Românialiterar\

Revist\ a Uniunii Scriitorilor din România Director: Nicolae Manolescu anul XLIII 24 iunie 2011 24 de pagini 2,5 lei

® 25 Finan]at\de

ConsiliulJude]ean

Alba

Tema lunii: Forme ale exiluluiRONNY SOMECK: Nu m\ `mpu[ca]i, eu nu s`nt dec`t pianistul

Editorial de NICOLAE MANOLESCU: Ura noastr\ cea de toate zilele

Prezen]e la Fest i va lu l „Z i l e [ i nop] i de l i t eratur\“

Proz\ de PETRU CIMPOE{U

interviuri cu MATEI VI{NIEC [i OGNJEN SPAHIC

interviu realizat de Ilie Rad

ION POP - 70„Sentimentul ini]ial de solidaritate

intelectual\ [i afectiv\ a r\mas foarteviu pentru majoritatea «echinoxi[tilor»“

interviu realizat de Ilie Rad

,

România lliterar\ ®Revist\ eeditat\ dde

Uniunea SScriitorilor ddin RRomânia [i Funda]ia RRomânia lliterar\

Redac]ia: NICOLAE MMANOLESCU – directorGABRIEL CCHIFU – ddirector eexecutiv IONELA SSTANCIU – ssecretar ggeneral dde rredac]ieMARINA CCONSTANTINESCU – rredactorLUMINI}A CCORNEANU – rredactorANA CCHIRI}OIU – rredactorCOSMIN CCIOTLO{ – rredactor aasociatSORIN LLAVRIC – rredactor aasociatANGELO MMITCHIEVICI – rredactor aasociat

Corectur\: SIMONA GALA}CHI (pag. 22, 33, 44, 55, 66, 77, 88, 99, 110, 111, 112, 113), NINA PPRUTEANU (pag. 11, 114, 115, 116, 117, 118, 119, 220, 221, 222, 223, 224).

Concep]ia ggrafic\: MIHAELA ßßCHIOPU(varia]iuni ppe ttema „connverrsa]]ii””)Fotoreporter: ION CCUCUTehnoredactare ccomputerizat\: IONELA SSTANCIU GEORGE MMAXIMILIAN IIONESCU Prelucrare iimagine: VALENTINA VVL|DANCoresponden]i `̀n sstr\in\tate: RODICA BBINDER(Germania), GABRIELA MMELINESCU (Suedia),LIBUŠE VVALENTOVÁ (Cehia)

Funda]ia România lliterar\, CCalea VVictoriei133, ssector 11, ccod 0010071, BBucure[ti.Director aadministrativ: VALENTINA VVL|DANSecretariat: SOFIA VVL|DAN, GHEORGHEVL|DANCont `̀n llei: BBRD-GGSG AAgen]ia {{incai,RO91BRDE441SV59488894410. CCont `̀n vvalut\:BRD-GGSG AAgen]ia {{incaiRO87BRDE441SV59488974410 ((USD),RO37BRDE441SV59489004410 ((EUR)

Conform pprevederilor SStatutului, UUniuneaScriitorilor ddin RRomânia nnu eeste rrespon-sabil\ ppentru ppolitica eeditorial\ aa ppubli-ca]iei [[i nnici ppentru ccon]inutul mmaterialelorpublicate.

România lliterar\ este mmembr\ aaAsocia]iei RRevistelor, IImprimeriilor [[i

Editurilor LLiterare ((A.R.I.E.L.), aasocia]ie ccustatut jjuridic, rrecunoscut\ dde cc\tre

Ministerul CCulturii [[i PPatrimoniului NNa]ional.

ISSN 11220-66318

Editorial de Nicolae Manolescu – p. 3

Ura noastr\ cea de toate zile

le

Ronny Someck (Israel) – p. 4

Nu m\ împu[ca]i, eu nu sînt decît piani

stul

Contrafort de Mircea Mih\ie[ – p. 5

Autostrada care nu duce nic\

ieri

Gabriela Gheorghi[or: Cartea de

critic\ – p. 6

Recenzii de Radu Vancu [i Iulia Iarca – p. 6

Cronica literar\ de Cosmin Ciotlo[ – p. 7

Aspecte lirice contemporane

Poeme de Aurel R\u – p. 8

Cronica ideilor de Sorin Lavr

ic – p. 9

Scolastica [tiin]ei

Petru Cimpoe[u

Vibra]ii (fragment) – pp. 10-11, 16

Interviurile României literare: I

on Pop – pp. 12-13

„Sentimentul ini]ial de solidaritate inte

lectual\ [i afectiv\

a r\mas foarte viu pentru majoritatea «echi

noxi[tilor»”

Cronica edi]iilor de R\zvan Voncu –

p. 14

Recuperarea modelelor

Po[ta redac]iei de Horia Gâr

bea – p. 15

Buze umede, fecioare neseduse

P\catele limbii de Rodica Zafiu – p. 15

Hâr]og\raie, t\bl\raie, c\bl\r

aie...

C\t\lin Davidescu – p. 16

Mihai Sârbulescu sau despre tr

ansparen]ele crea]iei

Mihai Alexandru Canciovici – p. 17

Metropolitan Opera din New York – azi

Cronic\ plastic\ de Petre T\

n\soaica – p. 18

Vara în care am intrat

Cronica filmului de Angelo Mitchievici – p. 19

Istoria [i circul

Matei Vi[niec - Interviu

„La 55 de ani trebuie s\ furi

cît mai mult

timp pentru tine însu]i“– p. 20

Ognjen Spahić- Interviu

„Eu tr\iesc literatura din in

terior“ – p. 21

Marieva Ionescu– p. 22

Literatura latinoamerican\ la sup

erlativ

Meridiane – p. 23

Pentru rubrica Po[ta redac]iei, textele vor fi trimise pe adresa: posta.romlit@gmail.com

e-mmail: rromania_literara@yahoo.com; revistaromanialiterara@gmail.com;

http://www.romlit.ro; ttel.:021.212.79.86; ffax: 0021.212.79.81

Imprimat lla FED PPRINT

Premiile Romââniei llitterare,

de ddebut [[i „„Cartea AAnului”, ssunt

accordate ccu ssprijinul

FFunda]iei AAnonimul

Din ddecembrie 22010, rrevistaRomânia lliterar\ apare

cu ssprijinul ffinanciar aalMinisterului CCulturii [[i

Patrimoniului NNa]ional

2............................................................................................................................................................................................................ România literar\ num\rul 25 / 24 iunie 2011

Sunt de mult\ vremeimun la atacurile lapersoan\ la care m\expun, inevitabil, atâtmeseria de critic, cât[i pre[edin]ia USR.Le-am r\spuns rareori

când a fost vorba doar de mineînsumi. Ceea ce m\ determin\s\ scriu rândurile de mai joseste faptul c\ nu mai e vorbadoar de mine, ci de USR [i decolegii mei din conducere.

Ni se pun tuturor în cârc\ faptede care nu suntem responsabili saucare nu sunt adev\rate. Dincolo deinexactit\]i [i calomnii, atacurileau c\p\tat în ultimul timp caracterulunei campanii contra USR [i sunt,din ce în ce mai des, alimentatede un sentiment care poate fi numit,f\r\ teama de a gre[i, ur\. M\rturisescc\ la ur\ nu sunt imun. Amconsiderat-o dintotdeauna unsentiment degradant [i pentrucei care ur\sc, [i, vai, [i pentrucei care sunt urî]i. Ura m\ murd\re[te[i pe mine, nu numai pe cei carem\ ur\sc. Da, [tiu, ura este ira]ional\[i a[ fi naiv s\ cred c\-i pot g\sivreo explica]ie. Ura e o boal\ aspiritului uman. {i, din p\cate, oboal\ f\r\ leac. De aceea m\ resemnezs\ dau o replic\ numai acelor repro[uriaduse mie [i conducerii USR a c\rorfalsitate poate fi dovedit\. Cât prive[teura noastr\ cea de toate zilele, lass\ treac\ de la mine paharulam\r\ciunii.

USR îîn vvrie?, se întreab\ LiviuAntonesei într-un articol recentdintr-o publica]ie ie[ean\. Îngrijorarealui Liviu Antonesei pleac\ de la treidemisii din USR, anun]ate, darnepuse în practic\ statutar. E, desigur,regretabil c\ Nicolae Breban, IulianT\nase [i Daniel Cristea-Enachenu mai vor s\ fie membri ai USR.Dar mi s-ar fi p\rut firesc pentruun scriitor care a studiat logica înfacultate s\ nu confunde cauzelecu efectele. Nici eu, nici ConsiliulUSR, dup\ cum am explicat în dou\rânduri (e drept, nu pe blog, cumse pare c\ prefer\ Liviu Antonesei),n-am f\cut altceva decât s\ lu\mact de colaborarea cu securitatea alui Nicolae Breban. Liviu Antoneseim\ cunoa[te destul de bine ca s\[tie c\ n-a[ fi f\cut public comunicatulCNSAS, f\r\ a m\ fi asigurat c\legea îmi permite, înainte de odecizie judec\toreasc\. Considera]iilesale pe aceast\ tem\ sunt simplesubterfugii. Ceea ce m\ tulbur\în analiza lui Liviu Antonesei estefelul cum întoarce lucrurile, incriminând

gestul meu, absolut legitim [i câtu[ide pu]in acuzator, [i absolvindu-lpe al lui Nicolae Breban, care mi-a adresat o scrisoare lipsit\ dedemnitate [i plin\ de ur\. În ce-lprive[te pe Daniel Cristea-Enache,mi s-ar fi p\rut normal ca LiviuAntonesei s\ observe c\ pretinsademisie (retras\ ulterior, în interviuldin „Academia Ca]avencu”, de careLiviu Antonesei nu pare a aveacuno[tin]\) n-avea decât un temeisubiectiv [i absurd. Liviu Antonesein-are cuno[tin]\ nici de con]inutulscrisorilor primite de R.l. de la uncititor pe care Enache le folose[tedrept pretext. Dac\ le-ar fi citit, fie[i reproduse de Enache însu[i, arfi remarcat dou\ lucruri: c\ nu-l ca-lomniaz\ pe Enache, la care cores-pondentul nici nu se refer\, [i c\n-au nici o leg\tur\ cu stilul lui Al-cibiade din „România Mare”. Titlulinterviului lui Liviu Antonesei estegr\itor pentru cum devine tân]arularm\sar ̀ n publicistica româneasc\.Atâta lips\ de discriminare din parteaunui om de condei ca Liviu Antoneseinu g\se[te în ochii mei nici o justificare.O fi un mod de a se solidariza cuIulian T\nase, care declar\, el, afi demisionat din solidaritate (ah,cli[eul \sta!) cu Enache „în chestiuneaHoria Ha]ieganu”. Faptul c\ Enachea s\rit la gâtul corespondentuluiR.l. f\r\ nici un motiv sau, mai binezis, ca s\ ascund\ motivul adev\rat(nu altul decât ura pe care mi-opoart\!), nu pare de natur\ s\-l re]in\pe Iulian T\nase de la un gestlipsit de orice sens.

Un adev\rat rechizitoriu contraconducerii USR public\ pe bloguls\u Dan Mircea Cipariu. Jum\tatedin acuza]ii sunt inven]ii pure.Cealalt\ jum\tate, expresia celeimai depline rele credin]e. Cipariunu pare a se fi împ\cat nici acumcu pierderea alegerilor la pre[edin]iaUSR [i nici s\ fi în]eles c\ le-a pierdut,nu din cauza mea, ci a lui însu[i. Înloc s\-[i scrie opera care s\-i deadreptul a conduce breasla, prefer\s\ caute nod în papur\ conduceriialese [i s\ m\ calomnieze pe mine.C\ a[ fi sacrificat încasarea timbruluiliterar în schimbul ob]inerii de laguvernul Boc a banilor pentrupublica]iile culturale este o enormitate.Dac\ ar fi participat regulat lareuniunile Consiliului USR, ar fiaflat c\ ini]iativa revizuirii legiitimbrului, pe cale de a fi adoptat\,a fost a conducerii actuale a USR.Cât prive[te cea dintâi form\ a legii,ea dateaz\, e adev\rat, dinainteavenirii noastre la conducere, cumen]iunea, care nu-i scap\ întâm-

pl\tor lui Cipariu, c\ legea s-a aplicatabia când noi am modificat normele,în 2006, [i încas\rile au crescutsubstan]ial. Nu-i face cinste r\fuialacu organizatorii Festivalului de laNeptun, care r\mâne un succeschiar [i în condi]iile în care DanMircea Cipariu s-a ab]inut, capre[edinte al Filialei de poezie dela Bucure[ti, de a-[i propuneparticiparea. De altfel, mitoman,Cipariu întinde o mân\ tuturor celorcare atac\ USR, justificând nejustificabilul[i arogându-[i dreptul de a-l transferala Bucure[ti pe Suciu, cel amenin]atcu excluderea din Filiala Sibiu, uitândam\nuntul c\ nu intr\ în atribu]iilelui statutare.

Liviu Ioan Stoiciu reprezint\ uncaz de mistificare a realit\]ii care]ine de patologie. Aflat la un metrude mine [i de colegii mei din conducereaUSR în reuniunile de Consiliu, a[adar,având acces pe viu la toate informa]iile,ca [i posibilitatea de a întrebasau replica, notând grijuliu tot cese discut\ [i se hot\r\[te, pare cudes\vâr[ire inapt s\ în]eleag\ ceva.Scrie apoi pe blogul propriu numain\zdr\v\nii, acuzându-ne de lips\de transparen]\. Dac\ ar fi s\-id\m crezare, ar trebui s\ admitemc\ am privatizat USR pe metodaMEBO(!) sau c\ risipim bani peun Festival ca acela de la Neptun,[i asta, fiindc\ am invitat doi laurea]iNobel [i nu pe Liviu Ioan Stoiciu..În sfâr[it, î[i învinuie[te în bloccolegii din juriul de nominaliz\ri alUSR c\ s-au f\cut de râs fiindc\ nul-au nominalizat [i pe el.

Filiala USR de la Sibiu a publicatdeja un comunicat referitor la ataculla adresa mea [i a conduceriivenit din partea lui Adrian Suciu,

comunicat din care rezult\ c\ poetula beneficiat de premii [i de lans\ride carte, a fost pl\tit pentru lecturipublice, tip\rit în revista „Euphorion”,cu alte cuvinte c\ a profitat, cato]i scriitorii, de aten]ia [i sprijinulUSR pe care o murd\re[te acum înmod incalificabil. În concep]ia luiCipariu [i a altora, eu sunt vinovatde a-i trata cum nu se cuvine peSuciu et. comp., to]i, inocen]i cani[te nou-n\scu]i. Calomniile lor [ilimbajul suburban sunt trecute subt\cere. Cu ce mi-am atras ura luiSuciu, m\ întreb [i m\ întreb.Sau pe a lui Mircea Cipariu, aflatîntr-o permanent\ ebuli]ie f\r\leg\tur\ cu literatura. Sau pe a AureiCristi, care a f\cut mai mult r\udecât oricine cu campania din„Contemporanul” pe tema pierderiiCasei Monteoru, obligându-ne laeforturi considerabile spre a reparace s-a mai putut repara, o dat\ opiniapublic\ temeinic dezinformat\.Ar fi simplu de spus c\ aceast\ ur\vine doar din ne[tiin]\ [i din u[urin]\.M\ tem c\ vine [i din interese foarteprecise, din frustrare [i din rea-voin]\. Recunosc la urm\ c\, precumam spus de la început, n-am nicio explica]ie valabil\ pe de-a-ntregul.

Am convocat în partea a doua alui iulie o reuniune excep]ional\ aComitetului Director, care va analizasitua]ia creat\, caz cu caz. Nu excludposibilitatea de a da curs solicit\riiunor filiale [i a unor colegi de aproceda la sanc]iuni statutare.Reuniunea va face publice concluziile,nu înainte de a pune pe dou\ coloaneacuza]iile [i, respectiv, ac]iunileîntreprinse de USR în folosulob[tei.

actualitatea

România literar\ num\rul 25 / 24 iunie 2011.................................................................................................................................................................................................................................................3

Ura noastr\ cea de toate zilele

editorial de nicolae manolescu

SR în vrie?, se întreab\ Liviu

Antonesei într-un articol

recent dintr-o publica]ie

ie[ean\.u

F\nu[ Neagu, Ioan Alexandru - 1993 Foto: Ion Cucufo

toteca

rom

âniei lit

erar

e

Eo poveste cu o pisic\ce fugea dup\ un[oarece. {oarecelea g\sit o gaur\ încare a intrat. Dup\un timp, a auzit unl\trat [i s-a gîndit:

„Dac\ se aude l\trat, probabilc\ pisica a fugit.”

A[a c\ a ie[it din gaur\, adeschis ochii [i a z\rit pisica.

- {tiu c\ m\ vei mînca la cin\,i-a spus pisicii, dar spune-mi cumde-am auzit l\trat de cîine?

Pisica a zîmbit [i i-a r\spuns: - În ziua de azi nu te po]i

descurca dac\ nu [tii dou\ limbi.

Din cînd în cînd m\ simt capisica din poveste. Primul numeal celor dou\ limbi ale mele esteatmosfera estic\, iar al doilea esteatmosfera vestic\.

George Orwell, în eseul Lavîn\toare de elefan]i, î[i descriepersonajul într-un mod special.Scrie: „Chipul s\u a-nceput s\ iaforma m\[tii pe care o poart\”

Masca mea se nume[teBAGDAD, iar chipul meu a-nceputs\ ia forma acesteia în timpulR\zboiului din Golf din 1991.

M-am n\scut acolo. Un doctor german mi-a asistat

venirea pe lume într-un spitalevreiesc, iar doica mea era ar\boaic\.Ai mei m-au dus în Israel cînderam mic, iar „cutia neagr\” aamintirilor mele e goal\.

Dar mai sînt [i pove[tilealor mei despre cafeneaua delîng\ Tigru, despre mirosul fructelordin Pia]a Shugra [i despre cînt\re]iprecum Farid El Atrash [i Abd ElWabb.

Via]a mea în Israel a fost unamestec de culturi.

În casa p\rin]ilor se vorbeaebraic\ [i doar Bunicul urma stilulde via]\ specific Bagdadului. Elvorbea o ebraic\ stricat\ [i m\lua cu el la o cafenea unde sepunea muzica unui cînt\re] egipteanpe nume Um Kulthum [i unde seservea cafea neagr\ exact ca aceeadin cafeneaua de lîng\ Tigru.

Pentru mine, Bagdadul a devenito metafor\, un loc care a existatdoar în inima Bunicului.

Mi se p\rea c\ m\ îndep\rtasemde Bagdad, dar ora[ul s-a întors[i mi-a b\tut la u[\ în timpulPrimului R\zboi din Golf.

Priveam la televizor imaginide-acolo, cu o masc\ de gazepe fa]\.

În fiecare dintre ele încercams\-mi identific premerg\torul saus\ dau cu ruj pe buzele mameimele tinere sau s\-l z\resc petata trecîndu-[i degetele prin p\r.

În clipa urm\toare am v\zutlocul distrus.

Am sim]it atunci c\ mi-edor de locul na[terii mele [i departea estic\ a vie]ii mele, c\reiaa[ vrea s\-i fac loc în partea vestic\a vie]ii mele.

De atunci, simt c\ trebuies\ tr\iesc cu dou\ culturi.

Îmi place de exemplu, s\ beauArak [i Coca Cola, s\-l ascultpe Abad el Wabb sau pe Beatle[ipe acela[i CD.

Dar nu e o situa]ie u[oar\,pentru c\ un poet care tr\ie[teîn Israel e asemenea pianistuluipe care-l vedem în western-uri. Î[i a[eaz\ pianul în col]ulcîrciumii, unde miroase negre[ita praf de pu[c\. E con[tient c\locanta nu e sal\ de concerte, darpoate c\ acesta e locul adev\rat.

Pentru siguran]a sa, spune:Nu m\ împu[ca]i, eu nu sînt decîtpianistul.

Scriu în ebraic\. Ebraica e olimb\ care combin\ o mul]imede niveluri: pe de-o parte e Biblia,pe de alt\ parte, jargonul armatei.Mai lu\m cuvinte [i de la culturileamestecate ale imigran]ilor veni]iîn Israel [i, desigur, ne influen]eaz\[i vecinii no[tri arabi. Dar, cutoate astea, dac\ Regele Davidar ajunge în acest sfîr[it des\pt\mîn\ la Ierusalim, ar în]elegelimba ebraic\.

Treaba poetului este poates\-i serveasc\ Regelui David dreptghid turistic.

((CCoommuunniiccaarree pprreezzeennttaatt\\ llaaCCoollooccvviiuull ddee llaa NNeeppttuunn,, 22001111..

TTrraadduucceerree ddee AAnnaa CChhiirrii]]ooiiuu))

4..................................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 25 / 24 iunie 2011

CALENDAR25.06.1937 - s-a n\scut DorelVi[an 25.06.1938 - s-a n\scut StelianOancea 25.06.1957 - s-a n\scut R\zvanDucan 25.06.1975 - s-a n\scut PaulSârbu 25.06.1988 - a murit {erbanCioculescu (n. 1902)

26.06.1927 - a murit Vasile Pârvan(n. 1885) 26.06.1936 - a murit ConstantinStere (n. 1865) 26.06.1950 - s-a n\scut MariusJucan 26.06.1950 - s-a n\scut PaulSpirescu 26.06.1951 - s-a n\scut VasilePopa Homiceanu 26.06.1973 - a murit Olimpia Radu(n. 1947)

26.06.1995 - a murit Emil CCioran(n. 1911)

27.06.1840 - s-a n\scut SamsonBodn\rescu (m. 1902) 27.06.1887 - s-a n\scut EmanoilBucu]a (m. 1946)

28.06.1919 - s-a n\scut Ion D.Sârbu (m. 1989) 28.06.1938 - s-a n\scut RodicaBraga 28.06.1951 - s-a n\scut VirgilMihaiu 28.06.1952 - s-a n\scut FlorianCopcea 28.06.2006 - a murit RomulusZaharia (n. 1930)

29.06.1819 - s-a n\scut NicolaeB\lcescu (m. 1852) 29.06.1837 - s-a n\scut Petre P.Carp (m. 1919) 29.06.1893 - s-a n\scutDemostene Botez (m. 1973) 29.06.1922 - s-a n\scut VaskoPopa (m. 1991) 29.06.1954 - s-a n\scut RaduAldulescu 29.06.1991 - a murit Vasile Zamfir(n. 1932)

ronny someck (israel)tema lunii: Forme ale exilului

Nu m\ împu[ca]i, eu nu sînt decît pianistul

Se închin\ so]iei mele, Michaela, artistplastic,

apus\ la vârsta de 63 de ani

Moto: „Sunt dou\zeci de ani [i înc\ unul... N-a[ vrea niciunul s\ i-l dau minciunii...”

(N. Labi[, 3 dec. 1956)

La 70 de ani [i înc\ unulpotcoava coapt\-ncepe-ncet s\ cad\iar vinul putreze[te trist în cad\pe când m\-n\bu[\ fierbând destinul

m\sel\ria s-a carbonizatam ochii goi ca dou\ stinse parcepruncul plângând în mine se întoarce[i m\ descoper\ canonizat...

Tu pui r\sadurile mor]ii-n spinir\sare-n urm\ ghear\-n alt\ ghear\tu lupt\-te-n lupoaica ta ursar\[i îmi preseaz\ oasele în crini –

la levita]ia dintâi de ast\ sear\la 70 de ani [i înc\-o var\...

11 mai 2011Gheorghe Istrate

La 70 de ani[i `nc\ unul...

poemul s\pt\mânii de gheorghe istrate

actualitatea30.06.1938 - s-a n\scutConstantin Coroiu 30.06.1945 - s-a n\scut DorinTudoran 30.06.1946 - s-a n\scut DoraPavel 30.06.1948 - s-a n\scut AquilinaBir\escu 30.06.1948 - s-a n\scut EugeniaB\lteanu 30.06. 1962 - a murit B. Jordan (n. 1903) 30.06.2007 - a murit Stan Velea(n. 1933)

1.07.1925 - s-a n\scut Ion Maxim(m. 1980) 1.07.1926 - s-a n\scut GheorgheUrsu (m. 1985) 1.07.1929 - s-a n\scut CostacheOl\reanu (m. 2000)

1.07.1941 - s-a n\scut Ion PPop 1.07.1944 - s-a n\scut VasileMusc\ 1.07.1950 - s-a n\scut Ioan Ne[u 1.07.1950 - s-a n\scut RaduT\t\ruc\ 1.07.1954 - s-a n\scut AlexandruMu[ina 1.07.1960 - s-a n\scut RaduCiobotea 1.07.1965 - s-a n\scut NicolaeCorlat 1.07.1972 - a murit BasilMunteanu (n. 1897) 1.07.1983 - s-a n\scut AndreiNovac 1.07.2006 - a murit GeorgetaHorodinc\ (n. 1930)

2.07.1893 - s-a n\scut DemosteneBotez (m. 1973) 2.07.1895 - s-a n\scut MihaiTican-Rumano (m. 1967) 2.07.1914 - a murit Emil Gârleanu(n. 1878) 2.07.1919 - s-a n\scut {tefan Fay(m. 2009) 2.07.1926 - s-a n\scut OctavianPaler (m. 2007) 2.07.1938 - s-a n\scut SzilágyiDomokos (m. 1976) 2.07.1947 - s-a n\scut Dan Verona 2.07.1951 - s-a n\scut IsabelaVasiliu Scraba 2.07.1954 - s-a n\scut IoanHolban

Rubric\ rrealizat\ dde

NNiiccoollaaee OOpprreeaa

Criza înv\]\mântului,îndeosebi a celui superior,a devenit atât de acut\,încât nu mai poate fi rezol-vat\ în interiorul sistemului.Primul domeniu care st\ s\cad\ sub foarfecele multiple

ale dezinteresului, vulgariz\riiextreme a societ\]ii contemporane[i ideologiei distructive a corectitudiniipolitice e cel umanist.

Vor urma – n-am nicio îndoial\ – cel[tiin]ific, iar finalmente lepra ignoran]eise va extinde [i asupra zonei care,deocamdat\, pare s\ fie în culmileînfloririi: cea a business-ului. Societateaoccidental\ a putut s\ ating\ într-untimp relativ scurt (câteva decenii) unnivel de civiliza]ie [i prosperitate f\r\precedent tocmai pentru c\ st\tea pesolul solid al unei viziuni care sintetizacâteva secole de exerci]iu umanistic.Proiectul social occidental n-ar fi fostposibil f\r\ acumularea tezaurului degândire [i reflec]ie din domeniul„umanioarelor”, care a impulsionat [icercetarea [tiin]ific\.

Nu trebuie s\ te fi hr\nit cu scepticismullui Cioran ori s\ fii adeptul teoriilorcatastrofiste privind declinul omenirii.{i nici nu trebuie s\ apar]ii vreunui clubconservator. E suficient s\ prive[ti înjur [i s\ consta]i viteza [i gradul de[ubrezire a fundamentului civiliza]ieioccidentale. Ar fi ridicol ca [apte miliardede p\mânteni din [apte – ori poate c\între timp am [i devenit opt! – s\ tr\iasc\dup\ regulile unora din personajele luiJane Austen (de pild\, Mr. Bennet,din Mândrie [i prejudecat\, cel care eracufundat în nesfâr[ite lecturi, în vremece fiicele sale traversau incandescentedrame sentimentale). Dar e la fel deridicol ca, dup\ vreo dou\ sute de aniîn care umanitatea a putut s\ beneficiezede accesul neîngr\dit la c\r]i [i lacunoa[tere, aceea[i umanitate s\ seretrag\ de bun\voie în grotele ignoran]ei[i dispre]ului fa]\ de cultur\.

Ca în oricare ciclu infernal, dezastrelese poten]eaz\ între ele: lumea nu cite[tepentru c\ cititul nu mai aduce niciunavantaj, iar avantajele pe care aiputea s\ le ai citind au disp\rut pentruc\ nu cite[ti! Nemaiexistând o pia]\sigur\ pentru domeniile umaniste,studen]ii s-au orientat, cu siguran]a desine a turmei, spre zonele unde, li separe lor, exist\ [anse mari de a-[ig\si un loc de munc\. Nu mai insistasupra responsabilit\]ii mediilor academiceoccidentale pentru aceast\ situa]ie –am f\cut-o în repetate rânduri. Dup\ce, vreme de câteva decenii, au împinszona umanist\ într-o fund\tur\ perfectetan[\, unde nu p\trundea [i de unde

nu ie[ea niciun sunet, acum se mir\c\ nimeni nu mai e preocupat de„spectaculoasele” lor teorii.

