77029860 Controlul Fiscal
-
Upload
mariana-secara -
Category
Documents
-
view
27 -
download
3
Transcript of 77029860 Controlul Fiscal
CONTROLUL FISCAL
1. ISTORICUL CONTROLULUI FISCAL
Statul, indiferent de forma sa de organizare, şi-a creat întotdeauna un
sistem de control ale cărui principale obiective au vizat, în cele mai multe cazuri,
activitatea de urmărire şi de realizare a obligaţiilor financiare ale cetăţenilor faţă
de instituţiile sale.1
Începuturile sistemului de control fiscal
Primele mărturii ale existenţei structurilor de control ale statului, în spaţiul carpato-
danubiano-pontic, datează din secolul al XIV-lea. Statele româneşti nou înfiinţate dispuneau de
structuri de control fiscal formate de slujbaşi al caror principal rol era să asigure strângerea birurilor
şi a dijmelor de la populaţie. Situaţia a căpătat accente deosebite după instaurarea dominaţiei
otomane, ca urmare a instituirii de către aceasta a unui apăsător şi înrobitor regim fiscal constituit, în
principal, din obligaţia de plată a haraciului2 impus Principatelor Românesti.
În vederea satisfacerii exigentelor mereu sporite ale Porţii Otomane, atât a celor materiale cât
mai ales a celor financiare, domnitorii din Principatele Româneşti au fost constrânşi sa instituie o
foarte puternică structură de urmărire şi control a încasării, de la populaţie, a acestora.
Dezvoltarea statului a fost însoţită, o dată cu dezvoltarea structurilor sale, de perfecţionarea
aparatului de stângere a banilor înfiinţat pe lângă curţile domneşti.
O încercare de periodizare a activităţii de control financiar public
O prima perioadă de desfăşurare a activităţii controlului fiscal public este cuprinsa între
secolele al XVI-lea şi al XIX-lea, cand domnul3, fiind atotputernic, dispunea de veniturile ţării fără
să asculte de cineva, iar când recurgea la Adunarea obştească şi Sfaturile boierilor, o făcea numai
spre a se consulta. Neexistând o reprezentanţă naţională cu drepturi financiare, domnitorul nu era
controlat de nimeni asupra întrebuinţării veniturilor. Exista totuşi un control special al banilor
1 Viorel Munteanu, Control şi audit financiar-contabil, ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p.23-24.2 Tribut anual pe care țările vasale îl plăteau Imperiului Otoman.3 Este vorba de instituţia domnească din teritoriile româneşti.
1
domneşti exercitat în numele şi pentru interesul domnului, ca nu cumva cei însărcinaţi cu perceperea
veniturilor să comită jafuri sau abuzuri care să-l pagubească.
Stabilirea şi întrebuinţarea fondurilor se făcea la ordinul domnitorului după bunul său plac,
neexistând reguli clare, bine determinate. Aşadar, această perioadă se caracterizează prin lipsa unor
reguli de control privind întrebuinţarea veniturilor stâanse de la populaţie şi deci a inexistenţei unui
sistem financiar, respectiv a sistemului fiscal.
O altă perioadă este cuprinsă intre anii 1831-1832 şi 1858. Acestă perioadă este dominată de
aplicarea Regulamentelor Organice care, în Princioatele Române pun baza unei organizări
financiare; tot acum se stabilesc unele norme publice de control financiar. Prin introducerea noului
sistem financiar s-a acordat Adunărilor Obşteşti din cele două Principate dreptul de a încuviinţa
peceperea dărilor şi efecutuarea cheltuielilor, folosindu-se pentru prima dată noţiunea de ”buget”.
Ulterior, a luat fiinţă controlul obştesc care, in timpul anului putea să cerceteze orice cheltuială a
statului şi să “adevereasca “primirile. Acest organism a stat la originea controlului financiar in
Româania si a devenit ulterior Ministerul Controlului care exercita asupra conturilor de gestiune
controlul, insă nu în ansamblu, ci dispersat.
O a treia perioadă este cea cuprinsă între anii 1858 si 1944. în anul 1858 s-au pus în practică
principiile bugetare din Convenţia de la Paris, pe baza cărora s-a promulgat la 28 noiembrie 1860,
primul regulament al contabilităţii publice, care a contribuit la introducerea unei anumite ordini în
finanţele publice şi a faclitat efectuarea controlului acestora. Acest control se efectua administrativ
şi legislativ. Adimistrativ, controlul se realiza prin înregistrarea în contabilitatea ministerelor a
operaţiunilor legate de administrarea, mânuirea fondurilor şi bunurilor publice. Legislativ, controlul
obliga miniştrii să prezinte în fiecare sesiune socotelile operaţiunilor lor, efectuate în anul precedent,
care terbuia să fie sprijinite pe acte justificative.
În mai 1862 s-a creat serviciul Inspecţiei generale de finanţe, sub conducerea Ministrului
Finanţelor, cu sarcina de a face control inopinat asupra contabilităţii tuturor agenţilor aparţinând
Ministerului Finanţelor şi să semnaleze neregulile rezultate.
Din 1929, prin Legea contabilităţii este introdusă partida dublă, obligatorie pentru toate
administraţiile publice; înregistrările contabile şi încheierile de situaţii şi conturi privind executarea
bugetului şi mânuirea banilor publici, de acum, fac posibile controlul şi cunoaşterea situaţiei
financiare a ţării. Prin această lege se face diferenţiere între contabil şi mânuitor, putându-se
determina răspunderea in caz de fraudă.
După 1918 a fost înfiinţată Garda Financiară, care a fost apoi desfiinţată, pentru a fi
reînfiinţată în 1932 în întreaga ţară.
2
O altă perioadă este ce de după 1944, cu anumite delimitări. Între 1944 si 1947 are loc
etatizarea Băncii Naţionale a României, se introduc controlul economic, controlul creditelor şi de
recurge la o reformă monetară.
În 1948 ia fiinţă Direcţia controlului financiar în ministere iar în 1949 Comisia Controlului
de Stat.
Între 1950 si 1958 s-au adus unele modificări privind acticitatea organelor Ministerului
Finanţelor şi activitatea de control financiar intern.
Alte origanisme care s-au înfiinţat au fost Comitetul pentru preţuri, Consiliul Central de
Control Muncitoresc al Acticităţii Economice şi Sociale (1972) şi Curtea Superioară de Control
Financiar (1973).
Demersuri legislative de eficientizare a aparatului fiscal
Prima lege de urmărire a realizării veniturilor publice a statului, judeţelor şi comunelor, a
administraţiilor şi stabilimentelor publice şi de binefacere datează la noi de la 21 martie 1877. Legea
stipula clar facilităţile şi scutirile, dar mai ales faptul că orice contribuabil care nu-şi achita
impozitul până la data de 15 din luna mediana a trimestrului devenea urmărit fiscal. De aici
transpare într-o anumită măsură ceea ce astăzi este idea de prevenire şi combatere a evaziunii
fiscale, dată de necesităţile crescânde de resurse pentru stat în realizarea funcţiilor sale
(administrative, învăţământ, sănătate, aparare, ordine publică, protecţie socială etc.).
Preocuparea pentru organizarea unui sistem cât mai bun de impunere şi aplicare a celor mai
eficace mijloace de prevenire şi represiune a fenomenului de evaziune fiscală s-a manifestat în toată
perioada de la 1921 – anul introducerii marii reforme a impozitelor directe, până la 1947, când are
loc stabilizarea monetară dar şi celebra “lege 344” antievaziune. Inspăimaântătoare prin severitatea
ei, aceasta are şi o rezonanţă politică (de clasa), când, dat fiind contextul istoric, politic şi social, s-a
constituit în lovitura de graţie asupra moşierilor “dându-li-se posibilitatea” să-si lichideze obligaţiile
fiscale, chiar daca în trecut s-au sustras de la plata acestora.
Tot acum, faptele de evaziune fiscală sunt considerate “acte de sabotaj”, cele mai grave fiind
pedepside cu muncă silită de la 5 la 20 de ani.
În ceea ce priveşte controlul de tip fiscal, acesta se regăseşte într-o mare măsură printre alte
atribuţii ale slujbaşilor fiscali, chiar înainte de 1780. între dregatorii domneşti întotdeauna cei
financiari au fost consideraţi ca având un statut cu totul privilegiat; era cazul marelui vistiernic,
marelui vameş, al pârcălabilor şi ispavnicilor.
3
Depistarea necredinţei slujbaşilor domneşti (întalnită de obicei la cei de rang mic) se putea
solda cu aplicarea unor pedepse corporale sau chiar cu confiscări de averi.
După 1831, în concordanţă cu prevederile Regulamentului Organic, funcţionarii fiscali
prezentau vistieriei rapoarte asupra încasărilor şi plăţilor, care, odată ajunse la instituţia domnească,
erau supuse dezbaterii unui sfat alcătuit din 7 boieri împuterniciţi să ceară marelui vistiernic orice
documente şi lămuriri care s-au impus. Revederea ulterioară a proiectului Regulamentului Organic a
făcut să apară controlul obştesc (exercitat de 12 funcţionari) care au preluat atribuţiile de control ce
ţineau de competenţa vistieriei, ca la 1860 acest organism să se integreze Ministerullui Finanţelor,
iar la 1862 să se creeze “Inspectia de finante” – organism pus direct sub conducerea Ministerului de
Finanţe cu sarcina de a face verificări şi cercetări inopinate în contabilitatea tuturor agenţilor, iar
anul 1864 marchează europenizarea desăvârşită a controlului financiar prin înfiinţarea
Înaltei Curţi de Conturi, care, chiar dacă a suferit modificări referitoare la personal, competenţe,
proceduri şi ordine ierarhică între celelalte instanţe judecătoreşti, a reuşit să se menţină pe
firmamentul instituţiilor democratice timp de 84 de ani, până în anul naţionalizării. O instituţie de
inspiraţie europeană şi care corespunde direct necesităţii de combatere a evaziunii fiscale este Garda
Financiară.
4
2. ORGANIZAREA CONTROLULUI FISCAL
Fiecare formă de control finaciar poartă amprenta specificităţii domeniul în care
acţionează. Potrivit acestui fapt, controlul fiscal este organizat şi desfăşurat în concordanţă cu
necesitatea strângerii şi alocării de fonduri publice prin intermediul bugetelor locale sau a
bugetului de stat.
Această alocare poate avea loc în măsura în care pentru acoperirea cheltuielilor publice se
găsesc surse corespunzătoare. Aceste surse sunt reprezentate, în majoritatea statelor lumii dar
mai ales în cele dezvoltate, de veniturile fiscale încasate.
Astfel se desprinde în mod necesar din sfera controlului financiar în domeniul finanţelor
publice, controlul fiscal.
În acest context, sarcina supravegherii şi verificării legăturilor dintre previziunile
bugetului şi realizările de venituri fiscale, dintre masa impozabilă din economie şi volumul
veniturilor fiscale vărsate de contribuabili la trezoreria publică revine controlului fiscal.
2.1. Noţiunea de control fiscal
Misiunea principală a oricarei administrații fiscale este de a colecta suma corectă a
impozitelor și taxelor și a altor contribuții datorate de contribuabili bugetului public, cu minim de
costuri atat pentru administrație, cât și pentru contribuabil. Administrația fiscală este cea care
trebuie să asigure aplicarea și respectarea legislației financiar – fiscale de către contribuabili. În
acest context controlul poate fi definit și ca o funcție a administrației fiscale.
