UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

PROIECT

DREPTURILE OMULUIDreptul la viaa privatArt.77 (1) Orice persoan are dreptul la respectarea vieii sale private. (2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni n viaa intim, personal sau de familie, nici n domiciliul sau corespondena sa, fr s existe consimmntul su ori fr ca legea s permit acest lucru. Dreptul la viata privata este unul dintre drepturile fundamentale ale omului asa cum au fost ele statuate prin conventii internationale, n special prin Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948.

Conceptul a fost explicat mai nti ca dreptul de a fi lasat n pace, nsa el a evoluat pna n zilele noastre ntr-un concept mai larg, care ar putea fi definit prozaic ca dreptul unei persoane fizice de a decide cta informatie personala sa divulge, cui si pentru ce anume. n legislatia fiecarei tari membre a Uniunii Europene, dreptul la viata privata si gaseste aplicarea n special n dispozitii constitutionale, legislatia privind protectia datelor cu caracter personal si, uneori, si

n alte acte specifice unui domeniu (cum este cel medical). La nivel institutional

european, cel mai important rol l au autoritatile pentru protectia datelor cu caracter

personal din fiecare stat membru.

Aparitia si dezvoltarea conceptului de viata privata este relativ trzie, dreptul si implicit necesitatea protejarii lui dezvoltndu-se treptat n dreptul privat European si American. Ascensiunea la rang de norma constitutionala si de drept fundamental, nu dateaza dect dupa cel de-al doilea razboi mondial. Prin art. 8 al

Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnata la Roma pe 4 noiembrie 1950, se instituie si protejaza dreptul la respectarea vietii private si de familie, a domiciliului si a corespondentei.

n ce priveste conceptul American de Right of Privacy, acesta este creat de Curtea Suprema a Statelor Unite ncepnd cu hotarrea Giswold, din anul 1965.

Determinarea continutului dreptului la viata privata a ridicat probleme deosebite n jurisprundenta si doctrina datorita caracterului sau hibrid, grevat de variabile specifice fiecarui individ, avnd o arie de cuprindere foarte vasta acoperind secretul, intimitatea ct si libertatea individuala de alegere n orientarea sexuala sau alte chestiuni.

Cea mai cunoscuta definitie data notiunii de viata privata de catre literatura de specialitate din occident, este aceea potrivit careia dreptul la viata personala, este dreptul individului la o viata restrnsa si anonima . Acestei definitii i se imputa faptul ca reda numai aspectul psihologic al revendicarii dreptului, omitnd elementele obiective ale acestuia cum sunt imaginea, sursa de venit, impozitele platite, modul de a-si petrece timpul liber, viata profesionala,

sanatatea. De asemenea, asupra continutului conceptului de viata privata s-a

pronuntat si Adunarea consultativa a Consiliului Europei care la 23 ianuarie 1970, a adoptat Rezolutia 428 ce prevede ca: n limitele sale esentiale, dreptul la respectarea vietii private consta n posibilitatea persoanei de a-si duce viata asa

cum doreste, cu un minim de ingerinte. Acest drept se refera la viata privata, la viata familiala si la aceea a caminului, la integritatea fizica si morala, la onoare si reputatie, la faptul de a nu fi prezentat ntr-o lumina falsa, la nedivulgarea unor fapte inutile si jenante, la publicarea fara autorizare a unor fotografii private, la

protectia mpotriva spionajului si a indiscretiilor nejustificate sau inadmisibile, la protectie mpotriva utilizarii abuzive a comunicatiilor private, la protectia mpotriva informatiilor confidentiale comunicate sau primite de catre un particular.

n aceeasi problema a continutului dreptului la viata privata Comisia Europeana a Drepturilor Omului n Raportul asupra cauzei Van OOSTERVIJK Versus Belgia s-a pronuntat astfel: dreptul la respectarea vietii private este dreptul de a trai att ct vrei la adapost de privirile celor straini. Aceasta cuprinde, ntr-o anumita masura, dreptul de a stabili si de a ntretine relatii cu alte finite umane, cu deosebire n domeniul afectiv, pentru dezvoltarea si realizarea propriei personalitati. Avnd n vedere toate aceste elemente, cu mentiunea ca acestora li sar putea adauga si altele, se poate concluziona ca notiunea de viata privata este

un concept sintetic care nglobeaza n continutul sau tot ce tine de viata privata a

persoanei, de individualitatea sa, de ceea ce exprima individualitatea si libertatea

cuiva.

