id1566742 pdfMachine by Broadgun Software - a great PDF writer! - a great PDF creator! - http://www.pdfmachine.com http://www.broadgun.com

2

UNIVERSITATEA DE MEDICINÃ ªI FARMACIE "CAROL DAVILA", BUCUREªTI

FACULTATEA DE STOMATOLOGIE

LUCRARE DE DIPLOMÃ

TRATAMENTUL GLOSODINIILOR

PRIN ACUPUNCTURÃ CONDUCÃTOR ªTIINÞIFIC ªef de lucr.dr.Cinel Maliþa

ABSOLVENT Mihai Cezar Fasolã

-1999-

3

PLANUL LUCRÃRII DE DIPLOMÃ: I. Introducere. II. Concepþii ale Medicinii Traditionale Extrem Orientale privind boala parodontalã. 1. Meridianele energetice ºi patologia de meridian. a) Meridiane principale. b) Sensul circulaþiei ºi conexiunea dintre meridiane. c) Patologia meridianelor. 2. Legile acupuncturii. 3. Diagnosticul medical tradiþional chinez în specificul stomatologic. 4. Tehnici de Acupuncturã ºi Moxa. a) Tehnici de manipularea acelor fine. b) Cum se deprinde manipularea acelor. c) Metode de inserarea acului ºi tehnica de manipulare dupã inserþie. d) Tehnica de manipulare de tonifiere(BU) ºi dispersie (XIE). e) Senzaþii provocate de acupuncturã ºi efectele terapeutice. 5. Concepþii ale Medicinii Tradiþionale Extrem Orientale privind boala parodontalã. Profilaxia ºi prevenþia bolii parodontale. III. Acupunctura ca mijloc terapeutic, profilactic ºi curativ în Stomatologie. IV. Concepþii ale medicinii alopate privind Glosodiniile. V. Glosodinia în Medicina Tradiþionalã Extrem Orientalã. VI. Acupunctura în Stomatologie ca mijloc de sedare a durerilor. 1. Alte Tehnici Terapeutice a) Electroacupunctura. b) Mezoterapia. 2. Mecanismele analgeziei acupuncturale; tehnica analgeziei chirurgicale prin

acupuncturã. VII. Prezentãri de cazuri clinice de glosodinii tratate prin acupuncturã. VIII. Discuþii, concluzii, evaluãri. IX. Bibliografie. Anexe. Planºe.

4

I. Introducere Glosodiniile, stomatodiniile sau dupã ºcoala anglo-saxonã de stomatologie sindromul de "gurã arzândã" reprezintã acele stãri de algie la nivelul limbii ºi a altor

zone din cavitatea bucalã foarte sâcâitoare pentru bolnav ºi asupra cãrora medicina

alopatã cu greu le gãseºte rezolvare. O caracteristicã majorã a lor o reprezintã discrepanþa dintre acuzele bolnavului ºi lipsa oricãror semne clinice obiective, care ar

putea justifica aceastã situaþie. Aceastã stare de fapt determinã de cele mai multe ori

bolnavul sã se perinde pe la foarte mulþi doctori în speranþa ca va reuºi sã gãseascã

pânã la urmã mãcar unul care sã fie capabil sã-i aline suferinþa. Ori aceasta se lasã în cele mai multe situaþii aºteptatã în zadar. Singura posibilitate rãmâne de aceasta datã

medicina alternativã, cum este ºi cazul acupuncturii. Principiile acestei medicini diferã substanþial de cele ale medicinii hipocratice, având la bazã teorii bioenergetice tradiþionalist chineze, dupã care omul nu este numai

un corp material ci ºi unul bioenergetic cu caracteristici ºi specificitãþi aparte. In stare

de boalã aceste bioenergii se perturbã cu mult înaintea manifestãrilor morfo-patologice obiectivate clinic prin mijloace deja cunoscute de orice medic alopat. Glosodiniile a cãror manifestãri sunt pur subiective îºi gãsesc foarte bine explicaþia ºi

modul terapeutic de rezolvare medicina extrem orientalã Prezenta lucrare de diplomã abordeazã aceste aspecte de mai sus,

sistematizând principalele caracteristici diagnostico-terapeutice ale glosodiniilor, reflectate de medicina extrem orientalã.

II. CONCEPÞII ALE MEDICINII TRADIÞIONALE

EXTREM ORIENTALE PRIVIND BOALA PARODONTALÃ Pentru înþelegerea ºi aprofundarea concepþiilor medicinii tradiþionale privind

boala este necesar în primul rând sã fie desluºite concepþiile privind meridianele de acupuncturã, atât din punct de vedere energetic cât ºi patologia de meridian. 1. Meridianele energetice ºi patologia de meridian Sistemul meridianelor energetice este un ansamblu de trasee energetice, care sunt situate pe diferite nivele în interiorul organismului, neavând o structurã anatomicã proprie ºi care asigurã funcþii complexe de reglare ºi control a unor funcþii

vitale. Se descriu mai multe grupe de meridiane energetice: 1. Meridianele principale. 2. Meridianele extraordinare. 3. Meridianele tendino-musculare. 4. Vasele LUO. 5. Meridianele distincte. a) MERIDIANELE PRINCIPALE Cele 12 meridiane principale se întind la interior la nivelul înveliºului

subcutanat al membrelor, capului ºi trunchiului; fiecare meridian intrã în legãturã cu un organ parenchimatos numit ZANG sau un viscer cavitar FU în interiorul corpului.

Conform medicinii tradiþionale chineze, partea internã a membrelor ºi organele

ZANG (sau organe depozit), sunt de tipul YIN, în timp ce cele externe ale membrelor

ºi viscerele cavitare FU (sau organe atelier) sunt de tipul YANG. Astfel, numele

5

fiecãrui meridian, în funcþie de organul sau viscerele cavitare de care este legat, este

format din elemente: a. mâna sau picior, b. YIN sau YANG, c. ZANG sau FU. Pe parcursul lor, meridianele YIN de la mânã ºi de la picior aparþinând

organelor ZANG (inimã, splinã, ficat, plãmâni, rinichi ºi pericard), comunicã fiecare

cu un viscer cavitar FU (intestin subþire, stomac, vezica biliarã, intestin gros, vezica

urinarã ºi Trei Focare), legate fiecare de un organ ZANG.

YANGMING SHAO YANG TAIYANG

I.G.-S. T.F.-V.B. I.S.-V.U.

SHAOYIN JUE YIN TAIYIN

C.-R. V.S.-F. P.-SPL.

Tab.1 Axele energetice ale organismului.

Cele 12 meridiane energetice formeazã astfel 6 cupluri cu raporturi reciproce

din interior la suprafaþã. Datoritã acestor relaþii dintre meridiane orice modificare fiziologicã sau patologicã, survenitã la unul dintre meridiane, va avea rãsunet în alt meridian. Sensul circulaþiei ºi conexiunea dintre meridiane Dupã cum este cunoscut, meridianele YANG de la mânã au traiect de la extremitatea degetelor mâinii, la nivelul extremitãþii cefalice; ele parcurg sistemul

energetic uman din sectorul YANG situat exterior, spre sectorul YIN situat interior. Meridianele YIN ale piciorului urcã de la extremitatea degetelor, spre interiorul organismului; ele parcurg organismul din sectorul inferior YIN, spre sectorul superior YANG. CELE 12 MERIDIANE PRINCIPALE SUNT: NUMELE MERIDIANULUI: ABREVIERE 1) Meridianul Plãmânilor TAIYIN de la Mânã - P. 2) Meridianul Intestinului gros YANGMING de la Mânã - I.G. 3) Meridianul Stomacului YANGMING de la Picior - S. 4) Meridianul Splinei TAIYIN de la Picior - Spl. 5) Meridianul Inimii SHAOYIN de la Mânã - I. 6) Meridianul Intestinului subþire TAIYANG de la Mânã - I.S. 7) Meridianul Vezicii TAIYANG de la Picior - V. 8) Meridianul Rinichilor SHAOYIN de la Picior - R. 9) Meridianul Pericardului JUEYIN de la Mânã - Peric. 10) Meridianul Trei Focare SHAOYANG de la Mânã - T.F. 11) Meridianul Veziculei biliare SHAOYANG de la Picior - V.B. 12) Meridianul Ficatului JUEYIN de la Picior - F. Patologia meridianelor Meridianele sunt legate în interiorul corpului cu viscerele, parcurgând

membrele ºi articulaþiile; funcþia lor fiziologicã este sã facã sã circule energia ºi

sângele în organism, sã facã legãtura între diferitele pãrþi interne ºi externe ale corpului omenesc ºi sã-l fortifice împotriva factorilor patogeni. Astfel, în momentul

6

invadãrii organismului de cãtre factorii de agresiune exogeni1 sau endogeni sau când

armonia circulaþiei energiei ºi sângelui este perturbatã, survin modificãri patologice în meridianele respective ºi în organele de care aceste meridiane sunt legate. În mod

obiºnuit afecþiunile care provin din exterior ating în primul rând înveliºul cutanat,

apoi interiorul corpului, începând cu meridianele superficiale ºi continuând cu

organele ZANG ºi viscerele cavitare FU, în timp ce bolile cauzate de factorii endogeni2 afecteazã în primul rând organele ZANG ºi viscerele cavitare FU ºi apoi

meridianele. Reiese cã patologia meridianelor este legatã de disfuncþia acestora ºi de

efectele pe care acestea le au asupra viscerelor, precum ºi de influenþa modificãrilor

patologice ale viscerelor asupra meridianelor. Mai jos sunt descrise traiectele meridianelor ºi câteva din manifestãrile lor

patologice: 1. Meridianul Plãmânilor TAIYIN de la Mânã: Traiect: meridianul îºi are originea în regiunea de mijloc Trei Focare; dupã ce trece

prin plãmâni de care aparþine, parcurge descendent braþul pe faþa anterioarã ºi lateralã,

apoi antebraþul ºi se terminã la 0,1 cun radial ºi inferior de unghiul unghial extern al policelui, în punctul SHAOSHANG(P.11). Manifestãri patologice: senzaþie de bombare a toracelui, tuse, hemoptizie, dureri ºi tumefiere în regiunea gâtului, rinoree, senzaþii de frig ºi durere în regiunea gâtului,

senzaþii de frig ºi durere în regiunea scapulo- dorsalã, dureri în zonele aflate de-a lungul meridianului. 2. Meridianul Intestinului gros YANGMING de la Mânã: Traiect: debuteazã în punctul SHANGYANG(I.G.1) aflat la 0,1 cun radial ºi inferior de unghiul unghial extern al indexului, are un traseu ascendent pe faþa externã a

antebraþului, parcurge zona lateralã a cotului, umãrului ºi se terminã la nivelul

ºanþului nazo-labial. Ramura internã coboarã dinspre fosa supraclavicularã, unindu-se cu plãmânii ºi traversând Focarul Mijlociu, se îndreaptã spre intestinul gros de care aparþine. Manifestãri patologice: dureri abdominale, borborisme, diaree, constipaþie, dizenterie,

dureri în regiunea gâtului, odontalgie, epistaxis, dureri de-a lungul meridianului. 3. Meridianul Stomacului YANGMING de la Picior: Traiect: meridianul debuteazã în punctul CHENGQI(S.1) situat imediat infraocular,

parcurge regiunea feþei, coboarã în regiunea toracicã ºi abdominalã pe faþa anterioarã, pânã în regiunea inghinalã. Una din ramuri se desprinde din apropierea punctului S.5,

coboarã pe partea lateralã a gâtului, interiorul toracal, pãtrunde în stomac, de care

aparþine, unindu-se cu splina. Trunchiul principal trece pe faþa antero-lateralã a membrului inferior ºi se terminã în unghiul unghial extern al degetului al doilea de la picior. O ramurã porneºte din punctul ZUSANLI(S.36), situat la 3 cun sub rotulã ºi un lat de police lateral de muchia tibialã, ºi se terminã în unghiul unghial extern al degetului III

de la picior. 1. Factorii de agresiune exogeni sunt reprezentaþi de: a. factori climaterici ca arºiþa, vânt, cãldurã, umezealã, uscãciune, frig, ce pot prin modificãri excesive

sã ducã la tulburãri interne. b. agenþi microbieni. c. rãniri, accidentãri. d. cataclisme naturale. e. muscãturi de animale ºi insecte. 2. Factorii endogeni sunt emoþiile negative persistente ca: mânia, groaza, anxietatea, tristeþea, teama...

7

O ultimã ramurã se desprinde din meridian pe faþa dorsalã a piciorului în punctul

CHONGYANG (S.42) ºi se terminã în unghiul unghial intern al degetului mare de la picior, pentru a se uni cu meridianul splinei. Manifestãri patologice: distensie abdominalã, borborisme, dureri gastrice, edeme,

vãrsãturi, faringo-amigdalitã, epistaxis, boli febrile, manii, dureri pe traiectul

meridianului. 4. Meridianul Splinei TAIYIN de la Picior: Traiect: meridianul debuteazã în punctul YINBAI(Spl.1) în unghiul unghial intern al

degetului gros de la picior, urcã de-a lungul porþiuniii antero-interne a piciorului, strãbate regiunea inghinalã, urcã spre torace pânã în spaþiul al doilea intercostal ºi se

terminã descendent în spaþiul VII intercostal în punctul DABAO (Spl.21) pe linia

medio-axilarã. Manifestãri patologice: rigiditate dureroasã a limbii, gastralgie, distensie abdominalã, vãrsãturi, inapetenþã, icter, astenie generalã ºi dureri survenite pe traiectul

meridianului. 5. Meridianul Cordului SHAOYIN de la Mânã: Traiect: meridianul debuteazã în inimã, ramura principalã traverseazã plãmânii pentru

a coborî spre axilã, de unde strãbate faþa postero-internã a braþului, apoi a antebraþului, trece prin exteriorul auricularului ºi se terminã la 0,1 cun de unghiul

unghial intern al degetului V în punctul SHAOCHONG(I.9), pentru a se uni cu meridianul intestinului subþire. Manifestãri patologice: faringe uscat, dureri precordiale, aritmie, sete puternicã, icter,

inapetenþã, dureri în hipocondru, senzaþie de cãldurã în palmã, dureri survenite de-a lungul meridianului. 6. Meridianul Intestinului Subþire TAIYANG de la Mânã: Traiect: meridianul îºi are originea la 0,1 cun lateral de unghiul unghial extern al auricularului în punctul SHAOZE(I.S.1), trece pe marginea posterioarã a antebraþului ºi faþa externã a braþului, parcurge regiunea umãrului îndreptându-se spre punctul DAZHUI(D.M.14); se îndreaptã apoi spre regiunea facialã pânã la unghiul extern al

ochiului ºi se terminã antero-median de tragus în punctul TINGGONG(I.S.19). Manifestãri patologice: dureri în abdomenul inferior, surditate, icter, tumefieri ale

obrazului, inflamare ºi durere a laringelui, dureri în zona parcursã de meridian. 7. Meridianul Vezicii TAIYANG de la Picior: Traiect: meridianul debuteazã în punctul JINGMING(V.1) în unghiul supero-intern al orbitei, are un traiect ascendent strãbãtând latero-median capul pânã în zona cefei. Se

împarte aici în douã ramuri ce trec latero-vertebral simetric la 1,5 ºi 3 cun, apoi pe

faþa posterioarã a membrului inferior pentru a se uni la nivelul fosei poplitee, parcurge marginea lateralã a labei piciorului pentru a se termina la nivelul degetului mic. Manifestãri patologice: retenþie urinarã, enurezis, delir, cefalee, oftalmopatie, dureri

cervicale, lombare ºi ale membrelor inferioare. 8. Meridianul Rinichilor SHAOYIN de la Picior: Traiect: meridianul debuteazã în spatele articulaþiei II ºi III metatarso-falangiene - YONGQUAN (R.1), face o buclã în zona maleolei interne, urmeazã faþa internã a

piciorului, regiunea inghinalã; în regiunea pelvisului se divide în douã ramuri: una posterioarã ce strãbate osul sacral ºi coloana lombarã terminându- se în rinichi, dând o

ramurã ºi spre vezicã. Pãrãsind rinichiul, trunchiul principal se îndreaptã, traversând

8

ficatul ºi diafragmul, spre plãmâni ºi urcã din nou, de-a lungul gâtului, pentru a se

opri la baza limbii. O altã ramurã urcã latero-median de linia medianã anterioarã ºi se terminã subclavicular la 2 cun de linia medianã anterioarã, în punctul SHUFU(R.27). Manifestãri patologice: hemoptizie, dispnee, astm, laringitã, edem, constipaþie, diaree,

atrofie muscularã ºi slãbiciunea membrelor inferioare, cãldurã în regiunea plantarã, dureri în zonele parcurse de meridian. 9. Meridianul Pericardului JUEYIN de la Mânã: Traiect: meridianul debuteazã în cavitatea toracicã, la 1 cun lateral de mamelon TIANCHI(P.1), urcã spre fosa axilarã de unde coboarã pe faþa anterioarã ºi medialã a

braþului, apoi a antebraþului, apoi pe faþa palmarã, terminându-se în mijlocul

extremitãþii mediusului în punctul ZHONGCHONG(Peric.9). Manifestãri patologice: angina pectoralã, opresiune toracicã, palpitaþii neurogene, agitaþie, contractura cotului ºi braþului, senzaþie de cãldurã în palmã ºi dureri în zona

parcursã de meridian. 10. Meridianul Trei Focare SHAOYANG de la Mânã: Traiect: debuteazã în punctul GUANCHONG(T.F.1) situat la 0,1 cun inferior ºi

medial de unghiul unghial intern al degetului IV de la mânã, urcã pânã la comisura

spaþiului 4 intermetacarpian. Parcurge apoi faþa dorso-externã a antebraþului, braþului,

regiunea umãrului, strãbate regiunea mastoidianã pentru ca sã înconjoare urechea ºi se terminã lateral de extremitatea sprâncenei în punctul SIZHUKONG(T.F.23), unde se uneºte printr-o colateralã cu meridianul Vezicii biliare. Manifestãri patologice: balonãri abdominale, edeme, enurezis, surditate, inflamarea ºi

durere în laringe ºi obraz, precum ºi dureri în regiunea retroauricularã, a umãrului, a pãrþii externe a braþului ºi cotului. 11. Meridianul Veziculei biliare SHAOYANG de la Picior: Traiect: meridianul debuteazã în punctul TONGZILIAO(V.B.1) la 0,5 cun lateral de unghiul extern al ochiului, urcã la unghiul sfeno-temporal, pentru a coborî prin spatele urechii, apoi spre antero-parietal dupã care se îndreaptã spre latero-occipital FENGCHI(V.B.20) ºi pe lângã gât, pãtrunzând în cavitatea supraclavicularã. Ramura principalã continuã sã coboare prin faþa axilei, urmeazã peretele toracic lateral sub hipocondru ºi ajunge la articulaþia coapsei unde întâlneºte ramura internã. De aici

coboarã pe partea externã a coapsei ºi genunchiului, prin extremitatea antero-lateralã a

peroneului pânã în zona inferioarã a acestuia, pe lângã maleola externã a piciorului pentru a se termina la 0,1 cun de unghiul unghial extern al degetului IV, ZUQIAOYIN(V.B.44). Manifestãri patologice: gust amar, moleºealã, accese febrile, malarie, cefalee, dureri

în maxilar ºi comisura externã a pleoapelor, surditate, acufene ºi dureri pe traseul meridianului. 12. Meridianul Ficatului JUEYIN de la Picior: Traiect: meridianul începe în unghiul unghial extern al halucelui în punctul DADUN(F.1), trece prin faþa maleolei interne la 1 cun unde se încruciºeazã cu

meridianul splinei. Urcã prin spatele acestui meridian, pe faþa internã a genunchiului

ºi coapsei, strãbate pubisul în apropierea organelor genitale externe. Trece apoi oblic

ºi ascendent spre baza toracelui ºi se terminã în punctul QIMEN (F.14), pe verticala trecând prin mamelon situat douã coaste mai jos. Manifestãri patologice: lumbago, vãrsãturi, enurezis, retenþie urinarã, hernie, dureri în

abdomenul inferior.

9

b) MERIDIANELE EXTRAORDINARE: în numãr de opt între care ºi

DU MAI (Vas Guvernor) ºi REN MAI (Vas de Concepþie) sunt nivelul profund al circulaþiei energetice, ele fiind în relaþie cu meridianele principale pe care le coordoneazã. Între acestea, numai DU MAI ºi REN MAI posedã puncte proprii,

celelalte formându-se prin puncte aparþinând diferitelor meridiane principale. În ciclul circulaþiei energetice prin meridiane energia strãbate periodic cele 12

meridiane principale, transformarea calitativã fãcându-se în Meridianele Extraordinare pentru a reintra în circulaþia generalã. Meridianele Extraordinare au roluri determinate de starea energiei ancestrale "ZHONG QI" o parte dintre ele având originea în loja renalã � conform cu unele texte clasice. Simptomatologia meridianelor extraordinare e legatã de afecþiuni ereditare,

metabolice, ale aparatului reproducãtor. În principal terapeutica la aceste meridiane este indicatã în afecþiunile cronice cu tulburãri profunde ale circulaþiei energetice

locale ºi generale. c) SIMPTOMATOLOGIA MERIDIANELOR TENDINO-MUSCULARE Meridianele tendino-musculare sunt situate superficial cu un traiect în mare

parte suprapus meridianului principal de care aparþine. Funcþia lor principalã este cea de protecþie, prin acestea circulând energia de apãrare "WEI QI". Simptomatologia meridianelor tendino-musculare este datã îndeosebi de

fenomene algice ºi afecþiuni superficiale ele fiind primul sistem de apãrare a

organismului faþã de energiile patogene exogene. Stãrile patologice sunt de tip: 1. vid energetic . 2. plenitudine. 1. Simptomatologia cuprinde în general fenomene algice, dar ºi : - spasme. - contracturi. - edeme. - furnicãturi. Fenomenele locale sunt de tip inflamator, congestiv, cu semnele calor, dolor, rubor ºi în funcþie de etiologie cu hiperemie localã, hipersensibilitate localã. 2. Simptome: - dureri surde, uneori profunde, dificil perceptibile la palpare. - diminuarea sensibilitãþii superficiale. - atonie sau atrofie muscularã, uneori pareze sau paralizii musculare în zona afectatã. - paloare tegumentarã. - prurit local. d) VASELE "LUO": sunt sistemul de circulaþie energeticã terminalã,

asemãnãtor vaselor sangvine mici. e) MERIDIANELE DISTINCTE: în general au acelaºi traiect cu

meridianele principale, aceste meridiane având preponderentã energia psihicã

"SHEN".

10

LEGILE ACUPUNCTURII

LEGEA CELOR CINCI ELEMENTE Dupã concepþia strãveche chinezã lumea materialã este constituitã din cele

cinci elemente: Lemn, Foc, Pãmânt, Metal ºi Apã. Acestea sunt mai mult forme de

energie decât ceea ce ºtim cã reprezintã în realitate dar care au fost denumite datoritã afinitãþii cu cele cinci elemente naturale specifice. Cele Cinci Elemente în organismul uman sunt în relaþie directã cu organele interne ºi cu funcþii specifice formând Cele

Cinci Loje Energetice. Ele se genereazã ºi se intercondiþioneazã reciproc în cicluri fiziologice de generare, dominare sau de contradominare când una creºte sau scade în

exces pentru a urma transformãrile fiziologice YIN - YANG. CICLUL DE CREAÞIE, DOMINAÞIE: elementele Lemn, Foc, Metal ºi Apã se

genereazã creativ una în cealaltã, un element se transformã în celãlalt astfel: Lemnul

genereazã Focul, Focul genereazã Pãmântul, Pãmântul genereazã Metalul, Metalul genereazã Apa. Cele Cinci Elemente se genereazã ºi potenþeazã reciproc în cicluri specifice:

Fig.1 LEGEA CELOR CINCI ELEMENTE CICLUL DE INHIBIÞIE, DOMINAÞIE: Accentuarea sau diminuarea stãrii energetice a unui element modificã starea elementului cu care este în relaþie de inhibiþie, dominaþie. Spre exemplu Metalul în exces taie Lemnul, dar ºi Lemnul inhibã

contradominant Metalul; Apa stinge Focul, dar se evaporã în prezenþa Focului etc. CICLUL DE CONTRADOMINAÞIE: Când un element creºte în exces inhibã printr-o relaþie de contradominanþã elementul cu care este în relaþie specificã. Câteva dintre calitãþile Celor Cinci Elemente sunt date în Tab.2.