Dar cum ar putea fi? Când o întreag\civiliza]ie a optat pentru cooperare [iglobalizare, când „construirea de poduriciviliza]ionale” [i „deschiderea de noiorizonturi” sunt sloganele vremii, dece-ar mai fi lumea interesat\ de-undomeniu care propag\ încremenirea [iatomizarea? Zona cercet\rilor umanistea fost îngenuncheat\ de abera]iile„structuraliste” [i „deconstructiviste”n\scute din demonismul marxisto-leninist. Au „deconstruit” de câtevadecenii încoace tot ce putea fi deconstruit,astfel încât nu le-a r\mas – într-unsuprem masochism – decât s\ se„deconstruiasc\” pe sine. E suficient s\consta]i cine sunt vedetele domeniului– eterna band\ de b\rbo[i fascina]i deefigia lui Castro – de la Terry Eagletonla Slavoj ŽiŽek – pentru a trage concluziilede rigoare.

A urma o facultate umanist\ a devenit,în acest moment, o metafor\ a gratuit\]ii.O gratuitate costisitoare, de vreme cetaxele cresc vertiginos de la an la an,iar [ansele de a g\si un post sunt puriluzorii. Cu diferen]ele de rigoare, situa]iae cam aceea[i, atât în Europa, cât [i înStatele Unite. Parohiale, func]ionândmai degrab\ ca ni[te organiza]ii închise,

promovând un limbaj incomprehensibilpentru neini]ia]i, universit\]ile au dobânditapanajele sectarismului îngust mo[tenitdin tradi]ia bol[evic\. Reciclând într-op\s\reasc\ ridicol\ banalit\]ile domeniului,adep]ii lui Chomsky, Eagleton, ŽiŽek,Badiou [i ai deja clasicilor Derrida [iFoucault s-au autocondamnat lamarginalitate [i insignifian]\. Nu trebuies\ ne mire c\ singura lor construc]iedemn\ de remarcat în ultimele deceniie un fel de etic\ generalizat\ aresentimentului.

În acest context, un fapt care în alteîmprejur\ri ar fi trecut f\r\ a face valuri,a stârnit o vâlv\ enorm\. A. C. Grayling,binecunoscutul filozof oxfordian, personajde mare influen]\ public\, specialist înepistemologie, metafizic\ [i logic\ filozofic\,membru în zeci de societ\]i cultural-[tiin]ifice, a decis s\ pun\ la Londra bazeleunei noi universit\]i, The New Collegeof Humanities. Momentul e, trebuie s\recunoa[tem, nea[teptat, iar gestul

reprezint\ un act de temeritate. Demersule [i sfid\tor: atunci când centre de maretradi]ie, inclusiv Oxford [i Cambridge,nu-[i mai ascund dificult\]ile, iat\ c\ unaventurier singuratic îndr\zne[te s\înoate împotriva curentului. (Ca trist\anecdot\, de curând am avut prilejuls\ intru, chiar la ea acas\, în libr\rialui Oxford University Press. Pe lâng\ fap-tul c\ rafturile care m\ interesau, celede literatur\ [i teorie literar\, erau absolutdeprimante ca num\r de titluri [i tematic\,în sfertul de or\ în care le-am parcurs,în afar\ de mine [i de cei doi prietenicare m\ înso]eau, n-a mai intrat absolutnimeni...)

Ini]iativa lui A. C. Grayling are,desigur, [i o component\ cinic-ironic\,tipic britanic\. Se [tie c\ de curânduniversit\]ile engleze au primit dreptulde a-[i tripla taxele, de la trei mii de lirepe an la nou\ mii. Ei bine, Grayling adecis c\ taxa minim\ pentru cei caredoresc s\ se înscrie la universitatealui din Bedford Square este de... optsprezecemii de lire. Un pre] revolt\tor demare. În realitate, Grayling n-a f\cutdecât s\ se alinieze la nivelele de taxaredeja existente în marile universit\]i oc-cidentale ([i îndeosebi nord-americane).Printre cei ie[i]i la atac se remarc\ –fire[te! – stângistul de lux, Terry Eagleton,mare ap\r\tor al înv\]\mântului de statenglez, dar beneficiar, pentru doar treis\pt\mâni de predare pe an, al unuisalariu regesc la Notre Dame CatholicUniversity din statul Indiana – fire[te,USA!

Pentru stângi[ti, ini]iativa lui Graylinge o clar\ declara]ie de r\zboi f\cut\popula]iei s\race, care nu va puteaniciodat\ s\-[i trimit\ copiii la o astfelde universitate. Ceea ce e o exagerare,de vreme ce Grayling sus]ine c\ o cincime

din locurile de studiu vor beneficia deburse care acoper\ totalitatea cheltuielilor.În realitate, întreg înv\]\mântul umanista devenit cvasi-inaccesibil, iar ini]iativalui Grayling nu e decât o ilustrare aacestei situa]ii. Universit\]ile n-aufost niciodat\ [i nic\ieri egalitare. Eleau creat o elit\ în beneficiul c\reia aulucrat, dup\ caz, prin finan]\ri directe[i indirecte, [i alte institu]ii ale statului.Lucrurile au fost acceptabile atâta vremecât p\tura c\reia i se permitea s\ aib\acces în mediile academice era suficientde groas\. Ea devine o problem\ acum,când dificult\]ile economice ridic\ bariereacolo unde ar trebui s\ existe accesneîngr\dit.

Pe lâng\ aceste zbateri, e din ce înce mai evident c\ iluziile vândute, deceniiîn [ir, de stânga politic\ au început s\atace însu[i creierul na]iunilor. Faptulc\ ele au ajuns la autolobotomizarenu e o solu]ie, ci un simptom: cel alînceputului dramatic al sfâr[itului.

contrafort de mircea mih\ie[

Autostrada care nu duce nic\ieri

România literar\ num\rul 25 / 24 iunie 2011.................................................................................................................................................................................................................................................5

recenzii

6.....................................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 25 / 24 iunie 2011

Corin BBraga,Psihhobioggrafii,

IIaa[[ii,, EEddiittuurraa PPoolliirroomm,, 22001111,, 331188 pp..

Noul volum al lui Corin Bragacon]ine, de fapt, studii maivechi. Unele au fost publicateîn reviste, altele, în cuprinsulunor c\r]i anterioare ale

autorului, în dic]ionare literare sauca texte de escort\ ale unor edi]iide opere. Care ar fi atunci mizaacestui op? În esen]\, una (subtil)polemic\ fa]\ de epistemologiaorizontal\ a postmodernit\]ii,focalizat\ pe analiza superficiei [iipostaziat\ simbolic prin metafora

rizomului. În ce fel? Prin retestareaunei hermeneutici de tip modern,a profunzimilor suflete[ti [i asubteranei incon[tientului, ilustrat\de imaginea verticalizat\ a arborelui.Pentru relevan]a general\ a„experimentului“ (studiul faunei[i vegeta]iei abisale), explor\rileparticulare ale batiscafului psihanaliticpilotat de Corin Braga aveau nevoiede unificare. Lectura noastr\urm\re[te, astfel, o aventur\ prinadâncuri psihologice extins\, cuun caracter sistematic [i emblematic.

Pentru un cercet\tor serios,ancrajul teoretic este inconturnabil.De aceea, Psihobiografii debuteaz\cu un discurs asupra metodei(„Psihanaliza dup\ un secol“), încare autorul realizeaz\ un scurtistoric/ bilan] al psihanalizei,prezentându-i contextul de ecloziune,conceptele, direc]iile de evolu]ie,precum [i „mo[tenirea“ sa înWissenschaft Literatur [i în CulturalStudies. De remarcat, în acestpreambul, distan]a critic\ a luiCorin Braga, vizibil\ în relevareaechilibrat\ a punctelor slabe, alimitelor, a aspectelor contestabileale metodologiilor psihanalitice,dar [i a achizi]iilor utile, a importan]eieuristice în cercetarea literar\ sauîn aceea larg antropologic\.

Chestionarea f\r\ menajamente ametodei nu trece cu vederear\spunsul la întrebarea privindviitorul ei. Celor care s-au gr\bits\ a[eze piatra tombal\ pe corpulde caracati]\ al psihanalizei, CorinBraga le opune optimismul s\u înprivin]a supravie]uirii acesteia.Supravie]uire care î[i afl\ cauzatocmai în sl\biciunea „[tiin]ific\“a psihanalizei („psihanaliza este opseudomorfoz\ conceptual\ adiscursului simbolic, este un upgradela perioada modern\ a tehnicilorconfesiunii cre[tine, alchimiei [icabalei, yog\i [i disciplinelor hinduseetc.“) [i în paradoxul eficacit\]iisale: „psihanaliza «func]ioneaz\»chiar dac\ [i chiar în ciuda faptuluic\ presupozi]iile teoretice aleterapeutului sunt false“. În lumeadesacralizat\ [i „dezvr\jit\“ de azi,psihanaliza, tolerat\ gra]ie preten]iilor„scientiste“, a înlocuit vechilediscursuri (religioase, oculte) cufunc]ie introspectiv\, cathartic\ [icurativ\, indispensabile naturiiumane. Pe scurt, „în epoca actual\,psihanaliza pare s\ fi r\mas singura(al\turi de literatur\, dar aceastabeneficiind de un alt statut) poart\prin care omul mai poate s\ comunicecu incon[tientul s\u“. Nu întâmpl\tor,cartea se încheie (simetric) cuanaliza „cazului“ „Carlos Castaneda.{aman sau [arlatan?“ (s\ ne amintimc\ Freud însu[i fusese taxat drept„[arlatan“). Chiar dac\ experien]eilui Castaneda i se poate negavaloarea de adev\r [tiin]ific [i derealitate obiectiv\, aderareaunui public considerabil la „religia“New Age a „[amanului postmodern“dovede[te persisten]a camuflat\

a gândirii magice, a mythos-ului, a fantasmei soteriologice(în fapt, „confruntarea f\r\ de sfâr[itdintre ra]ional [i ira]ional“, cumî[i intituleaz\ Paul Cornea o ampl\sec]iune din Interpretare [ira]ionalitate). În termeni psihanalitici,este vorba despre „întoarcerearefulatului“.

În disecarea psihanalitic\ a celornou\ personalit\]i creatoare (Urmuz,C. Stere, Blaga, Dimov, NichitaSt\nescu, Norman Manea, Swift,Sábato [i deja men]ionatul Castaneda)se observ\ suple]ea [i adaptareainstrumentarului analitic la materialulexistent (în lipsa documentelor[i a literaturii autobiografice,investiga]ia se restrânge asupraoperei literare), eterogenitateametodologic\, în sensul combin\riidiverselor grile psihanalitice (conceptefreudiene, psihologia analitic\ alui Jung, teorii lacaniene, psihocriticaetc.), pruden]a nelivr\rii ca adev\ruriirefutabile a unor concluziiinterpretative, dup\ identificareaa tot felul de complexe, nevroze,pulsiuni („ipoteza noastr\ este“devine o sintagm\ recurent\).De altfel, Corin Braga are nu numaidisponibilitate comprehensiv\,ci [i poten]ial creativ, inclusiv literar(v. vis\toria pe marginea numelorurmuziene).

Psihobiografii arat\ c\ herme-neutica de extrac]ie psihanalitic\,neinteresat\ de diagnostice critic-axiologice, r\mâne o cale de accesinteresant\, cu ecleraje (mai multsau mai pu]in) plauzibile, în arcanelepsihologice ale artistului [i aleartisticului.

GGaabbrriieellaa GGhheeoorrgghhii[[oorr

Cartea de critic\

Explor\ri cu batiscaful psihanalitic

Zona nnou\, aantologie, SSiibbiiuu,, EEddiittuurraa IInnffooAArrtt MMeeddiiaa,, 22001111,, 116600 pp..

Antologia, purtând numele cenacluluide la Literele [i Artele sibiene,cuprinde opt tineri scriitori. IrinaBruma scrie texte asertive [i lipsitede pathos, coagulând în jurul unei

imagini sesizante. Vorbind despre fric\[i depresie, poezia ei face economie decuvinte a[a cum un hipertimid scos înjungla social\ face economie de mi[c\ri.Te face, cu vorba cunoscut\ a poetului,s\-]i suspenzi voluntar neîncrederea.Proza Anei DDon]u e morbid\ [i stranie,în genul crudelor [i insolitelor lui Villiersde l’Isle-Adam. F\r\ mult epic, e interesat\nu de construc]ia narativ\ a unei lumi,ci de sugestia unei atmosfere. AnatolGrosu e prezent cu un poem amplu, orevizitare tandr\ a unei copil\rii din aniide pe urm\ ai comunismului basarabean.Îns\ filmul narativ nu-i sovietizat, lumeaaceea e o sum\ de detalii (în care, desigur,e ascuns diavolul) configurând experien]aaproape mistic\ a copil\riei. Marina PPaliiscrie o proz\ cu destule detalii anatomicepentru a scandaliza cititorul pudibond.Cu un ton înc\ prea exaltat (diezii lacheie fiind de în]eles la o autoare dedou\zeci de ani), aminte[te de foartetân\ra Anaïs Nin, de care o leag\intensitatea pasional\ cu care se proiecteaz\

în literatur\. Vlad PPojoga, de-abia major,scrie o poezie de o nervozitate atentpus\ în scen\. Cu influen]ele dou\miisteuneori prea la vedere, ie[ind în eviden]\din corpul poemului precum oasele prinpielea corpului adolescent, poezia aceastaare deja o voce numai a ei. Krista SSzöcsproduce documentele descoperirii uneifeminit\]i complicate, în care libidoule inocent, nedesprins de tot din copil\rie(figura patern\ [i cea matern\, cu toat\cazuistica psihanalitic\ aferent\, aparfrecvent). Câte o imagine frapant\scurtcircuiteaz\ aparen]a calm\ aconfesiunii, iar textul în întregul luise anim\. Andrei CC. {{erban speculeaz\oarecum borgesian pe marginea unuipendul ce bate orele dup\ o logic\neobi[nuit\, ajungând la concluzii privindnatura timpului [i a adev\rului, precum[i inexisten]a lui Dumnezeu. E oproz\ n\scut\ din colaborarea uneiinteligen]e speculative cu un real talentnarativ. Adrian VVirgil practic\ o combina]ieîntre un trip [i un desen animat; lipsit\de orice coeren]\ logic\ sau psihologic\,proza lui e o inseriere de imagini, aproapetoate absurde, un fel de cartoon suprarealist[i ironic. Va pl\cea sau va displ\ceala fel de categoric. Mie, inutil s\ maispun, îmi place.

RRaadduu VVaannccuu

Alex. LLeo {{erban,Mica ddietetic\,

BBuuccuurree[[ttii,, EEddiittuurraa AArrtt,, 22001111,, 224400 pp..

„S\ faci liste. Deoarece. Habar n-am.Frumuse]ea va salva lumea? Pedracu’! Taxonomia o va salva. Iat\– mai jos – lista mea de «lucruripe care nu le-am f\cut niciodat\»...

S\ înal] un zmeu. S\ zbor cu balonul.S\ sar cu para[uta. S\ traversez Atlanticulcu vaporul. S\ fac sex în avion. S\ conduco ma[in\ (postura de pasager e îndeajunsde terorizant\!). S\ merg la gr\dini]\.S\ c\l\toresc mai la est de Constan]a.S\ joc fotbal. S\ cânt pe o scen\ (baiami-ajunge). S\ ascult O-Zone f\r\ s\dansez. S\ s\rut un cer[etor.”

Aceasta este fa]a pe care Alex Leo{erban ne-o dezv\luie în cartea ap\rut\post-mortem la Editura Art. Toatecapriciile, subiectivitatea, gânduriler\zle]e, citatele preferate sunt notate,într-o form\ lejer\, de jurnal, în Micadietetic\. Este, de asemenea, un ghidal educ\rii bunului gust. Nic\ieri înc\r]ile sau în cronicile sale de film nuvom întâlni un Alex Leo {erban maisincer [i mai dezinvolt. Fiecare capitolstructureaz\ lumea interioar\ a criticuluiîn p\rerile legate de curente artistice,

personalit\]i celebre, politic\, TV internet[i multe alte subiecte cotidiene sauspecializate.

S\ cite[ti Mica dietetic\ e ca [icum ai sta de vorb\, la o cafea, cuAlex Leo {erban. Te provoac\ la polemic\,decreteaz\, critic\ [i te pomene[ti c\ îlaprobi sau îl contrazici energic. Este[tiut c\ omul Alex Leo {erban eraspectaculos în conversa]ie [i exact acela[ilucru îl face în carte. Cititorul afl\ ceîi place autorului, ce nu-i place, caree cel mai vechi viciu al lui, care suntbolile culturii române, ce caut\ melculîn Bunavestire [i altele, toate scrisecu stilul expresiv-capricios al criticuluide film. Mica dietetic\ reune[te articolepublicate în pres\ [i texte inedite, toateîmbinate pentru a-[i ar\ta autorul câtmai complet.

Întrebarea este: fiind atât de conectatecu realitatea cotidian-cultural\ de acum,cât de actuale vor mai fi peste cincizecide ani? Pentru c\, de[i inspirate dincele mai tipice situa]ii [i personajeprezente, scopul nem\rturisit este acelaal unei c\r]i de eseuri foarte scurte cares\ î[i poarte conversa]ia [i cu publiculviitor. Va reu[i? C’est ce qu’on verra.

IIuulliiaa IIaarrccaa

cactualitatea

Poezia lui Alex. Leo{erban (cuprins\ învolumul Alte camere,alte glasuri de ieri),permite dou\ feluride abordare, cores-punzând celor dou\

etape ale ei. Asta, judecândla rece. C\ci, de nuan]at, s-arputea nuan]a infinit [i într-unsens, [i în altul.

{i v\zând cartea ca un întregincasabil, [i tratând-o ca pe o suit\de crochiuri autonome. Adev\rule c\, alc\tuit\ pe patul de spital [iap\rut\, din nefericire, postum,Alte camere, alte glasuri de ierise întinde, totu[i, cronologic, peaproape trei decenii. Din 1984pân\ în 2010. Timp în care Alex.Leo {erban a scris versuri (tacit)[i s-a consacrat prin articole [ieseuri. Despre film [i nu numaidespre film.

Atâta discre]ie, mai ales la unautor pentru care prezen]a în spa]iulpublic p\rea s\ fie un mod de via]\,spune multe. Pentru el, poeziareprezenta în primul rând o natur\moral\. Cu toate atributele decurgândde aici. Nimic egoist, nimic meschin,nimic avid. În sfâr[it, nimicconven]ional. Doar o form\ demobilare a intimit\]ii.

Ajungând la volum, trebuiemen]ionat c\ apari]ia acestuia i sedatoreaz\ în primul rând SvetlaneiCârstean. (Care poveste[te, într-unemo]ionant cuvânt înainte, cums-au petrecut lucrurile.)

Spuneam îns\ c\ exist\, în Altecamere, alte glasuri de ieri, dou\etape. {i, implicit, dou\ posibilefeluri de abordare.

Prima se suprapune pesteanii optzeci [i induce, vrând, nevrând,o lectur\ cumva istoric\. E vorbadespre trei din cele cinci cicluri alec\r]ii: O provincie sentimental\(1984), Aprilie orb. April is thecruelest month (T.S. Eliot) (1985)[i În alte camere, alte glasuri deieri (1986). Sunt exact anii deefervescen]\ ai genera]iei lui MirceaC\rt\rescu. De care Alex. Leo{erban (n\scut în 1959) n-a fostdeloc str\in. De altfel, acela[i MirceaC\rt\rescu [i-aminte[te, într-uneditorial din Evenimentul zilei (15aprilie a.c.), momentul primeilor întâlniri:

„Cred c\ la pu]in\ vreme dup\ce am terminat facultatea am fostla o mic\ petrecere, la o prieten\de la limbi str\ine, pe care-ocuno[team din mediul cenaclurilor

literare studen]e[ti. Acolo amîntâlnit, printre al]ii, un b\iat cuochelari, incredibil de slab, cubra]ele literalmente ca ni[te crochete.Era jovial, plin de sim]ul umorului,vorbea mult, alintat, pu]in snob.De fapt, p\rea s\ se simt\ perfectîn mediul acela pestri] [i preponderentfeminin. Era [i el student la englez\,cocheta [i el cu literatura, darnu cine [tie ce serios.”

Interesant, despre poeziiletân\rului Alex. Leo {erban, nimeninu p\rea s\ [tie. (De[i faptul c\debutase, în 1976, cu un poemîn Chicago Review ar fi pututreprezenta o recomandare.) Maimult, în continuarea articoluluidin care am citat, Mircea C\rt\rescuîl re]ine ca prozator:

„Leo (cum mi se prezentasetân\rul) f\cuse [coala general\ totla 28, ca [i mine. Coinciden]a astane-a apropiat mult. O vreme amv\zut filme amândoi (îmi amintescSanta Sangre [i Muntele sacru alelui Jodorowsky), am mers pe lacenacluri, pe la prieteni comuni...Leo scria pe-atunci proze cu desenfoarte delicat, amintind de Beardsley,mici bijuterii pe care le-a citit încenaclu, dar nu [tiu s\ le fi publicatvreodat\. Când am plecat împreun\de la un astfel de cerc literar,noaptea târziu, mi-a dat în sta]iade tramvai o povestire dactilografiat\[i legat\ manual între coper]i cafenii.Eu am luat tramvaiul, iar el a r\masîn sta]ie, în z\pad\. Am citit-o chiarîn acea noapte. Am r\mas surprins.”

Desenul delicat caracterizeaz\cu perfect\ îndrept\]ire [i poezia

lui Alex. Leo {erban. Cele maimulte dintre poemele de-aici (adic\din primele trei secven]e ale c\r]ii)sunt dispuse în pagin\ într-un chipelocvent. Pe vertical\, cu versuridep\[ind arareori câteva silabe.Sunt, a[adar, sub]iri [i înalte:

„de gramofon/ stau prin[i/favori]ii/ bunicului/ t\ia]i cu ofil\ de/ calendar liliachiu/ decembrie1910/ deschide [i vezi/ pisici înpapiote/ ling t\vi]a de/ z\pad\/ ofemeie în/ redingot\/ (m\tu[\/amant\?)/ abure[te într-un/ paharcu picior/ ghici ciuperc\ ce/ firavcântecel/ fulguie-n prag/ motanen-baum.” (p. 15)

{i aici, [i mai încolo, se simteapropierea de formula lui MirceaIv\nescu (un frumos poem, desf\cândun inel, fiindu-i, de altminteri,dedicat acestuia). N-a[ vorbi, totu[i,de filia]ie. Mai degrab\ de afinitate.Fiindc\, chiar atunci când poemele[i poemele ajung s\ sune asem\n\tor,explica]ia rezid\, dup\ p\rereamea, în solida cultur\ naturalizat\[i de unul, [i de cel\lalt. Referin]elivre[ti ([i nu doar livre[ti) exist\.Nenum\rate. Inclusiv titlul.

N-am s\ m\ refer la haiku-urile(pp. 21-23) sau la sonetele impecabilrimate (p. 27) ale lui Alex Leo{erban. (De[i, cât prive[te gra]ia,acestea ar putea oferi un buninventar de exemple.) În schimb,miniaturile picturale reunite înciclul aproape omonim, În altecamere, alte glasuri de ieri, mise par, toate, admirabile. În ciudadificult\]ii lor reale. Care nuvine doar din structura oarecumermetic\ sau din lirismul vibratilpus în act aproape pretutindeni.Ci, în primul rând, din ceea ce înartele plastice se nume[tesupraimprimare secund\. Pestepânze de demult, Alex. Leo {erbanmai pune un strat de culoare. Iat\un interludiu de Bosch:

„e noapte/ gurile-au încremenitîn varul alb al hranei// cineva s-adep\rtat de foc/ de neaua necesar\//somnul se deschide lent ca dintr-omân\/ alunec\-n cimpoiul palmei[i r\sun\// fiul risipitor s-a-ntors/ucide to]i coco[ii otr\ve[te limpedeafântân\// acuma to]i î[i v\d în ap\/oglindirea putred\ [i spân\.”(p. 56)

Un estetism vintage define[tepân\ la virgul\ aceast\ direc]ieini]ial\.

Dup\ 2000, mai precis în ciclurileGr\dini (2000-2005) [i Lispoeme(2000), ceva esen]ial se schimb\în poezia lui Alex. Leo {erban. Ceanume? A[ zice c\ însu[i conceptulde poezie. Noua etap\ aduce cusine o nou\ lectur\. {i una, [icealalt\, de o nea[teptat\ claritate.

Estetismul, funciar fiind, r\mâneintact. Doar c\ într-o versiune, deast\ dat\, up to date. În specialLispoemele sunt de o cuceritoareactualitate. Mici întâmpl\ri eterate,toate. Exotismul lusitan exist\, darnu ocup\ prim planul. Mai pregnantse dovede[te, întotdeauna, scenariul.

Limpezimea de acum rezist\în condi]ii oricât de complicate.(Iar când nu sunt complicate, Alex.Leo {erban le face s\ fie!) Exemplare, din acest punct de vedere, LisboaIII. Urm\ri]i-i numai textura:

„Lisboa/ cu cizm\riile tale/ cub\c\niile tale/ cu tinichigeriile tale/cu tutungeriile tale/ cu farmaciiletale/ cu drogheriile tale/ cu pastelariiletale/ cu patiseriile tale/ cu pr\v\liiletale cu fermoare/ cu ferometalele[i feroneriile tale/ cu flor\riile tale[i florile tale de fer forgé/ cubalustradele [i balcoanele tale/ cu[inele [i ma[inile strecurându-secu greu/ printre...”

Iar acum începe textura texturii: „cizm\riile/ [i b\c\niile/ [i

tinichigeriile/ [i tutungeriile/ [ifarmaciile/ [i drogheriile/ [i pastelariile/[i patiseriile/ [i pr\v\liile tale cufermoare...”

{i, dup\ un spa]iu, încheiereatuturor nodurilor:

„Lisboa/ ca o floare/ de aluzejo[i fier forjat.” (p. 86)

Nu-i singura dat\ când imagineacentral\ a unui poem e dat\ dearabescuri [i intarsii. În fier, înlemn, în cuvinte, Alex. Leo {erbancaut\ labirinturi care s\ poat\ ficontemplate. Labirinturi trasate,f\r\ excep]ie, dup\ modelul labirintuluis\u interior. Absolut original. Iarasta, mai mult ca orice, îl face poetadev\rat.

S\pt\mâna viitoare,MIERCURI, 229 iiunie,

va ap\rea cel de-al 118-lea volumdin colec]ia

Biblioteca ppentru tto]ieditat\ de Jurnalul NNa]ional,volumul Vân\toarea rregal\

de D. RR. PPopescu.„Felul în care a fost întâmpinat romanul

Vân\toarea regal\arat\ succesul unei teme sus]inute cu

for]\ de D.R. Popescu:cea a satului demonizat. Satul

demonizat, nu-i a[a, de personajelelumii noi. De îngerii c\zu]i. Succesul de

care s-a bucurat romanul chiar înmomentul apari]iei arat\ c\ era

o carte a[teptat\. Care a învins doctrina,raportul oficial”,

scrie Cornel UUngureanuîn Prefa]\

Tabel cronologic de Florea FFiranReferin]e critice de Florea FFiran [i

R\zvan NN\staseCoperta reproduce un detaliu din

Na[terea lumii din ape deGeorge AAnghelescu.

cronica literar\ de cosmin ciotlo[

Aspecte liricecontemporane

România literar\ num\rul 25 / 24 iunie 2011.................................................................................................................................................................................................................................................7

AAlleexx.. LLeeoo {{eerrbbaann,, AAllttee ccaammeerree,, aallttee ggllaassuurrii ddee iieerrii

CCuuvvâânntt îînnaaiinnttee ddee SSvveettllaannaaCCâârrsstteeaann.. PPrreezzeennttaarree ppee uullttiimmaa

ccooppeerrtt\\ ddee IIooaannaa PPâârrvvuulleessccuuBBuuccuurree[[ttii,, EEddiittuurraa PPaannddoorraa MM,,

22001111,, 110044 pp..

ele mai multe dintre poemele de-aici sunt

dispuse în pagin\ într-un chip elocvent. Pe

vertical\, cu versuri dep\[ind arareori câteva

silabe. Sunt, a[adar, sub]iri [i înalte.

poezii

8........................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 25 / 24 iunie 2011

CCOOPPYYRROOUn loc unde întâlnescscriitori contempotrani.Aici vin la un an odat\,[i ascult... cifre.Se vorbe[te de miliarde.{i de drepturi de autordintr-o lumeimaginar\;[i de ]\ri din nord.Eu sunt un abstract,f\r\ nici un drept de...{i m\ las în aceast\ muzic\vr\jit c\ apar]in unei atari ligi.Îmi amintesc din poetul Ady:„s\ apar]in cuiva....”{i dintr-o poet\ american\:„De num\r,socotesc întâi poe]ii...”

BBUUCC||}}II DDEE NNOOAAPPTTEEL\sând Pia]a Victoriei,târziu seara, merg pe „Ana Ip\tescu” singur.M\ adâncesc în trecut,dar nimeni nu [tie.Un crai de Curtea Veche,f\r\ iubiri.{i f\r\ bani de la al]ii, f\r\ prieteni. Doar c-un carnet [i un pixca puncte de sprijin.Poate veni april(neîntunecat). Când sosesc la casa stilunde intramfericitc\ci duceam versuri,nu recunosc intrarea. S\ se fimutat nu cred. Sunt [asedecenii, pe muche.Nu de cu]it.Pe asfalt„...ma[inile mele”.

