Perioada dinainte de 1990 Adoptia este un act juridic sui generis, esentialmente civil solemn, in care se regasesc corespunzator elemente ale actului juridic administrativ si judiciar, in temeiul caruia, pe de o parte, inceteaza legatura dintre copil si parintii lui firesti si, pe de alta parte, se stabileste legatura de filiatie civila intre adoptat si adoptator sau sotii adoptatori, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si descendentii acestuia, pe de o parte, si rudele adoptatorului sau familiei adoptatoare, pe de alta parte. (Bodoasca 2006: 1). Din punct de vedere instoric, adoptia este o institutie ale carei radacini se regasesc inca in dreptul roman, prin care se crea patri protestas. Scopul principal al adoptiei era acela de a permite persoanelor fara descendenti legitimi sa primeasca in familie copii care dobandeau astfel numele adoptatorului, continuau cultul stramosilor si veneau la succesiune ca un copil din casatorie. Cea mai importanta transformare a institutiei s-a realizat atunci cand scopul adoptiei s-a deplasat de la interesul predominant al adoptatorului spre interesul copilului lipsit de ingrijirea parintilor. Adoptia este o insitutie traditionala si a dreptului roman, fiind reglementata chiar in vechile legiuiri. Astfel Codul Callimah (art. 236 si urm.) o numea infiala, iar Codul Caragea (art.1,partea IV, cap. 5) prevedea ca Facerea de fii de suflet este dar spre matuirea celor ce nu au copii. Codul Civil din 1864 reglementa adoptia ca un contract solemn, supus ratificarii justitiei, care se incheia intre adoptator si adoptat. Adoptatorul putea fii barbat sau femeie si trebuia sa indeplineasca doua conditii: sa nu aiba copii, nici descendenti legitimi si sa aiba cu cel putin 18 ani mai mult decat adoptatorul. In principiu, adoptia era ireovcabila (art. 311, alin. 3), insa prevedea faptul ca o persoana adoptata in timpul minoritatii putea cere desfacerea adoptiei in termen de un an de la ajungerea la majorat, indiferent de motive. Codul familiei din 1954 a abrogat dispozitiile Codului Civil (referitoare la adoptie), a dezvoltat institutia adoptiei (o numeau infiere), fiind apreciat la data

1

adoptarii sale drept una din cele mai moderne legislatii in aceasta materie. Acesta are meritul conform caruia adoptia se incheie numai in interesul celui adoptat (art. 66). Se prevede, in plus, ca numai minorii pot fii adoptati, nu s-a mai mentinut conditia ca adoptatorul sa nu aiba copii, se interzice adoptia intre frati. In perioada comunista, putem vorbi foarte putin despre adoptii, deoarece era o problema aproape ignorata. Majoritatea copiiilor erau institutionalizati in case de copii, numite leagane. Peste tot n Romnia au fost deschise "leagane" (centre de plasament pentru copii pna la vrsta de 3 ani) pentru copiii ai caror parinti nu puteau sa-i ngrijeasca. Dupa vrsta de trei ani, copiii erau plasati n diverse institutii, n functie de grupa de vrsta, pna cnd mplineau 18 ani. Rezultatul acestui proces continuu de "dezradacinare" de lnga rude, locuri familiare si prieteni a traumatizat numerosi copii. Statul se lauda ca asigura copiilor mancare, adapost, haine si educatie, dar, odata cu declinul economiei romanesti si din cauza lipsei personalului specializat in ingrijirea copiilor, conditiile din institutii s-au deteriorat dramatic. Cei aproape 50 de ani de regim comunist au constituit cea mai neagr perioad a proteciei copilului i familiei n Romania, cu efecte dezastruoase pe termen lung. Politica demografica, fortat pronatalista, dar i politica industrializarii fortate practicate n perioada comunista au reprezentat decizii politice care aveau sa imping Romania pe o directie gresita, cu consecinte negative ce vor exploda in 1989. In perioada comunista, sistemul de protectie a copilului era in cea mai mare masura institutionalizat, de-a lungul intregii sale perioade de crestere si dezvoltare copilul fiind mutat dintr-un tip de institutie in alta, in functie de varsta pe care o avea. Desi era prevazuta si masura plasamentului familial, practic aceasta era foarte dificil de realizat datorita lispei serviciilor sociale de specialitate si a specialistilor. Modul n care a fost gandit sistemul de protectie a copilului si a familiei a avut si alte consecinte negative: uniformizarea si depersonalizarea serviciilor, deresponsabilizarea familiilor(singura responsabilitate a familiilor care abandonasera copii in institutii de ocrotire era aceea de a contribui lunar cu o suma de bani in functie de venitul mediu, la intretinerea copilului), ignorarea nevoilor de dezvolatare ale copilului. Odata cu prabusirea dictaturii comuniste n 1989, primele imagini ale copiilor malnutriti, traind in saracie si mizerie, au facut inconjurul lumii. Jurnalistii care au venit