11

LEGEA "MAMA - FIU" a. Din circulaþia profundã: Circulaþia energeticã profundã se realizeazã prin meridianele principale ce

sunt aflate în interrelaþie cu organele ZANG (parenchimatoase) ºi cele FU. În Ciclul

de Stimulare-Generare, meridianul ce precede este Mamã iar cel ce-i urmeazã este

Fiu. Astfel, în Ciclul organelor ZANG, Splina are ca Mamã Cordul ºi ca Fiu este Plãmânul; Ficatul are ca Mamã, Rinichiul iar ca Fiu, Cordul ... Pentru organele

cavitare FU, aceste raporturi sunt similare: astfel Intestinul Gros este Mama Vezicii ºi Fiul Stomacului etc. "Legea celor cinci elemente" În acest Ciclu, dacã un organ este în insuficienþa energeticã, el poate fi tonifiat ºi tonifiind pe Mama Sa; când organul este în exces, el poate fi dispersat prin dispersia Fiului Sãu. b. Din circulaþia superficialã: Meridianele principale sunt unite superficial prin mici canale de legãturã (LO), asemãnãtor circulaþiei sangvine superficiale. În Ciclul acestei circulaþii, un meridian

este Mamã pentru cel ce-i urmeazã, fiind în acelaºi timp Fiu faþã de cel ce-l precede. Astfel, Ficatul este Mamã Plãmânilor; el este Fiu pentru Vezicula Biliarã etc. "Ciclul

circulaþiei celor 12 meridiane principale" RAPORTUL�SOÞ - SOÞIE� Între douã organe ºi între meridianele lor mai existã un raport funcþional,

asemenea ciclului de inhibiþie- dominaþie între cele cinci loji energetice. Când se tonificã un meridian, efectul este accentuat tonifiind ºi meridianul aflat în raport de

inhibiþie, prevenind dispersarea excesivã a acestuia din urmã; la dispersarea unui meridian aflat în exces, efectul e accentuat prin dispersarea meridianului în acest

raport, prevenind afluxul exagerat de energie în cel din urmã meridian RAPORTUL "MERIDIANE CUPLATE" Un meridian YANG ºi un meridian YIN, care participã la alcãtuirea lojelor

energetice formeazã ºase cupluri: C.-I.S., T.F.-V.S., S.-SPL., P.-I.G., V.-R. ºi F.-V.B.. Cele douã meridiane cuplate comunicã printr-un vas LUO transversal, ce poate fi acþionat în puncte specifice fiecãrui meridian. În Marea Circulaþie Energeticã a Meridianelor, un meridian se aflã în raport

funcþional cu alt meridian, de polaritate opusã; ºtiut fiind cã fiecare meridian are un

maxim energetic de 2 ore, meridianul în raport "Miezul Zilei-Miezul Nopþii" este

situat la un interval de 12 ore. Raporturile dintre meridianele aflate în opoziþie temporalã: - P.-V., R.-I.G., SPL.-T.F., C.-V.B., V.S.-S., F.-I.S. Excesul energetic dintr-unul din meridianele cuplului este transferat în celãlalt

meridian care se gãseºte în perioada respectivã în "insuficienþã energeticã relativã". Când se tonificã un meridian YIN în perioada YIN sau un meridian YANG în

perioada YANG, este indicatã ºi tonifierea meridianului de naturã opusã aflat în acest

raport; dimpotrivã, când se disperseazã un meridian YIN în perioada YIN sau un

meridian YANG în perioada YANG se indicã ºi dispersia meridianului de naturã opusã aflat în raport de opoziþie orarã. RAPORTUL "RAMURÃ DREAPTÃ - RAMURÃ STÂNGÃ" A

MERIDIANULUI Între douã meridiane simetrice, opuse, existã o relaþie de corespondentã printr-un colateral secundar, comandat de punctul LO propriu fiecãruia din cele 12

12

meridiane. Dezechilibrul energetic între aceste douã ramuri se manifestã cel mai des

printr-o durere liniarã pe traiectul ramurii aflate în exces energetic. Într-un dezechilibru energetic dreapta-stânga (o ramurã în exces ºi una în

insuficienþã), transferul de exces energetic se poate realiza stimulând în tonifiere

punctul LO al ramurii aflate în insuficienþã (de partea opusã durerii). Dacã excesul

energetic nu este foarte mare, reechilibrarea poate sã se producã rapid fiind semnalatã de dispariþia durerii. Aceasta tehnicã poartã numele de "Marea Înþepãturã". Dacã dezechilibrul energetic e important, ramura insuficientã nu poate absorbi

întreg excesul energetic din ramura opusã. Pentru a-i creºte capacitatea de absorbþie se

poate folosi regula "Marii Înþepãturi", în asociere cu stimularea de tip tonifiere a punctului LO al meridianului aflat în raport "Miezul Zilei-Miezul Nopþii". Existã ºi o tehnicã numitã a "Micii Înþepãturi", care constã în dispersia

punctului dureros de pe ramura în exces energetic. Se adaugã eventual un punct al

meridianului situat în imediata vecinãtate a segmentului de meridian afectat.

LOJA ENERGETICÃ/

CALITÃÞI

LEMN

FOC

PÃMÂNT

METAL

APA

Organ YIN Ficat Inimã Splinã/ Pancreas Plãmâni Rinichi

Organ YANG Vezica biliarã

Intestin subþire

Stomac Intestin gros Vezica urinarã

Gust Acru Amar Dulce Astringent Sãrat

Simþ Ochi Limba Gura Nas Urechi

Calitãþi psihice Imaginaþie Creativitate Meditaþie Intuiþie Spontaneitate

Exprimare Unghii Gât Buze Piele Pãr de pe cap

Emoþii pozitive/ negative

Bunãtate/ Furie

Bucurie/ Urã

Empatie/ Anxietate

Curaj/ Tristeþe

Calm/ Teamã

Culoare Verde Roºu Galben Alb Negru

Climat Vânt Fierbinte Umed Uscat Rece

Energia Generatoare Expansivã Stabilizatoare Contractantã Conservantã

Dezvoltare Rãsãrire Creºtere Coacere Recoltare Stocare

Etapa de viaþã Copilãrie Tinereþe Maturitate Bãtrîneþe Moarte

Planeta Jupiter Marte Saturn Venus Mercur

Numãr 3,8 2,7 5,10 4,9 1,6

Tab.2 CELE CINCI ENERGII ELEMENTARE ªI UNELE DIN

CALITÃÞILE ASOCIATE.

13

III. DIAGNOSTICUL MEDICAL TRADIÞIONAL CHINEZ ÎN SPECIFICUL STOMATOLOGIC În medicina tradiþionalã metodele de diagnosticarea afecþiunilor sunt în mare parte diferite specificului medicinii alopate, diferenþele sunt date de principii ca

circulaþie energeticã, polaritate YIN-YANG, energii exogene patogene etc.. Concepþiile diagnostice se stabilesc ºi dupã aspect, þinutã, glas, calitatea pulsului,

palparea abdomenului ºi spatelui etc. Spre exemplu: examenul pulsului, probã de mare fineþe diagnosticã, e complet diferit celui alopat, putând furniza la o analizã

atentã, informaþii despre starea energeticã a organelor, date de fiziologie... Stabilirea unui diagnostic corect este esenþialã, ºtiut fiind cã de multe ori puncte apropiate celui indicat au efecte opuse terapeutic. Examenul bolnavului se face cu cel din medicina modernã, cu deosebire cã

rezultatul obþinut trebuie interpretat prin prisma celor 8 reguli diagnostice. Acestea

sunt: YIN-YANG; Vid-Plenitudine; Frig-Cãldurã; Interior-Exterior. YIN-YANG Conform filozofiei ºi medicinii tradiþionale chineze YIN � YANG reprezintã energii opuse dar complementare formând natura dualã a lumii. Calitãþile acestora sunt multiple, fenomenele naturale putând fi definite prin

YIN ºi YANG: - YANG: Energie, strãlucire, cãldurã, zi, activitate, Soare� - YIN: Materie, întuneric, rece, noapte, stagnare, Luna� YIN ºi YANG genereazã Cele Cinci Energii Elementare la rândul lor fiind

generate de energia "QI", ºi se armonizeazã cu ritmurile naturale. În medicina tradiþionalã chinezã YIN-YANG e considerat principiu de bazã în

menþinerea sãnãtãþii ºi prevenirea bolilor, celãlalte semne fiind în genere numai

manifestãri specifice ale diferitelor forme de YIN ºi YANG. Toate bolile ºi simptomele lor asociate pot fi interpretate prin pierderea polaritãþilor YIN ºi YANG ale diferitelor sisteme organo-energetice umane. Ca un exemplu, creºterea marcatã a

temperaturii corpului, constipaþia, tenul îmbujorat, transpiraþia abundentã, aversiunea

faþã de cald sunt toate semnele ale excesului de YANG ºi indicã o "boalã YANG" în

timp ce frisoanele, diareea, tenul palid, umiditatea scãzutã, slãbiciunea membrelor ºi aversiunea faþã de frig sunt toate exemple de YIN în exces ºi indicã o "boalã YIN" .

Ca principiu terapeutic în bolile YANG trebuie fãcutã dispersie prin diferite metode,

iar în cele YIN tonifiere. Tratatul Clasic de Medicinã Internã aminteºte : "Dacã este

fierbinte, rãceºte-l ; dacã este rece, încãlzeºte-l; dacã este gol, umple-l; dacã este plin, goleºte-l". INTERN ªI EXTERN Aceºti indicatori oferã informaþii cu privire la localizarea ºi la direcþia de

evoluþie a bolii, semnificând extinderea ºi stadiul evolutiv. Anumite afecþiuni pot fi mai mult spre interior fiind denumite "boli interne", altele fiind localizate spre exterior fiind denumite "boli externe".

14

Caracteristicile simptomelor de tip YANG Caracteristicile simptomelor de tip YIN

- Debut acut, zgomotos. - Debut insidios.

- Agitaþie, nervozitate, insomnie. - Bolnav apatic, astenic, preferinþã pentru

întuneric, singurãtate. - Preferinþã pentru luminã ºi anturaj. - Somnolenþã, depresie psihicã.

- Hipertermie. - Absenþa febrei sau subfebrilitate.

- Preferinþã pentru mediul rece ºi bãuturi reci. - Preferã mediul cald, bãuturile calde.

- Transpiraþii slabe sau abundente. - Transpiraþii abundente, piele umedã.

- Atitudine în extensie, crampe musculare. - Atitudine în flexie, hipotonie, pareze.

- Facies congestiv, buze roºii, unghii bine

colorate. - Facies palid, buze cianotice, unghii slab colorate.

- Limbã roºie, uscatã. - Limba palidã, umedã, hipersalivaþie

- Puls superficial ºi puternic ori rapid. - Puls fãrã forþã, profund ori lent.

- Respiraþie amplã. - Respiraþie filiformã.

- Oligurie, urini concentrate. - Poliurie, urini diluate.

- Defecaþie adesea uscata ºi dificilã. - Respiraþie slabã, adesea superficialã.

RECE ªI FIERBINTE Rece ºi fierbinte aratã natura fundamentalã a afecþiunii prin manifestarea

diferitelor tipuri de energii patogene, ca exemplu creºterea sau scãderea anormalã a

temperaturii corpului, ten îmbujorat sau palid, aversiunea faþã de fierbinte sau rece,

urinã deschisã sau închisã la culoare, eliminãri intestinale moi sau tari, etc.. Aceste douã semne semnificã de multe ori stadiul afecþiunii ca fiind superficialã sau profundã

sau în faza de reacutizare. În mod similar, "rece" este o manifestare de YIN, iar fierbinte exprimã

YANG; "vid" indicã o stare YIN a deficienþei energetice, iar "plenitudine" reflectã o stare YANG a excesului de energie. VID ªI PLENITUDINE Aceºti indicatori reflectã gradul de diminuare sau accentuare al energiei

organelor afectate ºi gradul de rezistenþã al pacientului la boalã. Rezistenþa scãzutã,

slãbiciunea fizicã ºi pierderea vitalitãþii indicã o condiþie de "gol energetic", în timp ce, hiperactivitatea, tonusul crescut ne pot orienta spre o stare de "plin energetic". Stãrile de "plin energetic" nu întotdeauna sunt pozitive, putând fi cauzate de

obstrucþia unuia sau mai multor meridiane energetice ale corpului, fapt care determinã energia organului asociat sã se reverse în alte meridiane, suprastimulând organele

asociate. Simptomele asociate se manifestã rareori izolat, ele apãrând de obicei în

combinaþie cu simptome de "rece" ºi "fierbinte", "intern" ºi "extern". Deasemenea ele se pot transforma în cursul tratamentului, aceste schimbãri arãtând cât de eficient

acþioneazã tratamentul ºi cum trebuie individualizat pentru a obþine efectul dorit în

condiþiile modificãrii simptomelor. Examinarea diagnosticã conform M.T.C. urmãreºte: gradul de afectare a circulaþiei energetice prin meridiane, scopul terapeutic fiind

îndepãrtarea factorilor patogeni ºi refacerea polaritãþii energetice fiziologice YIN-YANG.

15

Aspecte diagnostice conform M.T.C. aplicate în Stomatologie Examenul medical conform M.T.C. este asemãnãtor în multe pãrþi cu cel

alopat ºi cuprinde etapele: 1. Anamneza. 2. Inspecþia. 3. Ausculaþia. 4. Palparea. 5. Examenul pulsului. La acestea se adaugã pentru un diagnostic eficient: studierea pulsului,

diagnosticul de meridian ºi stabilirea punctelor active, cei Opt Indicatori. 1. Anamneza Cuprinde etapele specifice preliminare ale interogatoriului terapeutic. În M.T.C. au valoare diagnosticã ºi alte elemente de ordin obiectiv ºi subiectiv

care sã ofere informaþii în plus privind natura ºi stadiul de evoluþie al afecþiunii: cele

cinci tipuri de senzaþii gustative, cinci secreþii sau cele cinci stãri emoþionale. 2. Inspecþia Se urmãresc diferite aspecte: a. Inspecþia feþei: Starea de dezvoltare ºi nutriþie. Aspectul pielii ºi a diferitelor regiuni ale feþei. Aspectul celor cinci organe de simþ. ªi la nivelul feþei sunt decelabile transformãrile energetice YIN-YANG, furnizând de multe ori informaþii importante privind starea energeticã a unor organe,

tipul energetic intern fiziologic. Medicina orientalã împarte faþa în numeroase zone specifice la nivelul cãrora

se manifestã funcþionalitatea organelor interne. Astfel: 1. Modificãrile de la nivelul obrajilor indicã condiþiile de funcþionare a Plãmânilor; 2. Vîrful nasului corespunde cordului iar narinele, bronhiilor; 3. Zona medianã sau centralã a nasului corespunde Stomacului; 4. Rãdãcina nasului corespunde pancreasului; 5. La nivelul ochilor sunt reprezentaþi Rinichii-regiunea periorbitalã; 6. Zona dintre cele douã sprâncene corespunde Ficatului; 7. Zona situatã la nivelul celor douã tâmple corespunde Splinei; 8. Zona centralã a frunþii corespunde Intestinului subþire; 9. Zona perifericã a frunþii din apropierea inserþiei capilare corespunde Intestinului

gros; 10.Punctul cel mai înalt al frunþii corespunde Vezicii urinare; 11.Urechile reprezintã Rinichii; 12.Buza superioarã corespunde Stomacului, cea inferioarã Intestinului subþire ºi

Colonului; 13.Zona peribucalã corespunde organelor genitale. Organele de simþ sunt în relaþie cu meridianele principale: a. ochii, în dependinþã funcþionalã cu Ficatul, corespunzãtor elementului Lemn. b. limba, în dependinþã funcþionalã cu Inima, corespunzãtor elementului Foc. c. buzele, în dependinþã funcþionalã cu Splina, corespunzãtor elementului Pãmânt. d. nasul, în dependinþã funcþionalã cu Plãmânii, corespunzând elementului Metal. e. urechile, în dependinþã funcþionalã cu Rinichii, corespunzãtor elementului Apa.

16

Examenul ochilor furnizeazã, de asemenea, date asupra funcþionalitãþii

organelor interne cele cinci energii reflectându-se la nivelul acestora astfel:

ELEMENT ORGAN COMPONENT OCULAR

CULOARE

LEMN F./V.B. Iris Verde FOC I./I.S. Cantul ochiului Roºu PÃMÂNT SPL./PANCREAS Pleoape Galben METAL P./I.G. Sclera Alb APA R./V.U. Pupila Neagrã

Exemplificarea acestor relaþii se poate face ºi prin observarea legãturilor dintre

diverse afecþiuni ºi corespondenþele cu organele de simþ. În multe forme de icter, simptom asociat debutului unor afecþiuni hepatice, putem observa coloraþia sclerelor

oculare care iau o tentã gãlbuie. Examenul buzelor, în relaþie energeticã cu loja Pãmânt (Spl/S) poate arãta

fiziologia QI-XUE. Buzele de culoare ºi carnaþie fiziologicã sunt cele roz sau roºu deschis, tonice ºi semnificã armonia între aceste energii. - Buzele palide semnificã un vid de sânge; când sângele stagneazã ele devin violete. - Buzele uscate - uscãciunea sau cãldura perversã agresioneazã lichidele organice. - Buzele de culoare roºu-aprins: acumulare de cãldurã, foc ºi vid de YIN. - Dacã buzele sunt ulcerate, se datoreazã acumulãrii de cãldurã în splinã-pancreas ºi stomac. - Devierea comisurei bucale în afecþiuni date de vânt. Dizarmonia YIN-YANG se reflectã ºi în aspectul ºi tonicitatea pielii, indicator important: Tip YANG: congestie, roºeaþã, hiperemie. Tip Medium: fermitate, tonicitate. Tip YIN : stare laxã, atonicitate, cianozã. Culoarea pielii poate da informaþii despre starea energeticã a celor cinci loji

energetice: - gãlbuie - Pãmânt (SP/S). - albicioasã - Metal (P/I.G.). - negricioasã - Apã (R/V). - verzuie - Lemn (F/V.B.). - roºieticã - Foc (I/I.S.). Aceste culori reprezintã forme pure, în þãrile temperate întâlnindu-se mai des combinaþii ale acestora. Pãrul de pe cap Se aflã sub dependenþa rinichilor ºi a sângelui, astfel cãderea precoce a pãrului

semnificã insuficienþa rinichilor(deficit de energie YIN). Pãrul uscat, friabil, cu

tendinþã de cãdere apare în vid de sânge. Cavitatea bucalã Examenul danturii Dinþii sunt consideraþi un excedent osos ºi în consecinþã, se aflã sub

dependenþa energeticã a rinichilor. La nivelul arcadelor dentare se ramificã meridianul Stomacului care influenþeazã gingiile. Elemente diagnostice: - Dinþii cu aspect mat - insuficienþã a rinichilor tip YIN. - Dinþii prezentând luciu, dar de aspect uscat - afectare a stomacului tip YIN.

17

- Dinþii uscaþi ºi lipsiþi de tartru - insuficienþã a rinichilor tip YIN ºi stomacului. - Dinþii uscaþi ºi cu aspect "pãtat" (tartru) - insuficienþã a rinichilor tip YIN asociatã cu plenitudine de cãldurã în meridianul Stomac. De asemenea în debutul unor afecþiuni dentare, hipersensibilitatea unor puncte

de la nivelul urechii sau chiar încãlzirea acesteia ne poate informa asupra unor dezechilibre energetice. Detectarea acestora se face utilizând aparate speciale de electrodetecþie, în scop profilactic ºi curativ. Parodonþiul marginal: Se aflã sub influenþa lojei energetice Pãmânt(Stomac/Splinã,Pancreas),

afecþiunile specifice þinând îndeosebi de starea acestei loje energetice. Inspecþia limbii Limba se aflã sub dependenþa lojei energetice Foc (I/I.S.), când energia

cordului este armonioasã, limba poate decela cele cinci gusturi. Examinarea se face rapid, lumina naturalã fiind mai indicatã ºi se urmãresc: - examenul corpului limbii. - examenul depozitului lingual. În cadrul acestora, importante sunt: textura, motilitatea, culoarea þesutului lingual propriu. În mod normal, limba are o culoare roz-roºieticã, nu e nici prea umedã, nici prea uscatã, fãrã depozite. Somatopia lingualã e în funcþie de traiectul meridianelor

distincte în relaþie cu aceasta, ºi reflectã starea unor organe interne. Ca un exemplu al interrelaþiei dintre limbã ºi organismul uman, în

cardiomiopatie limba capãtã o culoare roºie-aprins în zona vârfului, semnificând

dezechilibrul de tip "SHI" - exces de YANG cu deficit de YIN. Consistenþa sau textura: - limba subþire - insuficienþã de sânge ºi de lichide organice. - limba groasã, tumefiatã; exces de YIN (umiditate sau exces de lichide organice), insuficienþã de YANG. Uneori limba lasã amprente dentare pe marginile sale laterale. - limba de tip congestiv, cu consistenþã crescutã: exces de energie YANG (cãldurã

excesivã în meridianul Cordului, cu plenitudine de YANG în partea de sus a corpului,

producând congestia feþei ºi a conjunctivelor). - limbã moale, flascã, imobilã: insuficienþã a energiei YIN. - limbã uscatã: insuficienþã de lichide organice. - limbã fisuratã ºi crãpatã: când lichidele corpului se consumã, suprafaþa limbii se

usucã, prin exces de YANG. Motilitatea limbii dã indicaþiile: - limba care tremurã: prin deficienþã de QI ºi sânge, în deficite ale energiei YIN. - limba retractatã: insuficienþa energiei Ficatului (legea Mamã/Fiu). - limba deviatã lateral: indicã obstrucþia colateralelor prin afectarea structurilor energetice ale lojei Lemn (F/V.B.) - (dereglare în structurile energetice F./V.B.). - limbã rigidã: semn de plenitudine. Apare în boli febrile, datoritã cãldurii patogene.

Mai apare în apoplexie. Depozitul lingual Starea acestuia ne poate da informaþii despre starea energiei asimilate pornind

de la alimente (depozit neaderent), un depozit aderent semnificând o stare patologicã. Cantitatea depozitului exprimã gravitatea bolii: - un depozit subþire indicã o boalã benignã. - un depozit gros indicã o afecþiune mai importantã. Culoarea depozitului:

18

- un depozit albicios poate apare prin invazia corpului de un climat patogen extern de tip Frig (ori Vânt-Frig). Dacã depozitul e subþire, tulburarea este mai recentã, la cel gros tulburarea este mai veche. Depozitul albicios semnificã o tulburare superficialã. - un depozit gãlbui indicã invazia corpului de un agent patogen intern de tip Vânt-Cãldurã; tulburarea e mai profundã. - un depozit cenuºiu indicã o evoluþie ºi mai profundã a afecþiunii. Când depozitul este umed - insuficienþã a energiei YANG (sindrom "XU"). Când depozitul este uscat - insuficienþã a energiei YIN (sindrom "SHI"). Aderenþa depozitului indicã originea internã sau externã a tulburãrii: un

depozit aderent, greu de înlãturat, exprimã pãtrunderea în corp a unei energii patogene externe; un depozit neaderent (uºor de înlãturat) exprimã afectarea energiei nutritive

endogene de tip Vid-Frig. Culoarea þesutului lingual: - o limbã roz-palid indicã un sindrom de insuficienþã (XU), produs prin insuficienþa de energie YANG ºi a sângelui. Poate exprima ºi invazia energiei exogene, patogene

Frig. - o limbã roz, lucitoare; insuficienþã de YANG ºi plenitudine de YIN. - limba roºie: ascensiunea energiei YANG. - limba purpuricã: stagnarea energiei QI ºi a sângelui (XUE). - limba violetã-închis: stagnarea sângelui (prin epuizarea energiei). - limbã cenuºie închisã, uscatã posterior indicã un deficit al Rinichilor cu epuizarea

energiei "ZHONG QI" (energie ancestralã). Saliva - Sputa mucoasã, albicioasã, fluidã, în cantitate relativ crescutã este semnul unei

afecþiuni date de frig. - Sputa de aspect gãlbui, vâscoasã, în cantitate mai redusã e semnul unei afecþiuni date

de cãldurã. - Sputa în cantitate micã, aderentã (care se eliminã cu greutate) apare în afecþiuni date

de uscãciune. - Sputa sangvinolentã-purulentã e semnul acumulãrii de cãldurã în pulmon.

Hemoptizia denotã lezarea vaselor plãmânilor de cãtre cãldura patogenã. "Ciclul de Contradominare" Auscultaþia ºi Palparea sunt metode de examinare obiectivã ce pot furniza

informaþii despre starea organelor interne cât ºi informaþii despre starea þesuturilor

superficiale ºi profunde. Examenul pulsului: Acest examen în M.T.C. e complet diferit celui din medicina alopatã ºi poate

furniza informaþiii despre starea organelor interne, stadiul evolutiv al unei afecþiuni... Examinarea implicã însã un grad de subiectivism în momentul actual neexistând o

certificare ºtiinþificã pentru aceastã metodã de diagnosticare. Pulsurile, în numãr de trei, sunt localizate în spatiul radial deasupra

articulaþiei, pe o lungime de aproximativ 3 cun(cele mijlocii se gãsesc la nivelul protuberanþei maxime a apofizei stiloide). Diagnosticul tradiþional chinez prin

examenul pulsurilor radiale, se face prin localizarea simetricã a acestora: - I.S.-I.G.,V.B.-S. ºi V.-T.F.: organe FU. - C.-P., F-SPL ºi R-V.S.: organe ZANG. La mâna stângã pulsurile sunt YANG iar la mâna dreaptã pulsurile sunt YIN,

localizarea pulsologicã având acelaºi amplasament prin simetrie. Puls: - superficial / profund-organe FU / organe ZANG.

19

IV. TEHNICI DE ACUPUNCTURÃ ªI MOXA Tehnicile de acupuncturã ºi moxa reprezintã douã metode de tratament

diferite. Acupunctura constã în înþeparea, cu ajutorul unui ac metalic de diferite tipuri, a anumitor puncte ale corpului omenesc ºi cu ajutorul unor tehnici de manipulare

menite sã imprime stimulãri mai mult sau mai puþin puternice, în vederea unui scop

terapeutic. Acele folosite în clinicã sunt acele fine, acele triunghiulare, acele numite "floare de prun", acele activate prin curent electric ºi acele intradermice. Moxa este o metodã terapeuticã obþinutã prin aplicarea în ace pe diferite

puncte de pe înveliºul cutanat care trebuie încãlzite, cauterizate, unei pudre uscate de pelin sau altei substanþe, în formã incandescentã. Iatã în continuare diferitele tehnici de acupuncturã ºi moxa. a) Tehnici de manipulare a acelor fine Consideraþii generale În clinicã sunt folosite diferite tipuri de ace, de lungimi ºi diametre variabile.

Lungimea acelor fine folosite în prezent, variazã între 0,5 ºi 5 d, iar diametrul între

0,45 - 0,26 mm, aºa cum indicã tabelul de mai jos.

Nr. 26 28 32 30

Diametrul (mm) 0,45 0,38 0,32 0,26

Tab.5 Grosimea acelor de acupuncturã. Înainte de folosire, acele trebuie controlate sã nu fie strâmbe, pentru a înlãtura

incidente care pot provoca dureri în timpul tratamentului. Pentru a localiza mai uºor punctele, membrul sau corpul bolnavului trebuie

plasat într-o poziþie corespunzãtoare punctelor alese. Dacã bolnavul se aflã într-o poziþie incomodã, el va obosi ºi va suporta greu acele. O miºcare bruscã poate

provoca accidente prin îndoirea sau ruperea acelor. În general, pentru înþepãturile din

regiunile frontalã, toraco-abdominalã ºi faþa anterioarã a membrelor inferioare, poziþia

în decubit dorsal este cea mai potrivitã; pentru punctele din regiunea occipitalã, cervicalã ºi dorso-lombarã ºi faþa posterioarã a membrelor inferioare, este indicat

decubitul ventral; înþeparea punctelor situate pe faþa lateralã a corpului se efectueazã

de preferinþã în decubit lateral; iar pentru cele de la cap, membrele superioare ºi

regiunea dorso-lombarã se recomandã ºi poziþia ºezândã. Înainte de a practica înþepãtura, trebuie verificate instrumentele ºi condiþiile de

asepsie. Lungimea acului va fi stabilitã în funcþie de adipozitatea ºi constituþia bolnavului, precum ºi de locul punctelor indicate. b) Cum se deprinde manipularea acelor În cazul în care medicul nu ºtie sã-ºi dirijeze forþa degetelor ºi nu are

dexteritate în manipularea acelor, va întâmpina dificultãþi în introducerea acului în

piele, riscând sã provoace suferinþã bolnavului, fãrã a-ºi atinge scopul terapeutic. De aceea, un începãtor în acupuncturã trebuie sã execute exerciþii, în vederea folosirii d: lungimea-"deget", unitate de mãsurã care echivaleazã cu 25-27 mm.

