62 Ion Iancu Vale - Climate literareclimate.literare.ro/arhiva/62.pdf · 2013-12-20 · statui lui...

Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale62

Anul 6ianuarie

2013Revistă literară şi de cultură românească

Fondată: mai 2007

Perlade Vladimir Kush

2 nr. 62 n ianuarie 2013

Al. FLorin Ţene Marele noroc al literaturii române 3Mihai Samson Petrescu Poftim cultură 5Doru Sicoe O încadrare istorică 6Margareta Chiurlea Poeme 9Ştefan Lucian Mureşanu Funerar şi sens al regretelor... 10Patricia Resch Mutaţii în ADN-ul nostru 12Ion Iancu Vale Alt om (poem) 13Gabriela Căluţiu Sonnenberg Iluzia comunicării perfecte 14George Petrovai Nevoia presantă de civilizaţie 15Alexandru Stănciulescu Bârda Sfârşit şi de la capăt 16Diana Saxone Horodi Un nou roman al scriitoarei Madeleine Davidsohn 17Corneliu Leu Critica de direcţie a lămuririi şi dumiririi 18Gheorghe Valerică Cimpoca În căutarea adevărului 20Ion Iancu Vale Poeme 21Dona Tudor Taine, tâlcuri, învârteli 22Mario Varga Llosa Elogiul lecturii şi al ficţiunii 23Mircea Drăgănescu Poeme 24Adriana Georgiana Epure O poveste şi atât 25Gheorghe Palel Riscul cunoaşterii (poem) 25Mihai Ardeleanu Înţeleptul şi tânărul Dan (eseu rimat) 26Daniel Ioniţă Darul poeziei româneşti către universalitate 27Dimitrie Grama Şarpele 29Dorel Schor Ziceri 30Roni Căciularu Prezentare de carte la Oradea 30*** Aşa, ca să mai uităm de necazuri 31Mariana Zavati Gardner Bilet dus-întors 32Alina Nicoleta Polina Roşu ucigaş 33Aurelia Rînjea Ce este Shakespeare 34Vavila Popovici Decenţă sau vulgaritate 35Ionaş Loredana Omagiu Eminescului 38Lucian Constantin Târgoviştea sub însemnul lui Eminescu 39

S e m n e a z ă î n a c e s t n u m ă r

Adresa redacţiei principale: Aleea Arcaşilor, bl. 36, sc. B,ap. 23, Târgovişte, România Telefoane: 0722 702 578,

0741 732 122 E-mail: [email protected] site: http://climate.literare.ro

Tehnoredactare: Florin-Lucian Dragoş n 0730 863 602 n [email protected] l Culegere text: Reta Sofronie l Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte n ISSN 1843-035X

Director editor: Gheorghe-Valerică Cimpoca, Redactor-şef (fondator): Mircea Cotârţă

Redactor principal (fondator): Sebastian DrăganColegiul redacţional: Grigore Grigore, Gheorghe Palel, Emil Stănescu

Florea Turiac, Lucian Constantin

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov,Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, Iaşi,Suceava, Turnu Severin, Hunedoara, Mangalia,Olăneşti, Oradea, Ploieşti); Alte ţări: Anglia, Aus-tralia, Belgia, Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa,Germania, Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia, Portu-galia, Republica Moldova, Serbia, Spania, S.U.A.,Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Mihai Ardeleanu, Eugen Axinte, Iulia Barcaroiu, Nicolae Bălaşa, ElenaBuică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, Florian Copcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, MirceaDrăgănescu, Eugen Evu, George Filip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Mirel Horodi, Djamal Mahmud, Alexandru Man-afu Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vâr-lan Neamţu, Emil Persa, George Petrovai, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman,Dorel Schor, Claudia Serea, Delia Stăniloiu, Victor Sterom, Al. Florin Ţene, Ioan Ţepelea , Baki Ymeri, RaqelWeizman.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Apare sub egida Consiliului Judeţean Dâmboviţa prin Centrul Judeţean deCultură Dâmboviţa şi cu concursul Fundaţiei „Renaşterea Pietroşiţei - Ruralia“

Grafica acestui număr este semnată de pictorul Vladimir KushCont pentru depuneri în LEI

Banca Transilvania Târgovişte - RO54BTRL01601201U02393XX

3nr. 62 n ianuarie 2013

Al Florin Ţene

Când se cercetează cuacribie opera unui poetca Eminescu se caută în-ţelesuri, sensuri, forme,ambianţe, se încearcă defapt parafe alături de celce semnase simplu dardramatic la viaţa sa,creatorul. În situaţianoastră actuală cândpoetul este analizat cuadmiraţie, ori cu îndo-ială, ajungându-se pânăla denigrare, mă duce cugândul la ce spunea au-torul „Sărmanului Dio-nis”: „Ce-au fost româniipe când eu n-am fost, cevor fi ei când eu n-oi maifi?”

Aprecierea, respectul,adoraţia, admiraţia saucontrarele lor caută cuustensile pe măsuracelui ce începe arheolo-gia poetică eminesciană.Superlativul ar fi atins încondiţiile, şi numaiatunci, când cel ce stu-diază şi analizează vesti-giile scoase la suprafaţăare mai mult decâtochiul atent, este debună credinţă, decât şti-inţa unei astfel de arheo-logii, când însăşicercetătorul re-creează.Căci aceasta ni se pare afi specificul: se reconsti-tuie un suflet de poet cenu poate fi despărţit de

viaţa sa şi mediul social-politic în care şi-a desfă-şurat activitatea, inclusivnivelul la care a ajunsdezvoltarea limbii ro-mâne. Se re-creează unEminescu recunoscut,trebuie, în aceste condi-ţii să ni-l amintim prince a lăsat în urma sa, in-clusiv şi prin mărturiilecontemporanilor săi.

În lumea încărcată desimboluri ale antichităţiihelene, Luceafărul sim-boliza călăuza călătorilorspre lăcaşurile zeilor. Încăutarea Luceafăruluipoetul îşi străbate înfelul său viaţa. Ceea cene dezvăluie nouă esteprin forţa sa de a stăpâniPegasul la modul su-blime, de a şti să-l facă săpoposească, pentru con-templaţia a ceea ce ză-reşte, sau dimpotrivă, dea-l îndemna să galopezenăpraznic într-u vârtejde lumi interioare aleeului. Astfel îşi realizeazăEminescu partea sa demagie. Cătălina visa laLuceafărul „Lângă fe-reastră, unde-n colţ/ Lu-ceafărul aşteaptă”. Acestpoem eminescian esteinspirit de un basm pu-blicat de folcloristulR.Kunish, al cărui fondde idei se bazează pe an-tagonismul dintre supe-rioritatea creatorului degeniu şi lumea mărgi-nită. Coborârea la reali-

tatea pământeană se facesincopat, de la înălţimeaGeniuluila la iubirea pă-mânteană dintre Cătălinşi Cătălina. Şi dacă,magic, Eminescu creeazăo magie tainică şi locuripe măsură, ele au trăsă-turile realului care îl în-conjoară şi pe care îlstrăbate. Nu se întâmplăsă avem feerice nopţi.Ele există în realitate,Eminescu le transferădoar din epoca sa înArtă: „Noaptea potolit şivânăt arde focul încămin;/ Dintr-un colţpe-o sofă roşă eu în faţalui privesc,/ Pân-ce min-tea îmi adoarme, pân-cegenele-mi clipesc?/ Lu-mânarea-i stinsă-ncasă… somnu-i cald, mo-latic, lin.” (Noptea).Eminescu ajunge maiaproape de sine, atuncicănd se evocă precum:„Dar nu vine… Singura-tic/ În zadar suspin şisufăr/ Lângă lacul cel al-bastru/ Încărcat cu floride nufăr”. (Lacul). Poe-zia eminesciană este, în-ainte de toate, un climatal Spiritului şi apoi unclimat al Cuvântului, alInteligenţei şi Visării,prin Cuvânt.