II

La întoarcere,m\-ntâlnesc cu Adrian Maniu.Vine vorba de Ion Pillat.Cum l-a dus „la ]ig\nci” – s-a l\sat convins –

nu din Mircea Eliade.{tia el dou\ într-o colib\,întors din Paris.S-ajungi la ele, trebuia s\ te-apleci,ca într-o cu[c\ de câine.St\teau pe paie[i aveau trupurile dezgolite.„El recita din «Uria[a»,

l-am a[teptat,[i am cinat amândoi la Cap[a”.Nu am crezut o iot\. Tocmai sfâr[isem de preg\titedi]ia...Inventa.L-am condus pân\ acas\,pe Academiei.Lâng\ trepte, s-a f\cut nev\zut.

ÎÎNN PPAARRCCUULL CCII{{MMIIGGIIUUAici,s\ m\ închin. Unei flori de nuf\r. Dar în oglinda apeie privirea unei fete.Eu o s\rut[i murim de râs;e frumoas\,[i n-o mai v\d niciodat\. Sau altfel:m\ ocole[te,pe podu-arcuit,e toamn\,[i-mb\trâne[te [i ea,pe-o banc\. S\ m\ închin, lunii,din lunet\.

DDÂÂMMBBOOVVII}}AANici vorb\, de-un raidpe chei.Dinspre hotelul „7 noiembrie”unde-ai statsechestrat7 zile în timpul Viscolului, s-o iei în jos,ocolind,prin {elari,excortat din vitrinele f\r\ [ir

de lungi rochii de mirese...

Nici vorb\, cum ora-i târzie.{i poetul V. Voiculescu([i-a „f\urito b\trâne]egrav\”)prive[te în valuri, ca Pescarul Amin,o clip\,[i se îndreapt\ spre DoctorStaicovici.

Ar fi fost bine; sau era demult...

ZZIIAARR Vor facedou\ turnuri foarte înalte,scrie-n ziarul pe care-l citescîn trenul de Cluj.{i anume,în zona Groz\ve[ti: „în loculfostei fabrici de tutun”.Vor fi „cele mai înalte” cl\diri din Bucure[ti.„Va fi noulcentru financiar”al capitalei.Cu multe „spa]iipentru birouri”.Amuzant,tocmai azi am trecut pe-acolo, spre-o editur\.Vor fi [i de acestea, deci.Poate vreunava tip\ri [i-un volum de-al meu.Doar c\ noi nu vom mai vorbidespre drepturi deautor.

24-225 mmartie 22011

J U R N A L B U C U R E { T E A NAur

el R

\u

ine invoc\ metanoia [i apofatismul,

repro[înd oamenilor de [tiin]\ c\ au pierdut

reperele persoanei [i ale comuniunii, nu

poate spera la reac]ii de în]elegere.

Judecat sub unghicre[tinesc, un inte-lectual este o fiin]\degenerat\ ale c\rei[anse de îndreptaresoteriologic\ suntinfime. Cauza st\

în strîmba orientare pe careo d\ min]ii sale.

C\ci a fi intelectual înseamn\a te mi[ca scolastic într-o lumeprecump\nitor secular\, intelectulnefiind decît facultatea care adun\la un loc cele dou\ elemente-cheie:scolasticul [i secularul.

Scolastica e apoteoza sterilit\]iiîn varianta ei livresc\, genul deoptic\ care, f\cîndu-[i din comentariuo ra]iune de a fi, repudiaz\ dininstinct orice apel la esen]e tenebroase.Ultimul lucru pe care i-l po]i cereunui scolastic e s\ fie mistic, întreagasa energie mergînd în direc]iaanalizei de limb\: distinc]ii [iaproxim\ri, pe baz\ de concepte[i etimologii. De aceea, analiticfiind, accentul cade pe scolii [ipe adagii, adic\ pe comentariif\cute în marginea unor temeprestigioase. Potrivit acestei logici,o problem\ este cu atît mai l\murit\,cu cît e supus\ unui ochi discriminatormai ascu]it. Iar cînd imboldulscolastic cap\t\ exigen]a exactit\]ii,el culmineaz\ în etosul matematic,caz în care litera e înlocuit\ prinnum\r [i comentariul prin formul\.În fond, matematica e apogeulscolasticii în varianta m\suriiprecise. E real doar ce poate fim\surat, orice stafie putînd fivie cu condi]ia s\ fie prins\ într-oformul\. „A fi“ înseamn\ a intraîn ecua]ie.

Tr\ind din specula]ii, parafraz\ri[i alegorii, spiritul scolastic î[i esie[i suficient, neavînd nevoiede ipoteze preliminare pe cares\-[i sprijine curiozitatea. Lumeaîncepe cu gîndirea lui, caz încare esen]ele sunt de g\sit încuvinte, logosul fiind un conceptc\ruia îi poate g\si o puzderie desinonime: Dumnezeu, entelehie,duh sau principiu – drama min]iisale nestînd în alegerea expresiilor,ci în lipsa aderen]ei la fundament.Scolasticul nu are organ pentrutemeiuri [i origini, de aceea e mereuîn condi]ie secular\, asta însemnîndc\, de[i intuie[te c\ ateismul încare se complace nu are sens decîtprin sacrul la a c\rui denaturarea contribuit, el simte c\ poate tr\ifoarte bine [i a[a. {i, neavînd organpentru origini, î[i construie[tetotu[i un aparat sofisticat pentrua le numi cu acribie. Apoi se declar\

agnostic [i îmbr\]i[eaz\ tehnica,a c\rei magie îl scoate din condi]ieuman\, iar a-i spune c\ Dumnezeulcel viu nu e Dumnezeul filosofilorar fi pentru el o insult\.

A[a sun\ critica pe care AlexeiNesteruk o face oamenilor de [tiin]\.Mai precis, lupta pe care o duce învolumul Universul în comuniunee îndreptat\ împotriva scolasticilorseculari de factur\ [tiin]ific\, iarviziunea în numele c\reia î[i ducelupta e ortodoxia. Rusul mutat înOccident [i ]inînd prelegeri laUniversitatea Portsmouth din MareaBritanie e un paladin optimist:crede c\, invocînd ideile sfin]ilorp\rin]i r\s\riteni, poate s\-i scoat\pe fizicieni din mizeria pozitivist\.Crede c\, vorbind despre metanoia,despre gîndirea apofatic\ [i despredeosebirea dintre diastema (distan]\)[i diafora (deosebire), poate s\-iaduc\ pe r\t\ci]i pe calea cea dreapt\.Numai c\ ceea ce el nume[te caledreapt\ pentru fizicieni e o psalmodieabsurd\ pe temei vis\tor, de aceeaefortul doctrinar al lui Nesterukpoate fi gustat în latura lui filosofic\,nu în cea misionar\. Altfel spus,autorul nu reu[e[te s\ g\seasc\puntea de leg\tur\ între religie [ifizic\, o punte care s\ le deschid\ochii fizicienilor asupra abera]ieiîn care persist\, dar în schimbreu[e[te s\ schi]eze un portretal cre[tinului. De fapt, cel mai buncapitol din carte e ultimul („Universulîn comuniune: cosmologie apofatic\“),unde Nesteruk chiar asta face:descrie rezervele cu care un cre[tincontempl\ performan]ele [tiin]ei.

Logica autorului e urm\toarea:dac\ admitem c\ teologia [i [tiin]asunt expresii ale condi]iei umane,atunci ele au ceva în comun:subiectivitatea fiin]ei care le-a

elaborat. Subiectivitatea aceastast\ în spiritul uman, iar atunci cîndc\ut\m s\ afl\m originea lui, ned\m seama c\ [tiin]a n-o poateexplica. Tot a[a cum nu poateexplica originea universului. C\cia vorbi despre big bang înseamn\a lipi o etichet\ sonor\ unui procesale c\rui cauze scap\ cosmologilormoderni. Din acest motiv, a teîntreba ce a fost înaintea big bang-ului nu e o problem\ f\r\ sens, a[acum pretind fizicienii, ci este chiardetaliul care arat\ limita de competen]\a [tiin]ei. Iar cînd un om de [tiin]\constat\ c\ originea spiritului [icea a universului sunt temeindiscutabile (nu fiindc\ ar fi evidente,ci fiindc\ descurajeaz\ orice discu]iel\muritoare), gîndul neputin]ei artrebui s\-i insufle un sentimentde umilin]\. Dar umilin]\ e doarun alt cuvînt pentru „poc\in]\“(metanoia, transfigurare prinrevela]ie) [i doar un suflet atinsde poc\in]\ poate vedea spiritualacele lucruri pe care nu le poateîn]elege logic.

Aceasta e logica lui Nesteruk.Numai c\, la a[a accent retoric, nu]i-e greu s\ intuie[ti c\ un fizician,pus în fa]a îndemnului de a gustadin fructele poc\in]ei, va închiderepede cartea. De aceea, volumulde fa]\ nu convinge decît pe ceipredispu[i s\ fie îndupleca]i înaceast\ privin]\, un matematicianfidel logicii domeniului s\u neputîndtres\ri la chem\ri penitente. Cauzae clasic\: cînd premisele sunt altele,aten]ia merge în alt\ direc]ie, [icum modul de a pune o problem\î]i prefigureaz\ solu]ia, manierade a vorbi a lui Nesteruk te scoateîn afara orizontului de interes alcosmologiei fizice. Cine invoc\metanoia [i apofatismul, repro[îndoamenilor de [tiin]\ c\ au pierdutreperele persoanei [i ale comuniunii,nu poate spera la reac]ii de în]elegere.Mai mult, cînd le atragi aten]iamatematicienilor c\ [tiin]a lordezumanizeaz\ via]a, chiar dac\nuan]a are acoperire în realitate,e în van s\-]i închipui c\ va aveaefect în lumea lor. Tot ce-[i dorescoamenii de [tiin]\ e s\ scoat\din cunoa[tere orice urm\ desubiectivitate, orice scam\ depersoan\ [i orice fir de ingerin]\de spirit. {i oricît le-ai spune c\niciodat\ nu vor putea s\ eliminecontribu]ia con[tiin]ei la legile pecare tot ea le-a formulat, elanullor de obiectivare merge înainte.Argumentul întemeiat c\ cine seobiectiveaz\ se dezumanizeaz\ nupoate avea înrîurire asupra celorcare tocmai asta vor.

A[a de face c\ impresia pe care]i-o las\ cartea Universul în comuniunedezminte încrederea lui Nesterukîn privin]a unui posibil dialog între[tiin]\ [i religie. În realitate, avemde-a face cu dou\ tipare de gîndirea c\ror logic\ nu se îmbuc\ defel,[i asta din cauza premiselor: orie[ti de p\rere c\ Dumnezeu aprodus big bang-ul, situa]ie în careprive[ti cu mefien]\ toate variantele

fizicienilor, ori crezi c\ big bang-ul e o singularitate în spatele c\reianu mai e nimic de aflat, [i atuncialegi s\ taci c\zînd în mu]enie„obiectiv\“.

Dar pentru un cre[tin cu gîndiremacr\, adic\ nealterat\ de c\rtur\riasavan]ilor moderni, big bang-ulva fi mereu forma secular\ pe careo ia crea]ia atunci cînd e privit\ cuochii despiritualiza]i ai fizicienilor,caz în care Hawking sau Penrosesînt ni[te bie]i scolastici alec\ror intui]ii, oricît de geniale arfi, nu pot s\ se apropie cu o unghiede taina pl\smurii divine. Pentruun asemenea cre[tin, singura privirecu care merit\ s\ îmbr\]i[eze lumeae cea pornit\ dintr-un ochi apofatic:el [tie c\ nici o teorie fizic\ nupoate atinge începuturile lumii,prin urmare Dumnezeu nu e nicicuantic, nici gravita]ional, niciinfla]ionist [i în nici un alt fel deinterpretare pe care [tiin]a viitoruluio va scoate pe pia]a ideilor.

Nesteruk e un ortodox cu smal]occidental care vrea s\ le vorbeasc\apusenilor într-un tipar de emo]iepe care ace[tia nu-l mai pot pricepe.Cui i s-a amputat nervul religios(iar savan]ii occidentali sunt steriliza]iîn privin]a umorii mistice), apelurilela poc\in]\ [i comuniune îi vorsuna anapoda [i vetust. Drept care,erudit\ [i serioas\, cartea seadreseaz\ teologilor, nu fizicienilor.

Se pare c\, în dialogul dintreteologie [i [tiin]\, ini]iativa trebuies\ vin\ de la fizicieni, nu de lateologi. Ace[tia din urm\ sufer\chiar de morbul scolastic pe care îlimput\ adversarilor, [i Nesteruk eaici scolastic, Dumnezeul cel viu pecare îl invoc\ fiind alungat în fa-voarea Dumnezeului filosofilor.

cronica ideilor de sorin lavric

AAlleexxeeii NNeesstteerruukk,, UUnniivveerrssuull îînnccoommuunniiuunnee.. CC\\ttrree oo ssiinntteezz\\

nneeooppaattrriissttiicc\\ aa tteeoollooggiieeii [[ii [[ttiiiinn]]eeii,,ttrraadd.. ddiinn eenngglleezz\\ ddee MMiihhaaii-SSiillvviiuu

CChhiirriill\\,, BBuuccuurree[[ttii,, EEddiittuurraa CCuurrtteeaaVVeecchhee,, 22000099,, 442288 pp..

cactualitatea

România literar\ num\rul 25 / 24 iunie 2011.............................................................................................................................................................................................................................................9

Scolastica [tiin]ei

Carl SSagan, DDiveersitateea eexpeerieen]eei[tiin]ifficcee.. OO vviziuunee ppeersoonal\ aasuupracc\uut\rii lluui DDuumneezeeuu, ttrad. ddin eenglez\de HHarry MMin]i, BBucure[ti, EEditura CCurteaVeche, 22009, 3304 pp. O suit\ de prelegeri]inute la Universitatea din Glasgow,sub egida „Conferin]elor Gifford”, încuprinsul c\rora savantul american î[iprezint\ concep]ia despre religie, [tiin]\[i cosmos.

Doina UUricariu, Maxilaruul iinffeerioor(2 vvol.), IIa[i, EEditura PPolirom, 22010,405 pp.+ 3396 pp. O carte de amintiri desprefamilia autoarei, despre istoria secoluluiXX [i despre destinul omului european.

au mai ap\rut

\ mai iube[ti?

- Bineîn]eles! m-am gr\bit s\ o asigur.

- Atunci, cum po]i s\ spui c\ totul e radia]ie?

Am impresia c\ încerci s\ m\ p\c\le[ti!...

Pentru cei care înc\ n-auîn]eles despre ce e vorba:tr\im [i încerc\m s\ nedescurc\m într-un universde radia]ii. Ceea ce numimp\dure sau paji[te saualbastrul adînc al cerului,

lumina stelelor sau a lunii etc. nusunt decît ni[te fic]iuni... Mai precis,ni[te unde electromagnetice.Muzica lui Bach, de exemplu,Patimile dup\ Matei: sunt tot ni[teunde (sau radia]ii sau vibra]ii –e cam acela[i lucru), de dataasta sonore.

Bach a avut dou\zeci de copii. Înmintea lui se produceau frecvent anumiteradia]ii pe care el le transcria pe hîrtiesub form\ de note muzicale – le codifica!Dup\ aceea, cu ajutorul instrumentelormuzicale sau al vocii umane, le transformaîn unde sonore, pe care, în zilele noastre,aparatura de emisie le codific\ subforma unor unde radio, iar aparatelede radio le decodific\ din nou sub formaunor unde sonore. În final, rezult\ cevacare ne gîdil\ în mod pl\cut urechile(I.L.C.), dar ce anume? Alte radia]ii!

Chiar în momentul cînd noi intramîn comuna Cisl\u, undeva la grani]adintre Elve]ia [i Fran]a savan]ii de laCERN (Laboratorul European pentruFizica Particulelor Elementare) c\utaula o sut\ de metri sub p\mînt bosoniilui Higgs, supranumi]i „particula luiDumnezeu”, în încercarea de a reconstituiprimele frac]iuni de secund\ aleUniversului.

Dar în definitiv, ce sunt bosonii?Tot ni[te vibra]ii. De aceea nici nu aicum s\-i vezi.

De[i era un secret p\zit cu stricte]e,ziari[tii români prinseser\ de veste c\,datorit\ energiei foarte înalte a fascicululuide protoni folosit în experimentul dela CERN, exista riscul form\rii accidentalea unor g\uri negre care s\ înghit\nu numai planeta noastr\, ci [i totsistemul solar, împreun\ cu galaxia încare se afl\ [i, odat\ cu ea, întregulunivers! Eveniment pe care, de altfel,Nostradamus îl prev\zuse cu cîtevasute de ani în urm\.

La Cisl\u, îns\, lucrurile decurgeaucît se poate de normal. Ajun[i la pensiune,am desc\rcat bagajele din ma[in\ [iam f\cut un du[, apoi, în timp ce so]iamea urm\rea [tirile la televizor, eu amdeschis laptopul [i am început s\ studieztraseele turistice din zon\, recomandatepe pagina de internet a prim\riei. Amaflat, în primul rînd, c\ exist\ cinciargumente în favoarea Cisl\ului:

Amplasarea geografic\ minunat\;

Locuitorii Cisl\ului sunt ospitalieri,talenta]i [i prieteno[i;

Zona cuprinde ape curg\toare,dealuri line, p\duri de foioase [i conifere,lacuri, indicatoare [i poteci marcatecare vin în ajutorul fotografilor, bicicli[tilorsau drume]ilor;

Monumente istorice;Cisl\ul [i împrejurimile sale pot fi

vizitate pe tot parcursul anului.Traseele recomandate sunt în num\r

de dou\sprezece, dar noi l-am alespentru început pe cel mai la îndemîn\,anume, traseul turistic num\rul doi,marcat cu punct ro[u: STA}IA CFRCISL|U - CENTRUL CIVIC CISL|U -COMPLEXUL TURISTIC „2 D”. Durataacestui traseu este de o or\. Maiîntîi, traversezi linia ferat\. Dinsta]ia CFR Cisl\u se urc\ pe drumulce duce la Biserica „Sf. Maria”, se trecepe sub clopotni]a bisericii [i se mergepe str. Culturii, ]inînd marcajul, pîn\se ajunge în centrul civic, unde întîlnimtraseul turistic nr. 6 (triunghi ro[u).Asta e tot. Pe parcurs, se mai pot vizitaDispensarul Veterinar, un pod caretraverseaz\ pîrîul Barasca [i Cartierulnou, unde casele au fost f\cute dup\Revolu]ie.

Exact în momentul cînd ne preg\teams\ vizit\m Dispensarul Veterinar, so]iamea a primit, pe telefonul mobil, unapel de la mama ei. Pîn\ aici, nimicneobi[nuit. Mama ei o sun\ de maimulte ori pe zi, pentru a verificadac\ nu s-a întîmplat ceva neprev\zut,pentru a o anun]a c\ pleac\ la pia]\sau c\ s-a întors cu bine acas\ sau,mai rar, în cazul c\ îi reu[e[te onou\ re]et\ culinar\. Din curiozitate,am tras pu]in cu urechea, pref\cîndu-m\c\ admir cl\direa Dispensarului Veterinar.

De data asta era ceva mult mai serios.Dorea s\ [tie dac\ am ajuns cu bine laCisl\u [i dac\ pe drum nu a ap\rutvreo gaur\ neagr\ sc\pat\ de subcontrol de savan]ii aceia, care s\ neprovoace necazuri. Un pic încurcat\,so]ia mea a asigurat-o c\ ajunseser\mcu bine.

- Ave]i grij\! a strigat din telefonmama so]iei mele. S\ nu ie[i]i dincamer\! Iar pentru a fi mai convig\toare,ad\ug\: Am auzit c\ în zona aceea sunt[i ur[i!

Dup\ aceast\ convorbire, am merso vreme t\cu]i. M\ gîndeam la undeleelectromagnetice care str\b\tuser\o distan]\ de cîteva sute de kilometri,pentru a ne aduce acel avertisment.So]ia mea p\rea de asemenea îngîndurat\,o fr\mînta ceva. Deocamdat\, nu [tiamce. Abia cînd am ajuns sub clopotni]abisericii Sfînta Maria, dup\ ce [i-a f\cutcruce, m-a întrebat:

- M\ mai iube[ti?- Bineîn]eles! m-am gr\bit s\ o

asigur.- Atunci, cum po]i s\ spui c\ totul

e radia]ie? Am impresia c\ încerci s\m\ p\c\le[ti!...

- Maxwell a demonstrat matematicfaptul c\ lumina este o radia]ieelectromagnetic\, îi r\spunsei, iarcercet\ri foarte recente...

- Eu nu accept s\ fiu o radia]ie! m\întrerupse ea.

Mi-am dat seama c\ devenisenervoas\, ceva o nemul]umise la mine,a[a încît nu am mai insistat.

- N-o s\ ne cert\m acum de la asta.Am venit aici ca s\ ne relax\m. Maibine spune-mi ce traseu vom face mîine.

Scoase din po[et\ ni[te hîrtii [i seuit\ pe ele.

- Traseul num\rul trei, zise, marcatcu punct albastru, se nume[te „SpreLegendele Cisl\ului”.

- Sun\ promi]\tor, am remarcatnumai din dorin]a de a o încuraja.

- Se porne[te de la Prim\rie, laintersec]ia cu strada Culturii, c\tresatul Ungureni, pe strada Mihai Viteazu,pîn\ la terminarea acesteia. Dup\ circazece minute de mers, pe partea stîng\,se vede balastiera Cisl\u, iar dincolode un pod este benzin\ria. Dup\traversarea [oselei, se ajunge la col]ulgardului unei gospod\rii, unde esteplasat\ o cutie po[tal\. Dup\ alte cîtevaminute, se ajunge într-o poian\unde se desf\[oar\ în fiecare an serbareafolcloric\ „Legendele Cisl\ului”.

- Mda... Nu prea m\ intereseaz\vizitarea unei balastiere [i a uneibenzin\rii.

- Nu conteaz\ traseul, importante s\-l parcurgem împreun\. Te plictise[tes\ te plimbi cu mine?

- M-ai în]eles gre[it. Vorbeam despreaceste trasee stupide. G\sesc c\traversarea unei linii ferate nu arenimic turistic.

- Cînd ]i-am propus s\ trecem pela vulcanii noroio[i de la Berca, nu aivrut, î[i aminti ea dintr-odat\. Suntunici în Europa!

A doua zi, în timp ce ne întorceamde la „Legendele Cisl\ului”, pe traseulmarcat cu punct ro[u, ne-a prins ploaia,[i a[a se face c\ am nimerit, f\r\ s\ ned\m seama, pe traseul turistic num\rul[ase, marcat cu triunghi galben, [ine-am ad\postit de ploaie în magazinulacela unde intrase pu]in mai devreme[i domnul Sergiu. Un magazin alimentarobi[nuit. Cît timp am r\mas acolo, abiadac\ am schimbat cîteva cuvinte. Cîndploaia s-a mai domolit, i-am mul]umitvînz\toarei [i l-am întrebat pe domnulSergiu (de[i înc\ nu [tiam cum îl cheam\)în ce direc]ie merge. L-am întrebatasta din polite]e, fiindc\ observasemc\ purta, în locul clasicului baston alb,o nuielu[\ de alun, iar el a r\spuns:

- În orice direc]ie, v\ pot conduceoriunde dori]i – [i a ridicat autoritarnuielu[a deasupra capului. M\ orientezcu ajutorul vibra]iilor din acest instrument.

De fapt, voisem s\-l conducem noipe el. Dar nu mai conteaz\.

- So]ul meu sus]ine c\ tot universulnu e decît o sum\ oarecare de vibra]ii,a spus so]ia mea. Ceea ce numim obiectesunt, în ultim\ instan]\, ni[te vibra]iiorganizate.

Nu [tiu nici în ziua de azi dac\ aspus asta ca s\ m\ laude sau dimpotriv\.

- Problema vibra]iilor îmi este cîtse poate de familiar\, întrucît în timpulliber m\ ocup de radiestezie. {i, defapt, tot timpul meu este liber!

- Sunte]i orb? am intervenit eu camaiurea, de[i era cît se poate de evident.

- Într-adev\r, cei mai buni radiestezi[tisunt nev\z\torii, r\spunse.

Afirma]ia lui o impresion\ pe so]iamea, care avea unele cuno[tin]e deastrologie de la emisiunea Pasul Fortunei,a[a încît se sim]i datoare s\ intervin\.

- Am citit undeva c\ exist\ maimulte niveluri vibra]ional energetice,

Petru Cimpoe[u

-m

10...................................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 25 / 24 iunie 2011

proz\

Vibra]ii (fragment)

e fapt, mai ad\ug\, avioanele care zboar\ pe

culoarele din aceast\ zon\ încep, de pe la

Întorsura Buz\ului, s\ aib\ probleme datorit\

deregl\rii aparatelor de m\sur\.

proz\zise pe un ton care suna a întrebare.

- Bineîn]eles! Doamn\, am s\ v\spun cum stau lucrurile cu radiestezia.Iat\ cum. Radiestezia este de fapt oc\utare spiritual\. C\ut\m, înaintede toate, în noi în[ine [i, atunci cîndsim]im Vibra]ia, înseamn\ c\ am g\sit.

- Interesant! {i ce a]i g\sit pîn\acum?

- Ei, nu mare lucru, r\spunse cumodestie domnul Sergiu. Eu personalsunt abia la început, lucrez ocazionalpentru o firm\ de foraje de ap\. Daram un prieten care a descoperit sanctuarullui Zalmoxe! Vede]i muntele acela? –îndrept\ nuiaua spre gardul unui cimitir.De cealalt\ parte a lui este o pe[ter\sacr\. Se ajunge destul de greu la ea...

Aveam unele cuno[tin]e despreKogaion, sanctuarul lui Zalmoxe, dar,din cîte citisem, se afla mai degrab\pe Muntele Gugu din Retezat, sau peBucegi, sau în Ceahl\u, sau în C\limani,sau la Gr\di[tea Muncelului... Argumentareadomnului Sergiu tocmai pe asta sebizuia – de vreme ce sunt atît de multeloca]ii posibile, de ce nu le-am maiad\uga înc\ una la curbura Carpa]ilor?Mul]i autori consider\ c\ Mun]ii Carpa]isunt o imagine a constela]iei Dragonul.De fapt, mai ad\ug\, avioanele carezboar\ pe culoarele din aceast\ zon\încep, de pe la Întorsura Buz\ului, s\aib\ probleme datorit\ deregl\riiaparatelor de m\sur\.

{i totu[i, am putut observa c\ mersullui nu era deloc mersul nesigur al unuiorb, dimpotriv\, ne-o lua cu toat\fermitatea mereu înainte, ca un veritabilmascul alfa. Asta îmi provoc\ oarecarecircumspec]ie. În rest, p\rea f\r\ îndoial\un om de treab\; un pic gras, a[acum st\ bine oric\rui b\rbat trecutde cincizeci de ani, îmbr\cat într-ohain\ de var\ larg\, în carouri, [i cuo p\l\rie de paie pe cap care îi ascundeachelia. Ochii îi erau, la rîndul lor, ascun[ide o pereche de ochelari negri. Cîndam ajuns la cap\tul acelei str\zi, amv\zut un marcaj cu punct ro[u. Abiaatunci mi-am dat seama c\ p\r\siser\mîntre timp traseul turistic num\rul [ase.Nu mai [tiam unde ne afl\m. M-amîntors întreb\tor c\tre so]ia mea, amridicat pu]in din sprîncene, îns\ eafie n-a vrut s\-mi r\spund\, fie i-a fostru[ine s\ scoat\ din po[et\ schi]a cutraseele. Nu [tiam propriu-zis încotromergem; scopul era s\-l conducem pedomnul Sergiu în direc]ia unde el doreas\ mearg\ [i despre care nu ne spuseseînc\ nimic. Presupuneam, totu[i, c\îl conducem spre cas\. La un momentdat, el se opri brusc [i, ridicînd nuiauadeasupra capului, o l\s\ s\ pendulezecîteva secunde.

- De ce sunte]i nelini[tit? m\ întreb\.V\ teme]i de ceva anume?

- Dar nu sunt nelini[tit! l-am contrazis.- Cineva e nelini[tit. A ridicat din

nou nuiaua [i a ]inut-o în pozi]ie vertical\- simt o vibra]ie negativ\, a spus laurm\.

- {ti]i cumva cum ajungem de aicipe traseul zece, care duce la herghelie?îl întreb\ so]ia mea.

- De aici începe traseul turisticnum\rul doisprezece, care duce la

Fîntîna Ho]ilor, ne anun]\ domnulSergiu.