Controlul fiscal cuprinde ansamblul activitatilor care au ca scop verificarea realitatii,
legalitatii şi sinceritatii declaratiilor, verificarea corectitudinii şi exactitatii indeplinirii, conform
legii, a obligaţiilor fiscale de către contribuabili, precum şi activitatea de investigare şi constatare
a evaziunii fiscale. 4
Controlul fiscal este un control reglementat care serveşte necondiţionat politica fiscală a
statului, drept pentru care nu aplică norme profesionale de exercitare ci numai norme legale. Din
acest considerent, controlul fiscal este poate cea mai rigidă formă de control financiar.
În literatura de specilalitate, controlul fiscal a fost definit ca “activitate specializată
desfăşurată de organele fiscale competente pentru verificarea îndeplinirii, de către subiectele
pasive ale raportului de drept procedural fiscal, altele decât organele fiscale, a obligaţiilor ce le
incumbă în cadrul acestor raporturi.”5
4 Ordonanţa Guvernului, nr. 70/1997 privind controlul fiscal.5 Daniel Dascălu, Cătălin Alexandru, Explicaţiile teoretice şi practice ale Codului de procedură fiscală, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2005, p.247-248.
- 5 -
Subiecţi ai controlului fiscal, denumiţi contribuabili, sunt persoanele juridice şi fizice,
atât române, cât şi străine, precum şi asociaţiile fără personalitate juridică, cărora le revin,
potrivit legii, obligaţii fiscale, deci, orice entitate care are calitate de contribuabil, adică de
subiect al impunerii este şi subiect al controlului fiscal.
Telul oricărei administraţii fiscale moderne este aceea de realizare a unui grad cât mai
mare de conformare fiscală voluntară a contribuabililor. Activitatea de control fiscal, alături de
informarea şi educarea contribuabililor, reprezintă unul din principalele instrumente pentru
îmbunătăţirea conformării fiscale voluntare. În trecut, controlul fiscal era axat, în principal, pe
atragerea de sume suplimentare la bugetul de stat, fiind perceput de catre contribuabili ca un
mijloc coercitiv al statului asupra lor.
In ultimii ani, toate administratiile fiscale din tarile dezvoltate economic au trecut de la
latura cantitativa a controlului fiscal la latura calitativa. Acum, administratia fiscala trateaza
contribuabilii ca ,,parteneri de afaceri”, ei sunt priviti ca si ,,clienti” ai administratiei. In acest
sens, un rol important in relatia cu contribuabilii o are acordarea asistentei financiar-fiscale de
catre Ministerul Finantelor Publice si unitatile fiscale teritoriale.
2.2. Forme şi metode de control fiscal
Eficienţa controlului fiscal depinde în mare măsură de tehnicile, procedurile de control,
de mijloacele normativ-juridice sau de modalităţile de recuperare a veniturilor fiscale constatate
de control ca fiind sustrase de la plată. În funcţie de criteriile ce stau la baza analizei formelor de
control fiscal, se pot delimita mai multe clasificări.
• în funcţie de scopul pentru care se efectuează :
a) informativ, care are caracter educativ-profesional sau pentru informarea agentilor
economici nou înregistraţi asupra drepturilor şi obligaţiilor fiscale ce le revin;
b) de rutină, cu scopul menţinerii legăturii cu contribuabilii, urmăririi modului de
respectare de către contribuabili a obligaţiilor fiscale sau pentru înregistrarea
acestora ca plătitori de impozite şi taxe (de exemplu : constituirea şi plata
impozitului pe venit, constituirea şi plata accizelor, taxelor pentru desfăsurarea
activitaţilor de jocuri de noroc, etc);
• din punct de vedere al sferei de cuprindere :
a) general, caracterizat prin faptul că, controlul cuprinde toate impozitele şi taxele şi
contribuţiile datorate de contribuabili, verificându-se modul de aplicare de către
contribuabil a legilor şi reglementărilor financiar-fiscale, respectiv plata
obligaţiilor fiscale la termenele legale;
- 6 -
b) parţial/limitat, controlul fiscal efectuându-se cu referire numai la anumite
impozite şi taxe;
• din punct de vedere al operaţiunilor supuse controlului fiscal:
a) complet (de fond), controlându-se toate operaţiunile, documentele şi evidenţele
care au stat la baza constituirii şi stabilirii unui impozit, precum şi plata acestuia
la bugetul statului. Acest tip de control fiscal începe printr-un test de credibilitate,
ce include verificarea integritătii sistemului şi evidenţelor contabile. Controlul de
fond se realizează prin efectuarea verificărilor asupra: conturilor, documentelor
referitoare la achiziţii şi vânzări (prin sondaj) şi a conformităţii documentelor
justificative înregistrate în evidenţa contabilă, precum şi a sincerităţii şi
corectitudinii datelor din toate declaraţiile fiscale depuse de contribuabil la
organul fiscal competent;
b) selectiv (prin sondaj), când se controlează numai anumite operaţiuni, documente
sau perioade cu privire la constituirea şi stabilirea unui impozit. În cazul când
controlul selectiv relevă nereguli de fond, cercetarea fiscală continuă,
programându-se şi efectuându-se un control complet. Acest tip de control are ca
scop diminuarea evaziunii fiscale, în cel mai scurt timp posibil, prin axarea
controlului fiscal pe anumite activităti economico-financiare ale contribuabililor,
care prezintă un risc ridicat (de exemplu : în domeniul producţiei şi
comercializării alcoolului, produselor petroliere, etc - verificându-se în special
comercializarea acestora cu documente fiscale speciale, constituirea şi plata
accizelor aferente sau cu privire la munca la “negru” utilizată tot mai des de
angajatori).
c) documentar, examinandu-se forma şi conţinutul, a realităţii şi legalităţii
operaţiunilor economico-financiare efectuate de contribuabil.
Procedurile de control pot fi utilizate individual sau combinat, în funcţie de scopul,
obieectivele, complexitatea, dificultăţile, specificul activităţii desfăşurate şi de perioada
inspecţiei fiscale.
Perioada supusă inspecţiei fiscale este cuprinsă în cadrul termenului de prescripţie a
dreptului de a stabili obligaţii fiscale, fiind diferită, în funcţie de categoria contribuabililor,
astfel:
a) la contribuabilii mari, perioada supusă inspecţiei începe de la sfârşitul perioade
controlate anterior, cu condiţia să se efectueze în cadrul termenului de prescripţie
a dreptului de a stabili obligaţii fiscale;
- 7 -
b) la celelalte categorii de contribuabili, inspecţia fiscală se efectuează asupra
creanţelor născute în ultimi trei ani fiscali pentru care există obligaţia depunerii
declaraţiilor fiscale. Inspecţia se poate întinde pe perioada de prescripţie a
dreptului de a stabili obligaţii fiscale în urmăroarele trei situaţii:
1) există indicii privind diminuarea impozitelor,taxelor, contribuţiilor şi a
altor sume datorate bugetului general consolidat;
2) nu au fost depuse declaraţii fiscale;
3) nu au fost îndeplinite obligaţii de plată a impozitelor, taxelor,
contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat.
Organul de inspecţie fiscală, în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte, decide
asupra formei şi întinderii inspecţiei fiscale, respectiv, generală sau parţială.
Inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare obligaţie fiscală şi pentru
fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepţie, conducătorul inspecţiei fiscale competent
poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă , de l adata încheierii inspecţiei fiscale şi
până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar date suplimentare necunoscute
inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influenaţează
rezultatele acestora.
2.3. Procedura de control
Un rol esential în administraţia fiscală o are principiul declarativ – contribuabilii folosind
in acest sens declaratiile fiscale, controlului fiscal revenindu-i sarcina verificarii sinceritatii
declaratiilor, precum si corectitudinea si indeplinirea la termenele legale a obligatiilor fiscale de
catre contribuabili.
Obligatiile fiscale6 cuprind :
a) obligaţia de a declara bunurile si veniturile impozabile sau, dupa caz, impozitele
datorate, taxele, contributiile la fondurile speciale;
b) obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile si de plata, la termenele
legale, a impozitelor, taxelor si contributiilor la fondurile speciale;
c) obligatia de a calcula, de a retine si de a inregistra in evidentele contabile si de a plati, la
termenele legale, impozitele care se realizeaza prin stopaj la sursa;
d) orice alte obligatii legale care revin contribuabililor persoane fizice sau juridice, in
aplicarea si executarea legilor fiscale.
6 Elena Dodre, Control financaciar, expertiză contabilă şi audit, Ed. Ex Ponto, Constanţa, 2003, p. 174.
- 8 -
Controlul fiscal se exercită de către Ministerul Finanţelor Publice şi de unităţile sale
teritoriale prin aparatul fiscal si organele de control financiar abilitate de lege denumite organe
fiscale.
Organele de control fiscal îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţilor de stat
prin Ministerul Finanţelor Publice. Pentru a putea organiza şi desfăşura un control fiscal eficient
si autoritar, a fost necesară reorganizarea acestuia la toate nivelurile si redefinirea şi delimitarea
strictă a atribuţiilor de control fiscal.
Potrivit dispoziţiilor legale care o reglementează, inspecţia fiscală are următoarele
atribuţii:
constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor si faptelor rezultâand din
activitatea contribuabilului supus inspecţiei sau altor persoane privind legaliatea
şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea si exactitatea îndeplinirii
obligaţiilor fiscale în vederea descoperirii de elemente noi, relevante pentru
aplicarea legii fiscale;
analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale în vederea confruntării declaraţiilor
fiscale cu informaţiile proprii sau din alte surse;
sancţionarea faptelor constatate şi dispunerea de masuri pentru prevenirea si
combaterea abaterilor de la dispoziţiilor legislaţiei fiscale.
Pentru a-şi putea duce la îndeplinire atribuţiile, inspecţia fiscala este obligată să efectueze
anumite acte si operaţiuni referitoare la examinarea documentelor aflate in dosarul fiscal al
contribuabilului, verificarea concordanţei dintre datele din declaratiile fiscale cu cele din
evidenţa contabilă a contribuabilului, discutarea constatărilor si constatarea de explicaţii scrise
de la reprezentanţii legali ai contribuabililor sau imputerniciţilor acestora, solicitarea de
informaţii de la terţi, stabilirea de diferenţe de obligaţii fiscale de plată, verificarea locurilor unde
se realizează activităţi generatoare de venituri impozabile, dispunerea măsurilor asiguratorii, in
condiţiile legii, efectuarea de investigaţii fiscale şi aplicarea de sancţiuni potrivit dispoziţiilor
legale.
Condiţiile necesare pentru realizarea în condiţii oprime a controlului fiscal sunt:
un cadru organizatoric care să definească responsabilităţile personalului cu
atribuţii de control precum şi garanţia îndeplinirii acestor atribuţii în afara oricăror
abuzuri din partea organelor de control fiscal sau imixtiuni din afara sistemului
fiscal;
- 9 -
un cadru legislativ cât mai simplu, mai complet şi mai elastic în sensul
perfecţionării rapide a acestuia atât în scopul aplicării facilităţilor fiscale acordate
de lege cât şi în scopul evitării evaziunii fiscale;
un personal calificat şi motivat care să realizeze controlul fiscal în mod competent
şi obiectiv, care să devină un spijin personal indirect al contribuabilului;
o dotare tehnică corespunzătoare cerinţelor de operativitate şi eficienţă a
controlului fiscal.
Activitatea de inspecţie fiscală se organizează şi se desfăşoară în baza unor programe
anuale, trimestriale şi lunare aprobate în condiţiile stabilite prin acte ale autorităţilor
administraşiei publice centrale şi locale, după caz.
Atât organele de control cât şi contribuabilii au o serie de drepturi şi obligaţii.
