gr la litru şi - obţinute în conformitate cu normele speciale suplimentare stabilite pentru producerea

acestora şi cu descrierea stabilită de statul membru în care sunt produse. Prin derogare de la dispoziţiile primei liniuţe, pentru v.s.c.p.r.d. cărora statul membru respectiv nu le-a atribuit menţiunea „crémant”, conform acestei dispoziţii, producătorii acestor vinuri spumante de calitate produse într-o regiune determinată pot utiliza acest termen cu condiţia să fi utilizat acest termen în mod tradiţional timp de cel puţin 10 ani înainte de data de 1 iulie 1996.

Statul membru respectiv aduce la cunoştinţa Comisiei cazurile în care se recurge la această derogare.

7. Anul de recoltă nu poate fi indicat decât pentru a completa descrierea unui: - v.s.c.p.r.d., - vin spumant de calitate sau - vin spumant provenind dintr-o ţară terţă ale cărui condiţii de producţie sunt recunoscute ca

fiind echivalente celor menţionate la anexa V lit. I sau la anexa VI lit. K. Menţionarea anului de recoltă nu este admisă decât dacă 85% din strugurii din care a fost obţinut produsul au fost recoltaţi în cursul anului respectiv, cu excepţia produselor conţinute în licoarea de tragere sau în licoarea de expediţie. Cu toate acestea, statele membre pot stabili, pentru vinurile spumante de calitate produse într-o regiune determinată produse pe teritoriile lor, faptul că indicarea anului de recoltare este admisă numai dacă produsul este obţinut în totalitate din struguri recoltaţi în cursul anului respectiv, cu excepţia produselor conţinute în licoarea de tragere sau în licoarea de expediţie. 8. Menţionarea unei calităţi superioare nu este admisă decât pentru: - un v.s.c.p.r.d., - un vin spumant de calitate sau - un vin spumant provenind dintr-o ţară terţă ale cărui condiţii de producţie sunt

recunoscute ca fiind echivalente celor menţionate la anexa V lit. I sau la anexa VI lit. K. 9. Numele unui stat membru sau al unei ţări terţe sau adjectivul derivat din acel nume nu

poate fi folosit în combinaţie cu denumirea comercială menţionată la lit. D lit. 2, cu excepţia cazului în care produsul este obţinut exclusiv din struguri recoltaţi şi vinificaţi pe teritoriul statului membru sau al ţării terţe, în care a avut loc procesul de producţie.

124

10. Descrierea unui produs prevăzut la lit. A pct. 1 nu poate fi completată cu o menţiune sau

un semn care se referă la o medalie sau la un premiu obţinut în urma participării la un concurs sau a oricărei altei distincţii, decât cu condiţia ca acestea să fie atribuite de către un organ oficial sau recunoscut oficial în acest scop, unei anume cantităţi din produsul respectiv.

11. Termenii „Premium” sau „Réserve” nu pot fi utilizaţi decât pentru a completa:

- termenul „vin spumant de calitate” sau - unul dintre termenii menţionaţi la lit. D pct. 2 lit. c).

Este posibil ca, acolo unde este cazul, termenul „Réserve” să fie completat cu un calificativ, în conformitate cu condiţiile stabilite de statul membru producător.

12. Dacă este cazul, metodele de aplicare pot stabili: a) condiţii pentru utilizarea:

- expresiei menţionate la pct. 8, - menţiunilor referitoare la o metodă de producţie diferită de cele menţionate la pct. 3-6, - menţiunilor referitoare caracteristicilor specifice ale soiurilor de viţă din care provine

produsul respectiv; b) o listă a expresiilor menţionate la lit. a). F. Limbi care pot fi utilizate la etichetare Informaţiile menţionate la:

- lit. B sunt exprimate în una sau mai multe limbi oficiale ale Comunităţii, astfel încât consumatorul final să poată înţelege cu uşurinţă fiecare informaţie,

- lit. C sunt exprimate în mai multe limbi oficiale ale Comunităţii.

Pentru produsele puse în circulaţie pe teritoriul lor, statele membre pot permite ca aceste informaţii să fie exprimate şi într-o limbă diferită de limbile oficiale ale Comunităţii, dacă limba respectivă este tradiţională şi utilizată în statul membru respectiv sau în anumite regiuni ale teritoriului acestuia. Cu toate acestea, a) se va indica

- în cazul v.s.c.p.r.d., numele regiunii determinate menţionate la lit. B pct. 4 a doua liniuţă,

125

- în cazul v.s.c.p.r.d. şi al vinurilor spumante de calitate, numele unei alte unităţi geografice menţionate la lit. E pct. 1,

utilizându-se doar limba oficială a statului membru pe teritoriul căruia vinul a fost produs;

pentru produsele menţionate mai sus care au fost obţinute în Grecia, aceste indicaţii pot fi

repetate în una sau mai multe limbi diferite de limbile oficiale ale Comunităţii;

b) în cazul produselor provenind din ţări terţe:

- este permisă utilizarea unei limbi oficiale a ţării terţe în care a fost obţinut produsul cu condiţia ca informaţiile menţionate la lit. B pct. 1 să fie exprimate şi într-o limbă oficială a Comunităţii,

- traducerea anumitor informaţii menţionate la lit. C într-o limbă oficială a Comunităţii,

poate fi stabilită pe baza modalităţilor de aplicare; c) pentru produsele provenind din Comunitate şi destinate exportului, informaţiile

menţionate la lit. B pct. 1 exprimate într-o limbă oficială a Comunităţii pot fi repetate într-o altă limbă.

G. Prezentare

1. Produsele menţionate la lit. A pct. 1 pot fi păstrate în scopul vânzării sau pot fi scoase pe

piaţă numai în recipiente de sticlă:

a) închise cu ajutorul:

- unui dop tip ciupercă din plută sau din alte materiale admise în contact cu produsele alimentare, fixate cu ajutorul unor legături de sârmă, acoperite, acolo unde este cazul, cu un capac şi învelite în folie care acoperă dopul în totalitate, precum şi o parte a gâtului sticlei,

- altui dispozitiv de închidere adecvat, în cazul sticlelor cu o capacitate nominală de

maxim 0,20 litri şi b) având etichetele în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament. Dispozitivul de închidere menţionat la primul paragraf lit. a) prima şi a doua liniuţă nu poate fi acoperit cu o capsulă sau o folie fabricate pe bază de plumb.

Cu toate acestea, în ceea ce priveşte produsele vizate la lit. A pct. 1 care sunt elaborate printr-o fermentare secundară în sticlă conform lit. E pct. 3 şi 4, excepţiile pentru vinurile spumante aflate încă într-un stadiu de producţie, închise cu un dop provizoriu şi neetichetate pot fi:

a) definite de statul membru producător, cu condiţia ca aceste vinuri:

- să urmeze a deveni vinuri spumante de calitate produse într-o regiune determinată,

- să nu circule decât între producători în interiorul regiunii respective determinate,

126

- să aibă un document însoţitor

şi

- să fie supuse unor controale specifice; b) aplicate, până la data de 31 decembrie 2001, producătorilor de vinuri spumante de calitate

care au fost autorizate în mod expres de către statul membru respectiv şi care respectă condiţiile stabilite de acest stat, în special în ceea ce priveşte controlul.

Înainte de 30 iunie 2000, respectivele state membre transmit Comisiei un raport cu privire la aplicarea excepţiilor. Dacă este cazul, Comisia prezintă propunerile necesare pentru continuarea aplicării excepţiei.

2. În conformitate cu reglementările care urmează a fi stabilite, numai următoarele produse

pot fi îmbuteliate în sticle de tip „vin spumant” sau de tip similar, dotate cu un dispozitiv de închidere menţionat la pct. 1 lit. a) în scopul vânzării, punerii în circulaţie sau exportului:

- produsele menţionate la lit. A pct. 1,

- băuturile care sunt puse în astfel de sticle în mod tradiţional şi:

- corespund definiţiilor de vin petiant sau de vin petiant gazeificat menţionate la anexa I pct. 17 şi 18 sau - sunt obţinute prin fermentarea alcoolică a unui fruct sau a altui produs agricol brut, mai ales produsele menţionate la anexa VII lit. C pct. 2 şi produsele prevăzute în Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1601/91 din 10 iunie 1991 de stabilire a normelor generale privind definirea, desemnarea şi prezentarea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin şi a cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole(1)

sau

- cu o tărie alcoolică dobândită în volume de maximum 1,2% vol.,

- produsele a căror natură reală, în ciuda faptului că sunt îmbuteliate în astfel de sticle, nu poate fi confundată de către consumatori.

3. În măsura în care regulile de etichetare nu sunt stabilite în prezenta anexă, acestea pot fi

stabilite prin regulile de aplicare, mai ales în ceea ce priveşte: a) locul de amplasare al etichetelor pe recipiente; b) dimensiunea minimă a etichetelor; c) repartizarea elementelor descriptive pe suprafaţa etichetei;

(1) JO L 149, 14.06.1991, p. 1.

127

d) dimensiunea caracterelor care figurează pe etichete; e) utilizarea semnelor, ilustraţiilor sau a mărcilor. 4. Fără a aduce atingere dispoziţiilor de la pct. 5, dacă ambalajul unui produs menţionat la

lit. A pct. 1 conţine una sau mai multe informaţii referitoare la produsul ambalat, aceste informaţii trebuie să fie conforme cu dispoziţiile prezentului regulament.

5. Dacă recipientele care conţin un produs menţionat la lit. A pct.1 sunt prezentate pentru vânzarea către consumatorul final într-un ambalaj, acest ambalaj trebuie să fie etichetat în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament.

Se adoptă modalităţi pentru a evita o stricteţe excesivă în cazul ambalajelor speciale care conţin cantităţi mici din produsele menţionate la lit. A pct. 1, singure sau asociate altor produse.

H. Mărci 1. Dacă descrierea, prezentarea şi publicitatea referitoare la produsele menţionate la lit. A

pct. 1 sunt completate cu denumirile mărcilor, aceste denumiri nu pot conţine cuvinte, părţi de cuvinte, semne sau ilustraţii care:

a) pot da naştere la confuzii sau pot induce în eroare persoanele cărora li se adresează în sensul stabilit de art. 48

sau b) pot fi confundate în parte sau în totalitate cu descrierea unui vin de masă, a unui vin de

calitate produs într-o regiune determinată, inclusiv cu un v.s.c.p.r.d. sau cu un vin de import a cărui descriere este stabilită prin dispoziţii comunitare sau cu descrierea unui alt produs menţionat la lit. A pct. 1, sau care sunt identice cu descrierea unui astfel de produs, cu excepţia cazului în care produsele utilizate pentru constituirea producţiei de bază a vinului spumant respectiv sunt îndreptăţite la o astfel de descriere sau prezentare.

2. Prin derogare de la dispoziţiile pct. 1 lit. b), titularul unei mărci cunoscute şi înregistrate

pentru un produs menţionat la lit. A pct. 1 care conţine cuvinte identice cu numele unei regiuni determinate sau cu numele unei unităţi geografice mai mici decât o regiune determinată, chiar dacă nu are dreptul la acest nume în temeiul pct. 1, poate să continue să utilizeze denumirea dacă aceasta corespunde identităţii titularului originar sau a furnizorului originar al denumirii, cu condiţia ca înregistrarea mărcii să fi avut loc cu cel puţin 25 de ani înainte de recunoaşterea oficială a numelui geografic, respectiv de către statul membru producător în conformitate cu art. 54 alin. (4), în ceea ce priveşte vinurile de calitate produse într-o regiune determinată, şi ca marca să fi fost utilizată fără întrerupere.

Mărcile care nu corespund condiţiilor prevăzute la primul paragraf nu pot fi invocate ca motiv împotriva folosirii numelor unităţilor geografice utilizate pentru descrierea unui v.c.p.r.d.

128

I. Dispoziţii generale 1. Fără a aduce atingere dispoziţiilor de la lit. F pct. 1, fiecare stat membru acceptă

descrierea şi prezentarea produselor menţionate la lit. A pct. 1, provenind din alte state membre şi puse în circulaţie pe teritoriul său dacă acestea sunt în conformitate cu dispoziţiile comunitare şi admise în virtutea prezentului regulament în statul membru în care a fost obţinut produsul.

2. Descrierea, prezentarea şi publicitatea produselor, cu excepţia celor menţionate la lit. A

pct. 1, nu pot indica, implica sau sugera faptul că produsul respectiv este un vin spumant. 3. Denumirile comerciale stabilite la lit. D pct. 2 sunt rezervate produselor menţionate la lit.

A pct. 1.

Cu toate acestea, statele membre pot permite utilizarea termenului „vin spumant” sub forma unui nume compus utilizat pentru a descrie o băutură corespunzătoare codului NC 2206 00 91 obţinută prin fermentarea alcoolică a unui fruct sau a altei materii prime de origine agricolă, dacă utilizarea acestor nume compuse este tradiţională, în conformitate cu legislaţia în vigoare la data de 29 noiembrie 1985.

4. Denumirile compuse menţionate la pct. 3 al doilea paragraf sunt indicate pe etichetă cu

caractere de acelaşi fel, de aceeaşi culoare şi de o mărime care să le permită să se distingă clar de alte informaţii.

5. V.s.c.p.r.d. nu pot fi puse în circulaţie decât dacă numele regiunii determinate la care au

dreptul este înscris pe dop iar sticlele sunt dotate cu o etichetă din momentul în care părăsesc locul de fabricaţie.

Cu toate acestea, în ceea ce priveşte etichetarea, pot fi admise unele excepţii, cu condiţia să fie asigurat un control adecvat.

6. Sunt adoptate dispoziţii pentru aplicarea pct. 5, precum şi dispoziţii derogatorii cu privire

la informaţiile de pe dop menţionate la pct. 5 primul paragraf, în cazul în care, cu ocazia unui control efectuat de către autorităţile competente, un vin spumant nu este recunoscut ca v.s.c.p.r.d.

129

Nr. Celex: 32000R1622

REGULAMENTUL COMISIEI (CE) nr. 1622/2000 din 24 iulie 2000

de stabilire a anumitor modalităţi de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole şi de stabilire a unui cod comunitar al

practicilor şi tratamentelor oenologice COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, având în vedere Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1493/1999 din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole1, în special art. 42, 44, 45, 46 şi 80, întrucât: (1) Titlul V capitolul I din Regulamentul (CE) 1493/1999, precum şi o parte din anexele

acestui regulament stabilesc norme generale referitoare la practicile şi tratamentele oenologice şi, în rest, fac trimitere la modalităţile de aplicare care urmează să fie adoptate de către Comisie.

(2) Până la adoptarea Regulamentului (CE) 1493/1999, respectivele norme fiind răspândite în

multe dintre regulamentele comunitare, este în interesul operatorilor economici din Comunitate şi al autorităţilor însărcinate cu punerea în aplicare a normelor comunitare ca toate aceste dispoziţii să fie reunite într-un cod comunitar cu privire la practicile şi tratamentele oenologice şi să fie abrogate regulamentele referitoare la acest subiect, adică Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1618/702, Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1972/783, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 45/804, Regulamentul (CE) nr. 2394/845, modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 2751/866, Regulamentul (CEE) nr. 305/867, Regulamentul (CEE) nr. 1888/868, Regulamentul (CEE) nr. 2202/899, Regulamentul (CEE) nr. 2240/8910, Regulamentul (CEE) nr. 3220/9011, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1477/199912 şi Regulamentul (CE) nr. 586/9313, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 693/9614, Regulamentul (CEE) nr. 3111/9315, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 693/9816 şi Regulamentul (CE) nr. 1128/9617.

1 JO L 179, 14.07.1999, p.1. 2 JO L 175, 08.08.1970, p. 17. 3 JO L 226, 17.08.1978, p. 11. 4 JO L 7, 11.01. 1980, p. 19. 5 JO L 224, 21.08.1984, p. 19. 6 JO L 253, 05.09.1986, p. 11. 7 JO L 38, 13.02.1986, p. 13. 8 JO L 163, 13.06.1986, p. 19. 9 JO L 209, 21.07.1989, p. 31. 10 JO L 215, 26.07.1989, p. 16. 11 JO L 308, 08.11.1990, p. 22. 12 JO L 171, 07.07.1999, p. 6. 13 JO L 61, 13.03.1993, p. 6. 14 JO L 97, 18.04.1996, p. 17. 15 JO L 278, 11.11.1993, p. 48. 16 JO L 96, 28.03.1998, p. 17. 17 JO L 150, 25.06.1996, p. 13.

130

(3) Acest cod comunitar astfel stabilit trebuie să includă normele curente şi să le adapteze noilor cerinţe stabilite de Regulamentul (CE) nr. 1493/1999. Cu toate acestea, pentru ca regulamentul să fie mai simplu şi mai coerent şi pentru a remedia anumite lacune ale acestuia, i se vor aduce anumite modificări astfel încât normele comunitare din acest domeniu să fie complete. În plus, trebuie menţionate anumite norme pentru a permite o mai mare siguranţă juridică în aplicarea lor.

(4) În plus, pentru a simplifica normele, trebuie incluse doar modalităţile de aplicare

prevăzute în mod expres de Consiliu în Regulamentul (CE) nr. 1493/1999. În rest, normele cuprinse în art. 28 şi următoarele din Tratat ar trebui să fie suficiente pentru a asigura libera circulaţie a produselor din sectorul vitivinicol în ceea ce priveşte practicile şi tratamentele oenologice.

(5) De asemenea, mai trebuie specificat faptul că prezentul cod se aplică fără a aduce atingere

dispoziţiilor particulare stabilite în alte domenii. Asemenea norme specifice pot exista în special sau pot fi adoptate în viitor în domeniul produselor alimentare.

(6) Art. 42 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 permite utilizarea în cadrul

Comunităţii a strugurilor diferiţi de soiurile de struguri de vin enumerate în clasificarea stabilită în conformitate cu art. 19 din respectivul regulament sau a produselor derivate din aceştia la obţinerea produselor enumerate la art. 42 alin. (5). Se impune întocmirea unei liste a soiurilor pentru care sunt prevăzute derogări.

(7) În sensul anexei V din Regulamentul (CEE) nr. 1493/1999, se întocmeşte o listă cu

vinurile licoroase de calitate produse în regiuni determinate (v.l.c.p.r.d.) în cazul cărora sunt permise reguli de elaborare speciale. Pentru a permite o identificare mai uşoară a produselor şi pentru a facilita schimburile intracomunitare, trebuie să se facă trimitere la denumirea produsului stabilită în normele comunitare sau, acolo unde este cazul, în legislaţia naţională.

(8) În acelaşi timp, în sensul anexei IV la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, se impune

stabilirea unor limite pentru utilizarea anumitor substanţe, precum şi condiţiile pentru utilizarea unora dintre acestea.