Începând cu ridicareabustului Eminescu dinBotoşani, în anul 1890, abustului poetului dinDumbrăveni, jud. Boto-şani, în 1902, a apariţiei

cărţii „Omagiu lui MihailEminescu”, la Galaţi, cuprilejul a 20 de ani de lamoartea sa, cu o prefaţăde A.D. Xenopol, urmatăde manifestări culturalededicate Poetului, de-alungul timpului au fostridicate statui PoetuluiNaţional în aproapetoate oraşele mari dinţară. Şi de atunci în fie-care an la 15 ianuarie şi15 iunie comunităţile lo-calităţilor noastre îl co-memorează, depunândflori la statuile lui, orga-nizându-se simpozioanepe teme din opera sa.Oare aceste pelerinaje dedouă ori pe an la statuilelui nu sunt o formă depioşenie faţă de o perso-nalitate ce merită să onumiM „Sfântul Litera-turii Române”!? Emi-nescu în acest răstimp adevenit în memorianoastră culturală unbrand. Atât prin genialasa operă dar şi prin des-tinul său martiric, cumar spune Adrian DinuRachieru. Iar dacă, în zi-lele noastre Poetul a de-venit, pentru unii, oproblemă, afirm şi euprecum D. Vatamaniuc:„E foarte bine că avem oproblemă Eminescu”.Acesta să fie motivul căEminescu a deve-

Motto: „Crist a învins cu litera de aur a adevă-rului şi a iubirei, Ştefan cu spada cea de flăcări adreptului. Unul a fost libertatea, celălalt apărătorulevangheliei ei.” (Mihai Eminescu)

Marele noroc al literaturii române

Eminescu!

4


nit Poet Naţionalpe bază emoţio-

nală? Mă gândesc că laun românism cu o recu-noscută băşcălie a des-considerării de sine,Eminescu poate să ca-pete, cum spunea EugenIonescu, în 1932, un „rolde figurant în cultură”.Sunt destule încercări dedeconstrucţie a mituluieminescian, însă nu afost găsit un înlocuitor. Aîncercat N. Manolescusă-l impună pe MirceaCărtărescu dar, vorba luiN. Georgescu, tot demer-sul a rămas “o formă fărăfond.”

Vor mai fi multe în-cercări de demolare astatui lui Eminescu, însăopera lui este şi va ră-mâne un spaţiu al ritmu-lui. Este o respiraţiecreatoare prin limba ro-mână. Iar literaturanoastră expiră şi inspirăprin acest mare poet. Şi,când vorbim de geniullui Eminescu şi opera luica aspiraţie către Abso-lut, vorbim de fapt des-pre efortul, pe durataexistenţei umane, de aintegra cât mai perfectcu putinţă ritmul loresenţial într-un ritm uni-versal sau, de a se ridica,prin particular, la pute-rea de adevăr a generalu-lui. Literatura Română aavut mare noroc cu acestpoet născut la Ipoteşti.Ritmul celui ce creeazărămâne în opera sa. Unritm devenit culoare,contur, sunet. „Numaicând ritmul devine sin-gurul şi unicul mod de aexprima gândul, numaiatunci există poezie.Orice operă de artă nueste decât un singur şiacelaşi ritm” spunea

Holderlin în convorbirilesale cu Sinclair. Iar va-loarea filosofică a opereieminesciene constă înefortul său de a investiumanul cu eternal, pieri-torul cu nepieritorul, re-lativul cu absolutul. Şiastfel, oricât ar părea,Eminescu nu poate să fieabstras din timpul său şidin spaţiul său. Judecataoperelor sale trebuie fă-cută în acest context. Va-loarea operei emines -ciene nu constă atât în ceşi cât a putut să cuprindăîn sine din absolute, ci întensiunea spirituală cucare s-a dorit acest lucru,în ceea ce numim zbate-rea poetului, arderea salăuntrică. Pentru că ten-siunea spirituală naşteîntrebări, iar acestea vis-à-vis de existenţă sunthrana necesară cunoaş-terii. Opera eminescianăeste o împlinire pentru elşi pentru Literatura Ro-mână şi este cu atât maimare, cu cât constituie oîmplinire ulterioară.

În opera lui MihaiEminescu, prezentul esteimplicat. Ea depinde degradul în care prezentulşi viitorul este implicat,ca opera eminesciană săaparţină ea însăşi viito-rului. Eminescu nu a fostun singuratec, dar el esteun singular în literaturanoastră. Originalitateaoperei eminesciene con-stă într-o ştiinţă a mij-loacelor artistice şi oconştiinţă creatoare. Deaici provine tot zbuciu-mul său, toată lupta sapentru lărgirea margini-lor cunoaşterii, toatăacea răsucire centrali-zată a eului său, lansândîn Univers frânturi decreaţie şi existenţă. Este

zbuciumul profund pecare îl destăinuia Emi-nescu: „În orice om olume îşi face încercarea/Bătrânul demiurgos seopreşte-n van;/ În oriceminte lumea îşi pune în-trebarea/ Din nou: deunde vine şi unde mergefloarea/ Dorinţelor ob-sure sădite în noian”(Împărat şi Proletar).

Existenţa emines-ciană este o existenţăîntru Poezie. Dar să nuuităm că Poetul a fost şiun jurnalist de excepţie.A abordat, în articolelepublicate, mai ales înTimpul, mai toate temelece frământa sociatatearomânească în timpulsău. A publicat articole:filosofice, economice, so-ciale, politice, etc. Ma-rele poet a publicat zecide articole în apărareaBisericii Ortodoxe Ro-mâne. Î.P.S. NicolaeCorneanu spunea înacest sens: „Marele nos-trum poet a fost un creş-tin authentic, ceea cerezultă din viaţa, ca şidin opera sa. Poeziile,proza şi publicistica sasunt o mărturie în acestsens. Se poate însă vorbişi despre relaţia lui Emi-nescu cu teologia? Cândzic teologie mă refer laştiinţa teologiei, adică laun interes pe care l-ar fiarătat Eminescu cercetă-rilor teologice. La acestcapitol opera lui literarănu ne poate ajuta, înschimb ne îmbie mărtu-rii aproape neaşteptatemanuscrisele constânddin mii de pagini, uneleinvestigate, altele cerce-tate şi comentate, alteleîncă necunoscute” (Emi-nescu, Ortodoxia, Edi-tura Eikon, Cluj-Napoca,

2003).În 1871, în august, a

fost organizată MareaSărbătoare de la Putna,la care a participat şiEminescu împreună cuSlavici şi unde Xenopol aţinut o importantă cu-vântare. Această serbareera prilejuită cu ocaziaîmplinirii a 400 de anide la zidirea Mănăstiriide către Ştefan. Serbareatrebuia să se ţină în 1870dar din cauza războiuluifranco-german a fostamânată cu un an. Scri-soarea către D. Brătianudin 3/15 august 1871 esteun document însemnatpentru cunoaşterea sta-diului la care ajunseseEminescu în dezvoltareasa sufletească şi intelec-tuală. În perioada orga-nizării serbării de laPutna Ion Slavici îi spu-nea că mulţi se vor punede-a curmezişul acţiunii.Însă Eminescu îi răspun-dea: „Dăi fără milă în ei!”Cu această ocazie poetula publicat un articol în„Timpul” în care spunea,printre altele, că Ştefanapărătorul Moldovei şi alcreştinătăţi este un sfântal Bisericii noastre stră-moşeşti. Prin noiembrieîn acelaşi an un ziaristanonim scrie în publica-ţia liberală „Democra-tul”, atacându-l pe Poet,spunând că „DomnulEminescu ne-a obijnuitcu nebuniile sale publi-cate în Timpul. Cu oca-ziunea sărbătorilor de lamonastirea Putna acestdomn a îndrăznit să-lnumească sfânt pe Şte-fan cel ce la mânie a tăiatcapete.” După atâţia ani,

4

Continuare înpagina 22


Poftimcultură!