Drepturile şi obligaţiile organelor de control:
În exercitarea atribuţiilor ce le revin, organele de control fiscal sau, după caz, serviciile
de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale au dreptul:
-să solicite contribuabililor, informaţiile, justificările sau explicaţiile referitoare la
declaraţiile sau la documentele supuse controlului;
-să examineze orice înscrisuri, documente, registre sau evidenţe contabile, care pot fi
relevante pentru stabilirea corectă a impozitelor datorate şi pentru modul de respectare a
obligaţiilor fiscale de către aceştia;
-să solicite prezenţa contribuabililor sau reprezentanţilor legali ai acestora la sediul
organului de control fiscal sau, după caz, la sediul serviciilor de specialitate ale autorităţilor
administraţiei publice locale;
-să facă constatări faptice cu privire la natura activităţilor producătoare de venituri
impozabile sau pentru identificarea bunurilor ori a surselor impozabile;
-să permită copii de pe orice înscris, document sau înregistrare contabilă;
-să reţină în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, în schimbul unei
dovezi scrise şi semnate de organul de control fiscal, orice document sau orice alt element
material care poate constitui o probă sau o dovadă referitoare la determinarea impozitelor
datorate de către contribuabil, pe o perioadă de maxim 30 de zile.
Dovada reţinerii oricărui document sau element material o constitue actul întocmit de
organul de control fiscal, în care sunt specificate toate elementele necesare individualizării
probei sau dovezii respective, precum şi menţiunea că aceasta a fost reţinută.
- 10 -
Actul se întocmeşte în două exemplare, semnate de către contribuabil şi organul de
control, din care un exemplar rămâne la contribuabil.Să intre în prezenţa contribuabilului sau
reprezentantului legal al acestuia ori în prezenţa altei persoane desemnate de contribuabil, în
orice incintă a sedilui în care îşi desfăşoară activitatea contribuabilul sau în locuri în care există
bunuri impozabile ori în care se desfăşoară activităţi producătoare de venituri.
În scopul determinării modului de respectare a obligaţiilor fiscale şi a stabilirii exacte a
impozitelor datorate, organele de control sunt în drept să solicite informaţii de la:
-persoane fizice sau juridice care deţin în păstrare sau administrare bunuri ori sume de
bani ale contribuabililor sau care au relaţii de afaceri cu aceştia;
-organele administraţiei publice centrale sau locale, instituţii publice sau de interes
public;
-instituţii publice private care înregistrează, sub orice formă, încheierile de contracte,
circulaţia mărfurilor pe căile de comunicaţie în orice fel, evidenţa populaţiei sau a bunurilor,
exploatarea proprietăţilor.
Solicitarea de informaţii se face în scris şi cuprinde:
-denumirea organului de control fiscal care face solicitarea;
-persoana, organul sau instituţia căreia i se adresează;
-datele de identificare cunoscute ale contribuabilului despre care se solicită informaţii;
-actele, evidenţele sau datele care fac obiectul solicitării;
-termenul în care se solicită furnizarea informaţiilor.
Toate aceste date şi acte obţinute de organele fiscale se depun la dosarul fiscal al
contribuabilului şi vor putea fi luate în considerare la recalcularea impozitelor datorate de acesta.
Faţa de toate aceste drepturi conferite de lege, organele fiscale au “obligaţia să exercite
controlul fiscal in aşa fel încât să afesteze cât mai puţin desfăşurarea activităţii curente a
controbuabilului. Pe toată durata controlului, organele fiscale au obligaţia să acţioneze cu
profesionalism, să dovedească corectitudine şi obiectivitate în relaţiile cu contribuabilii controlaţi
şi cu oricare alte persoane cu care vin în contact pe parcursul îndeplinirii atribuţiilor de servicii.”7
În baza constatărilor efectuate ca urmare a acţiunilor de control, organele de control au
dreptul:
-să stabilească în sarcina contribuabililor, diferenţe de impozite, precum şi să calculeze
majorări de întârziere pentru neplata la termenele legale a impozitelor datorate;
-să constate contravenţiile şi să aplice amenzile şi penalităţile prevăzute de legile fiscale;
-să dispună măsurile necesare îndeplinirii corecte de către contribuabil a obligaţiior
fiscale ce le revin.7 Elena Dodre, Control financaciar, expertiză contabilă şi audit, Ed. Ex Ponto, Constanţa, 2003, p. 177.
- 11 -
Drepturile şi obligaţiile contribuabililor.
Înaintea desfăşurării unei acţiuni de control fiscal la sediu, domiciliul sau reşedinţa
contribuabilului, acesta are dreptul:
1)Să fie informat în legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare prin transmiterea
unui aviz de verificare.(ANEXA 1)
2)Să fie înştiinţat în legătură cu drepturile şi obligaţiile sale.
“Avizul de verificare va cuprinde:
-denumirea unităţii fiscale care a dispus controlul fiscal;
-numele şi prenumele sau denumirea contribuabilului;
-adresa sediului, domiciliului sau a reşedinţei contribuabilului;
-codul fiscal şi numărul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului;
-baza legală a transmiterii avizului de verificare şi a desfăşurării controlului fiscal;
-data la care este programat să se desfăşoare controlul fiscal;
-impozitele care vor fi cuprinse în verificare;
-perioada fiscală care urmează să fie supusă controlului fiscal;
-semnătura conducătorului unităţii fiscale.”8
De asemenea, în avizul de verificare se va menţiona obligaţia contribuabililor de a pune
la dispoziţia organului de control fiscal toate documentele şi evidenţele contabile, precum şi de a
asigura condiţiile necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a controlului fiscal.
Avizul de verificare va fi însoţit de un extras din Cartea drepturilor şi obligaţiilor
contribuabililor pe timpul desfăşurării controlului. Avizul de verificare va fi comunicat
contribuabilului prin poştă, cu cel puţin 5 zile înainte de data începerii efective a acţiunii de
control fiscal.
Pe întreaga durată de control contribuabilii au dreptul:
-să fie informaţi asupra desfăşurării controlului fiscal şi asupra eventualelor situaţii
neclare;
-să fie primii solicitaţi, în cazul în care sunt disponibili, pentru a furniza informaţii,
explicaţii, justificări;
-să beneficieze de asistenţă de specialitate;
-să fie protejaţi pe linia secretului fiscal.
“Ca obligaţii, contribuabilii trebuie să pună la dispoziţia organului de control fiscal sau,
după caz, serviciilor de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, toate
8 Ionel Bostan, Controlul fiscal, Ed, Polirom, Iaşi, 2003, p. 69.
- 12 -
documentele tehnico-operative, contabile şi orice alte documente justificative, care stau la baza
calculării corecte şi în cuantumul legal a impozitelor datorate.”9
Documentele sau evidenţele ce nu sunt prezentate cu intenţie şi rea credinţă de către
contribuabil nu vor putea fi luate în considerare de către organul fiscal ulterior cu ocazia
soluţionării eventualelor obiecţiuni, contestaţii, plângeri împotriva actelot de control.
Potrivit legii, contribuabilii care organizează şi conduc contabilitatea proprie trebuie să
păstreze evidenţele contabile şi documnetele justificative la sediul social declarat cu ocazia
autorizării şi înregistrării la organul fiscal.
Evidenţele contabile şi documentele justificative se arhivează şi se păstrează într-un mod
adecvat care să permită desfăşurarea normală a controlului fiscal.
Reguli de procedură.
Controlul fiscal se desfăşoară la sediul, domiciliul ori reşedinţa contribuabilului sau la
sediul organelor de control fiscal. Perioada afectată controlului fiscal este stabilită de organele de
control, în funcţie de obiectivele controlului şi nu poate fi mai mare de 3 luni.
Controlul fiscal la sediul, domiciliul ori reşedinţa contribuabilului sau la sediul organului
de control, se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit şi pentru fiecare perioadă supusă
impozitării.
“Rezultatele controlului fiscal se consemneaza obligatoriu in procese-verbale de control
note de constatare, procese-verbale de constatare a contraventilor, note unilaterale.” 10
“Procesul verbal de control este un document bilateral, întocmit în două exemplare,
dintre care un exemplar se păstrează la dosarul fiscal al contribuabilului şi un exemplar rămâne
la contribuabil.”11 Procesul verbal de control (ANEXA 2) trebuie să aibe o structură unică pentru
toate verificările efectuate, fiind structurat în patru capitole.
Capitolul I va cuprinde date referitoare la:
-unitatea fiscală care a dispus controlul;
-datele inspectorului care a efectuat controlul;
-obiectivul controlului;
-perioada supusă controlului;
-durata desfăşurării controlului;
-tipul de verificare efectuată.
Capitolul II va cuprinde date generale despre contribuabil:
-date de identificare a contribuabilului supus controlului;
9 Elena Dodre, Control financaciar, expertiză contabilă şi audit, Ed. Ex Ponto, Constanţa, 2003, p.178.10 O.G. 70/1997 Privind controlul fiscal, art.20.11 Ionel Bostan, Controlul fiscal, Ed, Polirom, Iaşi, 2003, p.74.
- 13 -
-date de identificare a sucursalelor, filialelor dacă este cazul;
-forma de proprietate;
-tipul activităţii desfăşurate;
-cifra de afaceri, conform ultimului bilanţ contabil;
-capitalul subscris şi cel vărsat;
-persoana care asigură conducerea activităţii contribuabilului în timpul
desfăşurării controlului fiscal;
-persoana care răspunde de conducerea evidenţelor contabile;
-persoana desemnată de contribuabil să îl reprezinte în timpul controlului fiscal;
-numerele conturilor bancare, precum şi băncile la care acestea sunt deschise;
-datele privind clienţii, furnizorii stabili cu care contribuabilul are relaţii de
afaceri.
Capitolul III va cuprinde constatările efective ale inspectorului şi va fi structurat pe
impozitele care au făcut obiectul verificării.
Pentru fiecare impozit si taxa se evidentiaza urmatoarele elemente :
-baza legala pentru stabilirea, calcularea si varsarea impozitului/taxei;
-constatarile inspectorului cu privire la modul de stabilire, calculare si varsare a
obligatiei fiscale;
-dispozitiile legale incalcate (numar/data act normativ, articol, aliniat);
consecintele fiscale ale constatarilor;
-diferente de impozite si taxe stabilite (dispozitiile legale incalcate, erori de calcul
etc). Calculul detaliat va fi prezentat intr-o anexa a procesului verbal de control .
-majorarile de intarziere stabilite, calculul detaliat al acestora (in anexa la
procesul verbal de control);
-contraventii constatate si sanctiunile aplicate (prevederile legale incalcate,
numar/data procesului verbal de constatare a contraventiilor incheiat);
-termene de plata stabilite pentru achitarea fiecarui debit constatat;
-nume, prenume si functie a persoanelor raspunzatoare, justificarile si explicatiile
scrise ale acestora;
-masuri dispuse sau recomandari facute contribuabilului pentru remedierea
deficientelor si intrarea in legalitate;
-platile efectuate de contribuabil, in timpul controlului, daca este cazul.
Capitolul IV va cuprinde:
-situaţia sintetică a constatărilor efectuate(diferenţe de impozite şi taxe stabilite,
majorări de întârziere calculate, amenzi şi penalităţi aplicate);
- 14 -
-alte date şi informaţii care ar putea fi relevante;
-menţiunea că toate documentele puse la dispoziţia inspectorului au fost restituite.