(9) Având în vedere cunoştinţele tehnice şi ştiinţifice actuale cu privire la adaosul de

lizozime, în special cu privire la caracteristicile calitative şi sanitare ale vinurilor astfel tratate, în prezent nu se pot stabili limite definitive pentru acest nou tratament şi se impune să nu se utilizeze pentru moment şi să se procedeze la teste suplimentare în următorul an viticol.

(10) Art. 44 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 337/791, modificat ultima dată de

Regulamentul (CEE) nr. 3307/852 prevede, începând cu data de 1 septembrie 1986, reducerea cu 15 mg per litru a conţinutului total maxim de anhidridă sulfuroasă la vinurile diferite de vinurile spumante, la vinurile licoroase şi la anumite vinuri de calitate. Pentru a evita dificultăţile care pot apărea în comercializarea vinurilor ca urmare a acestei modificări a regulilor de producţie, înainte de această dată, a fost permisă oferirea pentru consum uman, şi după această dată, cu excepţia Portugaliei, a vinurilor produse în Comunitate şi, pentru o perioadă tranzitorie de un an de la data respectivă, şi pentru vinurile provenind din ţări terţe sau din Portugalia, cu condiţia ca acestea să aibă un conţinut total de anhidridă sulfuroasă în conformitate cu dispoziţiile comunitare şi, acolo

1 JO L 54, 05.03.1979, p. 1. 2 JO L 367, 31.12.1985, p. 39.

131

unde este cazul, cu dispoziţiile din Spania în vigoare înainte de 1 septembrie 1986; se impune ca măsura în cauză să fie prorogată, deoarece aceste vinuri mai pot încă exista în stoc.

(11) Art. 12 şi 16 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 358/791 prevăd, începând cu data

de 1 septembrie 1986, diminuarea cu 15 mg per litru a conţinutului total maxim de anhidridă sulfuroasă la vinurile spumante, la vinurile spumante de calitate şi la vinurile spumante de calitate produse în regiuni determinate; în cazul vinurilor spumante provenind din Comunitate, cu excepţia Portugaliei, art. 22 alin. (1) din Regulamentul (CEE) nr. 358/79 prevede posibilitatea distribuirii acestor produse până la epuizarea stocurilor, cu condiţia ca acestea să fi fost produse în conformitate cu respectivul regulament în varianta aplicabilă înainte de 1 septembrie 1986. Pentru a evita dificultăţile care pot apărea la distribuirea acestor produse, se stabilesc dispoziţii tranzitorii pentru vinurile spumante de import şi pentru vinurile spumante produse în Spania şi în Portugalia înainte de 1 septembrie 1986. În consecinţă, aceste produse pot fi oferite spre vânzare pentru o perioadă de tranziţie după data respectivă, cu condiţia să aibă un conţinut total în anhidridă sulfuroasă în conformitate cu normele comunitare în vigoare înainte de 1 septembrie 1986.

(12) Anexa V lit. (B) pct. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 stabileşte conţinutul

maxim în acizi volatili pentru vin; pentru anumite vinuri de calitate produse în regiuni determinate (v.c.p.r.d.) şi pentru anumite vinuri de masă descrise cu ajutorul indicaţiilor geografice sau având o tărie alcoolică egală sau mai mare de 13% pot fi prevăzute derogări. Anumite vinuri din aceste categorii, produse în Germania, Spania, Franţa, Italia, Austria şi în Regatul Unit au, în mod normal, datorită metodelor speciale de preparare şi tăriei alcoolice ridicate, o aciditate volatilă superioară celei stabilite în anexa V menţionată anterior, care, pentru ca aceste vinuri să poată fi elaborate în continuare conform metodelor tradiţionale care le conferă proprietăţile caracteristice, se impune să fie derogată de la anexa V lit. (B) pct. (1) menţionată anterior.

(13) În conformitate cu anexa V lit. (D) pct. (3) la Regulamentul (CEE) nr. 1493/1999, se

impune specificarea regiunilor viticole în care se practica în mod tradiţional adăugarea de zaharoză în conformitate cu legislaţia în vigoare la 8 mai 1970.

(14) În Marele Ducat al Luxemburgului, dimensiunile reduse ale viticulturii permit

autorităţilor competente să efectueze verificări sistematice ale loturilor de produse vinificate. În măsura în care aceste condiţii rămân în vigoare, declaraţiile referitoare la intenţia de a îmbogăţi vinul nu mai sunt indispensabile.

(15) Anexa V lit. (G) pct. (5) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 prevede că orice

operaţiune de îmbogăţire, acidulare şi dezacidulare trebuie adusă la cunoştinţa autorităţilor competente. Acelaşi lucru este valabil şi pentru cantităţile de zahăr, must de struguri concentrat şi must de struguri concentrat rectificat deţinute de persoanele fizice sau juridice care efectuează astfel de operaţiuni; prin această declaraţie se urmăreşte monitorizarea operaţiunilor respective. În consecinţă, declaraţiile trebuie adresate autorităţilor competente din statul membru pe teritoriul căruia se efectuează operaţiunea respectivă şi trebuie să fie cât mai exacte posibil. Când apare şi o creştere a tăriei alcoolice, autorităţile competente trebuie să fie informate în timp util, astfel încât să poată efectua o verificare eficientă. În cazul operaţiunii de acidulare sau dezacidulare, este suficient să se efectueze o verificare a posteriori. Pentru a simplifica procedura

1 JO L 54, 05.03.1979, p. 130.

132

administrativă, cu excepţia primei notificări din respectivul an de recoltă, o astfel de notificare trebuie să poată fi făcută prin actualizarea registrelor verificate cu regularitate de către autorităţile competente.

(16) Anexa V lit. (F) pct. (1) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 stabileşte anumite norme

referitoare la îndulcirea vinurilor; această dispoziţie se referă în special la vinurile de masă. Se aplică şi la vinurile de calitate produse în regiuni determinate, în sensul anexei VI lit. (G) pct. (2) din respectivul regulament.

(17) Îndulcirea nu trebuie să conducă la o îmbogăţire a vinului în raport cu limitele stabilite

în anexa V lit. (C) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999. În acest scop, în anexa VI lit. (F) pct. (1) la respectivul regulament au fost prevăzute dispoziţii speciale. În plus, măsurile de control se dovedesc esenţiale pentru a garanta respectarea dispoziţiilor în cauză.

(18) Pentru a mări eficienţa controalelor, îndulcirea trebuie efectuată doar în faza de

producţie sau într-o fază cât mai apropiată de aceasta. Prin urmare, această operaţiune trebuie limitată doar la faza de producţie şi de vânzare en-gross.

(19) Organismul de control trebuie să fie informat cu privire la iminenţa acestei operaţiuni;

în consecinţă, orice persoană care intenţionează să efectueze o astfel de operaţiune trebuie să informeze în scris autorităţile competente. Cu toate acestea, această procedură poate fi simplificată dacă o întreprindere efectuează frecvent sau continuu o astfel de operaţiune de îndulcire.

(20) Prin această informare se urmăreşte monitorizarea operaţiunilor respective. În

consecinţă, declaraţiile trebuie adresate autorităţilor competente din statul membru pe teritoriul căruia se efectuează operaţiunea respectivă, trebuie să fie cât mai exacte posibil şi să ajungă la autorităţile competente înainte de efectuarea operaţiunii.

(21) Pentru un control eficace, producătorul în cauză trebuie să declare cantităţile de must

de struguri sau de must de struguri concentrat pe care le deţine înainte de efectuarea operaţiunii de îndulcire; cu toate acestea, declaraţia nu are valoare decât în cazul în care se impune păstrarea unor registre de intrări şi ieşiri pentru produsele utilizate în operaţiunile de îndulcire.

(22) Pentru a împiedica utilizarea zaharozei la îndulcirea vinurilor licoroase, pe lângă

mustul de struguri concentrat, se permite utilizarea mustului de struguri concentrat rectificat.

(23) Cupajul este o practică oenologică răspândită şi, având în vedere consecinţele posibile

ale acesteia, utilizarea practicii trebuie reglementată pentru a preveni abuzul. (24) Cupajul este amestecarea vinurilor sau musturilor de diferite origini sau din diferite

categorii. (25) Indicarea originii geografice sau a soiului de vin este extrem de importantă pentru

valoarea comercială a vinurilor sau a musturilor care provin din aceeaşi zonă vitivinicolă a Comunităţii sau din aceeaşi zonă de producţie a unei ţări terţe. Prin urmare, amestecarea vinurilor sau a musturilor de struguri provenind din aceeaşi zonă, dar din regiuni geografice diferite, din cadrul zonei respective sau care provin din soiuri diferite de viţă sau din ani de recoltă diferiţi este considerată cupaj în cazul în care în descrierea produsului final se menţionează originea geografică, soiul de struguri sau anul de recoltă.

133

(26) Art. 42 alin. (6) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 interzice în principiu cupajul

vinului de masă alb cu vin de masă roşu, dar stabileşte o derogare pentru regiunile în care aceasta este o practică tradiţională.

(27) Această derogare stabileşte norme detaliate speciale pentru Spania, în conformitate cu

structura sectorului vitivinicol şi cu comportamentul consumatorilor, care se modifică lent.

(28) Pentru a limita cupajul vinului de masă alb şi roşu în Spania, acolo unde este cazul,

este important să se asigure că vinurile produse prin această practică nu pot fi consumate în afara Spaniei.

(29) Statele membre au dreptul ca, pentru o perioadă determinată să autorizeze, în scop

experimental, utilizarea anumitor practici şi tratamente oenologice care nu au fost prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1493/1999.

(30) Art. 46 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 prevede adoptarea metodelor de

analiză care stabilesc compoziţia produselor menţionate la art. 1 din respectivul regulament şi a regulilor pe baza cărora se stabileşte dacă produsele respective au fost supuse unor proceduri contrare practicilor oenologice aprobate.

(31) Anexa VI lit. (J) pct. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 prevede o examinare

analitică care să măsoare cel puţin acei factori, dintre cei enumeraţi la lit. (J) pct. (3) din respectiva anexă, care permit distingerea calităţii respectivului v.c.p.r.d.

(32) Pentru ca detaliile documentelor referitoare la produsele în cauză să fie clare şi să

poată fi comparate în vederea controlului, se impune introducerea unor metode de analiză uniforme; în consecinţă, aceste metode trebuie să fie obligatorii pentru orice tranzacţie comercială şi pentru orice operaţiune de control şi, cu toate acestea, având în vedere cerinţele de control şi facilităţile limitate ale schimburilor comerciale, se permite în continuare, pentru o perioadă limitată, utilizarea unui anumit număr de proceduri uzuale care să permită determinarea rapidă şi cu o exactitate rezonabilă a factorilor ceruţi.

(33) Metodele comunitare de analiză a vinurilor au fost stabilite în Regulamentul Comisiei

(CEE) nr. 2676/901. Datorită faptului că metodele respective sunt valabile, acest regulament rămâne în vigoare cu excepţia metodelor uzuale care nu vor mai fi descrise.

(34) Art. 80 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 permite adoptarea de măsuri pentru

facilitarea trecerii la regimul prevăzut de prezentul regulament. Această posibilitate este folosită pentru a-i proteja pe operatorii care deţin stocuri mari din anumite produse prevăzute de respectivul regulament împotriva pierderilor substanţiale.

(35) Măsurile stabilite în prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului

de gestiune a vinurilor. ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

1 JO L 272, 03.10.1990, p. 1.

134

Articolul 1

Obiectul prezentului articol

Fără a aduce atingere dispoziţiilor generale din domeniul produselor alimentare, reglementarea comunitară privind tratarea şi practicile oenologice este cuprinsă în titlul V capitolul I din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 şi în anexele acestuia, precum şi în codul stabilit în prezentul regulament. Prezentul cod conţine normele detaliate referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999, în special cele referitoare la produsele destinate producţiei de vin (titlul I) şi la tratamentele şi practicile oenologice autorizate în Comunitate (titlurile II şi III).

TITLUL I

CERINŢE PENTRU ANUMITE SOIURI DE STRUGURI ŞI MUSTURI DE STRUGURI

Articolul 2

Utilizarea strugurilor din anumite soiuri

1. Strugurii din soiurile clasificate doar ca soiuri de struguri de masă nu sunt utilizaţi la

producerea vinului. 2. Prin derogare de la art. 42 alin. (5) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, strugurii din

soiurile enumerate în anexa I la acest regulament pot fi utilizaţi în cadrul Comunităţii la elaborarea produselor menţionate în dispoziţia respectivă.

Articolul 3

Utilizarea anumitor produse care nu au tăria alcoolică naturală în volume necesară pentru producerea vinurilor spumante, vinurilor spumoase şi a vinurilor perlante

Anii în care, datorită unor condiţii climaterice nefavorabile, pot fi utilizate produse din zonele vitivinicole A şi B care nu au tăria alcoolică naturală minimă în volume stabilită pentru zona vitivinicolă în cauză, conform condiţiilor stabilite la art. 44 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 pentru producerea vinurilor spumante, vinurilor spumoase şi vinurilor perlante, sunt stabiliţi în conformitate cu condiţiile prevăzute în anexa II la prezentul regulament.

Articolul 4

Utilizarea mustului de struguri din anumite soiuri de viţă la elaborarea vinurilor spumante de calitate de tip aromat şi a vinurilor spumante de calitate produse în regiuni determinate (v.s.c.p.r.d.) de tip aromat şi excepţiile de la această utilizare

1. Lista soiurilor de viţă producătoare de must de struguri sau de must de struguri în

fermentare care trebuie utilizate pentru a constitui recolta pentru elaborarea vinurilor spumante de calitate de tip aromat şi a v.s.c.p.r.d. de tip aromat în conformitate cu anexa VI lit. (K) pct. (10) lit. (a) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 este stabilită în anexa III lit. (A) la prezentul regulament.

135

2. Derogările menţionate în anexa V lit. (I) pct. (3) lit. (a) şi în anexa VI lit. (K) pct. (10) lit.

(a) la Regulamentul (CE) 1493/1999 cu privire la soiurile de viţă şi la produsele utilizate pentru a constitui recolta sunt stabilite în anexa III lit. (B) la prezentul regulament.

TITLUL II

PRACTICI ŞI TRATAMENTE OENOLOGICE

CAPITOLUL I

LIMITE ŞI CONDIŢII REFERITOARE LA UTILIZAREA ANUMITOR SUBSTANŢE AUTORIZATE ÎN SCOPURI OENOLOGICE

Articolul 5

Limite privind utilizarea anumitor substanţe

Substanţele autorizate în scopuri oenologice enumerate în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 pot fi utilizate doar în limitele stabilite în anexa IV la prezentul regulament.

Articolul 6

Polivinilpolipirolidon

Polivinilpolipirolidonul, a cărui utilizare este stabilită în anexa IV pct. (1) lit. (p) şi pct. (3) lit. (y) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, poate fi utilizat doar pe baza cerinţelor şi a criteriilor de puritate stabilite în anexa V la prezentul regulament.

Articolul 7

Tartrul de calciu

Tartrul de calciu, a cărui utilizare la precipitatea tartrului este stabilită în anexa IV pct. (3) lit. (v) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, poate fi utilizat doar în conformitate cu cerinţele stabilite în anexa VI la prezentul regulament.

Articolul 8

Acidul tartric

Acidul tartric, a cărui utilizare la dezacidulare este stabilită în anexa IV pct. (1) lit. (m) şi în anexa IV pct. (3) lit. (l) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, poate fi utilizat doar pentru produsele care:

− sunt din viţă de soiul Elbling şi Riesling şi

− sunt obţinute din struguri culeşi în următoarele regiuni vitivinicole din partea de nord a

zonei vitivinicole A:

− Ahr,

136

− Rheingau,

− Mittelrhein,

− Mosel-Saar-Ruwer,

− Nahe,

− Rheinhessen,

− Rheinpfalz,

− Moselle luxembourgeoise.

Articolul 9

Răşină de pin de Alep

Răşina de pin de Alep, a cărei utilizare este stabilită în anexa IV pct. (1) lit. (n) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, poate fi utilizată doar pentru a produce vin de masă de tip „retsina”. Această practică oenologică poate fi utilizată doar:

− pe teritoriul geografic al Greciei,

− utilizând must de struguri din soiuri de struguri, regiuni de producţie şi regiuni vitivinicole

specificate în dispoziţiile în vigoare în Grecia la data de 31 decembrie 1980,

− prin adăugarea de maximum 1 000 grame de răşină per hectolitru de produs utilizat, înainte de fermentare sau, dacă tăria alcoolică în volume efectivă nu depăşeşte o treime din tăria alcoolică în volume totală, pe durata fermentării.

În cazul în care Grecia intenţionează să modifice deciziile menţionate la liniuţa a doua, trebuie să informeze în prealabil Comisia cu privire la aceasta. În cazul în care Comisia nu dă un răspuns acestei notificări în termen de două luni, Grecia poate pune în aplicare modificărilor avute în vedere.

Articolul 10

Beta-glucanaza

Beta-glucanaza, a cărei utilizare este stabilită în anexa IV pct. (1) lit. (j) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, poate fi utilizată doar dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute în anexa VII la prezentul regulament.

Articolul 11

Bacteriile lactice

Bacteriile lactice, a căror utilizare este stabilită în anexa IV pct. (1) lit. (q) şi pct. (3) lit. (z) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, pot fi utilizate doar dacă îndeplinesc condiţiile stabilite în anexa VIII la prezentul regulament.

137

Articolul 12

Răşini schimbătoare de ioni Răşinile schimbătoare de ioni, care pot fi utilizate în conformitate cu anexa IV pct. (2) lit. (h) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, sunt copolimeri de stiren şi divinilbenzen care conţin grupuri de acid sulfonic sau amoniu. Acestea trebuie să corespundă cerinţelor stabilite în Directiva Consiliului 89/109/CEE din 21 decembrie 1988 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la materiale şi obiectele care intră în contact cu produsele alimentare1 şi la dispoziţiile comunitare şi naţionale adoptate în vederea punerii în aplicare a respectivului document. În plus, la testarea cu metoda de analiză stabilită în anexa IX din prezentul regulament, acestea trebuie să piardă, în oricare dintre solvenţii enumeraţi, maximum un mg/l din materia organică. Trebuie regenerate cu substanţe a căror utilizare este permisă în elaborarea produselor alimentare. Răşinile pot fi utilizate numai sub supravegherea unui oenolog sau a unui tehnician şi doar în instalaţii aprobate de autorităţile statului membru pe teritoriul căruia sunt utilizate. Autorităţile respective stabilesc obligaţiile şi responsabilităţile care revin oenologilor şi tehnicienilor autorizaţi.