2

in Romania pentru a relata despre revolutia din decembrie 1989, au descoperit si miile de copii care traiau in institutii in conditii mizere. Imaginile i-au socat in egala masura pe romani si pe occidentali, semnaland existenta unei grave probleme. Rolul de "vindecator" al acestei situatii romanesti a revenit, desigur, tot statului. Insa au aparut si organizatiile nonguvernametale, lucratorii sociali, doctorii, preotii si persoane din toate domeniile de activitate care si-au manifestat interesul sa o rezolve.

Perioada 1990-1997 Dupa 1990 adoptia devine o tema de interes in legislatia romaneasca, cunoscandu-se o activitate intensa in aceasta privinta, atat prin modificarile aduse legislatiei cat si prin ratificarea sau aderarea la conventii internationale. Acum, copiii din casele de copii au putut fi adoptati. Iar statul roman a deschis portile adoptiilor internationale (copii romani plasati in familii occidentale). Aceasta practica s-a oprit in curand si statul a inceput sa promoveze adoptia in randul familiilor din Romania. Principalele schimbri legislative au vizat in special problematica adoptiei si imbunatatirea conditiilor de ingrijire si educare a copiilor institutionalizati. In Codul familiei, in dispozitiile art.7 se interzice casatoria intre diferite categorii de rude rezultate din adoptie, iar in cele ale art.86 se reglementeaza obligatia de intretinere dintre adoptator si adoptat. Prin legea nr. 11/1990 incuviintarea adoptiei trece din competenta autoritatii tutelare in competenta instantelor judecatoresti. Este abrogat decretul 137 din 1956 care conditiona adoptia internationala, aceasta devenind posibila si reglementata de un cadru legislativ minim. Se infiinteaza Comitetul Roman pentru Adoptii care avea scopul de a contribui la ocrotirea minorilor prin adoptie si realizarea cooperarii internationale in materia adoptiilor. Se consacra caracterul subsidiar al adoptiei internationale, in sensul in care strainii sau cetatenii romani cu domiciliul sau resedinta in alt stat pot adopta doar copiii aflati in evidenta Comitetului Roman pentru Adoptii si care nu au putut fi incredintati sau adoptati in tara in timp de minim 6 luni de la luarea lor in evidenta. Caracterul subsidiar al adoptiei internationale in raport cu celelalte mijloace de protectie a

3

copilului care ii pot asigura o familie in statul de origine prin revenirea in familia de origine, plasament, incredintare, adoptie nationala semnifica faptul ca adoptia internationala este, in ultima instanta, preferabila institutionalizarii copilului.( Avram 2001: 93). Legea nr 21/1991 a cetateniei romane are in continut unele norme juridice referitoare la adoptie. Astfel, spre exemplu art 4 lit. b) prevede ca cetatenia se dobandeste, printre altele, si prin adoptie, respectiv se poate pierde, iar art. 6 si 7 stabilesc conditiile in care se poate dobandi cetatenia romana, respectiv se poate pierde ca efect al adoptiei. (Bodoasca 2006:6). Legea nr 105/ 1992 si legea nr.65 din 1995 fac referiri la adoptia internationala. Astfel, prin legea nr.65/1995 se interzice adoptia internationala a copiilor din familie. In aceasta perioada Romania a ratificat si a aderat la anumite conventii internationale care reglementeaza adoptia. Prin legea nr. 18/ 1990 a ratificata Conventia ONU cu privire la drepturile copilului. Prin legea nr. 15/1993 Romania a aderat la Conventia europeana in materia adoptiei de copii, incheiata la Strsbourg in 1967, care stabileste anumite dispozitii comune referitoare la conditiile de fond, procedura si efectele juridice ale adoptiei, avand scpul de a apropia legislatiile statelor membre ale Consiliului Europei si de a crea o practica comuna in randul acestora in ceea ce priveste adoptiile. Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale incheiata la Haga in 1993 a fost ratificata de Romania prin legea nr. 84/1994. Conventia de la Haga stabileste garantii pentru ca adoptia internationala sa se infaptuiasca in interesul superior al copilului. Comitetul Roman pentru Adoptii a fost desemnat ca autoritatea centrala responsabila cu indeplinirea prevederilor acestor conventii. O data ce Romania a devenit parte a acestor conventii ele au fost incorporate in legislatia interna. (Avram 2001: 102).