20

corecte a puterii degetelor, practicând pe el însuºi acupunctura, pentru a defini mai

exact reacþiile ºi senzaþiile produse de înþepãturã. Manipulãrile experimentale pot fi efectuate pe foi de hârtie suprapuse în straturi din ce în ce mai groase sau pe o bucatã de vatã acoperitã cu o þesãturã. În primul rând se va experimenta introducerea ºi

scoaterea acului, rãsucindu-l între degete precum ºi metoda de extragere ºi inserare a

acului prin rãsucire. c) Metode de inserare a acului ºi tehnica de manipulare dupã inserþie În general, în momentul în care vârful acului strãbate înveliºul cutanat, se resimte durerea, dar cu cât acul pãtrunde în adâncime, durerea este mai micã. Pentru a

atenua durerea, acul trebuie introdus foarte repede. Procedeele de implantare a acelor sunt numeroase, dar nu vom menþiona decât pe cele importante: Metoda de introducere a acului prin apãsarea punctului cu unghia: Se apasã cu putere punctul ales cu unghia degetului mare sau arãtãtor de la

mâna stângã, ºi se prinde mânerul acului între degetul mare ºi arãtãtorul de la mâna

dreaptã. În momentul când atenþia bolnavului este atrasã de apãsarea fãcutã cu mâna stângã, medicul introduce rapid acul la nivelul degetului mare de la mâna stângã.

Aceastã metodã este indicatã pentru ace având lungimea de cel puþin 1,5 d (fig.a). Inserþia acului susþinut de degete ajutãtoare: Se prinde corpul acului între degetul mare ºi arãtãtorul mâinii stângi, lãsând

liberã o porþiune de 0,2 - 0,3 d din lungime pentru înþepãturã, mânerul fiind cuprins de degetul mare ºi arãtãtorul de la mâna dreaptã. Când acul atinge suprafaþa cutanatã, se înfige rapid printr-o miºcare abilã a degetului mare ºi a arãtãtorului de la mâna stângã.

În acelaºi timp, mâna dreaptã împinge mânerul acului de sus în jos, acul înaintând în

profunzimea þesutului, fiind rãsucit între cele douã degete, în timp ce degetul mare ºi

arãtãtorul mâinii stângi susþin corpul acului. Aceastã metodã se foloseºte la implantarea acelor cu o lungime de peste 3 d (fig.b). Metodã de implantare foarte rapidã a acului: Se þine acul deasupra punctului, între degetul mare ºi arãtãtorul de la mâna dreaptã, lãsând liberã o porþiune spre vârf de 0,2 - 0,3 d ºi se înfige cu putere în derm.

Apoi, partea inferioarã a acului fiind prinsã între degetul mare ºi arãtãtorul de la mâna

stângã, aceleaºi degete de la mâna dreaptã prind mânerul acului, împingându-l prin rotire, degetul mare ºi arãtãtorul de la mâna stângã împingând în acelaºi timp, pânã ce acul ajunge la adâncimea doritã. Aceastã metodã este indicatã atât pentru acele lungi

cât ºi pentru cele scurte (fig.c). Inserarea acului prin ciupirea pielii: Se ciupeºte pielea din zona punctului ales, între degetul mare ºi arãtãtorul

mâinii stângi ºi se introduce rapid acul cu mâna dreaptã. Aceastã metodã se

recomandã pentru punctele situate în zonele unde pãrþile moi sunt în strat subþire, ca

punctul YINTANG (P.E.1) ºi DICANG (S.4) de pe obraz (fig.d). Inserarea acului prin întinderea pielii: Se întinde pielea din jurul punctului cu degetul arãtãtor ºi degetul mare de la

mâna stângã, ºi se înfinge acul dintr-o miºcare cu mâna dreaptã, pânã la profunzimea

21

Fig. 2 Tehnici de inserare a acului

doritã. Aceastã metodã este folositã pentru zonele din jurul capului, cu piele moale sau cu pliuri - ca cea de pe abdomen (fig.e). În afarã de aceste metode, mai existã metoda de inserþie prin rãsucire sau cea

cu ajutorul unui tub care þine acul rigid etc., dar pe care nu le vom descrie aici. Tehnica de manipulare dupã introducerea acului Aceastã tehnicã este de o deosebitã importanþã, rezultatele obþinute depinzând în mare parte de felul cum a fost executatã. Modul de manipulare a acelor este diferit: prin ridicare ºi înfigere, rãsucire,

vibrare, rulare etc. Cele mai cunoscute tehnici de manipulare sunt urmãtoarele: a. Metoda de ridicare ºi inserare alternativã a acului: Dupã introducerea acului la o anumitã adâncime în þesut, se fixeazã pielea din

vecinãtatea punctului cu degetul mare ºi arãtãtorul mâinii stângi ºi, þinând mânerul

acului între degetul mare ºi arãtãtorul mâinii drepte, se ridicã ºi se înfige acul alternativ. Aceastã metodã este contraindicatã în zona ochilor ºi în regiunile din

profunzime bogat vascularizate; dacã este folositã, manipularea se va executa totuºi

foarte uºor pentru a evita accidentele. b. Metoda de rãsucire a acului: Se prinde mânerul acului între degetul mare ºi arãtãtorul mâinii drepte, rulând

22

acul la dreapta ºi la stânga. Când rotirile sunt de mare amplitudine, trebuie evitatã

prinderea acului între fibrele tisulare, aceasta producând dureri bolnavului. c. Gratajul acului: Se apasã extremitatea superioarã a mânerului cu degetul mare de la mâna

dreaptã ºi se grateazã mânerul de jos în sus cu unghia arãtãtorului sau cu degetul

mijlociu de la mâna dreaptã, sau se fixeazã acul în dreptul punctului cu mâna stângã, gratând mânerul acului de jos în sus, printr-o miºcare de rotaþie, în sensul invers al

acelor ceasornicului, cu degetul mare ºi arãtãtorul mâinii drepte. d. Metoda de ridicare, inserare ºi rotire a acului: Dupã inserarea acului la adâncimea cerutã, se poate recurge la cele 3 manipulãri, pentru a verifica senzaþiile obþinute de acupuncturã. Dupã producerea energiei, pentru intensificarea senzaþiilor, acul va fi zgâriat

sau fãcut sã vibreze. Miºcarea acului: Se prinde mânerul acului cu mâna dreaptã, ridicând ºi înfigând acul printr-o miºcare rapidã, cu o amplitudine scãzutã, imprimându-se acului o miºcare de dute-vino foarte rapidã. d) Tehnica de manipulare de BU (tonifiere) ºi XIE (dispersie) În capitolul "Tiao Jing Sun" (Despre reglarea meridianelor) din NEI JING, se precizeazã cã apariþia bolilor se manifestã printr-o stare de "Vid" (insuficienþã) sau o

stare de "Plenitudine" (exces). Þinând seama de aceste manifestãri patologice de "Vid" ºi "Plenitudine" capitolul "Jing Mai Pian" (Despre meridian ºi puls) de Ling

Shu în NEI JING, dã indicaþii terapeutice de "tonifiere" în starea de "Vid" ºi de

"dispersie" în starea de "Plenitudine". În urma acestor indicaþii, medicii chinezi specialiºti în acupuncturã, în cursul îndelungatei lor practici clinice, au stabilit diferite

metode pentru a obþine efectele de tonifiere ºi dispersie. Iatã unele din metodele tradiþionale uzuale: 1. METODA DE RETRAGERE ªI ÎNFINGERE A ACULUI (sau metoda de dute-vino a acului): Acþiune de tonifiere: retragerea urmatã de implantarea lentã a acului cu amplitudine

redusã. Acþiune de dispersie: ridicare ºi inserare rapidã a acului cu amplitudine mãritã. 2. METODA DE RÃSUCIRE A ACULUI: Acþiunea de tonifiere: se ruleazã acul încet cu amplitudine slabã. Acþiunea de dispersie: se rãsuceºte rapid acul cu amplitudine mare. 3. ÎN FUNCÞIE DE RAPIDITATEA DE IMPLANTARE ªI RETRAGEREA ACULUI: Acþiune de tonifiere: se insereazã lent acul în þesut, rotindu-l uºor. În momentul

retragerii acestuia, se menþine un moment sub derm, dupã care se ridicã rapid. Acþiune de dispersie: se înfige rapid acul, se rãsuceºte cu amplitudine mãritã ºi se retrage pe planuri succesive. 4. METODA DE ÎNCHIDERE SAU DE DESCHIDERE A ORIFICIULUI DE

ACUPUNCTURÃ: Acþiunea de tonifiere: imediat dupã extragerea acului se maseazã orificiul de acupuncturã, evitând eliminarea de "JING QI" (energia vitalã a meridianelor). Acþiunea de dispersie: înaintea extragerii acului, se mãreºte orificiul de acupuncturã

prin miºcarea acului, pentru a uºura expulsia de "Xie Qi " (energie �perversã� sau

patologicã). 5. METODA DE TONIFIERE SAU DISPERSIE MEDIE: Dupã inserarea acului, se procedeazã la miºcarea de dute-vino ºi rãsucirea

acului, pânã la producerea energiei (senzaþii de acupuncturã) ºi apoi se scoate.

23

Notã: toate tehnicile de manipulare menþionate mai sus pot fi efectuate separat sau combinate între ele. Pentru a înþelege mai uºor, s-au împãrþit manipulãrile de tonifiere ºi dispersie

în stimulãri slabe, puternice ºi medii: a. Stimulare slabã: Este consideratã în general ca un echivalent al stimulãrii de tonifiere. Acul se

retrage ºi se înfinge încet, rotindu-l cu o amplitudine scãzutã ºi se va opri în momentul

când bolnavul percepe senzaþiile. Acest gen de stimulare se aplicã mai ales bolnavilor debili, celor anxioºi sau în cursul primei ºedinþe de acupuncturã. Stimularea trebuie sã fie slabã când acupunctura se efectueazã în puncte situate lângã organe importante. b. Stimularea puternicã: De obicei echivaleazã cu stimularea de dispersie. Provoacã senzaþii foarte

puternice care pot iradia pânã la extremitatea membrelor. Metoda constã în

implantarea puternicã a acului, rotindu-l cu o amplitudine mare. Tehnica de gratare ºi vibrare a acului este ºi ea practicatã pentru a se obþine o stimulare puternicã. Aceasta

este indicatã pacienþilor viguroºi, celor acuzând dureri acute sau convulsii ºi este

practicatã pe punctele membrelor ºi a regiunii lombare. c. Stimularea medie: Reprezintã în general un echivalent al metodei de tonifiere sau dispersie

medie. Senzaþiile provocate prin stimulare medie sunt mai slabe decât cele produse de stimularea puternicã, dar mai puternice decât cele produse de stimularea slabã.

Stimularea medie este indicatã în tulburãri care nu se manifestã clar prin stare de

insuficienþã sau exces. e) Senzaþiile provocate de acupuncturã ºi efectele terapeutice În momentul pãtrunderii acului în þesut la adâncimea doritã, bolnavul încearcã

senzaþii de durere, balonare, greutate etc., cunoscute sub numele de "DE QI" (obþinerea energiei vitale sau producerea energiei). Senzaþiile diferã în funcþie de

adâncimea ºi direcþia înþepãturilor. De exemplu, dupã înþeparea unui punct aflat în regiunea capului sau a feþei, bolnavul simte adesea o dilatare; senzaþia de toropealã se

obþine mai uºor în pãrþile unde þesuturile moi sunt în strat mai gros, senzaþia de durere

fulgerãtoare cu iradieri la distanþã este adesea provocatã de înþeparea membrelor. Intensitatea stimulului nu depinde numai de felul manevrãrii, dar ºi de gradul sensibilitãþii bolnavului la acupuncturã. Se impune deci o analizã atentã care sã

corespundã condiþiilor concrete Astfel, uneori medicul are impresia cã manipularea

acului a fost foarte puternicã, în schimb bolnavul resimte o senzaþie foarte slabã;

alteori, bolnavul se plânge de o senzaþie puternicã, în timp ce doctorul o considerã slabã. De aceea, când se apreciazã intensitatea stimulului, trebuie sã se þinã seama în

mod egal de reacþia pacientului ºi de modul de înþepare. Efectele terapeutice depind în mare mãsurã de senzaþiile resimþite în timpul

ºedinþei de acupuncturã. Astfel, dacã senzaþiile se produc rapid ºi se transmit uºor (cu excepþia punctelor fãrã fenomene de conducþie), rezultatele vor fi mai bune, în caz

contrar efectele vor fi mai puþin satisfãcãtoare. Senzaþiile produse de acupuncturã sunt condiþionate ºi de corectitudinea

manipulãrii acelor. Atunci când acupunctorul stãpâneºte bine aceastã tehnicã ºi punctele sunt bine alese, se vor obþine uºor rezultatele dorite. Se impune deci ca

medicul sã studieze ºi sã analizeze cu atenþie diferitele senzaþii de acupuncturã

obþinute în clinicã, în vederea unei permanente îmbunãtãþiri a rezultatelor terapeutice.

24

DIRECÞIA ACULUI ªI ADÂNCIMEA ÎNÞEPÃTURII Direcþia imprimatã acului: Când acul este introdus în derm, el formeazã un unghi cu suprafaþa cutanatã.

Gradul unghiului este determinat de plasarea punctelor ºi de afecþiunea ce se cere

tratatã. Sunt prezentate mai jos câteva reguli generale: Direcþia verticalã: Acul se implanteazã vertical în piele. Aceastã direcþie este recomandatã atunci

când sunt vizate þesuturi moi în strat mai gros, permiþând o înþepãturã mai profundã,

ca în cazul membrelor, abdomenului ºi regiunii lombare. Direcþia oblicã: Se introduce acul în derm urmând o direcþie oblicã care formeazã cu înveliºul cutanat un unghi de cca. 450. Direcþia oblicã este practicatã în general pentru punctele

din vecinãtatea viscerelor, ca cele din zona toracicã, precum ºi unele puncte speciale ca punctul LIEQUE (P.7). Direcþia orizontalã: Acul este introdus în înveliºul cutanat într-o direcþie aproape orizontalã, formând un unghi de cca.15

0. Aceastã poziþie a acului este recomandatã în punctele

aflate în porþiuni unde þesuturile moi sunt în strat subþire cum este regiunea capului, în

punctele paravertebrale ale spatelui (HUATUOJIAJI) ºi punctele situate pe torace. Adâncimea înþepãturilor: Adâncimea pe care trebuie s-o atingã acul depinde în general de senzaþia resimþitã de bolnav, fãrã indicaþii precise. Iatã mai jos câteva reguli generale: Cele 4 membre: La nivelul membrelor, acul poate fi introdus destul de adânc, cu posibilitatea de a strãbate douã puncte. Clinic adâncimea care trebuie atinsã depinde de grosimea

pãrþilor moi. De exemplu, pentru NEIGUAN (Peric.6), acul poate atinge o profunzime

de 0,5 - 1,5 d, iar pentru ZUSANLI (S.36) de la 1 la 2 d, etc.

Fig. 3

Regiunea lombo-sacralã ºi abdominalã: În mod obiºnuit, adâncimea înþepãturilor este de la 1 - 2 d, þinând seama cã în

25

aceste regiuni stratul de þesuturi este mai gros. Totuºi nu se recomandã o înþepãturã prea profundã a punctelor situate pe abdomenul superior. Regiunea toracicã: Dat fiind cã anumite pãrþi ale toracelui sunt acoperite de þesut moale în strat

subþire ºi cã aceste zone sunt deseori în apropierea unor viscere importante ca inima,

plãmânii, ficatul ºi splina, se recomandã înþeparea mai puþin profundã, urmând o direcþie oblicã, aproape orizontalã. Regiunea cranio-facialã: Înþepãturile din zona cefalo-facialã trebuie sã fie superficiale, urmând o

direcþie oblicã. În plus, atunci când se înþeapã puncte din regiunea ochilor ºi gâtului, ca FENGFU (D.M.16), YAMEN (D.M.15), TIANTU (R.M.22) etc., pentru a înlãtura

accidentele neplãcute, trebuie ca direcþia ºi profunzimea înþepãturii sã fie foarte

corecte. Principiile menþionate sunt valabile pentru adulþi. În cazul bolnavilor mai tineri, adâncimea înþepãturii diferã în funcþie de vârstã; adâncimea înþepãturii mai

trebuie sã þinã seama ºi de greutatea bolnavului. De exemplu, înþepãtura din punctul

ZHONGWAN (R.M.12) efectuatã la un bolnav mai slab, se face la o adâncime de 0,5

- 1 d. pentru a obþine o senzaþie puternicã, în timp ce la un pacient obez, adâncimea trebuie sã atingã 2 - 3 d. În cazul când medicul trebuie sã facã înþepãtura în puncte situate în regiuni din

vecinãtatea viscerelor sau vaselor importante, trebuie sã cunoascã cu precizie poziþia

punctelor faþã de viscere, sã controleze ºi sã observe cu atenþie reacþia bolnavului, posedând perfect tehnica de manipulare, în vederea obþinerii unor bune rezultate ºi

înlãturarea accidentelor. Iatã principiile de bazã ale acestei tehnici: Timpul de menþinere a acelor ºi manevrarea lor Dupã inserarea acului ºi producerea senzaþiei de acupuncturã, se poate continua printr-o acþiune de miºcare a acului în sensul de dute-vino, de rãsucire,

vibrare pânã la producerea unor senzaþii eficiente, dupã care se retrage acul. În cazuri de dureri rebele, de inflamaþii sau crize paroxistice în anumite

afecþiuni, acul poate fi menþinut timp de 30 de minute pânã la mai multe ore. În timpul cât acul este implantat, pentru a mãri intensitatea stimulului, acul trebuie miºcat la

anumite intervale de timp sau chiar permanent dacã este cazul, pânã la remisiunea

simptomelor tratate. Pentru realizarea unei acupuncturi rapide, acele nu vor fi menþinute pe loc. Metoda prezintã urmãtoarele caracteristici: se aleg mai puþine puncte, se implanteazã

acul mai profund, se fac înþepãturi care strãbat diferite puncte, obþinându-se astfel în

scurt timp o stimulare puternicã. Metoda prezintã avantajul economiei de timp, fapt pentru care este foarte rãspânditã la ora actualã. Observaþie ºi menþiuni Înþepãtura dureroasã ºi mãsuri de precauþie: a) Principalele dureri provocate de implantarea acelor sunt datorate în principal unei

tehnici defectuaose care nu permite introducerea rapidã a acului sau sunt înþepate

puncte hiperestezice ale înveliºului cutanat. Dacã este înþepat un punct

hiperestezic, este suficientã deplasarea vârfului acului pentru a înlãtura senzaþia de

durere. b) Dacã au loc dureri în momentul pãtrunderii acului în adâncime, acestea pot fi

provocate prin atingerea peretelui arterial, a tendonului sau periostului. În acest caz, este suficient sã se retragã acul pânã ajunge deasupra dermului ºi sã se înfigã

din nou dupã schimbarea înclinaþiei. c) Dacã bolnavul resimte unele dureri în momentul când acul este rãsucit între degete,

26

cu o mare amplitudine, înseamnã cã acul a fost prins între fibrele tisulare. În aceste

condiþii, trebuie uºor rãsucit acul alternativ la stânga ºi la dreapta, pânã la desprinderea de fibrele tisulare.

Totodatã, pentru a înþepa punctele situate în locuri foarte sensibile cum sunt

extremitãþile membrelor ºi faþa, manipularea trebuie efectuatã cu grijã, încercând a se

sustrage atenþia bolnavului. Dacã bolnavul prezintã o hipersensibilitate sau este supus pentru prima datã tratamentului prin acupuncturã, medicul trebuie sã-i acorde multã înþelegere pentru a-i risipi teama, convingând-ul sã-ºi impunã voinþa de a se vindeca, colaborând cu

medicul în timpul tratamentului. Conduitã de urmat în caz de accidente în acupuncturã Deºi rare, accidentele în acupuncturã trebuie evitate pe cât posibil. Atunci

când este vorba de bolnavi supuºi prima datã la acupuncturã, de anxioºi, subiecþi

slãbiþi sau timizi, medicul are datoria sã le risipeascã teama, sã-i ajute sã se relaxeze,

explicându-le procedura tratamentului. Vom semnala câteva accidente posibile: 1) Lipotimie: Simptome: În timpul acupuncturii, bolnavul se plânge de ameþeli, tulburãri de vedere,

paloare, dispnee, palpitaþii ºi uneori rinoree. În cazuri mai grave se constatã stãri de

ºoc: transpiraþii reci, rãcirea extremitãþilor, puls neregulat, sincopã, hipotensiune

arterialã ºi uneori convulsii. Cauza: anxietate, debilitate, surmenaj, inaniþie sau o stimulare prea puternicã. Tratament: aceste tulburãri sunt adesea provocate de anemie cerebralã temporarã. În

asemenea cazuri, medicul trebuie sã retragã acul imediat, sã întindã bolnavul cu capul în jos ºi sã-i ofere o bãuturã caldã. Dacã bolnavul îºi pierde cunoºtinþa, medicul

trebuie sã-l ciupeascã cu unghia sau sã-l înþepe în punctul RENZHONG (D.M.26) ºi

NEIGUAN (Peric.6), dupã care în mod normal ar trebui sã-ºi revinã. În caz contrar,

trebuie luate imediat alte mãsuri de reanimare. Mãsuri preventive: a) Pentru bolnavii surmenaþi, debili sau anxioºi, se recomandã practicarea

tratamentului în decubit dorsal; b) Se recomandã supravegherea facies-ului bolnavului în timpul tratamentului, pentru

a putea preveni orice tulburare produsã de acupuncturã. 2) Blocarea acului: Acul este blocat atunci când este foarte greu sau aproape imposibil de a-l retrage, înfinge sau miºca dupã introducerea în þesut. Cauza: blocarea acului este datoratã contracþiei musculare provocatã de tensiunea

nervoasã a bolnavului sau de amplitudinea prea mare imprimatã rãsucirii acului. Acul mai poate fi blocat prin prinderea lui între fibrele tisulare. Tratament: în faþa unui bolnav anxios, medicul trebuie sã-l convingã cã tratamentul nu

prezintã nici un pericol. Masajul în jurul punctului înþepat ajutã la extragerea acului.

În caz de nereuºitã, medicul trebuie sã recomande bolnavului sã se întindã pentru a se relaxa, sau sã implanteze un alt ac alãturi de punct, pentru a înlãtura spasmul. Dacã

acul este prins de fibre tisulare, el trebuie miºcat încet în sens invers îndatã ce s-a desprins. 3) Ac strâmb: Acul s-a strâmbat în þesutul subcutanat. Cauza: aceasta se întâmplã în general când bolnavul îºi schimbã brusc poziþia sau în

27

urma unei puternice contracþii musculare în timpul cât acul se aflã în þesut. Acul se

mai poate strâmba atunci când primeºte un ºoc, când este comprimat sau când este implantat prea brusc ºi se loveºte de o suprafaþã rezistentã. Tratament: dacã acul s-a strâmbat în urma unei schimbãri bruºte de poziþie, atunci se

recomandã bolnavului sã-ºi reia poziþia iniþialã. Este interzisã retragerea sau miºcarea

bruscã a acului, acesta putându-se rupe. 4) Ruperea acului: Cauza: cauzele favorizante sunt starea proastã a acelor, schimbare bruscã în poziþia

bolnavului sau contracþie muscularã. Acul se poate ciocni de o forþã externã sau i s-a imprimat o miºcare prea puternicã de dute-vino sau de rãsucire; se mai poate întâmpla

ca acul sã fie strâmb ºi sã fie retras prea brusc. Tratament: în caz de accident, acupunctorul trebuie sã-ºi pãstreze calmul ºi sã

convingã bolnavul sã nu se miºte, astfel ca porþiunea ruptã sã nu se deplaseze. Dacã

restul de ac este vizibil pe piele, el poate fi retras cu degetele sau cu o pensã. Dacã

este la nivelul suprafeþei cutanate se poate îndepãrta puþin pielea pentru a vedea capãtul ºi a-l extrage cu pensa. Dacã restul de ac este înfipt sub piele ºi nu poate fi

extras în cabinetul de acupuncturã, se va recurge la intervenþie chirurgicalã. Mãsuri Preventive: înainte de începerea tratamentului acele vor fi controlate ºi

bolnavul va fi rugat sã nu se miºte, evitându-se totodatã manevrarea bruscã a acului. Acul nu trebuie înfipt complet, ci trebuie sã se vadã din el o porþiune de 0,3 - 0,5 d. 5) Lezarea accidentalã a unor organe vitale: În cazul în care un organ vital este atins din neatenþie, medicul trebuie sã ia imediat mãsuri de remediere. Vom prezenta mai jos câteva cazuri de leziuni: A) Plãmânul: Dacã acul pãtrunde prea adânc sau într-o direcþie greºitã a punctelor situate pe

torace, pe spate sau în cavitatea supraclavicularã, plãmânul poate fi lezat accidental, dând naºtere unui pneumotorax traumatic, în special la bolnavii cu bronºitã sau astm. Principalele simptome ale pneumotoraxului sunt: dureri toracice, tuse, jenã respiratorie. În cazuri grave întâlnim dispnee, paloare, cianozã, asfixie ºi sincopã.

Trataþi necorespunzãtor, bolnavii cu pneumotorax sufocant pot ajunge la sfârºit letal. Mãsuri de luat: a) Bolnavul va fi culcat în liniºte. b) Se vor lua mãsuri împotriva unei eventuale infecþii. c) Scoaterea aerului prin puncþie. Dacã aceasta nu se poate efectua pe loc, bolnavul va

fi trimis la cel mai apropiat spital. B) Inimã, ficat, splinã ºi rinichi: Înainte de a proceda la acupuncturã se recomandã ca bolnavul sã fie supus

unui examen general pentru a se diagnostica corect modificãrile existente la unele

organe interne ca de exemplu: cord mãrit, hepatomegalie, splenomegalie, ptozã renalã, determinându-se localizarea acestor organe pentru a se evita atingerea lor. Înþeparea ficatului sau a splinei poate provoca o rupturã a organului, urmatã de

hemoragie. Simptomele clinice sunt urmãtoarele: dureri abdominale, contractarea peretelui abdominal ºi uneori stare de ºoc. Lezarea rinichiului poate provoca

hemoragie internã cu urmãtoarele semne: lombalgie, dureri la palpare ºi la percuþie în

regiunea renalã, hematurie totalã. Mãsuri de luat: a) Odihnã la pat. Calmarea durerilor. b) Supraveghere strictã ºi, dacã semnele nu dispar, se recomandã internarea de

urgenþã.