Articolul 13

Ferocianura de potasiu

Ferocianura de potasiu, a cărei utilizare este stabilită în anexa IV pct. (3) lit. (p) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, poate fi utilizată doar sub supravegherea unui oenolog sau a unui tehnician autorizat de autorităţile statului membru pe teritoriul căruia se derulează procesul, iar responsabilităţile care le revin acestora sunt stabilite, dacă este cazul, de către statul membru în cauză. După tratamentul cu ferocianură de potasiu, vinul trebuie să conţină urme de fier. Dispoziţiile privind controlul utilizării produsului menţionat în prezentul articol sunt adoptate de statele membre.

Articolul 14

Fitatul de calciu Fitatul de calciu, a cărui utilizare este stabilită în anexa IV pct. (3) lit. (p) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, poate fi utilizat doar sub supravegherea unui oenolog sau a unui tehnician autorizat de autorităţile statului membru pe teritoriul căruia se derulează procesul iar responsabilităţile care le revin acestora sunt stabilite, dacă este cazul, de către statul membru în cauză. După tratament, vinul trebuie să conţină urme de fier. Dispoziţiile privind controlul utilizării produselor menţionate în primul alineat sunt adoptate de statele membre.

1 JO L 40, 11.02.1989, p. 38.

138

Articolul 15

Acidul tartric D-L

Acidul tartric D-L, a cărui utilizare este stabilită în anexa IV pct. (3) lit. (s) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, poate fi utilizat doar sub supravegherea unui oenolog sau a unui tehnician autorizat de autorităţile statelor membre pe teritoriul cărora se derulează procesul iar responsabilităţile care le revin acestora sunt stabilite, dacă este cazul, de către statul membru în cauză. Dispoziţiile privind controlul utilizării produsului menţionat în prezentul articol sunt adoptate de statele membre.

Articolul 16

Tratament prin electrodializă Tratamentul prin electrodializă, a cărui utilizare la asigurarea stabilizării tartrice a vinului este prevăzută în anexa IV pct. (4) lit. (b) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, poate fi utilizat doar dacă îndeplineşte cerinţele stabilite în anexa X la prezentul regulament. Este utilizat numai pentru vinul de masă până la data de 31 iulie 2001.

Articolul 17

Ureaza Ureaza, a cărei utilizare pentru reducerea nivelului de uree în vin este stabilită în anexa IV pct. (4) lit. (c) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, poate fi utilizată doar dacă îndeplineşte cerinţele şi criteriile de puritate stabilite în anexa XI la prezentul regulament.

Articolul 18

Aportul de oxigen Aportul de oxigen, menţionat în anexa (4) lit. (a) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, poate fi realizat utilizându-se oxigen gazos pur.

CAPITOLUL II

LIMITE ŞI CONDIŢII SPECIFICE

Articolul 19

Conţinutul în anhidridă sulfuroasă

1. Modificările efectuate la lista de vinuri din anexa V lit. (A) pct.(2) la Regulamentul (CE) 1493/1999 sunt stabilite în anexa XII la prezentul regulament.

2. Până la epuizarea stocurilor, pentru consumul uman direct pot fi oferite: − vinurile originare din Comunitate, cu excepţia celor originare din Portugalia, produse

înainte de 1 septembrie 1986, altele decât vinurile spumante şi licoroase şi

139

− vinurile originare din ţări terţe şi din Portugalia importate în Comunitate, înainte de 1

septembrie 1987, vinurile, altele decât vinurile spumante şi licoroase a căror conţinut total de anhidridă sulfuroasă nu depăşeşte, la scoaterea pe piaţă pentru consumul uman direct:

(a) 175 mg per litru pentru vinurile roşii,

(b) 225 mg per litru pentru vinurile albe şi rosé,

(c) prin derogare de la lit. (a) şi (b) de mai sus, pentru vinurile cu un conţinut de zahăr rezidual exprimat ca zahăr invertit de minimum 5 g per litru, 225 mg per litru pentru vinurile roşii şi 275 mg per litru pentru vinurile albe şi rosé. În plus, pot fi oferite, pentru consumul uman direct în ţara de producţie şi pentru export în ţări terţe, până la epuizarea stocurilor:

− vinurile originare din Spania produse înainte de 1 septembrie 1986, al căror conţinut total de anhidridă sulfuroasă nu depăşeşte valoarea maximă stabilită în deciziile în vigoare înainte de acea dată în Spania, şi

− vinurile originare din Portugalia înainte de 1 ianuarie 1991, al căror conţinut total de anhidridă sulfuroasă nu depăşeşte valoarea maximă stabilită în deciziile în vigoare înainte de acea dată în Portugalia.

3. Vinurile spumante provenind din ţări terţe şi din Portugalia şi importate în Comunitate

înainte de 1 septembrie 1987 pot fi oferite pentru consumul uman direct până la epuizarea stocurilor, cu condiţia să aibă un conţinut total de anhidridă sulfuroasă de maximum:

− 250 mg per litru pentru vinurile spumante şi

− 200 mg per litru pentru vinurile spumante de calitate. În plus, pentru consumul uman direct în ţara de producţie şi pentru export în ţări terţe, pot fi oferite, până la epuizarea stocurilor:

− vinurile originare din Spania produse înainte de 1 septembrie 1986, al căror conţinut total de anhidridă sulfuroasă nu depăşeşte valoarea maximă stabilită în deciziile în vigoare înainte de acea dată în Spania şi

− vinurile originare din Portugalia produse înainte de 1 ianuarie 1991, al căror conţinut total de anhidridă sulfuroasă nu depăşeşte valoarea maximă stabilită în deciziile în vigoare înainte de acea dată în Portugalia.

Articolul 20

Conţinutul în acid volatil

Vinurile pentru care au fost stabilite derogări cu privire la conţinutul maxim în acid volatil în conformitate cu anexa V lit. (B) pct. (3) la Regulamentul (CE) 1493/1999 sunt menţionate în anexa XIII la prezentul regulament.

140

Articolul 21

Utilizarea sulfatului de calciu în anumite vinuri licoroase

Derogările referitoare la utilizarea sulfatului de calciu conform anexei V pct. (J) alin. (4) lit. (b) la Regulamentul (CE) 1493/1999 se referă doar la următoarele vinuri provenind din Spania:

(a) „Vino generoso”, definit în anexa VI lit. (L) pct. (8) la Regulamentul (CE) 1493/1999,

(b) „Vino generoso de licor” definit în anexa VI lit. (L) pct. (11) la Regulamentul (CE)

1493/1999.

TITLUL II

PRACTICI OENOLOGICE

CAPITOLUL I

ÎMBOGĂŢIREA

Articolul 22

Autorizarea de a utiliza zaharoză

Regiunile vitivinicole în care este autorizată utilizarea de zaharoză în sensul dispoziţiilor anexei V lit. (D) alin. (3) la Regulamentul 1493/1999 sunt:

(a) zona vitivinicolă A,

(b) zona vitivinicolă B,

(c) zonele vitivinicole C, cu excepţia podgoriilor din Italia, Grecia, Spania şi Portugalia şi a

podgoriilor din departamentele franceze care se găsesc sub jurisdicţia curţilor de apel din:

− Aix-en-Provence,

− Nîmes,

− Montpellier,

− Toulouse,

− Agen,

− Pau,

− Bordeaux,

− Bastia.

141

Cu toate acestea, îmbogăţirea prin îndulcire în uscat poate fi autorizată de autorităţile naţionale ca o excepţie în departamentele franceze enumerate anterior. Franţa trebuie să informeze imediat Comisia şi restul statelor membre cu privire la o astfel de autorizare.

Articolul 23

Îmbogăţirea în cazul unor condiţii climaterice extrem de nefavorabile

În anii în care, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 75 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, se autorizează o creştere a tăriei alcoolice în volume menţionate în anexa V lit. (C) pct. (3) din acelaşi regulament, datorită unor condiţii climaterice extrem de nefavorabile în conformitate cu anexa V lit. (C) pct. (4) din acelaşi regulament, zonele vitivinicole, regiunile geografice şi soiurile în cauză, dacă este cazul, sunt stabilite în anexa XIV la prezentul regulament.

Articolul 24

Îmbogăţirea producţiei de vin pentru vinurile spumante

În conformitate cu anexa V lit. (H) pct. (4) şi lit. (I) pct. (5) şi anexa VI lit. (K) pct. (11) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, fiecare stat membru poate autoriza îmbogăţirea producţiei de vin în faza de preparare a vinurilor spumante, cu condiţia ca:

(a) nici una dintre componentele producţiei de vin să nu fi fost supusă în prealabil procesului

de îmbogăţire;

(b) componentele respective să fie obţinute numai din struguri recoltaţi pe teritoriul său;

(c) îmbogăţirea să fie efectuată printr-o singură operaţiune;

(d) să nu fie depăşite următoarele limite:

− 3,5% vol pentru o producţie de vin cu componente provenind din zona vitivinicolă A, cu condiţia ca tăria alcoolică în volume naturală a fiecărei componente să fie de minimum 5% vol.

− 2,5% vol pentru o producţie de vin cu componente provenind din zona vitivinicolă B, cu condiţia ca tăria alcoolică în volume naturală a fiecărei componente să fie de minimum 6% vol.

− 2% vol. pentru o producţie de vin cu componente provenind din zonele vitivinicole C I a, C I b, C II şi C III, cu condiţia ca tăria alcoolică în volume naturală a fiecărei componente să fie de minimum 7,5% vol., 8% vol., 8,5% vol. şi respectiv 9% vol. Limitele menţionate anterior nu aduc atingere punerii în aplicare a dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 în cazul producţiilor de vin destinate elaborării vinurilor spumante conform anexei I pct. (15) din acelaşi regulament;

(e) metoda utilizată este adaosul de zaharoză, de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat.

142

Articolul 25

Norme administrative referitoare la îmbogăţire

1. Declaraţia prevăzută în anexa V lit. (G) alin. (5) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999

referitoare la operaţiunile de creştere a tăriei alcoolice sunt efectuate de persoanele fizice sau juridice care desfăşoară operaţiunile respective în conformitate cu termenele şi condiţiile de control stabilite de autorităţile competente ale statului membru pe teritoriul căruia se desfăşoară operaţiunea respectivă.

2. Declaraţia prevăzută la alin. (1) trebuie făcută în scris şi cuprinde următoarele informaţii:

− numele şi adresa declarantului,

− locul de desfăşurare a operaţiunii,

− data şi ora la care urmează să înceapă operaţiunea,

− descrierea produsului supus operaţiunii respective,

− procedeul utilizat în operaţiunea respectivă, cu detalii referitor la tipul de produs utilizat.

3. Cu toate acestea, statele membre pot accepta trimiterea către autorităţile competente a unei declaraţii prealabile valabile pentru mai multe operaţiuni sau pentru o perioadă determinată. O astfel de declaraţie este acceptată numai în cazul în care persoana care a întocmit documentul respectiv păstrează un registru în care înscrie fiecare operaţiune de îmbogăţire conform cerinţelor stabilite la alin. (6) şi fiecare dintre informaţiile menţionate la alin. (2).

4. În cazul în care declarantul nu poate, din motive de forţă majoră, să transmită declaraţia respectivă în timp util, statele membre stabilesc condiţiile în care acesta trebuie să prezinte o nouă declaraţie către autorităţile competente astfel încât să poată permite efectuarea controalelor necesare. Autorităţile trebuie să informeze în scris Comisia cu privire la aceste dispoziţii.

5. Declaraţia menţionată la alin. (1) nu este cerută în Marele Ducat al Luxemburgului.

6. Detaliile legate de operaţiunile desfăşurate privind creşterea tăriei alcoolice trebuie înregistrate imediat după încheierea operaţiunii, în conformitate cu dispoziţiile adoptate în aplicarea art. 70 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999.

În cazurile în care declaraţiile prealabile valabile pentru mai multe operaţiuni nu indică data şi ora la care începe operaţiunea, aceste detalii trebuie înregistrate în registre înainte de începerea fiecărei operaţiuni.

143

CAPITOLUL II

ACIDULAREA ŞI DEZACIDULAREA

Articolul 26

Norme administrative privind acidularea şi dezacidularea

1. În cazul acidulării şi dezacidulării, declaraţia prevăzută în anexa V lit. (G) pct. (5) la

Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 este prezentată cel mai târziu a doua zi după derularea primei operaţiuni efectuate în cursul unui an viticol. Aceasta este valabilă pentru respectivul an viticol.

2. Declaraţia menţionată la alin. (1) trebuie făcută în scris şi cuprinde următoarele informaţii:

− numele şi adresa declarantului,

− tipul operaţiunii desfăşurate,

− locul de desfăşurare a operaţiunii.

3. Detaliile legate de fiecare operaţiune de acidulare şi dezacidulare trebuie înregistrate imediat după încheierea operaţiunii, în conformitate cu dispoziţiile adoptate în sensul art. 70 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999.

CAPITOLUL III

NORME COMUNE PENTRU OPERAŢIUNILE DE ÎMBOGĂŢIRE, ACIDULARE ŞI DEZACIDULARE

Articolul 27

Acidularea şi îmbogăţirea aceluiaşi produs

Cazurile în care, conform anexei V lit. (E) pct. (7) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, se permite acidularea şi îmbogăţirea aceluiaşi produs în sensul stabilit în anexa I din acelaşi regulament sunt decise în conformitate cu procedura stabilită la art. 75 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 şi sunt în conformitate cu anexa XV la prezentul regulament.

Articolul 28

Condiţii generale privind îmbogăţirea, acidularea şi dezacidularea altor produse

decât vinul

Operaţiunile menţionate în anexa V lit. (G) pct. (1) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 trebuie efectuate o singură dată. Cu toate acestea, statele membre pot permite desfăşurarea unora dintre aceste procese pe durata mai multor operaţiuni, în cazul în care acest lucru contribuie la îmbunătăţirea vinificării produselor în cauză. În astfel de cazuri, limitele stabilite în anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 se aplică întregii operaţiuni.

144

Articolul 29

Derogări de la datele stabilite pentru operaţiunile de îmbogăţire, acidulare şi

dezacidulare

Prin derogare de la datele stabilite în anexa V lit. (G) pct. (7) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, operaţiunile de îmbogăţire, acidulare şi dezacidulare pot fi efectuate înainte de datele stabilite în anexa XVI la prezentul regulament.

CAPITOLUL IV

ÎNDULCIREA

Articolul 30

Norme tehnice aplicabile operaţiunii de îndulcire

Operaţiunea de îndulcire a vinurilor de masă şi a v.c.p.r.d. este autorizată doar în stadiul de producţie şi de comerţ en-gross.

Articolul 31

Norme administrative aplicabile operaţiunii de îndulcire

1. Persoanele fizice sau juridice care efectuează operaţiunea de îndulcire adresează o

declaraţie autorităţii competente din statul membru pe teritoriul căruia se desfăşoară îndulcirea.

2. Declaraţiile se fac în scris şi trebuie să parvină autorităţii competente cu cel puţin 48 de ore înainte de desfăşurarea operaţiunii de îndulcire. Cu toate acestea, în cazul în care aceste operaţiuni sunt efectuate frecvent sau continuu, statele membre pot accepta trimiterea către autorităţile competente a unei declaraţii prealabile valabile pentru mai multe operaţiuni sau pentru o perioadă determinată. O astfel de declaraţie este acceptată numai în cazul în care persoana care a întocmit documentul respectiv păstrează un registru în care înscrie fiecare operaţiune de îndulcire şi informaţiile menţionate la alin. (3).

3. Declaraţiile trebuie să cuprindă următoarele informaţii:

(a) pentru operaţiunile de îndulcire efectuate în conformitate cu anexele V lit. (F) pct. (1) lit. (a) şi VI lit. (G) alin. (2) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999: (i) cantitatea şi tăria alcoolică totală şi cea dobândită ale vinului de masă sau ale v.c.p.r.d.

care urmează a fi îndulcit; (ii) cantitatea şi tăria alcoolică totală şi cea dobândită ale mustului de struguri care

urmează să fie adăugat; (iii)tăria alcoolică totală şi cea dobândită ale vinului de masă sau ale v.c.p.r.d. după

îndulcire.

145

(b) pentru operaţiunile de îndulcire efectuate în conformitate cu anexele V lit. (F) pct. (1) lit.

(b) şi VI lit. (G) pct. (2) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999: (i) cantitatea şi tăria alcoolică totală şi cea dobândită ale vinului de masă sau ale v.c.p.r.d.

care urmează a fi îndulcit; (ii) cantitatea şi tăria alcoolică totală şi cea dobândită ale mustului de struguri sau

cantitatea şi densitatea mustului de struguri concentrat care trebuie adăugat, după cum este cazul;

(iii)tăria alcoolică totală şi cea dobândită ale vinului de masă sau ale v.c.p.r.d. după

îndulcire.

4. Persoanele menţionate la alin. (1) trebuie să menţină registre de intrare şi de ieşire exacte care să reflecte cantităţile de must de struguri sau de must de struguri concentrat pe care le deţin pentru operaţiunea de îndulcire.

Articolul 32

Îndulcirea anumitor vinuri de import

Îndulcirea vinurilor de import, menţionată în anexa V lit. (F) pct. (3) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, se efectuează în conformitate cu condiţiile stabilite la art. 30 şi 31 din prezentul regulament.

Articolul 33

Norme specifice aplicate la îndulcirea vinurilor licoroase

1. Îndulcirea conform condiţiilor stabilite în anexa V lit. (J) pct. (6) lit. (a) a doua liniuţă din

Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 este autorizată pentru „vino generoso de licor” conform definiţiei din anexa VI lit. (L) pct. (11) la respectivul regulament.

2. Îndulcirea conform condiţiilor stabilite în anexa V lit. (J) pct. (6) lit. (a) a treia liniuţă la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 este autorizată pentru v.l.c.p.r.d. "Madeira".

CAPITOLUL V

CUPAJUL

Articolul 34

Definiţie

1. În sensul stabilit de art. 46 alin. (2) lit. (b) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, „cupaj” reprezintă amestecarea de vinuri sau musturi care provin din:

(a) state diferite,

(b) zone vitivinicole diferite din Comunitate în sensul stabilit la anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 sau din zone de producţie diferite dintr-o ţară terţă;

146

(c) aceeaşi zonă vitivinicolă comunitară sau aceeaşi zonă de producţie dintr-o ţară terţă, dar

fiind diferită ca:

− origine geografică,

− soi de viţă sau

− an de recoltă, cu condiţia ca originea geografică, soiul de viţă sau anul de recoltă să fie specificate ori să se ceară specificarea acestor informaţii în descrierea produsului în cauză sau

(d) categorii diferite de vinuri sau musturi.