Procesul verbal de control va conţine o serie de anexe:
a)O anexă generală în care vor fi sintetizate, pentru fiecare impozit în parte:
- diferenţe de impozit stabilite;
- majorări de întârziere calculate;
- amenzile şi penalitzăţile aplicate;
b)Anexe pentru fiecare impozit cu calculul detaliat al tuturor obligaţiilor.
c)Copiile de pe procesele verbale de constatare a contravenţiilor, dacă este cazul.
d)Notele de constatare întocmite.
e)Documentele, acte sau copii de pe acestea, precum şi note explicative sau informative
(ANEXA 3).
f)Actele întocmite de organul de control fiscal care reprezintă dovada reţinerii
documentelor sau elementelor materiale.
g)Acordul scris pentru accesul organului de control fiscal în afara programului normal de
lucru al contribuabilului.
“Procesul verbal va fi semnat de inspectorul care a efectuat controlul fiscal, precum şi de
contribuabil sau de reprezentantul acestuia, toate exemplarele procesului verbal de control,
împreună cu anexele sale, se înregistrează la regisratura contribuabilului controlat, imediat după
semnarea lui, dându-se acelaşi număr şi aceeaşi dată pe fiecare exemplar înregistrat.
Diferenţele de impozite şi taxe, majorările de întârziere şi penalităţile stabilite cu ocazia
controlului fiscal se plătesc în termen de 15 zile de la data comunicării rezultatului controlului.”12
Data comunicării către contribuabil a rezultatelor controlului fiscal este considerată data
semnării de către acesta sau de reprezentantului său legal a procesului verbal de control.
Procesul-verbal de control va fi înregistrat la registratura organului de control în termen
de 3 zile de la încheierea controlului fiscal.
Constatările cu privire la natura activităţilor producătoare de venituri impozabile se
consemnează în note de constatare. În cazul în care există divergenţe între organul de control şi
contribuabil, referitoare la constatările efectuate, stabilirea realităţii faptelor va fi realizată în
prezenţa unor martori. Nota de constatare se semnează de organul de control, de contribuabil sau
de un angajat al acestuia, ori după caz de martori.
12 Sorin Mihăescu, Controlul fiscal, Ed. Sedcom Libris, Iaşi 2002, p. 71.
- 15 -
2.3. Structura organizatorică
Organul de specialitate al Ministerul Finanţelor publice este reprezentat de Directia
controlului fiscal care exercită in teritoriu controlul fiscal, în baza legilor în vigoare, a
hotărârilor şi programelor Guvernului a sarcinilor Ministerului Finantelor Publice şi alimitelor de
competenţe stabilite.
Din punct de vedere metodologic, al organizării şi exercitării controlului, Direcţia
controlului fiscal se subordonează Direcţiei generale de îndrumare şi control fiscal din Ministerul
Finanţelor Publice.
Atribuţiile Direcţiei controlului fiscal sunt:13
- exercita controlul asupra respectarii de catre contribuabili a prevederilor legale privind
stabilirea, evidentierea si plata integrala si la termen a obligatiilor fiscale fata de bugetul de stat;
- verifica contribuabilii cu privire la respectarea dispozitiilor legale de organizare si desfasurare a
activitatilor economice producatoare de venituri impozabile sau bunuri supuse impozitelor si
taxelor;
- verifica documente, inscrisuri, registre sau evidente contabile ale contribuabililor, necesare
realizarii obiectului controlului;
- stabilesc în sarcina contribuabililor diferente de impozite si taxe si calculeaza majorari de
intarziere pentru neplata în termenele legale a impozitelor datorate;
- constata contraventiile si aplica amenzile prevazute de legile fiscale si dispune masurile
necesare îndeplinirii corecte, de catre contribuabili, a obligatiilor fiscale ce le revin;
- sesiseaza organele de cercetare penala in cazul constatarii de abateri care indeplinesc conditiile
de a fi infractiuni;
- confisca, in conditiile legii, bunurile sustrase de la plata impozitelor si taxelor, precum si
sumele in valuta dobandite ilicit;
- intocmeste si transmite organelor de executare silita titlurile executorii si celelalte documente
necesare pentru inceperea executarii silite;
- verifica organizarea si conducerea evidentelor contabile ale contribuabililor in vederea
stabilirii, inregistrarii si platii impozitelor si taxelor la bugetul de stat;
- actioneaza pentru identificarea si combaterea evaziunii fiscale;
- controleaza aplicarea normelor legale privind administrarea si gestionarea patrimoniului public
si privat al statului din regiile autonome, companiile si societatile nationale, societatile
comerciale unde statul detine participatii;
- primeste, analizeaza si rezolva direct sesizarile, reclamatiile si memoriile primite de la
persoanele fizice si juridice, privind fiscalitatea, administrarea si gestionarea patrimoniului
13 Sorin Mihăescu, Controlul financiar în firme, bănci, instituţii, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006, p. 177 – 179
- 16 -
public si privat al statului, abaterile de la disciplina financiar-valutara si contabila, potrivit
prevederile legale;
- analizeaza necesitatea si oportunitatea solicitarilor formulate de organele de control privind
reverificarea unor perioade impozabile in cadrul termenului legal de prescriptie;
- verifica respectarea reglementarile financiar-valutare si bugetare;
- verifica respectarea prevederilor legale referitoare la constituirea si utilizarea fondurilor
speciale, subventiilor, realizarea investitiilor publice;
- verifica si avizeaza, conform legislatiei in vigoare, documentele justificative prezentate de
agentii economici prin care se solicita acordarea de subventii, prime, diferente de pret, de la
bugetul de stat;
- dispune suspendarea aplicarii masurilor care contravin reglementarilor financiar-contabile si
fiscale si urmareste realizarea acestora;
Structura organizatorică a Diecţiei controlului fiscal este urmatoare:
a) Serviciul (biroul) programare, coordonare, sinteză şi îndrumare a activităţii de control
fiscal la persoane fizice;
b) Servicii (birouri) de control fiscal la marii contribuabili;
c) Serviciul (biroul) de control al gestionării şi administrării patrimoniului public şi privat al
statului;
d) Serviciul (biroul) informaţii fiscale, identificarea şi combaterea evaziunii fiscale.
În cadrul serviciilor de control fiscal pot fi organizate birouri, in funcţie de mărimea acestora,
numărul contribuabililor prepartizaţi, gradul de conformare voluntară şi disciplinară a
contribuabililor în achitarea obligaţiilor către bugetul de stat, raspândirea contribuabililor în
teritoriu ţi concentrarea acestora în anumite zone, oraşe şi municipii.
Concret, aceste servicii specializate au ca atribuţiuni principale14 următoarele:
a) Serviciul (biroul) programare, coordonare, sinteză şi îndrumare a activităţii de
control fiscal la persoane fizice are următoarele atribuţii principale:
Urmăreşte stadiul executării sarcinilor din programele trimestriale şi lunare de activitate
pentru personalul Direcţiei controlului fiscal din aparatul propriu şi al serviciilor de
control fiscal persoane fizice ale unităţii fiscale teritoriale;
14 Sorin Mihăescu, Controlul financiar în firme, bănci, instituţii, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006, p. 179 – 183.
- 17 -
Verifică modul de respectare de către aparatul de control fiscal, a normelor privind
metodologia de control, respectarea prevederilor legislaţiei fiscale şi valorificarea
rezultatelor acestuia;
Elaborează tematici şi întocmeşte documentaţia necesară pentru conscursurile organizate
de direcţia controlului fiscal în vederea promovării personalului din aparatul propriu şi
angajării personalului din afara direcţiei generale a finanţelor publice;
Colaborează cu compartimente de specialitate din Direcţia Generală a finanţelor publice
pentru perfecţionarea pregătirii profesionale a apartului de control fiscal;
Elaborează lucrările de aplicare a normelor de evaluare a performanţelor profesionale
individuale şi de aplicare a criteriilor de determinare a salariilor de bază pentrul
personalul Direcţiei controlului fiscal;
Analizează şi propune soluţionarea solicitărilor altor instituţii, adresate direcţiei sau
repartizate acesteia, de a efectua unele verificări privind abateri de la legislaţia fiscală în
activitatea contribuabililor şi solicită aprobarea conducerii Direcţiei generale de
îndrumare şi control fiscal pentru acţiuni cerute de organele locale;
Întocmeşte periodic situaţia rezultatelor controalelor efectuate de Direcţia controlului
fiscal;
Întocmeşte rapoarte periodice privind activitatea Direcţiei controlului fiscal;
Urmăreşte aducerea la îndeplinire de către serviciile din Direcţia controlului fiscal şi
serviciile de control fiscal persoane fizice din unităţile fiscale teritoriale, a sarcinilor
stabilite de conducerea acesteia;
Întocmeşte lista agenţior economici ce urmează a fi controlaţi;
Îndrumă activitatea desfăşurată de aparatul de control fiscal la persoane fizice;
Îndeplineşte şi alte sarcini primite de la conducerea Direcţiei controlului fiscal privind
activitatea serviciului.
b) Serviciile (birourile) de control fiscal la marii contribuabili au următoarele atribuţii
principale:
Verifică realitatea declaraţiilor, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii conform legii a
obligaţiilor fiscale de către contribuabili şi stabilesc majorări de întârziere pentru neplata
în termen a acestora;
Efectuează controlul respectării regimului legal al activităţilor desfăşurate de producătorii
de alcool;
Acţionează în timpul controlului pentru a încasa operativ sumele stabilite în sarcina
contribuabililor ca diferenţă de impozite şi taxe;
- 18 -
Verifică contribuabilii privind respectarea dispoziţiilor legale de organizare şi de
desfăşurare a activităţilor economice producătoare de venituri impozabile sau pentru
identificarea bunurilor sau surselor impozabile;
Verifică modul de respectare a prevederilor legislaţiei contabile şi fiscale;
Confiscă în condiţiile legii bunurile sustrase de la plata impozitelor şi taxelor, precum şi
sumele în lei şi în valută dobândite ilicit;
Verifică documente, înscrisuri, registre sau evidenţe contabile ale unităţilor cotrolate sau
terţilor, necesare realizării obiectului controlului;
Organizează şi efectuează verificarea privind modul de aplicare a prevederilor legale
referitoar la constituirea, organizarea şi determinarea obligaţiilor fiscale la societăţile
comerciale din domeniul jocurilor de noroc, producători sau importatori de alcool, cafea,
tutun, precum şi cei ce comercializează bunuri alcoolice;
Constată contravenţiile şi aplică amenzile şi penalităţile prevăzute de legile fiscale;
Organizează acţiuni de control încrucişat privind justificarea provenienţei produselor
supuse autorizării;
Solicită conform legii, înfiinţarea măsurilor asiguratorii în vederea realizării creanţelor
bugetare ce se stabilesc prin acte de control;
Verifică bilanţurile contabile şi conturile de profit şi pierderi sub aspectul respectării
obligaţiilor fiscale şi concordanţa datelor înscrise în acestea cu cele din contabilitate;
Verifică societăţile comerciale din punct de vedere al încadrării în perioadele de scutire,
conform prevederilor legii în baza căreia au fost aprobate;
Analizează aspectele şi fenomenele rezultate din aplicarea legislaţiei fiscale şi informează
operativ directorul Direcţiei controlului fiscal asupra problemele deosebite constatate,
propunând măsurile ce se impun;
Asigură difuzarea operativă la organele pentru control fiscal persoane fizice din unităţile
subordonate, precizările şi soluţiile primite de la direcţiile (generale) de specialitate din
Ministerul Finanţelor Publice în legătură cu aplicarea unitară a legislaţiei fiscale;
Verifică solicitările contribuabililor privind rambursările de TVA repartizate serviciului,
potrivit prevederilor legale şi asigură transmiterea actelor de control la Direcţia
metodologiei şi administrarea veniturilor statului şi la compartimentele de administrare a
veniturilor statului din unităţile tertoriale pentru soluţionarea legală a acestor solicitări;
Răspunde soluţiile propuse pentru valorifiucarea constatărilor din actele de control;
Colaborează în realizarea sarcinilor cu serviciile din cadrul Direcţiei controlului fiscal şi
alte compartimente din cadrul Direcţiei generale a finanţelor publice;
- 19 -
Asigură şi păstrează confidenţialitatea informaţiilor, datelor şi documentelor privind
activitatea contribuabililor;
Prezintă conducerii propuneri de perfecţionare a legislaţiei fiscale şi măsuri de
conformare voluntară a contribuabililor;
Organizează şi conduc evidenţa rezultatelor acţiunilor de control şi urmăresc modul de
realizare la termen a măsurilor stabilite a măsurilor prin actele de control;
Dispun măsuri în vederea înlăturării şi prevenirii neregulilor constatate în activitatea
fiscală a agenţilor economici;
Propun conducerii Direcţiei controlului fiscal suspendarea aplicării măsurilor care
contravin reglementărilor fiscale;
Asigură predarea actelor de control la arhiva direcţiei;
Îndeplinesc şi alte sarcini primite de la conducerrea Direcţiei controlului fiscal.