4

Perioada 1997-2008 Incepand cu 1997 se observa o reorientare a valorilor principale in domeniul protectiei copilului, dinspre paternalismul care a caracterizat perioadele anterioare si care se baza pe implicarea majora a statului, spre accentuarea protejarii si promovarii drepturilor copilului. Legislatia tinde sa se concentreze pe o conceptie care se bazeaza pe autodeterminare, in sensul in care pledeaza pentru drepturile copilului si pentru posibilitatea sa de a controla mediul, in loc ca statul sa fie cel care asigura mediul si experientele corespunzatoare pentru cresterea copilului. (Neamtu 2007:69). Prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, aprobata cu modificari prin legea nr. 87/1998 au fost abrogate dispozitiile din Codul familiei referitoare la adoptie precum si celelalte prevederi existente in legile referitoare la adoptie. Scopul acestei ordonante a fost crearea unui cadru juridic unitar, in concordanta cu conventiile si tratatele internationale la care Romania este parte. Adoptia a fost desemnata ca masura speciala de protectie a drepturilor copilului prin care se stabileste filiatia dintre cel care adopta si copil si rudenia dintre copil si rudele adoptatorului. O data cu stabilirea filiatiei prin adoptie, cea dintre copil si parintii sai naturali inceteaza, consacrandu-se astfel adoptia cu efecte depline ca cea mai eficienta masura de protectie a copilului si renuntandu-se la adoptia cu efecte restranse prin care, alaturi de legaturile de rudenie create prin adoptie se pastreaza legaturile de rudenie ale copilului cu familia biologica, iar legaturi de rudenie se creaza doar intre adoptat si adoptator. Apare si precizarea ca adoptia se face numai pentru protejarea intereselor superiore ale copilului. (Talpas 2004: 14). Ordonanta stabileste ca si conditie de fond ale adoptiei consimtamantul la adoptie care trebuie sa fie dat de cel care adopta, fie ca esti vorba de o singura persoana (casatorita sau necasatorita) fie ca este vorba de 2 soti. Nu pot adopta decat persoanele sau familiile care prezinta conditiile materiale si garantiile morale necesare asigurarii dezvoltarii armonioase a copilului. Mai este necesar consimtamantul sotului celui.care adopta, daca acesta este casatorit, intrucat se considera ca adoptia nu trebuie sa creeze relatii incompatibile cu o viata normala de familie. Ordonanta stipuleaza clar faptul ca sotul celui care doreste sa adopte nu devine prin acest consimtamant adoptator ci este