2. Următoarele categorii sunt considerate categorii de vinuri sau de musturi diferite:

− vinul roşu, vinul alb şi musturile sau vinurile adecvate obţinerii uneia dintre aceste categorii de vin,

− vinul de masă, v.c.p.r.d. sau vinurile adecvate obţinerii uneia dintre aceste categorii de vin. În cadrul prezentului alineat, vinul rosé este considerat a fi vin roşu.

3. Nu sunt considerate cupaj următoarele procese:

(a) adaosul de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat pentru a creşte tăria alcoolică naturală a produsului în cauză,

(b) îndulcirea

− vinului de masă,

− unui v.c.p.r.d., în cazul în care produsul utilizat la îndulcire provine dintr-o regiune determinată al cărei nume îl poartă sau este must de struguri concentrat rectificat,

(c) producerea unui v.c.p.r.d. în conformitate cu practicile tradiţionale menţionate în anexa VI lit. (D) pct. (2) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999.

Articolul 35

Modalităţi generale aplicabile cupajului

1. Sunt interzise amestecul şi cupajul:

− vinurilor de masă între ele,

− vinurilor adecvate obţinerii de vinuri de masă între ele sau cu vinuri de masă,

− v.c.p.r.d. între ele

147

dacă unul dintre ingrediente nu corespunde dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 sau ale prezentului regulament.

2. Rezultatul amestecului dintre strugurii proaspeţi, mustul de struguri, mustul de struguri în fermentare sau vinul nou încă în fermentare, în cazul în care oricare dintre aceste produse nu are caracteristicile necesare pentru obţinerea vinului de masă sau a vinului adecvat pentru producerea vinului de masă, cu produse adecvate obţinerii unui astfel de vin de masă, nu este considerat vin de masă sau vin adecvat obţinerii unui de vin de masă.

3. În cazul în care cupajul este efectuat şi în conformitate cu următoarele alineate, singurele produse care pot fi considerate vinuri de masă sunt cele care rezultă din cupajul vinurilor de masă între ele sau din cupajul vinurilor de masă cu vinuri adecvate obţinerii vinurilor de masă, cu condiţia ca aceste vinuri adecvate obţinerii vinurilor de masă să aibă o tărie alcoolică în volume naturală de maximum 17% vol.

4. Fără a aduce atingere art. 44 alin. (7) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 şi art. 36 din prezentul regulament, cupajul unui vin adecvat obţinerii unui de vin de masă cu:

(a) un vin de masă poate rezulta într-un vin de masă doar dacă operaţiunea este efectuată în

regiunea vitivinicolă în care a fost produs vinul adecvat obţinerii unui de vin de masă;

(b) un alt vin adecvat obţinerii unui vin de masă poate rezulta într-un vin de masă doar dacă:

− cel de-al doilea vin adecvat obţinerii unui vin de masă a fost produs în aceeaşi regiune vitivinicolă şi

− operaţiunea este efectuată în aceeaşi regiune vitivinicolă.

5. Este interzis cupajul unui must de struguri sau a unui vin de masă care a fost supus tratamentului oenologic menţionat în anexa IV pct. (1) lit. (n) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 cu un must de struguri sau cu un vin care nu a fost supus aceluiaşi tratament oenologic.

Articolul 36

Norme specifice aplicabile cupajului vinurilor albe şi vinurilor roşii în Spania

1. În sensul art. 42 alin. (6) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, cupajul unui vin adecvat

obţinerii unui de vin de masă alb sau a unui vin de masă alb cu un vin adecvat obţinerii unui de vin de masă roşu sau a unui vin de masă roşu este permis în Spania până la data de 31 iulie 2005, cu condiţia ca produsul obţinut să aibă caracteristicile unui vin de masă roşu.

2. Vinurile de masă roşii şi rosé din Spania care rezultă din cupajul menţionat la alin. (1) nu pot face obiectul schimburilor comerciale cu alte state membre sau exporturilor în ţările terţe.

3. În scopul aplicării dispoziţiilor alin. (2), organismul competent desemnat de Spania garantează originea vinurilor de masă roşii şi rosé din Spania prin aplicarea unui timbru la rubrica rezervată comentariilor oficiale pe documentul prevăzut la art. 70 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, precedat de menţiunea: „acest vin nu este produs prin cupaj între vin alb/roşu”.

148

CAPITOLUL VI

ADAOSUL DE ALTE PRODUSE

Articolul 37

Adaosul de distilat la vinurile licoroase şi la anumite v.l.c.p.r.d.

Caracteristicile distilaturilor de vin şi ale distilaturilor seci de stafide care pot fi adăugate la vinurile licoroase şi la anumite v.l.c.p.r.d. în conformitate cu anexa V lit. (J) pct. (2) lit. (a) pct. (i) a doua liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 trebuie să fie în conformitate cu anexa XVII la prezentul regulament.

Articolul 38

Adaosul de alte produse şi utilizarea musturilor de struguri la elaborarea anumitor

v.l.c.p.r.d.

1. Lista v.l.c.p.r.d. la prepararea cărora se utilizează mustul de struguri sau un amestec de must de struguri cu vin în conformitate cu anexa V lit. (J) pct. (1) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 trebuie să fie în conformitate cu anexa XVIII lit. (A) la prezentul regulament.

2. Lista v.l.c.p.r.d. la care se pot adăuga produsele menţionate în anexa V lit. (J) pct. (2) lit. (b) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 trebuie să fie în conformitate cu anexa XVIII lit. (B) la prezentul regulament.

Articolul 39

Adaosul de alcool la vinurile petiante

În sensul art. 42 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, adaosul de alcool la vinurile petiante nu conduce la o creştere a tăriei alcoolice totale în volume a vinului petiant cu mai mult de 0,5% vol. Alcoolul poate fi adăugat numai sub formă de licoare de expediţie şi cu condiţia ca o astfel de metodă să fie permisă de regulamentele în vigoare în statul membru producător şi ca aceste regulamente să fi fost aduse la cunoştinţa Comisiei şi a celorlalte state membre.

CAPITOLUL VIII

ANUMITE CONDIŢII PRIVIND MATURAREA

Articolul 40

Maturarea anumitor vinuri licoroase

Maturarea efectuată în condiţiile stabilite în anexa V lit. (J) pct. (6) lit. (c) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 este autorizată pentru v.l.p.r.d. "Madeira".

149

TITLUL III

UTILIZAREA EXPERIMENTALĂ A NOILOR PRACTICI OENOLOGICE

Articolul 41

Norme generale

1. În scopuri experimentale menţionate la art. 46 alin. (2) lit. (f) din Regulamentul (CE) nr.

1493/1999, fiecare stat membru poate autoriza utilizarea anumitor practici sau tratamente oenologice care nu au fost incluse în prezentul regulament, pentru o perioadă maximă de trei ani, cu condiţia ca:

− practicile sau tratamentele în cauză să îndeplinească condiţiile stabilite la art. 42 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999,

− aceste practici sau tratamente să fie aplicate unor cantităţi care să nu depăşească 50 000 hectolitri pe an pentru un singur experiment,

− produsele obţinute să nu fie expediate în afara statului membru pe teritoriul căruia s-a desfăşurat experimentul,

− la începutul experimentului, statul membru în cauză să informeze Comisia şi restul statelor membre cu privire la condiţiile fiecărei autorizaţii. Un experiment constă într-una sau mai multe operaţiuni efectuate în cadrul unui proiect de cercetare bine definit cu un singur protocol experimental.

2. Înainte de expirarea perioadei prevăzute la alin. (1), Comisia este sesizată de către statul membru interesat printr-o comunicare privind experimentul autorizat. Comisia informează celelalte state membre despre rezultatul acestui experiment. Dacă este cazul şi în funcţie de rezultate, statul membru în cauză poate sesiza Comisia cu o cerere privind autorizarea de a continua experimentul, eventual cu un volum mai mare. Pentru susţinerea acestei cereri, statul membru prezintă un dosar adecvat.

3. Hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la art. 75 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, Comisia decide cu privire la cererea menţionată la alin. (2); în acelaşi timp, aceasta poate decide să permită continuarea experimentului în alt stat membru, în aceleaşi condiţii.

4. La sfârşitul perioadei menţionate la alin. (1) sau, acolo unde este cazul, la alin. (2), şi după culegerea tuturor informaţiilor cu privire la experiment, dacă este cazul, Comisia poate prezenta Consiliului o propunere pentru autorizarea definitivă a practicii sau procesului oenologic pe care se bazează experimentul respectiv.

150

TITLUL IV

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 42

Vinuri produse înainte de 1 august 2000

Vinurile produse înainte de data de 1 august 2000 pot fi oferite sau distribuite pentru consumul uman direct după data respectivă, cu condiţia să corespundă normelor comunitare sau naţionale în vigoare înainte de data respectivă.

Articolul 43

Cerinţe pentru distilarea, deplasarea şi utilizarea produselor care nu sunt conforme cu Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 sau cu prezentul regulament

1. Produsele care, în sensul art. 45 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, nu pot fi

oferite sau distribuite pentru consumul uman direct trebuie distruse. Cu toate acestea, statele membre pot autoriza utilizarea anumitor produse ale căror caracteristici le vor determina, în distilerii, fabrici de oţet sau în scopuri industriale.

2. Aceste produse nu pot fi păstrate de către producători sau comercianţi fără un motiv legitim şi nu pot fi mutate decât în distilerii, fabrici de oţet, întreprinderi unde sunt utilizate în scopuri industriale sau pentru produse industriale sau în instalaţii de eliminare.

3. Statele membre pot adăuga agenţi de denaturare sau indicatori la vinurile menţionate la alineatul anterior, pentru a uşura identificarea vinurilor respective. Dacă este necesar, statele membre pot interzice utilizările menţionate la alin. (1) şi pot dispune distrugerea produselor.

Articolul 44

Abrogări

1. Regulamentele (CEE) nr. 1618/70, nr. 1972/78, nr. 2394/84, nr. 305/86, nr. 1888/86, nr. 2094/86, nr. 2202/89, nr. 2240/89, nr. 3220/90 şi nr. 586/93 şi Regulamentele (CE) nr. 3111/93 şi nr. 1128/93 se abrogă.

2. Regulamentul (CE) nr. 2676/90 se aplică produselor menţionate în Regulamentul (CE) nr. 1493/1999. Dispoziţiile cuprinse în anexa la Regulamentul (CE) nr. 2676/90 capitolul 1 alin. (5), capitolul 3 alin. (5), capitolul 5 alin. (3.2), capitolul 12 alin. (3), capitolul 16 alin. (3), capitolul 18 alin. (3), capitolul 23 alin. (3), capitolul 25 alin. (2.3), capitolul 26 alin. (3), capitolul 27 alin. (3), capitolul 30 alin. (3), capitolul 37 alin. (3) şi capitolul 40 alin. (1.4) se abrogă începând cu 1 august 2001.

Articolul 45

Prezentul regulament intră în vigoare în a şaptea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.

151

Se aplică de la 1 august 2000. Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi este direct aplicabil în toate statele membre. Adoptat la Bruxelles, 24 iulie 2000.

Pentru Comisie Franz FISCHLER

Membru al Comisiei

152

ANEXA I

Lista strugurilor din soiurile de viţă care, fără a aduce atingere art. 42 alin. (5) din

Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, pot fi utilizaţi la elaborarea produselor menţionate în dispoziţia respectivă

(Art. 2 din prezentul regulament)

(p.m.)

ANEXA II

Anii în care produsele din zonele vitivinicole A şi B care nu au tăria alcoolică în volume minimă stabilită de Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 pot fi utilizate la producerea vinurilor spumante, a vinurilor spumoase şi a vinurilor perlante

(Art. 3 din prezentul regulament)

(p.m.)

ANEXA III

A. Lista soiurilor de viţă de vie ai căror struguri pot fi utilizaţi la constituirea producţiei de vin pentru elaborarea vinurilor spumante de calitate de tip aromat şi a v.s.c.p.r.d.,

de tip aromat

(Art. 4 din prezentul regulament)

Aleatico N

Ασύρτικο (Assyrtiko)

Bourboulenc B Brachetto N Clairette B Colombard B Freisa N Gamay N Gewuerztraminer Rs Girò N Γλυκερύθρα (Glykerythra) Huxelrebe

153

Macabeu B Toate vinurile de tip malvoisie Mauzac alb şi rosé Monica N Μοσχοφίλερο (Moschofilero) Mueller-Thurgau B Toate vinurile de tip muscat Parellada B Perle B Piquepoul B Poulsard Prosecco Ροδήτης (Roditis) Scheurebe Torbato

B. Derogări menţionate în anexa V lit. (I) pct. (3) lit. (a) şi anexa VI lit. (K) pct. (10) lit.

(a) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 cu privire la constituirea producţiei de vin pentru elaborarea vinurilor spumante de calitate de tip aromat şi a v.s.c.p.r.d. de tip

aromat

Fără a aduce atingere anexei VI lit. (K) pct. (10) lit. (a), v.s.c.p.r.d. de tip aromat pot fi produse utilizându-se pentru producţia de vin vinurile obţinute din struguri din soiul de viţă „Prosecco” recoltaţi în regiunile determinate cu denumire de origine Conegliano-Valdobbiadene şi Montello e Colli Asolani.

ANEXA IV

Restricţii în utilizarea anumitor substanţe

(Art. 5 din prezentul regulament) Restricţiile care se aplică utilizării substanţelor menţionate în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 în conformitate cu condiţiile stabilite în respectivul regulament sunt următoarele:

154

Substanţa

Utilizarea pentru strugurii proaspeţi, mustul din struguri parţial fermentat, mustul din struguri parţial fermentat obţinut din struguri stafidiţi, mustul de struguri concentrat şi vinul nou încă în fermentare

Utilizarea pentru mustul de struguri parţial fermentat destinat consumului uman direct ca atare, vinul adecvat producerii de vin de masă, vinul de masă, vinul spumant, vinul spumos, vinul petiant, vinul perlant, vinul licoros şi v.c.p.r.d.

Pregătirea peretelui celulei de drojdie 40g/hl 40 g/hl

Dioxid de carbon1 Conţinutul maxim din vinul astfel tratat: 2g/l

Acid L-ascorbic1 150 mg/l

Acid citric1 Conţinutul maxim din vinul astfel tratat: 1 g/l

Acid metatartric 100 mg/l

Sulfat de cupru 1 g/l cu condiţia ca produsul astfel tratat să aibă un conţinut de cupru care să nu depăşească 1 mg/l

Cărbune pentru utilizare oenologică 100 g greutate uscată per hl 100 g greutate uscată per hl

Săruri nutritive: fosfat de diamoniu sau sulfat de amoniu

0,3 g/l (exprimate în săruri)2 0,3 g/l (exprimate în săruri) pentru elaborarea vinurilor spumante

Sulfit de amoniu sau bisulfit de amoniu 0,2 g/l (exprimate în săruri)2

Factori de creştere: tiamină sub formă de hidroclorură de tiamină

0,6 mg/l (exprimate în tiamină) 0,6 mg/l (exprimate în tiamină) pentru elaborarea vinului spumant

Polivinilpolipirolidon 80 g/hl 80 g/hl Tartru de calciu 200 g/hl Fitat de calciu 8 g/hl

1Criteriile de puritate pentru acest produs sunt menţionate în Directiva Comisiei 96/77/CE din 2 decembrie 1996 de stabilire a unor criterii specifice de puritate pentru aditivi alimentari, alţii decât coloranţi şi îndulcitori (JO L 339, 30.12.1996, p. 1) modificată de Directiva 98/86/CE (JO L 334, 09.12.1998, p. 1). 2Aceste produse pot fi folosite şi în combinaţie, până la o limită totală de 0,3 g/l, fără a aduce atingere limitei de 0,2 g/l stabilită mai sus.

ANEXA V

Cerinţe şi criterii de puritate pentru polivinilpolipirolidon

(Art. 6 din prezentul regulament)

Polivinilpolipirolidonul (PVPP), a cărui utilizare este prevăzută în anexa IV pct. (1) lit. (p) şi alin. (3) lit. (y) la Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, este un polimer reticulat statistic de [1-(2-oxo-pirolidiniletilen)]. Acesta este fabricat prin polimerizarea substanţei N-vinil-2-pirolidon în prezenţa unui catalizator care poate fi sodă caustică sau N,N’-divinilimidazolin.

CARACTERISTICI Pudră uşoară, de culoare alb-crem. Insolubil în apă şi în solvenţi organici. Insolubil în acizii minerali puternici şi alcalini.

155

TESTE

1. PIERDERI LA USCARE

Mai puţin de 5% în următoarele condiţii: Se pun 2 g de PVPP într-o capsulă de siliciu cu un diametru de 70 mm, se usucă în cuptor la o temperatură de 100 – 105°C timp de şase ore. Se pune la răcit în uscător şi apoi se cântăreşte. Observaţie: Toate limitele stabilite în continuare se referă la greutate produs uscat.

2. CENUŞĂ Mai puţin de 0,5% în următoarele condiţii: Reziduurile de la testul 1 se ard treptat fără a depăşi 500-550°C şi se cântăresc.

3. ARSENIC Mai puţin de 2 părţi per milion în următoarele condiţii: Pregătirea produsului pentru testare: Se pun 0,5 g PVPP într-un balon cu fund rotund de sticlă borosilicată plasat pe un disc cu un orificiu la mijloc, cu gâtul înclinat. Se adaugă 5 ml de acid sulfuric pur (calitate AR) şi 10 ml de acid nitric pur (calitate AR) şi se încălzeşte treptat. Când amestecul începe să ia culoarea maro, se adaugă o cantitate mică de acid nitric şi se continuă încălzirea. Se continuă procedura până când lichidul devine incolor iar balonul este plin cu vapori de SO3. Se lasă la răcit, se pune în 10 ml apă şi se reîncălzeşte pentru a elimina vaporii de nitrat până ce se obţin vapori albi. Operaţiunea se repetă; după ce s-a repetat de trei ori, se lasă să fiarbă câteva secunde, se răceşte şi se adaugă apă până la 40 ml. Reactivi (calitate AR)

1. Soluţie de arsenic concentrată (100 mg de arsenic per litru) Se cântăresc exact 0,132 g de anhidridă de arsenic care a fost în prealabil uscată la 100°C şi se introduce substanţa într-un balon conic de 500 ml. Se adaugă 3 ml hidroxid de sodiu şi 200 ml apă. Se agită până la dizolvare. Se neutralizează licoarea arsenică cu 15 ml acid sulfuric diluat la 10% (w/w) şi se adaugă apă de brom saturată (calitate AR) până la stabilizarea culorii galbene a bromului liber (teoretic 7 ml). Se aduce la punctul de fierbere pentru a se elimina bromul în exces, se transferă într-un balon volumetric de 1 000 ml şi se completează cu apă distilată.

