8/17/2019 adictii - C5

1/9

CARACTERISTICI GENERALE ÎNPROBLEMATICA HIV/SIDA

CURS 5

8/17/2019 adictii - C5

2/9

DEFINIRE HIV(VIRUSUL IMUNODEFICIENŢEI UMANE) este un virus care atacă şi distruge sistemulimunitar, iar organismul nu mai poate face faţă agresorilor de orice natură (virusuri, bacterii,ciuperci, celule canceroase). Astfel, rezultă infecţii şi forme de cancer care pot fi mortale. Ca şi

alte virusuri, HIV nu poate supravieţui în mod independent. El nu poate trăi decât în interiorulunei celule. HIV atacă în special anumite globule albe din sânge, limfocitele T-CD4, celuleimportante ale sistemului imunitar responsabile de apărarea organismului.

SIDA(SINDROMUL IMUNODEFICIENŢEI DOBÂNDITE).

Este ultima fază a infecţiei cu HIV, când sistemul imunitar este foarte afectat de virus, numărulcelulelor T-CD4 scade foarte mare, iar organismul nu mai poate face faţă infecţiilor. Unsindromeste o sumă de semne şi simptome care pot fi întâlnite în diverse boli, dar care încazul subiectului în cauză, au ca numitor comun infecţia cu HIV şi imunodeficienţa.

 Imunodeficienţareprezintă scăderea puterii naturale a organismului de a se apăra împotrivainfecţiilor şi a cancerelor. Spre deosebire de alte „imunodeficienţe” cu care omul se poate naştesau prin care poate să treacă temporar, în cazul SIDA, imunodeficienţa estedobândită.

Imunitatea unui organism este constituită din: celulele albe din sânge (leucocitele)

alte celule din organism

anticorpii produşi de celulele albe.

O persoană poate fi purtătoare a virusului HIV, dar aceasta nu înseamnă că are boala

SIDA.

8/17/2019 adictii - C5

3/9

PREVENIREA INFECŢIEI CU HIV

 Prevenirea primară prin informare şi educare

Cunoştinţele corecte şi comportamentul adecvat sunt singurele modalităţi de protejareîmpotriva acestei infecţii. În acest sens, un accent deosebit trebuie pus pe campaniile deinformare şi educare HIV/SIDA, care să fie derulate în instituţiile de învăţământ, îninstituţiile de sănătate, în saloanele de cosmetică etc. O informare corectă a populaţieidespre HIV/SIDA nu este însă suficientă. Este necesară educarea acesteia deoarece oinformare corectă nu presupune neapărat şi o schimbare de atitudine şi de

comportament. Sunt foarte mulţi cei care în cazul unor relaţii sexuale întâmplătoare seamăgesc cu gândul că partenerul(a) ocazional(ă) e puţin probabil să fie infectat(ă) şi, prinurmare, nu se protejează întotdeauna folosind prezervativul, expunându-se astfelriscului de a contacta boala. Nu există niciun semn exterior al seropozitivităţii şi, deaceea, orice relaţie sexuală trebuie serios evaluată.

 Transmiterea sexualăa infecţiei cu HIV poate fi prevenită prin: abţinerea de la relaţii sexuale atunci când nu se poate folosi prezervativul,  fidelitate reciprocă/monogamie, folosirea prezervativelor în cazul situaţiilor cu risc (parteneri necunoscuţi,

întâmplători).

8/17/2019 adictii - C5

4/9

PREVENIREA INFECŢIEI CU HIV - CONTINUARE

 Transmiterea sangvinăpoate fi prevenită prin: evitarea contactului direct cu sângele altei persoane;

 folosirea de seringi şi instrumente tăioase de unică folosinţă sau sterilizate corect;  folosirea individuală a obiectelor de igienă personală (periuţa de dinţi, lame de ras,trusa de unghii);

refuzarea tratamentelor chirurgicale, stomatologice fără să vă fi asigurat desterilizarea corectă a instrumentarului folosit (cereţi ca trusa cu instrumentechirurgicale/stomatologice să fie deschisă în faţa dumneavoastră);

 evitarea transfuziilor atunci când nu există condiţii de testare a sângelui folosit;  folosirea autotransfuziei.