5

doar o conditie pentru ca cel care doreste sa poata adopta. Un alt consimtamant necesar este cel al ambilor parinti firesti ai copilului, chiar daca acestia sunt divortati. Este nevoie si de consimtamantul copilului, daca acesta a implinit 10 ani. (Filipescu 2005: 25) O alta conditie de fond se refera la faptul ca diferenta de varsta intre persoana care adopta si cel care urmeaza sa fie adoptat nu poate fi mai mica de 18 ani. O exceptie ar fi cazul in care cel ce vrea sa adopte l-a crescut pe cel adoptat. Apoi, persoana care va fi adoptata nu trebuie sa fi dobandit capacitate deplina de exercitiu ( se dobandeste la 18 ani). Si aici exceptia este data de cazul in care persoana este adoptata de familia sau persoana care a crescut-o. Adoptia trebuie sa fie in interesul superior al celui ce urmeaza sa fie adoptat, adica adoptatorul trebuie sa prezinte conditiile materiale si garantiile morale necesare dezvoltarii armonioase a copilului. (Filipescu 2005: 29) Comisia pentru Protectia Copilului elibereaza persoanei/ familiei adoptatoare un atestat la cerere pe baza unui raport efectuat de serviciul public specializat pentru protectia copilului. Pe baza acestuia si a consimtamantului persoanei sau familiei care vrea sa adopte si parintilor biologici ai celui adoptat, Comisia poate incredinta copilul in vederea adoptiei. Incredintarea in vederea adoptiei dureaza minim 3 luni, timp in care persoana sau familia careia i-a fost incredintat copilul se afla sub supravegherea serviciului public specializat pentru protecia copilului din subordinea Comisiei pentru protecia copilului sau a organismului privat autorizat care a propus comisiei ncredinarea copilului. La sfarsitul acestei perioade Comisia pentru protectia copilului hotareste asupra eliberarii avizului favorabil. Eliberarea acestui aviz prelungeste perioada pentru care copilul a fost incredintat invederea adoptiei pana la incuviintare sau la respingerea cererii de catre instanta. Pentru incuviintarea adoptiei sunt necesare: consimtamantul parintilor, avizul favorabil al Comisiei pentru protectia copilului, consimtamantul copilului, daca a implinit 10 ani si consimtamantul persoanei sau al familiei care adopta. Adoptia poate fi realizata doar in lipsa unor impedimente, cum ar fi cele rezultate din rudenie, adoptia intre frati fiind interzisa, deoarece creeaza relatii de familie incompatibile; lipsa impedimentelor rezultate din calitatea de sot, adoptia intre soti este interzisa, tot datorita relatiilor incompatibile pe care le creeaza. Este interzisa si adoptia a doi soti de catre aceeasi persoana sau familie, precum si adotia unui copil de catre mai

6

multe persoane, exceptie facand 2 soti care adopta simultan sau succesiv. (Filipescu 2005: 35) Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.26 /1997 privind protectia copilului aflat in dificultate, modificata si republicata prin legea nr.108/1998 creeaza cadrul institutional general pentru protectia copilului prin infiintarea serviciilor publice specializate pentru protectia copilului si reglementeaza modul de incredintare a copilului in vederea adoptiei. Pentru aplicarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.26/1997 au fost adoptate alte acte normative care completeaza cadrul legislativ al adoptiei: Hotararea de Guvern nr.245/1997 stabileste criteriile de autorizare a organismelor private care desfasoara activitati in domeniul protectiei drepturilor copilului prin adoptie; Hotararea de Guvern nr. 502/1997 care stabileste modul de organizare si functionre al Comitetului Roman pentru Adoptii; Hotararea de Guvern nr. 117/1999 care se refera la aprobarea normelor metodologice si a masurilor tranzitorii de aplicare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.26/1997 precum si a metodologiei de coordonare a activitatilor de protectie si promovare a drepturilor copilului la nivel national. Prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.192/1999 a fost infiintata Agentia Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, iar Hotararea de Guvern nr. 96./2000 stabileste modul de organizare si functionare al acesteia. (Avram 2001: 105). In anul 2002 s-a inceput elaborarea unei noi legislatii in domeniul adoptiei, care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2005. Noua legislatie a pornit de la faptul ca in Romania adoptiile, in special cele internationale, nu erau realizate in conformitate cu conventiile internationale pe care Roamnia le ratificase la inceputul anilor 90 ( Conventia ONU cu privire la drepturile copilului, Conventia de la Haga asupra protectiei copilului si cooperarii in materia adoptiei internationale si Conventia Europeana in materia adoptiei de copii). Desi Romania a ratificat aceste conventii ele nu au fost respectate in totaliate si au existat neconordante intre aceste conventii si legislatia intern, care nu a fost adaptata prevederilor internationale, ceea ce a dus la incalcarea unor drepturi ale copiilor. Pana la noua legislatie erau primordiale dorintele adultilor in raport cu nevoile copilului si se incerca sa se gaseasca un copil pentru o familie care dorea sa adopte si nu o familie pentru un copil adoptabil asa cum este prevazut de noua legislatie. Nu se dorea