c) Serviciul (biroul) de control al gestionării şi administrării patrimoniului public şi
privat al statului are următoarele atribuţii principale:
Verifică modul de administrare şi gestionare a mijloacelor materiale şi financiare ale
regiilor autonome, societăţilor şi companiilor naţionale, societăţilor comerciale la care
statul este acţionar, precum şi la instituţii publice;
Verifică angajamentele şi creanţele interne şi externe ale statului şi modul de
constituire şi utilizare a rezervelor statului;
Verifică angajamentele şi derularea împrumuturilor externe garantate de către stat la
regiile autonome, societăţile, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital
de stat şi alte persoane juridice;
Urmăreşte rambursarea împrumuturilor externe garantate, plata comisioanelor
cuvenite acestora precum şi cele cuvenite Ministerului Finanţelor Publice;
Informează operativ conducerea Direcţiei controlului fiscal despre lipsa
disponibilităţilor la plata ratelor şi dobânzilor şi comisioanelor, propunând, totodată,
măsuri în acest sens;
Verifică respectarea prevederilor legale referitoare la constituirea şi utiliyarea
fondurilor speciale şi subvenţiilor;
Dispune măsurile prevăzute de lege pentru prevenirea şi înlăturarea abaterilor şi
deficienţelor constatate şi aplică sancţiunile prevăzute de lege;
Verifică modul de aducere la îndeplinire a măsurilor stabilite de organele de control
fiscal în domeniul administrării şi gestionării activelor statului;
Verifică respectarea reglementărilor financiar-valutar şi bugetare;
- 20 -
Stabileşte în sarcina regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale,
societăţilor comerciale la care statul este acţionar, diferenţe de impozite şi taxe şi
calculează majorări de întârziere pentru neplata în termenele legale a vărsămintelor,
impozitelor şi taxelor la bugetul statului şi aplică penalităţile prevăzute de legile în
vigoare;
Efectuează constatări faptice cu privire la antura activităţilor producătoare de venituri
impozabile sau pentru identificarea bunurilor sau surselor impzabile;
Confiscă în condiţiile legii bunurile sustrase de la plata impozitelor şi taxelor, precum
şi sumele în lei şi în valută dobândite ilicit;
Verifică organizarea şi conducerea evidenţelor contabile şi financiar-fiscale la regiile
autonome, societăţile şi companiile naţionale şi societăţile comerciale la care statul
este acţionar;
Constată contravenţiile şi aplică amenzile şi penalităţile prevăzute de legile fiscale;
În timpul controlului întreprinde toate măsurile legale pentru încasarea creanţelor
bugetare ale agnetului economic verificat, în care scop solicită conform legii
înfiinţarea măsurilor asiguratorii şi sesizează în termen util compartimentele
specializate ale direcţiei generale în legătură cu eventualele intenţii ale
contribuabuluilui de a se sustrage de la plata acestora prin diverse metode (înstrăinări
de patrimoniu, lichidare voluntară etc.);
Întocmeşte informări şi rapoarte pentru conducerea Direcţiei controlului fiscal privind
acţiunile de control desfăşurate;
Verifică fundamentarea şi executarea bugetelor şi gestionarea patrimoniului public şi
privat al statului sub aspectul formării şi utilizării rezervelor băneşti, învasării
veniturilor şi efectuării cheltuielilor, constituirii şi utilizării fondurilor, a vărsării în
cuantumul legal şi la termen a obligaţiilor faţă de bugetul de stat;
Verifică utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investiţii de interes
general şi altor activităţi economice;
Verifică realitatea înregistrărilor prevăzute de lege şi de actele de constituire a
societăţilor comerciale pentru stabilirea corectă şi la termen a tuturor obligaţiilor
financiare;
Asigură predarea actelor de control la arhiva direcţiei;
Îndeplineşte şi alte sarcini primite de la conducerea Direcţiei controlului fiscal.
d) Serviciul (biroul) informaţii fiscale, identificarea şi combaterea evaziunii fiscale are
următoarele atribuţii principale:
- 21 -
Asigură culegerea, preluarea şi păstrarea informaţiilor privind comportamentul fiscal
al contribuabililor, primite de la contribuabili, alte persoane fizice sau juridice române
sau străine, instituţii ale statului;
Urmăreşte pe baza informaţiilor primite, evoluţia acţiunilor unor contribuabili,
orientate în direcţia păgubirii bugetului de stat, efectuează controale şi asigură luarea
măsurilor pentru depistarea evaziunii în fazele incipiente;
Furnizează seeviciilor de control fiscal informaţiile deţinute privind activitatea
contribbuabililor, în vederea formării unei imagini complete privind comportamentul
fiscal al contribuabililor, căile practicate de fraudare a bugetului de stat şi stabilirii
măsurilor pentru combaterea evaziunii fiscale;
Colaborează cu celelalte structuri ale Direcţiei generale ale finanţelor publice şi cu
organele Ministerului de Interne, cele de cercetare penală, instanţele judiciare, în
vederea cunoaşterii şi aprofundării mecanismelor fraudării bugetului de stat,
prevenirii şi diminuării evaziunii fiscale;
Realizează sarcinile privind centralizarea şi raportarea evaziunii fiscale, face
propuneri privind îmbunătăţirea sitemului informaţional referitor la evidenţa şi
raportarea evaziunii fiscale;
Analizează, evaluează şi valorifică informaţiile privind evaziunea fiscală, prezentând
conducerii rapoarte şi sinteze pe această linie, cuprinzând măsuri pentru
îmbunătăţirea activităţii de control fiscal, perfecţionarea legislaţiei fiscale şi creşterea
gradului de conformare voluntară a contribuabililor;
Efectuează analize, controale şi studii prinvind cauzele sustragerii sistematice de la
plata obligaţiilor faţă de bugetul de stat, factorii care influenţează comportamentul
fiscal al contribuabililor, căile şi mijloacele de sporire a conformării voluntare a
contribuabililor;
Îndeplineşte şi alte sarcini primite de la conducerea Direcţiei controlului fiscal.
- 22 -
3. CONTROLUL FISCAL ASUPRA VENITURILOR BUGETELOR LOCALE
3.1. Informaţii generale
Autorităţile administraţiei locale sunt organizate şi funcţionează pe beza principiului
autonomiei locale şi al legibilităţii, principii care îşi găsesc consacrarea constituţională în legea
fundamentală a ţării precum şi în legi specifice.
În virtutea acestor principii generale, s-au acordat acestor autorităţi o largă competenţă şi
o responsabilitate în toate problemele de interes local, probleme care ţin de organizarea şi de
executarea lucrărilor edilitate şi de gospodărire comunală, de asigurare a funcţionării şi
dezvoltării reţelei de învăţământ, de sănătate, cultură şi artă, de creştere a gradului de urbanizare
a oraşelor şi municipiilor.
Toate aceste complexe şi multiple sarcini presupun mobilizarea unor însemnate resurse
financiare grupate în bugetele locale, un rol de mare importanţă având controlul fiscal în
gestionarea cu eficienţă şi în deplină legalitate a acestor fonduri băneşti-financiare.
Sursele de venituri ale bugetelor locale se constituie din venituri curente în care se includ
veniturile fiscale şi veniturile nefiscale, veniturile din capital, veniturile de echilibrare de la
bugetele superioare sau din împrumuturi.
Categoria cea mai importantă a acestor resurese bugetare o reprezintă impozitele şi taxele
locale, motiv pentru care fac obiectul unui control fiscal riguros, care vizează un ansamblu de
reglementări comune tuturor, printre care: subiectele plătitoare, modallităţile de aşezare, de
urmărire şi încasare, soluţionarea contestaţiilor, răspunderea contribuabililor.
La nivel local, controlul fiscal se exercită prin servicii specializate din structura
Direcţiilor Finanţelor Publice Locale, prin următoarele structuri:
1) Serviciul impunere, constatare, control fiscal pentru persoane juridice are următoarele
atrubuţiuni:15
Organizează, îndrumă şi controlează activitatea de constatare şi aşezare a
impozitelor şi taxelor la persoane juridice;
Urmăreşte întocmirea şi depunerea, la termenle prevăzute de lege a documentelor
referitoare la impunere de către contribuabili – persoane juridice;
Verifică, la persoanele juridice deţinătoare de bunuri sau venituri supuse
impozitelor şi taxelor, sinceritatea documentelor şi declaraţiilor privitoare la
imounere şi sancţionează nedeclararea în termenul legal al veniturilor, impozitelor
sau a bunurilor supuse impozitelor şi taxelor;
15 Sorin Mihăescu, Controlul financiar în firme, bănci, instituţii, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006, p. 204 – 205.
- 23 -
Întocmeşte şi asigură gestionarea dosarelor fiscale şi a celorlalte documente
referitoare la impunerea persoanelor juridice;
Asigură evidenţa debitelor la impozite şi taxe, pe baza declaraţiilor de impunere
depuse de contribuabili;
Întocmeşte, după caz, borderourile de debit şi scăderi pentru impozitele şi taxele
datorate de persoanele juridice şi le transmite Serviciului Contabilitatea Venitului-
Buget;
Asigură întocmirea în termen a situaţiilor statistice şi a informărilor privitoare la
activitatea de constatare şi stabilire a impozitelor şi taxelor datorate de persoanele
juridice;
Asigură aplicarea unitară a legislaţiei cu privire la impozitele şi taxele datorate de
prsoanele juridice;
Efectuează acţiuni de control cu celelalte servici şi alte organe, în vederea
identificării şi impunerii cazurilor de evaziune fiscală;
Analizează aspectele şi fenomenele rezultate din aplicarea legislaţiei fiscale,
informează operativ conducerea asupra fenomenelor deosebite constatate, luând
sau propunând măsurile ce se impun;
Verifică modul în care agenţii economici - persoane juridice – ţin evidenţa,
calculează şi virează la termenele legale sumele cuvenite bugetului local, cu titlu
de impozite şi taxe;
Aplică sancţiunile, prevăzute de actele normative, persoaneleor juridice care
încalcă legislaţia fiscală şi ia măsurile ce se impun pentru înlătuurarea
deficienţelor constatate;
Întocmeşte documentaţia privind acordarea de facilităţi fiscale, conform legislaţiei
în domeniu;
Efectuează analize şi întocmeşte informări în legătură cu verficarea, constatarea şi
stabilirea impozitelor şi taxelor în sarcina persoanelor juridice, rezultatele
acţiunilor de verificare şi impunere, măsurile luate pentru nerespectarea legislaţiei
fiscale, cauzele care generează fenomenele de evaziune fiscală şi propune măsuri
pentru îmbunătăţirea legislaţiei de impozite şi taxe;
Colaborează cu Serviciul Urmărire, în vederea emiterii de titluri executorii,
stabilind creanţa ce urmează a fi încasată;
Participă la elaborarea listei privind restanţierii la plata impozitelor şi taxelor
locale, persoane juridice, şi a creanţelor de recuperat şi le înaintează Serviciului
Urmărire încasării Veniturilor – persoane juridice;
- 24 -
Eliberează certificate fiscale şi întocmeşte note de canstatare pentru persoanele
juridice ce înregistrează creanţe la bugetul local;
Îndeplineşte orice alte atribuţii repartizate de conducerea Direcţiei;
Se completează cu noi atribuţii ce vor rezulta din actele normative în domeniu;
Organiizează evidenţa şi încasarea contractelor de reclamă şi publicitate întocmite
în baza H.C.L.M., de către Direcţie Juridică;
Asigură evidenţa încasării taxelor pentru firmele instalate la locukl exercitării
activităţii, de către egenţii economici şi a taxelor de reclamă şi publicitate
conform declaraţiilor lunare depuse la D.F.P.L. de către agenţii economici
prestatori sau beneficiari ai acestor servicii;
Verifică pe teren corectitudinea delcarţiilor depuse de agenţii economici privind
taxele de firmă, reclamă şi publicitate şi urmăreşte depistarea celor ce se sustrag
de la plata acestor taxe, în vederea atragerii de noi surse de venit.