- Ca s\ fiu sincer, traseele astea...Nu [tiu cine le-o fi inventat, dar mise par o chestie cam aiurea, ziseinemul]umit.

- Apa din fîntîna aceea este foarterece, limpede [i bun\ de b\ut, insist\domnul Sergiu.

- Poate fi adev\rat, dar dac\ privimlucrurile în mod obiectiv... Mi se pareo prostie s\ marchezi a[a-zise traseeturistice pe uli]ele unui sat.

- Asta din cauz\ c\ nu sim]i]i vibra]ia,r\spunse domnul Sergiu un pic dezam\git,ridicînd nuiaua de alun deasupra capului[i rotind-o într-o mi[care levogir\, ca[i cum ar fi pip\it aerul cu ea, cevace se nume[te, în limbajul de specialitate,focalizare mental\.

- Trebuie s\ înv\]\m s\ percepemprin rezonan]\ adev\rurile naturale,interveni pe nea[teptate so]ia mea –un enun] ce se dorea probabil conciliant,dar nu reu[ea s\ fie decît echivoc.

N-am contrazis-o, pentru a nu prelungiinutil disputa. La rîndul s\u, domnulSergiu se limit\ s\ spun\, b\tînd oarecumîn retragere:

- Traseul turistic num\rul doisprezeceeste nerecomandat iarna.

M\ rog, pîn\ la iarn\ mai erau celpu]in patru luni.

Aveam s\ în]eleg asta mai tîrziu.Ghemurile de vibra]ii se organizeaz\în mintea noastr\ în forme semnificante,astfel vibra]iile devenind simboluri –[i se poate spune c\ tr\im într-olume de vibra]ii care semnific\ fiecarecîte ceva. A[a le poate vedea [i domnulSergiu, uneori chiar mai bine decît noi.Numai c\ el le vede altfel.

În seara aceea am aflat de la doamnaHilde, proprietara pensiunii unde eramcaza]i, c\ de fapt cel care inventasecele dou\sprezece trasee [i le marcasecu punct albastru, band\ albastr\, band\galben\, triunghi galben [i a[a maideparte, nu era nimeni altul decît domnulSergiu însu[i.

- Nu se poate, domnul Sergiu e orb!am protestat.

- {i ce dac\?- Cum a desenat triunghiurile, benzile

[i celelalte semne?...- L-a ajutat asocia]ia turistic\ „Drag\

c\l\torule”. Partea proast\ e c\, înainte de a

ne desp\r]i, îi propusesem s\ ne revedema doua zi. De data asta, nici m\car n-a[

fi putut da vina pe so]ia mea, fiindc\ini]iativa îmi apar]inuse sut\ la sut\;îi întinsesem de fapt o curs\, invitîndu-lmali]ios s\ ne înso]easc\ într-o drume]iepîn\ la presupusul sanctuar al lui Zalmoxe– iar el acceptase. Acum, dup\ ce doamnaHilde ne-a vorbit despre mania lui dea inventa trasee, nu mai aveam nici unchef s\ dau ochii cu el. Bine m\car c\stabiliser\m ca punct de întîlnire sta]iade autobuz de la intersec]ia traseuluinum\rul cinci cu traseul num\rul doi– unde, evident, nu mai aveam de gînds\ m\ duc. Mai ales c\ proprietarane-a asigurat, la rîndul ei, c\, de[icele dou\sprezece trasee nu însemnaudeocamdat\ mare lucru, în viitor Cisl\ulva deveni o important\ sta]iune turistic\.{tia asta de la domnul Sergiu. Deocamdat\ne servi la cin\ un bulz cu mult\ m\m\lig\[i prea pu]in\ brînz\, datorit\ c\ruiaam f\cut o indigestie de toat\ frumuse]ea,înso]it\ de migren\ – mai precis, sim]eamni[te vibra]ii nepl\cute în cap care num-au l\sat s\ dorm toat\ noaptea. Niciso]ia mea nu s-a sim]it prea bine. Pe laora cinci diminea]\ a s\rit din pat directîn mijlocul camerei [i a r\mas acolostînd într-un picior. Nu mai f\cuse astade mult\ vreme. Pe urm\, dup\ ce s-atrezit propriu-zis, a sunat-o ca de obiceipe mama ei [i a aflat c\ la televizors-au anun]at ni[te inunda]ii catastrofaleîn jude]ul Suceava. S\ fim aten]i, s\ nucare cumva s\ fim lua]i de viitur\!

- Da, mama, dar noi suntem în jude]ulBuz\u, la patru sute de kilometri distan]\,îi r\spunse fiic\-sa.

- {i ce dac\? Trebuie oricum s\fi]i pruden]i! Am auzit c\ [i barajulde la Siriu a avut anumite probleme...

A fost, al\turi de migrena mea, înc\un bun pretext ca s\ mai r\mînem încamer\ dup\ micul dejun. Adev\rule c\ migrena nu era un pretext suficientde bun. So]ia mea a avansat chiar ipotezac\ o plimbare mi-ar fi f\cut bine, darm\ temeam s\ plec de la pensiune, defric\ s\ nu m\ întîlnesc pe strad\, fie[i întîmpl\tor, cu domnul Sergiu.Ne-am uitat [i noi, aproape o or\, la[tirile de la televizor [i am v\zut, înafar\ de inunda]ii, un tip despre carese spunea c\ avea în sînge ni[te viermi[oricare ajungeau la rinichi [i apoi ie[eauîn urin\. P\rea foarte mîndru de chestiaasta, devenise dintr-odat\ vedet\. Încele din urm\ am hot\rît s\ ie[im, cuorice risc. Nu veniser\m la Cisl\u cas\ st\m s\ ne holb\m ca tîmpi]ii laun tip cu viermi[ori în sînge. În plus,

trecuse de nou\ [i jum\tate, oraprezumtivei noastre întîlniri cu domnulSergiu în sta]ia de autobuz. Aveam degînd s\ m\ duc în primul rînd la farmacie,s\ cump\r un Quarelin.

În timp ce î[i aranja ]inuta în fa]adulapului cu oglind\ de lîng\ geam,so]ia mea s-a oprit brusc [i a spus,cu vocea joas\, l\sînd s\-i cad\ mîinilepe lîng\ corp (psihologii au observatc\ este gestul care exprim\ cel maibine dezolarea):

- E jos.- Poftim?- Domnul Sergiu. Ne a[teapt\ în

fa]a pensiunii.În acele momente tocmai m\

b\rbieream, iar urmarea imediat\ afost c\ m-am pi[cat un pic cu lama.M-am apropiat tiptil de fereastr\ [i amprivit de dup\ draperie. Domnul Sergiuse a[ezase pe o banc\ din fa]a pensiunii[i st\tea picior peste picior, ca unulcare avea la dispozi]ie tot timpul dinlume. Din cînd în cînd ridica nuiaua dealun [i o l\sa în jos, ca [i cum ar fipescuit cu undi]a, dar eu [tiam c\ atunciel de fapt m\sura vibra]iile din atmosfer\.

- Ce naiba facem? am întrebat-o.- R\mînem în camer\.- {i dac\ vine peste noi? În plus,

îmi crap\ capul de durere, trebuieneap\rat s\ iau un Quarelin.

- Cred c\ mai este o ie[ire prin spate,a presupus ea. Pe la buc\t\rie.

Din fericire, avea dreptate. Dinnefericire, u[a aceea fusese încuiat\ deproprietara pensiunii. Iar proprietara,dup\ ce ne servise micul dejun, seretr\sese în c\b\nu]a mic\ de lemnîn care locuia, situat\ la vreo dou\zecide metri de cl\direa principal\. Ca s\ajungem la ea, ar fi trebuit s\ trecemchiar prin fa]a b\ncii pe care a[teptaatît de relaxat domnul Sergiu. Norocc\, în situa]ii extreme – care sunt totu[idestul de rare –, so]ia mea se dovede[temai perspicace decît mine. A[a i-a venitideea de a o suna pe doamna Hilde depe telefonul mobil. Ne aflam în sufrageriade la parter, care servea [i de living.

- Doamna Hilde, îmi cer scuze dac\v\ deranjez, spuse so]ia mea la telefon,dar am uitat s\... S-ar putea s\ ne cautedomnul acela... Aveam întîlnire cudînsul. Dac\ îl vede]i, v\ rog s\-i spune]ic\ am plecat deja, îl a[tept\m în sta]iade autobuz de pe traseul turistic num\rulcinci.

Ca orice s\soiac\ foarte con[tiincioas\,doamna Hilde ie[i dup\ cîteva minutedin c\b\nu]a ei [i, fire[te, remarc\de îndat\ prezen]a domnului Sergiupe banca din fa]a pensiunii. Nu [tiuexact ce au discutat. Noi îi urm\reamdin sufragerie, ascun[i înd\r\tul[emineului.

În timp ce proprietara îi explica înce direc]ie o luaser\m, domnul Sergiuî[i tot rotea nuiaua [i cl\tina dincap a neîncredere, dar poate c\ a fostnumai o impresie a mea. În fine,important e c\, urmare a insisten]elorei, se l\s\ în cele din urm\ convins [iplec\, iar dup\ ce-l v\zu ie[ind pepoart\, doamna Hilde se întoarse înc\b\nu]a ei.

((ccoontinuuaree `̀n ppagina 116)

d

România literar\ num\rul 25 / 24 iunie 2011..................................................................................................................................................................................................................................................11

d estituirea noastr\, a lui Marian

Papahagi, a lui Ion Vartic [i a mea, de

la conducerea revistei „Echinox“, în

iunie 1983, era, în fond, de a[teptat.

12..................................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 25 / 24 iunie 2011

*

Stimate Domnule Profesor,numele Dvs. se leag\ indisolubilde cel al revistei „Echinox”. Nu v\întreb ce au însemnat cei 14 anide activitate la „Echinox”, fiindc\a]i mai r\spuns la aceast\întrebare. Dar a[ vrea s\ [tiu:Care a fost contextul în care aap\rut revista? A fost o ini]iativ\exclusiv a studen]ilor?

O revist\ ca „Echinox” n-ar fiputut ap\rea decât într-un momentde relativ\ destindere, de „liberalizare”a regimului comunist, care a atinspunctul maxim în 1968, anulspectaculoasei afirm\ri a unui soide independen]\ fa]\ de Moscova,început\ prin 1964, cu o expresiemajor\ în refuzul de a participa lainvazia Cehoslovaciei de c\tretrupele ]\rilor-surori din lag\rulsocialist. Pân\ atunci exista doaro singur\ revist\ a tinerilor, Amfiteatru,la Bucure[ti, cu o echip\ de scriitori[i publici[ti foarte înzestrat\. În1968 au ap\rut îns\ reviste înmarile centre universitare, „AlmaMater” la Ia[i, „Forum studen]esc”la Timi[oara. Cu vreo doi ani înurm\, încercasem s\ ob]inem dela conducerea Universit\]ii clujenesprijin pentru editarea unei revistea studen]ilor – eram într-un fel demic\ delega]ie cu Ana Blandiana,Romulus Rusan, Nicolae Prelipceanu,primit\ de rectorul ConstantinDaicoviciu, îns\ nu s-a ob]inutnimic concret. „Nu era momentul”…Exista, la Facultatea de Filologie,doar un fel de modest\ gazet\literar\ de perete, a cenacluluistuden]esc, pe care am intitulat-osadovenian „Anii de ucenicie”,la care publicau Ion Alexandru,Gheorghe Pitu], Matei Gavril,Prelipceanu… „Echinox”-ul a ap\rut,a[adar, în acest nou context maifavorabil, pornind de la un cenacluastfel botezat de Marian Papahagi,care î[i desf\[ura reuniunile înast\zi aproape legendara cram\de la restaurantul „Metropol”, unde[ef de sal\ era un tân\r de treab\,Romulus Pop, poreclit „Mongolu”,r\mas prieten pân\ ast\zi alechinoxi[tilor… Eu n-am f\cutparte din grupul fondatorilor,to]i studen]i, printre care EugenUricaru, Petru Poant\, OlimpiaRadu, Marcel Constantin Runcanu,Dinu Fl\mând, Adrian Popescu,Ion Mircea, Horia B\descu, prinurmare nu pot spune lucruri foarteprecise despre demersurile f\cutede cenacli[ti pentru înfiin]areaunei reviste. Cred c\ [i un num\rde studen]i de la sec]ia maghiar\au cerut tip\rirea unei publica]iiculturale specifice – [i în acestcadru s-a ajuns la acceptarea uneireviste care s\ reuneasc\, conformlozincilor zilei, tinerii scriitoriromâni, maghiari [i germani. Fapte c\ de data aceasta demersurilestuden]e[ti au avut succes [i primulnum\r din „Echinox” a fost imprimatîn decembrie 1968, în formulatrilingv\ amintit\. Sloganul devenitcli[eu propagandistic, al înfr\]irii,a devenit realitate productiv\ în

acest caz [i a contribuit în timpla o colaborare frumoas\ întrevorbitorii [i scriitorii tineri ai celortrei limbi. Redactor-[ef a fost numitEugen Uricaru, îns\, cum se [tie,el a fost înlocuit imediat dup\apari]ia primului num\r, fiindc\s-a publicat aici un text al luiHeidegger, Ce este filosofia?, iaro asemenea eroare [i lips\ dematuritate ideologic\ se cuvenea,nu-i a[a, sanc]ionat\… A[a se facec\, de la num\rul 2, am fost numiteu redactor-[ef, chemat de studen]iiredactori [i aprobat de conducereaUniversit\]ii, în ideea c\ un tân\rasistent ar fi mai matur din punctde vedere politic decât un student[i ]inându-se seama, desigur, [ide faptul c\ aveam o responsabilitatecultural\ în cadrul Asocia]ieiStuden]ilor, ocupându-m\ [i decenaclul literar al Facult\]ii. EugenUricaru a trecut în pozi]ia de redactor-[ef adjunct, al\turi de colegulmaghiar de la Filosofie, ZoltánRostás.

În 1983 a]i fost înlocuit, în modabuziv, de la conducerea revistei„Echinox”. A[ vrea s\ l\murim,pentru istoria literaturii române,acest moment. Cum s-a produsschimbarea? Exist\ cevadocumente? A]i primit telefoane?A]i fost chema]i la rector, lapartid?

Destituirea noastr\, a lui MarianPapahagi, a lui Ion Vartic [i a mea,de la conducerea revistei „Echinox”,în iunie 1983, era, în fond, dea[teptat. Un nou dogmatism,neostalinist (sau de „revolu]iecultural\” maoist\) pusese st\pânirepe cultura român\ în acel începutde „deceniu satanic”, ducând c\treextreme un proces de grav\deteriorare a vie]ii spirituale

române[ti sub dictatura cea maisever\. În aceste condi]ii, o revist\ca „Echinox”, care nu era dintrecele mai supuse, nu putea r\mânenesanc]ionat\. Fiind o publica]ietrilingv\, dup\ principiul egalit\]iidintre români [i „na]ionalit\]ileconlocuitoare”, ea nu putea fi totu[idesfiin]at\ pur [i simplu… În ace[tivreo paisprezece ani de la întemeiere,redac]ia fusese adesea criticat\ deforurile de partid ale Universit\]ii,alteori sprijinit\ discret, dar câtevagesturi mai îndr\zne]e, precumpublicarea, cu o prezentare deMircea Zaciu, a memoriului luiBlaga ca r\spuns la infamiile luiMihai Beniuc ori a scenariului lafilmul, apoi interzis vreme de undeceniu, al lui Lucian Pintilie dup\Caragiale, De ce trag clopotele,Mitic\?, n-au sc\pat neînregistratepe parcurs, odat\ cu permanentelerepro[uri c\ revista nu „reflect\”suficient realit\]ile vie]ii studen]e[ti[i cu numeroasele tensiuni cucenzura, care ajunsese s\ desfigurezedestule pagini [i chiar numereîntregi… O nou\ critic\ sever\la adresa revistei a avut loc laComitetul de Partid al Universit\]iiîn iunie 1983, urmat\ peste o zisurpriz\ ! – de un soi de ciudat\festivitate de premiere, într-unbirou al Casei de Cultur\ a Studen]ilor,la Centrul Universitar PCR. Spunciudat\, fiindc\ de data asta nis-au înmânat, odat\ cu anun]areaschimb\rii conducerii revistei, [ini[te diplome „pentru îndelungat\activitate în presa studen]easc\”,[i mari buchete de flori, în prezen]aunui tovar\[ membru al ComitetuluiCentral al UTC, trimis special pentruaceast\ ocazie, cu ipocritele felicit\ride rigoare. Se încheia astfel o etap\din mica istorie a grup\rii „Echinox”.

Am întâmpinat-o, desigur, cu omare triste]e, interpretând-o cape un sfâr[it. Lumea nu s-a încheiat,îns\, cu noi, [i dac\ majoritateacelor care trecuser\ pân\ atunciprin redac]ie ori prin paginile revistein-a mai colaborat deloc sau a f\cut-odoar sporadic dup\ acest moment,dintr-un fel de solidaritate cu vecheaechip\, „Echinox” a continuat s\apar\, totu[i, avându-l ca nouredactor-[ef pe colegul AurelCodoban, de la Facultatea de Istorie-Filosofie. {tiu c\ nu i-a fost u[ors\ refac\ un anume echilibruredac]ional, dup\ mica alunecarede teren, a[ezat cum era sub ochii[i mai vigilen]i ai cenzurii, dar ar\zbit în cele din urm\ [i, iat\,dup\ patru decenii, trecând întretimp [i sub alte îndrum\ri, revistamai apare, nu f\r\ destule obstacole,mai ales financiare. {i mi-a f\cutpl\cere s\ constat, cu ocazia întâlniriianiversare din decembrie 2008,c\ sentimentul ini]ial de solidaritateintelectual\ [i afectiv\ a r\masfoarte viu pentru majoritatea„echinoxi[tilor”, care au lansat[i acest adjectiv intrat de-acum înistoria literaturii române. C\ci mul]idintre scriitorii, criticii, universitariide acum sunt de mult repere valoricesemnificative în spa]iul nostrucultural, al]ii s-au ilustrat [i înpatrii adoptive ca Germania sauUngaria [i continu\ s\ lucreze cuo încredere înc\ mare în valorileculturii umaniste atât de dispre]uite[i de marginalizate în zilele noastre.

A]i debutat editorial cu un volumde versuri, Propuneri pentru ofântân\ (1966). Voia]i s\ fi]i maidegrab\ poet decât critic [i istoricliterar?

Da, am debutat ca poet, maiîntâi la revista „Steaua”, în mai

interviurile României literare

Ion Pop„Sentimentul ini]ial de solidaritate intelectual\ [i afectiv\a r\mas foarte viupentru majoritatea«echinoxi[tilor»”

nainte de plecarea în Fran]a, n-a trebuit

s\ „semnez” nimic [i nici nu mi s-a cerut

ceva de genul „notelor informative”, la

mod\ pe atunci.î1959 – eram în ultima clas\ deliceu, îns\ debutul meu mai consistent,ca s\ spun a[a, a avut loc în„Luceaf\rul”, cu o pagin\ de versuriprezentat\ încurajator de profesorulMircea Zaciu, în 1963. Fuseseminvitat pentru o lectur\ la Cenaclul„Nicolae Labi[”, condus atuncide Eugen Barbu, cu o bun\întâmpinare, am mai publicat înacel an [i alte poeme (un ciclu„brâncu[ian”) [i mi s-a acordatPremiul II al revistei (pe locul I eraGabriela Melinescu)… El s-a concretizatîntr-o excursie de „documentare”pe Valea Jiului, al\turi de poetapremiat\, de Constan]a Buzea [iAdrian P\unescu, care [i-a s\rb\toritatunci, exuberant, la Petro[ani,împlinirea a dou\zeci de ani… Eraucu noi, ca redactori ai revistei, [iNiculae Stoian (care m\ [i g\zduise,foarte amical, la Bucure[ti), MihaiNegulescu, Ion Crânguleanu…Prima mea carte s-a intitulat,într-adev\r, Propuneri pentru ofântân\ [i a ap\rut în 1966, încolec]ia „Luceaf\rul” a EdituriiPentru Literatur\. Faptul c\ am fostre]inut ca preparator la Facultateade Filologie clujean\ imediat dup\absolvire (ca [i colegii [i prieteniimei, Ioana [i Liviu Petrescu) m-aîndreptat în mod firesc [i spreexerci]iul critic [i de istorie literar\,devenit consecvent [i l\rgindu-seîn timp pân\ la a concura, într-unfel, scrisul poetic. A[a se face c\a doua mea carte de versuri, Biatamea cumin]enie, a ap\rut în acela[ian, 1969, cu eseurile despre avangard\,sugerând, cum se poate u[or observa,un anume contrast dintre cele dou\drumuri [i un soi de modestie înraport cu gesturile spectaculos-eroice ale militan]ilor mai vechi[i mai noi. Zisa „cumin]enie” dintitlu mi-a f\cut, nu-i vorb\, destuledeservicii, riscând generalizareaasupra a tot ce am scris [i dup\aceea, c\ci era o formul\ comod\,în expresivitatea ei, pentru a califica(de nu chiar pentru a blama) un soide echilibru al st\rilor de spirit [ial atitudinilor, exprimate deopotriv\în scrisul poetic [i în glosele critice,f\r\ bravada polemic\ [i efervescen]astilistic\ a altor confra]i. În ce m\prive[te, am sim]it mereu ca opovar\ [i o deficien]\ zisa „cumin]enie”,devenit\ cu timpul motiv aproaperecurent într-o poezie scris\ cuteama de stagnare spiritual\, deconformism [i de iner]ie interioar\.„Eu voi avea o moarte de balan]\!”scriam înc\ în volumul de debut,iar aceast\ tem\ s-a asociat treptatcu obsesia marginii, a limiteiconstrâng\toare, simbol ambiguual echilibrului dorit tot atât câtrepudiat, în m\sura în care semnalatocmai pericolul „cumin]eniei”,al împiedic\rii contactului cu via]avie de dincolo de contempla]ie,al unei, în fond, sterilit\]i premature.De aici încolo, calea era deschis\c\tre o multiplicare a semnelorfrustr\rii, ca, de pild\, fereastra cudeschidere geometric-limitat\ spre

lumea naturii de afar\, ori, în ultim\instan]\, nelini[tea în fa]a amenin]\rilorconven]iei poetice, a deja-cititului[i deja-spusului [i implicarea, înconsecin]\, într-un dialog permanent,adesea dureros-elegiac, dintre scris[i tr\it, cu procentul de ironierelativizant\ inevitabil. Pe traseulde la Gramatic\ târzie (1977), laSoarele [i uitarea (1985), la Amânareageneral\ (1990), apoi Elegii înofensiv\ (2003) [i Litere [i albine(2010), cutez s\ cred c\ acest raporta câ[tigat cât de cât în semnifica]ie[i profunzime. Pân\ la urm\, aceast\tematic\ pornit\ din ini]iala„cumin]enie” a putut ajunge lar\sfrângerile atât de elocvente [idefinitorii pentru ceea ce ast\zinumim cotitura dinspre estetismsau estetic „neomodernist” [i„tranzitivitatea” ce crede a se puteadispensa de medierile tropice, pentruo autentificare a discursului printr-omai direct\ priz\ la „real”, la concretulexisten]ial cotidian, mai „prozaic”,deposedat de prestigiile metaforeiînalte [i ale simbolurilor mari.Începusem, în orice caz, ca „poet”(versificam înc\ din liceu, fiindînscris [i la un cerc literar de laCasa Pionierilor clujean\), amcontinuat a[a aproape înc\ undeceniu, pentru ca, dup\ intrareaîn corpul de dasc\li academici, s\fiu cumva obligat s\ alternez practicaliteraturii cu lectura ei mai multsau mai pu]in specializat\. Concuren]aa devenit, în timp, aproape periculoas\pentru poezia mea, fiindc\ meseriamai prozaic\ m\ solicita mai degrab\în calitate de comentator al literaturii[i de istoric al ei. Num\rul c\r]ilorde poezie a ajuns, de aceea, de vreotrei ori mai mic decât al celor decritic\, deturnând aten]ia altorcomentatori, ai poeziei mele, sprecriticul care se p\rea c\ poate spune[i el ceva despre literatura român\modern\ [i contemporan\. Dar estevorba, de fapt, de o fireasc\ alternan]\,mai curând decât de o concuren]\sau de „voin]a” de a fi ceva saualtceva.

Între 1973-1976 a]i fost lector laUniversitatea Sorbonne Nouvelle– Paris III. Era o [ans\ uluitoarepentru un tân\r s\ fie trimis încapitala Fran]ei. Cum s-a produsmiracolul? Cine v-a recomandat,sprijinit etc.?

Episodul universitar pariziana fost, într-adev\r, o [ans\ uluitoarepentru tân\rul care eram, mai alesdac\ ]inem seama de dificult\]ilecu care se „ie[ea” în acei ani din]ar\. Pe deasupra, nu eram înc\nici c\s\torit, [i nu puteam l\sa penimeni „z\log” acas\, ca garan]iea întoarcerii. {ansa mea se nume[teprofesorul istoric {tefan Pascu,rectorul de atunci al Universit\]iidin Cluj, care a avut fa]\ de revista[i redactorii de la „Echinox” oatitudine mai mult decât binevoitoare.Or, s-a întâmplat ca, aflându-m\într-o zi de pe la sfâr[itul anului1971 sau începutul lui ’72, la Rectorat,s\ aud din gura rectorului o fraz\care suna cam a[a: „Drag\ Pop,

fiindc\ ai f\cut din revista „Echinox”o publica]ie care face mare cinsteUniversit\]ii noastre, eu vreau s\ajungi într-o zi lector la Roma, undeam fost [i eu bursier în tinere]e, la{coala Român\ de acolo [i [tiu cepoate însemna pentru un tân\r oasemenea experien]\”. M-am bucurat,desigur, de aceast\ apreciere,dar nu-mi imaginam c\ va avea[i urm\ri concrete. Or, profesorulPascu s-a chiar ]inut de cuvânt, a[aîncât mi s-a comunicat, spre sfâr[itulacelui an universitar, c\ voi fi trimispe un post de asistent asociat înstr\in\tate, dar la UniversitateaParis 3-Sorbonne Nouvelle, undetocmai se înfiin]ase o mic\ sec]iede Român\, în cadrul unui „UERd’Italien et de Roumain”. N-a fost,a[adar, Roma, ci Parisul, îns\evenimentul acesta, venit dup\ celal „Echinox”-ului, a însemnat aldoilea mare moment, a[ zice [i eldecisiv, din via]a mea. Oricâte vorberele s-au putut rosti ori scrie despreistoricul sau omul politic {tefanPascu, el se va bucura în amintireamea de un sentiment de marerecuno[tin]\, iar „echinoxi[tii”, înansamblu, nu cred c\ uit\ nici eiu[a mereu deschis\ a Rectoruluide atunci [i sprijinul importantde care s-a bucurat revista subrectoratul s\u. Nu la mult timpdup\ momentul dificil al schimb\riiredactorului-[ef, Eugen Uricaru,când soarta revistei era înc\ destulde nesigur\, am putut interveni,gra]ie medierii sale, pe lâng\ primulministru Ion Gheorghe Maurer,atunci deputat de Cluj, în vizit\la Universitate, care, ascultân-du-m\, a spus în final un „s\ vedemce putem face”, cu un zâmbetîncurajator în momentul dificil dedup\ „accidentul” ideologicredac]ional…

Pute]i s\ îmi spune]i dac\, înaintede plecare, a trebuit s\ semna]iceva pentru Securitate? {ti]i c\exist\ acest mit al colabor\rii cu„organele” al celor care plecau înmisiuni oficiale! A se vedea [icazul Marino, atât de dezb\tut lanoi.

