Activitatea preventiva in MF

DANCEA VLAD IOAN

GRUPA 7

Medicina Generala Anul 6

Introducere

Medicina preventiva si sanatatea publica au ca obiect cresterea si protectia sanatatii populatiei, vindecarea si reabilitarea persoanelor bolnave prin utilizarea eficienta a resurselor disponibile.

Obiectivele medicinei preventive sunt:

1. Preventia bolilor: care e compusa din tehnici care previn aparitia bolilor (fizice, mentale, sau emotionale) sau duc la diagnosticul timpuriu unde terapia poate vindeca, preveni sau modifica progresia bolii.

2. Promovarea sanatatii foloseste tehnici care dezvolta buna starea fizica si emotionala si mareste longevitatea si calitatea vietii. Are de a vede cu faptul ca multe boli nu sunt cauzate de factori necunoscuti sau impredicibili, ci de stiluri de viata modificabili. Schimband aceste obiceiuri de viata, cum ar fi o dieta saraca, exercitiu fizic ineficient, relatii sexuale neprotejate, lipsa ingrijirilor prenatale, consumul de tutun si alcool, droguri, ar putea scade o treime din totalul cazurilor de afectiuni acute, doua treimi din toate cazurile de boli cronice si 40-70% din decesurile premature (Sullivan, 1990).

Preventia primara

E actiunea preventiva care se desfasoara in perioada de risc. Obiectivul principal al preventiei primare e evitarea bolii inaintea instalarii sale. Cateva dintre serviciile de preventie primara sunt educatia sanatatii si vaccinarile. Toate masurile destinate in a evita instalarea bolii constituie preventia primara. Preventia primara e caracteristica cabinetului de medicina de familie deoarece doar medicul de familie vine in contact cu omul sanatos. Preventia primara se efectueaza prin actiuni asupra mediului sau asupra individului.

1. Actiunile asupra mediului vor privi: mediul de familie, profesional, social, ecologic si conditiile epidemiologice.

In mediul familial medicul de familie va acorda importanta conditiilor de locuit, suprafetei locuintei, conditiilor igieno sanitare, iluminatului, alimentarii cu apa, indepartarilor rezidurilor, incalzirii locuintei, alimentatiei in familie, respectarii normelor de igiena a alimentatiei, procurarea si pastrarea alimentelor, asigurarea nevoilor alimentare, procurarea si pastrarea alimentelor, evitarea carentelor si a exceselor, conditiilor epidemiologice din familie, existenta unor boli infectioase sau parazitare, obiceiurilor familiale, consumul de alcool sau de droguri, relatiilor dintre membrii familiei, familii dezorganizate, familii violente, abandonate.

In cazul conditiilor de munca, medicul de familie va acorda atentie noxelor fizice, termice, chimice, substantelor toxice, alergizante, solicitarilor neuropsihice, programului de lucru, stresurilor de la locul de munca.

In cazul mediului social, medicul de familie va acorda atentie factorilor culturali, implicarii sociale a individului, pozitiei sociale a individului, factorilor economici, stresurilor psihosociale, patologiei sociale, starii de sanatate a colectivitatii respective.

In ceea ce priveste ecosistemul in care traieste colectivitatea respectiva, medicul de familie va trebui sa acorde importanta cuvenita poluarii chimice si fizice, modificarilor intervenite in habitat si in biocenoza, influentei asupra starii de sanatate a colectivitatii respective.

In ceea ce priveste situatia epidemiologica, medicul de familie va trebui sa acorde importanta cuvenita incidentei si prevalentei bolilor, prezentei unor focare de boli infectioase, unor rezervoare de virus, cailor de transmitere, prezentei unor boli parazitare, starii de receptivitate a populatiei.

2. Actiunile asupra individului vor privi: supravegherea starii de sanatate a individului, examenele clinice de bilant, identificarea si combaterea factorilor de risc, asigurarea optima a nevoilor, evitarea exceselor, respectarea normelor de igiena, respectarea unui stil de viata corespunzator, cultivarea factorilor sanogenetici, educatia sanitara.

Care este importanta identificarii si combaterii factorilor de risc. In foarte multe boli asa cum ar fi HTA, cardiopatia ischemica, diabetul zaharat si cancerul, sunt implicate o serie intreaga de factori de risc. Asa spre exemplu, in etiopatogenia cardiopatiei ischemice sunt implicate o serie de factori de risc, cum ar fi: antecedentele cardiovasculare, fumatul, consumul excesiv de alcool, obezitatea, hipercolesterolemia, HTA, diabetul zaharat, sexul (predominant la barbati), varsta inaintata, etc. Prin identificarea si combaterea acestor factori se poate realiza o reducere considerabila a cardiopatiei ischemice.

Medicul de familie va trebui sa acorde o importanta deosebita stilului de viata a pacientilor sai in sensul evitarii factorilor patogeni si a factorilor de risc si a cultivarii factorilor sanogenetici privind: alimentatia, evitarea consumului de alcool si tutun, evitarea sedentarismului, respectarea programului de lucru, a perioadelor de odihna, evitarea unor obiceiuri daunatoare, o viata familiala si spirituala corespunzatoare. De aici vine importanta stilului de viata, care are un procent de 40% in sanatatea individului, fata de cei doi 30% dati de factorii genetici, respectiv factori de mediu.

Importanta educatiei sanitare. Medicul de familie trebuie sa acorde educatie sanitara individului pentru ca acesta sa poata respecta normele igienico-sanitare, pentru a evita factorii de risc si pentru a adopta un stil de viata sanogenetic.