2. Soluţie de arsenic distilată (1 mg de arsenic per litru) Se amestecă:

156

Soluţie de arsenic concentrată la 100 mg per litru 10 mlApă distilată 1 000 ml1 ml din această soluţie conţine 0,001 mg arsenic.

3. Tampon de vată cu acetat de plumb

Se introduce un tampon absorbant de vată într-o soluţie de acetat de plumb 5% (w/w) la care s-a adăugat 1% acid acetic. Se scurge pânza şi se lasă la uscat. Se păstrează într-o sticlă bine închisă.

4. Bumbac absorbant uscat în cuptor la 100°C Se păstrează într-o sticlă bine închisă.

5. Hârtie cu bromură de mercur Se pune o soluţie alcoolică de bromură de mercur (5%) într-un recipient dreptunghiular. Se înmoaie în soluţie o hârtie de filtru albă de 80 g/m2 tăiată în bucăţi de 15 x 22 cm şi îndoită în două. Se scurge hârtia şi se lasă la uscat într-un loc întunecos, întinsă peste un fir nemetalic. Se taie o bucată de 1 mm din partea unde se pliază hârtia şi 1 cm din marginile inferioare. Se taie hârtia în bucăţi de 15 x 15 cm, se păstrează bucăţile într-o sticlă bine închisă, acoperită cu hârtie neagră.

6. Soluţie de clorură stanoasă Se atacă la rece 20 g de staniu pur pentru analiză cu 100 ml acid clorhidric pur, d = 1,19. Se păstrează în prezenţa staniului metalic într-un flacon închis ermetic cu opritor cu supapă.

7. Soluţie de iodură de potasiu Clorură de potasiu 10 g Excipient apă 100 ml

8. Acid nitric pentru determinarea arsenicului (calitate AR) Acid cu o densitate de 1,38 la 20°C, conţinând între 61,5 şi 65,5% acid nitric (HNO3). Nu trebuie să lase reziduuri fixe mai mari de 0,0001%. Nu poate conţine plumb detectabil cu ditizon sau peste o milionime de ion de clor, 2 milionimi ion sulfat, 2 milionimi ion ortofosfonic sau a o suta milionime arsenic.

9. Acid sulfuric pentru determinarea arsenicului (calitate AR) Acid cu o densitate de 1,831 la 20°C, conţinând cel puţin 95% acid sulfuric (H2SO4). Nu trebuie să lase reziduuri fixe mai mari de 0,0005%. Nu poate conţine mai mult de 2 milionimi metale grele, o milionime fier, o milionime ion de clor, o milionime ion azotic, 5 milionimi ion de amoniu sau 2 sute milionimi arsenic.

10. Soluţie acid sulfuric diluată 20% (v/v) (36 g H2SO4 per 100 ml) Se amestecă:

157

Acid sulfuric pur (calitate RA) 200 mlApă distilată până la 1 000 ml

11. Zinc platinat. Zinc pur, fără arsenic, în formă de alice sau cilindrică. Se platinează zincul plasându-l într-un balon cilindric şi acoperindu-l cu 1/20 000 soluţie de clorură de platină. După două ore de contact, zincul se spală cu apă distilată, zincul platinat se şterge cu hârtie tip sugativă, se usucă şi se pune într-un recipient închis. Se verifică dacă, după cel puţin zece ore, cele 5 g de zinc plasate în aparatul descris mai jos cu 4,5 ml acid sulfuric pur şi completat cu apă până la 40 ml, la care se adaugă două picături de clorură stanoasă II şi 5 ml de soluţie de iodură de potasiu 10%, nu lasă nici o urmă pe hârtia cu bromură de mercur. Se verifică dacă 1 µg de arsenic utilizat conform indicaţiilor de mai jos lasă o urmă vizibilă. Descrierea aparaturii Se utilizează un balon de 90 – 100 ml dotat cu un capac de sticlă prin care trece un tub de sticlă cu o lungime de 90 mm şi un diametru interior de 6 mm. Partea inferioară a tubului este conică şi are un orificiu lateral (instrument anti-antrenare). Partea superioară are o suprafaţă plată, perpendiculară pe axa tubului. La acest tub poate fi ataşat un al doilea tub de sticlă cu acelaşi diametru interior şi cu o lungime de 30 mm, având aceeaşi suprafaţă plată în partea superioară şi stabilit cu două arcuri elicoidale sau cu inele de cauciuc. Procedură Se introduce un tampon absorbant de vată uscată în tubul pentru degajare plasat în poziţia A şi apoi se introduce un tampon de bumbac cu acetat de plumb. Se pune o bucată de hârtie cu bromură de mercur între cele două părţi ale tubului de degajare în poziţia B şi se unesc cele două părţi ale tubului. Se pun 40 ml lichid sulfuric, două picături de clorură de staniu şi 5 ml de iodură de potasiu în balon şi se lasă în repaus 15 minute. Se adaugă 5 g zinc platinat şi se acoperă imediat balonul cu tubul pregătit. Se lasă evaporarea să continue până la epuizare (cel puţin două ore). Se demontează aparatul, se introduce bucata de hârtie cu bromură de mercur în 10 ml soluţie de iodură de potasiu timp de o jumătate de oră, agitând din când în când. Se limpezeşte şi se lasă la uscat. Pata galbenă sau maro trebuie să fie invizibilă sau mai pală decât cea obţinută în cazul testului efectuat în paralel cu 1 ml de soluţie de arsenic la 1 µg per ml la care se adaugă 4,5 ml acid sulfuric pur şi se completează cu apă până la 45 ml, după care se adaugă două picături de clorură de staniu şi 5 ml de soluţie de iodură de potasiu 10%.

4. METALE GRELE Exprimate sub formă de plumb, cu mai puţin de 20 ppm în următoarele condiţii:

158

După cântărire, se dizolvă cenuşa în 1 ml acid clorhidric pur şi 10 ml apă distilată. Se încălzeşte pentru a se dizolva. Se completează cu apă distilată până la 20 ml. 1 ml din această soluţie conţine materie minerală de 0,10 g de PVPP. Se pun 10 ml soluţie de cenuşă într-o eprubetă 160 x 16 care conţine 2 ml de soluţie pură de fluorură de sodiu 4%, 0,5 ml de amoniac pur, 3 ml apă, 0,5 ml acid acetic pur şi 2 ml soluţie apoasă saturată de acid sulfhidric. Nu trebuie să apară precipitarea amestecului. Dacă apare o culoare maronie, aceasta trebuie să fie mai puţin intensă decât culoarea de referinţă preparată astfel: Într-o eprubetă de dimensiuni 160 x 16, se pun 2 ml de soluţie care conţine 0,01 plumb (Pb) în 1 l (10 mg Pb per litru), 15 ml apă, 0,5 ml soluţie de fluorură de sodiu 4% (m/v), 0,5 ml acid acetic pur şi 2 ml soluţie apoasă saturată de acid sulfhidric. Eprubeta conţine 20 µg de plumb. Observaţie: La această concentraţie, sulfura de plumb precipită doar în mediu acetic. Precipitarea poate fi obţinută în prezenţa a doar 0,05 ml acid clorhidric la 15 ml, dar această concentraţie este prea delicată pentru a fi obţinută cu exactitate în practică. Dacă cei 0,5 ml de acid acetic ar fi înlocuiţi cu 0,5 ml acid clorhidric, ar precipita doar cuprul, mercurul etc. Fierul care ar putea fi prezent, în general sub formă ferică, oxidează acidul sulfhidric producând un precipitat de sulf care maschează precipitatul coloidal de sulfură de plumb. Completat cu 0,5 ml fluorură de natriu, fierul oxidează acidul sulfuric mai încet. Această cantitate este suficientă pentru a completa 1 mg de fier (III). Dacă este prezent mai mult fier, trebuie mărită cantitatea de fluorură de natriu. Pentru produsele care conţin calciu, după adăugarea fluorurii este necesară filtrarea.

5. AZOT TOTAL Între 11 şi 12,8% în următoarele condiţii: Aparatură:

A. Aparatura se compune din: 1. Un balon A din sticlă borosilicată pentru încălzire, dotat cu o pâlnie cu robinet pentru

umplere. Încălzirea se poate face cu lampă cu gaz sau electrică. 2. O extensie C pentru colectarea lichidului uzat din barbotorul B. 3. Un barbotor B de 500 ml cu gât înclinat; tubul de intrare trebuie să ajungă până la

partea inferioară a balonului. Tubul de ieşire este dotat cu un balon anti-antrenare care constituie partea superioară a barbotorului. O pâlnie cu robinet pentru introducerea lichidului care urmează a fi tratat şi a soluţiei alcaline.

159

4. Un condensator vertical cu o lungime de 30 – 40 cm, având la capăt un bulb cu gât subţire.

5. Un balon conic de 250 ml pentru colectarea distilatului.

B. Un balon de mineralizare de 300 ml cu formă eliptică şi gât lung.

Substanţe necesare: Acid sulfuric pur Catalizator mineralizare Sodă de hidroxid de sodiu 30% (m/m) Soluţie pură acid boric 40% (m/v) Soluţie acid clorhidric 0,1 N. Un indicator mixt de bromocresol verde şi roşu de metil. Vasul pentru încălzire trebuie umplut cu apă acidulată cu 1/1 000 acid sulfuric. Acest lichid trebuie adus la fierbere înaintea fiecărei operaţiuni, cu valva de evacuare P deschisă pentru eliminarea CO2. Procedură Se pune în balonul de mineralizare o cantitate de aproximativ 0,20 g PVPP, cântărită cu atenţie. Se adaugă 2 g de catalizator de mineralizare şi 15 ml acid sulfuric pur. Se încălzeşte direct pe flacără, menţinând gâtul balonului înclinat, până ce soluţia devine incoloră şi pe marginea balonului nu mai există substanţe carbonizate. După răcire, se diluează cu 50 ml apă şi se continuă răcirea; se pune acest lichid în barbotorul B prin filtrul E; apoi se adaugă 40 – 50 ml sodă de hidroxid de sodiu 30% pentru a se obţine alcalinizarea totală a lichidului şi pentru a se elimina amoniacul prin vaporizare, colectând distilatul în 5 ml soluţie de acid boric pusă în prealabil în balonul receptor conic cu 10 ml apă, capătul balonului fiind introdus în lichid. Se adaugă una sau două picături de indicator mixt şi se colectează între 70 şi 100 ml distilat. Se titrează distilatul cu soluţie acid clorhidric 0,1 N până când indicatorul capătă o culoare violet-rozacee. 1 ml soluţie acid clorhidric 0,1 N corespunde la 1,4 mg azot.

160

Aparatură pentru distilarea amoniacului în vapori de apă

(după Parnas şi Wagner) (Pâlniile cu robinet P şi E pot fi înlocuite cu un conector de plastic şi o clamă Mohr.)

6. SOLUBILITATE ÎN MEDIU APOS Sub 0,5% în următoarele condiţii: Într-un balon de 200 ml care conţine 100 ml apă distilată, se pun 10 g PVPP. Se agită şi se lasă în repaus 24 ore. Filtraţi cu ajutorul unui ecran de filtrare cu o porozitate de 2,5 µ, apoi cu un ecran de filtrare cu porozitatea de 0,8 µ. După evaporarea filtratului deasupra unei băi de apă până la uscare, reziduurile rămase trebuie să cântărească mai puţin de 50 mg.

7. SOLUBILITATEA ÎN MEDIU ACID ŞI ALCOOLIC Sub 1% în următoarele condiţii: Se pune 1 g de PVPP într-un balon care conţine următorul amestec: Acid acetic 3 gEtanol 10 mlApă pentru completarea volumului 100 ml Se menţine timp de 24 de ore. Se filtrează printr-un filtru-ecran cu o porozitate de 2,5 µ, apoi printr-un filtru cu o porozitate de 0,8 µ. Se concentrează filtratul pe baie de apă. Se finalizează evaporarea pe baie de apă într-o capsulă de siliciu tarată cu diametru de 70 mm. Reziduul sec rămas după evaporare trebuie să aibă sub 10 mg, luându-se în considerare reziduul rămas după evaporarea a 500 ml de amestec de acid acetic şi etanol. 8. EFICACITATEA PVPP FAŢĂ DE ABSORBŢIA COMPONENTELOR FENOLICE Procentajul activităţii determinate în condiţiile următoarele trebuie să fie de 30% sau mai mare. A. Reactivi: 1. Soluţie de hidroxid de sodiu 0,1 N.

161

2. Soluţie de acid salicilic 0,1 N. (13,81 g de acid salicilic se dizolvă în 500 ml metanol şi se diluează într-un litru de apă) B. Procedura 1. Se cântăresc 2 până la 3 grame de PVPP într-un vas Erlenmeyer de 250 ml şi se notează

greutatea, W, cu o precizie de 0,001 g. 2. Se calculează extractul sec al eşantionului (procentul solid) şi se notează cu P, exprimat în

procente cu o precizie de o zecimală. 3. Se adaugă soluţia de acid salicilic 0,1 N folosindu-se următoarea formulă: 43 x W x P = ml de soluţie care urmează să fie adăugată.

4. Se închide balonul şi se agită timp de 5 minute. 5. Se toarnă amestecul încălzit la 25°C într-o pâlnie prevăzută cu un filtru conectat la un

balon de 250 ml; se lasă să se scurgă până la obţinerea unui filtrat din care se poate preleva un eşantion de 50 ml (filtratul trebuie să fie limpede).

6. Cei 50 ml de eşantion se toarnă cu ajutorul unei pipete într-un vas Erlenmeyer. 7. Se determină punctul de neutralizare cu ajutorul fenoftaleinei, folosindu-se soluţia de

sodiu 0,1 N, şi se notează volumul cu Vs. 8. Se titrează în acelaşi fel 50 ml de acid salicilic ca martor şi se notează volumul cu V. C. Calcularea

Procentaj activitate =

Observaţie Toate valorile limită stabilite la pct. 2 - 8 se referă la extractul sec. 9. N-VINILPIROLIDON LIBER – PÂNĂ LA 0,1% Metodă Se prepară o suspensie de 4,0 g eşantion în 30 ml apă, se amestecă timp de 15 minute, se trece printr-un filtru prevăzut cu frită având dimensiunea de 9 - 15 µm (de tip G4) într-un vas Erlenmeyer de 250 ml. Se spală reziduul cu 100 ml apă, se adaugă 500 mg de acetat de sodiu la amestecul de filtrate şi se dozează cu ajutorul iodului 0,1 N până la stabilizarea culorii

100×−

=b

sb

VVV

162

iodului. Se adaugă încă 3,0 ml iod 0,1 N, se lasă timp de 10 minute şi se dozează excesul de iod cu tiosulfat de sodiu 0,1 N, adăugându-se 3 ml de amidon TS (eşantion pentru test) pe măsură ce se apropie punctul final. Se efectuează o dozare martor. Consumul de iod nu depăşeşte 0,72 ml şi corespunde unui procent de vinilpirolidon de cel mult 0,1%. 10. N,N’-DIVINILIMIDAZOL LIBER – PÂNĂ LA 2 MG/KG Principiu N,N’-divinilimidazolidonul liber care migrează din PVP insolubil într-un solvent (acetonă) este determinat prin cromatografie gazoasă cu coloană capilară. Soluţie etalon internă Se dizolvă 100 mg de nitril de acid heptanoic (nitril de acid enantic), cântărit cu o precizie de 0,1 mg, în 500 ml de acetonă. Pregătirea eşantionului Se cântăresc 2 - 2,5 g de polimer cu o precizie de 0,2 mg într-un vas Erlenmeyer de 50 ml. Cu ajutorul unei pipete se adaugă 5 ml de soluţie etalon internă. Se adaugă apoi 20 ml acetonă. Amestecul se agită timp de patru ore după care se lasă să se stabilizeze timp de 15 ore şi se analizează lichidul supernatant prin cromatografie gazoasă. Soluţie de etalonare Se cântăresc într-un balon 25 mg de N,N’-divinilimidazolidon cu o precizie de 0,2 mg apoi se adaugă acetonă până la obţinerea unui volum de 100 ml. Cu ajutorul unei pipete se transferă 2,0 ml din această soluţie într-un alt balon de calibrare de 50 ml şi se completează cu acetonă până la obţinerea unui volum de 50 ml. Se transferă 2 ml din soluţia respectivă într-un alt balon, se adaugă 5 ml de soluţie etalon internă (vezi mai sus) şi se completează cu acetonă până la obţinerea unui volum de 25 ml. Condiţiile pentru cromatografia gazoasă - Coloana: capilară (silice topit) “DB-Wax” (Carbowax

legat încrucişat 20 M), lungimea de 30 m, diametru intern de 0,25 mm, grosimea filmului

0,5 µm

- Temperatura cuptorului pentru coloană:

programată, 140°C până la 240°C/minut

- Injector: injector divizat, 220°C efluent divizat 30 ml/minut

- Detector: detector termo-ionic (optimizat în conformitate cu instrucţiunile producătorului) 250°C

- Gaz transportor: Heliu, 1 bar (suprapresiune)

- Cantitatea injectată: 1 µl de lichid supernatant al eşantionului sau al soluţiei de etalonare

163

Procedura Se poate obţine o determinare fiabilă a factorului de etalonare în condiţii specifice de examinare cu ajutorul injecţiilor repetate cu soluţie de etalonare. Se analizează eşantionul. Conţinutul de N,N’-divinilimidazolidon din PVP insolubil nu poate fi mai mare de 0,1%. Calcularea factorului de etalonare

WD = cantitatea de N,N’-divinilimidazolidon folosită (mg) WSt = cantitatea de etalon intern (mg) ASt = zona de vârf pentru etalonul intern AD = zona de vârf pentru N,N’-divinilimidazolidon Calcularea conţinutului de N,N’-divinilimidazolidon

CD = concentraţia de N,N’-divinilimidazolidon (mg/kg) f = factor de etalonare AD = zona de vârf pentru N,N’-divinilimidazolidon WSt = cantitatea de etalon intern adăugat eşantionului (mg) ASt = zona de vârf a etalonului intern WS = cantitatea de eşantion folosită (g)

ANEXA VI

Cerinţe pentru tartrul de calciu

(Art. 7 din prezentul regulament)

DOMENIUL DE APLICARE Tartrul de calciu se adaugă vinului ca adjuvant tehnologic pentru a favoriza precipitarea tartrului şi pentru a facilita stabilizarea tartrului din vin prin reducerea concentraţiilor finale de tartru acid de potasiu şi tartru de calciu. CERINŢE - Doza maximă este stabilită în anexa IV la prezentul regulament

DSt

StD

AWAWf

⋅⋅

=

( )kgmgWA

WAfCsSt

StDD /1000

⋅⋅⋅⋅

=

164

- La adăugarea tartrului de calciu este necesară agitarea şi răcirea vinului, iar separarea

cristalelor formate trebuie să se realizeze prin procese fizice.