MihaiSamson Petrescu

O întâmplare banală,ba chiar anodină poatesă te pună în situaţia pa-radoxală de a-ţi schimbacu 180 de grade atitudi-nea faţă de un om pecare-l puteai preţui ne-condiţionat anterior po-trivit acelei judecăţicomune care spune că peun duşman e bine să-ltratezi ca pe un bun prie-ten iar de prieteni e binesă te ferească bunulDumnezeu.

În anii de stagiu pe-trecuţi prin Ardeal, într-un orăşel cu o vecheistorie m-am bucurat deprietenia unor colegi debreaslă foarte pasionaţidar nu de meseria pecare o practicam încomun, arhitectura, ci decu totul alte domenii aleartei cum ar fi fotografiasau, respectiv, arteleplastice, în speţă grafica.Oamenii erau tineri şiplini de viaţă.

Nici un anumit jargonnu le era străin aşa încât,de fiecare dată când unuldintre ei urma să meargăla toaletă se adresa celui-lalt, într-un atelier plincu tovarăşe de muncă ti-nerele şi foarte hazlii, cucâte o voce tare, plină deinsolenţă: „Hei, John, cefaci?! Nu vii să dai mânacu un vechi prieten?! ’’“O, nu, dragă Ady, merside invitaţíe, sunt ocu-pat!” sosea invariabilrăspunsul. Ceva mai târ-

ziu rolurile se inversau… Nu m-aş fi căznit să

risc o asemenea uşoarătrivialitate dacă întâlni-rea mea tet-a-tet cuHoria Gîrbea nu s-ar fiprecipitat către o aceeaşiistorioară, cu singura de-osebire ( esenţială, dinpăcate) că ajuns şi el labudă, maestrul preocu-pat de misterle Bucureş-tilor pe toate le-a făcut,numai pe la chiuvetă n-amai trecut. Jenant!

Jenant, mai ales pen-tru că omul nostru, ingi-ner constructor demeserie şi, mai nou hi-perocupat, hiperdotat şihipertalentat, cu aere demare vedetă literară/cul-turală se grăbea spre osală plină de scriitori şimai ales de scriitoare decare tocmai urma să sedespartă, să-şi ia la reve-dere ca de la nişte buni şi(eventual) vechi prieteni,dând, cum era şi firesccu ei, mâna...

Vă puteţi închipui si-tuaţia jenantă în care amfost pus, undeva într-ourbe proaspăt ridicatădin rândul comunelormai răsărite din sud darcare, cu toate condiţiileobiective moştenitedintr-o epocă de tristăamintire avea totuşigrupuri sanitare în inte-rior, dotate cu apă cu-rentă şi reţea decanalizare, ba chiar cuanumite standarde deigienă impuse de respec-tivul patron de locantă.Eram frapat de întragapoveste pentru că desco-perisem fără voia mea căomul pe care-l crezusemmăcar un tânăr promiţă-tor într-ale scrisului ig-nora cu nonşalanţă ominimă conduită civili-

zată. Şi-atunci, ce-aşmai putea aştepta de laacesta?!

Ori aici mi s-a părutşi mai apăsat jenantă si-tuaţia. Să constaţi că ceiabia ridicaţi din stareade ruralitate respectaunişte reguli de minimăigienă iar amfitrionulocazional şi bucureştean,Horia Gârbea în per-soană, nu! Mai ales că,după spusele lui, ar pro-veni dintr-o familie cuvechi tradiţii urbane!

Mărunt la stat dar fireenergică, H.G. s-a des-curcat şi se descurcă bi-nişor în lumea literarădâmboviţeană/bucureş-teană. S-a adaptat de mi-nune şi luptând pe multefronturi şi-a consolidatun nume, cum se spune,dar, din păcate a uitat decei şapte ani de-acasă şimizează prea mult peacea lume literară(faună denumită ade-seori şi pe bună drep-tate) despre care îşiînchipuie că e totul. Ori,tocmai asta e, că nu e!

În acea zi de toamnăomul a trecut călcândapăsat prin wc, apoi, înmare viteză prin faţaspălătoarelor şi oglinzi-lor din grupul sanitarrezvat bărbaţilor şi, fărăsă se oprească, a ieşit şi atrântit cu mare zgomotuşa în urma lui motivcare intrigându-mă m-adeterminat involuntarsă ies după el şi să încercsă-l identific, stârnindu-mi brusc curiozitatea:Cine putea fi atât de in-solent?!

Ei bine, insolenta per-soană era nimeni altuldecât marele Horia Gâr-bea care cobora grăbitscara prelungă ce lega

etajul cu grupurile sani-tare, de parterul cu salade restaurant unde ediliilocali organizaseră agapade la sfârşitul acelui eve-niment literar anual. M-am ferit să-mi iau larevedere de la el cu aceaocazie…

***Nu-mi pot da seama

cum şi de ce nu i-au picatbine cronicile literare lacărţile mele (cele favora-bile, bineînţeles) pentrucă, în mod constant, fărăsă mă citească, a făcutreferire la ele. Ba că n-aînţeles ce căutam într-oculegere de articole alelui Tudor Cristea, ba căn-aş avea nu mai ştiu cenăzbâtii care îi umblăprin cap, aşa încât i sepărea de mirare că apă-ream în altă culegere dearticole critice ale d-luiLiviu Grăsoiu, ba că poe-ţii de la Litere (între carede acea dată nu publica-sem dar dacă aş fi făcut-o cu siguranţă că n-aş fiscăpat cenzurii sale criti-ciste) n-ar avea haz, etcetc. Omul are ce are cumine şi mă tot pome-neşte la şi alţii fără să măfi citit şi, evident fără aavea habar de poziţiamea lipsită de oriceurmă de orgoliu de ve-detă literară sau

4


de participant laaşa-zisa viaţă lite-

rară, calea presupusă caasiguratorie a unui stră-lucit triumf literar pre-zent şi viitor după minţiaşa de luminate ca a luiHoria Gârbea.

În realitate, aidomaunor prieteni respecta-bili pe care am avut bu-curia de a-i cunoaştedirect sau prin interme-diul scrierilor lor, n-amconsiderat niciodată, ai-doma lui Horia Gârbea,că mi-aş putea consolidavreo poziţie literară doarprin participarea voioasăşi plină de aplomb laviaţa literară (gazetărie,găşti literare, cultivareacafenelelor bucureştenesau sluj asiduu pe lângămarii drgători cocoţaţi lavârfurile USR).

Că Horia Gârbea o fifăcut sau n-o fi făcut cin-ste meseriei de inginerconstructor, nu ştiu. Nicinu mă interesează. Dar,cum în deja îndelungatamea activitate de arhi-tect am avut prilejul săcunosc şi să colaborezfructuos cu foarte mulţiingineri constructoricare m-au apreciat pen-tru elegantele proiecte şicolaborarea onestă nupot să-mi explic repeta-tele note constant răută-cioase ale acestui domndecît ca un semn de invi-die de pe poziţia sa de in-giner nepracticant faţăde cea a unui arhitect di-plomat activ ( pe care în-clin să cred că ampracticat-o cu cinste)care are oricum maimultă tangenţă cu artele

decât domnia sa.Cât despre opera mea

comentată de oameni despecialitate care s-ausimţit îndreptăţiţi să-şispună părerea (chiar curiscul de a-l fi deranjatpe d-l inginer Horia Gâr-bea, cel convertit la lite-ratură), nu doresc săspun decât că ea poate fivaloroasă sau nu, daracest lucru poate fi stabi-lit numai dacă este eva-luată în chip onest şiîntr-un mod profesio-nist, eventual ajungândsă fie preţuită.

Ori, în cazul lui HoriaGârbea, aprioric se facedovada că nu i-ar sta înintenţie să facă aşa ceva,mai ales că domnia saeste o persoană, cumspuneam, hiperocupată,hiperdotată şi hiperta-

lentată dar, din păcate,în mod vădit certată cuapa. Nici n-o trage cândmerge la toaletă, nici nuse spală pe mâini dupăce iese de acolo şi asta cuatât mai rău că n-o faceatunci când ştie că in-tenţionează să dea mânacu alte persoane!