28

C) Creier ºi mãduva spinãrii: Dacã acul este introdus prea adânc sau manevrat incorect în punctele YAMEN (D.M.15), FENGFU (D.M.16) sau cele din meridianul DU MAI care sunt situate deasupra primei vertebre lombare, poate surveni hemoragie cu urmãri neplãcute. Semne clinice: Convulsii, paralizie, stãri comatoase. Se impun de urgenþã mãsuri

curative. D) Vase de sânge: Prin folosirea unui ac prea gros în regiunile cervicalã, abdominalã sau

inghinalã poate fi atins un vas mai mult sau mai puþin important provocând

hemoragie. În acest caz trebuie intervenit pentru a se asigura hemostaza. Accidente neplãcute pot surveni dacã acupunctorul atinge cu neîndemânare

puncte din vecinãtatea stomacului, intestinului, vezicii urinare, vezicii biliare sau a

ochilor. Tehnici de înþepare cu alte tipuri de ace Se mai descriu ca mijloace clasice de tratament acele triunghiulare ºi acele "floare de prun". Acele triunghiulare se indicã în tratamentul unor afecþiuni acute: hipertermie cu

congestie, inflamare ºi durere de origine traumaticã, abces ºi dermatozã. Se mai

recomandã în cazuri de febrã mare cu convulsii, amigdalitã, conjuctivitã acutã... Contraindicaþii: Utilizarea acestor ace este în general contraindicatã la bolnavii debili, anemici sau vârstnici, în bolile hemoragipare ºi la femeile gravide. Acele în fascicul numite "Floare de prun" sau "ace epidermice" reprezintã unul din

tipurile de ace folosite în acupuncturã prin efectul dat de percutarea suprafeþelor.

Caracteristic pentru aceste ace sunt cele 5-7 ace fine fixate pe un mâner. Indicaþii: Aceste ace sunt utilizate în scop de sedare, în tratamentul unor reacþii cutanate de tip alergic, urticarie, la copiii mici ºi bãtrâni.

Concepþii ale medicinii tradiþionale extrem orientale privind

boala parodontalã

Boala parodontalã cunoaºte diferite forme clinice în funcþie de urmãtorii

factori: stadiul evolutiv, agresivitatea agentului agresor, igienã personalã ºi prevenþia acesteia. Clasificarea cea mai cunoscutã se face în: - Gingivite. - Parodontite. - Afecþiuni sistemice cu manifestare gingivalã. - Manifestãri parodontale consecutive traumei ocluzale. Acestea se mai clasificã în forme acute ºi cronice. Principala cauzã etiopatogenicã în producerea bolii parodontale este reprezentatã de microorganismele patogene constituite la nivelul plãcii bacteriene.

Rolul favorizant îl deþin: 1) Factorii locali: - tartrul dentar. - trauma ocluzalã. - traumatisme locale. - calea dentarã. 2) Factori generali: - ereditatea ºi predispoziþia la îmbolnãvire a parodonþiului marginal.

29

- tulburãri ale sistemului nervos (S.N.). - tulburãri endocrine. - afecþiuni sistemice. Etiologia conform medicinii tradiþionale chineze pune în evidenþã dizarmonia

energeticã, factor principal în alterarea tonusului energetic ºi homeostazic general dar ºi local cu apariþia condiþiilor favorizante manifestãrilor specifice. Rolul principal în

menþinerea acestui echilibru ºi reglaj îl deþine axul energetic YANGMING format din

douã meridiane: Stomac ºi Intestin gros � acestea traversând gingiile. Accentuarea

excesivã a energiei YANG în acest ax energetic determinã apariþia "Focului-patogen" intern ce ascensioneazã ºi produce manifestãrile clinico-simptomatice diferite în

corelaþie ºi cu alþi factori agresori interni sau/ºi externi. Alternativ se produce ºi "XU" al lojei energetice Apã (rinichi/vezicã urinarã). Uneori dizarmonia se poate produce ºi

în alte loje energetice având ca efect modificarea circuitelor energetice fiziologice. Principiile de tratament þin cont ºi de apartenenþa energeticã somatotopicã

gingivalã: - La Maxilarul Superior - meridianul Stomacului. - La Maxilarul Inferior - meridianul Intestinului Gros. Terapeutica dupã principiile M.T.C. vizeazã îndepãrtarea cãldurii patogene

prin procedee locale ºi generale, regularizarea fluxului energetic ºi îndepãrtarea

microorganismelor patogene cu favorizarea condiþiilor de vindecare. Atitudini terapeutice: Se folosesc puncte auriculare: punct de analgezie pentru Maxilarul Superior, punct de analgezie pentru Maxilarul Inferior. Tehnica utilizeazã: - biluþe de fero-magnetitã. - acele "á demeure". - seminþele de "Vaccaria Sagetalis"(familia Cariophylaceae) cu acþiune stimulativã mecanicã ºi chimicã. Menþionãm cã cele douã puncte auriculare au utilitate ºi în alte afecþiuni bucale ca de exemplu: în odontalgii, pentru extracþia dentarã etc. Ca Puncte Locale: aparþin meridianului Stomacului ºi sunt: JIACHE,

XIAGUAN� Acþionarea lor acupuncturalã are ca efect atât îndepãrtarea cãldurii patogene locale cât ºi o regularizare energeticã a meridianului de care aparþin. Ca Puncte la Distanþã se utilizeazã: - HEGU (I.G.4): afecþiuni în regiunea bucalã, facialã� - SANJIAN (I.G.3): dureri în gingii, gurã ºi buze uscate� - NEITING (S.44): inflamaþii ale gingiilor maxilarului superior. - TINGHUI (V.B.2): laxitate ligamentarã ºi mobilitate dentarã. Puncte circumstanþiale sunt: - I.S.3: inflamaþii dureroase, gingivite. - P.E.2: odontalgii, afecþiuni faciale. - R.M.24: tumefierea gingiilor, odontalgie etc. Aceste puncte pot fi acþionate atât prin acupuncturã cât ºi prin

electroacupuncturã, în seriii repetate pânã la scãderea simptomatologiei. Profilaxia ºi prevenþia bolii parodontale ªtiut fiind rolul agresiv-distructiv microbian în etiopatogenia bolii parodontale

odatã apãrutã degenerescenþa inflamatorie cu alterãri histochimice, e necesarã o

intervenþie terapeuticã combinatã în care ºi pacientul are un rol foarte important, o igienã bucalã bunã grãbind foarte mult procesul de refacere ºi vindecare. În acest scop

30

i se va explica acestuia necesitatea igienei susþinute ºi corecte, o alimentaþie

echilibratã ºi alte metode de profilaxie. Rolul medicului stomatolog este foarte important afecþiunile parodontale necesitând de foarte multe ori intervenþia de specialitate, atât terapeuticã ºi

curativã cât ºi prin mãsurile de profilaxie specifice.

III. ACUPUNCTURA CA MIJLOC TERAPEUTIC, PROFILACTIC ªI CURATIV ÎN STOMATOLOGIE În disciplina stomatologicã principalele indicaþii ale acupuncturii sunt

reprezentate de afecþiunile algice, prin posibilitãþi analgezice mari pe care le are acupunctura în special în regiunea cerebralã, cervicalã ºi cranianã. Aceste zone ale

corpului sunt traversate de toate meridianele YANG ºi de cele douã extrameridiane

DU MAI ºi REN MAI. La micile variaþii energetice externe sau interne, în organism sistemele de reglare redirecþioneazã unele procese fiziologice pentru a menþine armonia

YIN/YANG, prin ciclurile de generare ºi contrastimulare( "Legea celor cinci

elemente"). Dacã însã factorul etiologic e persistent sau mecanismele de reglare nu sunt

puternice, blocajul face ca energia patogenã sã afecteze structuri mai profunde,

afecþiunea devenind cronicã, mai dificil de tratat. Progresia energiilor patogene sau a factorilor perturbatori se face, de regulã, din zonele superficiale cãtre cele profunde: primul sistem de apãrare e reprezentat superficial de energia "WEI QI" ce circulã în

meridianele tendino-musculare, energia patogenã (XIE QI) putând progresa cãtre

nivele mai profunde - meridianele principale, în cazuri mai complexe fiind influenþate

ºi meridianele extraordinare � nivelul cel mai profund. Prin tehnicile de rearmonizare energeticã, medicul favorizeazã sistemele de apãrare ale organismului pentru a neutraliza ºi îndepãrta energia perturbatoare,

refãcând astfel circuitele fiziologice dintre sistemele interne ºi externe. Trebuie

precizat cã îmbinarea tehnicilor din M.T.C. cu metodele alopate este de multe ori modul cel mai eficient de prevenire ºi combatere a unor disfuncþii energetice,

acupunctura putând acþiona singurã sau în combinaþie cu acestea. În acest scop,

punerea unui diagnostic corect e salutarã atât pentru pacient, evitând o stare mai

dificilã, cât ºi pentru prestigiul acupuncturii. Indicaþiile utilizãrii acupuncturii: În primul rând, se indicã în afecþiunile de tip algezic, prin acupuncturã

realizându-se o analgezie eficientã. Trebuie fãcutã diferenþa între analgezie ºi anestezie, analgezie însemnând blocarea temporarã a durerii prin creºterea pragului de

percepþie a acesteia, iar prin anestezie - lipsa parþialã sau totalã a sensibilitãþii locale

sau generale prin boalã sau substanþe anestezice. Utilizarea acupuncturii în

tratamentul unor algii e foarte veche, din antichitate, însã aplicarea sa în scopuri chirurgicale este de datã mai recentã (1958). Metoda constã în excitarea unor puncte de pe corp, în scopul producerii unei

stãri de analgezie suficiente pentru a permite intervenþii chirurgicale la bolnavi conºtienþi (menþinerea facultãþii de reglare corticalã). Numeroase experimente clinice demonstreazã urmãtoarele avantaje ale

analgeziei acupuncturale (A.A): a) Spectrul de aplicare este foarte larg ºi fãrã riscuri. Stimularea punctelor fiind inofensivã ºi uºor de realizat, analgezia

acupuncturalã asigurã desfãºurararea actului operator fãrã alt adjuvant, înlãturând

31

riscul efectelor secundare ale narcoticelor. Totodatã, A.A. este indicatã bolnavilor

chirurgicali cu insuficienþã hepaticã sau renalã ºi celor alergici, pentru care narcoticele sunt contraindicate. Analgezia prin acupuncturã pãstreazã nealterate funcþiile fiziologice ale

organismului, dar în acelaºi timp regleazã funcþiile tulburate ºi întãreºte rezistenþa

organismului împotriva factorilor patogeni externi. A.A. asigurã bolnavului o restabilire rapidã, ea fiind indicatã în special bolnavilor vârstnici sau slãbiþi, datoritã

complicaþiilor postoperatorii mult mai reduse. b) Colaborarea între pacient ºi medic. Bolnavul pãstrându-ºi starea de cunoºtinþã ºi funcþiile fiziologice normale, poate colabora cu medicul în timpul intervenþiei, apreciind rezultatele care altfel nu

pot fi observate decât la un timp dupã operaþie. De exemplu, în timpul unei operaþii de

neurochirurgie se poate observa, prin aceastã metodã de analgezie, dacã a fost lezat un

nerv senzitiv sau motor, dupã comportarea operatorie a bolnavului, funcþiile fiziologice rãmânând normale. Un alt avantaj este în chirurgia ocularã, când de

exemplu în strabism, rezultatele pot fi constatate chiar în cursul operaþiei. c) Funcþiile fiziologice nefiind alterate, perioada de convalescenþã este mai micã. A.A. nu tulburã de obicei funcþiile fiziologice ale organismului, astfel cã s-a dovedit cã dupã diverse intervenþii chirurgicale, revenirea se face mai uºor, iar

complicaþiile postoperatorii sunt foarte rare. d) A.A. reprezintã o metodã comodã ºi uºoarã, care nu necesitã aparate speciale sau narcotice care sunt mai mult sau mai puþin toxice pentru bolnav. Cu toate acestea, metoda analgezicã chirurgicalã prin acupuncturã, ca metodã

nouã mai prezintã ºi unele dezavantaje cum ar fi: nu creeazã o insensibilitate completã

ºi bolnavii mai resimt durerea, muºchii nu sunt suficient de relaxaþi etc. Din aceastã

cauzã nu s-a renunþat complet la adjuvante. În unele cazuri rezultatele nu sunt pozitive (5 - 12% eºecuri), de unde se

deduce cã legile care guverneazã ºi aceastã metodã trebuie studiate ºi îmbunãtãþite. A doua indicaþie a acupuncturii o reprezintã afecþiunile din sfera O.R.L.

denumite ºi "esenþiale", fãrã un substrat anatomic decelabil. S-a dovedit cã acupunctura nu are efect dacã substratul nervos e lezat, dupã anestezia loco-regionalã sau la blocarea modulãrii endorfinice cu antagonistul specific naloxona. În aceastã

categorie intrã unele nevralgii ale nervilor faciali, pareze sau paralizii musculare, spasme ºi alte afecþiuni. Tratamentul acestor afecþiuni are ca scopuri prioritare: sedarea durerilor ºi refacerea funcþionalitãþii circuitelor energetice locale ºi generale. Rezultatele sunt

promiþãtoare, în aceste afecþiuni procentajele de vindecare depãºind 55 - 65% în unele apropiindu-se de 100%. Cazurile de eºec se întâlnesc îndeosebi la pacienþi nereceptivi la acupunctura,

precum ºi la pacienþi cu leziuni organice constituite, în sfera O.R.L.- de obicei nervoase, a cãror refacere e foarte dificilã, fenomenele aderenþiale de vecinãtate, secþionarea sau modificãrile anatomice nepermiþând decât o susþinere de ordin loco-regional ºi general, refacerea prin înlocuire sau deviere rãmânând un domeniu care, sperãm cã va fi elucidat în viitor. O a treia indicaþie o reprezintã afecþiunile specifice buco-maxilare: Afecþiuni bucale: Dentare: - Odontalgii. Parodontale: - Gingivite. - Parodontite. Afecþiuni bucale: - Aftozã. - Afecþiuni inflamatorii.

32

- Tulburãri de sensibilitate ºi gust, etc. Limba: - Tulburãri de sensibilitate, de motricitate. - Algii nespecifice ca Glosodinia Glandele salivare: - Sialoree. - Afecþiuni ale glandelor salivare. UTILIZAREA ACUPUNCTURII ÎN UNELE AFECÞIUNI

STOMATOLOGICE Durerile dentare sunt un simptom frecvent întâlnit în afecþiunile bucale, date

frecvent de carii dentare, pulpite, afecþiuni dento-parodontale, abcese, etc. Factori etiologici: Durerile dentare au fost clasificate în multe feluri în M.T.C.. În afarã de caria

dentarã, ele mai pot fi induse de o dereglare de tip cãldurã în axul energetic

"YANGMING" format din meridianele Stomac/ Intestin Gros. Cãldura umedã prezentã în Stomac se poate schimba în cãldurã datoratã stazei. Durerile dentare, în

mod obiºnuit, se datoreazã ascensiunii cãldurii patogene în axul YANGMING,

concomitent cu invazia factorilor patogeni. Afecþiunea e de tip "SHI"(dezechilibru de tip YANG), pe fondul unei insuficienþe YIN a rinichilor. Simptomatologie diferenþialã: Sindroame: 1. Vânt-Foc: gingii inflamate ºi dureroase, sete ºi preferinþã pentru bãuturi reci,

constipaþie, limbã roºie, puls rapid, hiperactivitate. 2. "XU" al rinichilor (exces de YIN): dureri intermitente ºi înfundate, cãderea

dinþilor, limbã roºie, puls rapid filiform. Tratament: 1. Vânt-Foc: Metodã: Reducerea cãldurii patogene ºi diminuarea durerilor prin utilizarea

punctelor meridianelor Intestin Gros ºi Stomac. Puncte recomandate: I.G.4, S.4, S.5, S.44, V.B.20. CONSIDERAÞII: - I.G.4 (HEGU): de partea contralateralã e indicat pentru dispersia "cãldurii" patogene din meridianul Intestinului gros. Poz. anatomicã: degetul mare al mâinii fiind strâns de arãtãtor, se gãseºte între

metacarpienele I ºi II, în mijlocul protuberanþei astfel formate, în locul de bombare

maximã. Alte indicaþii: cefalee, amigdalitã, rinitã, faringo-laringitã, paralizie, guºã simplã,

durere ºi paralizie a membrului superior, artritã temporo-maxilarã, hiperhidrozã sau

anhidrozã, rãcealã cu febrã, etc. Tehnicã operatorie: a) perpendicular 0,5-1 d; b) perpendicular spre punctul LAOGONG (Peric. 8), 1,5 d.

- S.44 (NEITING): punct de "þîºnire" al meridianului Stomacului, diminueazã focul stomacului, prin conservarea ºi distribuþia apei în alte meridiane. Poz. anatomicã: la 0,5 cun în spatele comisurii, între degetele II ºi III de la picior. Alte indicaþii: gastralgie, cefalee, amigdalitã, dizenterie, etc. Tehnicã operatorie: perpendicular 0,3 - 0,5 d. - S.4 (DICANG): punct local, ca ºi S.5, realizeazã prin înþepare îndepãrtarea cãldurii

patogene locale.

33

Poz.anatomicã: la 0,4 cun în afara comisurii labiale. Alte indicaþii: paralizie facialã, nevralgie trigeminalã, sialoree. Tehnicã operatorie: oblic 0,5 d sau orizontal 1-2 d spre punctul JIACHE (S.6). - S.5 (DAYING). Poz.anatomicã: pe ramura mandibularã, puþin posterior de orificiul mentonier. Alte indicaþii: paralizie facialã, nevralgie trigeminalã, odontalgie, parotiditã. Tehnicã operatorie: perpendicular sau oblic posterior 0,5 - 1 d. 2. "XU" al rinichilor: Metodã: stimularea YIN ºi scãderea "focului" prin activãri repetate ale acului

la puncte aparþinând meridianului Stomacului ºi la alte puncte. Puncte recomandate: R.3, S.2, S.4. - R.3 (TAIXI): Poz.anatomicã: în mijlocul liniei ce leagã vârful maleolei interne cu tendonul

m.triceps sural. Alte indicaþii: nefritã, cistitã, enurezis, dereglãri menstruale, dureri laringiene, odontalgie, pierderi seminale, impotenþã, paralizia membrului inferior. Tehnici operatorii: a) perpendicular pe punctul KUNLUN (V.60); b) perpendicular, puþin spre maleola internã, 0,3 - 0,5 d. - S.2, S.4: sedarea durerilor prin regularizarea fluxului de "QI" prin canalele energetice. Punctele auriculare ce cresc eficienþa analgeziei acupuncturale, prin stimulare simplã sau electroacupuncturã sunt: - punct 2 - auricular lobular: punct pentru extracþia dentarã la MANDIBULÃ,

localizat pe lobul auricular în porþiunea antero-inferioarã. - punct 2 - auricular superior: MAXILAR, pe lobul urechii în porþiunea anterioarã este situat superior de punctul MANDIBULÃ, în o treime superioarã a porþiunii anterioare

a lobului auricular. Indicaþii: dureri dentare, gingivitã, artritã A.T.M., stomatitã, inflamaþia ganglionilor mandibulari, analgezie pentru extracþii dentare. Date fiind particularitãþile tratamentului stomatologic pentru analgezia facio-bucalã se utilizeazã punctele de la mânã, faþã ºi cele de analgezie ale urechii. Alte puncte recomandate: Abcese dentare - se înþeapã punctele: C.3, I.S.5, I.S.8, I.G.4, I.G.2, T.F.2, S.44,

S.45, V.B.5, V.B.10, V.B.12� Algii dentare: I.G.3, I.G.11, S.3, S.5, S.42, I.S.18, T.F.9, T.F.20, V.B.3, V.B.5,

V.B.6, V.B.10, V.B.12, V.B.17, D.M.24, D.M.27, P.E.2, P.E.27. - Maxilarul superior - dureri însoþite de trismus: I.G.4, P.9, S.3, R.3. - Maxilarul inferior: I.G.2, I.G.3, S.3, R.3. T.F.5, V.B.41, V.C.24. Contracturi ale dinþilor, carii dentare: S.44, I.S.18, V.14, T.F.17. Dinþi mobili, dureri la masticaþie ºi la ingerarea de lichide reci: V.B.2. Zgomote masticatorii: V.B.3, I.S.17. Trismus, tumefierea obrajilor, abces dentar: V.B.5, V.B.10, V.B.12, S.3. Odontalgie cu trismus: I.G.4, I.G.19,S.6, S.7. Trismus dupã apoplexie: V.B.7, V.B.12, V.G.28. Nevralgii dentare: V.C.24.

34

IV. Concepþii ale medicinii alopate privind glosodiniile - glosodinia. - stomatodinia. Stomatodinia este un sindrom algic nespecific caracterizat prin usturimi sau senzaþie de arsurã localizate în diferite zone ale cavitãþii bucale, predominant la

nivelul limbii, simptome care nu se însoþesc de semne clinice obiective evidente. Caracteristica este discrepanþa dintre gravitatea, amplasarea tulburãrilor acuzate de pacient, cu lipsa modificãrilor clinice ale mucoasei bucale. Prevalenþa: Afecþiunea intereseazã predominant sexul feminin, în special dupã

sau în jurul perioadei de menopauzã, dupã 50 de ani, putând apãrea ºi mai devreme, la

persoane sub 40 de ani. Nu apare niciodatã la copii. Raportul dintre femei/bãrbaþi ca frecvenþã de apariþie ar fi de 7/1. Debutul afecþiunii: este în general lent, simptomele specifice agravându-se treptat. Totuºi în unele din cazuri debutul este brusc, legat uneori de manevre

stomatologice, traume afective, ºocuri psihice, etc. Simptomatologia Este descrisã de majoritatea pacienþilor ca fiind foarte gravã, acutã, aproape

totdeauna cu o puternicã coloraturã afectivã, emoþionalã. Pacienþii acuzã de cele mai

multe ori usturime, senzaþie de arsurã, durere. Uneori însã, ei acuzã senzaþie de amorþealã, umflãturã, furnicãturi, înþepãturi sau "ardeiat, piperat". Mai pot fi întâlnite

senzaþii de gurã uscatã, asprime sau alterãri ale gustului. Cea mai mare parte a pacienþilor semnaleazã un caracter continuu al durerii, alteori un caracter intermitent. Durerea poate avea grade diferite de intensitate de la uºoarã la foarte severã. Sediul: Cei mai mulþi pacienþi acuzã usturimi în multiple zone ale cavitãþii bucale,

având aproape totdeauna o dispoziþie simetricã. În ordinea frecvenþei simptomele apar la: vârful ºi marginile limbii, mucoasa

labialã, gingiile procesului alveolar maxilar ºi palatul dur, gingiile procesului alveolar

mandibular, faringele ºi planºeul bucal, mucoasa jugalã. La circa 1/3 din pacienþi senzaþiile produc tulburãri în timpul alimentaþiei, iar circa 2/3 se plâng de tulburãri ale somnului. Un semn important este diminuarea sau dispariþia temporarã a glosalgiei dupã

masã. Senzaþii diferite acuzate de pacienþi sunt dureri de cap, inapetenþa, lipsa salivei, gura lipicioasã, insomnii ºi schimbãri de comportament ca anxietate,

iritabilitate, depresie... Evaluarea funcþiilor senzitiv-senzoriale bucale nu pune în evidenþã modificãri

de fond ale senzaþiilor tactilã, gustativã, termicã ºi discriminare epicriticã. Totuºi, pragul de toleranþã al durerii la aceºti bolnavi este scãzut semnificativ faþã de indivizii

normali. Dupã natura simptomelor, glosodinia poate fi împãrþitã în trei tipuri: Tipul I (prezent la cca. 60-70% din cazuri). Pacientul nu prezintã nici un simptom dimineaþa dupã trezire. Usturimile se

instaleazã treptat în cursul zilei, crescând în intensitate pânã seara, când ating punctul

maxim. Caracteristic, senzaþiile neplãcute dispar în timpul mesei ºi, de asemenea, în timpul somnului. Nu trezesc pacienþii din somn. Se accentueazã în stãrile de stres, supãrare sau obosealã psihicã.

35

Tipul II (cca. 20% din cazuri). Usturimile sunt prezente la trezire ºi persistã nemodificate tot timpul zilei. Atât la tipul I cât ºi la tipul II algiile sunt prezente zilnic, neexistând zile

liniºtite. Tipul III. Spre deosebire de tipurile precedente, la aceºti bolnavi durerea nu apare zilnic ºi poate avea unele sedii mai puþin obiºnuite (planºeu, vãl, faringe). Uneori

simptomele sunt agravate de o serie de obiceiuri vicioase (ticuri) cum ar fi frecatul sau rotaþia limbii, senzaþia de a susþine o protezã instabilã, colectarea forþatã ºi

amestecarea salivei cu limba, etc. Bolnavii se autoexamineazã frecvent descoperind felurite modificãri

imaginare: limba "crãpatã", limba "încãrcatã", puncte roºii, puncte albe pe limbã,

formaþiuni, noduli pe limbã sau buze. Uneori acuzã modificãri ale salivei, uscãciune a

gurii sau alte simptome mai mult sau mai puþin imaginare. În general sunt persoane anxioase, agitate sau depresive. Examenul clinic obiectiv De cele mai multe ori nu pune în evidenþã modificãri evidente. El trebuie

totuºi fãcut cu atenþie, în special cu referire la "modificãrile" observate de bolnav. Se constatã o uºoarã înroºire a vârfului limbii ce depãºeºte limitele normalitãþii. Uneori examenul clinic poate decela modificãri minore sau variante ale

normalului ca: limba fisuratã, glosita exfoliativã, depapilãri de diverse origini, limba

saburalã sau piloasã. În aceastã din urmã situaþie, medicul trebuie sã discearnã cu atenþie care din tulburãri þin de starea anxioasã sau de acuzele subiective. Etiologia este în mare parte necunoscutã. În apariþia ei au fost incriminaþi

multipli factori care pot fi grupaþi în trei mari grupe: factori locali, factori generali ºi factori psihogeni. 1. Factori locali Cei mai frecvent implicaþi în apariþia stomatodiniilor ar fi: - alergie de contact la metacrilat de metil, rãºini epoxidice sau alte tipuri de rãºini. Se citeazã alergiile la proteze nou aplicate pe câmpul protetic. Alergii la alimente, conservanþi, coloranþi, parfumanþi, aditivi alimentari, paste

de dinþi pot da naºtere la stomatodinii pasagere care dispar odatã cu înlãturarea cauzei.