Înainte de plecarea în Fran]a,n-a trebuit s\ „semnez” nimic [inici nu mi s-a cerut ceva de genul„notelor informative”, la mod\pe atunci. Faptul c\ am avutrecomandarea ini]ial\ [i sprijinulrectorului {tefan Pascu, membru

în Comitetul Central al PCR, m\ vafi scutit, providen]ial, de astfelde agresiuni. Îns\ înainte s-a încercatob]inerea unor p\reri despre atmosferade la „Echinox”, o dat\ chiar laFacultate, într-un cabinet de laCatedra de Limba Român\, undea trebuit s\ suport întreb\rilesecuristului „afectat” Filologieinoastre, botezat, cred c\ de profesorulMircea Zaciu, „Usc\]ivul”, care aîncercat s\ ob]in\ odat\ de la minecomentarii despre redac]ie [i,probabil, o colaborare. Cred c\ ammai relatat scena de mare tensiunepentru mine, în care, nefiind eu unfum\tor serios, mi-am aprins, totu[i,o ]igar\, ca s\ afi[ez un soi desiguran]\ de sine în fa]a personajuluiinteresat de ispr\vile colegilor meitineri. Numai c\ mâna ce ]inea]igara a început la un momentdat s\ tremure… Întâlnirea afost îns\ un e[ec pentru el, fiindc\insul s-a desp\r]it de mine nervos,spunând nemul]umit [i cumvaamenin]\tor: „Numai s\ nu nec\uta]i Dumneavoastr\ pe noi!” Iareu ]in minte c\ i-am replicat cuun: „Sper s\ nu fie nevoie!” Nusunt, cum se vede, vorbe de marecuraj, dar nici nu mi-e ru[ine deele, mai ales c\ închideau o mic\anchet\, care nu s-a mai repetat.Ar fi interesant de v\zut, desigur,ce se va fi notat prin dosarele„Echinox” ori într-al meu, de vafi fiind unul. Va veni, poate, [imomentul acestei amare curiozit\]i,c\ci ceva trebuie s\ fie, cum a [iscris, de pild\, Dan C. Mih\ilescu,în dosarul c\ruia se cereau referin]edespre rela]iile sale cu un IonPop aflat în coresponden]\ cu ofran]uzoaic\, cu perspective dec\s\torie, [i care p\rea s\ fienemul]umit de situa]ia din ]ar\în compara]ie cu cea din Occident…Nu ascund c\ mi-e [i groaz\ dece a[ putea descoperi, dup\ ceprietenii mei germani din redac]ieau putut afla dela]iuni extrem[ocante din partea unora dintrecolegii cei mai apropia]i…

V\ mul]umesc [i v\ doresc unsincer La mul]i ani!, cu ocaziaemo]ionantei anivers\ri pe care ove]i tr\i peste câteva zile!

Interviu rrealizat dde

IIlliiee RRaadd

România literar\ num\rul 25 / 24 iunie 2011................................................................................................................................................................................................................................................13

interviurile României literare

Cluj-Napoca, decembrie 1978. Un deceniu de la apari]ia revistei „Echinox”. În rândul din spate:Adrian Ivanitski, Mihai Dragolea, Ilie Rad, Nicolae Oprea, Horia B\descu, Andrei Zanca, EmilHurezeanu, Dumitru Chioaru. În rândul din fa]\: Augustin Pop, Virgil Mihaiu, Ion Vartic, MarcelConstantin Runcanu, Ion Pop, Eugen Uricaru, Mariana Bojan, Dinu Fl\mând, Marian Papahagi, IonMircea, Vasile Sav. Rândul trei: Adrian Popescu [i Ioan Gro[an (Arhiva Ilie Rad).

S-a vorbit adesea, [iînainte, [i dup\ 1989,de înv\]\mântul cares-a f\cut în vecheaRomânie, în specialîn urma reformelorpromovate de Spiru

Haret. Îns\ înainte de 1989s-a vorbit în special dema-gogic, iar dup\, în necu-no[tin]\ de cauz\.

Chiar dac\ pedagogia, eliberat\de dictatul ideologic, a cunoscut,în ultimele dou\ decenii, mari pro-grese [i s-a resincronizat cu discipli-nele socio-umane din Occident,istoria pedagogiei române modernea r\mas, din nefericire, un capitolcu totul marginal al acestei resurec]ii.

{i e p\cat, c\ci, dac\ vecheaRomânie de dinainte de 1948 aavut acea elit\ incontestabil\, eas-a datorat înainte de toateînv\]\mântului [i celor care l-auanimat. În teribila confuzie careguverneaz\, azi, discu]ia desprereforma în educa]ie, recuperareaacestor autentice modele aleînv\]\mântului românesc de odinioar\ar putea aduce necesarul plus deluciditate [i competen]\.

Este ceea ce face volumul Dou\figuri de seam\ ale înv\]\mântuluiromânesc, semnat de Maria Bancea-Ilioaia [i Christina Zarifopol-Illias.El restaureaz\, deopotriv\ documentar[i narativ, memoria ilustr\ a doiinstitutori de marc\ ai „curentuluiharetist”, ctitori ai [colii din Humule[ti[i, totodat\, figuri marcante alevie]ii publice din Neam] [i nu numai:so]ii Elisa [i Neculai Bancea.

Dar, înainte de toate, se cuvinf\cute câteva preciz\ri cu privirela autoare. Christina Zarifopol-Illias este, cum [tim, profesoar\de studii clasice [i de limb\ [iliteratur\ român\ la prestigioasaUniversitate Indiana (SUA) [i,totodat\, editoarea celebrului volumde coresponden]\ inedit\ MihaiEminescu – Veronica Micle, Dulceamea Doamn\/ Eminul meu iubit,ap\rut în 2000. La rândul ei, MariaBancea-Ilioaia este nu numai o

profesoar\ de desen emerit\, ci [ifiica institutorilor care fac obiectulvolumului de fa]\. Colaborareacelor dou\ autoare, înt\rit\ [i deo rela]ie de familie, garanteaz\interesul documentar al lucr\rii,c\reia arhiva familiei Bancea-Ilioaiai-a furnizat numeroase documente[i fotografii de cel mai larg interes.

Dou\ figuri de seam\ aleînv\]\mântului românesc este, defapt, un titlu „moale”, neutru, alesdin dorin]a de a evita sintagma„apostoli ai neamului”, uzat\ de olung\ folosin]\ improprie, ieri ca[i azi. Îns\ se cuvine spus c\reconstituirea vie]ii [i activit\]iiinstitutorilor Elisa [i Neculai Banceademonstreaz\ indubitabil c\ sintagma,în în]elesul ei originar (dat de SpiruHaret), li se cuvine pe de-a-ntregul.Cei doi [i-au împletit via]a cu via]a[colii din Humule[ti, pe care, defapt, au ctitorit-o atât spiritual,prin configurarea unei programede studii moderne, cât [i fizic, prinridicarea unei cl\diri monumentale,care [i ast\zi domin\ peisajul [colarnem]ean. De asemenea, au constituitfactori coagulan]i ai comunit\]iilocale, s-au implicat în via]aHumule[tilor [i, ulterior, a ora[uluiTârgu Neam] [i a jude]ului, devenindun autentic focar de activitateintelectual\ [i un factor de progresal vie]ii comunitare. Neculai Banceava ajunge chiar primar al ora[uluiTârgu Neam], în cadrul aceleimi[c\ri ulterioare haretismului,când, în România Mare, înv\]\torii[i profesorii au devenit un factorinfluent în via]a politic\ na]ional\,prin înfiin]area Partidului }\r\nesc(devenit, în 1926, în urma fuziuniicu Partidul Na]ional, legendarul,azi, Partid Na]ional-}\r\nesc), dar[i prin participarea în structurilealtor partide.

Maria Bancea-Ilioaia [i ChristinaZarifopol-Illias reu[esc s\ alc\tuiasc\un volum care, în ciuda structuriicompozite – ce reune[te documentarul(inclusiv fotografic), memorialistica[i investiga]ia istoriografic\ –, areo evident\ unitate de fond. Aceasta

este determinat\ de perspectivaformativ\ asupra istoriei [colii dinHumule[ti, ce dep\[e[te simplareconstituire [i se transform\ în-tr-o lec]ie de pedagogie [i, în ultim\instan]\, de via]\. Cele dou\ figurimarcante ale înv\]\mântuluiromânesc [i-au asumat nu numairolul de institutori, adic\ de prestatoride servicii didactice, ci [i pe cel demodele ale unei comunit\]i, ceahumule[tean\ aflat\, la începutulsecolului trecut, într-o acut\ c\utarea unei noi identit\]i. C\ci, de[ipurtau deja un nume înscris înnemurire de c\tre Ion Creang\,Humule[tii nu mai erau, în 1899,când tân\rul înv\]\tor NeculaiBancea era numit la post, str\vecheavatr\ folcloric\, în care toate sederulau conform legilor civiliza]ieitradi]ionale. Ca toate satele României,fusese puternic afectat de civiliza]iamodern\ [i suferea consecin]eleinevitabile ale angaj\rii Românieipe f\ga[ul construc]iei unei societ\]idemocratice [i a unei economiicapitaliste, în care civiliza]iatradi]ional\ nu [i-ar fi putut aflalocul decât în urma unui procesde educa]ie [i adaptare.

Nimic tradi]ionalist, a[adar, îndemersurile acestor institutori,de[i de numele lor se leag\, f\r\îndoial\, [i prezervarea trada]iilor[i obiceiurilor locului. C\ci ei auorganizat, la Humule[ti, cercurileculturale ale fetelor [i b\ie]ilorsatului (devenit din 1895 cartieral ora[ului Târgu Neam]), corurile[i atelierele de ocupa]ii tradi]ionale.Îns\ sensul acestor demersurinu era unul p\[unist, ci mergeamân\ în mân\ cu demersurile deemancipare economic\ [i cultural\a locuitorilor satului. Înnoireaprogramei de studii, care a c\p\tat,datorit\ so]ilor Bancea, un puterniccaracter formativ, a fost dublat\de angajarea, în varii forme, a [coliiîn via]a comunit\]ii. Idealul luiSpiru Haret, de a-i transformape înv\]\tori din func]ionari didac-tici în lideri ai comunit\]ilor rurale,a fost pe deplin îndeplinit de so-]ii Bancea. Metodele lor au fostunele moderne, [i în primul rândexemplul personal. Rememorarea,bazat\ desigur pe amintirile [ifotografiile de familie, vorbe[tedespre so]ii Elisa [i Neculai Banceaca despre o familie-model [i, totodat\,o gospod\rie-model, în care ]\raniiputeau g\si oricând nu doar sfaturiteoretice, ci [i exemple practice.Educa]ia începea, a[adar, în Humu-le[tii primei jum\t\]i a secolului

trecut, chiar de la c\minul celordoi institutori, modele morale,civice [i intelectuale ale satului [i,ulterior, ora[ului.

Episoadele care dovedesc c\so]ii Elisa [i Neculai Bancea [i-auasumat [coala nu ca pe o profesie,ci ca pe o voca]ie, sunt cele aleînfiin]\rii b\ncii populare [i, maiales, acela al construirii nouluilocal al [colii. {tim din Ion Creang\c\, înc\ din vremea lui „b\di]aVasile” ([i el, str\mo[ al familieiBancea), localul a fost o problem\pentru [coala din Humule[ti,g\zduit\ pe parcursul a aproapeun secol în condi]ii impropriidesf\[ur\rii procesului didactic,mai cu seam\ în condi]iile încare fostul sat devenise cartieral ora[ului Târgu Neam]. A[adar,în 1919, Neculai Bancea demareaz\pe cont propriu eforturile deconstruc]ie a unui nou local. Pentrua face fa]\ cheltuielilor, [i-a sacrificataverea sa [i a so]iei [i [i-a gajatpe via]\ veniturile ob]inute dinmunca de institutor, izbutind îns\,în ciuda dificult\]ilor de dup\ r\zboi[i a marii crize economice dintre1929 [i 1933, s\ inaugureze par]ial[coala în 1937. {i ast\zi, cl\direa,monumental\ [i de o real\ valoarearhitectonic\, este printre cele maifrumoase cl\diri [colare din Moldova.De prisos s\ men]ionez c\, dreptr\splat\ pentru aceste sacrificii,familia Bancea a fost „recompensat\”de regimul comunist cu confiscareacasei [i a averii...

Cartea Mariei Bancea-Ilioaia [ia Christinei Zarifopol-Illias, de[idoldora de documente [i fotografiide epoc\, se cite[te pe ner\suflate,ca un insolit roman didactic. Eaîndeamn\ la recuperarea modelelor[i la reg\sirea acelor idei care auf\cut România modern\, idei decare avem nevoie [i acum. Totodat\,ea reitereaz\ [i adev\rul c\ nimicnu poate opri din drum o voca]ieintens\, pus\ în slujba cunoa[terii[i a binelui celor din jur. O lec]iela care se cuvine s\ medit\mmai serios...

cronica edi]i i lor de r\zvan voncu

Recuperareamodelelor

MMaarriiaa BBaanncceeaa-IIlliiooaaiiaa,, CChhrriissttiinnaaZZaarriiffooppooll-IIlllliiaass –– DDoouu\\ ffiigguurrii ddee

sseeaamm\\ aallee îînnvv\\]]\\mmâânnttuulluuiirroommâânneesscc,, EEddiittuurraa AAnniimmaa,,

BBuuccuurree[[ttii,, 22001111,, 119933 pp..

14..............................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 25 / 24 iunie 2011

lisa [i Neculai Bancea [i-au asumat nu

numai rolul de institutori, adic\ de

prestatori de servicii didactice, ci [i pe

cel de modele ale unei comunit\]i.erestituiri

Constantin CCre]an. Piesa dvs.Primirea în Academie este o [arj\.Din p\cate are mai pu]in umordecît ar trebui. Se simte încrîncenareaautorului. Profesorul chirurg }intescueste un tic\los penal care mituie[tepe toat\ lumea (procurorul care îlancheteaz\, o ziarist\, personaluldin subordine ca s\-[i ]in\ gura).Banii provin din [p\gi luate de laam\rî]i, pacien]i sau p\rin]i ai unorpacien]i opera]i recent. Tineriimedici, nu mai pu]in tic\lo[i, numi]ihaiduce[te {arpe, Bursuc, Vulpe,încearc\ o conspira]ie ca-n „Apusde soare”, dar abilul }intescu îi]intuie[te pe loc, îi amenin]\ cupu[c\ria pîn\ îi umile[te, apoi îinume[te secretari de stat la ministerulpe care îl preia. În timp ce chirurgulare prima [edin]\ de guvern, tî-n\ra-i so]ie, medic de succes, ofer\o fela]ie unui subaltern al lui}intescu, apoi, cum pleac\ [i acesta,[oferului institu]iei. Cortina! Nu[tiu dac\ urî]i breasla medical\ camedic sau ca pacient dar, dac\piesa se va juca, lucru pe carenu-l prea cred, n-o s\ vinde]i multebilete la spitale [i policlinici. Iardac\ ve]i avea vreo urgen]\ medical\,s\ v\ lua]i un pseudonim. Cumspuneam, textul nu are credibilitate,fiind un cumul exagerat de nemernicii.Ar merge dac\ a]i duce-o cumvaîn fantastic sau absurd, dar a[a,ca pies\ realist\, nu ]ine. Mai sîntprobleme [i cu replicile cam scrobite[i demonstrative, dialogul nuare peste tot fluen]\. Sînt [i semnebune totu[i, a]i putea scrie teatrude calitate, trebuie s\ fi]i r\bd\tor[i perseverent. Revolta femeilor eprecipitat\ [i schematic\.

L. CCarion. A[ min]i s\ spunc\ am fost impresionat de prozadvs. Totu[i ave]i calit\]i literare.Dificultatea const\ în insisten]advs. [i a altora de a practica unrealism bolov\nos de parc\ a]i cititdoar reali[ti sociali[ti [i pe Zaharia

Stancu. Proza româneasc\ s-aemancipat în ultimul deceniu.Profita]i de lucrul acesta.

Paul CCernea. Ceea ce dvs. „numi]ipoezie”, pe-alocuri chiar este poezie.Iat\ o mostr\ „vreau s\ beau singur,f\r\ tine,/ s\ mor f\r\ tine,/ s\-[iaminteasc\ de mine doar barmanii/[i chelneri]e cu rochii scurte,înc\lzindu-mi palmele/ între picioarefierbin]i.// iar setea -ca [i cândn-ar fi existat-/ c\utând, sub aripide îngeri imberbi,/ pic\turi m\runtede ploaie/ sau buze umede defecioare neseduse/ [i abandonate”.Numai c\ a trebuit s\ tai primastrof\, neconcludent\, [i s\ v\atrag aten]ia c\ îngeri imberbi epleonastic. Dac\ zicea]i dimpotriv\îngeri b\rbo[i, era o imagine inedit\.Concluzia e c\ scrie]i înc\ inegal[i cam superficial. Mai trimite]iîns\, drumul acesta duce undeva.

Mihaela CCondrat. M-a]i dat gatacu motto-uri din Apocalips\ [i din...Lucia D\r\mu[, dar mai ales m-a]iobosit cu centrarea versurilor.La ce ajut\ textul acest infantilismal plas\rii versurilor în varianta„centred”? Apoi, trebuie s\ admite]ic\ într-o poezie nu se poate spunetotul. Încercarea de a înghesui în-tr-un text atîtea concepte [i ecourileatîtor teorii îndep\rteaz\ cititorul.Poezia este o art\ a seduc]iei. Evital s\ în]elege]i diferen]a întreun meniu variat [i îndoparea oaspe-]ilor cu toate felurile din lume. Înagricultur\ exist\ o unealt\ numit\rari]\, iar folosirea ei permite plan-telor s\ nu se sufoce reciproc.Intra]i cu rari]a prin textele dvs.[i mai trimite]i dup\.

Gheorghe BBenga Încerc\riledvs. sînt foarte modeste. Rimefacile [i întreb\ri retorice, locuricomune [i o poetic\ perimat\.Pe foc sau cu tasta „delete”. {ide la cap\t. Cu care scop oarene-am întâlnit?../ în orele acelealungi de var\?.../ Din orizonturipân\ în zenit /din zori de zi [i pân\-n fapt de sear\?... S\ fimserio[i!

A[tept îîn ccontinuare ttexteleliterare [[i oopiniile ddvs. lla aadresae-mmail: posta.romlit@gmail.com

Între mijloacele expresiveale limbii române, aptes\ produc\ – prin cono-ta]iile lor peiorative [iprin sonoritatea deloceufonic\ – efecte comice,s e n u m \ r \ [ i s u f i x u l

-\raie.

Substantivul c\ruia i se adaug\sufixul popular [i familiar cap\t\sens colectiv, dar mai ales semnifica]iidepreciative: „prost”, „f\r\ valoare”sau cel pu]in „nedorit”. Nu suntmulte derivate de acest tip: maicunoscut e hâr]og\raie, format dela o baz\ oricum conotat\ peiorativ(hâr]oag\). Ca [i hâr]og\rie,hâr]og\raie desemneaz\ mul]imeade hârtii inutile, plicticoase etc.,devenind – prin metonimie – unechivalent colocvial al termenuluibirocra]ie. Cuvântul este destulde prezent în limbajul familiar [ipublicistic actual: „9 milioane deeuro aruncate pe hâr]og\raie”(Jurnalul Na]ional, 8.10.2010);„Mai pu]in\ hâr]og\raie: Poli]i[tiinem]eni au sc\pat de caieteleprofesionale” (realitateamedia.ro,1.04.2011); „hâr]og\raie, actepeste tot, dosare, rapoarte deîntocmit, ce s\ mai... un adev\ratcalvar” (femei-moderne.ro,22.03.2011). Datele oferite deGoogle arat\ c\, în momentul defa]\, hâr]og\raie e de trei orimai frecvent decât hâr]og\rie, ceidoi termeni folosindu-se în contextesimilare („Vânzarea ma[inilor vafi scutit\ de hâr]og\rie”, motociclism.ro,19.05.2011). Or, dac\ hâr]og\rieera deja înregistrat în Dic]ionarullimbii române (F-I, 1934) [i apareîn dic]ionarele curente (DEX, DEXI2007), hâr]og\raie e absent depretutindeni.

Dac\ dic]ionarele s-au ar\tatprudente [i rezervate fa]\ deforma]iile în -\raie, lingvi[tii aufost interesa]i de sufixul pitoresc.Au scris despre el Al. Graur [i IorguIordan; ultimul, în Stilistica limbiiromâne (1944), enumer\ formepopulare ca ap\raie, colb\raie,fle[c\raie, foc\raie, fum\raie,glod\raie etc. [i constat\ echivalen]arelativ\ cu cel\lalt sufix colectiv,apropiat ca form\: „Se pare c\nuan]a depreciativ\ este maiaccentuat\ la -\raie decât la -\rie”(p. 497).

O oarecare stabilitate [i frecven]\în uz au [i alte derivate actuale cusufixul -\raie: t\bl\raie, c\bl\raie,sticl\raie. T\bl\raie (sau tabl\raie:scrierea f\r\ diacritice nu permitedistinc]ia) este un substantiv derivatde la un nume de materie, a[a

c\ ideea de pluralitate nu aducenimic nou, valoarea dominant\ asufixului fiind cea depreciativ\.T\bl\raie apare adesea ca sinonimironic pentru tabl\, cu specializarea„caroserie”: „Caut un magazin depiese de Dacia Nova (în generalt\bl\raie) care sa fie ieftin”(forum.softpedia.com); „cei maimari produc\tori de t\bl\raie pentruma[ini” (classiccar.3xforum.ro);„Cu t\bl\raia [i motorul cum o maiduci? (artistu.ro).

C\bl\raie (sau cabl\raie) e totun termen de jargon tehnic, cusens clar colectiv („mul]ime decabluri”), reflectând o realitatecontemporan\: marea cantitate deaparate electrice [i de conexiuniprin cablu care au umplut camerelelocuitorilor [i stâlpii ora[ului: „Adioc\bl\raie? Umbl\ vorba printârg c\ Guvernul (ce de cacofonii)a decis s\ îngroape în sfâr[it toat\c\bl\raia din ]ar\” (joienegru.blogspot.com); „am cump\rat unacât se poate de simpl\ [i nu preacomplicat\, am f\cut rost de unmeseria[ [i am intrat în claia dec\bl\raie” (volvo-club.ro); „desf\cut,verificat bec, c\bl\raie, siguran]e”(daciaclub.ro).

Destul de frecvent e [i sticl\raie,cu dou\ valori – colectiv\ [iaugmentativ\ –, dup\ cum se leag\semantic de obiectul num\rabil(sticla-recipient) sau de materie(sticla-material): „Cheful lui Adis-a udat cu sticl\raie peste sticl\raiede vin” (zappy.ro); „afar\, dac\ numori înghe]at (de frig), sigur tealegi cu ceva rupt, la ce sticl\raiee pe jos” (twitoaster.com).

Derivatele expresive apar uneoriîn serii, crea]ii ad-hoc dup\ model,atr\gându-se una pe alta: „vândtot ce am sub pat, muf\raie, c\bl\raie,pl\ci etc.” (forum.softpedia.com),„am îndopat b\trânul oltcit cudulciuri pentru mamaie, ro[ii [ilegume de Bucure[ti, sticl\raie,bidon\raie, tabl\raie, carton\raie,ziare vechi” (supereva.ro). Sufixulignorat de dic]ionare pare s\ rezistefoarte bine în uzul colocvial actual.

po[ta redac]ieide horia gârbea

Buze umede,fecioareneseduse

România literar\ num\rul 25 / 24 iunie 2011..............................................................................................................................................................................................................................................15

p\catele limbii de rodica zafiu

Hâr]og\raie,t\bl\raie, c\bl\raie...

actualitatea

În preajma S\rb\torilorPascale la Muzeul Jude-]ean Gorj „Alexandru{tefulescu” din Târgu-Jiua fost vernisat\ expozi]iap e r s o n a l \ a l u i M i h a iSârbulescu.

Aceasta, îmi face pl\cere s\ cred,vine în descenden]a unei alte manifest\riimportante, din toamna anului trecut:Murmurul tradi]iei, un concept vizualimaginat de Paul Gherasim „în amintirealui Constantin Brâncu[i”.

În leg\tur\ cu opera lui Mihai Sârbulescus-au vehiculat tot felul de conexiuni dela cele de apartenen]\ la o genera]iesau la o grupare artistic\ pân\ la celestilistice. Toate sunt reale în m\suraîn care clarific\, sau mai curând lumineaz\fragmente ale crea]iei sale. Ceea ceconsider cu adev\rat reprezentativ estefaptul c\ amprenta sa vizual\ nu poatefi încorsetat\ într-o serie de etichete,oricât de onorante ar fi acestea.

Nici genera]ia ’80, nici grupareaProlog, nici radicalismul neo-expresionistsau neo-clasicismul postmodern (cum,mai nou, a fost caracterizat\ crea]ia sa)nu le simt ca fiind deplin acoperitoarepentru un univers pictural care, indiferentde unde î[i trage seva, se focalizeaz\pe un demers foarte personal oriidentificator. În acest sens cred c\întreaga lui oper\, înc\ de la debut,este nu doar un parcurs artistic cimai ales un proces de relevare a adev\ruluipe care pictura îl poate con]ine. El estemijlocul [i nu scopul lumii sale, esteforma prin care discursul vizual care,de[i nu are nimic ostentativ, prin îns\[it\cerile lui, reu[e[te s\ induc\ subtil,transferul gândului spre un inefabil au-delà.

Mihai Sârbulescu cultiv\ un lirismal sugestiilor înc\rcat de un anumemister. Confesiunea este expresia vizual\pe care o modeleaz\ nu în sensuldestructur\rii limbajului ci, dimpotriv\,

prin licitarea conven]iei plastice, a c\reisemnifica]ie de tip platonic ar fiaceea c\ la temelia lumii sunt imaginile-monade. Scopul integrator al discursuluise eviden]iaz\ pregnant în modul detranspunere a concretului în iluzie.Artistul are obsesia st\rilor magice, atranscenderii imaginii, [i nu este laîndemâna oricui s\ o fac\ de o manier\conving\toare.

Pasiunea sa pentru armonie, pentruimaginea construit\ pe realitate, saturat\de culoare [i de reliefuri decise, genereaz\adesea spa]ii înc\rcate energetic. Atâttehnica pictural\ cât [i subiectul,sunt elemente importante în economiauniversului s\u artistic, ele nef\cândîns\ decât acel oficiu de mediere, detrecere a imaginii în Simbol. Ve[mântulcromatic, atent modelat în past\, a[az\pictura sa atât de reticent\ la diversitateamotivelor în spa]iul compozi]iilor analitic-contemplative. Construc]iile imagistice,elaborate cu o deosebit\ aten]ie, seîntemeiaz\ pe resursele expresive aleculorii, intense, care î[i afl\ vibra]iaintim\ într-un particular sim] muzicalal acordurilor.

Sfidând riscurile, artistul [i-aparticularizat „vocea” într-un registrutipic postimpresionist care, prin specificuls\u, eludeaz\ imaginile unui cotidianagresat [i agresant, atât de dragi ultimelorgenera]ii postmoderne. Franche]ea unuiasemenea mod de abordare se adreseaz\în mod firesc afectului, subliniindu-iastfel, cu [i mai mult\ claritate, op]iunilepentru un anume tip de epic\, necesaroric\rei crea]ii vizuale: „…un pictorcare nu simte subiectul nu va faceniciodat\ în pictura sa o literatur\ decalitate, oricât de me[ter ar fi în alepicturii.” – m\rturisea în una din paginileJurnalului s\u.

Adept al unei tehnici mai degrab\severe, dincolo de care se întrez\rescîndelungi elabor\ri [i intense combustiiinterioare, tot acest amalgam îi faciliteaz\artistului [ansa de a fi tradi]ionalist[i modern în acela[i timp. O astfel deatitudine aduce [i men]ine mereu„p\mântul” sub picioare în vedereapurt\rii tenace, mai departe, a propriilorproiecte. Aceasta ar fi dimensiuneapaideic\ a operei sale, plasat\ strategicîntr-o polemic\ tacit\ cu modelulcontemporan.

Odat\ cu trecerea anilor MihaiSârbulescu începe s\ capete tot maimult consisten]a propriei sale lumi.Cred c\ este un proces cât se poate defiresc de vreme ce întreaga lui existen]\s-a petrecut între hotarele artei sau,mai exact, în acea zon\ sub]ire, fluid\[i din ce în ce mai pu]in frecventat\,unde crea]ia ca [i credin]a devin unmod de a transpare spre Permanen]\.

CC\\tt\\lliinn DDaavviiddeessccuu

(urmare din pag. 11)

Am r\suflat u[ura]i. Dar nu aveamprea mult timp la dispozi]ie. De cumam p\r\sit pensiunea, prima noastr\grij\ a fost s\ evit\m traseul num\rulopt, care porne[te din dreptul intersec]ieidrumului na]ional cu strada Culturii,traverseaz\ [oseaua [i urc\, al\turi detraseul turistic num\rul cinci, pîn\ laMuchea Pietrei, de unde se pot admirani[te relee de telefonie mobil\. Pentrua ocoli sta]ia de autobuz, am preferats\ ne strecur\m mai întîi pe Hudi]aGogilor. Dac\ nu e destul de clar: ohudi]\ e o uli]\ foarte îngust\, umed\[i n\p\dit\ de ni[te vibra]ii cu o frecven]\foarte nepl\cut\ care miros îngrozitora excremente. La cap\tul acesteia,surpriz\: cît pe ce s\ d\m nas în nascu domnul Sergiu! Venea dinspre traseulnum\rul zece, un traseu de belvedereavînd ca punct de plecare Prim\riaCisl\u. Bine dispus, am avut impresiachiar c\ fredona o melodie din vîrfulbuzelor, se apropia pe cel\lalt trotuar,rotindu-[i nuiaua de alun ca pe o anten\de radar, dar f\r\ a reu[i s\ ne localizeze.Am a[teptat încorda]i pîn\ cînd s-aîndep\rtat îndeajuns, apoi am ie[it depe hudi]\, p\[ind gr\bi]i în sens contrar,iar la prima intersec]ie am cotit lastînga. Era o strad\ înfundat\. Cel\laltcap\t al ei se termina la baza unuiversant abrupt, al c\rui nume nu l-amputut afla. Oricum, ajunseser\m undevala marginea satului. O c\rare îngust\urca versantul pîn\ pe un platou undeam g\sit o b\ncu]\ de lemn. Aici ne-amoprit un pic, deoarece, din cauza efortului[i a emo]iilor, so]ia mea respira din ceîn ce mai greu. În schimb, mie îmitrecuse ca prin minune durerea de cap.Am scos harta, ca s\ ne d\m seamamai bine unde ne afl\m: teoretic, neaflam pe traseul turistic num\rul patru,pe care ar fi trebuit s\ întîlnim Fîntînalui Kileru [i Pietrele Fiarei – dar niciurm\ de fîntîn\! N-am vrut s\-i împ\rt\[escso]iei temerile mele, ci m-am ridicatde pe b\ncu]\ [i, pref\cîndu-m\ c\admir persajul, c\utam s\ m\ orientezîn func]ie de punctele cardinale. Soareleera undeva în dreapta, iar satul r\m\seseîn spatele nostru; a[adar, c\tre vest.În fa]a noastr\, dincolo de o planta]iede molizi tineri, am z\rit turla uneibiserici. Cînd î[i mai reveni, so]ia meatrase o concluzie cît se poate de pesimist\.