Transmiterea materno-fetalăeste favorizată de unii factori cum ar fi: încărcăturăvirală maternă ridicată, naşterea naturală, membrane rupte mai mult de 4 ore,

alăptarea nou-născutului.De aceea, prevenirea se poate face prin: administrarea de medicamente antiretrovirale mamei în timpul sarcinii şi apoi nou-născutului, ceea ce reduce riscul de transmitere până la 5%;

naşterea prin cezariană;  evitarea alăptării.

8/17/2019 adictii - C5

5/9

PREVENIREA INFECŢIEI CU HIV - CONTINUARE

 Prevenirea secundară - se referă la prevenirea evoluţiei infecţiei cu HIV şi SIDA lapacienţii deja infectaţi. Metodele de prevenire secundară implică: contactul sexual protejat cu prezervativ, pentru a preveni o nouă infecţie cu HIV (sepoate produce reinfectarea cu o tulpină de virus mai agresivă sau rezistentă latratament), dar şi posibile infecţii cu alte virusuri (de ex. virusul care provoacă hepatitaB) ce pot grăbi evoluţia bolii;

folosirea individuală a obiectelor de igienă personală, a acelor şi seringilor.

 Profilaxia post-expunere Profilaxia post-expunere se referă la tratamentul preventiv cu medicamenteantiretrovirale în situaţii de expunere accidentală la infecţia cu HIV.

 Aceste situaţii de expunere accidentală pot fi: cele ale personalului medical ce seexpune în timpul unor proceduri medicale, în cazul ruperii accidentale aprezervativului în timpul unui act sexual dintre parteneri serodiscordanţi, alte situaţii

de risc. Situaţia de expunere accidentală este reglementată foarte strict cuprinzând: 1. Raportarea evenimentului - persoana se va prezenta cât mai curând posibil la oclinică de boli infecţioase. Terapia ar trebui începută cât mai repede, în termen de 2 orede la expunerea la situaţia de risc. La 24 de ore profilaxia postexpunere este încăeficientă. Dacă au trecut însă 48 de ore de la expunere, eficienţa terapiei scade foarte

mult. Profilaxia se reevaluează după 72 de ore când se pot obţine date suplimentaredespre sursă. Dacă sursa este HIV negativă, profilaxia se va opri.

8/17/2019 adictii - C5

6/9

IMPLICAŢIILE PSIHOLOGICE ALE DIAGNOSTICULUI HIV+  Aflarea statutului de seropozitivitate reprezintă un risc psihologic deosebit şi antrenează o serie derepercursiuni psihologice. Modul de expresie al acestor repercursiuni depinde de mai mulţi factori, dintrecare cei mai importanţi sunt: personalitatea subiectului, circumstanţele diagnosticării seropozitivităţii,anturajul său.

  E. Kubler-Ross, psiholog american, a descris 5 etape prin care trec persoanele seropozitive şi familiileacestora la aflarea diagnosticului:şocul şi negarea, furia, negocierea, depresia şi acceptarea.

Şocul şi negarea. Şocul este reacţia iniţială – primele minute/ore - şi poate cuprinde manifestărizgomotoase somatice (plâns, pierderea cunoştinţei, tahicardie, dureri) şi/sau psihice (stare de confuzie,dezorientare, agitaţie psiho-motorie, etc.) sau, dimpotrivă, persoana poate să intre într-o stare de„blocaj” psihic şi fizic având nevoie de un anumit interval de timp pentru a avea orice altă reacţie.