ANEXA VII

Cerinţe pentru beta-glucanază

(Art. 10 din prezentul regulament)

1. Codul internaţional pentru beta-glucanază: E.C. 3-2-1-58 2. Hidrolaza beta-glucan (responsabilă pentru descompunerea glucanului în Botrytis cinerea) 3. Origine: Trichoderma harzianum 4. Domeniul de aplicare: descompunerea beta-glucanului prezent în vin, în special în vinurile

obţinute din struguri cu mucegai nobil 5. Doza maximă: 3 g din preparatul enzimatic conţinând 25% materie organică în suspensie

(TOS) pe hectolitru 6. Specificaţii privind puritatea chimică şi microbiologică: Pierderi după uscare Sub 10%

Metale grele Sub 30 ppm

Pb: Sub 10 ppm

As: Sub 3 ppm

Număr total de bacterii coliforme: Absente

Escherichia coli: Absent în eşantioanele de 25 g

Salmonella spp: Absent în eşantioanele de 25 g

Numărul bacteriilor aerobe: Sub 5 x 104 celule/g

ANEXA VIII

Bacterii lactice

(Art. 11 din prezentul regulament)

CERINŢE

Bacteriile lactice, a căror utilizare este prevăzută în anexa IV art. (1) lit. (q) şi (z) la Regulamentul CE 1493/1999, trebuie să aparţină genurilor Leuconostoc, Lactobacillus şi/sau

165

Pediococcus. Bacteriile respective trebuie să transforme acidul malic din must sau din vin în acid lactic, fără a afecta gustul. Ele trebuie să fie izolate din struguri, must, vin sau alte produse obţinute din struguri. Numele genului şi a speciilor, precum şi soiul de viţă de vie trebuie să fie indicate pe etichetă, împreună cu originea şi producătorul soiului de viţă de vie respectiv. În vederea manipulării genetice a bacteriilor lactice este necesară obţinerea unei autorizaţii prealabile.

FORMA

Bacteriile trebuie să fie folosite sub formă lichidă sau îngheţată sau sub formă de pudră obţinută prin liofilizare, în culturi pure sau asociate.

BACTERII IMOBILIZATE

Mediul purtător pentru prepararea bacteriilor lactice imobilizate trebuie să fie inert şi trebuie să fie autorizat pentru folosirea în vederea obţinerii vinului.

CONTROALE Chimice: Cerinţele sunt aceleaşi în ceea ce priveşte atât substanţele analizate, cât şi alte preparate oenologice, în special metalele grele. Microbiologice: - nivelul de bacterii lactice regeneratoare trebuie să fie de 108/g sau de 107/ml sau mai mare; - nivelul bacteriilor lactice aparţinând unor specii diferite de soiul sau soiurile de viţă de vie

indicate trebuie să fie mai mic de 0,01% din totalul de bacterii lactice regeneratoare; - nivelul de bacterii aerobe trebuie să fie mai mic de 103 pe gram de pudră sau pe mililitru; - conţinutul total de drojdie trebuie să fie mai mic de 103 pe gram de pudră sau pe mililitru, - conţinutul de mucegai trebuie să fie mai mic de 103 pe gram de pudră sau pe mililitru.

ADITIVI

Aditivii utilizaţi la prepararea culturii sau la reactivarea bacteriilor lactice trebuie să fie substanţe permise în produsele alimentare şi trebuie să fie indicate pe etichetă.

DATA PRODUCŢIEI

Producătorul trebuie să indice data la care produsul a părăsit unitatea de producţie.

UTILIZARE

Producătorul trebuie să indice instrucţiunile de utilizare a metodei de reactivare.

166

CONSERVAREA

Condiţiile de depozitare trebuie să fie clar precizate pe etichetă.

METODE DE ANALIZĂ

- Bacterii lactice: mediu A(1), B(2) sau C(3) cu metoda de utilizare pentru soiul de viţă de vie

aşa cum a fost indicată de către producător. - Bacterii aerobe: mediu Bacto-Agar. - Drojdii: mediu Malt-Wickerham. - Mucegai: mediu Malt-Wickerham sau Czapeck. Mediu A

Extract de drojdie

5 g

Extract de carne

10 g

Peptonă tripsinică

15 g

Acetat de sodiu

5 g

Citrat de amoniu

2 g

Tween 80

1 g

Sulfat de mangan 0,050 g

Sulfat de magneziu 0,200 g

Glucoză 20 g

Apă până la completarea volumului 1 000 ml

pH 5,4

Mediu B

Suc de roşii 250 ml

Extract de drojdie Difco 5 g

Peptonă 5 g

Acid L-malic 3 g

Tween 80 1 picătură

167

Sulfat de mangan 0,050 g

Sulfat de magneziu 0,200 g

Apă până la completarea volumului 1 000 ml

pH 4,8

Mediu C

Glucoză 5 g

Triptonă difco 2 g

Peptonă difco 5 g

Extract de ficat 1 g

Tween 80 0,05 g

Suc de roşii diluat de 4,2 ori filtrat cu Whatman nr. 1

1 000 ml

pH 5,5

ANEXA IX

Determinarea pierderilor de materie organică din răşini schimbătoare de ioni

(Art. 12 din prezentul regulament)

1. SCOPUL ŞI DOMENIUL DE APLICARE Metoda determină pierderile de materie organică din răşini schimbătoare de ioni. 2. DEFINIŢIE Pierderile de materie organică din răşini schimbătoare de ioni. Pierderile de materie organică sunt determinate cu ajutorul metodei indicate. 3. PRINCIPIU Solvenţii de extracţie sunt trecuţi prin răşini preparate şi greutatea materiei organice extrase este determinată cu ajutorul gravimetriei. 4. REACTIVI Toţi reactivii trebuie să aibă o calitate analitică. Solvenţi de extracţie.

168

4.1. Apă distilată sau apă deionizată cu o puritate echivalentă. 4.2. Etanol, 15% v/v. Se prepară prin amestecarea a 15 părţi de etanol absolut cu 85 părţi de

apă (pct. 4.1). 4.3. Acid acetic, 5% m/m. Se prepară prin amestecarea a 5 părţi de acid acetic glacial cu 95

părţi de apă (pct. 4.1). 5. APARATURA 5.1. Coloane de cromatografie cu transfer de ioni. 5.2. Cilindri gradaţi cu capacitatea de 2 l. 5.3. Capsule plate de evaporare rezistente la o temperatură de 8500 C într-un cuptor închis. 5.4. Cuptor pentru uscare, controlat cu termostat la 105 ± 20 C. 5.5. Cuptor închis, controlat cu termostat la 850 ± 250 C. 5.6. Balanţă de analiză, cu precizia de 0,1 mg. 5.7. Evaporator, placă fierbinte sau evaporator cu infraroşu. 6. PROCEDURA 6.1. La fiecare din cele trei coloane (pct. 5.1) separate de cromatografie cu transfer de ioni se

adaugă 50 ml de răşină schimbătoare de ioni care urmează să fie testată, spălată şi tratată în conformitate cu instrucţiunile producătorului pentru prepararea răşinilor în vederea folosirii lor în sectorul alimentar.

6.2. În cazul răşinilor anionice, cei trei solvenţi de extracţie (pct. 4.1, 4.2 şi 4.3) se trec separat

prin coloanele preparate (pct. 6.1) cu un debit de 350 la 450 ml/h. De fiecare dată primul litru de eluat se aruncă, iar restul de doi litri se colectează în cilindri gradaţi (pct. 5.2). În cazul răşinilor cationice, prin coloanele preparate în acest scop se trec numai solvenţii de la pct. 4.1 şi 4.2.

6.3. Cele trei eluate se evaporă pe o placă fierbinte sau cu ajutorul unui evaporator cu

infraroşu (pct. 5.7) în capsule plate de evaporare separate (pct. 5.3) care au fost curăţate şi cântărite în prealabil (m0). Capsulele respective se pun într-un cuptor (pct. 5.4) şi se usucă la o greutate constantă (m1).

6.4. După înregistrarea greutăţii constante (pct. 6.3), capsulele plate de evaporare se plasează

într-un cuptor închis (pct. 5.5) şi se transformă în cenuşă la o greutate constantă (m2). 6.5. Se calculează materia organică extrasă (pct. 7.1). Dacă rezultatul este mai mare de 1 mg/l

se impune efectuarea unui test martor asupra reactivilor şi se recalculează greutatea materiei organice extrase.

Testul martor se efectuează prin repetarea secţiunilor pct. 6.3 şi 6.4, utilizându-se doi litri de solvent de extracţie pentru a se obţine greutatea m3 şi greutatea m4 pentru secţiunile 6.3, respectiv 6.4.

169

7. EXPRIMAREA REZULTATELOR 7.1. Formula şi calcularea rezultatelor. Materia organică extrasă din răşinile schimbătoare de ioni, în mg/l, se obţine astfel:

500 (m1 - m2)

unde m1 şi m2 sunt exprimate în grame. Greutatea corectată (mg/l) a materiei organice extrase din răşinile schimbătoare de ioni se obţine astfel:

500 (m1 - m2 - m3 + m4)

unde m1, m2, m3 şi m4 sunt exprimate în grame. 7.2. Diferenţa dintre rezultatele celor două analize paralele efectuate pe acelaşi eşantion nu

trebuie să depăşească 0,2 mg/l.

ANEXA X

Cerinţe pentru tratamentul prin electrodializă

(Art. 15 din prezentul regulament)

Tratamentul vizează obţinerea stabilităţii tartrului din vin în ceea ce priveşte tartrul acid de potasiu şi tartrul de calciu (şi alte săruri de calciu) prin extragerea ionilor suprasaturaţi din vin sub acţiunea unui câmp electric şi folosind membrane permeabile fie pentru anioni, fie pentru cationi. 1. CERINŢE PRIVIND MEMBRANELE 1.1. Membranele trebuie să fie aranjate alternativ într-un sistem de tip “filtru-presă” sau în

orice alt sistem adecvat care să poate delimita compartimentele de tratament (vin) şi de concentraţie (apă uzată).

1.2. Membranele permeabile pentru cationi trebuie să fie proiectate numai pentru extragerea

cationilor, în special pentru K+ şi Ca++. 1.3. Membranele permeabile pentru anioni trebuie să fie proiectate numai pentru extragerea

anionilor, în special pentru anioni tartraţi. 1.4. Membranele nu trebuie să modifice foarte mult compoziţia fizico-chimică şi

caracteristicile senzoriale ale vinului. Ele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: - trebuie să fie fabricate în conformitate cu practicile de fabricaţie permise, din substanţe

autorizate pentru fabricarea de materiale plastice destinate folosirii în sectorul alimentar, aşa cum sunt enumerate în anexa II la Directiva Comisiei CEE 90/1281;

1 JO L 75, 21.03.1990, p. 19. Modificată ultima dată de Directiva 1999/91/CE (JO L 330, 04.12.1999, p. 41).

170

- utilizatorul echipamentului de electrodializă trebuie să demonstreze că membranele

folosite îndeplinesc condiţiile menţionate anterior şi că toate intervenţiile asupra echipamentului au fost efectuate de către persoane calificate;

- membranele nu trebuie să elibereze nici o substanţă în cantităţi care pot fi dăunătoare

sănătăţii omului sau care pot afecta gustul sau mirosul produselor alimentare şi trebuie să îndeplinească criteriile prevăzute în Directiva 90/128/CEE;

- utilizarea membranelor nu trebuie să determine interacţiuni între componentele lor şi cele

ale vinului, lucru care poate duce la formarea unor componente noi în produsul tratat, componente care pot fi toxice.

Stabilitatea membranelor noi pentru electrodializă se determină cu ajutorul unui simulator care reproduce compoziţia fizico-chimică a vinului în vederea investigării unei posibile migraţii a anumitor substanţe din membrane. Se recomandă următoarea metodă experimentală: Simulatorul este o soluţie hidro-alcoolică tamponată , având pH-ul şi conductivitatea vinului. Compoziţia soluţiei este următoarea: - etanol absolut: 11 l, - hidrogenotartrat de potasiu: 380 g, - clorură de potasiu: 60 g, - acid sulfuric concentrat: 5 ml, - apă distilată: completare până la 100 litri. Soluţia respectivă este folosită pentru teste de migrare în circuit închis pe un strat de electrodializă sub tensiune (1 volt/celulă), folosindu-se membrane anionice şi cationice de 50 l/m2, până la o demineralizare de 50% a soluţiei. Circuitul efluent este iniţiat de o soluţie de clorură de potasiu de 5 g/l. Substanţele migratoare sunt testate atât în simulator, cât şi în efluent. Se vor determina moleculele organice care intră în compoziţia membranei şi care au tendinţa de a migra în soluţia tratată. Într-un laborator agreat se va efectua o determinare specifică pentru fiecare dintre componentele respective. Conţinutul de compuşi determinaţi din simulator trebuie să fie mai mic de 50 g/l. Regulile generale privind controalele materialelor folosite în sectorul alimentar trebuie să se aplice şi membranelor respective. 2. CERINŢE PENTRU UTILIZAREA MEMBRANELOR Perechea de membrane utilizată este realizată astfel încât să fie îndeplinite următoarele condiţii: - reducerea pH-ului vinului nu poate depăşi valoarea de 0,3 unităţi de pH,

171

- reducerea acidităţii volatile trebuie să fie mai mică de 0,12 g/l (2 miliechivalenţi exprimaţi

ca acid acetic), - tratamentul nu trebuie să afecteze compuşii non-ionici ai vinului, în special polifenolii şi

polizaharidele, - difuzia de molecule mici, cum ar fi etanolul, trebuie să fie redusă şi nu trebuie să

determine o reducere a tăriei alcoolice mai mare de 0,1% vol, - membranele trebuie să fie păstrate şi curăţate folosindu-se metode agreate şi substanţe

autorizate pentru folosirea la prepararea produselor alimentare, - membranele trebuie să fie marcate astfel încât să se poată verifica alternarea lor în stratul

de electrodializă, - echipamentul folosit este prevăzut cu un mecanism de comandă şi control care ţine cont

de instabilitatea fiecărui vin în parte, astfel încât să poată elimina numai tartrul acid de potasiu şi sărurile de calciu aflate în suprasaturaţie,

- tratamentul se efectuează sub responsabilitatea unui oenolog sau a unui tehnician calificat. Tratamentul trebuie înregistrat în registrul menţionat la art. 70 alin. (2) din Regulamentul CEE 1493/1999.

ANEXA XI

Cerinţe pentru urează

(Art. 17 din prezentul regulament)

1. Codul internaţional pentru urează: EC 3-5-1-5, CAS No 9002-13-5. 2. Activitate: activitatea ureazei (activă în mediu acid), descompunerea ureei în amoniac şi

dioxid de carbon. Activitatea declarată nu este mai mică de 5 unităţi/mg, o unitate fiind definită drept cantitatea care produce un µmol de amoniac pe minut, la 370 C din uree 5 g/l la un pH de 4.

3. Origine: Lactobacillus fermentum. 4. Domeniul de aplicare: descompunerea ureei din vinul destinat unei maturări prelungite, în

cazul în care concentraţia iniţială de uree a vinului respectiv este mai mare de 1 mg/l. 5. Cantitatea maximă care poate fi folosită: 75 g de preparat enzimatic pe litru de vin tratat,

fără să se depăşească 375 de unităţi de urează pe litru de vin. După efectuarea tratamentului, trebuie să se elimine prin filtrarea vinului întreaga activitate a enzimelor reziduale (dimensiunea porilor < 1 µm).

6. Specificaţii privind puritatea chimică şi microbiologică:

172

Pierderi după uscare Sub 10%

Metale grele Sub 30 ppm

Pb Sub 10 ppm

As Sub 2 ppm

Total bacterii coliforme Absente

Salmonella spp Absent în eşantioanele de 25 g

Numărul bacteriilor aerobe: Sub 5x104 celule/g

Ureaza folosită la tratamentul vinului trebuie să fie preparată în condiţii identice cu cele pentru ureaza care a primit avizul Comitetului ştiinţific pentru alimentaţie din 10 decembrie 1998.

ANEXA XII

Derogări privind conţinutul de anhidridă sulfuroasă

(Art. 19 din prezentul regulament)

În completarea anexei V lit. (A) la Regulamentul CE 1493/1999, conţinutul maxim de anhidridă sulfuroasă pentru vinurile cu conţinut de zahăr rezidual, exprimat sub forma zahărului invertit, de cel puţin cinci grame pe litru, va fi mărit la valoarea de: (a) 300 mg/l pentru: - v.c.p.r.d. albe care au dreptul la denumirea de origine Gaillac, - v.c.p.r.d. care au dreptul la denumirea de origine Alto Adige şi Trentino, descrise de

termenii sau de unul din termenii “passito” sau “vendemmia tardiva”; - v.c.p.r.d. Moscato di Pantelleria naturale şi Moscato di Pantelleria; - vinurile de masă cu următoarele indicaţii geografice, cu o tărie alcoolică totală în volume

de peste 15% vol. şi cu un conţinut de zahăr rezidual mai mare de 45 g/l: - Vin de pays de Franche-Comté, - Vin de pays des coteaux de l'Auxois, - Vin de pays de Saône-et-Loire, - Vin de pays des coteaux de l'Ardèche, - Vin de pays des collines rhodaniennes,

173

- Vin de pays du comté Tolosan, - Vin de pays des côtes de Gascogne, - Vin de pays du Gers, - Vin de pays du Lot, - Vin de pays des côtes du Tarn, - Vin de pays de la Corrèze, - Vin de pays de l'Ile de Beauté, - Vin de pays d'Oc, - Vin de pays des côtes de Thau, - Vin de pays des coteaux de Murviel; (b) 400 mg/l pentru: - v.c.p.r.d. albe care au dreptul la una dintre următoarele denumiri de origine controlată:

Anjou-Coteaux de la Loire, Coteaux du Layon urmată de numele comunei de origine, Coteaux du Layon urmată de numele “Chaume”, Coteaux de Saumur, Pacherenc du Vic Bilh, Alsace şi Alsace grand cru urmată de cuvintele “vendanges tardives” sau “sélection de grains nobles”,

- vinurile dulci produse din struguri supracopţi şi vinurile dulci produse din struguri

deshidrataţi originari din Grecia, cu un conţinut de zahăr rezidual, exprimat sub formă de zahăr invertit, de cel puţin 45 g/l, având dreptul de a purta una dintre următoarele denumiri de origine controlată: Samos (Σάµος), Rhodes (Ρόδος), Patras (Πάτρα), Rio Patron (Ρίο Πατρών), Kephalonia (Κεφαλονιά), Limnos (Λήµνος), Sitia (Σητεία), Santorini (Σαντορίνη), Nemea (Νεµέα), Daphnes (∆αφνές).