2) Serviciul impunere, constatare, control fiscal persoane fizice, are următorele atribuţiuni:16
Organizează, îndrumă şi controlează acţiunea de constatare şi stabilire a
impozitelor şi taxelor datorate de persoane fizice;
Întocmeşte borderourile de debite-scăderi, urmăreşte operarea lor în evidenţele
statistice şi analitice şi transmierea spre executare la organle de înacasare;
Urmăreşte întocmirea şi depunerea în termenele prevăzute de lege a declaraţiilor
de impunere de către contribuabili (persoane fizice);
Verifică periodic persoanele fizice deţinătoare de bunuri sau venituri supuse
impozitelor şi taxelor asupra sincerităţii declaraţiilor de impunere, modificările
intervenite, operând, după cay, diferenţele faţă de impunerile iniţiale, luând
măsuri pentru încasarea acestora la termen;
Aplică sancţiuni prevăzute de actele normative tututor contribuabililor care
încalcă legislaţia fiscală şi ia toate măsurile pentru înlăturarea deficienţelor
constatate;
Identifică, sancţionează şi impune persoanele ce desfăşoară activităţi clandestine,
prin acţiuni proprii sau în colaborare cu celelalte sercivii din cadrul unităţii,
propunând măsurile necesare pentru înlăturarea acestora;
Analizează, cereceteeză şi soluţionează cererile referitoare la stabilirea
impozitelor şi taxleo contribuabililor persoane fizice;
16 Sorin Mihăescu, Controlul financiar în firme, bănci, instituţii, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006, p. 205 – 206.
- 25 -
Întocmeşte documentaţia privind înlesnirile la plată a unor impozite şi taxe, în
condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare;
Efectuează analize şi întocmeşte informări în legătură cu verificarem constatarea
şi stabilirea impozitelor şi taxelor, rezultatelor acţiunilor de verificare şi
impunere, măsurile luate pentru nerespectarea legislaţiei fiscale, cauzele acre
generează evaziunea fiscală şi propune măsuri pentru îmbunătăţirea legislaţiei de
impozite şi taxe;
Asigură aplicare unitară a legislaţiei cu privire la impozitele şi taxele datorate de
persoanele fizice;
Verifică permanent realitatea impozitelor şi taxelor în rolul contribuabililor şi le
pune în acord cu dosarul contribuabiluilui;
Verifică şi soluţionează obiecţiunile formulate de contribuabili, persoane fizice, în
legătură cu impozitele şi taxele locale;
Urmăreşte debitorii cu restanţe la plata impozitelor şi taxelor locale, potrivit O.G.
11/1996, completată şi modificată;
Îndeplineşte orice alte atribuţii repartizate de conducere;
Se completează cu noi atribuţii ce vor rezulta din actele normative în domeniu;
Întocmeşte lista de rămăşiţe;
Eliberează certificate fiscale la contribuabilii persoane fizice;
Îndeplineşte orice alte sarcini repartizate de conducerea D.F.P.L..
Din categoria bugetelor locale asupra cărorra se exercită un riguros control fiscal fac
parte:
o Impozitul pe profit de la regiile autonome şi societăţile comerciale subordonate
consiliilor locale – se virează la bugetul consiliului local teritorial în care a fost prevăzut;
o Impozitul pe clădiri şi terenuri de la persoane fizice – se depune în contul consiliului
local pe tritoriul căruia domiciliază plătitorii;
o Taxe asupra mijloacelor de transport deţinute de persoane fizice;
o Taxe de timbru asupar succesiunilor şi alte taxe de timbru de la populaţie;
o Alte impozite şi taxe de la populaţie;
o Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat – se datorează pentru terenurile
proprietetate de stat folosite de către regiile autonome, societăţi comerciale, precum şi de
către celelalte persoane juridice, în alte scopuri decât pentru agricultură sau silvicultură;
o Impozitul pe clădiri şi terenuri de la persoane juridice;
o Taxa asupra mijloacelor de transport deţinute de persoane juridice;
- 26 -
o Impozite pe spectacole(ANEXA 12);
o Taxe de timbru de la persoane juridice;
o Majorări şi penalizări de întârziere pentru veniturile nevărsate la termen.
Impozittele şi taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor unităţilor
adminstrativ-teritoriale.
„Persoanele fizice, persoanele juridice, asociaţiile familiale, unităţile economice
apparţinând unor persoane juridice, precum şi cele ale organizaţiilor politice şi obşteşti,
instituţiilor publice, fundaţiilor şi altele asemenea, instituţii de cult, filiale, sucursale şi
reprezentantele autorizate să funcţioneze pe teritoriul României, aparţinând persoanelor fizice şi
juridice străine, şi altele similare denumite contribuabili, au obligaţia de a plăti impozitele şi
taxele prevăzute prin Legea nr 27/1994.”17
Organele fiscale teritoriale au obligaţia de a verifica la persoanele fizice şi la persoanele
juridice realitatea declaraţiilor de impunere şi modul de aşezare şi încasare a impozitelor şi
taxelor datorate bugetelor locale.
A. Controlul fiscal privind impozitul pe clădiri
Controlul fiscal verifică dacă contribuabilii au depus declaraţii de impunere (ANEXA 4,
ANEXA 5) la organele fiscale teritoriale pe raza cărora îşi au domiciliul, sediul sau se află
bunurile impozabile, în termen de 30 de zile de la data dobândirii clădirilor şi construcţiilor sau
de la data de la care au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului.
Calitatea de debitotri ai obligaţiei de plată ai impozitului pe clădiri o au subiectele de
drept ce au în proprietate clădiri, şi anume: persoanele fizice şi persoanele juridice care
reprezintă o mare diversitate.
Pentru contribuabili persoane fizice, calculul valorii impozabile se efectuează prin
înmulţirea supafeţei clădirii cu valorile impozabile în sumă fixă pe metru pătrat, prevăzute pentru
mediul rural şi urban, după felul şi destinaţia clădirii. Cota de impozitare pentru acest tip de
contribuabili se stabileşte de către consiliile locale putând fi cuprinsă între 1,0 – 1,5%.
Pentru clădirile celorlalţi contribuabili valoare impozabilă este cea înscrisă în evidenţa lor
contabilă. Sunt supuse obligaţiei de plată a acestui impozit şi clădirile aflate în funcţiune, a căror
valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, precum şi clădirile care se află în rezervă
sau conservare. În acest caz, cota de impozitare este stabilită tot de consiliile locale, fiind
cuprinsă între 1,0 – 1,5%, fiind calculată la valoarea la care sunt înscrise clădirile în evidenţa
contabilă a acestora.
17 Sorin Mihăescu, Controlul financiar în firme, bănci, instituţii, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006, p. 210.
- 27 -
Un alt obiectiv al controlului fiscal îl reprezintă termenul de plată. Fiind un impozit
anual, impozitul pe clsădiri se calculează la începutul anului, obligaţiile de plată fiind stabilite
trimestrial, în rate egale. Obligaţia de plată a fiecăreu rate devine exigibilă la data de 15 a ultimei
luni din fiecare trimestru.
B. Controlul fiscal asupra impozitului pe terenuri
Impozitul se datorează pentru terenuri deţinute în municipii, oraşe şi comune, nu numai
pentru terenurile ocupate de clădiri şi alte construcţii.
În cazul blocurilor de locuinţe, obiect al impozitului pe teren în constituie suprafaţa de
terene atribuită, potrivit legii, apartamentelor aflate în proprietatea subiecţilor impunerii.
Nu sunt supuse impozitului pe teren suparfeţele de teren aferente curţilor neocupate de
clădiri, de până la 1000 metri pătraţi, inclusiv, situate în municipii, oraşe şi comune, aflate în
proprietatea contribuabililor persoane fizice, legea prevăzând în acest caz facilităţi fiscale sub
forma scutirii de impozit.
Controlul fiscal urmăreşte dacă declaraţiile de impunere (ANEXA 6) au fost depuse în
termen şi cuprind toate suprafeţele de teren impozabile, dacă impozitul pe teren a fost stabilit
anual, diferenţiat pe categorii de localităţi iar în cadrul localităţilor pe zone, stabilite de consiliile
locale.
Pentru asigurarea stabilităţii în cadrul anului fiscal, legea prevede că pentru oraşele care
trec în categoria municipiilor sau pentru comunele care trec în categoria aoraşelor, impozitele pe
teren se modifică corespnzător noii încadrări a localităţilor în care sunt situate terenurile,
începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.
La control se urmăreşte şi dacă se respectă termenele legale de plată a impozitului pe
terenuri, trimestrial în rate egale pâna la data de 15 a ultimei luni din trimestru.
C. Controlul fiscal privind taxa asupra mijloacelor de transport
Taxa asupra mijloacelor de transport are natura unui impozit direct, instituit ca sursă a
bugetelor locale. Totodată, având în vedere obiectul său, aceasta poate fi considerată ca un venit
mixt, care are atât un impozit pe avere, cât şi o taxă pentru folosirea drumurilor publice
(ANEXA7) sau a apelor (ANEXA 8).
Au obligaţia de a plăti această taxă toţi contribuabilii care deţin mijloace de transport cu
tracţiune mecanică sau mijloace de transport pe apă.
Taxa asupra acestor mijloace se stabileşte anual în sume fixe, cu anumite particularităţi,în
funcţie de mijlocul de tansport: cu tracţiune mecanică sau pe apă.
- 28 -
În cazul mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică, baza de impozitare reprezintă
capacitatea cilindrică a motorului, pentru fiecare 500 centimetri cubi sau fracţiune de 500
centimetri cubi.
Taxa asupra mijloacelor de transport pe apă se stabileşte anual, diferenţiat, în sumă fixă,
pentru fiecare categorie de mijloace de trasport.
Taxa asupra mijloacelor de transport se plăteşte trimestrial, în rate egale, până la data 15,
inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
D. Controlul fiscal privind taxa pentru folosirea locurilor publice
Controlul fiscal privind evidenţa, încasarea şi vărsarea taxelor pentru folosirea locurilor
publice se efectuează de către organele fiscale, cel puţin o dată pe trimestru.