Educatia sanitara va depinde de varsta individului, de profesie, de grupa de risc si de nivelul cultural al individului. Educatia sanitara se va referi in primul rand la respectarea masurilor de igiena personala, la respectarea masurilor de igiena alimentatiei, la stilul de viata, la pericolul fumatului si al consumului excesiv de alcool, la pericolul dorgurilor, la masurile de igiena sexuala, la prevenirea bolilor cu transmitere sexuala, la cunasterea sedentarismului, la practicarea exercitiilor fizice, la cultivarae factorilor sanogenetici, etc.

Preventia secundara

E actiunea preventiva care se desfasoara in perioada asimptomatica, inaintea manifestarii clinice a bolii. Masurile directionate catre diagnosticul precoce a bolii constituie preventia secundara. Desi nu este specifica medicului de familie, depistarea precoce poate fi facuta si de medicul de familie, medicul de prim contact si care vine primul in contact cu bolnavul respectiv. Depistarea precoce a bolilor se poate face in cadrul: consultatiilor curente, examenelor clinice de bilant, actiunilor de screening. Cu ocazia consultatiilor curente si a examenlor clinice de bilant se pot descoperi o serie intreaga de boli care evolueaza asimptomatic sau cu o simptomatologie minima, asa cum ar fi: HTA, diabetul zaharat, anemia, noduli tiroidieni, unele forme de cancer, cum ar fi cele ale pielii, ale sanului, ale colului uterin, cancerul de prostata si altele.

Screeningul reprezinta o modalitate de depistare activa a unor boli care au o prevalenta mai mare de 1% si care dispune de un tratament eficace. Pentru descoperirea unor boli latente se apeleaza la anumite teste care trebuie sa aiba o anumita sensibilitate si specificitate.

Depistarea precoce a bolilor are o importanta deosebita deoarece previne aparitia complicatiilor si mareste posibilitatile de vindecare.

Preventia tertiara

E actiunea preventiva care se desfasoara in perioada clinica a bolii. Constituie toate masurile terapeutice aplicate unui pacient care are diagnosticul unei boli. O terapie corecta trebuie sa includa masuri terapeutice pe termen scurt si masuri destinate pentru preventia complicatiilor.

Deoarece bolile cronice au in mod normal o evolutie progresiva si extensiva, atragand in procesul patologic tot mai multe aparate si organe, dupa ce bolile respective au fost depistate, este necesara tratarea corecta in vederea prevenirii si combaterii complicatiilor. Acest lucru este evident in cazul HTA si a diabetului zaharat in care tratamentul corect poate duce la prevenirea complicatiilor si la prelungirea vietii bolnavilor respectivi.

Preventia specifica

Reprezinta prevenirea unor boli cu ajutorul unor mijloace specifice asa cum ar fi prevenirea unor boli infectioase cu ajutorul vaccinarilor, prevenirea rahitismului cu ajutorul vitaminei D, prevenirea gusei endemice triopate prin administrarea de iod, sau prevenirea anemiei feriprive prin administrarea de fier.

Vaccinarile

In conformitate cu ORD MS 386/2015 privind Normele tehnice de realizare a programelor nationale de sanatate publica pentru anii 2015- 2016 , se aplica urmatorul calendar national de vaccinare:

Varsta Tipul de vaccinare Comentarii

recomandata

primele 24 ore

2-7 zile

Vaccin hepatitic B ( Hep B )

Vaccin de tip Calmette Guerrin (BCG)

In maternitate

2 luni Vaccin diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic-Haemophilus B- hepatitic B

( DTPa-VPI-Hib-Hep B )

Vaccin pneumococic conjugat

Medicul de familie

4 luni Vaccin diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic-Haemophilus B hepatitic B

( DTPa-VPI-Hib-Hep B )

Vaccin pneumococic conjugat

Medicul de familie

11 luni Vaccin diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic-Haemophilus B hepatitic B

( DTPa-VPI-Hib-Hep B )

Vaccin pneumococic conjugat

Medicul de familie

12 luni Vaccin rujeolic-rubeolic-oreion

( ROR)

Medicul de familie

5 ani

7 ani

Vaccin rujeolic-rubeolic-oreion

( ROR)

Medicul de familie

6 ani Vaccin diftero-tetano-pertussis acelular-poliomielitic ( DTPa-VPI)/VPI

Medicul de familie

8 ani VPI Medicul de familie

14 ani Vaccin diftero-tetanic pentru Medicul de familie

adulti/ vaccin diftero-tetano-pertussis acelular

Un exemplu de activitate preventiva in MF ar fi urmatorul:

Istoricul bolii Medicina preventiva ExempluPersoana cu risc Preventie primara Se acorda sfaturi unui

individ cu obezitate de varsta medie pentru a reduce riscul de dezvoltare a Diabet Zaharat

Bonavul asimptomatic Preventie secundara (in general, detectare precoce)

Se determina glucozuria unui om obez de varsta medie care se afla intr-o buna stare fizica

Bolnavul simptomatic Preventie tertiara (previne complicatiile si moartea prematura)

Se urmareste pacientul care are tratament cu hipoglicemiante orale

Bibliografie

1. Prof. Dr. Jompan Afilon: “Medicina Comunitara si Medicina Familie”, Editura Eurostampa, Timisoara, 2015

2. G. Garrido Cantero: “Manual de Medicina Preventiva”, Editura Jarpyo Editores, S.A., Madrid, 1998

3. Brett J. Cassens: “Preventive medicine and public health”, Editura Lippincott Williams & Wilkins, San Diego, California, 1992

4. J. A. Murr Gray, Godfrey Fowler: “Fundamentos de Medicina Preventiva”, editura Diaz de Santos S.A., Madrid 1990