7

mentinerea realtiilor dintre copiii aflati in sistemul de potectie si parintii lor si astfel, nu se recunosteau drepturile parintilor biologici asa cum sunt ele prevzute in Conventia ONU cu privire la drepturile copiilor. Incepand cu data de 1 ianuarie 2005, principalul act normative care reglementeaza institutia juridica a adoptiei este Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei. In reglementarea noii legislatii s-a pornit de la cateva principii: principiul interesesului superior al copilului, principiul cresterii si educarii copilului intr-un mediu familial, principiul continuitatii in educarea copilului tinand cont de originea sa etnica, culturala si lingvistica, principiul informarii copilului si luarii in considerarea a opiniei acestuia in raport cu varsta si gradul sau de maturitate, principiul celeritatii in indeplinirea oricaror acte referitoare la procedura adoptiei. Elementul central al legii il constituie identificarea unei familii pentru un copil adoptabil, nu a unui copil pentru o familie, ceea ce inseamna ca drepturile copilului sunt de acum prioritatea fata de nevoile si dorintele familiei care doreste sa adopte. Aceste nevoi ale familiei sunt luate in considerare, dar se analizeaza masura in care ele corespund interesului superior al copilului. Ceea ce aduce nou aceasta lege fata de reglementarea precedenta in materie de conditii de fond se refera la faptul ca in cadrul procedurii de adoptie se iau masuri ca fratii sa fie adoptati impreuna, exceptie facand cazul in care acest lucru nu este in interesul lor superior; persoanele cu boli psihice si handicap mintal nu pot adopta; instanta judecatoreasca poate trece peste refuzul parintilor firesti de a consimti la adoptia copilului, daca se dovedeste ca acesti refuza in mod abuziv sa consimta si daca instanta considera ca procedura adoptiei este in interesul superior sl copilului; parintele decazut din drepturile parintesti sau cel caruia i s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti isi pastreaza dreptul de a consimti la adoptie copilului, datorita caracterului reversibil al decaderii din drepturile parintesti si in acelasi timp datorita caracterului ireversibil al adoptiei.(Bodosca 2006:69) In ceea ce priveste procedura adoptiei noua lege porneste de la copil si nu de la familia adoptatoare, ceea ce inseamna ca procedura se incepe doar daca se considera de catre seriviciile specializate ( Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului) ca adoptia este cea mai buna soltutie pentru copil. Primul pas al procedurii il constituie deschiderea procedurii de adoptie interna de catre instanta judecatoreasca, ceea

8

ce face ca respectivul copil sa fie considerat adoptabil. Urmeaza ca persoana sau familia care doreste sa adopte sa depuna o cerere si un dosar cu anumite acte prevazute de lege la DGASP din judetul in care domiciliaza, dupa care familia sau persoana respectiva va fi evaluata din punct de vedere social, psihologic. In urma evaluarii specialistii iau decizia acordarii sau neacordarii atestatului de familie/persoana apta sa adopte. Apoi, familia/persona este inclusa in evidenta DGASP din judetul respectiv, dar si pe o lista la nivel national, dupa care se incepe procedura de potrivire a familiei cu un copil adoptabil. Nu toate familiiile care au atest vor adopta un copil, deoarece se pleaca de la nevoile copilului, pe care familia va trebui sa le poate satisface. Dupa stabilirea compatibilitatii intre copil si persoana/ familie, urmeaza incredintarea in vederea adoptiei pentru o perioada de 90 zile, timp in care se efectueaza vizite la domiciliu de catre specialistii DGASP. La sfarsitul perioadei de incredintare instanta judecatoreasca analizeaza raportul final realizat de profesionistii de la DGASP si se pronunta in vederea incuvintarii adoptiei. Dupa incuviintare familia este monitorizata trimestrial timp de 2 ani. Noutatile aduse de actuala lege se refera la faptul ca adoptia este vazuta ca o institutie de drept civil, si nu ca o masura de protectie speciala, asa cum era considerata anterior. Acest lucru inseamna ca adoptia nu se mai adreseaza tuturor copiilor care au nevoie de o masura de protectie speciala, ci doar acelor copii pentru care aceasta masura se potriveste nevoilor lor. De aceea deschiderea procedurii adoptiei interne de catre instanta judeatoreasca se face doar dupa ce s-a constatat ca masura reintegrarii in familie sau a integrarii in familia extinsa, pana la rude de gradul IV, nu este posibila. Inainte ca familia biologica sa-si exprime consimtamantul la adoptie, aceasta este consiliata, iar instanta verifica daca parintii copilului si-au exprimat consimtamantul in mod liber, fara a fi influentat de alte persoane. Importanta acordata compatibilitatii dintre copil si familia adoptatoare se justifica prin necesitate de a exista o convergenta intre nevoile copilului si caracteristicile familiei. Tot in 2004 a fost emisa Legea nr. 274/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Roman pentru Adoptii care ia locul Comitetului Roman pentru Adoptii. O alta Lege este 272/2004 referitoare la protectia si promovarea drepturilor copilului.