Cât despre poezia, ro-manul, teatrul sau eseis-tica sa mi-e foarte greusă mă pronunţ. Dar dacăeste scris cu aceleaşimâini parcă nu-mi vinesă mă gândesc că le-aşciti… Oricum, o baie cri-tică cred că i-ar prindebine neastâmpăratuluidomn! Un soi de duşrece care l-ar trezi la rea-litate şi l-ar feri în viitorsă se mai lege de confraţica boala de omul sănă-tos.

4

Doru Sicoe

Daţi-mi voie ca înabordarea mea asupraCPSF prima serie, să iauca reper „Fundaţia” luiIsaac Asimov – aceastăepopee de epopee, cums-ar spune azi. Ea atransformat Războiul lu-milor a lui H.G. Wellsîntr-un fel de istorie ru-rală. Apărut între 1942 şi1950 în „AstoundingMagazine”, Ciclul „Fun-daţia”, cu ale sale optepisoade iniţiale, repu-blicat în trei volume(1951-53), este mama şitatăl tuturor imperiilorstelare de mai apoi, cu oremarcabilă înfăţişare încelebrul „Star Wars”(Războiul Stelelor -1977-1983), un ciclu detrei episoade şi el. Succe-sul acestor două capodo-pere ale SF-uluiamericano-mondial a

impus mai apoi conti-nuarea lor, după ani şiani, aduse „la zi “– ce zi!– Din punct de vedere„tehnic “. Între cele douăepopei americane stă lanoi CPSF (1955-1974)!

Îngrădită complet deOccident, România, re-modelată din temelii decătre invazia sovietică

din 1944, va ajunge să numai ştie nimic autenticdespre „lumea liberă “deafară şi, mai ales, despre„bandiţii“ de americanişi a lor „Fundaţie”, înfapt ei reprezentând sin-gura forţă planetară (şipatria SF-ului mondial!)în stare să stăvilească peurâtul şi dictatorialul

Catâr, care pe la noiluase forma URSS – unimperiu comunist deesenţă rusească şi ideo-logie „marxist-leninistă“,cu propria dorinţă de do-minare a lumii. Prin ur-mare, părinţii meiînvăţau limba rusă laşcoală, singura limbăstrăină apreciată ca „fo-lositoare “noilor genera-ţii de români! Şi, cum„soarele de la Răsărit Ră-sare“, cam tot ce era „bu-ricul ştiinţei“ şi valorii„umaniste“ era de prove-nienţă rusească. Noi, ro-mânii, „înţeleseserăm“chiar de mult acestlucru, dovadă fiind unDimitrie Cantemir sauun Tudor Vladimirescu,ajunse acum personajeistorice cheie în istorianaţională, nişte „vizio-nari“ datorită legăturilorpolitice şi perso-nale ale respectivi-

Colecţia povestiri stiinţifico-fantastice

O încadrare istorică

4


lor cu ruşii.Obţinerea, prin

spionaj, a bombei ato-mice, de către Stalin –prezentată supuşilor carealizare proprie a măre-ţei ştiinţe sovietice! – adat un plus de credibili-tate propagandei comu-niste în ceea ce priveşte„superioritatea “tehnolo-gică rusească. Apoi, in-credibilul Sputnik din1957, urmat de zborul luiIuri Gagarin în jurul Ter-rei, prin Cosmos (1961),a lansat „era spaţială “,una strict sovietică pen-tru noi, românii. Ce Fun-daţie, ce ImperiuGalactic, de sorginte ca-pitalistă! Imperiu cosmiccomunist, de esenţă so-vietică, pe baze „marxist-leniniste “! Prin urmare,nu se va traduce „Funda-ţia”, ci „Cor serpentis”(Inima şarpelui), de IvanEfremov (două fascicule,nr.113-114) şi „Nebu-loasa din Andromeda”de Ivan Efremov (şaptefascicule, nr. 59-65),„Rapsodia stelelor” deValentina Juravliova (nr.123), „Întoarcerea dinCosmos” de Gleb Anfilov(nr. 135) alăturându-secreaţii proprii, de genul„Astrida” de Mircea Bra-teş (trei fascicule, nr. 25-27), „ O iubire din anul41042” de Sergiu Fărcă-şan (patru fascicule, nr.83-86), „Oameni şi ste -le” de Ion Hobana (nr.88), „Paradoxala aven-tură” de Ion Mânzatu(cinci fascicule, nr.90-94), „Planeta Mrina înalarmă” de Adrian Rogoz(nr. 107), „Captiv îninima Galaxiei” de Ro-mulus Bărbulescu şi Ge-orge Anania (nr. 226) –întruchipări mult mai

adecvate ale viitorului deinfluenţă sovietică.

Oricum, o lume multmai bună şi avansatădecât cea în care se trăiape atunci în lagărul so-vietic! De unde şi pasiu-nea dezvoltată pentru SFatât în rândul autorilor,cât şi în cel al cititorilorde atunci... Acesta esteprimul „obsedant dece-niu“ al CPSF, în care Ro-mânia devenise„Romînia“, un lagăr co-munist fără dreptul la li-beră exprimare şi co mu -nicare al populaţiei, cumii de deţinuţi politici şizeci de mii de deportaţi,cu şantiere de masă şimuncă forţată, cu indus-trializare comunistă şicooperativizare stalinistăa agriculturii, dar şi cuapariţia unei noi super-clase intelectuale: ingi-nerul. Acesta şi activistulde partid erau noii eroiai societăţii, călăuzitoriiei, „calea, adevărul şiviaţa” dacă vreţi, nu tuun Hari Seldon sau FlashGordon ori alte „putre-gaiuri“ capitaliste, ade-vărate simboluri ale„decadenţei” deloc uma-nei societăţi oocidentale.

În 1969 ruşii pierdînsă cursa spaţială, ame-ricanii punând înaintealor piciorul pe Lună, pri-mul „astru“ călcat de om,cu „un pas mic“ şi, înacelaşi timp, imens.Acest eveniment istoriceste transmis în direct deTVR, România fiind sin-gura dintre ţările comu-niste care a făcut acestlucru! Werner vonBraun, elevul neamţuluisibian Herman Oberth,ajunsese ce şi-a propusîn copilărie: „părintelezborului pe Lună”. După

cum spunea el, aceastărealizare epocală era ur-mătoarea ca Importanţă,după cea marcată de pri-mul pas al vieţuitoareloracvatice pe uscat! Ori-cum, statutul de „Primerou al Umanităţii”, alcelui care odinioarăajunsese nazist ca săpoată face celebrele şi te-rorizantele rachete V2 –precursoarele germaneale giganticei americaneSaturn V – i-a fost refu-zat de americani. Dupăreuşita programului spa-ţial Apollo, pe von Braunîl aştepta anonimatul şicancerul, o soartă ne-dreaptă dacă am puteavedea mai detaşaţi dru-mul ştiinţei şi politicii.„Sfârşitul oraşului subte-ran” de I. Kalniţki,roman publicat în pri-mele numere ale CPSF,în şase fascicule (nr. 28-33), anunţa oarecumdestinul supravieţuitori-lor nazişti, gen Wernervon Braun, pe care niciruşii nu s-au sfiit să-i fo-losească la o adică, dar însecret.