n considerarea continutului notiunii de viata privata nu trebuie omise si elemente

subiective. n cazul anumitor categorii de indivizi, dreptul la protectia vietii private

tinde sa se atenueze, iar n cazul altora situatia este contrara. De exemplu, viata

privata a unui actor sau a unui politician este prin natura profesiei si prin propria

vointa mai limitata dect viata privata a unui individ oarecare.Limitele dreptului la viata privata

Dreptul la viata privata intra adesea in conflict cu alte drepturi si interese legitime, moment in care se pune problema stabilirii limitelor acestuia. Evident ca nu exista granite clare dincolo de care o incalcare trebuie sa fie considerata ca fiind permisa. Atunci cnd o instanta de judecata constata o incalcare a dreptului la viata privata, ea trebuie sa faca o analiza asupra circumstantelor concrete in care s-a produs, pentru a putea stabili daca o asemenea ingerinta este permisa sau, dimpotriva, trebuie sa fie inlaturata de indata. In acest sens, pentru evaluarea respectivei ingerinte, Curtea Europeana a Drepturilor Omului aplica asa-zisul test al legalitatii", prin aplicarea cumulativa a urmatoarelor criterii: (I) Ingerinta sa fie prevazuta de lege. Statul are nu numai obligatia de a asigura abtinerea de la orice act sau fapt apt sa conduca la atingerea dreptului la viata privata (obligatie negativa), ci si obligatia de a asigura mijloacele adecvate de protectie juridica a dreptului la viata privata (obligatie pozitiva). Atingerea dreptului la viata privata trebuie sa aiba o baza legala, care sa fie cunoscuta si accesibila tuturor, si sa fie previzibila pentru a permite individului sa-si regleze conduita in functie de prescriptiile ei. In acest sens, Curtea a apreciat ca legea trebuie sa defineasca intinderea si modalitatile de exercitare a functiilor autoritatilor publice competente cu suficienta claritate pentru a proteja individul impotriva arbitrariului. In cazul Rotaru impotriva Romniei, in care reclamantul a invocat incalcarea dreptului la respectarea vietii private, cauzata de detinerea si utilizarea de catre Serviciul Romn de Informatii a unui fisier ce continea date personale, s-a considerat ca Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Romn de Informatii nu fixeaza limitele ce trebuie respectate in exercitiul acestei prerogative. S-a retinut ca legea nu defineste genurile de informatii ce pot fi consemnate, nici categoriile de persoane care pot face obiectul unor masuri de supraveghere, de colectare si conservare a datelor si nici circumstantele in care pot fi luate asemenea masuri. (II) Sa urmareasca un scop legitim. In optica Conventiei, scopul legitim poate fi reprezentat de securitatea nationala, securitatea publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii publice si prevenirea savrsirii unor fapte penale, protectia sanatatii si moralei publice, protec-tia drepturilor apartinnd altor persoane.(III) Sa apara ca necesara intr-o societate democratica, in sensul ca raspunde unei nevoi sociale imperioase.(IV) Sa fie proportionala cu scopul urmarit. Pentru a exemplifica aceasta cerinta, retinem rationamentul Curtii Europene exprimat in cauza Miculiae impotriva Croatiei. In aceasta speta, reclamanta s-a plns ca autoritatile judiciare nu au procedat la obligarea prtului, pretins tata, de a efectua testul ADN, ceea ce a condus la respingerea cererii sale de a se stabili relatia de paternitate fata de prt si la mentinerea reclamantei in starea de incertitudine cu privire la identitatea proprie. Curtea a apreciat ca scopul urmarit prin comportamentul autoritatilor judiciare croate, acela de a proteja viata privata a pretinsului tata, nu este proportional cu lipsirea reclamantei de orice posibilitate care sa conduca la clarificarea identitatii sale. Asadar, pentru a aprecia daca o incalcare a dreptului la viata privata este permisa sau nu, este necesar sa se procedeze la aplicarea algoritmului prezentat, operatiune care nu este deloc una usoara, necesitnd o analiza atenta a circumstantelor fiecarui caz in parte.Bibliografie Constitutia Romniei, modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei Romniei nr. 429/2003, publicata n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003;

Urs, I., Repararea daunelor morale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001;Garantarea drepturilor omului, Editura All Beck, Bucuresti, 1998, Hotarri ale CEDO , Culegere selectiva, Polirom, Iasi, 2000;

Hotarri ale CEDO , Culegere selectiva, Polirom, Iasi, 2000,PAGE 2