Diagnosticul acestui tip de alergie a fost pus pe baza unor teste de contact cutanate, deºi acestea pot da naºtere uneori la rezultate fals pozitive. - parafuncþii bucale cum ar fi ticuri motorii ale limbii (frecare, rulare, rotire) sau bruxism. - infecþii cronice. Candidoza cronicã legatã de diabet, xerostomie, corticoterapie, anemie

pernicioasã pare a favoriza apariþia afecþiunii. Infecþiile fusotreponemice cronice ar fi

incriminate. Alte cauze locale: -refluxul gastro-esofagian poate produce senzaþii de arsurã la nivelul faringelui sau

palatului. Glosita migratorie poate genera uneori în fazele de exacerbare depapilãri ºi

senzaþie de usturime la nivelul limbii. Starea se poate agrava în perioadele de stres. Neurinomul nervului acustic poate genera uneori senzaþie de arsurã la nivelul

mucoasei bucale. 2. Factori generali A. Menopauza este cel mai implicat factor general în geneza algiilor nespecifice

bucale.

36

Pe lângã fenomenele vasomotorii generale, simptomatologia psihicã sau alte

tulburãri, disconfortul oral (usturimi, gust alterat, etc.) poate însoþi manifestãrile din jurul menopauzei. Aceste tulburãri senzitiv-senzoriale bucale, pot apare dupã diferite

statistici în 17-33% din cazuri. Pe de altã parte conform observaþiilor lui

Grushka(1987) la pacientele cu stomatodinii, tulburãrile legate de menopauzã sunt

mai severe decât la lotul martor. Cu toate acestea, algiile bucale dupã menopauzã nu par a fi legate de nivelele hormonilor estrogeni. În acelaºi timp, s-a constatat cã tulburãrile psihice legate de menopauzã sunt

mai accentuate la femeile cu stomatodinii de diferite tipuri. B. Deficienþele vitaminice ºi ale fierului cu rãsunet în sfera hematologicã (B12, acid folic) par a fi legate de prezenþa glosodiniilor în procente ce variazã între 2-58%. Astfel, anemia pernicioasã apãrutã ca urmare a unui sindrom de malabsorbþie a

vitaminei B12 poate genera glosodinii în procente de 1,8-8%. Deficitul de acid folic (ca urmare a unei afecþiuni celiace, boala Crohn, rezecþii de stomac sau jejun) poate fi urmat de glosodinii. Anemia sideropenicã a fost implicatã în apariþia stomatodiniilor în procente ce

variazã între 5-53% dupã diferitele statistici. Ea se datoreazã unui deficit de fier în urma rezecþiilor de stomac, sarcinã sau unor hemoragii repetate. Deficitul de vitamine din "complexul B" (B1, B2, B6) poate cauza uneori stomatodinii (pânã la 40% din lotul studiat). Terapia vitaminicã instituitã cu "complex B" (în special vit. B1 ºi B6) a redus accesele dureroase la un procent de aproximativ 45% din pacienþi, dupã unele studii. C. Diabetul, deºi incriminat în geneza afecþiunii nu apare decât în 5% din cazuri în statisticile recente. D. Saliva ºi medicamentele. Modificarea compoziþiei salivei: nivele proteice crescute, creºterea fosfaþilor,

sodiului, potasiului legate sau nu de tulburãri hormonale, poate genera algii bucale. Xerostomia clinicã de diverse etiologii (radioterapie, medicamente, etc.)

constituie deseori cauza unor glosodinii. Medicaþia anticolinergicã poate agrava xerostomia, în special la pacienþii cu o

ratã redusã a metabolismului ºi un timp de clearance medicamentos mai îndelungat. Antibioterapia prelungitã poate duce la infecþii oportuniste cu Candida

Albicans ºi altereazã microflora bacterianã saprofitã bucalã. 3. Factorii psihologici. Sunt frecvenþi implicaþi în etiologia stomatodiniilor sau sunt asociaþi cu afecþiunea. Aproape totdeauna pacienþii prezintã episoade de nevrozã anxioasã sau

depresivã în antecedente. Deseori, factorii psihogeni sunt legaþi de stãri de stres cronic

care pot genera stãri depresive "mascate" sau disimulate pe care pacientul fie nu le realizeazã, fie nu le mãrturiseºte. Pentru a evalua mai exact interrelaþia dintre stomatodinii ºi afecþiunile psihice,

o serie de studii ale ultimilor 10 ani au cãutat sã introducã în bilanþul pacienþilor

chestionarele folosite de psihologi sau psihiatrii pentru gradarea, cuantificarea acestor afecþiuni. Astfel Van der Ploeg ºi colaboratorii, în 1987 gãseºte scoruri semnificativ mai mari la pacienþii cu glasodinii faþã de lotul martor. Scorurile reprezentau suma punctajelor obþinute pe baza unor astfel de chestionare care evaluau starea de

anxietate, depresie, labilitate psihicã sau reacþii somatice la stres. Majoritatea pacienþilor erau femei în perioada de dupã menopauzã, ce prezentau o puternicã

componentã psihogenã în simptomele pe care le acuzau.

37

Broning ºi colaboratorii, în 1987 a constatat asocierea unei tulburãri psihice la

44% din cazurile de stomatodinii investigate în comparaþie cu 16 % cât apar la lotul martor. Lamb ºi colaboratorii, în 1988 confirmã rezultatele menþionate anterior prin

evaluarea a 150 de cazuri. Ei confirmã prezenþa unor factori de ordin psihic în geneza

stomatodiniilor în mai mult de 50% din cazurile observate. Incidenþa acestor componente psihice este mai mare în cazul glosodiniilor de

tip II. În cadrul acestui grup predominã manifestãrile anxioase, ei fiind în acelaºi timp

ºi cei mai greu de tratat. Ratele de vindecare evaluate în cazul glosodiniilor de tip I ºi II au fost relativ comparabile (61% la 59%). 70% din cazurile ce nu au rãspuns la tratament prezintã

afecþiuni psihice asociate. Pentru a evidenþia posibila interconexiune între psihic ºi mecanismele

nocicepþiei, un studiu al activitãþii electrice a creierului efectuat la 20 de pacienþi cu glosalgie cu simptomatologie severã a evidenþiat un dezechilibru net în sistemul

neuromediatorilor cerebrali de legãturã; deasemeni efectul deficient al S.R.A.A. ca

sistem de sincronizare (S.R.A.A. - sistemul reticulat activator ascendent) ºi modificãri

în relaþiile funcþionale ale complexelor limbic-reticular ºi sistemul de reglare-inhibiþie al creierului. Este cunoscut cã dereglãrile în sistemul neuromediatorilor cerebrali:

dopaminã/acetilcolinã/ serotoninic, sistemul endorfinic, etc. pot duce la manifestãri

psiho-somatice complexe. Alte studii au evidenþiat o creºtere a activitãþii

simpatoadrenergice ºi serotoninergice, diminuarea activitãþii sistemului kalikreinã- kininã. Studiul incrimineazã stimulii externi prelungiþi în diminuarea funcþionalitãþii

unor mecanisme de reglare ºi control a nocicepþiei cu apariþia simptomatologiei

consecutive. Ca o concluzie a acestuia, glosodinia ar fi datã ca o manifestare a stresului emoþional cronic. Examene complementare Test pe baza mãsurãrii temperaturii locale: Metodã: s-a utilizat aparatul DT-1 electron thermoesthesiometer, ce e foarte senzitiv la variaþii termice între 36

0C ºi 380C. Studiul s-a fãcut pe 7 arii topografice linguale.

În lucru au intrat: 50 pacienþi cu glosodinie. - un grup de control: 50 persoane peste 50 de ani. Astfel cea mai micã temperaturã (33

0C) s-a constatat în zona vârfului limbii.

Temperatura minimã a fost semnificativ mai scãzutã la grupul de control. De asemenea, s-au remarcat diferenþe semnificative de temperaturã între sexe. Concluzii: la aceste afecþiuni, inflamaþia ºi diminuarea circulaþiei fãrã alte semne clinice vizibile pot fi evidenþiate prin aceastã metodã. Într-un studiu de histopatologie a mucoasei bucale ºi a þesuturilor subiacente, Li H.

ºi col., evidenþiazã la pacienþii cu glosodinii o vasculitã microscopicã destul de

accentuatã, ce ar fi rãspunzãtoare de producerea algiei caracteristice. Tratamentul ar

consta în îmbunãtãþirea circulaþiei dar ºi îndepãrtarea, înlãturarea stazelor. Vasculita - dar de tip venos, e semnalatã ºi de alþi autori, cu aceeaºi procedurã terapeuticã. Titrul hormonilor estrogeni; incriminarea unor deficite ale acestora în algii bucale,

nu a dus la rezultate concludente. Nivelul acidului vanilmandelic în urinã. Acesta poate furniza informaþii privind: - intensitatea unei parestezii. - durata senzaþiei dureroase. - tipul afecþiunilor viscerale concurente. Teste hematologice au semnalat la unii pacienþi nivele scãzute ale unor componente sangvine:

38

- feritinã: sub 16 ng/ ml. - vit. B12: sub 175 pg/ ml. Posibil ºi scãderea nivelului de Zn seric. Concluziile autorilor sunt: - este absolut necesarã decelarea la pacienþii cu glosodinii a tulburãrilor psihice

asociate, uneori "mascate" sau nediagnosticate. - este necesarã din partea medicului curant a unei permanente susþineri psihice a

pacienþilor. - este necesarã o individualizare a tratamentului în funcþie de bilanþul medical,

psihologic ºi stomatologic al fiecãrui pacient în parte. Deasemenea, circa 50% din pacienþii cu glosodinii prezintã afecþiuni psihice

de tip anxios, obsesiv sau psihosomatic. Aceastã incidenþã este semnificativ mai

crescutã decât incidenþa acestor afecþiuni în rândul populaþiei normale (8-16%). Este tot atât de posibil însã ca pacienþii cu dureri cronice sã dobândeascã

ulterior aceste tulburãri. Somatizarea unor tulburãri psihice pare a fi un factor tot atât de important ca ºi

cei menþionaþi mai sus. Aceastã modificare poate fi definitã ca fiind "existenþa unor simptome care sugereazã alterãri fizice fãrã baze obiective dar cu un mecanism fiziologic bine

definit, presupus legat de unii factori psihologici". Conform autorilor, aceastã observaþie nu este surprinzãtoare, cunoscut fiind cã somatizarea, anxietatea ºi depresia prezintã o strânsã interrelaþie. Se poate afirma cã în decelarea etiologiei specifice ºi a unor tehnici terapeutice

eficiente este necesarã colaborarea ºi cu alte specialitãþi medicale þinând cont de

ineficienþa metodelor curante alopate actuale. Tratamentul este în general nesatisfãcãtor. Se face în urma unui bilanþ care

trebuie sã cuprindã: - bilant psihiatric-psihologic. - bilanþ medical general. - bilanþ stomatologic. În funcþie de rezultatele acestuia, tratamentul va fi individualizat ºi vizeazã: a) decelarea ºi suprimarea factorilor generali implicaþi în apariþia glosodiniei: - anemia. - avitaminoza B. - diabetul zaharat. - hiperaciditate gastricã. - corectarea unor deficienþe minerale, principii dietetice. b) decelarea ºi suprimarea cauzelor orale: - proteze incorecte. - D-V-O modificat. - aliaje de punþi incompatibile. - xerostomia. - glosita migratorie. - influenþe cronice locale, contacte premature, etc. Corectarea sau excizarea anomaliilor cronice vasculare locale semnalate de unii autori ar da unele rezultate, însã cercetãrile sunt într-un stadiu incipient. c) tratament psihiatric ºi psihologic de susþinere: nevroze anxioase ºi depresive, stres cronic, stãri conflictuale cronice, cancerofobia. Tratamentul psihiatric folosit în trecut cu neuroleptice de sintezã s-a dovedit cã nu dã rezultate. Blocurile anestezice tronculare nervoase pot ameliora temporar simptomele acute, dar de scurtã duratã ºi nu suprimã cauza, durerile reapãrând.

39

În tratamentul acestei afecþiuni s-au mai încercat ºi alte metode. În cazul glosodiniilor idiopatice - cele care nu au nici o cauzã, care sunt persistente dupã tratament ce este nesatisfãcãtor, se va lua o atitudine pozitivã faþã de

durere, se vor avea preocupãri noi.

40

V. GLOSODINIA ÎN MEDICINA TRADIÞIONALÃ EXTREM ORIENTALÃ În cadrul specialitãþii stomatologice glosodinia reprezintã sindroame particulare în privinþa etiopatogeniei, manifestãrilor ºi evoluþiei. Totodatã rezolvarea lor dupã tehnici terapeutice alopate sau ale medicinii vestice este din pãcate de cele mai multe

ori sortitã eºecului. Se încearcã diverse metode terapeutice, dar experienþa timpului

dovedeºte eºecuri numeroase. De aceea apelarea la acupuncturã se pare a fi beneficã, rezultatele fiind încurajatoare. Acupunctura, aceastã metodã consideratã drept neconvenþionalã ºi repudiatã de

unii medici alopaþi, efectuate în serii repetate ºi la intervale de timp repetate duce

destul de repede la diminuarea sau chiar la abolirea durerilor insuportabile ale pacienþilor suferinzi de glosodinie. Alegerea acupunctelor reflexogene ºi specifice

regiunii orale, care se înþeapã cu ace fine speciale pentru regiunea B.M.F. la care se

adaugã ºi tehnici de manipulare clasice, determinã chiar din prima ºedinþã o reducere

vizibilã a fenomenelor algice linguale. M.T.C. susþine cã aceastã afecþiune este o consecinþã a dezechilibrelor funcþionale

apãrute în loja energeticã Inimã. Vechii medici chinezi considerau limba ca o

prelungire a inimii (sau o exteriorizare a sa). Deasemenea la nivelul vârfului sãu se

reflectã eventualele modificãri energetice ale inimii. M.T.C. considerã glosodinia ca o suferinþã provocatã de alterãri ale nivelului energetic "YIN-YANG"; mai concret asistãm la o predominanþã de tip YANG, datorate fie reducerii YIN-ului, ca urmare a unui consum excesiv a acestuia, fie creºterii valorilor YANG-ului, puse pe seama acþiunii factorilor agresori exo ºi endogeni. "Legea celor cinci elemente". Principiile ce stau la baza conceptelor tradiþionale chineze spun cã loja energeticã

FOC are un consum masiv de energie, reflectat prin plenitudinea inimii, ce duce la o stare de epuizare a lemnului, ce corespunde d.p.d.v. organic, ficatului. Aspectul mucoasei linguale la bolnavii de glosodinie, la o privire sumarã pare normalã. Dar în realitate, de multe ori culoarea mucoasei feþei dorsale a limbii este roºiaticã ceea ce ar

semnifica excesul energetic din loja FOC-INIMÃ. PRINCIPIILE DE TRATAMENT ALE M.T.C. SUSÞIN: 1. Reducerea nivelului energetic YANG; 2. Resuscitarea energiei YIN, ce se gãseºte în deficit; 3. Menþinerea armoniei "YIN-YANG" la valori egale, dupã eliminarea stãrilor

manifeste ale glosodiniei; Aceste principii se pot realiza apelându-se la douã sisteme de acupuncturã:

1. auriculoterapie; 2. acupunctura ce se adreseazã regiunii maxilo-faciale; 3. acupunctura ce se adreseazã regiunii mâinii. 1. Auriculoterapia are la bazã concepte desprinse atât din principii ale M.T.C., cât ºi precepte desprinse din medicina strãveche francezã. Bazele ºtiinþifice au fost puse de Paul Nogier. În prezent chinezii considerã pavilionul urechii drepte loc de reflectare a

tuturor organelor din corp; la nivelul acestuia se aflã puncte cu localizare stabilã, care

pot fi detectate cu ajutorul unei aparaturi electronice adecvate. Principiul se bazeazã pe determinarea rezistenþei electrice diferite a tegumentelor ºtiut fiind cã acupunctele au o rezistenþã electricã mai scãzutã. In cazul zonelor cavitãþii orale punctele celor

41

douã arcade se pot detecta în cadranul anterior al lobulului urechii. Se evidenþiazã

astfel douã puncte, supero-anterior, al arcadei maxilare ºi altul infero-anterior al arcadei mandibulare. Aceste puncte sunt supuse acþiunii stimulative mecano-chimice prin aplicarea seminþelor de "Vaccariae Sagetalis", plantã din familia

Cariophylaceae(pe punctele detectate); aceste seminþe sunt aºezate pe o placã de

plastic conformatoare, ce se acoperã cu leucoplast ce se pot lipi pe punctul electrodetectat. Pacientului i se explicã modalitatea de activare a zonei prin presiune

ºi rotaþii periodice. Aceste seminþe se menþin 4-5 zile, dupã care urmeazã o pauzã de 3

zile, tratamentul putându-se relua ulterior. Pe lângã presiunea mecanicã asupra

auriculoacupunctului, "semen Vaccariae" exercitã ºi un puternic efect revulsiv, chimic iritant asupra acestuia. 2. Acupunctura ce se adreseazã regiunii maxilo-faciale. Aceasta respectã principiile

acupuncturii clasice, apelând la punctele plasate la nivelul extremitãþilor corpului.

Este vorba de cele faciale ºi la nivelul membrelor superioare. Pentru regiunea feþei se aleg ace scurte de 1-1,5 cm lungime din oþel inoxidabil, cu mânere din sârmã de

cupru argintat, trefilat. In tratamentul glosodiniei se apeleazã frecvent la punctul "HEGU", plasat la nivelul mâinii în dreptul metacarpului IV. Acest acupunct este considerat de mulþi autori ca având efecte sedative ale durerilor din regiunea cefalicã, fiind totodatã un

punct de reechilibrare energeticã tip "YANG". In situaþia unei anestezii cu scop chirurgical în stomatologie se folosesc atât

puncte de pe faþã cât ºi de la nivelul membrelor superioare pe partea abordatã. Tratamentul glosodiniei prin acupuncturã apeleazã la câteva puncte situate pe faþã

ce aparþin meridianelor Stomac, Intestin Subþire, Intestin Gros, Vas Guvernor. Se

folosesc punctele CHENGJIANG, QUANLIAO, JIACHE etc. Aceste puncte sunt abordate în ºedinþe periodice, la douã zile, timp de 15-20 min., cu intervale succesive de manipulare a acelor dupã principii de tonifiere. Tratamentul se desfãºoarã pe

intervalul a circa 10-12 ºedinþe cu pauze de 4-6 sãptãmâni. In unele situaþii, la nivelul

punctelor apar reacþii hiperemice localizate, semn considerat bun de cãtre M.T.C. Pe

lângã principiile enunþate mai sus, trebuie menþionat cã în funcþie de fiecare pacient în parte, sistemele de tratament se individualizeazã. Punctele de acupuncturã indicate, pe lângã cele descrise, se împart în puncte

principale, suplimentare ºi circumstanþiale: Puncte principale: I.G.4, I.G.11, V.G. 20, S.2. Puncte suplimentare: S.36, S.24, V.15, I.G.7, V.S.8, S.41. Puncte circumstanþiale: T.F.1, V.C.24, S.39 � la bolnavii cu buze uscate, F.3 �

la bolnavii cu tumefierea buzelor, I.G.10. Studiile efectuate interdisciplinar au evidenþiat rezultate favorabile în circa 67%

din cazuri. Dieta este una moderatã, ce influenþeazã axul energetic YANGMING în scopul

susþinerii organelor acestui ax energetic ºi a tonifierii lojei energetice Apã. Astfel se vor consuma alimente bogate în elemente minerale ºi antioxidanþi ca: grâu încolþit,

orez nedecorticat uºor preparat prin muiere ºi fierbere, pâine integralã ºi minerale

esenþiale ca Seleniu, Magneziu etc. Extractul de nucã de cocos este indicat îndeosebi

la persoanele de sex feminin. Dintre plante cele chinezeºti ce acþioneazã modulator la nivelul Lojei

energetice Pãmânt ºi cele cu efect de tonifiere renalã sunt indicate; dintre cele

indigene Sunãtoarea are un efect pozitiv.

42

VI. ACUPUNCTURA ÎN STOMATOLOGIE CA

MIJLOC DE SEDARE A DURERILOR A. ALTE TEHNICI TERAPEUTICE: ELECTROACUPUNCTURA Este o metodã terapeuticã ce constã în asocierea la acþiunea fizicã a acelor de

acupuncturã, o acþiune specialã realizatã de curentul electric, procedeu modernizat ºi prin multitudinea de generatoare electrice ºi prin frecvenþele folosite. Utilizarea curentului electric în medicinã se face din timpuri strãvechi, însã

experimentele erau mai mult bazate pe empirism, neavând un substrat ºtiinþific.

Stimularea electricã a punctelor de acupuncturã, denumitã ºi electropuncturã, este o metodã terapeuticã cu beneficii reale, având indicaþii în multe discipline medicale. Rezultatele obþinute în practica clinicã au condus la realizarea unei aparaturi

performante, spectrul de aplicaþii fiind tot mai larg incluzând ºi afecþiuni specifice disciplinei stomatologice. Principiile acestei metode terapeutice se leagã de unele

proprietãþi ale curentului electric, sarcinile electrice pot strãbate cu uºurinþã þesuturile

în sens bine cunoscut ºi produc local sau la distanþã efecte specifice. Principalele avantaje de ordin tehnic sunt: 1. Poate înlocui manevrarea manualã prelungitã a acelor. 2. Permite sã se regleze cu mai multã precizie intensitatea stimulului. 3. Asigurã producerea unor stimulãri puternice. Indicaþii: Indicaþiile privind acupunctura sunt valabile ºi pentru electroacupuncturã.

Rezultate foarte bune sunt întâlnite în: 1. Tratamentul anumitor nevralgii ºi paralizii, dupã cum acþiunea analgezicã ºi

spasmoliticã este mult mai puternicã prin electropuncturã decât prin simpla acupuncturã.

2. În sechelele de dupã accidente vasculare cerebrale sau constatat ameliorãri ale

simptomelor îndeosebi în perioada de recuperare funcþionalã. 3. În unele afecþiuni algice în care durerea are un caracter liniar (lombosciatica,

nevralgie cervico-brahialã, etc.) prin tehnici de dispersie. Contraindicaþii: 1. La femeile însãrcinate, în special în primele ºi ultimele trei luni de sarcinã. 2. Evitarea stimulãrii unor puncte situate în vecinãtatea sinusului carotidian, în jurul

inimii sau a extremitãþii cefalice. Ca accidente pot apãrea: - asfixia. - oprirea respiraþiei. - fibrilaþie ventricularã. 3. La bolnavii purtãtori de electrostimulatoare: - cardiostimulatoare (peace-maker). - pompe de infuzie continuã a insulinei. - aparate auditive. 4. În zonele cu afecþiuni inflamatorii sau de naturã alergicã. 5. În cardiopatie, precum ºi la cei cu hipertensiune cu valori mari (peste 180/120 mm

Hg).

43

6. La pacienþii cu astenie avansatã. 7. În stãri infecþioase acute. TEHNICA STIMULÃRII PRIN ELECTROACUPUNCTURÃ Tratamentul se individualizeazã în funcþie de efectul urmãrit ºi care e specific terapeuticii medicale tradiþionale: � efect de tonifiere, de stimulare; � efect de dispersare, de sedare; � efect de transmitere, de accelerare a fluxului energetic de-a lungul meridianului.

CALITATEA STIMULULUI TONIFIERE DISPERSIE FRECVENÞA

INTENSITATE TIMP DE STIMULARE POLARITATE ELECTROZI SENSUL CURENTULUI

Micã: 0,1 - 5 Hz. Cãtre pragul dureros: 500-800µA. De regulã scurt: 2-3 min. Electrodul negativ. În sensul meridianului.

Mare: peste 20 Hz. Cãtre pragul de percepþie: 100-400 µA. De regulã, mai lung: 10-20 min. Electrodul pozitiv. Împotriva sensului meridianului.

Tab.6 Caracteristicile de curent adaptate obþinerii efectelor de tonifiere sau de dispersie. Înainte de utilizare aparatul se verificã fiind necesarã o bunã cunoaºtere a detaliilor tehnice: a. Se începe cu implantarea a douã ace în punctele alese, care se manevreazã pânã la apariþia senzaþiei de acupuncturã, când ambele ace sunt legate la douã fire

conductoare ale aparatului. Senzaþiile de acupuncturã pot fi evidenþiate clinic fiind atât locale obþinute prin eliberarea de mediatori chimici la locul stimulat cât ºi senzaþii

generale care variazã de la caz la caz, ca furnicãturi, toropealã, cãldurã ca ºi senzaþii de migrare a energiei de-a lungul meridianului stimulat acupunctural. Specificul metodei de stimulare electricã a acupunctelor constã în posibilitatea

de a obþine aceleaºi efecte, chiar superioare metodei clasice de multe ori, prin

modificarea unor caracteristici specifice ale curentului.

Ac introdus la o adâncime micã Ac introdus la o adâncime mare Stimulare electricã mai mare. Senzaþie localã mai puternicã. Densitate electricã mai mare.

Stimulare electricã mai micã. Senzaþie localã mai slabã. Densitate electricã mai micã.