După cucerirea Lunii,americanii evreului rusIsaac Asimov îşi potasuma titlul de „astro-nauţi “, în timp ce ruşiitrebuie să se mulţu-mească doar cu cel de„cosmonauţi “... Chiardacă în depărtare, „im-perialiştii“ consumatoride Fundaţie se adânci-seră într-un nefericit şinemilos război al orgolii-lor „sferelor de influenţă“, aruncând peste Viet-nam mai multe bombedecât în întregul războial doilea mondial, pecare însă opinia publicăamericană îl va bloca încele din urmă. Prin apro-

piere însă, unde opiniapublică era interzisă,ruşii se „mulţumeau“ cuun „ajutor frăţesc“ datUngariei în 1956 – undecomuniştii ajunseseră săconducă o revoluţie anti-sovietică – sau Cehoslo-vaciei, cu a sa „Primă -vară de la Praga”, din1968. Noua Inchiziţie,una sovietică, crease onebuloasă; dar nu pe ceadin Andromeda! Ea îlobliga acum pe adeptul„comunismului cu faţăumană“ Alexander Dub-ček la „reeducare“ şianonimat. Putea fi însămulţumit că a rămas înviaţă, ca ex-lider al „Pri-măverii de la Praga”, şinu executat, ca premie-rul maghiar Imre Nagy.Prietenul lui Dubcek era,la Bucureşti, NicolaeCeauşescu, un lider co-munist tânăr, îngrozit lagândul că ruşii aveau să-l dea jos şi pe el, imediatdupă invazia Cehoslova-ciei de trupele reuniteale Pactului de la Varşo-via, la care România toc-mai nu luase parte.

Cum se vede CPSF înperioada sa Ceauşescu(1965-1974)? Este unade certă deschidere cătreOccident, către autorieuropeni, flancaţi cugrijă de „vigoarea“ româ-nească. (Totuşi, deschi-derea din paginilecolecţiei nu este la fel deamplă ca cea reuşită deWalter Roman, la Edi-tura Politică). Ruşilor lise cuvenea acum doar un„low profile“, potrivit la oadică cu stagnarea brej-nevistă în care intrau. Deremarcat că AdrianRogoz îi promoveazăfoarte puţin peamericani, trece-

4

4


rea la ei realizând-o abia Almanahul

„Anticipaţia” cu a sanouă şi superioară gene-raţie românească de en-tuziaşti ai SF-ului.

Vizitele unor înalţi li-deri occidentali, precumbravul Charles De Gaulle(1968), Richard Nixon(1969) şi Gerald Ford(1975), la Bucureşti – unfel de sprijin moral anti-sovietic pentru Ceau-şescu – nu puteau păreadecât adevărate cărămizide consolidare a colec-ţiei, însă ea ajunge să fieinexplicabil sistată, în1974, după numărul 466.Să fi fost oare la mijloccriza hârtiei din acea pe-rioadă sau faptul căAdrian Rogoz reprezentao veche gardă, de origineevreiască, care nu se maibucura de încrederea li-derului comunist-naţio-nalist? Rămâne unsubiect de analiză. Ori-cum, SF-ul nu dispare şidin librării, două colecţiide carte – „FantasticClub “a Editurii Albatrosşi „Colecţia romanelorştiinţifico-fantastice “aEditurii Univers – conti-nuând încetişor şi firavcolecţiile lansate odi-nioară de Editura Tine-retului. Câţiva ani maitârziu puteam vedea însăpe marile ecrane primulepisod din „Războiul ste-lelor”, ale cărui bătăliispaţiale au fost inspirate– puţini ştiu! – de imagi-nile de arhivă realizatede piloţii avioanelor devânătoare cu foto-mitra-liera, filmuleţe necesarevalidării victoriilor ae-riene pretinse! În al doi-lea război mondial ale luiWerner von Braun, des-igur. Entuziasmul este

maxim, efectele specialefiind foarte „realiste“ încomparaţie cu vecheageneraţie de filme SF.Poate nu întâmplător,„Războiul stelelor” vineîn plin program ameri-can al Navetei Spaţiale(Space Shuttle), navetăal cărei prim zbor de testa avut loc în 1977. Acestavion spaţial a reprezen-tat o altă surclasare a ru-şilor, a căror navetă –prezenta încă din imagi-nile cu Iuri Gagarin(n.1934–m.1968) - şi su-perioară prin existenţacabinei ejectabile, nu vamai ajunge în Cosmos...

„Almanahul Anticipa-ţia” vine, în 1982, ca ocelebrare a acesteisuper-serii americane amarelu ecran, preluândşi dezvoltând succesulRăzboiului Stelelor înopinia publică româ-nească, dar şi ca o conti-nuare a primului successpaţial românesc: Dumi-tru Prunariu a devenitprimul cosmonautromân, zburând în ca-drul programului sovie-tic Intercosmos, cuSoyuz 40 şi Salyut 6, înmai 1981. În schimb,1982 este şi anul primu-lui zbor operaţional alnavetei Columbia, primanavetă spaţială care azburat în Cosmos.

Pentru cei care n-auuitat cozile imense de lacasele de bilete, mai pre-cizăm că „Războiul Ste-lelor” a fost ultimul marefilm occidental SF pecare l-am mai pututvedea pe marile ecranepână în 1990. Nu de alta,dar Ceauşescu nu maivoia să arunce banii pedrepturile de autor/difu-zare, toată valuta mer-

gând spre plata datorii-lor externe ale Româ-niei... Apoi, pe lamijlocul anilor ’80, e di-fuzată dramatizarea ra-diofonică „Fundaţia”, laemisiunea „Exploratoriilumii de mâine”, de peProgramul 3 al Radiote-leviziunii române. Cerculs-a închis, cum s-arspune. Norocoşii se pu-teau delecta cu celebraepopee a lui Asimov,săptămână de săptă-mână, într-o admirabilăpunere în scenă, carefăcea ca totul să parăscris ieri, nu în timpul şiimediat după al doilearăzboi mondial! Emisiu-nea aceasta SF, singuradin perioada comunistăa României, avea unconţinut deversificat, di-fuzat pe parcursul uneiore, teatrul radiofonicocupând a doua sa parte.A avut chiar şi un con-curs de futurologie, in-spirat de celebra revistăamericană „OMNI”, pecare a avut onoarea să-lcâştige chiar cel caresemnează aceste rân-duri.

Se cuvine să-i remar-căm aici şi pe veşnic ti-nerii Mihai Godoroja şiFlorian Lungu care difu-zau în stereofonie, înmiez de noapte – lumi-

noase nopţi! – discurileîntregi ale unor Vangelis,Jean Michel Jarre, KraftWerk, Klaus Schulze,Tangerine Dream, IsaoTomita, Kitaro, GáborPresser şi alţii. „Muzicaspaţială“ adică, ce va in-unda tarabele Bucure-ştiului de după ’89. Din1990 a venit peste noidomnia „marilor neguţă-tori“, anunţată de Asi-mov, în „Fundaţia”, ca operioadă intermediară,de refacere a ImperiuluiGalactic, însă în Româ-nia ea având un impactnegativ asupra consu-mului centralizat de SFde până atunci. Liberta-tea de imaginaţie SF eraacum cenzurată nu deideologi comunişti, cide... drepturile de autor.Fundaţia şi restul rămândeci frumoase vise li-bere... din comunism.

Aşa văd eu lumeaCPSF, un „decreţel “din1968 - o generaţie de tre-cere - care a descoperitcolecţia pe la sfârşitulanilor ’70; şi sper căscurta istorie de mai sussă-i ajute pe cei mai ti-neri să Înţeleagă, dacănu să preia, entuziasmulluminos al „bătrânilor“pentru SF.

4

La a

nive

rsar

e... ...îi urăm poetului Rodian Drăgoi

cu ocazia zilei sale de naştere(1 februarie 1951)

sănătate, fericire şihar poetic în continuare.

LA MULŢI ANI!Climate literare


Mama cu margarete(fiicei mele Olivia)

Mama îţi va pune pe frunteo margaretăalbă, cochetăpetale să curgăpe gânduri, pe mâiniCa strălucireaunei minuniŞi va pluti cu tinepe cerul Planetei Divine.

AmintireO vară întreagă am alergatprintre căpiţele cu fânSuiau furnicile pe genele noastreNi se împleteau mâinile cu mugu-riiŞi ne spălam cu rouă şi lacrimi albastre.O vară întreagă am mirosit a fân proaspăt cosit şi a flori.Nu mai eram trişti şi muritori!