Controlul fiscal urmăreşte dacă contribuabilii plătesc taxa zilnică pentru folosirea
locurilor publice de desfacere în municipii, oraşe şi comune, diferenţiat în raport cu gradul de
dotare a spaţiilor puse la dispoziţia acestora, cu natura prduselor desfăcute, cu serviciile prestate
populaţiei şi cu suprafaţa ocupată.
De asemenea, controlul fiscal urmăreşte persoanele fizice şi juridice care ocupă temporar
sau permanent locuri publice, altele decât cele de mai sus, precum şi suprafeţele în faţa
magazinelor sau atelierelor de prestări servicii, plătesc taxele zilnice.
E. Controlul fiscal privind taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi
autorizaţiilor în domeniul construcţiilor
Obiectul taxării îl constituie eliberarea certificatelor de urbanism, eliberarea autorizaţiilor
de construire (ANEXA 9), eliberarea avizului comisiei de urbanism şi eliberarea certificatului de
nomenclatură stradală şi adresă.
Organele fiscale verifiică periodic, cel puţin o dată pe an, compartimentele de arhitectură
şi urbanism din cadrul consiliilor locale, municipale, orăşeneşti şi comunale, dacă la eliberarea
actelor sau efectuarea lucrărilor pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor în
domeniu construcţiilor, s-au perceput anticipat txele, diferenţiate în funcţie de valoarea
construciilor sau a instalaţiilor, de suprafaţa terenurilor şi de natura serviciilor prestate.
Valoarea autorizată a lucrărilor pentru care se percep taxe, se stabileşte pe baza
declaraţiilor solicitantului în cererea pentru eliberarea autorizaţiei de construcţie.
De asemenea, organele fiscale verifică modul de percepere a taxelor la eliberarea
autorizaţiilor de funcţionare pentru activităţi lucrative şi dacă acestea sunt în cuantumul şi
limitele prevăzute de lege şi de către consiliile locale.
- 29 -
F. Controlul fiscal privind taxele pentru folosirea mijloacelor de publicaţie, afişaj şi
reclamă (ANEXA 10, ANEXA 11)
Contribuabilii, persoane fizice şi juridice, care folosesc mijloacele de publicitate prin
afişaj şi reclamă au obligaţia de a plăti taxele legale pentru asemenea servicii.
Controlul fiscal verifică baza de impozitare pe care o constituie dimensiunea mijlocului
de publicitate stabilită în metri pătraţi şi cota de impozitare care este stabilită în sumă fixă,
prevăzându-se o limită minimă şi o limită maximă.
Controlul fiscal verifică de asemenea dacă taxele au fost vărsate la bugetul consiliului
local, în raza căruia se realizează aceste activităţi, până la data de 10 a lunii următoare celei în
care taxa a devenit exigibilă şi respectiv încasată.
G. Controlul fiscal asupra taxei pentru folosirea terenurilor proprietatea de stat în alte
scopuri decât pentru agricultură sau silvicultură
Această taxă se datorează de regiiile autonome, societăţile comerciale, precum şi de
celelalte persoane juridice pentru terenurile proprietate de stat aflate în administrarea sau
folosinţa acestora şi care sunt utilizate în alte scopuri decât pentru agricultură sau silvicultură.
Taxa este anuală, stabilită în lei pe metru pătrat de teren, diferenţiat pe categorii de
localităţi, iar în cadrul acestora pe zone.
Organele fiscale verifică dacă s-au impus declaraţiile de impunere pentru suprafeţele de
teren existente în evidenţă la începutul anului, declaraţiile de impunere depuse în luna ianuarie
sunt valabile şi pentru anii următori, în măsura în care nu intervin situaţii care să conducă la
majorarea sau diminuarea suprafeţelor de teren supuse taxei.
În cadrul verificării unităţii plătitoare, organelel fiscale vor avea de asemenea în vedere
dacă taxa stabilită este corect încadrată în categoria localităţii I, II, III şi IV şi în zona A, B, C
sau D în cadrul localităţii pentru localităţile urbane şi în zona de fertilitatea I, II, III, IV sau V
pentru localităţile rurale.
În situaţia în care organele fiscale teritoriale constată că o unitate a depus declaraţia
eronat, declaraţia respectivă poate fi corectată aplicându-se în mod corespunzător o amendă.
H. Controlul fiscal privind taxa pentru şederea în staţiunile turistice
Pentru o şedere, pe o durată mai mare de 48 de ore, în staţiunile declarate turistice se
instituie o taxă ce se percepe în localităţile respective.
- 30 -
Plătitorii aceste taxe sunt persoanele fizice în vârstă de peste 18 ani. Taxa se stabileşte de
către consiliile locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor care au statutul de staţiuni turistice
şi se încasează de către persoanele juridice prin intermediul cărora de realizează cazarea sau se
face tratamentul balnear, odată cu luarea în evidenţă a turiştilor şi se varsă la bugetele consiliului
local în termen de 10 zile de la această luare în evidenţă.
Sunt scutite de la plata acestei taxe persoanele care au domiciliul în aceste localităţi, cele
aflate în deplasare în interesul serviciului, turiştii cazaţi la cabanele turistice aflate în afara
staţiunilor turistice, persoanele cu handicap, pensionarii de orice fel, precum şi elevii şi studenţii.
- 31 -
3.2. Controlul fiscal asupra veniturilor bugetului municipiului Iaşi
3.2.1. Introducere
Comunităţile locale reprezintă colectivităţi umane, delimitate teritorial din punct de vedere
politic şi administrativ, care au autorităţi publice diferite de cele ale statului. Autonomia financiară a
acestora este absolut necesară, deoarece autonomia administrativă nu ar fi posibilă fară autonomie
financiară, care-i asigură suportul material al funcţionării. Există şi un alt argument puternic, şi
anume acela, conform căruia, comunităţile locale îşi cunosc posibilităţile proprii privind resursele
băneşti de provenienţă publică şi, mai ales, nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite pentru
producerea de servicii publice pe plan local.
Municipiul Iaşi, prevăzut în art. 10 din Legea nr. 2/196818 că se organizează în municipiu,
în conformitate cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale 19, este o
unitate administrativ–teritorială în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi
funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale, şi anume: Consiliul local, ca autoritate
deliberativă, şi Primarul, ca autoritate executivă.
Potrivit celor menţionate mai sus şi având în vedere faptul că autonomia locală implică
dreptul autorităţilor administraţiei publice locale de a dispune de resurse băneşti, de a le utiliza şi de
a administra în vederea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de lege, de a elabora buget, de a urmări
execuţia bugetului denumită, uneori, autonomie financiară, în cadrul aparatului propriu al Primăriei
Municipiului Iaşi, organizat în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 215/2001 privind administraţia
publică locală, se regăseşte Direcţia economică şi finanţele publice locale, al cărui obiect de
activitate vizează, în principiu, activitatea economică şi activitatea de taxe şi impozite locale.
3.2.2. Prezentarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Iaşi
D.G.F.P.J. Iaşi este unitatea teritorială a Ministerului Finaţtelor Publice şi a Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală, prin care se realizează în mod unitar fundamentarea şi
înfăptuirea politicii fiscale prevăzute prin Programul Guvernului în domeniul finanţelor
publice. Coordonarea la nivel central este asigurată de preşedintele ANAF,
Sorin Blejnar, iar la nivelul D.G.F.P.J. Iaşi, Directorul executiv este Anton Doboş.
Principalele atribuţii, sarcini şi răspunderi constau în :
18 Publicată în B.Of. nr. 17/17 feb. 1968.19 Publicată în M. Of. nr. 204 din 23 aprilie 2001.
- 32 -
- Evidenţierea, înregistrarea şi monitorizarea plătitorilor de impozite, taxe şi contribuţii
sociale, surse de venituri care formează bugetul general consolidat al statului;
- Reprezentarea intereselor statului în faţa instanţelor de judecată în litigiile privind obiectul
de activitate al DGFPJ Iaşi;
- Colectarea veniturilor bugetului de stat reprezentând impozite, taxe şi alte venituri,
precum şi colectarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor
sociale de sănătate, bugetului fondului de şomaj, cât şi colectarea altor venituri;
- Analiza zilnică în structură a încasărilor bugetare, pentru abordarea dinamică a
recuperării arieratelor, în special prin intensificarea colaborării cu contribuabilii, prin executarea silită
şi combaterea evaziunii fiscale, pentru intensificarea acţiunilor care determină creşterea încasărilor ;
- Verificarea modului de constituire a bazelor de impozitare de către contribuabili şi
identificarea abaterilor, a diferenţelor de impozite şi taxe, aplicarea de sancţiuni acolo unde este
cazul ;
- Urmărirea debitelor fiscale ale contribuabililor persoanelor juridice şi persoane fizice şi
urgentarea încaării lor prin intensificarea măsurilor de executare silită şi acolo unde se impune,
stabilirea răspunderii solidare;
- Aplicarea unitară a prevederilor financiar-contabile şi fiscale care reglementează
veniturile bugetare şi activităţile contribuabililor;
- Administrarea conturilor de trezorerie, încasarea veniturilor bugetului consolidat al
statului, efectuarea decontării cheltuielilor şi plăţilor unităţilor din sectorul bugetar, încadrarea
acestora în creditele bugetare deschise şi în limita disponibilităţilor existente în conturi, precum şi
verificarea soldurilor de trezorerie;
- Urmărirea obiectivelor strategice, în principal a realizării valorilor indicatorilor de
performanţă şi creşterea gradului de responsabilizare la toate nivelurile;
- Prestarea serviciilor de calitate către toţi contribuabilii, prin îndrumare, asistenţă şi
colaborare, prin accentuarea îmbunătăţirii comportamentului funcţionarilor publici de a adopta o
atitudine prevenitoare şi profesionistă;
- Întărirea încrederii contribuabililor în respectarea şi păstrarea în siguranţă a datelor aflate
în bazele informaţionale ale DGFPJ Iaţi cât şi a confidenţialităţii informaţiilor oferite de către
aceştia;
- Identificarea de noi soluţii atât în ce priveşte creşterea disciplinei financiar-fiscale,
încurajarea conformării voluntare a contribuabililor, depunerea declaraţiilor şi efectuarea plăţilor
către bugetul consolidat al statului;
- 33 -
- Perfecţionarea managementului, prin îmbunătăţirea procesului de monitorizare
permanentă a activităţii, prin modernizarea modului de organizare şi printr-o transparenţă crescută
a rezultatelor obţinute;
- Aplicarea unui tratament echitabil tuturor categoriilor de contribuabili, atât persoane fizice
cât şi persoane juridice.
3.2.3.Activitatea de Inspecţie Fiscală
Activitatea de inspecţie fiscală s-a desfăşurat cu un număr mediu de 75 inspectori şi consilieri
activi care au verificat 2.330 de contribuabili, efectuând 2449 acţiuni de control.
Tabel nr.1. Situaţia verificărilor efectuate în anul 2009
Nr.
crt.Tip de acţiune Număr %
1 Inspecţii fiscale generale 484 19,76
2 Inspecţii fiscale parţiale 854 34,87
3 Controale inopinate 388 15,84
4 Controale încrucişate 325 13,27
5 Cercetări la faţa locului 398 16,26
6 Total acţiuni 2449 100,00
Sursa ANAF
Selecţia contribuabililor pentru inspecţii fiscale generale s-a efectuat în urma
analizelor de risc pe seama informaţiilor deţinute în bazele de date ale administraţiilor
financiare, precum: cifra de afaceri raportată, debite restante faţă de bugetul general
consolidat, depunerea cu întârziere a declaraţiilor, pierderi îregistrate în ultimii cinci ani fiscali,
societăţi neverificate în ultimii trei ani, domenii de activitate, solicitări de la Garda Financiară sau
alte instituţii ale statului, precum şi ca urmare a extinderii unor controale inopinate, inspecţii
fiscale parţiale sau verificarea unor sesizări ale contribuabililor.