EFECT TONIFIANT EFECT DISPERSANT O altã modalitate de principiu în acþiunea electroacupuncturii în normalizarea

circulaþiei energetice într-un meridian ºi a sângelui, constã în "deblocarea" fluxului de "QI" - stagnant la un anumit nivel al acelui meridian, efect urmat de îmbunãtãþirea

circulaþiei superficiale ºi profunde (efect de transmisie). Aceasta se obþine prin

parcurgerea traseului meridianului de cãtre sarcinile electrice între cei doi poli de

generare ºi captare, respectiv anod ºi catod. În mod obiºnuit se folosesc douã metode de electrostimulare: 1. Se plaseazã electrozii pe aceeaºi ramurã dreaptã sau stângã a unui meridian. Pentru

44

obþinerea efectului de tonifiere sau pentru un efect de "transmisie", polul negativ

(activ, cu acþiune tonifiantã) va fi plasat pe punctul cu numãrul mai mic (deci la punctele de debut ale meridianului) iar polul pozitiv pe un punct cu numãr mai mare. Pentru dispersia unui meridian se plaseazã electrodul negativ pe punctul cu

numãr mai mare, iar cel pozitiv pe punctul cu numãr mai mic. Sensul curentului e de

la polul negativ spre cel pozitiv, suprapunerea sensului curentului în sensul circulaþiei "QI" în meridian are efect tonifiant, iar inversarea sensului efect dispersant. Când

distanþa dintre electrozi e mare se mai poate plasa un ac pe un punct intermediar, numit "ac de conducþie", pentru a menþine traseul electric. Electrozii se plaseazã sub mânerul acului pentru a calcula mai precis rezistenþa electricã totalã utilizatã. 2. Plasarea polului negativ pe un punct situat pe o ramurã a meridianului ºi polul pozitiv pe punctul omonim situat pe ramura opusã. b. Se fixeazã potenþiometrul la "zero". Se deschide circuitul iar intensitatea curentului electric este uºor mãritã, pânã ce bolnavul resimte o senzaþie adecvatã, gradul de

stimulare fiind stabilit în funcþie de limita de toleranþã a bolnavului. Pe parcursul stimulãrii, dacã senzaþia de curent dispare - fenomen de adaptare, intensitatea curentului va fi crescutã uºor pânã la reapariþia senzaþiei specifice. c. În general, trecerea curentului are loc în decurs de 10-20 min. ºi numai în unele afecþiuni tratamentul ajunge la 30 min. d. Dupã tratament, se regleazã potenþiometrul la "zero" ºi se întrerupe curentul. Stimularea poate fi fãcutã ºi prin piele intactã, necesarul de sarcinã electricã fiind mai mare, pentru a depãºi bariera cutanatã.

TIPUL DE STIMULARE

PRAGUL DE PERCEPÞIE

PRAGUL DUREROS

PRAGUL DE TOLERANÞÃ

Stimulare prin ace Stimulare prin piele intactã

80 µA 100 µA

500 µA 1000 µA

1000 µA 10.000 µA

Alþi factori de care depinde sensibilitatea la nivelul punctelor stimulate sunt: - prezenþa în imediata vecinãtate a acului a unui numãr mai mare (senzaþie mai

puternicã) sau mai mic (senzaþie mai slabã) de terminaþii nervoase; - plasarea electrozilor într-un teritoriu cu rezistenþa electricã diferitã. Astfel, senzaþia

va fi mai puternicã într-un punct situat într-o regiune muscularã decât într-un punct situat într-o regiune în care predominã þesutul adipos. La intensitãþi sau frecvenþe prea mari ale curentului ce depãºesc limitele de

tolerabilitate pot apare unele efecte secundare locale: arsurile (la nivelul aplicãrii stimulilor) se înregistreazã la intensitãþi prea mari ale curentului sau la o inegalitate

importantã între segmentul pozitiv ºi cel negativ al undelor ca ºi la utilizarea în terapie

a curentului continuu, poate apare electroliza cu dizolvarea acelor ºi necroza tisularã,

prin acumularea de sarcinã electricã intratisular. Aceste efecte pot fi preîntâmpinate prin utilizarea curentului alternativ la intensitãþi ale curentului sub limita de

tolerabilitate. Stimularea mai puternicã provocatã de electropuncturã poate determina

contracþii musculare mai puternice, deci trebuie luate mãsuri pentru a se înlãtura

lipotimiile sau accidentele provocate de strâmbarea sau ruperea acelor.

45

Fig.4 Efectele fiziologice ºi patologice ale diferitelor intensitãþi de curent. Observaþii: a. Reglarea potenþiometrului trebuie sã fie lentã pentru a nu surprinde bolnavul printr-

o intensitate prea bruscã. b. În timpul tratamentului pot fi semnalate fenomene de spasm, senzaþie de toropealã,

de dilataþie ºi greutate, dar toate acestea sunt socotite normale. c. Dat fiind cã punctele din zona facialã ºi cele situate deasupra coatelor ºi

genunchilor sunt mai sensibile la stimulul electric, curentul nu trebuie sã fie prea

puternic în aceste zone. APARATUL DE ELECTROACUPUNCTURÃ ªI PRINCIPII TEHNICE Schema de principiu a unui aparat de electroacupuncturã e: un generator de

curent "G", ce furnizeazã o anumitã cantitate de energie ce se aplicã la doi electrozi de stimulare "1" ºi "2", plasaþi în punctele alese între care existã o impedanþã bioelectricã

46

de sarcinã "Z". Intensitatea curentului ºi tensiunea sunt reglate de instrumente

specifice. O schemã mult simplificatã a unui electrostimulator e prezentatã în figura de

mai jos:

Fig.5 Schema simplificatã a unui electrostimulator de acupuncturã

FORMA DE UNDÃ A IMPULSURILOR DE STIMULARE Este un parametru tehnic controversat, un sistem unitar de lucru nefiind stabilit. Sunt realizate diferite forme de impulsuri electrice: - Simetrice/asimetrice; - Unde triunghiulare; rectangulare; sinusoidale; în "dinte de fierãstrãu"; unda

rectangularã cu pauzã între impulsuri etc. La proiectarea electrostimulatoarelor care furnizeazã aceste forme de undã de impulsuri se are în vedere o caracteristicã importantã ºi anume: suprafeþele

semialternanþelor (+) ºi (-) sã fie egale pe intervalul unei perioade identice pentru a

suprima eventualele componente care au efecte nedorite asupra pacientului (necroze tisulare). În practica clinicã se preferã o formã de undã triunghiularã a impulsurilor

datoritã efectelor specifice cât ºi stabilitãþii formei de undã la modificarea unor

parametri. La formele de undã asimetrice, semialternanþele cu amplitudine mai mare sunt cele care produc efectul de stimulare. PERIOADA ªI FRECVENÞA În afara parametrilor anteriori, o caracteristicã importantã a impulsurilor de

electrostimulare este perioada "T", respectiv frecvenþa " f "de oscilaþie a acestora. Perioada este intervalul de timp dintre douã variaþii succesive identice în raport cu

linia izoelectricã de referinþã. Din motive de ordin practic, intereseazã mai mult

inversul perioadei, valoare numitã frecvenþã ºi care reprezintã numãrul de oscilaþii într-o unitate de timp, mai precis într-o secundã, dupã formula:

f = 1/T (Hz) Frecvenþa sau numãrul de cicli pe secundã se mãsoarã în herzi (Hz). La aparatele de electrostimulare, frecvenþa de repetiþie a stimulilor poate fi

reglatã continuu sau în trepte între: - 0,1 ºi 1000 Hz (1kHz) - domeniul frecvenþelor joase; - 1000 Hz ºi 100.000 Hz (100kHz) - frecvenþe medii;

47

- peste 100 kHz - frecvenþe înalte. Datele de electrofiziologie au precizat cã frecvenþele de amplitudine micã (0,1-10 Hz) sunt adecvate stimulãrii S.N.S. (sistemul vegetativ simpatic); frecvenþele

între 10 - 50 Hz sunt adecvate stimulãrii S.N.P. (sistemul vegetativ parasimpatic); cele

situate între 50 - 100 Hz sunt adecvate stimulãrii nervilor motori. Frecvenþele mai

mari de 1000 Hz nu sunt necesare întrucât "pragul" de stimulare funcþionalã a nervilor somatici este situat între 500-1000 Hz, limita impusã de durata fazei refractare, de

circa 1 ms. La aceeaºi intensitate a stimulului, sensibilitatea dureroasã creºte între 30 Hz

ºi 100 Hz, scãzând ca sensibilitate dureroasã neplãcutã între 100 Hz ºi 1000 Hz. Acest fapt este cauzat de depãºirea frecvenþelor de transmisie nervoasã, ºtiut fiind cã un

stimul supraliminar are un efect inhibitor. În cercetãri privind efectele fiziologice ale diferitelor frecvenþe de stimulare, s-a demonstrat cã naloxona, blocant al endorfinelor, suprimã numai analgezia indusã de un ritm de 4 Hz, fãrã a inhiba analgezia indusã de un ritm de 200 Hz. În schimb

analgezia datã de un ritm de 200 Hz este blocatã de paraclorfenilamina, care nu influenþeazã analgezia de 4 Hz. Frecvenþele joase par a induce analgezie prin eliberare

de endorfine. În schimb frecvenþele înalte (100Hz-200 Hz) par a realiza acelaºi lucru prin eliberare de serotoninã, prin stimularea neuronilor serotoninergici. Ca o consecinþã derivatã din fiziologie, se apreciazã cã frecvenþele joase (sub

5 Hz) au efect tonifiant, iar frecvenþele mari (peste 20 Hz) au efect sedativ. DURATA ªI FRONTUL IMPULSURILOR DE UNDÃ Durata impulsului este echivalentã cu lãþimea lui iar frontul impulsului cu timpul sãu de creºtere ºi cu cel de coborâre. Se deosebesc douã fronturi de undã:

anterior ºi posterior. În electrostimulare se pot genera impulsuri modulate ca frecvenþã, tip, grupuri de impulsuri urmate de pauze etc. în funcþie ºi de complexitatea aparatului utilizat. POLARITATEA ELECTROZILOR ªI DENSITATEA CURENTULUI În transmisia curentului alternativ, polaritatea electrozilor anod - catod nu are o foarte mare importanþã, curentul circulând în ambele sensuri. Totuºi, la închiderea

circuitului electric se poate constata în general o prezenþã de curent mai mare la catod. Densitatea de curent reprezintã concentrarea de sarcini electrice în unitatea de suprafaþã. O densitate electricã crescutã va fi mai mare la electrodul introdus mai superficial comparativ cu electrodul introdus mai profund. MÃSURI DE MENÞINERE ªI ÎNTREÞINERE A APARATELOR 1. Evitarea scurtcircuitãrilor între electrozi când aparatul funcþioneazã. 2. Pãstrarea aparatului într-un mediu cu temperatura potrivitã ºi constantã; de

asemenea e bine sã se evite mediul umed. MEZOTERAPIA Este o metodã terapeuticã ce constã în injectarea într-un punct de acupuncturã a unor substanþe chimice, soluþii medicamentoase în scopuri terapeutice. Substanþele

pot fi diverse: soluþii sintetice, preparate uleioase, vitamine, combinaþii fitoterapice

etc.

48

S-au mai descris ºi alte metode terapeutice cu indicaþii ºi tehnici specifice,

având însã folosinþã mai puþin în specificul stomatologic. B. MECANISMELE DE ACÞIUNE ALE ACUPUNCTURII Teoriile mecanismului de acþiune ale acupuncturii au interesat mulþi

cercetãtori, atât acupunctori, cât ºi din alte discipline. S-au formulat diferite ipoteze ale mecanismelor de acþiune acupuncturale. Teoria meridianelor ca sistem de reglare a homeostaziei bioelectrice a corpului uman a fost formulatã teoretic ºi experimental prin principiile clasice ale

acupuncturii. Pe baza datelor furnizate de tehnica E.A.G.-Electroacupunctograma, s-a reuºit înregistrarea directã a unor fenomene bioelectrice care au loc în organism în condiþii

fiziologice sau patologice, în mod direct sau dupã stimularea acupunctelor. Privitã în

complexitatea deosebitã a fiziologiei, în care fiecare structurã ºi funcþie are ºi un plan biofizic, teoria rãmâne principalã în explicarea acestor mecanisme. Ipoteza energeticã, indicã noþiunea de "Energie", fãrã a preciza însã

substratul ei. Ar fi mai curând vorba de energie ca simbol, ca sumã a diferitelor sale

forme de manifestare (caloricã, electricã, luminoasã, mecanicã etc.). Ipoteza bioelectricã este susþinutã pe baza proprietãþilor bioelectrice ale

meridianelor ºi punctelor de acupuncturã. S-a cercetat nu numai activitatea bioelectricã a întregului organism, cât mai ales activitatea bioelectricã a meridianelor

ºi punctelor de acupuncturã. Întrucât meridianele ºi punctele de acupuncturã s-au dovedit a nu avea un substrat anatomic anume, încercãrile de a le integra activitatea

lor bioelectricã în ansamblul organismului nu au dus la rezultate deosebite. O altã

ipotezã e cea neuroreflexã, care s-a bucurat ºi se bucurã încã de un mare interes din partea cercetãtorilor, în special a celor de formaþie neurofiziologicã. În adevãr,

înþeparea acupunctelor presupune stimularea unor receptori sau fibre nervoase, atât

somatice cât ºi vegetative. Informaþiile pornite de la nivelul lor, codificate bioelectric

în funcþie de teritoriul de unde provin, de timpul în care apar ºi de intensitatea lor, sunt apoi prelucrate în centrii nervoºi superiori, de unde va porni spre periferie un

rãspuns cu semnificaþie adaptativã. Distribuþia metamericã a principalelor puncte

toraco-abdominale, ar fi o dovadã ce certificã participarea lor printr-un mecanism neuroreflex. Ipoteza neuralã ºi biochimicã implicã participarea unor substanþe chimice

(histamina, serotonina, bradikinina, prostaglandine, somatostatine, etc.) în

obiectivarea efectelor acupuncturii. Substanþele chimice pot fi eliberate la nivelul

punctului stimulat, de unde sunt preluate în sistemul circulator ºi transportate la distanþã, unde vor acþiona inducând o serie de modificãri specifice. Pot fi, de

asemenea, eliberate la nivelul unor structuri nervoase centrale, substanþele eliberate

fãcând parte din categoria hormonilor, neurotransmiþãtorilor ºi neuromodulatorilor. Inducerea pe calea transmiterii încruciºate a analgeziei de la un animal la altul a fost un argument important în sprijinul acestui mecanism, constituind ºi unul din

stimulii cercetãrilor care au dus la descoperirea sistemului endorfinic endogen ºi a

participãrii lui în mecanismul analgeziei. Ipoteza neurofiziologicã s-a dezvoltat în ultimul deceniu paralel cu extinderea ei ca metodã de analgezie. Aproape jumãtate din lucrãrile prezentate în

cele 1200 de pagini cuprinzând lucrãrile "Simpozionului Naþional de Acupunctura din China", din 1985, se referã la acest subiect.

49

Ipoteza mecanismului de tip placebo a fost invocatã ca mecanism de acþiune

al acupuncturii prin implicarea unei componente psihice în terapeuticã. S-a observat cã: a) Acupunctura este la fel de eficientã la om ºi la animal, unde fenomenul de tip

placebo rãmâne discutabil. b) Efectele acupuncturii la sugari ºi copii mici sunt mai bune ca la persoanele adulte. c) Aplicarea acupuncturii pe puncte false s-a dovedit a fi net inferioarã ca eficienþã

stimulãrii punctelor clasice alese conform acþiunii existente. Acest mecanism implicã faptul cã majoritatea meridianelor YANG ce

traverseazã regiunea cefalicã au relaþii cu ochii, la nivelul lor putându-se aprecia starea energiei psihice "SHEN", în punctul V1(JINGMING), localizat în porþiunea

supero-internã a orbitei. Relaþia dintre Sistemul Nervos Superior ºi terapia prin acupuncturã se poate

obiectiva ºi indirect, în condiþiile solicitãrii unor valori materiale pentru acest tratament. Astfel, se constatã o scãdere semnificativã a eficienþei acupuncturii

mergând pânã la 40% (în concepþia autorului), la solicitarea acestor valori pentru un

grup de control. O posibilã teorie a acestei ineficienþe este datã de modificarea

tranzitorie a unor circuite cerebrale ce se aflã sub dependenþa lojei energetice F./V.B. ºtiut fiind cã V.B. este organul ce integreazã funcþia de evaluare logico-cauzalã aflatã

de multe ori la cauza afecþiunii. O teorie biofizicã ar fi cã în zonele cerebrale implicate în aceste funcþii se

creeazã legãturi bioelectrice, aceastã zonã devenind temporar "închisã" asemãnãtor unui mecanism de "poartã". Datoritã ineficienþei unei metode ºtiinþifice de evidenþiere a "energiei", ci a

manifestãrilor acesteia, nu existã o concepþie unanim acceptatã privind mecanismul de

acþiune al acupuncturii. Se pot presupune intricãri neuro-fiziologice, bioelectrice, hormonale ce dau un rezultat informaþional iniþial ºi apoi la nivel biochimic ºi fizic.

Datele actuale, strânse ca urmare a experienþei milenare, implicã o cercetare

complexã, argumentele aduse contra eficienþei acupuncturii fiind anulate de

rezultatele deosebite ale tratamentelor acupuncturale. Mecanismele neurofiziologic ºi umoral pot furniza informaþii obiective ale

mecanismelor stimulãrii acupuncturale, ipoteza neuroreflexã ºi a implicãrii umorale e

o posibilã explicaþie a acestor mecanisme. NEUROFIZIOLOGIA TRANSMITERII NERVOASE Durerea, ca senzaþie specificã, se datoreazã excitãrii sub- sau supraliminare a unui neuron sau mai mulþi, generându-se astfel un stimul de rãspuns ce va fi interpretat cortical sau subcortical. Transmisia centralã a acestor stimuli se realizeazã

prin intermediul neuronilor specifici. Neuronul reprezintã unitatea structuralã ºi funcþionalã a sistemului nervos

specializat în recepþionarea, stocarea, transmiterea ºi prelucrarea informaþiilor. Pentru a putea acþiona excitantul trebuie sã aibã anumite calitãþi: sã fie

suficient de intens, sã acþioneze brusc, sã persiste un timp, sã excite specific. În

repaus, neuronul are un potenþial de membranã, iar când este stimulat de un excitant subprag se formeazã un potenþial de acþiune local, ce nu dã propagare de impuls

nervos. La un excitant prag/supraprag se modificã automat permeabilitatea membranei

pentru ioni, în special pentru Na+ declanºând formarea unui potenþial de acþiune

(spike), "impulsul nervos propagat". Excitabilitatea membranei variazã cu

concentraþia ionilor: diminuarea Ca++, creºterea K

+ cresc excitabilitatea; scãderea K+,

anestezicele locale, alcoolul etc., scad aceasta. Uneori aceste modificãri sunt mai

50

mari, încât determinã fenomene de supraexcitabilitate ce pot genera impulsuri

spontane, descãrcãri repetitive sau blocarea impulsului nervos, etc. Odatã potenþialul de acþiune declanºat, prin fibrele aferente ajunge la primul neuron al lanþului reflex,

localizat diferit în funcþie de tipul ºi funcþia acestuia. Transmiterea (conducerea) prin

fibra nervoasã (mielinicã) se face în mod centrifug, uneori ºi centripet prin "reflex de

axon" în situaþii patologice, experimental, când sunt izolate. Transmiterea impulsurilor nervoase prin fibra nervoasã se face dupã legile

cunoscute: - integritate anatomo-fiziologicã, conducerea izolatã (mielina fiind izolator) ºi

nedecremenþialã (fãrã pierderi). - legea "tot sau nimic" (rãspuns neaxial la stimul prag-supraprag). - multiplicarea impulsurilor în terminaþiile axonale fãrã scãderea amplitudinii. - legea conducerii bilaterale. Propagarea impulsului nervos se face din aproape în aproape în fibrele cu structurã amielinicã (cu vitezã mai micã) ºi prin "salturi" în fibrele mielinice (cu

vitezã mai mare). Viteza de conducere în fibrele nervoase variazã cu natura fibrei, grosime,

temperaturã, vârsta ºi vascularizaþie. Un exces informational duce la obosealã cu întreruperea activitãþii ºi blocarea aportului specific. Legãtura interneuronalã ºi dintre neuroni ºi alte celule se face prin formaþiuni

specializate denumite sinapse, prin mediatori chimici. Mediatorii transmiterii sinaptice sunt: - Acetilcolina: sinapse colinergice - cel mai des întâlnite. - Noradrenalina (Norepinefrina): sinapse adrenergice. - Dopamina: sinapse dopaminice. Alte sinapse au ca mediator: - serotonina (5 - H.T) - (5 - hidroxi-triptofan), substanþa P, prostaglandinele, acidul

gamma-amino-butiric (G.A.B.A.), glicina, taurina, etc. Funcþionalitatea sinapselor poate fi afectatã de tulburãri metabolice locale sau

afectarea elementelor postsinaptice care determinã tulburãri în sinteza, stocarea, cuantificarea ºi eliberarea mediatorilor sau tulburãri în legarea ºi în activarea acestora. Neuromodulatorii au efect hormonal local, de la neuron la neuron, nonsinaptic ºi au

acþiune tonicã asupra funcþiei neuronale (control fazic) reglând afinitatea receptorilor. Neurohormonii sunt eliberaþi din S.N.C. ºi sistemul nervos periferic prin potenþialul

declanºat de un stimul nervos specific. Ca rol fiziologic, neurohormonii îl au realizând

controlul la distanþã al glandelor endocrine, la nivele diferite. Neuronii sunt organizaþi în reþele neuronale cu o populaþie uniformã ce îndeplinesc aceleaºi roluri dar cu aferenþe ºi funcþii diferite. La numãrul adaptabil de

neuroni de peste 115 miliarde, estimat cã ar fi în S.N.C., numãrul de cãi pe care îl

poate lua un impuls nervos este astronomic, dacã þinem seama cã pot avea fiecare 100

de conexiuni convergente ºi 100 de divergenþã! Pentru menþinerea homeostaziei, organismul dispune de o reglare nervoasã ºi

endocrinã cu care poate realiza o reglare deterministã - o cauzã produce un efect, sau

aleatorie - efectul apare cu o anumitã probabilitate. Dupã cum se observã în figurã, reglarea nervoasã este mai rapidã, mai finã ºi mai mobilã:

51

Fig.6 Mecanismele menþinerii homeostaziei

TRANSMISIA CENTRALÃ A SENSIBILITÃÞII DUREROASE

Prin neuronul din ganglionul posterior stimulii ajung în cornul posterior medular sau în centrii nervoºi ai S.N.C., unde converg ºi alte aferenþe periferice

(somatice, viscerale) ºi centrale. În cornul posterior informaþiile sunt spaþializate,

þesuturile distale fiind proiectate medial, iar cele aproximale, lateral. În modularea sensibilitãþii algice, un rol deosebit l-ar avea laminele I, II ºi V, situate în cornul posterior medular, dinspre posterior spre anterior, ultima fiind ºi

locul convergenþelor somatice ºi viscerale. Dupã stratificarea nervilor din cornul posterior, Rexed îi împarte în 6 zone

(lamine):

Fig.7 Detaliu schematic al cornului posterior: fascicolele groase ce constituie partea medialã a rãdãcinii dorsale se divid în fibre lungi ascendente ºi scurte descendente care intrã în cornul dorsal unde fac conexiuni cu numeroºi interneuroni. Fibrele subþiri A.S.N.C. fac

numeroase conexiuni (sinapse) în laminele cornului posterior: în lamina I (exclusiv în sensibilitatea algicã), lamina IV, V, VI. Convergenþa fibrelor

52

cutanate ºi viscerale în lamina IV ar explica durerea referitã visceralã la tegumente. În laminele I, II, V se fac conexiunile cu fibrele inhibitorii ce blocheazã transmisia impulsurilor sensibilitãþii specifice. Din cornul posterior pornesc cãile centrale implicate în transmisia

impulsurilor, de douã tipuri: una are distanþe lungi intersinaptice ºi puþine sinapse (oligosinapse), cu conductibilitate rapidã, care rãspunde cu exactitate la localizarea

spaþialã a durerii (exemplul fascicolul spino-talamic). Al doilea tip este cel cu distanþe

mici intersinaptice (polisinaptic), cu conducþie lentã, fãrã o somatopie organizatã, aºa

cum este fascicolele din formaþiunea reticulatã ascendentã. La om existã, probabil, mai multe cãi lungi implicate în transmisia ºi

integrarea acestor stimuli ce includ tracturi spino-talamice, spino-cervicale, spino-reticulate, spino-mezencefalice, spino-cervicale pe de o parte, iar pe de altã parte tracturile mãduvei spinale dorsale prin fascicole propriospinale. 1. MECANISME DE INTEGRARE SPINALÃ

Dacã în conceptul clasic mãduva spinãrii era consideratã ca o simplã cale de

transmitere, azi s-a dovedit ca ea este un organ foarte complex, cu organizare anatomicã, electrofiziologicã ºi biochimicã, care permite nu numai recepþia ºi

transmisia ci ºi modularea informaþiilor receptate periferic. Cornul posterior are o structurã complexã care permite recepþia ºi transmisia

proceselor senzoriale. Astfel, celulele din lamina I primesc impulsuri exclusiv de la fibrele "A-delta" ºi "C", ºi au conexiuni cu celulele din "substanþa gelatinoasã", segmentele vecine ºi centrale. În celulele din lamina V converg fibrele somatice superficiale, profunde ºi cele vegetative iar neuronii receptori din sistemul nervos

periferic ºi central se pare cã au o cale identicã spre cortex. Datoritã structurii

polisinaptice, un singur neuron poate primi informaþii de la mai mulþi receptori. 2. MECANISME DE INTEGRARE SUPRASPINALÃ

În etajul superior aproximativ o pãtrime din fibrele aferente ajung la cortex, restul fac mai multe conexiuni de integrare în: substanþa reticulatã, unde stimulul

nociceptiv se integreazã cu componenta afectiv-emoþionalã ºi unii nuclei cerebrali

(hipocamp, nucleu caudat) unde se pare cã se face integrarea cu memoria. Aceste

verigi realizeazã o integrare complexã a sensibilitãþii algice, iar conexiunile cu scoarþa cerebralã, în principal cu lobul parietal ar realiza conºtientizarea durerii. Dupã unii autori, la nivelul cortical, nu s-ar face decât o localizare a senzaþiilor

dureroase, creierul fiind un sistem de procesare deosebit de complex ºi cu programe de autoconservare ºi control. Ipoteza implicãrii unor formaþiuni nervoase superioare în mecanismele

analgeziei este accentuatã de teoria "porþii de control" emisã de Melzack ºi Wall

