Accesul la informatia ecologica

Pe parcursul ultimelor doua decenii Comisia economica europeana a ONU a implementat un sir de masuri pentru protectia mediului, elaborind documente normative si consolidind cooperarea statelor-membre in probleme de mediu. Elaborarea si promovarea Conventiei privind accesul la informatie, justitie si participarea publicului la adoptarea deciziilor in domeniul mediului – Conventia de la Aarhus – a constituit un progres enorm in vederea dezvoltarii bazei juridice internationale in domeniu. La data de 25.06.1998 ministri din aproximativ 40 de state europene au semnat Conventia de la Aarhus, iar la 30.10.2001, dupa ratificarea de catre 16 state, inclusiv de catre Republica Moldova aceasta a intrat in vigoare. Desi s-a constituit ca un instrument regional, Conventia de la Aarhus are o semnificatie globala, deoarece este recunoscuta ca cea mai semnificativa realizare in domeniul “democratiei ecologice” intreprinse sub auspiciile Natiunilor Unite. Constitutia Republicii Moldova, consacrind informatiei de mediu dispozitii speciale, statueaza garantii indubitabile cu privire la dreptul omului la un mediu sanatos si acces neingradit la informatiile despre starea mediului. Conform art. 37 alin. (2) si (3), statul garanteaza fiecarui om dreptul la accesul liber si la raspindirea informatiilor veridice privitoare la starea mediului natural, la conditiile de viata si de munca, la calitatea produselor alimentare si a obiectelor de uz casnic, iar tainuirea sau falsificarea informatiilor despre factorii ce sint in detrimentul sanatatii oamenilor se interzice prin lege.Avind in vedere adoptarea Legii privind accesul la informatie, precum si reglementarile referitoare la informatiile de mediu, stipulate in Legea privind expertiza ecologica si evaluarea impactului asupra mediului inconjurator (nr. 851-XIII din 29.05.96), Legea privind securitatea biologica (nr. 755-XV din 21.12.01), Legea cu privire la apa potabila (nr.272-IVX din 10.02.99) etc., putem considera ca legislatia nationala asigura un cadru juridic eficient pentru realizarea si protectia dreptului de acces la informatia de mediu. Importanta atribuita accesului la informatiile despre starea mediului este accentuata de o serie de dispozitii cuprinse in Codul penal si Codul cu privire la contraventiile administrative, precum si de severitatea sanctiunilor prevazute pentru faptele respective. Astfel, Codul penal prin art. 225 “Tainuirea de date sau prezentarea intentionata de date neautentice despre poluarea mediului” prevede sanctiuni de pina la 10 ani privatiune de libertate pentru tainuirea datelor sau prezentarea intentionata de catre o persoana cu functie de raspundere ori de catre o persoana care gestioneaza o organizatie comerciala, obsteasca sau alta organizatie nestatala a datelor neautentice despre avariile cu poluare excesiva a mediului, cu poluare radioactiva, chimica, bacteriologica sau cu alte urmari periculoase pentru viata sau sanatatea populatiei, precum si despre starea sanatatii populatiei afectate de poluarea mediului, daca aceasta a provocat: imbolnavirea in masa a oamenilor; pieirea in masa a animalelor; decesul persoanei; alte urmari grave.De asemenea, art. 58 si 85/2 din Codul cu privire la contraventiile administrative prevad raspundere administrativa pentru neindeplinirea obligatiei de a face publice informatiile veridice despre calitatea apei potabile, pentru neadmiterea inspectorilor de stat pentru ecologie la intreprindere, pentru refuzul de a acorda informatii sau pentru acordarea unei informatii denaturate despre starea mediului.Afara de Conventia de la Aarhus, mentionam de asemenea Directiva Uniunii Europene 90/313/EEC din 07.06.1990 cu privire la libertatea accesului la informatiile de mediu si, in special, propunerea Comisiei Europene pentru o noua Directiva a Parlamentului European si a Comitetului de Ministri cu privire la accesul publicului la informatiile de mediu (Bruxelles, 29.06.2000, COM (2000) 402 final), propunere ce inglobeaza cele mai democratice si progresiste norme in domeniu.