- 34 -
Urmare a inspecţiilor fiscale şi verificărilor efectuate rezultă următoarele
informaţii reprezentative:
- Valoarea sumelor suplimentare atrase :
Tabel nr.2. Sume suplimentare atrase la bugetul general consolidat
- mii lei-
Indicator
Diferenţe de impozite, taxe, contribuţii
sociale
2008 2009
43276 48138
Accesorii (majorări şi penalităţi de
întârziere)
22607 24381
Amenzi 4907 1586
Valoarea bunurilor şi sumelor confiscate 64
TVA fără drept de rambursare 7098 16079
TOTAL sume suplimentare 77.952 90.184
Sursa ANAF
Din datele prezentate în tabel se observă că în anul 2009 s-au înregistrat sume
suplimentare atrase la bugetul general consolidat al statului în valoare de 90184 mii lei, în creştere
cu 12232 mii lei în 2009 faţă de 2008, (15,69%).
- Structura veniturilor atrase suplimentar stabilite în anul 2009 este următoarea:20
9 T.V.A = 58563 mii lei
9 Impozit pe profit = 23095 mii lei
9 Contribuţia la asigurările sociale = 2107 mii lei
9 Impozit pe dividende = 1609 mii lei
9 Amenzi = 1586 mii lei
9 Contribuţia la asigurările sociale de sănătate = 1310 mii lei
9 Alte impozite = 868 mii lei
9 Impozit pe venit de natură salarială = 729 mii lei
20 Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judetului Iasi, Raport de activitate pentru anul 2009, p. 15.
- 35 -
9 Contribuţia la şomaj = 147 mii lei
9 Impozit pe veniturile persoanelor nerezidente = 100 mii lei
9 Impozit pe veniturile microîntreprinderilor = 70 mii lei
- S-au aplicat 1253 amenzi contravenţionale în sumă de 1586 mii lei, din care s-au încasat
în timpul controlului 123 amenzi în sumă de 241 mii lei.
Au fost înaintate organelor de urmărire şi cercetare penală pentru continuarea verificărilor şi
stabilirea persoanelor vinovate cât şi a gradului de participare al acestora la infracţiune, 36 procese
verbale de control, valoarea totală estimată a prejudiciului fiind de 41387 mii lei .
- Deasemeni, s-au efectuat 2.567 acţiuni de impulsionare în vederea maximizării încasării
obligaţiilor restante la bugetul general consolidat al statului, rezultând încasări în valoare totală
de 67.973 mii lei.
- Obligaţiile fiscale stabilite suplimentar au avut ca principale cauze nerespectarea de către
contribuabili a prevederilor legale care reglementează impozitele, taxele şi contribuţiile, dintre
acestea înregistrându-se în repetate rânduri abateri cum sunt:
- influenţarea bazei de impozitare cu unele cheltuieli nedeductibile fiscal;
- neînregistrarea în contabilitate a tuturor veniturilor impozabile;
- stabilirea incorecta a bazei de impozitare pentru accize şi TVA;
- calcularea şi înregistrarea eronată în evidenţa contabilă a unor impozite, taxe şi
contribuţii datorate bugetului general consolidat.
- La persoanele fizice autorizate au fost efectuate 720 acţiuni de control, în urma cărora s-au
atras suplimentar la bugetul general consolidat sume în valoare de 1840,45 mii lei, într-un singur
caz s-a înaintat organelor de urmărire şi cercetare penală pentru continuarea verificărilor şi
stabilirea prejudiciului un dosar penal cu o valoare estimată de 35 mii lei .
- În cursul anului 2009 s-au înregistrat şi 252 de acţiuni de verificare şi control
financiar la operatori economici din judeţul Iaşi, în urma cărora au fost stabilite venituri totale
atrase suplimentar la bugetul de stat în sumă de 3.999 mii lei.
Controalele efectuate au avut ca principale obiective:21
o verificarea modului de administrare şi gestionare a mijloacelor materiale şi resurselor
financiare la agenţii economici la care statul este acţionar;
21 Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judetului Iasi, Raport de activitate pentru anul 2009, p. 15.
- 36 -
o verificarea activităţii agenţilor economici la care statul este acţionar majoritar şi care au
raportat pierderi în perioada 2006-2008;
o verificarea şi avizarea subvenţiilor alocate de la bugetul de stat;
o controlul financiar ulterior privind modul de utilizare a sumelor reprezentând
transferuri şi subvenţii acordate de la bugetul statului;
o controlul modului de respectare a prevederilor legale privind regimul concesionării
terenurilor cu destinaţie agricolă, proprietate publică şi privată a statului, aflate în
administrarea Agenţiei Domeniile Statului;
o controlul modului de respectare a prevederilor legale privind taxa pentru activitatea de
prospecţiuni, explorare şi exploatare a resurselor minerale, precum şi redevenţa
minieră;
o controlul modului de efectuare a inventarierii bunurilor din patrimoniul public al
statului în conformitate cu prevederile Legii 213/1998 privind proprietatea publică;
o verificarea modului de constituire şi asigurare a surselor de rambursare a ratelor de
capital, plata dobânzilor, comisioanelor şi/sau a altor costuri aferente datoriei publice
guvernamentale;
o controlul modului de utilizare a sumelor alocate din fondul de contrapartida în
conformitate cu prevederile HG 794/1997 privind constituirea, administrarea şi utilizarea
fondului de contrapartidă.
-Soluţionarea contestaţiilor formulate de către contribuabili împotriva titlurilor de
creanţă, respectiv a deciziilor de impunere şi a actelor administrative fiscale, se
concretizează în datele prezentate conform tabelului următor:
- 37 -
Tabelul nr.3. Situaţia contestaţiilor
INDICATORI Nr. Dosare Capete de cerere Valoare (mii lei)
1. Sold la 1.01.200s9 14 32 643,97
2.Contestaţii înregistrare în 2009 88 119 7698,93
3.TOTAL 102 151 8342,90
4.Contestaţii soluţionate, din care: 90 130 6926,97
- admise 5 8 35,80
- respinse 69 94 5281,93
- desfiinţate 10 18 966,66
-alte soluţii (suspendări şi trimise altor
organe)
6 10 642,58
5.Contestaţii rămase în sold la data de
31.12.2009
12 21 1415,93
Sursa ANAF
Din datele prezentate în tabel , se observă că:
o 69 contestaţii (76,25%) sunt respinse ca neîntemeiate, nemotivate sau fără obiect,
precum şi datorită neîndeplinirii condiţiilor procedurale;
o 10 contestaţii (13,96%) reprezintă desfiinţări la capete generatoare de creanţe fiscale, cu
consecinţa scăderii obligaţiilor din evidenţele fiscale;
o 5 ( 0,52%) sunt contestaţii admise ;
o 6 (9,27%) sunt contestaţii cu alte soluţii : 4 renunţări, 1 trimisă altor organe spre
competentă solutionare, 1 suspendată până la soluţionarea laturii penale.
- 38 -
- 39 -
Concluzii
În concluzie, controlul fiscal este acea activitate de verificare a actelor şi operaţiunilor
referitoare la modul de formare, administrare şi întrebuinţare a banului public, ce aparţine atât
statului cât şi unităţilor administrativ-teritoriale în scopul realizării unei eficientizări a vieţii
economico-sociale şi a restabilirii ordinii de drept încălcate.
De asemenea controlul poate contribui nu numai la bunăstarea şi prosperitatea agenţilor
economici ci şi la creşterea economică, la progresul tehnic şi economico-social, la competitivitatea
şi deschiderea economiei româneşti.
În România controlul fiscal este realizat prin intermediul Direcţiei Controlului Fiscal din
cadrul Agenţiei Nationale de Administrare Fiscală, iar la nivelul administrativ-teritorial, prin
intermediul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice.
Organele de control fiscal, în exercitarea atribuţiilor cele revin au drepturi şi obligaţii clar
precizate de reglementările legale, ele realizând un control programat, cu o prealabilă înştiinţare a
contribuabilului despre intenţia sa printr-un aviz de verificare însoţit de un extras din Carta
Drepturilor şi obligaţiilor contribuabilului pe durata desfăşurării controlului.
Controlul fiscal pătrunde în esenţa fenomenelor şi contribuie efectiv la conducerea eficientă,
sesizând aspectele negative în momentul în care acestea se manifestă ca tendinţă şi intervine în mod
operativ pentru eliminarea cauzelor, asigurând perfecţionarea, creşterea profitului în condiţii de
concurenţă liberă şi loială.
- 40 -
Bibliografie:
1) Ţâţu Lucian, Şerbănescu Cosmin, Cataramă Delea, Nica Adrian, Fiscalitate. De la lege la
practică, ediţia a III – a, Editura CH Beck, Bucureşti, 2006.
2) Vintilă Georgeta, Fiscalitate. Metode şi tehnnici fiscale, ediţia a II – a revizuită, Editura
Economică, Bucureşrti, 2006.
3) Dobre Elena, Control financiar, expertiză contabilă şi audit, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2003.
4) Mihăescu V. Sorin, Control financiar în firme, bănci, instituţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006.
5) Oneţ Cristina, Procedura fiscală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2006.
6) Munteanu Victor (coordonator), Control şi audit financiar-contabil, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2003.
7) Mihăescu V. Sorin, Coontrolul fiscal, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2002.
8) Bostan Ionel, Controlul fiscal, Editura Polirom, Iaşi, 2003.
9) Dascălu Daniel, Alexandru Cătălin, Explicaţiile teoretice şi practice ale Codului de procedură
fiscală, Editura Rosetti, Bucureşti, 2005.
10) Ordonanţa Guvernului, nr. 70/1997 privind controlul fiscal.
11) O.G. 70/1997 Privind controlul fiscal, art.20.
12) Legea nr.2 din 16 februarie 1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii
Socialiste România.
13) Legea nr.215 din 23 aprilie 2001 - Legea administraţiei publice locale.
14) Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judetului Iasi, Raport de activitate pentru anul 2009.
Site-uri:
15) www.anaf.ro
16) www.mfinante.ro
17) www.primaria-iasi.ro
- 41 -
ANEXE
ANEXA 1 – Avizul de control;
ANEXA 2 – Proces verbal;
ANEXA 3 – Nota explicativă;
ANEXA 4 – Declaraţie de impunere (impozit pe clădiri persoane fizice);
ANEXA 5 – Declaraţie fisala (impozit pe clădiri persoane juridice);
ANEXA 6 – Declaraţie fiscală pentu stabilirea impozitului pe teren (persoane juridice);
ANEXA 7 – Declaratie fiscala/Decizie de impunere pentru stabilirea impozitului pe mijloacele de
transport în cazul contribuabililor persoane fizice/persoane juridice;
ANEXA 8 – Declaratie fiscala/Decizie de impunere pentru stabilirea impozitului pe mijloacele de
transport pe apa în cazul contribuabililor persoane fizice/juridice;
ANEXA 9 – Cerere pentru emiterea autorizaţiei de contruire/ desfiinţare;
ANEXA 10 – Declaraţie fiscală pentru stabilirea taxei de afişaj cu scop de reclamă şi publicitate;
ANEXA 11 - Declaraţie fiscală pentru stabilirea taxei pentru servicii de reclamă şi publicitate;
ANEXA 12 – Impozit pe spectacole.
- 42 -