(1965). Conform acesteia, anumiþi centri nervoºi din S.N.C. au un rol specific de inhibiþie a sensibilitãþii algice, îndeosebi la nivelul "Substanþei Gelatinoase" descrisã de Rolando. Mecanismul acestei teorii ar consta în existenþa unui "filtru cu sensibilitate

variabilã" sau "poarta de control" ce în mod normal se aflã în repaus dar care se poate

activa la un stimul specific. Stimulii aferenþi aparþin de douã tipuri principale de fibre cu viteze diferite de conducere: fibre groase, mielinice ce definesc grupa "A" ºi fibre

subþiri, amielinice ce aparþin grupei "C". Aceste fibre fac sinapsa la nivelul medular cu un interneuron "T", de la care impulsurile sunt interpretate în "substanþa

53

gelatinoasã", având însã efecte diferite: fibrele groase o activeazã blocând

transmiterea corticalã a impulsurilor nocicepþiei, iar cele subþiri o inactiveazã. Efectul inhibitor s-ar realiza printr-un mecanism de "inhibiþie presinapticã"

datoritã fibrelor cu diametru mare care, deºi conduc mai lent impulsurile, pregãtesc

centrii nervoºi ºi blocheazã "poarta" de impulsurile aferente provenite prin fibrele cu diametru mic. Totuºi, la o stimulare puternicã sau îndelungatã, impulsurile repetitive din fibrele cu diametru mic depãºesc inhibiþia prealabilã, realizându-se astfel conºtientizarea durerii. Fenomenul este deosebit de important pentru stimulii realizaþi de cãtre

acupuncturã a cãror intensitate, nesituându-se la parametrii înalþi vor fi preluaþi în principal de fibrele cu diametru mare, având ca efect închiderea "porþii" cu blocarea

influxului algic transmis de fibrele subþiri, efectul depinzând astfel de intensitate ºi de

modalitatea de stimulare. De la nivel central supraspinal, din nucleii corticali ºi subcorticali, pornesc cãile de inhibiþie ºi modulare a durerii pre- ºi postsinaptice descendente de la diverse

niveluri, în special modulare în lamina V medularã. Aceastã cale este reprezentatã

tipic de tractul corticospinal, de tip serotoninic ºi adrenergic, cu un efect modulator

tonic. În afara acestor cãi de inhibiþie cu mecanism opioid, mai existã ºi alte cãi, cu mecanisme neopioide, însã mai puþin cunoscute în prezent. Se considerã implicarea

directã a creierului în inhibiþia sensibilitãþii algice la nivel de "poartã", ºtiut fiind cã

unele stãri psihice: sugestibilitatea, anxietatea, etc., pot influenþa percepþia durerii. Funcþionarea acestui sistem descendent de inhibiþie necesitã trei factori: - nivelul informaþional: alerteazã structurile superioare la apariþia unui mesaj; - un factor de control care moduleazã mesajul dupã starea de excitabilitate a S.N.; - un efector, ce transmite mesajul de control spre releele sinaptice ale cãilor specifice. MECANISME DE INTEGRARE UMORALÃ Descifrarea mecanismului analgeziei acupuncturale a fost posibilã graþie

progreselor fãcute în domeniul neurochimiei, ramura modernã a neurofiziologiei, care studiazã rolul substanþelor peptidice endogene (hormoni, neuromodulatori ºi

neurotransmiþãtori) în mecanismul complex al durerii. Numãrul substanþelor care

intervin în transmisia sau modularea impulsurilor senzoriale dureroase se ridicã la mai multe zeci ºi lista lor nu înceteazã sã creascã. Printre neuropeptidele implicate în mecanismul fiziologic al sensibilitãþii

algice, endorfinele au un rol important. Existã numeroase date care demonstreazã cã

peptidele cu activitate de tip morfinic (termenul de endorfine înseamnã "morfine

endogene") participã la inducerea percepþiei dureroase, a comportamentului, a funcþiei neuroendocrine a creierului, a hipofizei ºi a sistemului vegetativ peptidergic din

intestin. Spre exemplu, enkefalinele (principalele endorfine cunoscute, ca metenkefalina ºi leuenkefalina) ºi substanþele înrudite (proopiocortina, alfa- ºi beta

lipotrofina) pot stabili o legãturã între percepþia algicã, comportament, reglarea neuro-endocrinã, dar ºi între secreþia endocrinã ºi metabolism. Deasemenea, ele au o strânsã

legãturã cu activitatea bioelectricã cerebralã. În ce mãsurã ºi la ce nivel eliberarea

acestor substanþe mediazã efectele analgezice ale acupuncturii, constituie o necunoscutã, din care se întrevede lãmurirea nu numai a mecanismului de acþiune al

acupuncturii, dar ºi a unor procese fiziologice implicate în recepþia, transmisia ºi

modularea unor stimuli specifici. Distribuþia receptorilor opiacei ºi a endorfinelor în sistemul nervos central este inegalã. Concentraþii mari au fost puse în evidenþã în corpii striaþi, amigdala neuralã,

substanþa cenusie periapeductalã, talamus ºi hipotalamus.

54

Se gãsesc, deasemenea, în coarnele dorsale ale mãduvei, unde au fost decelate

nu numai enkefaline, dar ºi alte neuropeptide implicate în transmisia ºi modularea senzaþiei dureroase, ca "substanþa P", colecistochinina ºi somatostatina. Intervenþia unei componente umorale în obþinerea efectului hipoalgezic prin

acupuncturã a fost evidenþiatã de o serie de observaþii clinice ºi experimentale. Astfel, s-a constatat cã instalarea hipoalgeziei prin acupuncturã sau electroacupuncturã necesitã un timp de inducþie de aproximativ 20 de minute, iar dupã încetarea

stimulãrii, scãderea pragului de percepþie dureroasã se menþine o perioadã de timp, care uneori atinge 70 de ore. Argumente suplimentare au fost aduse de studiile experimentale la animal, folosind circulaþia încruciºatã. Creºterea pragului sensibilitãþii dureroase a fost

obþinutã atât la animalul la care s-a efectuat stimularea acupuncticã (donator), cât ºi la

primitor, atât la ºobolan, cât ºi la câine sau iepure.

Fig.8 Schema conexiunilor bulbo-mezencefalice implicate în controlul fluxului de stimuli nociceptivi: PAG, Substanþa Cenuºie Periapeductalã;

NCG, Nucleul Gigantocelular; NRM, Nucleul Median al Rafeului; FRS, Fasciculul Reticulospinal; FST, Fasciculul Spinotalamic; fibre nervoase A(delta) ºi C. Mai mult, transferul de lichid cefalorahidian de la un animal acupunctat, în

ventriculul IV al altui animal nestimulat, creste semnificativ (cu 85%) pragul sensibilitãþii dureroase. În fine, s-a arãtat cã întreruperea funcþiei hipofizare aboleºte

efectul acupuncturii printr-un mecanism legat de eliberarea de endorfine dar încã

insuficient elucidat. Ca mecanisme electro-fiziologice ºi ionice, endorfinele ar bloca intrarea sodiului (Na+) în neuron scãzând depolarizarea, scade ºi transmisia informaþiei

dureroase, sau produc o inhibiþie presinapticã tot prin mecanism de pompã de sodiu.

S-ar modifica prin aceasta polarizarea localã ºi structura informaþionalã ca într-un mecanism de feed-back. STRUCTURA BIOCHIMICÃ: Peptidele opioide sunt cunoscute azi ca având structuri biologic active,

omologe, ce derivã din trei precursori (propeptide) care corespund la trei gene

55

distincte, fiecare precursor conþinând o secvenþã minimã terminalã aa. leu- sau met-, cu afinitate pentru receptorul opiaceu. Procesul formãrii lor în neuroni nu este pe deplin cunoscut. Ca factori naturali ce declanºeazã eliberarea lor, cei mai cunoscuþi, ar

fi: stimulii dureroºi. în actul sexual. Structura: Prima familie are ca precursor proopiomelanocortina care prin clivaj dã endorfina, - endorfina, - endorfina, betalipotrofina, A.C.T.H., etc. Aceste numeroase peptide se sintetizeazã atât în S.N.C. cât ºi în centri

subcorticali, având valori diferite în nocicepþie ºi alte mecanisme senzoriale, reglarea cardio-circulatorie ºi alte funcþii. S-au studiat mai bine trei endorfine cu rol în mecanismele algice: - endorfina 61-76 ce dã analgezie slabã, limitatã ºi de scurtã duratã. - endorfina 61-77, cu efect analgezic slab. - endorfina 61-91, care dã analgezie puternicã (între 18-33 ori mai mare decât

morfina) cu duratã între 30-60 minute. Aceste endorfine provin din clivarea beta-lipotrofinei printr-un sistem enzimatic care le degradeazã ulterior pânã la o formã neopioidã de hormon. Cele mai cunoscute enzime de degradare a opioidelor sunt: - exopeptidazele (carboxipeptidaza). - endopeptidazele.

- endorfina se gãseºte în cantitãþi mai mari în hipofiza anterioarã unde este

depozitatã împreunã cu A.C.T.H. ºi - lipotrofina, dar ºi în glanda medulosuprarenalã ºi în S.N.C. unde are concentraþii variate, predominând în etajele superioare,

comparativ cu enkefalina ce predominã în sistemul nervos periferic. Nu existã o

corelaþie demonstratã între creºterea -endorfinei plasmatice ºi a concentraþiei cerebrale a acesteia. Introdusã intraspinal ºi intracerebral la om dã analgezie de lungã

duratã, fapt dovedit ºi prin studiile experimentale folosind circulaþia încruciºatã. Când acþioneazã direct pe celule, spre exemplu organic, crescând glicemia,

acþiunea sa nu e reversatã de naloxonã. A doua familie de opioide are ca precursor proenkefalina A, cu ºapte secvenþe

de peptide opioide, mai cunoscute fiind met-enkefalina ºi leu-enkefalina din care derivã enkefalina. Enkefalina se gãseºte în neurohipofizã, gl. medulosuprarenalã ºi în

sistemul nervos, în etajele superioare, ºi la nivelul medular în laminele I, II ºi V din cornul posterior. Degradarea enkefalinelor este fãcutã de o peptidã numitã

enkefalinazã. A treia familie are ca precursor proenkefalina B din care derivã dinorfina, alfa-

endorfina ºi dinorfina. Dinorfina este reprezentantul cel mai studiat ºi se gãseºte în adenoneurohipofizã, glanda medulo-suprarenalã ºi etajele superioare nervoase, precum ºi la nivelul medular în laminele I, II ºi V din cornul posterior. Substanþele opioide acþioneazã specific pe receptorii opioizi de pe suprafaþa membranelor neuronale. Folosind alfabetul grecesc, Martin (1976) clasificã receptorii opioizi în

receptori - dupã molecula specificã : - miu (), pentru morfina. - kappa (k), pentru ketociclazocina (analgezic slab, depresor puternic). - sigma (), pentru S.K.F. - 10,047 (excitant puternic). Distribuþia ºi densitatea receptorilor opioizi e neuniformã în organism, variind

cu specia. Ulterior se descoperã receptori de tip delta () cu specificitate pentru

56

enkefalinã, epsilon () cu specificitate pentru endorfine, lambda () gãsit la animale,

etc., selectarea opioidelor endogene este în parte relativã, corelaþia cu receptorii nefiind bine cunoscutã. Receptorii morfinici specifici predominã în etajele supraspinale, iar pentru

ketociclazocina în etajul spinal. Ariile nociceptoare supraspinale (talamusul, substanþa cenuºie periapeductalã, nucleii rafeului, sistemul limbic) deþin, conform unor studii,

preponderent receptori tip "", dar ºi alþi receptori specifici. La nivel medular s-au evidenþiat deasemenea receptori pentru beta-endorfinã, enkefalina, etc. Sistemul de "substanþã P": este o peptidã descoperitã în organism, de von

Euler în 1931, formatã din 11 aminoacizi ºi baze. Aceasta, în mod normal, are o

acþiune mai lentã ºi prelungitã. Se poate presupune cã existã o competiþie la nivel medular, un sistem de "poartã" biochimicã, între "substanþa P" ºi enkefaline, în care

"substanþa P" mediazã transmisia mesajelor nociceptive spre etajele nervoase

superioare, iar enkefalina împiedicã sau atenueazã progresia influxului nervos prin

inhibiþia ponderii de "substanþã P". Prin receptorii periferici, creºte permeabilitatea vascularã ºi tonusul musculaturii netede. Localizarea acestui mediator este în celulele nervoase, concentraþiile cele mai

mari sunt în aferenþele primare ce mediazã intrãrile nociceptive: - creier (periapeductal, hipotalamus, amigdalã, aria preopticã, secþiunea trigemenului). - mãduva spinãrii, în cornul posterior (de 30 de ori mai mare concentraþia comparativ

cu cornul anterior). - organe periferice (intestin). S-au gãsit valori crescute în L.C.R. (36,1 ± 2,7 fmol/ml). Modificãri severe faþã de normal (9,6± 3,2 fmol/ml) s-au pus în evidenþã la pacienþii cu fenomene

Raynoud, în special cei fumãtori. Absenþa totalã de "substanþã P", prin deficit congenital, expune individul la

pericole grave din partea mediului extern prin absenþa producerii nocicepþiei. Creºteri mari de "substanþã P" se întâlnesc la pacienþii cu dureri cronice neoplazice, ºi la

pacienþii cu arahnoiditã. Alte substanþe implicate în mecanismul sensibilitãþii algice: Sistemul monoaminic (M.A.O.), este implicat în mecanismul nociceptiv supraspinal ce-ºi exercitã acþiunea antialgicã la nivel medular prin cãile descendente

spinale. Din acest sistem fac parte neuronii serotoninici ºi adrenergici, cu

neurotransmiþãtorii: serotonina (5-hidroxitriptamina, 5 H-T) sau adrenalina. Creºterea

nivelului serotoninic amplificã gradul de analgezie, iar inhibiþia sintezei de serotoninã face imposibilã analgezia prin electrostimulare. Scãderea nivelului serotoninei, adrenalinei ºi dopaminei se constatã în

sindromul depresiv de însoþire a durerii cronice. Antidepresoarele tri- ºi tetraciclice ca amfetamina cresc nivelul monoaminelor printr-o inhibiþie a recaptãrii la nivelul sinapsei monoaminice. Dereglarea acestor sisteme duce la tulburãri specifice în durerea cronicã. Alte substanþe implicate în nocicepþie, sunt somatostatina ºi colecistokinina: Somatostatina ar avea efecte similare cu opiaceele, pe lângã acþiunea

hormonalã specificã. Colecistokinina, hormon gastrointestinal, se gãseºte în concentraþii mari în

aferenþele senzoriale ºi creier (periapeductal), potenþând nocicepþia reversatã de naloxonã. În analgezia de stres ar mai fi interesate ºi alte substanþe (pe lânga beta-endorfinã) cum sunt: A.C.T.H, cortizolul etc.

57

Se mai considerã existenþa unui sistem neopioid de modulare a analgeziei de stres, în care sunt implicate mecanisme centrale de tip monoaminergic, serotoninergic, colinergic, histaminic ºi sistemul reninã-angiotensinã. Implicarea centrilor nervoºi în obþinerea efectului analgezic prin

electroacupuncturã este sugeratã de constatarea cã acest efect nu se mai înregistreazã

dacã aplicarea acelor este precedatã de interceptarea percepþiei dureroase periferice prin anestezie localã. La rândul lor, implicarea endorfinelor în mecanismul

hipoalgeziant al electroacupuncturii este susþinutã ºi de imposibilitatea obþinerii

acestui efect la ºoareci, deficienþi în receptori opiacei. Un argument în plus pentru intervenþia endorfinelor în obþinerea efectelor electrostimulãrii este adus ºi de utilizarea acestui tratament în combaterea sindromului

de abstinenþã la intoxicaþia cronicã cu heroinã. MECANISMUL DE INTEGRARE BIOFIZICÃ A CORPULUI UMAN Stimularea unui punct de acupuncturã antreneazã numeroase modificãri locale,

preluate ca informaþii ºi transmise apoi la distanþã, pe mai multe cãi. Calea sistemului nervos somatic (S.N.S.), explicã localizarea precisã, de cãtre pacient a punctului

stimulat; pe cale reflexã, S.N.S. poate declanºa o serie de reacþii segmentare, precum:

modificarea tonusului muºchilor, modificarea pragului de percepþie dureroasã, ºi alte

efecte specifice. Unul dintre mecanismele acupuncturale este cel reflex, implicat în teoria "controlului de poartã" a impulsurilor dureroase. Calea sistemului nervos vegetativ (S.N.V.), explicã efectele nemetamerice înregistrate în activitatea organelor interne (reglarea presiunii arteriale, modificarea motilitãþii ºi a secreþiei gastrice, reducerea bronhospasmului etc). Participã de

asemenea la modularea percepþiei dureroase, având implicaþii majore în asigurarea

homeostaziei bioelectrice a corpului uman. Calea vascularã, substanþele chimice eliberate în cursul stimulãrii punctelor sunt preluate, pot acþiona la distanþã mare de locul înþepãturii, inducând unele din

efectele generale (reglaj specific al tonicitãþii vasculare, stimularea proceselor imune,

acþiune centralã stimulatorie sau sedativã...). Cele mai multe dintre aceste substanþe

chimice sunt încãrcate electric, acþionând la distanþã, în virtutea sarcinilor electrice pe care le posedã. Aceastã cale include sistemul sangvin cât ºi pe cel limfatic. Calea spaþiilor interstiþiale: de-a lungul lor migreazã sarcinile electrice

"mobile" produse în exces în cursul stimulãrii ºi care pot fi înregistrate prin metoda

E.A.G. sub forma microcurenþilor de leziune. Dinamica sarcinilor electrice, atât cea localã - modificarea raportului între

sarcinile electrice pozitive ºi cele negative, cât ºi la distanþã - migrarea sarcinilor electrice, ocupã un loc important în mecanismul de acþiune al acupuncturii, neuromodulatorii endogeni acþionând sinergic, potenþând sau inhibând acestea. Ipotezele ce susþin acest mecanism sunt urmãtoarele: a) Potenþialul de leziune declanºat prin înþepare e suficient de mare pentru a stimula atât receptori somatici, cât ºi pe cei vegetativi. Însãºi transmisia informaþiilor de-a lungul fibrelor somatice ºi vegetative este de naturã electricã. Întrucât relaþia sistemului nervos vegetativ cu activitatea bioelectricã tisularã

este mai amplã decât cea a sistemului nervos somatic, mecanismul nervos vegetativ pare a fi mai important în medierea efectelor acupuncturii. b) Sarcinile electrice locale produse în cursul stimulãrii sunt preluate, pentru a realiza starea de "relaþie funcþionalã bioelectricã tisularã", atât pe calea spaþiilor interstiþiale

(traiectul meridianelor) cât ºi pe calea sistemului vascular, nervos sau limfatic. c) Punctele situate în teritorii dezaferentate senzitiv, prin leziuni ale structurilor

58

nervoase sau prin anestezie, au efect redus în stimularea prin acupuncturã, dovedindu-se a fi mai eficiente punctele situate în apropierea trunchiurilor nervoase. Fenomenele electrice de suprafaþã asociate cu punctele de acupuncturã, se

datoreazã rezistenþei electrice mai scãzute pe care o au acestea. Astfel, raportul dintre

rezistenþa electricã a tegumentului indiferent ºi rezistenþa în punctele active are

valoarea de 3,12 / 9,51. Mãsurãtorile electrice cutanate, efectuate cu curent alternativ, au dus la

constatãrile: conductivitatea este de tip unidirecþional, în cele douã sensuri de trecere ale

curentului; conductivitatea creºte proporþional cu creºterea temperaturii, deasemenea la

excitaþia fotonicã; excitarea unui punct declanºeazã rãspunsuri repetitive (serii de impulsuri); explorarea rezistenþei electrice în puncte simetrice evidenþiazã valori aproximativ

egale. S-au evidenþiat diferenþele rezistenþei electrice între sexe ºi în funcþie de

vârstã: media valorilor de rezistenþã la acelaºi punct este mai micã la femei

comparativ cu bãrbaþii; la grupele de vârstã mai înaintate s-au gãsit valori

semnificativ mai crescute faþã de grupele de vârstã mai tinere; circulaþia electricã de suprafaþã participã la circulaþia profundã, modificându-ºi

sensul ºi o parte din proprietãþi în funcþie de starea ºi condiþia fiziologicã a

organelor profunde asociate; fenomenele de denervare înlãturã caracteristicile electrice specifice, demonstrând

astfel indirect existenþa unui mecanism de control nervos ºi umoral. Cercetãri de electrofiziologie asupra gradienþilor electromagnetici cutanaþi

(Becker � 1970) au evidenþiat unele din aceste proprietãþi. Proprietãþile biofizice cutanate ºi ale punctelor de acupuncturã au mai fost evidenþiate ºi prin alte metode. Un experiment care a reuºit sã evidenþieze traseul unor meridiane energetice a

fost realizat de dr. V. Bâgu ºi col. (1981), prin utilizarea izotopilor radioactivi

proprioinjectaþi într-un punct de acupuncturã. Dintre soluþiile folosite, cele mai bune rezultate s-au obþinut cu Pertechnetat de Tehneþiu 99 mTc în doze mici (aproximativ

5-100 ori) celor obiºnuite. Concluziile experimentului au fost mai mult decât încurajatoare, la o camerã de scintilaþie s-a observat migrarea radiotrasorului de-a lungul meridianului energetic de care aparþine punctul, rapiditatea migrãrii fiind proporþionalã cu starea funcþionalã

a meridianului. Astfel: - Traseul radiotrasorului pus mai bine în evidenþã, a fost pentru meridianele: Rinichi, Intestin gros... - Migrarea se face de-a lungul meridianului acumulându-se frecvent în organul

corespunzãtor de care aparþine (în cazul Rinichiului în cel din partea meridianului

studiat). - Migrarea izotopului se face în funcþie de starea organului corespunzãtor: la cei cu

afectare de organ mai repede, putând apare întreruperi ale meridianului. - Injectarea în puncte neutre nu duce la migrãri ale substanþei. O posibilã explicaþie alternativã ar fi cã radiotrasorul migreazã pe calea limfaticelor de calibru mai mic, sau a spaþiilor ºi lichidelor interstiþiale. Mecanismele analgeziei acupuncturale sunt un domeniu nu foarte bine cunoscut, rezultatele terapeutice obþinute demonstrând eficacitatea acestei metode

terapeutice îndeosebi în cadrul unor afecþiuni algice funcþionale. Dacã ar fi sã explicãm nivelurile de acþiune ale acupuncturii: reacþiile locale ar

fi datorate formãrii ºi eliberãrii în þesuturi a substanþelor chimice neuromodulatoare

(histamina, serotonina, bradikinina, prostaglandine, potasiu, etc.), dar ºi prin

59

stimularea nervoasã; reacþiile segmentare ar putea fi atribuite implicãrii sistemului

nervos somatic ºi într-o oarecare mãsurã, a celui vegetativ; reacþiile generale ºi cele la distanþã ar putea fi atribuite sistemului endorfinic endogen ºi migrãrii sarcinilor

electrice sub forma microcurenþilor de leziune.

60

VII. Prezentãri de cazuri clinice de glosodinii tratate

prin acupunctura

Þinând cont de cele prezentate mai sus în continuare iatã câteva cazuri clinice,

considerate ca fiind reprezentative.

Caz 1.

Un prim caz este acela al unei paciente suferinde de glosodinie, sau sindromul de "gurã arzândã (burning mouth)". Deºi acestei paciente i-am efectuat un tratament de acupunctura clasicã (fãrã resuscitare electricã), l-am ales pentru a evidenþia efectul de

hiperemie ce poate apare imediat dupã aplicarea acelor (fig.8). Acesta reacþie dovedeºte cã

rezultatele acupuncturii vor fi dintre cele mai bune în atare situaþie.

Fig.8. Efectul de eritem în jurul acelor de acupunctura

Reacþia hiperemicã accentuatã observatã dovedeºte buna reactivitate a pacientei faþã

de acupunctura.

Caz 2. Este vorba de o pacientã ce s-a prezentat în cabinetul nostru pentru mobilitãþi dentare

pronunþate, sângerãri gingivale spontane, halenã fetidã. Din anamnezã rezultã cã este ºi

polialergicã medicamentos. In urma examenului clinic obiectiv se precizeazã diagnosticul de

parodontitã marginalã cronicã profundã. Se instituie un tratament antibacterian,

antiinflamator, în cadrul cãreia se decide pe lângã detartraj ºi extracþia lui 16 irecuperabil.

Imaginea ce urmeazã prezintã aspectul facial dupã aplicarea acelor de acupunctura ºi a firelor de stimulare electricã (foto 9). Punctele alese pentru anestezia regiunii hemimaxilarului drept aparþin meridianului stomac (S3, S7), intestinului gros (IG4, IG18), pericardului (P9). S-a apelat totodatã la auriculoacupuncturã alegându-se punctul dentar superior. Dupã circa 30

de minute de la începerea stimulãrii electrice s-a obþinut un efect analgezic suficient de bun

pentru a efectua extracþia lui 16. De aceea extracþia a decurs în condiþii optime, fiind uºor

61

Fig.9 Cazul 2

de realizat ºi datoritã gradului mare de mobilitate dentarã, în schimb, chiuretajul pereþilor

alveolari s-a însoþit de o uºoarã jenã dureroasã.

Cazul 3 Pacienta din imaginea de mai jos (foto 10) s-a prezentat în clinica de parodontologie

a facultãþii noastre cu o parodontitã marginalã cronicã superificialã localizatã la grupul frontal

inferior, fiind ºi polialergicã medicamentos. Pe lângã terapia antbacterianã, antiinflamatorie s-a practicat un chiuretaj subgingival în câmp închis în regiunea mai sus menþionatã.

Fig.10 Cazul 3

62

Pentru inducerea efectului anestezic s-a apelat la tehnica de analgezie prin electroacupuncturã, punctele de elecþie fiind reprezentate de S5, bilateral. Deoarece

pacienta a prezentat o uºoarã stare de lipotimie s-a ales o poziþie de decubit dorsal, fiind

totodatã resuscitat ºi punctul VG26. La circa 20 de minute de la stimularea electricã a

acupunctelor efectul analgezic s-a dovedit a fi foarte bun, astfel încât s-a efectuat chiuretajul într-o stare de liniºte operatorie totalã. Inconvenientul major 1-a constituit starea de contracturã a musculaturii regiunii mentoniere ºi sângerarea ceva mai crescutã

decât dupã utilizarea unui anestezic corectat cu un vasoconstrictor.