– Am f\cut ce am f\cut [i ne-amr\t\cit, zise. Mai bine ne întoarcem însat.

– Risc\m s\ ne întîlnim cu domnulSergiu.

– {i ce dac\? Trecem pe trotuarulcel\lalt [i ne prefacem c\ nu-l vedem.

Avea dreptate. În definitiv, de cene ascundeam de un orb? Din simplulmotiv c\-i vorbisem dispre]uitor desprea[a-zisele trasee turistice ale comunei,f\r\ s\ [tiu c\ tocmai el le inventase.{i fiindc\ so]iei mele îi intrase în capideea ciudat\ c\ orbii v\d mai bineanumite lucruri decît cei care v\dpropriu-zis. În plus, mai era [i problema

vibra]iilor, r\mas\ oarecum în suspensie.Am f\cut de unul singur cî]iva pa[ic\tre marginea planta]iei de molid [imi s-a p\rut c\ z\resc ghizdul uneifîntîni. Acolo c\rarea se bifurca ladreapta spre biseric\, iar la stînga sepierdea la vale printre tot felul de tufe[i buruieni. Urmîndu-mi îndemnul,so]ia mea accept\, dup\ unele ezit\ri,s\ încerc\m acest nou traseu, nemarcat.Chiar l-am numit provizoriu, desigurîn glum\, traseul num\rul treisprezece.

O glum\ ce avea, curînd, s\ seîntoarc\ împotriva noastr\. C\rareaaceea cobora c\tre o rîp\ peste caretrecea o punte. Cînd am ajuns lavreo treizeci de metri de punte, l-amz\rit pe domnul Sergiu apropiindu-sedinspre cel\lalt cap\t al ei. F\cuseun ocol [i ne ie[ea înainte. M-am întorsbrusc c\tre so]ia mea, am privit-o cîtevaclipe direct în ochi [i, f\r\ s\ ne spunemun cuvînt, am luat-o la fug\ înapoi.Ascun[i între tufi[uri, l-am putut apoivedea pe domnul Sergiu cum încercas\ treac\ puntea. Puntea aceea îns\nu avea balustrad\, era un simplutrunchi de copac aruncat peste rîp\.Domnul Sergiu încerca, destul denesigur, s\-[i ]in\ echilibrul, ajutîndu-secu nuiaua de alun, dar dup\ cî]iva pa[irenun]\, se retrase [i se întoarse pec\rarea pe care venise. Am r\suflatu[ura]i.

L-am mai întîlnit, dup\ aceea, numaiîn ultima zi a sejurului nostru, cînd atrebuit s\ merg la benzin\rie [i s\alimentez ma[ina cu carburant. Eramsingur, so]ia mea r\m\sese la pensiune,ocupîndu-se de bagaje. Nu voia s\ne întoarcem din drum nici m\car dou\sute de metri, ca s\ nu ne mearg\ r\u.Mama ei o prevenise dis-de-diminea]\la telefon c\ traficul pe [oseaua de laBuz\u la Bac\u e foarte aglomerat [iplin de pericole. Benzin\ria se afla lîng\balastier\, pe traseul turistic num\rultrei (punct albastru) [i, ca s\ ajungacolo, a trebuit s\ traversez linia ferat\,s\ trec podul peste rîul Buz\u [i s\ iesîn [oseaua na]ional\. Aproape deintersec]ie, un grup de oameni montao pancart\ pe care scria „Ocroti]i fauna[i flora”. L-am recunoscut printre eipe domnul Sergiu, am oprit [i am coborîtgeamul portierei.

– V\ salut! zisei pe un ton cît maipoliticos. Merge treaba, merge? V-ama[teptat ieri în sta]ia de autobuz, ne-a]ipromis c\ ne duce]i la sanctuarul luiZalmoxe...

Domnul Sergiu se întoarse spre minenumai pe jum\tate, foarte ocupat, cumera, cu ceea ce f\ceau înso]itorii lui,probabil membri ai asocia]iei „Drag\c\l\torule”.

– Dumneata!... De fapt, dumneatanu crezi în vibra]ii, spuse. Numai teprefaci. Ar fi trebuit s\-mi dau seamade la început.

Dup\ care mi-a întors spatele [in-a mai spus nimic.

PPeettrruu CCiimmppooee[[uu

16..............................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 25 / 24 iunie 2011

Mihai Sârbulescu sau despre transparen]ele crea]iei

Vibra]ii (fragment)

Lucrare de Mihai Sârbulescu

arte

ub raport muzical, „Walkyria” a beneficiat de bagheta sigur\ [i

în]eleapt\ a marelui dirijor James Levine, care a [tiut s\ releve toate

nuan]ele adânci ale partiturii, s\ conduc\ cu inteligen]\ vocile. El

r\mâne un maestru absolut al teatrului contemporan.

Pentru orice melomanOpera Metropolitanconstituie un vis greude realizat, a[ puteaspune o Mecca a ope-rei mondiale, cel maimare [i mai important

teatru din lume.

Dup\ o via]\, am reu[it s\-miîmplinesc acest ideal printr-oexcursie în America de Nord, avândca obiectiv primordial câtevaspectacole la sfâr[it de stagiune.

Metropolitanul este o uria[\institu]ie muzical\, un organismîn care totul func]ioneaz\ perfect.Peter Gelb, actualul director, aproiectat un program ce includeaproape toate titlurile teatruluiliric, f\r\ s\ eludeze nici lucr\ridin repertoriul preclasic mai pu]incântate. Metropolitan Opera esteun teatru cu deschidere [i popularizarepe plan mondial prin bun\voin]afunda]iei Bloomberg, care a sponsorizattransmiterea live în întreaga lumea unor importante spectacole desâmb\t\ dup\-amiaz\, ceea cepermite prezentarea lor în directîn diverse cinematografe depretutindeni la orele serii, potrivitfusului orar respectiv. Acest sistemd\ posibilitatea publicului melomans\ ia contact cu spectacolele deprestigiu, în interpret\ri de referin]\,incluzând nume importante aleliricii contemporane, dar mai alesprestigio[i regizori ce preg\tescproduc]ii fabuloase, multe în in-terpret\ri moderne, p\strându-seîns\ stilistica crea]iilor respective.

Am avut în patru zile de NewYork rezervate din vreme dou\bilete: la „Ariadna din Naxos” deRichard Strauss [i „Rigoletto” deGiuseppe Verdi. Din p\cate, laspectacolul pe care mi l-am doritcel mai mult, „Walkyria” de RichardWagner, erau epuizate biletele cuo jum\tate de an în urm\. Amreu[it, în cele din urm\, s\ ob]inun loc ̀ n picioare. Pot spune retroactivc\ am tr\it, într-adev\r, un mareeveniment prin aceast\ produc]iea unui regizor canadian, RobertLepage, care monteaz\ la Met toat\tetralogia wagnerian\.

Pentru un wagnerolog aceast\produc]ie este un model, un etalonal unei gândiri moderne binestructurate, ancorate, îns\, întradi]ia wagnerian\ pe care n-atr\dat-o niciun moment, ba dincontr\, a relevat-o [i a pus-o învaloare.

A[ dori s\ punctez câteva elementeregizorale care contribuie într-unmod substan]ial la sublinierea unorimportante motive ideatice [imuzicale ale lucr\rii. Utilizând undecor minimal extrem de sugestiv,prin câteva elemente scenograficecare cap\t\ diverse func]ionalit\]i,el reu[e[te s\ ating\ acele valorimetaforice ale structurii de adân-cime a acestei opere. Copacii dinactul I (casa din p\dure a lui Hunding)devin în actul II Walhalla, iar înactul III muntele pe care va fi a[e-zat\ Brünnhilde pentru a dormi

înconjurat\ de un cerc de foc.Lepage a p\truns cu subtilitate[i ging\[ie în universul rela]iilordintre personaje, a redat deosebitde frumos dragostea patern\ a luiWotan pentru Brünnhilde, iubireadintre cei doi fra]i Siegmund [iSieglinde.

Sub raport muzical spectacolula beneficiat de bagheta sigur\ [iîn]eleapt\ a marelui dirijor JamesLevine, care a [tiut s\ releve toatenuan]ele adânci ale partiturii, s\conduc\ cu inteligen]\ vocile. Elr\mâne un maestru absolut alteatrului contemporan.

Distribu]ia a beneficiat de marinume. Bryn Terfel a fost un Wotanconving\tor [i artist, printr-ointerpretare extrem de nuan]at\.De[i el nu dispune de acea culoaretimbral\ cerut\ de partitur\ pentruacest rol, el a [tiut cu inteligen]\muzical\ s\ aduc\ rolul la glasuls\u, impresia general\ fiind excelent\.

Deborah Voigt este o sopran\dramatic\ iubit\ la Met de public[i extrem de muzical\. Din p\cate,probabil din cauza unei severe curede sl\bire, ea a pierdut agilitatea[i suple]ea registrului acut dintrecut. Are unele probleme desiguran]\ în acest sens dar, fiindinteligent\ [i cu o vast\ experien]\,ofer\ o propunere a rolului viabil\.

Cuplul Siegmund-Sieglinde afost str\lucitor, cei doi interpre]iau dominat intreaga sear\.

Jonas Kaufmann este un tenorliric care a reu[it s\ surprind\ aceapoezie romantic\ a rolului. În celebraarie „Winterstürme wichen demWonnemond” a fost sublim, m-aemo]ionat pân\ la lacrimi princ\ldura glasului [i delicate]eafraz\rii.

Eva-Maria Westbroek se dezvolt\ca o sopran\ wagnerian\ de viitor(am v\zut-o [i la Covent Garden,în Elisabeta din „Tannhäuser”),are un acut sigur [i precis, posedândo voce egal\, cu armonice frumoase[i de calitate. Are ]inut\ impun\toare[i l-a secondat pe Kaufmann excelent.

Stephanie Blythe a fost o Frickaimpozant\, cu o voce de altist\care se re]ine [i te impresioneaz\prin suple]e.

Hans-Peter König, un bas germancu voce puternic\, care s-a impusîn repertoriul wagnerian la multeteatre din lume, a realizat unHunding r\zboinic [i sever, credibilprin for]a cu care s-a angajat îndisputa cu Siegmund.

A fost un spectacol superb,a[ putea spune una dintre cele maifrumoase înscen\ri de Walkyriape care le-am v\zut vreodat\.

„Ariadna din Naxos”, opera luiRichard Strauss, era o produc]iemai veche a lui Elijah Moshinskype care o v\zusem pe DVD. Abeneficiat de conducerea muzical\a lui Fabio Luisi, extrem de apreciatla Met pentru muzicalitatea [iprofesionalismul s\u înalt. A fostun spectacol onest, cântat cu grij\,dar far\ s\-mi dea acea emo]iespecial\ pe care o a[teptam de laopera straussian\.

Ariadna a fost soprana VioletaUrmana, o artist\, dup\ opiniamea, care nu [i-a definit înc\culoarea timbral\. În prima partea fost chiar [tears\ [i f\r\ acel fiorliric specific lui Strauss. Spre sfâr[it,dar mai ales în duetul cu Bacchus,respectiv cu Robert Dean Smith,un mare tenor wagnerian, a r\spunselegant cerin]elor partiturii, eanefiind, din nefericire, o sopran\straussian\. Compozitorul a fostcunoscuta mezzosopran\ JoyceDiDonato, o mare cânt\rea]\rossinian\ [i belcantist\, sensibil\,cu o suple]e în glas deosebit\.

~n Zerbinetta am v\zut-o peKathleen Kim, cu accentele saleinconfundabile de coloratur\ pecare le cuno[team de la rolulOlympiei din „Povestirile luiHoffmann” de Jacques Offenbach.

„Rigoletto” a fost, dup\ opiniamea, spectacolul cel mai pu]inreprezentativ.

De[i vedeam o produc]ie clasic\

de referin]\, în regia marelui OttoSchenk, cu decoruri somptuoase,cu costume în stil, partea muzical\interpretativ\ m-a dezam\git, dinp\cate. Personajul central al mont\riia fost, dup\ mine, orchestra subbagheta sigur\ a lui Fabio Luisi.A sunat omogen [i frumos, revelân-du-se nuan]at accentele dramaticeale lucr\rii.

Distribu]ia îns\ a fost nefericitaleas\, de[i con]inea nume importantela Met.

Baritonul sârb Željko Lučić,prezent adesea la Met în diverseproduc]ii, posed\ o voce cald\ [ifrumos timbrat\. Din p\cate, înacest rol nu a impresionat delocemo]ional printr-o tr\ire dramatic\a st\rilor suflete[ti ale personajului.A cântat alb celebra arie „Cortigiani,vil razza dannata”, în picioare, f\r\nicio emo]ie [i vibra]ie. Mi-amintesccu nostalgie de marii interpre]iai rolului de la Opera Na]ional\ dinBucure[ti din anii 1960-1970: Petre{tef\nescu-Goang\ (un arhetip alpersonajului), Nicolae Herlea (ovoce unic\, cu o mare înc\rc\tur\emo]ional\), Octav Enig\rescu,David Ohanesian [i, mai târziu,Eduard Tumagian.

Frumoasa sopran\ gruzin\ NinoMachaidze a fost Gilda. Ea r\mâneo liric\ sensibil\, cu o voce delicat\[i adecvat\ pentru rolul Julietteisau Adinei. În Gilda, ea nu posed\registrul de coloratur\ cu supraacut[i din aceste considera]ii seîndep\rteaz\ de cerin]ele partiturii.Ca personaj, ea a fost credibil\ [isensibil\.

Marea dezam\gire a fost tenorulGiuseppe Filianoti în ducele deMantua, sub ton, uneori, a fostdep\[it de registrul acut, distonândîn anumite momente. Regret\m,dar nu a fost o alegere fericit\ par-ticiparea sa pe scena metropolitan\.

Cel mai bine s-a prezentat basulslovac Štefan Kocán în Sparafucile,cu o voce frumoas\ cu egalit\]iîn toate registrele.

L-a secondat cu talent [i cu ovoce bun\ mezzosoprana NancyFabiola Herrera în Maddalena.

Am plecat, îns\, de la Met cuun sentiment de plenitudine [imul]umire artistic\, chiar în ciudaunor nesemnificative distorsiuniinerente. Metropolitan Opera r\mâne[i se impune ca cel mai importantteatru din lume, un loc unde valoareaartistic\ primeaz\, un cadru în carese mai respect\ stilistica spectaco-lului cerut\ de compozitor.

MMiihhaaii AAlleexxaannddrruuCCaanncciioovviiccii

România literar\ num\rul 25 / 24 iunie 2011..............................................................................................................................................................................................................................................17

sMetropolitan Opera din New York – azi

Deborah Voigt `n Brünnhilde Bryn Terfel `n Wotan

osmin Lungu a fost

în felul s\u un

Umberto Saba al

Timi[oarei.c1. O întâmplare de zilele trecute

mi l-au readus în minte pe UmbertoSaba, un poet italian de care,probabil, pu]ini î[i mai aduc aminte,n\scut la Trieste, pe vremea cândora[ul era înc\ al Imperiului Austro-Ungar, un ora[ pe care mi-am doritde multe ori s\-l v\d, tocmai datorit\poetului. Am trecut, îns\, mereupe lâng\ el, gr\bit s\ ajung acas\,dup\ peregrin\ri întotdeaunaobositoare prin celelalte ora[eitaliene pe care, cu siguran]\, num\ voi s\tura niciodat\ s\ le rev\d,c\utând cu l\comie acele am\nuntece transfer\ culturile evanescentederulate pe aici în biografia personal\,atât cât poate ea s\ încap\. AcestUmberto a fost librar în Trieste,administrând cu generozitate gloriaaltor autori, f\r\ alt\ ambi]ie decâtaceea de a deveni un om care setope[te la rândul s\u printre ceilal]i[i de la care el a[teapt\ un sentimentconfratern. Aproape în secret, î[icioplea propria biografie, într-ocarte ce se va l\rgi continuu pân\la sfâr[itul vie]ii [i pe care a scris,ca orice italian ce se respect\,un titlu cu rezonan]e mediteraneene,Can]onierul. {i tot el, în deplin\cuno[tin]\ de cauz\, a explicat-o,într-o alt\ carte, cu o privire dinafar\, a unei dedubl\ri aproapeexplicabile în epoc\, semnat\neutru, cu alt nume. Aceast\str\danie de a fi fericit nu poate fitradus\ mai bine decât o fac ver-surile sale: Dar un mic ungher/Vai, mie!l\sam în dorin]\, albas-tr\/ spiral\,/ s\ m\ contemplu de-acolo, s\ m\ bucur/ de-nalta des-f\tare dobândit\/ de-a nu mai fieu, de-a fi atât numai:între oameni/un om.

Întâmplarea care m-a dus înacest istm de poezie a avut loc,zilele trecute, dup\ cum aminteamla începutul acestui text, în Timi[oara,

în Palatul Baroc, unde o mân\ detineri croiau o expozi]ie dedicat\unui om de-al locului, plecat înfloarea tinere]ii dintre ei. CosminLungu a fost în felul s\u un UmbertoSaba al Timi[oarei, de[i n-a l\satîn urma sa c\r]i precum libraruldin Trieste. Librarul acesta, desprecare vorbesc aici, i-a legat ani în[ir pe arti[tii de toate na]iile dinTimi[oara, fie ei pictori, litera]i,filozofi ori numai profesori pur [isimplu în [colile ora[ului, la C\rture[ti.Aproape construise aici o confreriea bunului-gust [i a dezbaterilordeloc frivole, unde putea s\ sea[eze orice om îndr\gostit de art\,ori pur [i simplu cel care c\uta unbinemeritat r\gaz de contempla]iela o can\ de ceai. În iarna când l-amîntâlnit am intrat în libr\ria saîmpins de vântul de câmpie cedebu[a în Pia]a Unirii cu rotocoalede funigei. Erau aici câ]iva prietenide-ai mei, a[eza]i la taclale despreo carte, pe care tocmai o citisem,M\nânc\, roag\-te, iube[te, ascriitoarei Elizabeth Gilbert, fiec\ruiade aici p\rându-i-se c\ se afl\ înacea fascinant\ c\l\torie de reg\sirea identit\]ii presupus\ de autoareac\r]ii. Eram eu însumi întors depu]in\ vreme dintr-o c\l\torie înIndia [i aveam iluzia c\-mi suntrepovestite paginile JurnaluluiIndian, încheiat de curând. Ar fiurmat s\ facem lansarea acestuiaaici, dar asta nu s-a mai întâmplat,înghi]it de via]\ [i de alte c\r]i,cum am fost atunci. Ar fi imposibils\ reproduc toat\ lista de arti[ticare expun la Muzeul de Art\ înmemoria lui Cosmin Lungu, darv\ las bucuria s\ v\ întâlni]i cuarta lor pe blogul acestuia, înc\func]ional: cosminlungu.blogspot.com.Îi ve]i reg\si, laolalt\, pe DanaAcea, Ana Adam, Claudia Mandi,Gabriel Kelemen, Ciprian Radovan,

Nada Stojici, Suzana Fântânariu.Nu e nimic trist în toat\ povestealor, lucr\rile exprim\ gra]ie [i for]\,într-o solidaritate ie[it\ din comun.Expozi]ia nu evoc\ ceva anume,ci invoc\ acea leg\tur\ subtil\,construit\ de spiritul ora[ului [ide Cosmin Lungu între genera]iilesuccedanee de arti[ti. Cu o partedintre ace[tia v-a]i întâlnit, îns\,deja, în pagina de fa]\.

2. În alte înc\peri ale PalatuluiBaroc a[teapt\ Nicolae TTonitza.Este vara lui, în]eleg, a[a cum anultrecut, la Muzeul de Art\ dinTimi[oara, a fost vara lui Rembrandt,în buna politic\ managerial\, cucare i-a obi[nuit pe timi[oreniconducerea acestei prestigioaseinstitu]ii de cultur\. {i putem spune,c\ oricât de mult au istovit curiozitateareproducerile, multiplicate încalendare ori în camerele de hoteldin epoca apus\ a comunismului,lucr\rile lui Nicolae Tonitza surprindînc\ prin candoare. Recunoa[temcâteva portrete de copii, împrumutate,probabil, de la Muzeul Brukenthaldin Sibiu, dar savoarea acestuidiscurs plastic o fac desenele pepergament, ori pur [i simplu nudurileîn peni]\. Cândva acestea au ilustratpaginile ziarelor în care î[i ]inearubrica celebrul pictor, iar în uneledintre ele recunoa[tem schi]eleunor viitoare lucr\ri precum celef\cute la Balcic, dar [i atmosferadegajat\ de personajele în tov\r\[iac\rora î[i bea cafeaua. Sunt portretede turci în ipostaze meditative,ironice, niciodat\ plictisite de eleînsele, construite pe un duct alliniei ferme, pe o neîntrerupt\continuitate în care se resimteamprenta {colii de Art\ din München.Sunt apoi câteva naturi moarte cuflori, din care izbucne[te senzualitatevegetal\ cu toat\ exuberan]a, iarpeisajele din Balcic amintesc deun Orient înc\ misterios sub impresia,pe care nu [i-o poate reprima, astilului Belle-Epoque, stins deja învremea când artistul le efectua.Dac\ Rembrandt, cel de anul trecut,din gravuri era, într-un fel, de-alcasei în Palatul Baroc, NicolaeTonitza ar avea nevoie de ceva mai

mult\ lumin\ aici, de o adiere debriz\, fie ea [i închipuit\, pentrua-i recupera întreaga vitalitate. Nuspun c\ în s\lile pe care le ocup\,în muzeu, Nicolae Tonitza ar fistingher, ci numai u[or straniuprin modernitatea apus\ a lucr\rilorsale. În orice caz, în zilele acestea,mi l-a[ fi putut imagina în altloc, altundeva.

3. {i în lucr\rile Dianei SSerghiu]\,care expune acum la Galeria Calinadin Timi[oara, se reg\se[te o anumeinocen]\, asediat\, îns\, permanentde o fabulatorie mecanic\, suspectat\ca provenind dintr-o copil\riebogat\, returnând, totu[i, sensurimature. Din catalogul expozi]ieiafl\m c\ a parcurs toate stadiilede educa]ie propuse de [coalatimi[orean\, avându-l ca profesor,de la un cap\t la altul al acestora,pe Carol David. Profesorul îi [i faceprezentarea din catalog, pe alocuriaccentuând direc]ii, cum ar fia[ezarea unor lucr\ri ale tinereiartiste în suprarealism, pe caren-am reu[it s\ le g\sim aici, cu totefortul imagistic din dotare. Maidegrab\ sunt puse accente dintr-unhiperrealism cât de cât elocvent,mai adecvat genera]iei actuale dearti[ti, de unde fuge, îns\, în repetaterânduri, aproape cu temere, ca[i când n-ar dori s\ bagatelizezesensurile fabulatorii. {i, totu[i, nule-am putea a[eza nici într-un bes-tiariu, în sensul consacrat al ter-menului, pentru c\ lucr\rile salepar mai degrab\ decupaje, secven]eala unor basme ce au fost amendatede realitate. Când vorbim desprehiperrealism la Diana Serghiu]\,avem în vedere o lucrare pe careo putem povesti a[a: Într-un câmpde iarb\ proasp\t\ au n\v\lithamsterii albi s\ o pasc\. În fundal,într-un orizont foarte îndep\rtat,se profileaz\ un ora[ de câmpie,cu blocuri strivite de cenu[iu [imediocritate. Turma cea alb\ ahamsterilor ar putea fi [obolaniisc\pa]i din subsolurile de la orizont,purifica]i de natura dezl\n]uit\ ap\durii de iarb\. De-abia de aiciîncolo, fabula începe s\ cro[etezeîntâmpl\ri cu animale, parc\degenerate de un blestem sau, dece nu, de o genetic\ barbar\. Câiniicu dou\ capete sau cu dublu trup,alte animale asemeni, de[i ar puteas\ produc\ repulsie, au o candoarede basm sau de mit repovestit:în timp ce un cap al monstruluidoarme, cel\lalt vegheaz\ imperiulfabulei. La cap\tul discursuluiplastic al expozi]iei, candoarearevine cu mai mult\ for]\, într-untablou cu pisici, ce-[i caut\ loculîn desenul unei carpete. În versul„Caii verzi sunt pe pere]i”, a[a cumspunea un poet mai demult, redefi-nind poezia, într-o invoca]ie decântec îngânat copil\re[te, amputea a[eza [i efortul DianeiSerghiu]\ de a-[i salva memoriabasmului din care a ie[it.

cronic\ plastic\ de petre t\n\soaica

Vara în care am intrat

arte

18..............................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 25 / 24 iunie 2011

Nicolae TTonitza - GGr\dina ddin VV\leni Diana SSerghiu]\Cosmin LLungu - Gra]ie [[i ffor]\

intre toate instrumentele, trompeta este cea care anun]\ [i

triumful derizoriu, [i strig\tul de lupt\, [i melancolia proferat\

public a funerariilor, este instrumentul g\l\giei, al zarvei, al

încle[t\rii, al înc\ier\rii, este glasul Marelui Circ al Istoriei.

Festivalul TIFF de anulacesta a oferit, prinflerul directoruluis\u artistic, MihaiChirilov, o excelent\s e l e c ] i e d e f i l m e ,c â t e v a p u t â n d f i

v\zute la retrospectiva TIFFdin Bucure[ti.

Printre cele cu adev\rat remar-cabile se afl\ [i filmul lui Álex dela Iglesia, Balad\ trist\ de trompet\,care ne introduce într-un mod in-solit în lumea circului. Cei doi clovniai lui Iglesia sunt fe]ele uneia [iaceleia[i monede, Spania, unavesel\ [i alta trist\. În aparen]\.Pentru c\ veselia reprezint\ o alt\fa]\ a triste]ii, una incalculabil maisubtil\, expus\ cu asupra de m\sur\într-un spectacol cu totul special:circul. De la primele secven]e, înfilmul lui de la Iglesia circul seintersecteaz\ cu istoria Spaniei,în particular, [i a Europei în general.Etalarea fotografic\, amestecândpictura [i detaliul istoric, invoc\ operspectiv\ particular\ a istoriei,pentru care chipurile constituieelemente emblematice. Când mili]iilefranchiste întrerup spectacolul decirc pentru a-i recruta for]at peto]i b\rba]ii, cei doi clovni sunt[i ei înrola]i, li se dau arme [i sunttrimi[i la lupt\ în costumul despectacol. Cu [tampila zâmbetuluiro[u, cu fa]a pictat\, cu caraghio[iipantofii de clovn lungi de o jum\tatede metru, în fust\, cu peruca pudrat\,tr\gând foc cu foc, clovnul cel prostdevine expresia mor]ii [i agonieiunei „Spanii nevertebrate” cum onumea inspirat Ortega y Gasset,a[a cum istoria devine o fars\tragic\, un spectacol de circ, grotesc[i febricitat.