 Furiaeste un mecanism de apărare mai elaborat şi reprezintă un început de integrare; pacientuleste invadat de anxietate şi caută vinovaţi pentru ceea ce i s-a întâmplat. Ea constă în reacţii verbaleagresive care sunt greu de suportat de către anturaj. Cu toate acestea, este important să se accepteaceste furii şi să fie lăsate să se exprime.

 Depresiareprezintă o decompensare reactivă şi o epuizare a mecanismelor de apărare ale Eului. Înaceastă etapă pacientul se simte inutil, nu mai are dorinţe şi simte că nu mai are viitor; de asemenea,acesta se izolează, nu mai are prieteni, nu mai mănâncă etc.

 Negociereaconstă în modalităţi de rezolvare colaterală a situaţiei; ea apare la copiii mai mari, laadulţi, la aparţinători şi la personalul care se ocupă de persoanele seropozitive. Pacientul ia înconsideraţie proiecte de viitor şi ia decizii, punând în practică anumite ritualuri şi gânduri de tipmagic („Mă voi lăsa de fumat.”, „Voi avea un regim de viaţă mai echilibrat.”, etc.).

 Acceptareaeste etapa în care persoana acceptă să trăiască cu statutul de seropozitivitate, este oreinvestire în sine, o reluare a sentimentului de urgenţă de a exista şi de a profita de viaţă.

 Aceste etape diferă de la o persoană la alta, iar desfăşurarea lor nu este liniară. Astfel, persoana poateparcurge toate etapele iar ulterior se poate reîntoarce la una dintre ele în funcţie de diferite evenimenteale vieţii; alte persoane nu ajung niciodată la etapa ultimă, rămânând blocaţi într-un punct.

8/17/2019 adictii - C5

7/9

8/17/2019 adictii - C5

8/9

CONSILIEREA ÎN INFECŢIA CU HIV/SIDA

Princonsiliere se intervine pentru a ajuta clientul să depăşească anumite dificultăţi deordin situaţional ale vieţii curente, care sunt de intensitate medie şi nu au un caracterpatologic. Există câteva tipuri specifice de consiliere în infecţia cu HIV:

Consilierea pre-testareeste efectuată înaintea testului HIV şi are ca scop oferirea şi/sauclarificarea informaţiilor despre infecţia cu HIV şi SIDA, despre căile de infectare,evitarea comportamentelor de risc, precum şi implicaţiile medicale, sociale şi psihologicepe care le presupune situaţia de a fi o persoană infectată. Persoana consiliată esteîncurajată să se testeze informând-o asupra avantajelor testării şi este obţinutconsimţământul pentru testare.

Consilierea post-testareeste diferită în funcţie de rezultatul testului HIV. Astfel,

consilierea post-testare după un test HIV negativ se centrează pe identificarea acelorcomportamente ale persoanei care ar putea avea risc de infectare. Se întăresc informaţiiledespre transmiterea HIV şi modalităţile de prevenire ale acesteia. Se încurajeazăretestarea la 3 şi 6 luni, mai ales dacă persoana are în antecedente comportamente derisc.Consilierea post-testare pentru un rezultat HIV pozitivnecesită o pregătire specialăpentru a face faţă situaţiilor de criză. Consilierea se centrează pe susţinerea emoţională apersoanei, oferirea de informaţii încurajatoare, discuţia despre viitorul apropiat. Trebuie

să se ţină seama de mecanismele de apărare la boală şi durere şi să se răspundă cuempatie şi respect.

Consilierea psihologică de susţinere (suportivă)poate avea loc în toate etapele pecare le parcurge individul până la acceptarea diagnosticului, în confruntarea cu agravareabolii sau cu respingerea socială etc. Acest demers este mai puţin structurat, principalulsău scop fiind depăşirea situaţiilor dificile din momentul respectiv, oferirea de înţelegere,

încurajare, susţinere, empatie, persoana găsind astfel propriile soluţii pentru situaţia princare trece.