Unde ai plecat?(fratelui meu Ionică)

Din izvorul nemuririiCurge apa liniştitEl ca o petală albăEa ca pânza de argint.

Cresc stejarii şi vor creşteCaii zburdă în amurgPeste paşii tăi IoaneFrunze destrămate plâng.

Vine iar mireasa-n valeFlori s-aducă pentru mineNumai el e ca o creangămlădioasă şi subţire!

În luminăCând a fost să vin pe lumeŞi din vis m-am deşteptatTe-am văzut întâi pe tineÎn lumina ce mi-ai dat.

Întind mâna şi obrajiiŢi-s un foc ce nu s-a stinsŞi-ai albit aşa de tareParcă-ai fi un vişin nins.

Cum să pleci aşa departe?Nu s-aude când mă chemi_Îţi scriu numele pe-o carteSă treci tânără prin vremi.

De la mine„De la mine pân’ la tine”trece aburul spre cer„de la mine pân’ la tine”aerul miroase-a măr.

Vine vremea de dormireCând dispar şi trup şi chip de rămâne peste lumedoar un singur anotimp.

„De la mine pân’ la tine”O dâră de fumsubţire.

RegreteVoi mai visaţi?Eu nu mai pot visaCă am pierdut puţin câte puţin un lucru important un suflet blând... eram cea mai bogată undeva.

Am scris cu paşi muşcând pe-asfalt, pe frunze pe pământŞi am rămas acolo unde-un crinîşi netezeşte ultimul cuvânt.

Creanga măslinuluiSă te închini unui altar de aerRegescului clopot ce rupe dinţii văzduhuluiSă ţi se pară că mâna iubitului este o frunză tomnaticăCe risipeşte copilăria-n ruginite imperiiŞi-atunci vei aştepta zăpadaŞi-n buzunare va străluci creanga măslinului obosită şi plină de flori.

Tablou cu o domniţăÎn salonul alb domniţa viseazăPe mâini are finalul prelung al simfoniei păcatuluiÎn glastră o floare somnoroasă îşi îmbracă violetul.

Cineva bate în uşă cu o frunză împuşcată de vânătorul cel fără minteCastelul este aşezat pe un nor.

Dacă-l ating cu mâna culorile îmi inundă sângeleDomniţa visează şi e târziuÎnchid ochii şi mă prăbuşesc odată cu zidurile.

Poeme deMargaretaChiurlea


Ştefan LucianMureşanu

Funerarul este solitu-dinea efectului în creaţieal poetului. El depăşeştedimensiunea telurică, seuneşte cu spaţiul cosmic,ondulează regretul şi îlcoboară în sufletele oa-menilor. În inima lui amputea crede că existădouă fonduri: luminos,care se revarsă în mediuprin licăririle ochilor şiîntunecos, care vuieşteprin voce în unde so-nore, perturbând exis-tenţa. Orice vibraţierezultă din melancolie şidistruge în poezia baco-viană normalul, trans-formându-l în regret.Regretul este tocmaitaina funerarului pe careîl adânceşte în lumesc: Ofemeie în doliu pestradă, / O frunză gal-benă tremura după ea –(„Scântei galbene”,1965:91). Poetul vrea săcreadă că a uitat de tre-cerea timpului şi că Pă-mântul se va adânciîntr-o beznă pe care el ovede intrând în fiecarenoapte: Pierdut, mă ducşi eu, cu braţele învinse,

braţele nemişcate alecelui fără de viaţă suntînvinse, pentru că poetulse vede dus pe drumulnopţii: Plângând, dupăpierderea darului iubiriiŞi fredonând cu bucurianemuririi pentru că, abiaatunci, Bacovia reali-zează trebuinţa gândiriide sine („Note detoamnă”, 1965:115).Omul-poet se înspăi-mântă de negrul morţii,în orice loc s-ar afla pepământ: Odaia mea măînspăimântă / Cu brâienegre zugrăvită („Sin-gur”, 1965:92) şi caută sădescifreze, parcă cuteamă, sunetele toamneirăzleţite, pe care o aude,numai el, cum: În mii defluiere cântă („Singur”,1965:92). Fluierele suntsufletele şicanate deexistenţele perturba-toare ale timpului telu-ric, energii care au fost şicare au rămas razante cutrecerea, la limita uneigraniţe a nopţii. Singur,eul poetului-om valseazăîn noaptea în care Princrengile cu sunet deschelet, - / Învineţit caun cadavru aşteaptă tre-zirea în viaţa de dincolo,

şoptind parcă umbrelorcare se dezmorţesc în în-tuneric, ferite de privirilemuritorilor: Emult decând dormim în umbră,/ În cimitirul violet...(„Amurg”, 1965:93).Există un regret în versulbacovian şi, de multe orite întrebi dacă este peni-tenţă sau dorinţă de de-taşare de fiindul teluric.Îl auzi cu plânsul înnoapte şi îi urmăreştimişcarea, care exprimăviaţă, un existent pro-fund al dorinţei creaţieide a nu se mărgini latimp şi spaţiu, ci de aprolifera ideea în şoaptetainice pentru că în mie-zul nopţii... sună a frun-zelor horă şifantomatică, propria-isiluetă străbate în singu-rătate odaia: Când batesatanica oră („Miezulnopţii”, 1965:94). La Ba-covia nu există teamă deîntuneric sau moarte, elîmparte viaţa în a fi şi anu mai putea fi, legându-se cu noaptea, cu negrulşi cu plumbul nu pentrucă nu l-ar mai putea elmişca din loc, ci pentru anu mai putea fi deranjatdin popasul meditaţiei

de către profani. S-adorit dublu şi a reuşit săîntocmească în ambelelumi existenţa regretu-lui, o dimensiune încare: Eu singur, cuumbra, iar am venit(„Ecou de serenadă”,1965:96). În fapt, Baco-via călătorise într-atât demult în lumea umbrelorîncât îi venea greu să sedespartă de propria-iumbră, pe care o regretăcând nu o zăreşte şi vor-beşte, într-o realitatenumai de el cunoscută,cu umbrele copacilor,coroanelor, altor oamenipe care nu îi vede, ci doarîi simte.

Liniştea nopţii estefunerarul sufletului săupe care îl hrăneşte cu re-gretul oamenilor din jurcare nu îl aud şi nu îl lasăsă le vorbească desprefaţa nopţii, care este atâtde palidă şi rece. Demulte ori din el izvorăştebucuria de a vedea ziua,însă o altfel de zi faţă decum o văd oamenii tre-cători. Bucuria lui este cadorinţa Luceafărului dea lumina întunericul şide a prinde în suspine:statui triste şi dărâmate,eliberând creaţia de chi-nuri şi de regrete. Con-ştientizează pierderealumii în lumesc şi, deaceea,: În haine negre,întunecate, / Eu plâng înparcul de mult părăsit...(„Ecou de serenadă”,1965:96). Pentru poetcerul este revelaţia, vedeşi simte mişcarea pă-mântului negru, observăîntreaga bogăţie a Uni-versului: Pe cer de safir,comori de avari... şisimte bucuria infinituluidin care, tăcut seinspiră şi tace mă-

Funerar şi sensal regretelor în

scânteile galbenebacoviene (1)

Motto: Or, nu! s-aprind luminile-n oraş.../Sunt alţii,şi un alt poet -/E mult de când dormim în umbră,/

În cimitirul violet... (George Bacovia, „Amurg”)

4


cinat de regretepentru că: Oraşul,

cu-ncetul pare-un salon,/ Acuma, în somn, tresarfete mari („Noapte”,1965:97), sensul de zbu-cium al lumescului însomnul chinuitor dinbraţele Zburătorului.