ANEXA XIII

Conţinutul de acid volatil

Fără a aduce atingere anexei V pct. (B) alin. (1) a Regulamentului CE 1493/1999, conţinutul maxim de acid volatil al vinului este: (a) pentru vinurile germane: 30 miliechivalenţi pe litru pentru v.c.p.r.d. care îndeplinesc condiţiile pentru a primi denumirea de “Eiswein” sau “Beerenauslese”; 35 miliechivalenţi pe litru pentru v.c.p.r.d. care îndeplinesc condiţiile pentru a primi denumirea de “Trockenbeerenauslese”; (b) pentru vinurile franţuzeşti:

174

25 miliechivalenţi pe litru pentru următoarele v.c.p.r.d.: - Barsac, - Cadillac, - Cérons; - Loupiac, - Monbazillac, - Sainte-Croix-du-Mont, - Sauternes, - Anjou-Coteaux de la Loire, - Bonnezeaux, - Coteaux de l’Aubance, - Coteaux du Layon, - Coteaux du Layon, urmat de numele comunei de origine, - Coteaux du Layon, urmat de numele „Chaume”, - Quarts de Chaume, - Coteaux de Saumur, - Jurançon, - Pacherenc du Vic Bilh, - Alsace şi Alsace grand cru, descris şi prezentat cu ajutorul cuvintelor “vendanges

tardives” sau “sélection de grains nobles” - Arbois, urmat de descrierea „vin de paille”, - Côtes du Jura, urmat de descrierea „vin de paille”, - L’Etoile, urmat de descrierea „vin de paille”, - Hermitage, urmat de descrierea „vin de paille”; vinurile de masă cu următoarele indicaţii geografice, cu o tărie alcoolică totală în volume de peste 15% şi cu un conţinut de zahăr rezidual de peste 45 g/l: - Vin de pays de Franche-Comté,

175

- Vin de pays des coteaux de l’Auxois, - Vin de pays de Saône-et-Loire, - Vin de pays des coteaux de l'Ardèche, - Vin de pays des collines rhodaniennes, - Vin de pays du comté Tolosan, - Vin de pays des côtes de Gascogne, - Vin de pays du Gers, - Vin de pays du Lot, - Vin de pays des côtes du Tarn, - Vin de pays de la Corrèze, - Vin de pays de l'Ile de Beauté, - Vin de pays d'Oc - Vin de pays des côtes de Thau, - Vin de pays des coteaux de Murviel; următoarele v.l.c.p.r.d., descrise şi prezentate cu ajutorul termenului „vin doux naturel”: - Banyuls, - Banyuls rancio, - Banyuls grand cru, - Banyuls grand cru rancio, - Frontignan, - Grand Roussillon, - Grand Roussillon rancio, - Maury, - Maury rancio, - Muscat de Beaumes-de-Venise, - Muscat de Frontignan,

176

- Muscat de Lunel, - Muscat de Mireval, - Muscat de Saint-Jean-de-Minervois, - Rasteau, - Rasteau rancio, - Rivesaltes, - Rivesaltes rancio, - Vin de Frontignan; (c) pentru vinuri italiene: 25 miliechivalenţi pe litru pentru: - v.l.c.p.r.d. cu denumirea “Marsala”, - v.c.p.r.d. Moscato di Pantelleria naturale, Moscato di Pantelleria şi Malvasia delle Lipari, - v.c.p.r.d. şi v.l.c.p.r.d. care îndeplinesc condiţiile pentru a putea fi descrise de unul din

termenii „vin santo”, „passito”, „liquoroso” şi „vendemmia tardiva”, şi - vinurile de masă având o indicaţie geografică în conformitate cu condiţiile necesare pentru

primirea descrierii de unul din termenii „vin santo”, „passito”, „liquoroso” şi „vendemmia tardiva”,

- vinurile de masă obţinute din soiul de viţă de vie „Vernaccia di Oristano B” recoltat în

Sardenia şi care îndeplineşte condiţiile necesare pentru a primi denumirea „Vernaccia di Sardegna”;

(d) pentru vinurile austriece: - 30 miliechivalenţi pe litru pentru v.c.p.r.d. care îndeplinesc condiţiile necesare pentru a

primi denumirea de „Eiswein” sau „Beerenauslese”, - 40 miliechivalenţi pe litru pentru v.c.p.r.d. care îndeplinesc condiţiile necesare pentru a

primi denumirea „Ausbruch”, „Trockenbeerenauslese” sau „Strohwein”; (e) pentru vinurile provenind din Marea Britanie: - 25 miliechivalenţi pe litru pentru v.c.p.r.d. descrise şi prezentate cu ajutorul termenilor

„botrytis” sau alţi termeni echivalenţi, cum ar fi „noble late harvest”, „special late harvest” sau „noble harvest” şi îndeplinesc condiţiile pentru a primi denumirea respectivă;

(f) pentru vinurile provenind din Spania: 25 miliechivalenţi pe litru pentru v.c.p.r.d. care îndeplinesc condiţiile pentru a primi denumirea „vendimia tardía”.

177

ANEXA XIV

Îmbogăţirea în cazul unor condiţii meteorologice extrem de nefavorabile

(Art. 23 din prezentul regulament)

(p. m.)

ANEXA XV

Cazuri în care se autorizează acidularea şi îmbogăţirea unuia şi aceluiaşi produs

(Art. 27 din prezentul regulament)

(p. m.)

ANEXA XVI

Date înainte de care se pot efectua îmbogăţirea, acidularea şi dezacidularea în cazul unor condiţii meteorologice extrem de nefavorabile

(Art. 29 din prezentul regulament)

(p. m.)

ANEXA XVII

Caracteristicile distilatului de vin sau de stafide care poate fi adăugat vinurilor licoroase şi anumitor v.l.c.p.r.d.

(Art. 37 din prezentul regulament)

1. Caracteristici oenologice

Fără arome străine detectabile în materia primă

2. Tăria alcoolică în volume: Minimă Maximă

52% vol 86% vol

3. Cantitatea totală de substanţe volatile, altele decât alcoolul etilic şi metilic

125 g/hl alcool sau mai mult, la 100% vol

4. Conţinutul maxim de alcool metilic

< 200 g/hl alcool, la 100% vol.

178

ANEXA XVIII

Lista v.l.c.p.r.d. a căror producţie presupune aplicarea unor reguli speciale

A. LISTA V.L.C.P.R.D. A CĂROR PRODUCŢIE PRESUPUNE UTILIZAREA MUSTULUI DE STRUGURI SAU A UNUI AMESTEC AL ACESTUI PRODUS CU

VIN

[Art. 38 alin. (1) din prezentul regulament]

GRECIA

Σάµος (Samos), Μοσχάτος Πατών (Patras Muscatel), Μοσχάτος Ρίου Πατρών (Rio Patron Muscatel), Μοσχάτος Κεφαλλονιάς (Kefallonia Muscatel), Μοσχάτος Ρόδου (Rhodes Muscatel), Μοσχάτος Λήµνου (Lemnos Muscatel), Σητεία (Sitia), Νεµέα (Nemea), Σαντορίνη (Santorini), ∆αφνές (Dafnes), Μαυροδάφνη Πατρών (Mavrodafne de Patras), Μαυροδάφνη Κεφαλλονιάς (Mavrodafne de Kefallonia).

SPANIA

v.l.c.p.r.d.

Descrierea produsului conform regulilor comunitare sau legislaţiei naţionale

Alicante Moscatel de Alicante

Vino dulce

Cariñena Vino dulce

Jerez-Xérès-Sherry

Pedro Ximénez Moscatel

Montilla-Moriles

Pedro Ximénez

Priorato Vino dulce

Tarragona

Vino dulce

Valencia

Moscatel de Valencia Vino dulce

ITALIA

Cannonau di Sardegna, giró di Cagliari, malvasia di Bosa, malvasia di Cagliari, Marsala, monica di Cagliari, moscato di Cagliari, moscato di Sorso-Sennori, moscato di Trani, nasco di Cagliari, Oltrepó Pavese moscato, San Martino della Battaglia, Trentino, Vesuvio Lacrima Christi.

179

B. LISTA V.L.C.P.R.D. A CĂROR PRODUCŢIE PRESUPUNE ADĂUGAREA PRODUSELOR MENŢIONATE LA ANEXA V ALIN. J PCT. (2) LIT. (B) LA

REGULAMENTUL CE 1493/1999

[Art. 38 alin.(2) din prezentul regulament)]

1. Lista v.l.c.p.r.d. a căror producţie presupune adăugarea de rachiu de vin sau de stafide cu o tărie alcoolică de cel puţin 95% vol., dar nu mai mare de 96% vol.

[Anexa V lit. J pct. (2) lit. (b) pct. (ii) prima liniuţă la Regulamentul CE 1493/1999)]

GRECIA

Σάµος (Samos), Μοσχάτος Πατών (Patras Muscatel), Μοσχάτος Ρίου Πατρών (Rio Patron Muscatel), Μοσχάτος Κεφαλλονιάς (Kefallonia Muscatel), Μοσχάτος Ρόδου (Rhodes Muscatel), Μοσχάτος Λήµνου (Lemnos Muscatel), Σητεία (Sitia), Νεµέα (Nemea), Σαντορίνη (Santorini), ∆αφνές (Dafnes), Μαυροδάφνη Πατρών (Mavrodafne de Patras), Μαυροδάφνη Κεφαλλονιάς (Mavrodafne de Kefallonia).

SPANIA

Contado de Huelva, Jerez-Xérès-Sherry, Manzanilla-Sanlúcar de Barrameda, Málaga, Montilla-Moriles, Rueda. 2. Lista v.l.c.p.r.d. a căror producţie presupune adăugarea de rachiuri distilate din vin sau

din tescovină de struguri cu o tărie alcoolică de cel puţin 52% vol, dar nu mai mare de 86% vol.

[Anexa V lit. J pct. (2) lit. (b) pct. (ii) a doua liniuţă la Regulamentul CE 1493/1999)]

GRECIA

Μαυροδάφνη Πατρών (Mavrodafne de Patras), Μαυροδάφνη Κεφαλλονιάς (Mavrodafne de Kefallonia), Σητεία (Sitia), Σαντορίνη (Santorini), ∆αφνές (Dafnes), Νεµέα (Nemea).

FRANŢA

Pineau des Charentes sau pineau charentais, floc de Gascone, macvin du Jura. 3. Lista v.l.c.p.r.d. a căror producţie presupune adăugarea de rachiuri distilate din stafide

cu o tărie alcoolică de cel puţin 52% vol, dar nu mai mare de 94,5% vol. [Anexa V lit. J pct. (2) lit. (b) pct. (ii) a treia liniuţă la Regulamentul CE 1493/1999]

GRECIA

Μαυροδάφνη Πατρών (Mavrodafne de Patras), Μαυροδάφνη Κεφαλλονιάς (Mavrodafne de Kefallonia). 4. Lista v.l.c.p.r.d. a căror producţie presupune adăugarea de must de struguri parţial

fermentat obţinut din struguri deshidrataţi [Anexa V lit. J pct. (2) lit. (b) pct. (iii) prima liniuţă la Regulamentul CE 1493/1999]

180

SPANIA

v.l.c.p.r.d. Descrierea produsului conform regulilor

comunitare sau legislaţiei naţionale

Jerez-Xérès-Sherry

Vino generoso de licor

Málaga

Vino dulce

Montilla-Moriles

Vino generoso de licor

ITALIA

Aleatico di Gradoli, Giró di Cagliari, Malvasia delle Lipari, Malvasia di Cagliari, Moscato passito di Pantelleria 5. Lista v.l.c.p.r.d. a căror producţie presupune adăugarea de must de struguri concentrat

obţinut prin acţiune termică directă, fiind în conformitate, cu excepţia operaţiunii respective, cu definiţia mustului de struguri concentrat.

[Anexa V lit. J pct. (2) lit. (b) pct. (iii) a doua liniuţă din Regulamentul CE 1493/1999]

SPANIA

v.l.c.p.r.d.

Descrierea produsului conform regulilor comunitare sau legislaţiei naţionale

Alicante

Condado de Huelva

Vino generoso de licor

Jerez-Xérès-Sherry

Vino generoso de licor

Málaga

Vino dulce

Montilla-Moriles

Vino generoso de licor

Navarra

Moscatel

ITALIA

Marsala 6. Lista v.l.c.p.r.d. a căror producţie presupune adăugarea de must de struguri concentrat [Anexa V lit. J pct. (2) lit. (b) pct. (iii) a treia liniuţă la Regulamentul CE 1493/1999]

181

SPANIA

v.l.c.p.r.d.

Descrierea produsului conform regulilor comunitare sau legislaţiei naţionale

Málaga Vino dulce

Montilla-Moriles Vino dulce

Tarragona Vino dulce

ITALIA

Oltrepó Pavese Moscato, Marsala, Moscato di Trani.

182

Nr. Celex: 32000R2826

REGULAMENTUL CONSILIULUI (CE) nr. 2826/2000 din 19 decembrie 2000

privind acţiunile de informare şi promovare pentru produsele agricole pe piaţa internă CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special art. 37, având în vedere propunerea Comisiei(1), având în vedere avizul Parlamentului European(2), având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social(3), având în vedere avizul Comitetului Regiunilor, întrucât: (1) În temeiul reglementărilor sectoriale în vigoare, Comunitatea poate desfăşura activităţi

promoţionale pe piaţa internă pentru anumite produse agricole. (2) Având în vedere previziunile privind evoluţia pieţelor şi experienţa dobândită şi pentru a

oferi informaţii complete consumatorilor, ar trebui urmată o politică cuprinzătoare şi sistematică de informare şi promovare pe piaţa internă a produselor agricole şi a metodei de producere a acestora şi, în mod subsidiar, pentru produsele alimentare, în aceleaşi condiţii ca cele prevăzute pentru ţările terţe, dar fără încurajarea consumului unui produs în temeiul originii sale.

(3) O astfel de politică completează şi consolidează în mod util programele derulate de către

statele membre prin promovarea imaginii acestor produse pentru consumatorii din Comunitate, în special în ceea ce priveşte calitatea, valoarea nutritivă şi siguranţa alimentelor şi a metodelor de producţie.

(4) Trebuie definite criterii pentru selectarea produselor şi sectoarelor în cauză şi a temelor

campaniei comunitare. (5) Pentru a se asigura consecvenţa şi eficienţa programelor, este necesar să se prevadă

stabilirea liniilor directoare care definesc, pentru fiecare produs sau sector, orientările generale referitoare la elementele esenţiale ale programelor în cauză.

(6) Având în vedere natura tehnică a sarcinilor care trebuie îndeplinite, Comisia trebuie să

aibă posibilitatea de a recurge la un comitet de experţi în comunicare sau la asistenţi tehnici.

(7) Trebuie definite criteriile de finanţare ale acţiunilor. Ca regulă generală, pentru ca

organizaţiile care fac propunerile şi statele membre interesate să îşi asume responsabilitatea, Comunitatea ar trebui să acopere doar o parte a costului acţiunilor.

(1) JO C 365 E, 19.12.2000, p. 270. (2) Aviz emis pe 15 decembrie 2000 (încă nepublicat în Jurnalul Oficial). (3) Aviz emis pe 15 decembrie 2000 (încă nepublicat în Jurnalul Oficial).

183

Totuşi, în cazuri excepţionale, poate fi mai adecvat să nu se impună nici o contribuţie financiară din partea statului membru în cauză. În cazul informaţiilor privind sistemele comunitare referitoare la originea, producţia organică, sigla şi etichetarea corespunzătoare, precum şi referitoare la simbolurile grafice prevăzute în cadrul reglementărilor agricole, în special pentru regiunile ultraperiferice, finanţarea partajată între Comunitate şi statele membre poate fi justificată de nevoia de a oferi informaţii publicului cu privire la aceste programe relativ recente.

(8) În ceea ce priveşte punerea în aplicare a acţiunilor, se impune să se prevadă ca aceasta să

fie încredinţată, prin intermediul unor proceduri corespunzătoare, organismelor care au structurile şi competenţele necesare, în vederea asigurării celui mai bun raport între cost şi eficienţă al acţiunilor selectate.

(9) Pentru a controla aplicarea corespunzătoare a programelor şi impactul acţiunilor, se

impune să se prevadă monitorizarea eficientă de către statele membre, precum şi evaluarea rezultatelor de către un organism independent.

(10) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate

în conformitate cu Decizia Consiliului 1999/468/CE din 28 iunie 1999 de stabilire a modalităţilor de exercitare a competenţelor de execuţie conferite Comisiei(1).

(11) Cheltuielile legate de finanţarea acţiunilor şi de asistenţa tehnică europeană ar trebui

tratate ca măsuri de intervenţie în sensul art. 1 alin. (2) lit. (e) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1258/1999 din 17 mai 1999 privind finanţarea politicii agricole comune(2).

(12) Dispoziţiile referitoare la măsurile promoţionale conţinute în reglementările sectoriale

diferă din punctul de vedere al modalităţilor de execuţie şi au fost modificate în mai multe rânduri. Ca urmare, acestea sunt dificil de aplicat. Ele ar trebui armonizate, simplificate şi încorporate într-un text unic. În consecinţă, dispoziţiile şi reglementările sectoriale în vigoare privind promovarea ar trebui abrogate.

(13) Este necesar să se prevadă măsuri corespunzătoare de asigurare a tranziţiei de la

dispoziţiile şi reglementările sectoriale la noul regim prevăzut de prezentul regulament, ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1 1. Comunitatea poate finanţa, în întregime sau parţial, acţiuni de informare şi promovare a produselor agricole şi a metodei de producţie a acestora, precum şi a produselor alimentare obţinute pe teritoriul său. 2. Acţiunile prevăzute la alin. (1) nu trebuie să fie orientate în funcţie de mărcile comerciale şi nici să nu încurajeze consumul unui produs datorită originii sale. Această dispoziţie nu exclude posibilitatea indicării originii produsului care face obiectul acţiunilor prevăzute la art. 2, în cazul unei denumiri conferite în temeiul reglementărilor comunitare.

(1) JO L 184, 17.07.1999, p. 23. (2) JO L 160, 26.06.1999, p. 103.