Luat prizonier [i urmând a fiexecutat, clovnul îi transmite fiuluis\u nu doar voca]ia [i rolul, dar [ilegatul testamentar al urii. Cunecesitate Javier (Antonio de laTorre) va fi un clovn trist, ie[it dinpântecul infernal al r\zboiului civil,iar lumea circului se redeschidepentru el într-o continuitate litigioas\.R\zboiul fratricid î[i are propriacelul\ homicid\ în rela]ia concuren]ial\sadomasochist\ între clovnul celvesel, Sergio (Carlos Areces) [iJavier, clovnul cel trist. În afarascenei, clovnul cel vesel este deo violen]\ exploziv\, care o include[i pe iubita lui, Natalia (Carolina

Bang), o frumoas\ acrobat\. Joculei între cei doi b\rba]i, unul tandru,amabil, melancolic [i cel\laltfebricitat, coleric, apucat, îi a[az\pe cei doi într-un r\zboi care îmbin\farsa cu atrocitatea. La nivelulreprezent\rii, atât HieronymusBosch cât [i Francisco Goya seîntâlnesc într-un carnaval crudprelungind Spania anilor 37 c\trecea a anilor ’73. Spania anilor’73 este departe de cea franchist\care supravie]uie[te într-o enclav\nostalgic\ a pensionarilor franchi[tipurtând ochelari fumurii, întâlnin-du-se în luxoase case de vân\toare.Jocul cu m\[ti nu camufleaz\ pedeplin conflictele intestine careanim\ nevrotic [i guignolesc Spania,cu în[el\toarea ei aparen]\ plaisirist\,hedonist\ a anilor ’80. Indiferentde rolul desemnat, cei doi clovniau în comun o ur\ care nu s-a stins[i care izbucne[te asemeni unuigheizer. Jocul pe muchie de cu]ital Nataliei amplific\ conflictul [iacesta atinge un moment paroxisticcând Javier, clovnul cel trist, îlmutileaz\ pe Sergio, clovnul celvesel. De la acest punct încolo,violen]a devine un spectacolpermanent. C\utat de poli]ie, Javierse retrage în p\dure, într-un locunde au fost executa]i republicani,[i acolo se hr\ne[te cu carnea crud\a animalelor care cad printr-osp\rtur\ f\cut\ în plafonul uneicl\diri abandonate. Nicio clip\de la Iglesia nu se str\duie[te s\ne ofere argumentele verosimilit\]ii,filmul s\u a devenit treptat oparabol\, un spectacol de circ undeexager\rile invoc\ recuzita [i retoricaspecific\. Javier este recuperat dec\tre un fost general franchistmutilat de tân\rul insurgent [iutilizat pentru a aporta vânatul întimpul vân\torilor de pl\cere alegeneralului Franco, deja pensionat.Acestui general, Javier îi mu[c\mâna, iar violen]a izbucne[tedin nou. Metanoia are loc sub ochiispectatorului, iar clovnul celtrist î[i pr\je[te buzele [i obrajiicu un fier de c\lcat, î[i picteaz\fa]a, î[i îmbrac\ costumul de clovn[i declan[eaz\ teroarea. Dragostea[i ura îi aduc pe cei doi rivali fa]\în fa]\, iar lupta dobânde[te di-mensiuni grandioase, transformân-du-se într-un num\r de circ im-presionat [i mortal, unde fiecareact care ]ine publicul cu sufletulla gur\ are semnifica]ia crimei [ia pasiunii. Circul sublimeaz\ actuluciga[ într-unul artistic, transform\moartea [i cruzimea într-o fars\.Ultimul num\r al Nataliei, num\rulpreferat de public, este o spectacu-loas\ c\dere de la o în\l]imeame]itoare înf\[urat\ într-o e[arf\,c\dere care îi rupe trupul în dou\.Ne afl\m în plin absurd, grotesculinvadeaz\ toate aceste nem\suratetr\iri. Personajele lui de la Iglesiaî[i poart\ hybrisul cu panache,]i-l arunc\ în fa]\, te bruscheaz\.Schimonosite, mutilate, chipurilecelor doi relev\ o interioritate

bulversat\, contorsionat\, convul-sionat\. Dintre toate instrumentele,trompeta este cea care anun]\ [itriumful derizoriu, [i strig\tul delupt\, [i melancolia proferat\ pu-blic a funerariilor, este instrumen-tul g\l\giei, al zarvei, al încle[t\rii,al înc\ier\rii, este glasul MareluiCirc al Istoriei. De la un momentîncolo, ceea ce este cumva pre-sim]it de la început devine certitu-dine, filmul devine o fars\ tragic\,o parabol\ pentru Spania de subfrunte, o Spanie miraculoas\, în-c\rcat\ de pasiuni [i conflicte,Spania ca un mare spectacol decirc dup\ scenariul pe care Istoriaîl ofer\. Actorii farsei investesctotul în acest spectacol, scena este

propria lor via]\ cu tot ce reprezint\ea. Filmul lui de la Iglesia aretemperament [i ritm, te arunc\ dela o scen\ la alta ca sub efectulunei lovituri. Balada trist\ detrompet\ aduce în prim plan unalt mod de a face film, cu o uluitoarefor]\ dramatic\, cu o asumaredeplin\ a supralicit\rilor, cu oinvestire estetic\ a grotesculuiistoriei. Fiecare act al filmuluireprezint\ o ie[ire la scen\, invoc\un public, las\ auzit\ chemareaactorului la ramp\, aplauzelesau huiduielile. Rolurile par s\ fifost ancestral stabilite, iar actoriiprincipali, cei doi clovni, vin înarma]icu un zâmbet larg sau o lacrim\,de fapt unul [i acela[i lucru.

cronica filmului de angelo mitchievici

Istoria [i circul

arte

România literar\ num\rul 25 / 24 iunie 2011..............................................................................................................................................................................................................................................19

Regia: Álex de la Iglesia. Cu:Antonio de la Torre, CarlosAreces, Carolina Bang. Genulfilmului: Comedie, Dram\,R\zboi. Durata: 107 minute.Produs de:Motion InvestmentGroup. Distribuitor Inter-na]ional: Magnolia Pictures.

Balad\ trist\ de trom-pet\ (Balada triste detrompeta, 2010)

d

ram dispus s\ m\

instalez oriunde pe

p\mînt cu condi]ia s\

g\sesc o ]ar\ liber\. e

20.............................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 25 / 24 iunie 2011

Domnule Matei Vi[niec, în 1987a]i cerut azil politic în Fran]a [ide atunci v-a]i tr\it via]a cuprec\dere acolo. Prin urmare,cunoa[teti din\untruexperien]a exilului. Ce aînsemnat exilul pentrudumneavoastr\?

Exilul a însemnat cu prec\derec\l\toria în interiorul unei limbistr\ine. Geografic vorbind, întretimp lucrurile s-au mai estompat:oamenii circul\ [i Parisul nu maie a[a de departe de Bucure[ti. Edrept, în 1987 am avut senza]iac\ plec foarte departe [i c\ fugde ni[te realit\]i care m\ sufocau.De fapt sim]eam c\ plec pentrutotdeauna. Atunci nu exista nici osperan]\ la orizont, eram convinsc\ regimul comunist va dura ove[nicie. De aceea, credeam c\plec f\r\ s\ m\ mai întorc vreodat\[i nu aveam nici o p\rere de r\u.Doar o mic\ strîngere de inim\pentru p\rin]ii mei. Eram dispuss\ m\ instalez oriunde pe p\mîntcu condi]ia s\ g\sesc o ]ar\ liber\.Eram dispus s\ m\ mut în Germania[i s\ scriu în limba german\, cumeram dispus s\ emigrez în SUA[i s\ înv\] limba englez\ în scopliterar. Dar am avut [ansa s\ ajungla Paris [i s\ m\ îndr\gostesc deFran]a [i de cultura ei. Ea mi-a data doua cet\]enie [i ni[te aripi pecare nici o alt\ cultur\ nu ar fi pututs\ mi le dea. Exilul meu concreta durat doi ani. Dar mult\ vremem-a bîntuit „co[marul refugiatului”.E un vis arhetipal pe care mul]iromâni l-au avut în acea perioad\:visezi c\ te-ai întors în ]ar\ pentruun detaliu minor (de exemplu,s\ cau]i în sertar un manuscris,

s\-]i vezi p\rin]ii etc.) [i brusc tetreze[ti captiv într-o Românie dincare nu mai po]i fugi. Drumul înapoispre str\in\tate î]i este închis.Co[marul acesta l-am avut mult\vreme dup\ 1989, a[a puternic\era în subcon[tientul meu ideeade captivitate, ideea c\ ne lupt\mcu o for]\ obscur\ care ne ]inealega]i.

În]eleg c\ ruptur\ de limbaromân\ nu a]i resim]it-o ca pe otraum\.

Nu, n-a fost o traum\ pentruc\ am avut noroc s\ ajung în Fran]a,într-un spa]iu care românilor leeste foarte apropiat. Cultura francez\face parte din codul nostru genetic.În plus, pentru exila]i exist\ odimensiune aparte, greu de definit:e dimensiunea norocului. A[a cumnu po]i fi negustor bun dac\ nu aiun pic de noroc, tot astfel nupo]i fi un exilat fericit f\r\ noroc.Norocul e ceva subtil: întîlnirea cuun om care te ajut\, sau o iluminareinterioar\, sau o informa]ie careî]i cade sub ochi la momentulpotrivit. Eu am avut noroc, fiindc\primele 3-4 zile ale exilului suntdecisive [i, de[i aveam o burs\ de5000 de franci, mereu m\ întrebamîn tren spre Paris ce voi face euacolo în primele zile. Nu cuno[teampe nimeni, aveam doar adresa unuifotograf la care urma s\ dorm pestenoapte, dar nimic mai mult. {i cîndcobor pe peronul G\rii de Est dinParis, fac zece pa[i [i în fa]a meav\d un prieten: Dinu Fl\mînd.Semnul mi s-a p\rut miraculos.Am alergat la el, m-a recunoscut[i am mers împreun\ la bistroulg\rii ca s\ s\rb\torim întîlnirea.În picioare, diminea]a devreme,am b\ut un pahar de vin alb, [itotul mi se p\rea o prelungire avie]ii de la Uniunea Scriitorilor.A doua zi m-am dus pe bulevardulMontparnasse, ca s\ v\d vestitelecafenele ale locului: „La Rotonde”,„La Coupole”, despre care [tiamc\ ad\postiser\ zeci [i zeci de numecelebre ale culturii: Modigliani,Picasso, Sartre. {i n-ajung bine înfa]a cafenei „La Coupole” [i dauochii cu Geta Dimisianu! „Geta,sînt eu, Matei Vi[niec!” Sim]eamnevoia s\-mi declin hot\r`t identita-tea de team\ c\ nu m\ va recunoa[te.Geta m-a dus la Marie-FranceIonesco, apoi la Monica Lovinescu[i Virgil Ierunca. Ei mi-au dat orecomandare ca s\-mi pot depune

dosarul pentru azil politic. {i auurmat apoi alte întîlniri, rapide,imediate, cu Damian Necula,Constantin Ab\lu]\ sau VirgilT\nase. Practic, în dou\ s\pt\mîniam cunoscut tot exilul românescde acolo. Inclusiv pe Paul Gomasau pe Leonid Arcade (M\m\lig\),la al c\rui cenaclu Monica Lovinescum-a dus ca s\ citesc din poeziilemele. Diaspora româneasc\ erao lume fascinant\, cu toat\ colc\iala[i grupule]ele ei, cu toate b\nuielile[i bîrfele de atunci.

În alt\ ]ar\ nu a]i încercat s\gusta]i exilul?

În august 1988 am plecat laLondra, unde am lucrat un an [iceva la BBC. Dar în Anglia nuam sim]it acel tip aparte de noroccotidian pe care îl aveam la Paris.La Londra oamenii sunt mai închi[i,atmosfera e mai auster\, exist\o alt\ cultur\ a ospitalit\]ii [irela]iilor umane. A[a c\ mi-am datdemisia de la BBC [i m-am întorsls Paris.

Spa]iul german nu v-a atrasniciodat\?

De[i am tr\it într-o zon\ de cul-tur\ german\ (R\d\u]i, Bucovina),unde în perioada interbelic\ popula-]ia era alc\tuit\ din 5000 de nem]i,5000 de evrei [i 4000 de români,de[i am înv\]at germana din clasaa V-a de liceu, nu m-am sim]itatras de cultura german\, fiindc\[tiam c\ a scrie literatur\ în limbalui Goethe e foarte greu. Germanaeste o limb\ pe care fie o înve]i demic în familie ca s-o po]i sim]i dininterior, în a[a fel încît s-o po]ipreschimba în limba ta literar\,fie te la[i p\guba[. Una e s\ faciconversa]ie în german\ [i alta s\scrii literatur\ în ea. Iar eu [tiamc\ m\ apucasem prea tîrziu degerman\. A[a c\ am avut de alesîntre francez\ [i englez\, dar înAnglia mi-am dat seama c\ eraprea tîrziu [i pentru limba luiShakespeare. Engleza e o limb\-capcan\: toat\ lumea o înva]\repede [i orice om cu înzestraremedie poate în cîteva s\pt\mînis\ înve]e cele 2000 de cuvintecu care se poate descurca oriunde.Numai c\ felul acesta de a [ti englezan-are leg\tur\ cu scrisul literar.Engleza posed\ numeroase straturide argou ale c\ror nuan]e o facgreu de st\pînit la nivel literar.Din acest motiv, am r\mas la

francez\. Dup\ trei ani de munc\,am început s\ scriu piese de teatruîn francez\. Atunci mi-am impuso regul\: ca orice pies\ de teatrus-o scriu mai întîi în francez\, abiaapoi în român\. Poezie sau romanscriu direct în române[te, dardramaturgie direct în francez\.Regula aceasta o respect [i azi,dintr-o datorie moral\ fa]\ de ]aracare m-a primit în 1987.

Cum arat\ cultura francez\v\zut\ din interior? Sînt atîteavoci care afirm\ c\ spiritulfrancez a fost sterilizat desecularizare [i de corectitudinepolitic\ [i c\ intelectualulfrancez e un acrobat abil, ac\rui retoric\ emfatic\ love[teîn gol.

Cei care anun]\ moartea culturiifranceze se gr\besc [i chiar sîntpu]in ridicoli. Faptul c\ americaniipun pe prima pagin\ titluri degenul: „Cultura Fran]ei e moart\”nu înseamn\ nimic. Vitalitateaspiritului francez e extraordinar\,e de-ajuns s\ participi la un festivalde teatru precum cel de la Avignon,ca s\ vezi cum cele mai insoliteexperien]e artistice sunt f\cute înfa]a unui public anume formatpentru ele. A[ spune c\ Fran]a e]ara avangardei institu]ionalizate,spectacole care în SUA nu ar rezistanici 2 zile pe afi[ în Fran]a rezist\6-7 luni. Diferen]a e total\ întrefrancezi [i anglo-saxoni. Spa]iulamerican tr\ie[te sub o dictatur\a teatrului realist [i a unor formede divertisment care au înlocuitarta. S-a ajuns pîn\ acolo c\, imitativ,subcon[tientul nostru e colonizatde divertisment. Iar Fran]a e într-o logic\ de rezisten]\ fa]\ de industriadistractiv\ de tip Holywood.

Sunt scriitori pentru care via]aare sens numai dac\ scriu.Pute]i tr\i f\r\ s\ scrie]i?

Greu de spus. Familia [i via]asînt esen]iale, dar f\r\ literatur\nu a[ fi avut grila de în]elegere pecare o am. Dac\ n-a[ fi scris, privireamea asupra lumii ar fi fost alta.Prin literatur\ eu am descifratlumea, raportul cu divinitatea,cu societatea, cu mine însumi [icu limba. Tr\iesc în literatur\ dela 7-8 ani, cînd citeam pove[ti. Deatunci sunt legat de cuvînt, dar totce am scris am scris pentru al]ii,de aici nevoia feedback-ului f\r\de care un scriitor decade. Ca pro-gram, sunt un scriitor de diminea]\.La ora opt m\ trezesc, scriu cîtevaore, la prînz plec la radio [i searala teatru. Dar o zi e cî[tigat\ dac\reu[esc s\ scriu 3-4 ore. Asta nuînseamn\ c\ am luxul de a scriezilnic, cînd vreau [i cum vreau.Scriu în avion, în tren, în gar\ saupe plaj\, fiindc\ la 55 de ani timpuldevine tot mai scurt [i la vîrstaasta trebuie s\ devii un ho] profesio-nist [i s\ furi cît mai mult timppentru tine însu]i.

Interviu ddeSSoorriinn LLaavvrriicc

Matei Vi[niec:

„La 55 de ani trebuie s\ furi cît mai mult timp pentru tine însu]i“

prezen]e la Festivalul „Zile [i nop]i de literatur\“, Neptun, 2011

nde e o nevoie

profund\ e [i o

cale de a o

împlini.u

România literar\ num\rul 25 / 24 iunie 2011.............................................................................................................................................................................................................................................21

Domnule Ognjen Spahić,sunte]i un autor de romane [ide proz\ scurt\. De ce a]i alesforma aceasta de expresie? Dece nu poezia sau eseul?

Fiindc\ experien]a lecturii, felulîn care începe s\ citeasc\, precum[i ce anume cite[te sunt esen]ialeîn destinul unui scriitor. Eu amînceput s\ citesc de timpuriu nuvele[i romane, iar pe cele din alte limbiam c\utat s\ le traduc în timpulfacult\]ii, iar începutul acesta s-aîntip\rit în obi[nuin]ele mele epice.Sunt prins în modul acesta deexpresie, [i de fapt nici nu am statla un moment dat s\ aleg între maimulte variante de scriere. În schimb,nu am avut niciodat\ imboldul dea scrie poezie sau eseuri filozofice.

Timp de 14 ani a]i f\cutgazet\rie în Muntenegru,îndeosebi la ziarul „Vijesti” dinPodgorica. A d\unat gazet\riamuncii de scriitor?

Gazet\ria am f\cut-o ca s\tr\iesc, [i am privit-o mereu ca peceva paralel cu scrisul. A fi ziaristnu înseamn\ a fi scriitor. De[i parapropiate, cele dou\ activit\]i suntfoarte deosebite. Nu am amestecatniciodat\ meseria de ziarist cupasiunea pentru scris. Mai mult,n-am sim]it vreodat\ c\ prima aafectat-o în r\u pe cea de-a doua,nici în privin]a timpului acordatfiec\reia, nici în privin]a calit\]iitextelor. Cine are stof\ de scriitorva g\si mereu timp s\ scrie, lafel cum cine simte nevoia s\ citeasc\va g\si r\gaz pentru asta. Nu credo iot\ din lamenta]ia celor caredeclar\ c\ ar citi cu pl\cere, darnu le îng\duie timpul. Nevoileautentice nu a[teapt\ ca cinevadin afar\ s\ vin\ s\ le acorde timppentru împlinire. Unde e o nevoieprofund\ e [i o cale de a o împlini.

Sunte]i n\scut în Muntenegru [iscrie]i în sîrbo-croat\. Nu edureros s\ scrii într-o limb\ demic\ circula]ie?

Dar sîrbo-croata nu e o limb\de mic\ circula]ie. Gîndi]i-v\ c\ evorbit\ în patru state – Serbia,Croa]ia, Bosnia [i Muntenegru –,a c\ror popula]ie, însumat\, ajungela 25 de milioane de vorbitori. Încompara]ie cu un scriitor dinRomânia, Ungaria sau Grecia, m\simt privilegiat. Apoi, numai grani]elepolitice fac ca aceea[i limb\ s\se numeasc\ într-un locmuntenegreana [i în altul croata.Dar aceste limite nu au efect asupracircula]iei c\r]ilor scrise în sîrbo-croat\. Eu sunt citit [i în Bosnia [i

în Serbia, c\ci am prieteni acolocare îmi spun asta, [i ar fi deplasats\ m\ plîng spunînd c\, de pild\,popula]ia Muntenegrului fiindde doar 600 000 de locuitori, dincare 200 000 în capitala Podgorica,publicul meu e foarte restrîns. Nicivorb\, c\r]ile mele tr\iesc într-olimb\ de 25 de milioane de suflete!

A]i absolvit Facultatea deFilozofie de la Universitatea dinPodgorica, deci ave]i o imagineexact\ a climatului de idei dinMuntenegru. Cine d\ tonul înfilosofia locului? Exist\ ofilozofie local\, al c\rei specifics\ îndrept\]easc\ invocareaunei identit\]i de gîndire?

Nu, ideile filosofice de la Uni-versitatea din Podgorica sunt celecare circul\ în facult\]ile Europei.Suntem doar o verig\ dintr-uncircuit cultural mai amplu. Astanu înseamn\ c\ lipsesc personali-t\]ile locale, dar ele sunt mai pu]incunoscute peste hotare. De pild\,cel mai influent gînditor din spa]iulex-Iugoslaviei este Slavoj ŽiŽek,un caz aparte [i un autor cu unprofil distinct, de larg\ notorietate.

Cum arat\ cultura Românieiv\zut\ cu ochii un intelectualmuntenegrean?

Divers\, pe alocuri original\ [iavînd valori incontestabile. Eu unulam fost mereu legat de culturavoastr\. De fapt, cine are o cultur\general\ elementar\ nu poate s\nu [tie de Cioran, Brâncu[i sauEugen Ionescu. F\r\ ei, culturaeuropean\ nu doar c\ ar fi mais\rac\, dar ar fi imposibil de gîndit.Lipsa acestor nume ar însemnani[te pete negre cu neputin]\ deacoperit prin al]ii. C\r]ile lui Cioran,de exemplu, au impregnat genera]iamea, eseistul român fiind un autorfoarte citit în ex-Iugoslavia.

Cum se în]eleg azi sîrbii cumuntenegrenii? Ce impresie v-af\cut atacul NATO asupraSerbiei în anii ‘90?

Am mul]i prieteni sîrbi, c\civorbim aceea[i limb\, avem aceea[ireligie [i tr\im în aceea[i cultur\.

A fost o tragedie ce s-a petrecutîn acei ani, [i cred c\ tot conflictuls-a ivit dintr-o poten]are treptat\a unor diferen]e mici [i aparentminore. A fost o acumulare lent\care a dus la un r\zboi oribil. Cîtdespre atacul NATO asupra Serbiei,el a fost necesar, Milo[evici sepreg\tea s\ trimit\ armata ca s\atace Muntenegru [i probabil c\am fi avut [i noi parte de un episodterifiant ca masacrul de la Srebrenica.Asta nu înseamn\ c\ nu-mi parer\u de victimele civile pe carebombardamentele NATO le-aprovocat în rîndul popula]iei sîrbe.

Tema colocviului de anul acestaa fost „Exilul – exilul interior –exilul în propria limb\“. V-a]isim]it vreodat\ exilat?

Oricine a tr\it în fosta Iugoslavieîn anii ’90 [i care a vrut s\ scapede atmosfera r\zboiului s-a aflatîn exil interior. De fapt, azi nu po]is\ te sustragi de ideologie [i depolitic\ decît practicînd un exil deuz personal. Dar atunci, în aniir\zboiului, am tr\it într-o epoc\nebun\ în care exilul l\untricera singura solu]ie de supravie]uirepsihic\.

Ca absolvent de filozofie, cesim]i]i c\ v\ atrage mai mult laun text: abstrac]iunileconceptuale sau vibra]iilelirice?

De filozofie m-am rupt de mult[i am ales exclusiv tiparul literaturii.Asta nu înseamn\ c\ m\ considerun autor liric care respinge distinc]iileabstracte. Cînd scriu sunt preocupatnumai [i numai de punerea înpagin\ a detaliilor pe care vreaus\ le exprim, [i nu stau s\ m\gîndesc dac\ ceea ce scriu eu esteo în[iruire de concepte sau de tr\iricalde. Eu fac literatur\ fiindc\ otr\iesc din interior, dar nu caut s\ies în afara mea spre a-mi analizanatura. Cititorul simte mai binedecît mine c\rei categorii de scriitoriapar]in. Cînd scrii, temperamentule mai important decît filosofareaîn marginea lui.

Ce v\ place la Festivalul de laNeptun? {i ce nu v\ place?

Îmi place mai întîi locul, litoralulacesta superb cu faleza mergîndde-a lungul plajei, [i v\ m\rturisescc\ acum zece zile, scriind o bucat\de proz\, mi-am f\cut personajulliterar, un b\rbat, s\ moar\ pemalul M\rii Negre. Apoi îmi placoamenii de aici, e o c\ldur\ a am-fitrionilor [i o atmosfer\ destins\.

V\ pute]i închipui viitorul f\r\s\ scrie]i? A]i putea tr\i f\r\scris?

Nu [tiu, planul meu e s\ fiuscriitor, dar natura din noi nuascult\ de voin]a noastr\. Suntatîtea cazuri de arti[ti care au jurats\ scrie [i care, în clipa în careau sim]it c\ ceva s-a stins în ei, auîncetat bursc [i f\r\ regrete s-omai fac\. Nu pot a[adar s\-miprev\d propriul viitor.

Sunte]i laureatul de anul acestaal Premiului Festivalului „Zile [inop]i de literatur\“ de laNeptun. V\ întreb în final: arevreo semnifica]ie premiulacesta pentru dumneavoastr\?

Neîndoielnic, iar r\spunsulnu e de complezen]\. Acesta e aldoilea premiu interna]ional pe careîl iau dup\ cel din 2004, premiul„Meša Selimović”, atribuit celuimai bun roman ap\rut în Bosnia[i Her]egovina, Croa]ia, Muntenegru[i Serbia în acel an. E vorba deromanul Copiii lui Hansen. Înschimb, premiul de la Neptunînseamn\ dou\ lucruri: o confimarea valorii volumului [i, în al doilearînd, o încurajare. E ca o insul\ decertitudine într-o lume în care m\simt înconjurat de mult\ nesiguran]\.În plus, nu m\ a[teptam s\ primescpremiul. Cînd am primit mesajulde la Uniunea Scriitorilor dinRomânia în care eram anun]atc\ aveam s\ fiu laureatul din acestan, am tr\it o satisfac]ie fireasc\.

Interviu dde SS..LL..

Ognjen Spahić (laureatul Premiului pentru un T`n\r Scriitor):

„Eu tr\iesc literatura din interior“

prezen]e la Festivalul „Zile [i nop]i de literatur\“, Neptun, 2011

meridiane

22.............................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 25 / 24 iunie 2011

h

Cu o lun\ în urm\, Edi-tura Leda a lansat odestul de sonor\ salv\de tun literar\, odat\cu apari]ia în condi]iigrafice excelente atraducerii în limba

român\ a romanului Ob-scena pas\re a nop]ii de JoséDonoso [i a primelor dou\volume din seria de autor„Roberto Bolaño”: Con-vorbiri telefonice [i Anvers.

Literatura latinoamerican\contemporan\ [i cele trei volumenou ap\rute au constituit apoi [itema unei dezbateri organizate laCeain\ria C\rture[ti, cu participareatraduc\torilor – ambii, reputa]ihispani[ti [i traduc\tori de literatur\de limb\ spaniol\.

De[i în România este un autorfamiliar numai „cunosc\torilor”,José DDonoso YYáñez (1924–1996)este cel mai important prozatorchilian al genera]iei sale [i o figur\proeminent\ a întregii literaturisud-americane contemporane,foarte apreciat atât de critici, cât[i de public. Autor de romane,proz\ scurt\, dramaturg, poet,jurnalist [i traduc\tor, a tr\it aproapetoat\ via]a în Chile (lucrând caprofesor la Universitatea Catolic\din Chile [i la Universitatea dinChile [i ca jurnalist), dar începânddin 1964 a petrecut mul]i ani deexil autoimpus în Mexic, în StateleUnite (ca lector la Universitateadin Iowa) [i mai ales în Spania.În 1982 s-a întors în Chile, unde,în 1990, a primit cel mai importantpremiu literar, Premiul Na]ionalpentru Literatur\. Donoso este

autorul unui num\r remarcabil depove[ti [i romane care au contribuitdin plin la boom-ul literar latino-american: Veraneo y otros cuentos(proz\ scurt\, 1951), Coronación(roman, 1960, câ[tig\tor al PremiuluiWilliam Faulkner în 1962), Un lugarsin limites (roman, 1965), El obscenopájaro de la noche (1970, consideratcapodopera lui), Tres novelitasburguesas (proz\ scurt\, 1973),Casa de campo (roman, 1979). Ela fost, de altfel, cel care a inventattermenul de boom, în eseul Historiapersonal del „boom”, din 1972.

Romanul Obscena pas\re anop]ii, ap\rut în spaniol\ în anul1970 [i tradus apoi în 13 limbi(neerlandez\, francez\, german\,greac\, italian\ etc.) apare acumpentru prima oar\ în limba român\.Luis Buñuel l-a numit o „capodoper\”,iar Carlos Fuentes, „unul dintrecele mai bune romane nu numaiale literaturii latino-americane, ciale întregii literaturi contemporane”.Într-un stil plin de imagina]ie,vizionar, luxuriant [i puternic,specific cunoscutului realism magic,naratorul [i protagonistul HumbertoPeñaloza, scriitor ratat, î[i spunepropria poveste (de fapt, pe ceaa deconstruc]iei propriei personalit\]i),precum [i o complicat\ povestea nobilei familii Azcoitía, împletit\pe plan simbolic cu mitul sud-american al monstrului Imbunche.Plin\ de pove[ti pe mai multe nivele,de personaje care î[i schimb\identit\]ile, vocile [i aparen]ele,de magie, mituri, credin]e, infimepl\ceri lume[ti [i forme bizare aledragostei, Casa de Exerci]ii Spirituale

a Încarn\rii din Chimba, al c\reipaznic [i creator este, de fapt,Humberto (alias Mutulic\) devinenu numai centru al lumii, ci oimita]ie în mic a ei, un univers almonstruozit\]ii [i disper\rii, alcelor mai mari spaime [i obsesiiale fiin]ei umane. Un roman-puzzlecu greutate, „prad\” bun\ pentrucititorii care se mai bucur\ înc\atunci când recunosc o punereîn abis surprinz\toare, când într-ofraz\ lung\ de o pagin\ sunt nevoi]is\-l urm\reasc\ pe naratorul care-[i schimb\ brusc vocea deve-nind din subiect obiect sau cândsunt purta]i pe back-forward prinspa]ii [i timpuri ale povestirii bu-clate la nesfâr[it.