Bacovia a fos un ini-ţiat, el ajunsese să cu-noască sensul dublu alvieţii şi să vadă ce alţiinu puteau vedea: Curoşii fanare, galbene,verzi / Trec noaptea stri-goii prin lanuri de grâu(„Strigoii”, 1965:98), olume dintr-o altă dimen-siune cu care nu doreştesă se amestece existen-ţial. O lume pe care el ovizitează, lăsându-şi fiin-dul teluric şi levitând înUnivers. Pentru poetul-om plânsul a însemnat oeliberare a stării sale, odescărcare de energii îndimensiuni nehotărâte şiunde trist, de multe oriaştepta ca cineva să seoprească şi să îi aline su-fletul lovit de deznădej-dile trăirii.

În creaţia bacoviană,femeia a fost darul lumiide dincolo: blondă,goală, adormită, dar în-altă, despletită şi albă cade var. Cum ar fi pututea apărea decât ca o en-titate căutată şi dorită înnemurire. Bacovia pre-ţuia feminitatea, chiardacă rece trecea pe lângăfiindul lui teluric, eul dinel, creator şi superior, ofăcea să-l inspire şi să-inetezească trăirea, vi-brându-i tentaţiile: Şilung gemea arcuşu-acum pe strună / Îngro-zitorul marş lugubru,funerar („Marş funebru”,1965:99). Funerarul, camanifestare tumulară,

reprezintă o demarcaţiea unei limite pe care pro-fanul nu o poate trece şinici simţi. Bacovia a fostînsă poetul-om care atrecut, a văzut ceea ceeste acolo, a revenit în fi-indul lui teluric şi, deatunci, a căutat să vor-bească despre alb, casimbol al purităţii, căacolo el poate sugera atâtinexistenţa, cât şi ireali-tatea: Lunecau baletis-tele albe..., baletistelesugerând nefiindul, o en-titate cu un alt însemn alvieţii: Tainic trezindcomplexul organic –, aiciapare regretul poetuluifaţă de fiindul teluric,pierdut în mrejele firii şiale dorinţelor grăbite aletrupului viu: Albe, stâr-nind instinctul satanic,dintr-odată, entităţileamăgitoare se desco-peră, devorând interio-rul şi exteriorultemplului divin construitîn om: Lunecau baletis-tele albe (dansul lor, alu-necarea satanicăstârneşte dorinţa lucife-rică a celor din lumeacealaltă de a devora con-strucţia deusiană întrup).

Vom descoperi la Ba-covia o dorinţă nemărgi-nită a apropierii deiubită, oricare ar fi fostea, din lumea aceastasau cealaltă şi a regretu-lui părăsirii: Şi s-a pornitiubita / Şi s-a pierdut înzare („Pastel”, 1965:104). O despărţire caaceea în care zorii dimi-neţii făceau ca fiinţa iu-bită să dispară, unzburător feminin, agreatde un iniţiat ce îşi puteagăsi liniştea în oricaredin dimensiunile Uni-versului. El însuşi a fost

un universal prin totceea ce creaţia lui a pututsă dăruiască ca unicitateîn simţiri unei lumi spe-ciale, de care aplecărilepoetului s-au legat cu in-stinctele unor oamenialeşi. Bacovia şi-a ales ci-titorii şi le-a lăsat camesaj dezlegarea coduluicreaţiei sale. El a prevă-zut şi a spus: Uitaţi-vă cegol, ce ruină-n amurg - /Amurgul galben m-a-ngălbenit, şi m-apasă, /Ca geamuri galbene, culacrimi ce nu mai curg(„Scântei galbene”,1965:105). O previziune,o apropiere de despărţirede o dimensiune şi intra-rea într-o altă dimen-siune, un regret afaptului că puţini vor în-ţelege şi vor şti să gân-dească. El plângeprecum Mântuitorul: Măclatină spre pat al in-somniei pas - / În creie-rul meu plânge unnemilos taifas („Dormi-tând”, 1965:106). Insom-nia este semnulapropierii unui eveni-ment care creează neli-nişte, nesiguranţă afiindului şi se descarcăplângând pentru că îşidă seama că nu are cuispune de schimbareacare este iminentă, şi su-feră în interiorul lui. Tai-fasul este tocmai dublullui existenţial, în careeste îndemnat să înştiin-ţeze lumea de schimba-rea care va avea loc, darşi oprit să dea curs aces-tui imbold. Concluzia,lumea s-a născut să su-fere şi, ca atare, trebuiasă dea socoteală de gre-şelile ei de pe pământ,pentru că în: ... tot e-unmarş funebru / Prinnoapte, ce suspină

(„Nocturnă”, 1965:107).Noaptea şi timpul recesunt momente eveni-menţiale agreate de Ba-covia în volumul său depoezii, publicat în anul1926, sub titlul „Scânteigalbene”: Dar prin co-paci largi înserează - /Într-un departe nins eratot aşa / În adevăr, / Şiînnoptate zăngăniri („Deiarnă”, 1965:111). Atât desubtil îşi întăreşte spu-sele sale, care sunt por-nite dintr-un interiorclar, cu afirmativa mo-dală în adevăr, încât nicinu poţi să nu crezi uneventual atac sentimen-tal, aducând mai mult lao întărire a celor enun-ţate. Poate intenţionatBacovia presară în expu-nerea lui această locu-ţiune adverbială, însensul în care Mântuito-rul a dorit o luminare atainelor cuvintelor salecând a spus: Adevărat,adevărat vă spun... . Esteo alternaţă între codulbiblic şi misterul prezen-tării acţiunii timpului, înversul bacovian. Poetuleste solidar umbrei saleîn toată existenţa lui, osimte ca nimeni altulcum trăieşte, cum sehrăneşte din fiindul lui şicum jinduieşte spre eulcreator: O umbră, înodaie, pe umeri m-apăsaşi continuă, declarându-şi identitatea în entitateadublului persistenţeisale: Vedeam ce nu sevede, vorbea ce nu era(„Umbra”, 1965:112).

Va urma

4


Patricia Resch

În acest articol, Dr. Ber-renda Fox vorbeşte cuprobe despre testele ADNşi sistemului celular pe carele-a făcut asupra unuinumăr important de oa-meni. Dr. Fox este medicholistic la Wellness Centredin Avalon, California.

Clinica din Avalon pro-pune celor interesaţi trata-mente naturiste unde seexploatează condiţiile op-time de pe insulă (SantaCatalania). Prin teste ba-zate pe analiza sângelui, ela demonstrat că în cazulunor oameni, în structuraADN au început să aparăunele modificări care atestăcreşterea numărului în pri-vinţa numărului de spirale.

P.R.: Dr. Berrenda,care este formarea dv.profesională?

Berrenda: Am obţinutmai multe diplome în fizio-logie şi naturopatie. În tim-pul pregătirii mele înEuropa, am lucrat în dome-niul comunicării şi continuisă lucrez în producţia defilme documentare şi ştiin-ţifice de avangardă. Dupăcum cunoaşteţi, Fox Televi-sion Network, îşi extindepreocupările şi în privinţaexistenţei civilizaţiilor ex-traterestre şi rolului aces-tora în desfăşurarea e ve ni-mentelor terestre mai alesdin această perioadă. Celemai cunoscute programesunt “Sightings” şi “XFiles”.

P.R.: Ce schimbări

consideraţi că se pro-duc acum pe planetanoastră şi ce impact auele asupra corpuluiuman?

B.: Sunt unele schim-bări fundamentale, mutaţiicare, conform cercetărilorgenetice, au loc în prezentîn corpul uman, şi aceastăproblemă a constituit temaunei reuniuni internaţio-nale a geneticienilor care s-a desfăşurat cu câţiva ani înurmă la Mexico City. Reu-niunea şi comunicările s-auaxat chiar pe transformă-rile ADN care se produc.Este clar că au loc transfor-mări în corpul uman carenu şi-ar găsi o explicaţieplauzibilă în schimbările demediu;ştim precis că ele seproduc dar nu ştim cu cescop şi în ce direcţie se în-dreaptă. Traversăm un pro-ces de schimbare dar nuştim în ce ne transformăm!

P.R. În ce sens esteADN-ul nostru înschimbare?