Caz 4. Ultima prezentare a acestor situaþii clinice se referã la o pacientã cu glosodinie a

cãrei labilitãþii neuropsihice crescute la care se adaugã relatãrile cã ar avea o alergie atât

medicamentoasã cât ºi alimentarã. Aceste constatãri m-au determinat sã aleg analgezia

prin electroacupuncturã încã din primul moment (fig. l1).

Fig ll Cazul 4

Din aceastã cauzã chiar în situaþia detartrajului ultrasonic pe care l-am utilizat în prima ºedinþã

am apelat la acupunctura. Interesant este faptul cã deºi pacienta a venit agitatã ºi

posibilitatea de colaborare cu ea pãrea sortitã eºecului, imediat dupã activarea electricã a

acelor am obþinut o liniºte operatorie totalã. Este ºtiut cã în mecanismul ei de acþiune

acupunctura are o însemnatã componentã reflexogenã, aceasta fiind evidentã în cursul

tratamentul stãrilor de agitaþie neuro-psihice. Dar totodatã în aceste cazuri hiper-reactivitatea dureroasã a bolnavului este mai mare ca de obicei. De aceea, consider cu atât mai demn de

menþionat efectul rapid analgezic obþinut în aceastã situaþie.

63

VIII. Concluzii, discuþii, evaluãri

Observaþii personale efectuate de-a lungul anilor de când utilizez tehnicile de

analgezie prin acupunctura ºi electroacupuncturã în glosodinii ºi alte manopere

stomatologice m-au condus la urmãtoarele pãreri pe care le-aº enunþa astfel: 1. Starea de analgezie în foarte multe situaþii nu este totalã; din aceastã cauzã

ea ar putea foarte bine numitã "stare de hipoalgezie"; cu toate acestea ea este suficientã pentru a efectua o manoperã stomatologicã curentã, de tipul

unei extirpãri vitale, incizia unui abces, extracþie dentarã, etc.. 2. Secusele musculare, starea de contracturã ºi chiar de trismus descrisã mai

sus, limiteazã ºi reduc accesibilitatea înspre regiunile distale ale cavitãþii

bucale, ceea ce pentru un medic stomatolog cu experienþã profesionalã de

începãtor poate constitui un obstacol major în calea reuºitei manoperelor

sale. 3. în cazul glosodiniilor rebele la celelalte mijloace terapeutice alopate

durerile încep sã scadã în intensitate dupã circa 2-3 ºedinþe, în procent de

peste 80% din cazuri durerile sunt abolite complet la sfârºitul serilor de

ºedinþe de acupunctura. 4. în cazul intervenþiilor chirurgicale, cum sunt cele de parodontologie,

sângerarea este mai mare decât în cazul folosirii de anestezice cu

vasoconstrictori, ceea ce poate reprezintã un inconvenient major. 5. în situaþia în care medicul stomatolog este cel care realizeazã ºi

monitorizeazã anestezia prin electroacupuncturã, efectuând ºi actul

terapeutic se poate verifica ºi controla mult mai bine fiecare moment în

parte, deºi atenþia trebuie sã fie mult mai ditributivã decât în situaþia unei

analgezii medicamentoase. 6. Postoperator, vindecãrile sunt mult mai rapide, decât dupã folosirea

anestezicelor medicamentoase. Extracþiile efectuate de mine ºi care se

situeazã la mai multe zeci, au avut o ratã de vindecare de peste 92% fãrã

complicaþii, hemoragii imediate sau tardive. De asemenea nu am observat în nici un caz apariþia de alveolitã postextracþionalã.

7. La câþiva dintre pacienþii mei care sufereau de astm bronºic cu fenomene alergice marcate, imediat dupã activarea electricã a acelor dispneea

permanentã de care suferea pacientul a dispãrut, chiar el remarcând

uºurinþa cu care respira pe parcursul intervenþiei. 8. ªi deoarece majoritatea dintre cazurile cãrora le-am efectuat analgezii prin

electroacupuncturã erau pacienþi alergici nu numai medicamentos, am

urmãrit atent reacþiile postanestezice. La nici unul dintre aceste cazuri nu

s-au sesizat reacþii de nici un fel dupã electroacupuncturã atât imediate cât

ºi tardive. 9. Analgeziile din cazul glosodiniilor sunt mai bine obþinute dupã

ºedinþele de electroacupuncturã, aceastã metodã fiind indicatã mai cu

seamã în situaþia formelor persistente ºi care au debutat cu mult timp

înaintea instituirii acupuncturii. 10. Rãspunsul negativ la acupunctura este datorat frecvent situaþiilor de aºa-

numite glosodinii, care au cauze organice (nevralgii dentare, parodontale, sinuzale, etc).

64

IX. Biblografie 1. ADRIAN P. ADAM: Acupunctura în medicina generalã, I5 : 79-80, 1995. 2. ANDERSSON S. A, ERICON T., ITHALM-GREN E., LINDQUIST G.:

Electroacupuncture. Effect on pain threshold measured with electrical stimulation of

teeth, Bi-ainRes., 63 : 393, J973.

3. ANDERSSON S. A., HOLMGREN E.. ROOS A.: Analgesic effects of

peripheral conditioning stimulation. II. Importance of certain stimulation

parameters, Acupuncture and Electrotherapeut. Res., Int. J� 2 :237, 1977.

2. * * *A-n explanatory book of the newest illustrations of Acupuncture Points,

Medicine and Health Publishing Co., Hong Kong, 1974.

4. BECKER R. O., CONE C. D., JAFFE L. F.: Panel discussion,: the role of

electrical potential at the cellular level ingrowth and development, Ann. N.Y. Acad. Sci,

328 : 451�456, 1974.

5. BENSON I. J., EPSTEIN M.: The placebo effect: a neglected of set in the care of

patients, IAMA, 232 : 1225�1227, 1975.

6. BERGSMANN O., WOOLEY-HART A.: Diferences in electrical skin

conductivity between acupuncture points and adjacent skin area, Am. J.

Acupuncture, 1: 27, 1973.

7. BÎGU V. ªI COL.: Evidenþierea meridianelor ºi a punctelor de acupuncturã ºi a

legãturilor cu organul afferent, 1981.

8. BRÃTILÃ F., PÂRVU E.: Diagnosticul în Acupuncturã, I : 9-33, 1995

9. CEKIC A., VIDAS I., STIPETIC M. M.: Oral clinical tests in glosodiny and

glossopyrosis.

10. DYCHKO E.N., MIRTOVSKAYA V.N., SIROTA G.I., SUKMANSKII

O.I.: Vanilmandelic acid and etiology of glossodiny.

11. FLORIAN P.: Acupunctura fãrã ace, 5 : 204, 1998.

12. GÃLUªCAN V., CHIRIÞÃ C.: Manualul de Acupuncturã Tradiþionalã

Chinezã, Acupunctura in afectiunile orale.

13. GLASS B.J.: Xerostomia and glossodiny.

14. GLICK D., BEN A.H., GUTMAN D., SZARGEL R.: Salivary modifications

in glossodiny.

15. GUNN C. C.: Type IV acupuncture points, Am. J. Acupuncture, 5 : 51�52, 1977.

65

16. GOUWEI L., et al: A study on the composition of aferent fibres at point �zu-

san li" in relation to acupuncture analgesia, Zhoughua Yixme Zuzhi, 61: 24�28,

1981.

17. HAMEROFF S. R.: Microtubulus, bioholo-graphy and acupuncture, Am. J. Chin.

Med, 2 : 163�170, 1974.

18. HANEKE E.: Etiology of glossodiny.

19. HSUEH P. J.: Electric acupuncture stimulation in the treatment of insomnia,

Am, J. Acupuncture, 7: 335, 1979.

20. HYAERINEM J., KARLSSON M.: Low resistance skin points that may

coincide with acupuncture loci, Medical Biology, 55 : 88�94, 1977.

21. HUBER M.A., HALL E.H.: Glossodiny and nutritional deficiency.

22. IONESCU-TIRGOVISTE C., MARIN D., TOMA C., VASILESCU V.:

Electro- physiology of the acupuncture points, Communic. USSM Bucharest, 1965.

23. IONESCU-TIRGOVISTE C: La importanca diagnostica de la resistividad

electrica de los puntos de acupunctura, Rev. Argentina Acupunctura, 4 : 2, 1967.

24. IONESCU-TIRGOVIªTE C, CONSTANTIN D., BRATU I.: Electricul skin

resistance in diagnosis of neuroses, Am. J. Acupuncture, 2 : 247, 1974.

25. IONESCU-TIRGOVIªTE C.: Anatomic and funcþional particularities off the

skin areas used in acupuncture, Am. J. Acupuncture, 3 : 199, 1975.

26. IONESCU-TIRGOVIªTE C, PHLECK-CHIIA-YAN, RODICA

VIªINESCU, DANCIU A.: Acupuncture and electroacupuncture therapy in the

treatment of hyperlipoproteinemia, Am. J. Acupuncture, 9 : 57, 1981.

27. IONESCU-TIRGOVIªTE C, PHLECK-CHHA-YAN, DANCIU A, BIGU V.,

CHEÞA D.: The treatment of peripheral polyneuritis by electroacupuncture, Am. J.

Acupuncture, 9 : 303�309, 1981.

28. IONESCU-TIRGOVIªTE C, BAJENARU O., ZUGRAVESCU D, ET AL.:

Electrical skin potenþial of the Jing distal points in diabetics with and without clinical

neuropathy, Am. J. Acupuncture 12 : 256, 1984.

29. IONESCU-TIRGOVIªTE C, BAJENARU O., ZUGRAVESCU D., ANN A.,

DOROBANÞU E., HARTRA D.: Influence of medling depth and restance between

acupuncture points on electrical current resistance, Am. J. Acupuncture, 11: 231�

235, 1983.

30. INYUSHIN T. C.: Toward the study of electrobioluminiscence of Acupuncture

66

points under normal conditions and with the Action of Laser Radiation, Problems in

Bioenergetics, Dombrowsky A., ed. Alma-Ata, Kazakh. USSR, Kazakh State Univers.,

64�68, 1969.

31. JACOBS N. B.: Neuro-stimulaþion (acupuncture without needles) given by

technicians following formula books and using higher-powered equipment, Am. 3.

Acupuncture, 10 : 353� 357, 1982.

32. JOWER G. W.: Transcutaneous electrical nerve stimulation (TENS) in

pediatric acupuncture., Am. J. Acupuncture, 10 : 359�362, 1982.

33. KAJDOS V.: The Akabane method as applied to acupuncture, Am. J.

Acupuncture, 2 : 266, 1974.

34. KASLOW A. C, LOWENCHUSS O.: Hearing rehabilitation. using electro-

acupuncture without needles, Am. J. Acupuncture, 2 :23, 1974.

35. KELLNER A.: Histologie et function de la peau, Nouv. Rev. Int. Acup., 2 : 31,

1967.

36. LAITINEN J.: Acupuncture and transcutaneous electric stimulation in the treatment of chronic sacrolumbalgia and ischialgia, Am. J. Acupuncture, 4 : 169, 1970.

37. LAFOURT J. L.: A propos de 8 rugles, Meridiens, 57�08 : 59�69, 1982.

38. LAMB A.B., LAMEY P.J.: Prospective study of aetiological factors in burning mouth syndrome, Brit. Med. J., 296 : 1243-1246, 1988.

39. LEE T. N.: T'halamic Neuron Theory, the law of the Five Elements and l'he

Rhyth-mic Method of Classical Acupuncture, Am. J. Acupuncture, 9 : 217�226,

1981.

40. LEE D. C, LEE M. O., CLIFFORD D. H.: Does beta endorphin modify the sym-

pathomimetic effects of acupuncture during anesthesia in dogs, Am. J. Acupuncture, 8 :

215, 1980.

41. LI H., GUAN Z., LIN G.: The microscopic vasculitis in tongue, Chinese Journal

of Stomatology, III, 1996

42. LOWENSCHUSS O.: Electroacupuncture progress and effectiveness, Am. J. Acupuncture, 3 : 347, 1975.

43. LUCIANI R. J.: Direct observation and photography of electroconductive

points on human skin, Am. 3. Acupuncture, 6 : 311�317, 1978.

44. LUHU J.P., DONATH K., HANEKE E.: Changes of the lip salivary glands in

glossodinya. Histologic and morphometric analysis.

67

45. LUND E.: Bioelectric Fields and Growth, University of Texas, Austin, Texas,

1947.

46. MAN P. L, NING T. L.: Electroacupuncture and electrostimulation for relief of

chronic intratable pain, Am. J. Acupuncture, 11: 143�147, 1983.

47. MANAKA Y, URQUHART I.A.: Acupuncture, New York, Weatherhill, 1973.

48. MANAKA Y.: On certain electrical phenomena for the interpretation of Qi in

chinese acupuncture, Am. J. Chin. Med, 3 : 71�75, 1975.

49. MARESKY L.S., GIRD I., VAN DER BIJL P.: Burning mouth syndrome.

50. MAYOR R., GELDER M., GATT D.: Glossodiny, Psihyatry, ed. a-II-a, Oxford

University.

51. MATSUMOTO T., HAYES M. F.: Acupuncture, electric phenomen of the

skin and postvagotony gastrointestinal atony, Am. J. Surg, 125 : 176�180, 1973.

52. MELZAK R., STILLWELL D. M., FOX E.J.: Trigger points and acupuncture

points for pain : Correlations and implications, Pain, 3 : 3�23, 1977.

53. MIN S. Y.: Effect of electric acupuncture and moxibustion on phagocytic

activity of the reticulti-endothelial system, Am. J. Acupuncture, 11: 237�241,

1983.

54. MYERS A., NAYLOR G.D.: Estrogenic titre in glossodiny.

55. NAGAYAMA K.: I. Acupuncture anesthesia. Introduction of the selective way

of meridian points in needle anesthesis and main of pain relief by electric needle

anesthesia with � Tokk RK 7198, 3. Kyoto Pain Controle Inst., 6 : 101, 1973.

56. NAGAYAMA K.: The significance of selecting meridian points and finding

points in drugless acupuncture anesthesia, J. Kyoto Pain Central Jnst. 8 : 74�

79, 1975.

57. NAGAYAMA K., GARNRY J. P., SAHA T.: Application of plate v.s. plate low-

freqency electrostrostimulation for classic acupuncture. Modality needle feeting

therapy, J. Kyoto Pain Control Inst. 9 : 243, 1976.

58. NAKATANI Y.: Skin electric resistance and Ryodoraku, J. Autonomie Nerve,

6 : 52, 1976.

59. NAKATANI Y.: Guide for aplication of Ryodoraku autonomous nerve

regulatory therapy, Osaka, 1972.

60. NGUYEN VAN NGHI, LANZA U.: L'analgesie par acupuncture, Marseille,

1974.

68

61. NIBOYET J. E. H.: La moindre resistance a l'electricite de surfaces

punctiformes et de trajets cutanes concordants avec les points et meridiens bases de

l'acupuncture, Louis-Jean, Lyon, 1963.

62. NIBOYET J. E. H.: Nouveîles constataliois sur Ies proprietes electriques des

points chinois, Bull. Soc. Acup., 30 : 7, 1968.

63. NISHIYAMA S.: Internal disorders and tongue, Asian Medical Journal, 27, nr. 7,

1984.

64. NISHIYO K.: Acupuncture and the autoimuns reflex, J. Jap. Acup. and

Moxibustion Soc, 29: 14�21, 1980.

65. OMURA Y.: Some hystorical aspects of acupuncture and electric acupuncture

research, Acup. Electro-Terap., Research Inst., 1: 3, 1976.

66. PINDBORG J.J.: Glossodinya: Atlas of Diseases of the Oral Mucosa.

67. PRECIS D�ACUPUNCTURE CHINOISE: Académie de Médicine traditionelle

chinoise, 1 : 11-64, 1982

68. POPOVICI D. & COL.: Acupunctura în terapeutica medicalã, 5 : 90-91, 1988.

69. REVISTA O.S., O.M., O.P. : Psihopatological Study in burning mouth syndrome, nr. 3,

vol. 78, 1994.

70. REVISTA O.S., O.M., O.P. REF. LAMEY P.J. & COL.: Lip component of burning

mouth syndrome, nr. 5, 1994.

71. REVISTA DE STOMATOLOGIE ªI GHIRURGIE B.M.F.: Glosodinia, French

bucal medicine,III : 262-282, 1971.

72. SANDU L.: Cum tratãm durerea III : 34-73, 1991.

73. STEPANOVA T.S., DEGTIOREVA E.P.: Neurophysiological analisys of the central

mechanism of glossalgia.

74. STOFMAN G.M. & COL.: Venous vasculitis in tongue.

75. ÞOVARU ª.: Patologie Medicalã Stomatologicã, 260-267, 1999.

76. VAN DER PLOEG: Psyhological aspects of patients with burning mouth syndrome, Van

der Val I.

77. VÂRLAN G., POPESCU R., BÎGU V.: Opinii privind explicarea fenomenului

acupunctural, 1987.

69

ANEXA 1

CORESPONDENÞA DINTRE UNELE PLANTE

MEDICINALE DIN ROMÂNIA ªI MERIDIANELE ENERGETICE

MERIDIANUL ENERGETIC

PLANTA DENUMIRE LATINÃ

PLANTA DENUMIRE POPULARÃ

PLÃMÂN THYMUS SPECIAE PLANTAGO LANCEOLATA

CIMBRU PÃTLAGINA

SPLINA/PANCREAS

VACCINIUM MYRTILLUS MORUS ALBA/NIGRA COMPOSITAE HERBA

HUMULUS LUPUS

AFIN DUD PELINARIÞA HAMEI

INTESTIN SUBÞIRE FOLIUM RUBIPLICATI MELISSA OFICINALIS

MURE ROINIÞA

CORD

LAVENDULA AUGUSTIFOLIA LEONURUS CARDIACA

LEVÃNÞICA TALPA GªTII

RINICHI

ROSA CANINA ARCTIUM LAPPA SAMBUCUS NIGRA

MÃCEª BRUSTUR SOC

INTESTIN GROS

GEUM URBANUM CARUM CARVI CORIANDRUM SATIVUM RHAMUS FRANGULA GENÞIANA LUTEA

CERNÃÞEL CHIMEN CORIANDRU CRUªIN GHINÞURA

VEZICA JUNIPERUS COMUNIS

AGROPYRUMREPENS

IENUPAR PIR

PERICARD CRATAEGUS MONOGINA HYSSOPUS OFFICINALIS

PÃDUCEL ISOP

VEZICA BILIARÃ

MENTHA PIPERITA CALENDULA OFFICINALIS CICHORIUM INTYBUS

MENTA GÃLBENELE CICOARE

FICAT

CHELIDONIUM MAJUS ACHILLEA MILLEFOLIUM HYPERICUM PERFORATUM

ROSTOPASCA COADA ªORICELULUI SUNÃTOARE

TREI FOCARE

HIPPOPHAE RHAMNOIDES RIBES NIGRUM ARTEMISIA ABSINTHIUM

CÃTINA ALBÃ COACÃZUL NEGRU PELIN

70

ANEXA 2 STRUCTURA BIOCHIMICÃ A PRINCIPALILOR

MEDIATORI AI S.N.C. MEDIATORI OPIOIZI: MET-ENKEFALINA: TYR-GLY-GLY-PHE-MET LEU-ENKEFALINA: TYR-GLY-GLY-PHE-LEU ALFA-ENDORFINA: TYR-GLY-GLY-PHE-MET-THR-SER-GLU-LYS-SER-GLU -THR-PRO-LEU-VAL-THR SINTEZA ENDORFINICÃ:

â

- LIPOTROFINA

61 65 66 76 77 78 TYR GLY GLY PHE MET THR SER GLY LYS SER GLY THR PRO LEU VAL THR LEU PHE LYS ASU ALA HIS MET-ENKEFALINA LYS LYS GLY GLN-OH 91

GAMA-ENDORFINA BETA-ENDORFINA

ALÞI PRECURSORI: - PROENCEFALINA A - 4 molecule de MET-ENCEFALINÃ - 1 molecula de LEU-ENCEFALINÃ - PROENCEFALINA B(promorfina) - alfa, beta-neoendorfina, dinorfina COMPOZIÞIA CHIMICÃ : SUBSTANÞA P - ARG-PRO-LYS-PRO-GLU-GLU-PHE-PHE-GLY-LEU-MET-NH

1 - LPH 91

71

ANEXA 3 LOJA ENERGETICÃ/ CALITÃÞI

LEMN

FOC

PÃMÂNT

METAL

APA

Organ YIN Ficat Inima Splina/ Pancreas Plãmâni Rinichi

Organ YANG Vezica biliarã

Intestin subþire

Stomac Intestin gros

Vezica urinarã

Gust Acru Amar Dulce Astringent Sãrat

Simþ Ochi Limba Gura Nas Urechi

Calitãþi psihice Imaginaþie Creativitate Meditaþie Intuiþie Spontaneitate

Exprimare Unghii Gât Buze Piele Pãr de pe cap

Emoþii Pozitive / Negative

Bunãtate/ Furie

Bucurie/ Urã

Empatie/ Anxietate

Curaj/ Tristeþe

Calm/ Teama

Culoare Verde Roºu Galben Alb Negru

Climat Vânt Fierbinte Umed Uscat Rece

Dezvoltare Rãsãrire Creºtere Coacere Recoltare Stocare

Energia Generatoare Expansivã Stabilizatoa

re Contractantã Conservantã

Planeta Jupiter Marte Saturn Venus Mercur

Etapa de viaþã Copilãrie Tinereþe Maturitate Bãtrâneþe Moarte

Sunet vindecãtor

Hsu Her Hoo Shee Chway

Numãr 3,8 2,7 5,10 4,9 1,6

CELE CINCI ENERGII ELEMENTARE ªI UNELE DIN CALITÃÞILE ASOCIATE

72

ANEXA 4

Arcada\Dinþi incisivi canini premolari molari I,II molar III MAXILAR R-V. F-V.B. P-I.G. Spl.-S. C-I.S. MANDIBULÃ R-V. F-V.B. Spl.-S. P-I.G. C-I.S.

RELAÞIA DINTRE DENTIÞIE ªI LOJILE ENERGETICE Pe baza caracteristicilor de presiune masticatorie, a miºcãrilor de lateralitate mandibulare fiziologice, dar ºi conform unor principii enunþate mai sus se poate deduce durabilitatea unor materiale uzuale specifice pentru tratamentul stomatologic: MATERIAL incisivi canini premolari molari I,II molar III

Amalgam - - -

Compozit - -

indicaþie de elecþie.

73

ANEXA 5

PUNCTELE DE ACUPUNCTURÃ CU LOCALIZARE SOMATICÃ ANATOFORMÃ

Punctele somatice cu localizare anatoformã sunt acele puncte ce nu necesitã vizualizarea acestora sau mãsurarea în unitãþi specifice "cun" pentru a fi evidenþiate. Punctele localizate pe regiuni corporale: Palma manus: � Peric.9; I.8. Dorsum manus: � P.11; I.G.1; I.G.3; I.G.4; I.9; I.S.1; I.S.2; I.S.3; T.F.1; T.F.3. Reg. Carpalis: � anterior: P.9; I.7; Peric.7. � posterior: I.G.5; I.S.5; T.F.4.

Reg. Antebraþ Cubital anterior: � P.5; I.G.11; C.3; P.3; I.G.12. Cubital posterior: � I.S.8; T.F.10; T.F.11. Antebrahial anterior: � P.7; P.8; C.4; C.5; C.6; Peric.6. Antebrahial posterior: � I.G.6; I.G.10; I.S.6; T.F.5. Puncte Extrameridian(P.E.): � 26, 27, 28, 29, 30. PUNCTELE REGIUNII GÂTULUI: Reg. Scapularã: � I.S.9; I.S.10; I.S.12; I.S.14; D.M.14. Reg. Cervicalã anterioarã: � V.C.22; V.C.23. Reg. m. Sterno-cleido-mastoidian: � IG.17; I.G.18; S.11; I.S.16; I.S.17; V.B.12. Reg. Mentonierã: � V.C.24. Reg. Cervicalã lateralã: � I.G.16. Reg. Cervicalã posterioarã: � V.10; T.F.17; V.B.20; V.G.15. P.E.: � 7, 12, 13, 17, 21. PUNCTELE CAPULUI Reg. Parietalã: � V.G.20. Reg. Temporalã: � T.F.20; T.F.21; T.F.23; V.B.3; V.B.7. Reg. Frontalã:

74

� V.B.14. Reg. Orbitalã: � S.2; V.2; V.B.1; V.1. Reg. Parotideo-maseterinã: � S.6; S.7; T.F.21; I.S.19; V.B.2. Reg. Bucalã: � S.4; S.5. Reg. Oralã: � S.3; V.G.26; V.G.27. P.E.: - 2, 4, 5, 6. PUNCTELE DE LA MEMBRUL INFERIOR: Regiunea Labei Piciorului Reg. Talo-cruralã posterioarã: � V.60; R.3; R.5. Reg. Calcaneanã: � R.4. Reg. Dorsalis pedis ºi Cruralã antero-inferioarã: � S.41; S.43; S.44; S.45; Spl.1; Spl.5; V.B.40; V.B.42; V.B.43; V.B.44; F.1; F.2;

F.4. Marginea medianã a piciorului: � Spl.2; Spl.3; Spl.4; R.2; R.6. Marginea lateralã a piciorului: � V.63; V.64; V.65; V.66; V.67. P.E.: � 36 Regiunea Gambei Unele din puncte au fost selectate ºi datoritã influenþei asupra întregului

organism, deºi localizarea acestora nu este de tip anatoform. Reg. Cruralã posterioarã: � Spl.9; V.57; R.7; R.8; F.7. Reg. Cruralã anterioarã: � S.36; V.B.34; V.B.39. Reg. Posterioarã a Genunchiului: � V.38; V.39; V.40; R.10; F.8. Reg. Anterioarã a Genunchiului: - S.35; V.B.33. P.E.: - 31, 32, 33,34, 35. REGIUNEA LOMBARÃ POSTERIOARÃ Se pun în evidenþã toate punctele situate pe linia medianã dar ºi cele laterale

de la T.12 pânã la nivelul vertebrei sacrale II. � V.21; V.22; V.23; V.24; V.25; V.26; V.27; V.51; V.52; V.G.3; V.G.4; V.G.5. P.E.: - 19, 21.

75

Meridianele ºi Acupunctele de la nivelul extremitãþii cefalice

76

Punctele Auriculare