8/17/2019 adictii - C5

9/9

CONSILIEREA ÎN INFECŢIA CU HIV/SIDA Comunicarea diagnosticului copilului/adolescentului seropozitiveste un demers delicat, dar necesar pentruo dezvoltare psihologică adecvată copiilor şi adolescenţilor aflaţi în această situaţie.Îndepărtăm astfel, scenarii deviaţă iraţionale, lipsa de responsabilitate a copiilor/adolescenţilor faţă de tratament, lipsa de comunicare dinfamilie, etc. Fiecare persoană este unică, iar istoria de viaţă a fiecărei familii este, de asemenea, diferită. De aceea,comunicarea diagnosticului trebuie făcută cu prudenţă, numai de personal calificat, ce poate pregăti şi susţine acestdemers şi poate asigura suportul necesar copilului şi membrilor familiei după aceea.

Consilierea de doliueste necesară atunci când survine decesul persoanei HIV+, fie ea adult sau copil. Ea seadresează membrilor familiei persoanei decedate şi presupune oferirea de susţinere emoţională. Acestă consilierepoate preceda decesul, în situaţia unei suferinţe prelungite a persoanei HIV+, când membrii familiei pot fi, cât decât, pregătiţi pentru ceea ce se va întâmpla şi sunt încurajaţi să-şi exprime gândurile şi sentimetele legate dedespărţire. Indiferent de circumstanţele decesului, după ce acesta are loc, persoanele afectate trec printr-un„travaliu de doliu”, caracterizat prin mai multe stadii psihologice cum ar fi: faza de negare, de acceptare a durerii şide trăire efectivă a acesteia, faza de restructurare. În fiecare dintre aceste situaţii, consilierul poate fi alături depersoanele respective şi prin intervenţia sa poate ajuta persoana să-şi trăiască şi să-şi exprime durerea, dar să

găsească şi puterea de a merge mai departe. De asemenea, există un alt tip de intervenţie specifică pentru lucrul cu persoanele HIV+, şi anumeconsilierea pentru aderenţa la tratament. Aderenţa arată măsura în care comportamentul unui pacient coincide cu planulde îngrijire a sănătăţii sale (tratament medicamentos, restricţii alimentare, etc.). Consilierea de acest tip se face petot parcursul vieţii pacientului: la iniţierea tratamentului antiretroviral, la schimbarea schemei de tratament, cândse constată dificultăţi ale persoanei HIV+ de a urma tratamentul sau pur şi simplu pentru a facilita urmareaeficientă a tratamentului. Tratamentul antiretroviral odată început, trebuie continuat pe toată durata vieţii,implicând respectarea unui orar foarte strict de administrare, un număr mare de pastile pentru fiecare doză, efectesecundare dificile în multe cazuri, etc. Mai mult, întreruperile favorizează crearea rezistenţei virale, iar tratamentulrespectiv devine ineficient. Toate acestea fac acest tratament destul de dificil de urmat.

Persoanele care încep tratamentul trebuie consiliate individual pentru această schimbare din viaţa lor. Se lucreazăîmpreună cu persoana respectivă pentru a clarifica importanţa tratamentului şi a unei bune aderenţe, pentru aidentifica barierele în calea unei bune aderenţe, modalităţi practice de a ţine minte orele la care trebuie luatemedicamentele, modalităţi de a face faţă efectelor adverse, etc. Pentru a preîntâmpina eventualele eşecuri,consilierea trebuie să preceadă cu mult timp înainte (săptămâni, chiar luni) începerea tratamentului şi să continuepentru susţinerea şi întărirea atitudinilor şi comportamentelor pozitive pacientului sau pentru depăşireamomentelor dificile pe care le-ar putea traversa. Unul dintre cele mai eficiente tipuri de intervenţie este interviul

motivaţional – un tip structurat de consiliere centrat pe facilitarea schimbării unui comportament ajutând clientulsă-şi exploreze şi să-şi rezolve ambivalenţa.