9

In 2008 este emisa Ordonanta de Urgenta nr. 102/2008 prin care este modificata si completata Legea nr. 273/2004. Se introduce un nou principiu pe care se bazeaza procesul adoptiei, principiul garantarii confidentialitatii referitoare la datele de identificare ale adoptatorului si ale parintilor firesti ai copilului. In cazul deschiderii procedurii de adoptie, instanta citeaza parintii firesti ai copilului. Parintii biologici care se aflau in imposibilitatea de a-si exprima vointa fata de adoptie din varii motive( erau necunoscuti, dati disparuti, pusi sub interdictie) pot sa faca o cerere de revizuire impotriva hotararii judecatoresti de deschidere a procedurii adoptiei. Aceasta cerere suspenda solutionarea cererii de incredintare a copilului in vederea adoptiei sau e incuviintare daza aceastea se afla pe rol. In cazul in care este incuviintata cererea de revizuire, se efectueaza o noua ancheta sociala pentru a vedea situatia actuala a parintilor firesti. Instanta poate solicita din nou consimtamantul la adoptie al parintilor firesti daca exista indicii conform carora dupa data la care consimtamantul a devenit irevocabil au intervenit elemente care pot sa detremine revenirea asupra consimtamantului initial. Daca parintii isi exprima refuzul de a consimti la adoptie, instanta suspenda incuviintarea adoptiei.Aceasta ordonanata acorda mai multe drepturi parintilor naturali ai copilului decat erau prevazute in legislatia anterioara.

10

Perioada dinainte de 1990, perioada 1990-1997 ---- Semida Dani Bibliografie: 1. Bodoasca Teodor, Legislatia adoptiilor, Editura C.H. BECK, Bucuresti 2006 2. Avram Marieta, Filiatia, Editura ALL Beck 2001 3.Adoptia-legislatie, Editura Lumina Lex 1998 4.Adoptia nationala, Editura Lumen 2002(11-17) 5. Filipescu Ion P., Adoptia si protectia copiilor aflati in dificultate, Editura ALL, 1997 6. Filipescu Andrei, Filiatia fireasca si filiatia prin adoptie, Editura ALL Beck 2002(193-197) Surse online: http://www.copii.ro/afisareact.aspx?id_act=361 (http://www.copii.ro/Files/sistem %20de%20protectie_200710114553890.doc) http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_oficiului_adoptiei.php http://www.adoptiiromania.ro/(S(m1mhizfmvzqz5ffi2ymmjr45))/statistici.aspx http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=16891 http://www.121.ro/content/show_article.php3?article_id=1840&page_nr=1 http://www.romanialibera.ro/a120435/adoptia-de-la-bucurie-la-cosmar.html (http://www.romanialibera.com/arti) http://www.adoptiiromania.ro/statistici.aspx (http://www.adoptiiromania.ro) cole/articol.php?step=articol&id=8008

11

Perioada 1990-1997 -----Sinziana Danciu Bibliografie: 1. Avram Marieta, Filiatia, Editura ALL Beck, Bucuresti, 2001 2. Bodoasca Teodor, Legislatia adoptiilor, Editura C.H. BECK, Bucuresti 2006 3. Filipescu Ion P., Adoptia si protectia copiilor aflati in dificultate, Editura ALL, 1997 4. Filipescu Ion P, Filipescu Andrei, drepturilor copilului, Bucuresti, 2006 5. Neamtu Nicoleta ,,Succes si esec in plasamentul familial, in contextul reformei sistemului de protectie a copilului din Romania, Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2007 6.Talpas Petronela, ,,Adoptia si plasamentul familial, Seria Didactica, Alba Iulia, 2004 7. www.adoptiiromania.ro/ ,,Adoptia. Protectia si promovarea

12