184

Articolul 2

Acţiunile prevăzute în art. 1 sunt următoarele: (a) acţiuni de relaţii publice, promovare şi publicitate, care atrag în special atenţia asupra

caracteristicilor intrinsece şi a avantajelor produselor comunitare, mai ales calitatea şi siguranţa alimentelor, metodele specifice de producţie, valoarea nutritivă şi sanitară, etichetarea, bunăstarea animalelor, precum şi respectul pentru mediu;

(b) participarea la evenimente, târguri şi expoziţii de importanţă naţională sau europeană, în

special prin realizarea de standuri destinate ameliorării imaginii produselor comunitare; (c) acţiuni de informare privind sistemele comunitare care cuprind denumirile de origine

protejate (DPO), indicaţiile geografice protejate (IGP), specialităţile tradiţionale garantate (STG), producţia biologică, etichetarea, precum şi privind simbolurile grafice prevăzute în reglementarea agricolă, în special pentru regiuni ultraperiferice;

(d) acţiuni de informare privind sistemul comunitar care vizează vinurile de calitate produse

în regiuni determinate (v.c.p.r.d.), vinurile cu indicaţie geografică şi băuturile spirtoase cu indicaţie geografică sau cu indicaţie tradiţională rezervată;

(e) studii de evaluare a rezultatelor activităţilor de promovare şi informare.

Articolul 3

Sectoarele sau produsele care pot face obiectul acţiunilor prevăzute la art. 1 sunt stabilite având în vedere următoarele criterii: (a) necesitatea punerii în valoare a calităţii, caracteristicilor tipice, metodelor specifice de

producţie, valorii nutritive şi sanitare, siguranţei, bunăstării animalelor şi respectului pentru mediu al produselor în cauză, prin intermediul campaniilor tematice sau cu ţintă specifică;

(b) punerea în aplicare a unui sistem de etichetare pentru informarea consumatorilor şi a unor

sisteme de urmărire şi control al produselor; (c) nevoia de a aborda probleme specifice sau conjuncturale într-un sector anume; (d) necesitatea de a oferi informaţii privind semnificaţia sistemelor comunitare DPO/IGP,

STG şi a produselor biologice; (e) necesitatea de a oferiri informaţii privind semnificaţia sistemului comunitar al v.c.p.r.d., al

vinurilor cu indicaţie geografică şi al băuturilor spirtoase cu indicaţie geografică sau cu indicaţie tradiţională rezervată.

Articolul 4

1. Din doi în doi ani Comisia elaborează, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 13, o listă cu temele şi produsele prevăzute în art. 3. Cu toate acestea, dacă este cazul, aceasta poate fi modificată în cadrul intervalului prin aceeaşi procedură.

185

2. Înainte de a elabora lista prevăzută la alin. (1), Comisia poate consulta grupul permanent privind "Promovarea produselor agricole" din cadrul comitetului consultativ privind "Calitatea şi sănătatea producţiei agricole".

Articolul 5

1. Pentru fiecare sector sau produs selectat, Comisia adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 13 alin. (2), o strategie care să definească liniile directoare pe care trebuie să le respecte propunerile programelor de promovare şi informare. 2. Atunci când stabileşte strategia prevăzută la alin. (1), Comisia poate consulta grupul permanent privind "Promovarea produselor agricole" din cadrul comitetului consultativ privind "Calitatea şi sănătatea producţiei agricole". 3. Aceste linii directoare dau indicaţii generale, în special cu privire la: (a) obiectivele şi ţintele care urmează a fi atinse; (b) indicarea uneia sau mai multor teme care vor face obiectul măsurilor selectate; (c) tipurile de acţiuni care vor fi întreprinse; (d) durata programelor; (e) în funcţie de pieţe şi de tipurile de acţiuni prevăzute, distribuţia orientativă a sumei

disponibile pentru participarea financiară comunitară la realizarea programelor.

Articolul 6

1. În vederea realizării acţiunilor prevăzute la art. 2 lit. (a), (b) şi (d) şi în conformitate cu liniile directoare prevăzute la art. 5, organizaţia sau organizaţiile profesionale şi/sau interprofesionale care reprezintă sectorul sau sectoarele în cauză elaborează sau stabilesc, în colaborare cu un organism de aplicare pe care l-a selectat după solicitarea de oferte concurenţiale prin toate mijloacele corespunzătoare, programe de promovare şi informare cu durata maximă de 36 de luni. Aceste programe pot acoperi unul sau mai multe state membre interesate, care elaborează caiete de sarcini care stabilesc criteriile de evaluare a programelor. Programele pot proveni de la organizaţii europene sau care sunt originare din unul sau mai multe state membre. Aceste din urmă programe sunt prioritare. 2. Statul membru sau statele membre în cauză examinează oportunitatea programelor, precum şi conformitatea programelor şi a organismelor de aplicare propuse cu dispoziţiile prezentului regulament, cu liniile directoare şi cu caietul de sarcini corespunzător. Acestea verifică raportul calitate/preţ al programelor în cauză. După această verificare, statul membru sau statele membre în cauză elaborează, în limita fondurilor disponibile, lista provizorie a programelor şi organismelor selectate şi se angajează să contribuie la finanţarea acestor programe. 3. Statele membre comunică Comisiei o listă provizorie a programelor şi organismelor selectate, precum şi o copie a acestor programe. În cazul în care Comisia constată că un program care a fost înaintat nu corespunde reglementărilor comunitare sau liniilor directoare, aceasta notifică într-un termen care

186

urmează a fi stabilit statul sau statele membre în cauză privind neeligibilitatea întregului program sau a unei părţi a acestuia. Dacă termenul este depăşit, programul este considerat eligibil. Statele membre ţin cont de orice observaţii făcute de către Comisie în termenul stabilit. La expirarea termenului, statul membru sau statele membre elaborează lista finală a programelor selectate şi o trimit imediat Comisiei. Comisia informează cât mai curând posibil Comitetul de gestionare prevăzut la art. 13 cu privire la programele selectate şi bugetele corespunzătoare.

Articolul 7

1. În absenţa unor programe de informare pentru una sau mai multe dintre acţiunile prevăzute la art. 2 lit. (c) prezentate de organizaţiile menţionate în art. 6, fiecare stat membru interesat, în baza liniilor directoare stabilite de către Comisie, elaborează propriul caiet de sarcini şi selectează prin licitaţie publică organismul de aplicare al programului pe care se angajează să îl finanţeze parţial. 2. Statul membru în cauză transmite Comisiei programul ales însoţit de un aviz motivat privind oportunitatea acestuia, conformitatea sa şi a organismului propus cu dispoziţiile prezentului regulament şi cu liniile directoare, precum şi privind raportul calitate/preţ. 3. În scopul examinării programelor de către Comisie şi pentru aprobarea lor finală de către statele membre, se aplică dispoziţiile art. 6 alin. (3) al doilea, al treilea şi al patrulea paragraf.

Articolul 8

1. Pentru elaborarea liniilor directoare prevăzute la art. 5, Comisia poate solicita asistenţa unui comitet independent de experţi în comunicare sau a unor asistenţi tehnici. 2. Comisia foloseşte procedura de licitaţie deschisă sau restrânsă pentru a selecta: (a) asistentul sau asistenţii tehnici prevăzuţi la alin. (1), (b) organismul sau organismele care răspund de evaluarea impactului acţiunilor puse în

aplicare în sensul art. 6 şi 7.

Articolul 9

1. Comunitatea finanţează: (a) în totalitate, acţiunile prevăzute la art. 2 lit. (e); (b) parţial, celelalte acţiuni de informare şi promovare prevăzute la art. 2. 2. Contribuţia financiară a Comunităţii la acţiunile de promovare şi informare prevăzute la alin. (1) lit. (b) nu poate depăşi 50% din costul lor efectiv. Fără a aduce atingere dispoziţiilor alin. (4), statele membre în cauză finanţează 20% din costul efectiv al acţiunilor prevăzute la alin. (2), restul finanţării fiind suportat de organizaţiile care

187

fac propunerile. Contribuţia financiară din partea statelor membre şi/sau a organizaţiilor profesionale sau interprofesionale pot proveni din încasări parafiscale. 3. Totuşi, în cazuri bine justificate şi cu condiţia ca programul să fie în interesul manifest al Comunităţii, se poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 13 alin. (2), ca organizaţia care face propunerea să răspundă de toată partea de finanţare care nu este suportată de către Comunitate. (4) Pentru acţiunile prevăzute la art. 7, statele membre răspund de partea de finanţare care nu este suportată de către Comunitate. Contribuţia financiară din partea statelor membre poate proveni din încasări parafiscale.

Articolul 10

1. Organismul sau organismele cărora li s-a încredinţat punerea în aplicare a acţiunilor prevăzute la art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) trebuie să aibă competenţa necesară în domeniul produselor şi pieţelor în cauză şi să dispună de mijloacele necesare pentru a asigura punerea în aplicare foarte eficientă a acţiunilor, ţinând cont de dimensiunea europeană a programelor în cauză. 2. Statele membre răspund de supraveghere şi plăţi în cazul tuturor acţiunilor, altele decât cele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. (a).

Articolul 11

Finanţarea comunitară a acţiunilor prevăzute la art. 1 se consideră a intra sub incidenţa art. 1 alin. (2) lit. (e) din Regulamentul (CE) nr. 1258/1999.

Articolul 12

Modalităţile de aplicare a prezentului regulament se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la art. 13 alin. (2).

Articolul 13

1. Comisia este asistată de Comitetul de gestionare pentru uleiuri şi grăsimi instituit în baza art. 37 din Regulamentul nr. 136/66/CEE (1) şi de comitetele de gestionare înfiinţate în baza articolelor corespunzătoare din alte regulamente privind organizarea comună a pieţelor agricole (numite în continuare „Comitetele”). Comitetele de gestiune acţinează de comun acord. 2. În cazurile în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică art. 4 şi 7 din Decizia 1999/468/CE. Perioada prevăzută la art. 4 alin. (3) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la o lună. 3. Comitetele îşi adoptă propriul regulament de funcţionare.

(1) JO L 172, 30.09.1966, p. 3025. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2702/1999 (JO L 327, 21.12.1999, p. 7).

188

Articolul 14

Din doi în doi ani, prima dată înainte de 31 decembrie 2003, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind aplicarea prezentului regulament, având ca subiect în special programele selectate şi folosirea sumelor alocate, însoţit de orice propuneri adecvate.

Articolul 15

1. Următoarele dispoziţii se elimină: (a) Art. 11 din Regulamentul Consiliului 136/66/CEE din 22 septembrie 1966 privind

organizarea comună a pieţelor în sectorul uleiurilor şi grăsimilor(1), (b) Art. 2 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1308/70 din 29 iunie 1970 privind

organizarea comună a pieţei în sectorul inului şi cânepei(2), (c) Art. 20 alin. (4) din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3763/91 din 16 decembrie 1991

de introducere a măsurilor specifice pentru anumite produse agricole în folosul departamentelor franceze de peste mări(3),

(d) Art. 1 şi 2 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1332/92 din 18 mai 1992 de

introducere a măsurilor specifice pentru măslinele de masă(4), (e) Art. 31 alin. (4) din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1600/92 din 15 iunie 1992

privind măsurile specifice pentru Azore şi Madeira în ceea ce priveşte anumite produse agricole(5),

(f) Art. 26 alin. (4) din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1601/92 din 15 iunie 1992

privind măsurile specifice pentru Insulele Canare în ceea ce priveşte anumite produse agricole(6),

(g) Art. 1 alin. (2) a doua liniuţă şi art. 2 alin. (1) al doilea paragraf din Regulamentul

Consiliului (CE) nr. 399/94 din 21 februarie 1994 privind măsurile specifice pentru strugurii uscaţi(7),

(h) Art. 54 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2200/96 din 28 octombrie 1996 privind

organizarea comună a pieţei fructelor şi legumelor(8),

(1) JO L 172, 30.09.1966, p. 3025. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2702/1999 (JO L 327, 21.12.1999, p. 7). (2) JO L 146, 4.07.1970, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2702/1999. (3) JO L 356, 24.12.1991, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2598/95 (JO L 267, 9.11.1995, p. 1.). (4) JO L 145, 27.05.1992, P. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1267/95 (JO L 123, 3.06.1995, p. 4). (5) JOL 173, 27.06.1992, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2348/96 (JO L 320, 11.12.1996, p. 1). (6) JO L 173, 27.06.1992, p. 13. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2348/96. (7) JO L 54, 25.02.1994, p. 3. (8) JO L 297, 21.11.1996, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 (JO L 160, 26.06.1999, p. 80).

189

(i) Art. 35 alin. (5) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1493/1999 din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole(9).

2. În Regulamentul Consiliului (CE) nr. 399/94, la art. 1 alin. (2) primul alineat şi la art. 2 alin. (2) se elimină textele „şi promovarea” şi „(d) şi (e)”. 3. Regulamentele Consiliului (CE) nr. 1195/90 din 7 mai 1990 privind măsurile de creştere a consumului şi utilizării merelor(10), (CEE) nr. 1201/90 din 7 mai 1990 privind măsurile de creştere a consumului de citrice(11), (CEE) nr. 2067/92 din 30 iunie 1992 privind măsurile de promovare şi comercializare a cărnii de vită şi viţel de calitate(12), (CEE) nr. 2073/92 din 30 iunie 1992 privind promovarea consumului în Comunitate şi extinderea pieţelor pentru lapte şi produse lactate(13), (CE) nr. 2275/96 din 22 noiembrie 1996 de introducere a unor măsuri specifice pentru plantele vii şi produsele de floricultură(14) şi (CE) nr. 2071/98 din 28 septembrie 1998 privind măsurile de afişare a informaţiilor etichetele cărnii de vită şi mânzat(15) se abrogă. 4. Dispoziţiile, termenii şi regulamentele specificate la alin. (1) şi (2) rămân aplicabile programelor de promovare şi informare stabilite înainte de intrarea în vigoare a regulamentului de aplicare a prezentului regulament.

Articolul 16

Comisia adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 13 alin. (2), măsurile necesare pentru a facilita tranziţia de la dispoziţiile prevăzute la art. 15 la cele ale prezentului regulament.

Articolul 17

Prezentul regulament intră în vigoare în a şaptea zi de la publicarea sa în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. Regulamentul se aplică începând cu 1 ianuarie 2001. Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre. Adoptat la Bruxelles, 19 decembrie 2000.

Pentru Consiliu

Preşedintele

J. GLAVANY

(9) JO L 179, 14.07.1999, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1622/2000 (JO L 194, 31.07.2000, p. 1). (10) JO L 119, 11.05.1990, p. 53. (11) JO L 119, 11.05.1990, p. 65. (12) JO L 215, 30.07.1992, p. 57. (13) JO L 215, 30.07.1992, p. 67. (14) JO L 308, 29.11.1996, p. 7. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2702/1999. (15) JO L 265, 30.09.1998, p. 2.

190

Nr. Celex: 32001R2585

REGULAMENTUL CONSILIULUI (CE) nr. 2585/2001 din 19 decembrie 2001

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special art. 37, având în vedere propunerea Comisiei1, având în vedere avizul Parlamentului European2, având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social3, întrucât: (1) Mai multe state membre desfăşoară o politică activă de schimbare a generaţiilor în

sectorul agricol. Această politică şi-a dovedit valoarea mai ales în sectorul vitivinicol, unde este necesar să fie atraşi viticultori mai tineri.

(2) Pentru a facilita aplicarea politicii respective în sectorul vitivinicol şi până la punerea în

aplicare a sistemului de rezerve cu drepturi de plantare, trebuie să se prevadă acordarea unor noi drepturi de plantare viticultorilor tineri pentru ca aceştia să fie eligibili, temporar, pentru regimul de sprijinire a restructurării introdus de Regulamentul (CE) nr. 1493/19994. Trebuie să se admită această posibilitate şi pentru noile drepturi de plantare acordate în cadrul planurilor anterioare de îmbunătăţire materială, menţionate în Regulamentul Consiliului (CE) nr. 950/97 din 20 mai 1997 privind îmbunătăţirea eficienţei structurilor agricole5, pentru a facilita tranziţia de la măsurile anterioare.

(3) În consecinţă, este necesar ca Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 să fie modificat şi unele

erori să fie corectate, ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 se modifică după cum urmează: (1) La art. 11 alin. (3) se adaugă următorul paragraf:

«Măsurile cuprind noile drepturi de plantare acordate în cadrul planurilor de îmbunătăţire materială prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 950/97 şi drepturile acordate fermierilor tineri în anii de recoltă 2000-2001, 2001-2002 şi 2002-2003.”

1 JO C 270 E, 25.09.2001, p. 101. 2 Aviz emis la 11 decembrie 2001 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial). 3 JO C 311, 07.11.2001, p. 64. 4 JO L 179, 14.07.1999, p. 1. Regulament modificat de Regulamentul (CE) nr. 2826/2000 (JO L 328, 23.12.2000, p. 2.). 5 JO L 142, 02.06.1997, p. 1.

191

(2) În art. 15 paragraful al doilea, lit. (b) se înlocuieşte cu următorul text:

„(b) dispoziţiile de reglementare a utilizării drepturilor de replantare în general şi a noilor drepturi de plantare acordate fermierilor tineri în cadrul planurilor de îmbunătăţire materială, în cadrul punerii în aplicare a programelor;”

(3) Art. 44 alin. (1) se înlocuieşte cu următorul text:

„(1) În ceea ce priveşte produsele cuprinse în codurile NC 2204 10, 2204 21 şi 2204 29, numai vinurile licoroase, vinurile spumante, vinurile spumoase, vinurile petiante, vinurile perlante, v.c.p.r.d., vinurile de masă, vinurile obţinute din struguri supracopţi şi, dacă este cazul, prin derogare de la dispoziţiile art. 45, vinurile importate legal pot fi oferite sau livrate pentru consumul uman direct în interiorul Comunităţii.”

(4) Anexa VII se modifică după cum urmează:

(a) În partea A alin. (2) lit. (b), a treia liniuţă se înlocuieşte cu următorul text:

„– una dintre următoarele menţiuni, în anumite condiţii care urmează să fie stabilite: «Landwein», «vin de pays», «indicazione geografica tipica», «ουοµασία κατά παράδοση», «οίυος τοπίκός», «vino de la tierra», «vinho regional», «regional wine» sau «landwijn»; când se foloseşte una dintre aceste menţiuni, indicarea menţiunii „vin de masă” nu este obligatorie;”

(b) În partea C, alin. (2) se înlocuieşte cu următorul text:

„– Fără a aduce atingere dispoziţiilor de armonizare legislativă, dispoziţiile de la alin. (1) lit. (a) şi alin. (3) lit. (c) nu influenţează totuşi capacitatea statelor membre de a permite: – utilizarea denumirilor „vin” şi „vin petiant”, însoţite de numele fructului sub forma

unor denumiri compuse, pentru a descrie produsele obţinute prin fermentarea altor fructe decât strugurii,

– alte denumiri compuse care includ cuvântul „vin”.»

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre. Adoptat la Bruxelles, 19 decembrie 2001.

Pentru Consiliu

Preşedintele A. NEYTS-UYTTEBROECK