Roberto BBolaño (1953–2003),n\scut în Chile, narator [i poet, s-aimpus ca unul dintre scriitorii lati-noamericani esen]iali ai timpurilornoastre. Opera sa, par]ial publicat\postum, a creat un adev\rat cultîn lumea literar\ interna]ional\a ultimilor ani, fiind tradus\ petoate meridianele. Printre c\r]ilesale cele mai cunoscute se num\r\romanele Los detectives salvajes,2666, Monsieur Pain, Amuleto,Amberes (Anvers), La pista de hielo,Una novelita lumpen, Nocturno deChile (Nocturn\ `n Chile, trad.ro. de Alina Cantacuzino, CurteaVeche Publishing, 2008), Estrelladistante (O stea ̀ ndep\rtat\, trad.ro. de Alina Cantacuzino, CurteaVeche Publishing, 2008), precum[i volumele de povestiri Llamadastelefónicas, El Gaucho insufrible[i Putas asesinas (Târfe asasine,trad. ro. de Alina Cantacuzino,Curtea Veche Publishing, 2009).Bolaño a fost distins cu PremiulHeralde pentru roman [i PremiulRómulo Gallegos, iar postum, în2009, i s-a acordat în Statele Uniteprestigiosul National Book CriticsCircle Award. Susan Sontag îlnume[te „cel mai influent [i admiratromancier al genera]iei sale din

întreaga lume hispanic\”.Hemingway spunea c\ o povestire

bun\ seam\n\ cu un aisberg: ceeace se vede este întotdeauna maipu]in decât ceea ce r\mâne subap\, conferind mister, for]\ [i în]elesp\r]ii care plute[te la suprafa]\.Povestirile din Convorbiri telefonice[i povestea „spart\” în 55 defragmente poematice din romanulAnvers creeaz\ exact aceast\ iluzie:texte deschise ]esute în jurul unorfapte întotdeauna pasionante dincolode care, de[i orice desf\[urareprevizibil\ este exclus\, enigmapare totu[i la îndemân\; personajedin cele mai diverse – un b\trânscriitor sud-american angajat al\turide un tân\r debutant într-o curs\a premiilor literare provinciale, ofost\ div\ a cinematografiei porno,un scriitora[ f\r\ talent, dar posedatde literatur\, un vagabond delux poreclit Viermele [i vorbitor altuturor dialectelor indiene dinMexic, dou\ femei-picaro în c\utareadragostei, poli]i[ti r\t\ci]i pe drumuldintre Castelldefels (Catalonia),o ro[cat\ misterioas\ despre care,f\r\ s\ o vad\, vorbe[te toat\ lumea[i chiar un anume… Roberto Bolaño– c\l\toresc în perfect\ libertateprin lume [i între fic]iunea [irealitatea care se imit\ reciproc,într-un permanent [i rafinat jocde aluzii culturale [i autoreferen]ialeuneori pline de umor, alteori v\ditîncrâncenate, dar dând mereu câteceva de gândit.

„Scriitorul – cred c\ era englez– i-a m\rturisit ghebosului cât îiera de greu s\ scrie. Îmi ies doarfraze r\zle]e, i-a spus, poate pentruc\ realitatea mi se pare un furnicarde fraze r\zle]e. Ceva de genulacesta trebuie s\ fie renun]area,a spus ghebosul.”, g\sim undevaîn Anvers. Atât în Convorbiritelefonice, colec]ie de povestiridiverse din punct de vedere tematic,cât [i în Anvers, un pseudo-thrillerf\r\ deznod\mânt din care nulipsesc flash-uri de scene masochiste,aburii drogurilor, halucina]ii [itranscrieri de co[maruri, farmecultextelor e creat de un fel de lini[tedintre rânduri („Cineva creeaz\momente de lini[te pentru noi”sau „Cineva a creat o lini[te specialpentru noi”) [i mai ales de o marefor]\ de insolitare („U[i care sedeschid, iar apoi se închid f\r\ niciun motiv v\dit”). Combina]ia tuturorelementelor pomenite mai susreprezint\ formula unui stil foarteputernic personalizat [i de aceeau[or recognoscibil.

Un fapt demn de consemnat:romanul Anvers a fost scris îns\r\cie [i clandestinitate, în Spania,în anul 1980, constituind, cum auremarcat criticii [i fanii lui RobertoBolaño, alambicul pentru toatecelelalte c\r]i ale lui. Romanulr\mâne îns\ inedit [i nu e publicatdecât dou\zeci [i doi de ani maitârziu, cu câteva luni înainte demoartea autorului.

MMaarriieevvaa IIoonneessccuu

Literatura latinoamerican\ la superlativ

JJoosséé DDoonnoossoo,, OObbsscceennaa ppaass\\rree aannoopp]]iiii,, ttrraadduucceerree ddiinn lliimmbbaa ssppaanniiooll\\

[[ii nnoottee ddee DDaann MMuunntteeaannuu CCoolláánn,,EEddiittuurraa LLeeddaa,, BBuuccuurree[[ttii,, 22001111,,

ccoolleecc]]iiaa „„MMaaee[[ttrriiii LLeeddaa””

RRoobbeerrttoo BBoollaaññoo,, CCoonnvvoorrbbiirriitteelleeffoonniiccee,, ttrraadduucceerree ddiinn lliimmbbaa

ssppaanniiooll\\ [[ii nnoottee ddee DDaann MMuunntteeaannuuCCoolláánn,, EEddiittuurraa LLeeddaa,, BBuuccuurree[[ttii,,22001111,, ccoolleecc]]iiaa „„MMaaee[[ttrriiii LLeeddaa””

RRoobbeerrttoo BBoollaaññoo,, AAnnvveerrss,, ttrraadduucceerree ddiinn lliimmbbaa ssppaanniiooll\\ ddee

HHoorriiaa BBaarrnnaa,, EEddiittuurraa LLeeddaa,,BBuuccuurree[[ttii,, 22001111,,

ccoolleecc]]iiaa „„MMaaee[[ttrriiii LLeeddaa””

emingway spunea c\ o povestire

bun\ seam\n\ cu un aisberg: ceea ce

se vede este întotdeauna mai pu]in

decât ceea ce r\mâne sub ap\.

Prim\vara arab\ a demontatteza naiv\, ca s\ nu-i spunempe numele adev\rat, c\islamismul exclude în principiu

valorile universale ale democra]iei.S-a v\zut la Cairo, la Tunis, laTripoli [i în alte p\r]i c\ arabii simt[i gândesc la fel ca europenii cânde vorba despre libertate, drepturileomului, egalitatea femeilor cub\rba]ii [i alte asemenea, ceea cei-a deosebit de europeni fiindinterzicerea de-a lungul timpuluide c\tre regimurile fundamentalistea exercit\rii acestor drepturi. Ocarte recent\ a unui oarecare B.R.Myers, intitulat\ Rasa celor purisau cum se v\d nord-coreenii peei în[i[i, alimenteaz\ o dat\ în plus

prejudec\]i precum cele la carene-am referit. Myers e de p\rerec\ în Coreea de Nord nu exist\ nicicomunism, nici paternalism chinezde tip confucianist, ci na]ionalismrasist. Acesta ar consta în încredin]areanord-coreenilor c\ ei ar ilustrasingura ras\ pur\ de pe glob, ceeace i-ar face impenetrabili la ofertade pace a americanilor, pe careîi ur\sc din tot sufletul ca pe ni[tedu[mani ve[nici. A[adar, nu lideriipolitici men]in în izolare de totmapamondul regimul de la Phenian,ci nord-coreenii în[i[i s-ar complaceîn aceast\ stare din pricina p\reriidespre propria puritate rasial\.Imaginea despre ei în[i[i le-ar fifost sugerat\ de propaganda japo-nez\ din timpul ocupa]iei de laînceputul secolului XX. Ca s\ vezi!Neferici]ii de nord-coreeni se scald\în ideologia japonez\ de acum unveac [i n-au habar de mult mai re-centa ideologie sovieto-chinez\,ceea ce i-ar face imuni la oricenevoie de libertate [i le-ar da o re-zisten]\ la foame supranatural\.În ce-i prive[te, liderii profit\ deadâncile convingeri ale poporuluica s\-l ]in\ în întuneric [i s\-lexploateze, legitimându-se astfelpe vecie. De ce nu i-o fi întrebatdomnul Myers pe rarii sc\pa]i dininfernul purit\]ii rasiale ce p\rereau despre ei în[i[i?

Un irlandez, Ian Gibson, a publicatde curând în Spania o cartedespre Federico García Lorca[i lumea gay. Comentând-o

în „Le Nouvel Observateur” din 1-8iunie, Dominique Fernandez se în-treab\ dac\ are vreun rost a redes-chide dosarul homosexualit\]iimarelui poet spaniol [i, înc\, în-tr-un studiu compact [i academicde 456 de pagini. R\spunsul, confir-mat doar par]ial de studiul hispanis-tului irlandez, este c\ nu via]a luiLorca este în discu]ie, ci operasa. Cea mai bun\ pies\ a scriitorului,Publicul, singura gay pe fa]\, nuse joac\ mai niciodat\, nici în Spania,nici altundeva. Sonetele unei iubiriobscure, comparabile cu ale luiShakespeare, au fost tip\rite la ojum\tate de secol dup\ moartea

autorului. {i, în definitiv, metaforeleobscure ale lui Lorca nu pot fi oareexplicate prin dorin]a poetului dea nu-[i divulga homosexualitateaîntr-o ]ar\ [i într-o epoc\ macho?Fernandez reproduce o scrisoarea lui Lorca de la 20 de ani, încare tân\rul recurge ingenios lasimboluri pentru a-[i m\rturisiînclina]iile sexuale: „Sunt un bietb\iat p\tima[ [i t\cut, care, aproapela fel ca minunatul Verlaine, ascundeîn el un crin a[a-zicând imposibilde stropit [i ofer\ ochilor n\rozi aicelor care îl privesc un trandafirro[u aprins cu o nuan]\ sexual\ debujor prim\v\ratic, care n-are nimiccu adev\rul inimii sale”. Precizeaz\Fernandez: „Crinul, emblema luiOscar Wilde, opus trandafirului,simbol al dragostei feminine”.

meridianeHomer în actualitate

Nu, nu e vorba despre filmulcu Brad Pitt în rolul lui Ahile,care a f\cut s\li pline, în pofidamediocrit\]ii lui, ci de primele

patru (din [apte) volume ale serialuluide benzi desenate ale americanuluiEric Shanower consacrate cicluluitroian, [i nu doar „Iliadei”, ci [ituturor legendelor implicate înrealitatea faimosului r\zboi, fie [inemen]ionate în epopee, de exemplu,sacrificarea de c\tre Agamemnona fiicei lui, Ifigenia, ca s\ ob]in\favoarea vânturilor m\rii sauasasinarea lui Agamemnon însu[i,la întoarcere, ca urmare a blestemuluiAtrizilor. Autorul a cercetat cuaten]ie toate studiile despre epoc\[i literatura în care aceasta sereflect\. Serialul a fost consideratde critic\ drept cel mai valorosal deceniului [i a primit EisnerAwards, echivalentul Oscaruluipentru benzile desenate.

Numai politicienii plagiaz\?

Revista noastr\ a scris despreplagiatul care a dus la demisialui Karl-Theodor zu Guttenberg,ministrul Ap\r\rii din Germania.

Descoperitorii lui s-au constituitîntr-o grupare de vân\tori deplagiate ale politicienilor germani,numit\ VroniPlag. E vorba deintelectuali cu preg\tiri academicediferite, apropia]i ca vârst\, în jurde 40 de ani, care nu se cunoscîntre ei, dar au un scop comun [iî[i împ\rt\[esc rezultatele anchetelor.Dup\ plagiatul ministrului, au maidezv\luit alte trei, ale unor politicieni,[i unul, al fiicei unui politician. Pelista lor de c\utare, ceea ce nuînseamn\ nici m\car b\nuial\,figureaz\ pân\ [i Angela Merkel,cancelarul Germaniei, sau JosefAckermann, patronul DeutscheBank. În Germania, titlul de doctorreprezint\ o distinc]ie pe cât deimportant\, pe atât de r\spândit\,[i asta, dintotdeauna. A[a c\ sepoate în]elege virulen]a campanieipurtate de VroniPlag contraimpostorilor. Partea proast\ estec\ nu-i caut\ la fals decât pe oameniipolitici. Lumea universitar\ ar oferiprobabil un num\r de impostori lafel de mare, de[i, poate, numelelor n-ar avea aceea[i rezonan]\.

Naivit\]i

Homosexualul Federico García Lorca

Arti[tii plastici povestesc...

La Centre Pompidou din Paris,47 de plasticieni francezi [i in-dieni „povestesc”, pe 2000 demetri p\tra]i, India. Exponate-

le de tot felul încearc\ s\ dea oimagine cât se poate de divers\ amarii ]\ri asiatice. Punctele deplecare sunt deopotriv\ de diverse,de la realit\]i cotidiene absolutbanale la mitologia [i filosofia india-n\. Ini]iatorul expozi]iei, AlainSeban, care este directorul CentruluiPompidou, e un recidivist în materie:el a mai organizat astfel de duplexuriartistice, Paris/New York, Paris/Berlin,Paris/Moscova. Într-o declara]ief\cut\ hebdomadarului „Le Point”de la sfâr[itul lui mai, când a avutloc vernisajul expozi]iei, deschisepân\ în 19 septembrie, Seban spunec\ e interesat de dialogul dintreculturile lumii [i de atragerea unorcategorii noi de public. Exponatelesunt împ\r]ite pe clase tematice,cum ar fi politica, artizanatul, c\minul,identitatea, religia sau mediul. Exist\în ele o Indie real\ [i o Indie visat\.Nu to]i arti[tii francezi care expunau fost în India. Pe de alt\ parte,exist\ arti[ti indieni care au studiatîn Fran]a [i au fost influen]a]i demari pictori francezi. Se sconteaz\pe o mare afluen]\ de vizitatori înlunile care urmeaz\.

Autofic]iuni periculoase

Se [tie c\ termenul de autofic-]iune a fost creat de eseistulfrancez Serge Doubrovsky în1977 [i se aplic\ romanelor

mascat autobiografice. Foarte lamod\ de la o vreme, astfel de romaneau dus literatura, cel pu]in în Fran]a,în sala tribunalului. Motivul const\în aceea c\ multe dintre personajeau modele reale, u[or transfigurate,cu nume modificate, [i, înc\, modeledintre cele mai cunoscute în lumealiteraturii, filmului, teatrului, politicii[.a.m.d. Celebrul Claude Lanzmann,realizatorul filmului Shoah, s-a v\zutbun\oar\ în rolul de amant alnaratoarei romanului Ultima femeiedin via]a lui al Christinei Fizscher.Romanul poveste[te, de altfel, ositua]ie real\. Lanzmann e lesnede recunoscut în personaj. O seam\de lucruri din via]a lui (amant alSimonei de Beauvoir, între altele)erau demult [tiute în mediile artistice[i [tiin]ifice. Lanzmann a refuzatorice comentariu, în schimb al]ii,care [i-au v\zut [i ei descrise com-portamentele sexuale la fel de crud,au reac]ionat. Patrick Modiano apublicat un comunicat vehementde protest. Frumoasa actri]\ AgatheBorne, care a avut o idil\ cu PatrickPoivre d’Arvor, încheiat\ în 2008,l-a dat în judecat\, cerându-idesp\gubiri, pentru indiscre]iiledin romanul acestuia, intitulat Frag-mente ale unei femei pierdute. Dup\afacerea cu plagiatul din biogra-fia despre Hemingway, alt\ beleape capul fostului prezentator dela TF1!

România literar\ num\rul 25 / 24 iunie 2011.............................................................................................................................................................................................................................................23

~ncep`nd cu 1 ianuarie 2011, abonamentele se `ncheie exclusiv prin Zirkon Media! ~nacest scop, v\ rug\m s\ completa]i [i s\ trimite]i talonul de abonare pe adresa: Zirkon MediaS.R.L., str. PictorHârlescu, nr. 6, sector 2, Bucure[ti, 022195. Tel.: (021)-255.19.18, (021)-255.18.00.

Plata se face prin mandat po[tal sau prin Ordin de plat\ ̀ n contul: RO14 RNCB 0089 0037 2253 0001 - BCR - Th. Pallady.

Pentru institu]iile bugetare contul este: TREZ 7035 069X XX00 1197 - Trezorerie/sector 3.Cititorii din str\in\tate sunt ruga]i s\ trimit\ mandat po[tal `n valoare de 230 euro sau

300 USD pentru un an. V\ rug\m s\ trimite]i prin po[t\ o copie a mandatului [i adresa dum-neavoastr\ complet\.

Pentru abona]ii din ]ar\ [i din str\in\tate care au `ncheiat `n anii trecu]i abo-namente direct la redac]ie, r\m`ne valabil\ adresa: dir. adm. Valentina Vl\dan, Funda]iaRomânia literar\, Calea Victoriei 133, sector 1, Bucure[ti, cod 010071, OP 22.

TTaalloonn ddee aabboonnaarree `̀nncceepp`̀nndd ccuu .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..

aabboonnaammeenntt ttrreeii lluunnii ((1133 nnuummeerree)) - 3322 lleeii aabboonnaammeenntt [[aassee lluunnii ((2266 nnuummeerree)) - 6600 lleeii aabboonnaammeenntt uunn aann ((5522 nnuummeerree)) - 112200 lleeii

NNuummee .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. PPrreennuummee .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ssttrr.. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. nnrr.. .. .. .. .. .. bbll.. .. .. .. .. .. sscc.. .. .. .. .. .. eett.. .. .. .. .. .. aapp.. .. .. .. .. .. .. sseeccttoorr.. .. .. .. .. .. .. llooccaalliittaattee.. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ccoodd ppoo[[ttaall.. .. .. .. .. .. .. ..jjuuddee]].. .. .. .. .. .. .. .. tteelleeffoonn .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..

România literar\Abonamente

actualitateaMircea C\rt\rescu la TVR1

C\utând pe ecranele televizoarelor,ca [i în alte rânduri, normalitatea, oordine de valori adev\rat\, Cronicarula urm\rit de curând, pe canalul TVR1,Profesioni[tii, emisiunea Eugeniei Vod\care l-a avuit ca invitat pe MirceaC\rt\rescu. A fost o pl\cere s\-l asculte[i s\-l vad\ pe acest mare scriitor românîntr-o confesiune relaxat\, lipsit\ demorg\, plin\ de miez [i de farmec alrelat\rii. Sunt de re]inut m\rturisirilesale despre perioada liceului petrecut\sub semnul foamei „monstruoase”de lectur\, despre rela]ia cu p\rin]ii,despre poietica volumelor sale, desprenostalgiile care-l bântuie, ca [i despresuferin]a fundamental\ care îl/nedefine[te, aceea c\ „nu [tim cine suntem”.V\zând chipul senin, de adolescentperpetuu, al scriitorului, Cronicarul î[iaduce aminte c\ în ziua de 1 iunieMircea C\rt\rescu tocmai a împlinit 55de ani [i îi ureaz\ La mul]i ani! Chiar[i atunci când nu las\ urme la vedere,ca în cazul s\u, timpul totu[i trece pestenoi to]i, f\r\ excep]ie, ireversibil.

De citit

Substan]ial, num\rul dublu (3-4,2011) al revistei sibiene EUPHORION.Am citit cu interes interviul acordat deIon Vartic lui Dumitru Chioaru, interviucentrat pe leg\turile invitatului culumea teatrului. R\spunzând la întrebareacum i-a marcat pasiunea pentru teatruvia]a, Ion Vartic m\rturise[te: „Ast\zia[ spune c\ într-un mod nociv. Preamulte proiecte teatrale [i, deci, preapu]ine c\r]i personale. Dar, ce s\ fac,recunosc, mi-a pl\cut. Mai ales când afost un teatru în existen]\, nu pe scen\.”De altfel, tema dezb\tut\ în Euphorion(potrivit\ pentru o revist\ de cultur\dintr-un ora[ care [i-a f\cut o marc\[i un renume din festivalul de teatrupe care-l g\zduie[te anual) este tocmaiTeatrul. Text & Context, cu interven]ii

substan]iale: Ion Bogdan Lefter, MarianPopescu, Nicolae Prelipceanu, AliceGeorgescu, Ilinca Tomoroveanu, AlinaPer]ea, Anda Iona[. Am remarcat [ipoemele publicate de Emil Galaicu-P\un [i Ruxandra Cesereanu.

Iubirea nu necesit\ bibliografieÎn num\rul 5/2011 al revistei LUMEA,

pe care Cronicarul n-a mai deschis-ode mult\ vreme, din motive pe care[i le-a amintit negre[it dup\ parcurgereaacestui exemplar, un titlu ]ip\tor tulbur\[irul altfel monoton de titluri, fotografii[i de pagini format mic. În bunul stilal tabloidelor na]ionale, dar cu maipu]ine culori, pe la mijlocul revistei,afl\m, cu semnul exclam\rii, c\ „Lenina fost homosexual!”. Dovezile vin(exclusiv) sub forma unor scrisori intimedespre „fundul marxist” al lui Ilicisemnate de Zinoviev, viitorul [ef alCominternului, chiar în anii tulburiai Revolu]iei din Octombrie, amorulfiind curmat de so]ia lui Lenin, apoi deboala acestuia. Bucuria Noii Drepte –doi dintr-o lovitur\. Textul e preluatdin cotidianul bulgar „Trud” („Munca”)[i, judecând dup\ consisten]a,documentarea [i coeren]a sa, putem

r\sufla u[ura]i, cum se obi[nuie[te lamoartea caprei vecinului, constatândc\ nici presa din Bulgaria nu st\ maibine decât cea din România. Ca dovad\,cea mai sfredelitoare întrebare ridicat\de text este „care dintre cei doi [Lenin[i Zinoviev] este pasiv [i care activ”.Dincolo de aceste curiozit\]i academice,pe jurnali[tii de la „Trud”, sau pe ceide la „Lumea”, care au preluat textul,simpla citare a numelui istoricului N.V.Sokolov pare s\-i scuteasc\ de dezv\luireaoric\ror referin]e bibliografice. Sper\m,de altfel, c\ nu se refer\ la istoriculN.V. Sokolov n\scut în 1835 [i cares-a stins din via]\ în 1889 la Paris, cila unul de dat\ mai recent\, de[i internetulnu mai indic\ niciunul.

Curiozit\]i ciniceProbabil c\ e imposibil s\ evit\m

acuza]iile de cinism ieftin dac\ semnal\murm\toarea [tire citit\ în ziarul „Adev\rul”în altfel frumoasa sear\ de sîmb\t\, 18iunie: „Un ie[ean din satul Sodomenia încercat s\ se spânzure, s\ î[i dea foc[i a murit abia dup\ ce [i-a t\iat organulsexual”. Singura sc\pare din fa]a acuzelorpomenite este s\ le d\m mai departe,la rîndul nostru, c\tre cei care dau [tirea

în ziarul de unde o prelu\m. Mai alesc\, foarte probabil, motivul pentru careacest trist incident a devenit [tire nue de g\sit în faptul c\ reporterii ausesizat poten]ialul literar al întregiisitua]ii – [i prin situa]ie în]elegem [isituare –, ci în acela c\ pur [i simplu[i-au f\cut din astfel de [tiri singurulstandard profesional. Nu [tii ce s\comentezi mai întîi: num\rul mare alacestor gesturi disperate [i cauzele lor?Sau cauzele pentru care acestea aparcu fidelitate în pres\? Sau cauzelepentru care satele române[ti poart\asemenea denumiri?

O disciplin\ nou\ `n [coli?Din TIMPUL (nr. 5 din mai 2011)

semnal\m excelentele Note inutile alelui Bogdan C\linescu, scrise cu miez[i cu umor, articolul lui Adrian Ni]\,intitulat Nae Ionescu docudramatizat(referitor la un documentar despre NaeIonescu [i discipolii s\i, difuzat de TVRCultural), o proz\ semnat\ de BogdanAlexandru-St\nescu: La casete (Okil\,take two), eseul Limba neo-adamic\de Valeriu Gherghel, ca [i articolulMihaelei Ciortea, Oratori, retori [i…curriculum, din care afl\m c\ MinisterulEduca]iei a propus recent elevilor deliceu disciplina „DEZBATERE, ORATORIE{I RETORIC|”, ce ar urma s\ fie studiat\în cadrul unui curs op]ional inclus încurriculum-ul la decizia [colii. Autoareademonstreaz\ îns\ c\ disciplina ce sedore[te a fi introdus\ se suprapune,prin competen]ele vizate, cu alte disciplineobligatorii precum limba [i literaturaromân\, limba str\in\, logica [iargumentarea, limba latin\ [i punecâteva întreb\ri extrem de pertinente:„Cine o va preda? Profesorul de român\?Profesorul de limbi moderne? Cel de[tiin]e socio-umane? Cel de istorie?Sau – rara avis! – profesorul de limbalatin\? Cât\ nevoie avem de o disciplin\în plus? Sau, mai exact, avem nevoiede ea? {i da, [i nu. Da, este nevoiede o astfel de disciplin\, în m\sura încare profesorul va [ti s\ adaptezecon]inuturile în a[a fel încât s\ eviterepeti]iile inutile, sesizate deja înpunerea laolalt\ a con]inuturilor demai sus. Nu, nu este necesar\ o or\în plus s\pt\mânal, în condi]iile încare noua disciplin\ nu face altcevadecât s\ aglomereze programul [colarcu ni[te con]inuturi deja incluse în alteprograme [colare (…), decât în m\suraîn care [coala, mai bine spus eleviimanifest\ un interes anume în aceast\direc]ie.” „{i apoi, – se întreab\ în finalautoarea – ce fel de curriculum la decizia[colii este unul impus de minister?”

CCrroonniiccaarr

Ochiul magicS\ ne cunoa[tem trecutul

E venimentul literar cel mai recent care marcheaz\ începutul de an 1961 sereg\se[te în pagina 4 a primului num\r [din 1961] al revistei [i trimiteri laacesta vor continua de-a lungul cîtorva numere succesive. Este vorba despre„A III-a Consf\tuire pe ]ar\ a scriitorilor tineri”. Deocamdat\, în num\rul 1

al Gazetei literare se public\ fragmente din raportul prezentat de tovar\[ulAurel Mihale (...). [D]in tot ce s-a putut vedea pîn\ acum, de-a lungul acestorani reflecta]i în Gazeta literar\, „rapoartele” sînt importante nu prin ceea ce spun(pentru c\ analizele literare pe care le cuprind sînt de obicei plate, propagandistice[i deseori nici nu ]in cont de realitatea textelor literare, a[a cum este aicianaliza poeziei tinere în ansamblu, care s-ar defini prin „mesaj înaintat, mobilizator”etc.), ci prin ceea ce puncteaz\ ca preocup\ri ale forurilor politice ce guverneaz\actul artistic. În acest caz, poezia tinerilor este preocuparea principal\. Ea trebuie„ajutat\” de critici, ea trebuie s\ se rup\ de manifest\rile de „evazionism [i intimismboln\vicios” – optimist [i încrez\tor în valoarea propagandistic\ a realit\]iiproclamate care creeaz\ realitate, raportul d\ deja ca sigur\ reformarea în sensrealist-socialist a tinerilor poe]i. Raportul arat\ cu degetul acuzator [i înspre tineriicronicari care, se în]elege, nu [i-au f\cut datoria, „nu s-au ocupat de scriitorii –confra]i de vîrst\”, în sensul corij\rii acestora. Exist\ o problem\, spunelimpede raportul, [i aceasta se nume[te poezia tîn\r\. O problem\ [i mai mareeste c\, în cadrul acestei poezii tinere, cîteva nume s-au impus [i nu mai pot fitrecute sub t\cere. Ce este de f\cut?

Urmeaz\, dup\ tipicul deja intrat în uz, „discu]iile” care, chiar a[a rezumate[i trunchiate cum apar ele în revist\ – se poate lesne b\nui, dup\ stenogramele[edin]elor de acest fel deja publicate, c\ aceste „discu]ii” aveau o amploaremult mai mare [i c\ erau importante, ca în orice discurs oral, semnalele extralingvisticede tonalitate, gestic\ etc. – dau o alt\ dimensiune problemelor.

(Lumini]a MMarcu, „Literatur\ [[i iideologie. GGaazzeettaa lliitteerraarr\\,, 11995544-11996688””))