B: ADN-ul fiecăruia din-tre noi are un dublu helix(spirală). Constatăm acumcă sunt în curs de formareşi alte spirale. În dublulhelix există două spirale deADN combinate într-o sin-gură spirală. Cercetătoriiconstată acum că ne crescalte spirale, în total urmândca ADN-ul uman să fie for-mat din 12 spirale. Corobo-rând cu viteza schimbării,se poate aprecia că într-operioadă de 5-20 de ani,toţi oamenii vor avea noulADN (cu 12 spirale). Este oconcluzie absolut ştiinţifică,bazată pe analize şi peprobe. Este clar că au locmutaţii în corpul uman darnu ştim către ce ne îndrep-tăm, ce forme şi ce capaci-

tăţi vom avea în viitoruldestul de apropiat. Chiar nuavem habar care va fi rezul-tatul final.

Modificările acesteasurprinzătoare nu sunt fă-cute publice din cauza te-merii că ar apărea oputernică reacţie de teamădin partea oamenilor. Cusau fără aceste restricţii, ce-lula umană se modifică şinoi nu avem altă posibili-tate decât să observăm fe-nomenul. Personal amdescoperit la trei copii căAND-ul lor era format dintrei spirale.

Si unele religii vorbescdespre schimbări ale struc-turii fiinţelor umane.Există în lumea ştiinţei, aunor religii şi multor oa-meni de spiritualitate avan-sată credinţa că toateaceste modificări repre-zintă un factor evolutiv şisunt menite să crească ca-pacităţile şi abilităţile fiin-ţei umane.

P.R.: Aceşti copiiprezintă caracteristicidiferite de cele ale co-piilor cu un ADN obiş-nuit?

B: Da. De exemplu, princoncentrare, pot pune înmişcare unele obiecte, fărăsă le atingă fizic. Sau potumple cu apă un pahar gol,doar privindu-l cu atenţie.Au, de asemenea, însuşiritelepatice de comunicare.Ştiu că doar aceste însuşirişi ar fi suficiente pentru a-iconsidera supraoameni. Eucred, însă, că sunt primeleexemplare ale oamenilordin viitorul foarte apropiat,cel mult câteva decenii.

P.R.: Toţi cei exis-tenţi astăzi vom treceprin acest proces alschimbărilor?

B.: Se pare că cei năs-cuţi înainte de 1940 nu voravea această şansă, corpullor nemaifiind capabil să semetamorfozeze. Însă ceicare se nasc acum, cu sigu-ranţă vor avea AND-ul mo-dificat. Cu toate acestea,pot fi cazuri când şi celormai vârstnici li se poate în-tâmpla.

P.R.: Ce ar deter-mina producerea tran -sformării ADN la unom, ”normal” cu douăspirale?

B.: Cel mai simplu arputea fi un virus, asta în-semnând că nu toţi viruşiiau efecte nedorite asupracorpului. De ex. virusareaADN-ului cu Epstein Barrşi virusul herpes #6, careprovoacă schimbareastructurii celulare. Virusulretro HIV nu este un viruscare să modifice ADN-ul,deoarece el nu produce oschimbare a structurii celu-lare, el o devorează. Majo-ritatea oamenilor care autrecut prin acest proces demodificare ADN, îşischimbă profesia, modul deviaţă, modul de a gândi.Sunt mai sănătoşi, mai op-timişti şi orice boală care i-ar afecta e tratată ca pe uncadou, o ocazie de a evoluaşi mai mult.

P.R.: La ce alte mo-dificări ne-am maiputea aştepta?

B.: Cei trecuţi prin acestproces nu se vor mai îmbol-năvi, şi, în principiu, secrede că vor trăi foarte mult.Poate chiar vor alege să numai moară.

Mutaţii înADN-ul nostru


Lecţiile pe care le vom avea de în-văţat nu vor mai implica suferinţa şidurerea, ci bucuria, fericirea şi liniştea.

Vechiul sistem prin care lumea sechinuia să evolueze va dispărea, ni-meni nu va mai trebui să lupte pen-tru a supravieţui, concurenţa şiduşmănia vor fi lichidate. Vechile pa-radigme care presupuneau lupta pen-tru putere, zdrobirea adversarilor,medicina alopată, războaiele, guver-nele corupte, toate vor dispărea odatăcu trecerea în Noua Lume.

P.R.: Vor exista şi efecte cola-terale ale acestor schimbări?

B: Schimbarea celulară poateaduce apariţia unor simţuri, alteledecât cele prezente, sau amplificareaşi rafinarea celor cunoscute.

Pot apărea la început unele confu-zii, neclarităţi de percepţie şi de raţio-nament, din cauza impactului pe care-lpot avea aceste transformări, pânăcând mintea va începe să-şi refacă cli-şeele şi ”biblioteca” de date. Poate căaceste posibile simptome vor face camanifestările unora să fie consideratede ceilalţi ca semne de nebunie.

Este posibil ca medicul, mai cuseamă adeptul medicinii alopate, sănu reuşească să înţeleagă ce se pe-trece cu unii dintre cei care i se adre-sează, căutându-şi leacul.

Tratamentele energetice vor luaamploare, căci chakrele vor fi multactivate şi mai bine conectate la siste-mul endocrin.

Femeile vor cunoaşte uneleschimbări hormonale, o manifestarefiind plânsul ”fără motiv” explicatprin creşterea sensibilităţii feminineşi activarea unei modalităţi cunos-cută, de altfel, de eliberare a unoracumulări energetice emoţionale.

Un important număr de femei vorcunoaşte mai timpuriu intrarea în fazade menopauză. Bărbaţilor li se vor ac-tiva şi unele caracteristici feminine(sensibilitate, compasiune, milă). Maitoate fiinţele umane vor cunoaşte unsalt în inventivitate şi intuiţie.

În perioada modificărilor structu-rii celulare şi ADN, pot apărea anu-mite stări, cum ar fi: n stări gripale -febra, transpiraţie, dureri de oasele şiarticulaţii dureroase, etc. care nu răs-pund la antibiotice; n migrene şi ce-falee, dureri severe care nu se eliminăprin analgezice; n episoade pasagerede diaree; n scurgeri nazale cu efecttemporar, care durează 24 de ore, fără

a se fi produs o răceală sau expunerela agenţi alergici; n stări de ameţealăpasagere; n bâzâit în urechi (acu-fene); n palpitaţii; n vibraţii de-a lun-gul întregului corp, mai ales noaptea,în faza de repaus; n spasme muscu-lare intense. Adesea, durere în corp,în special în zona spatelui; n pierde-rea de forţei musculare, la mâini şi lapicioare; n dificultăţi de respiraţie,respiraţie accelerată la efort sau chiarîn repaus; n slăbirea temporară a sis-temului imunitar; n probleme în sis-temul limfatic; n stări de oboseala,senzaţie de extenuare la efort, altă-dată acceptabil; n somnolenţă şi do-rinţă de a dormi, mai mult decât eraţiobişnuiţi; n creşterea accelerată a pă-rului şi unghiilor; n atacurile nejusti-ficate de depresie; n obsesii pentruevenimente neplăcute din trecut; nsentimentul că în corpul vostru are locun proces de purificare, de cucătare;n stări de tensiune, stres, angoasepentru ceva neclar, indefinit.

Celor care merg la medic în ase-menea situaţii li se spune că nu aunimic, că par a fi complet sănătoşi. Şieste adevărat: nu sunt stări de boalăautentică ci efecte ale transformărilor(benefice) prin care treceţi.

Instrumentele pe care eu le folo-sesc nu sunt obişnuite: Organotera-pia, care este un sistem detratamente glandulare, creat în Eu-ropa, este utilizat pentru construireaşi reconstruirea sistemului hormo-nal necesar acceptării noului ADN.

P.R.: Ce atitudine să adop-tăm faţă de aceste simptome?

B: Nu vă îngrijoraţi, bucuraţi-văcă vi se întâmplă şi consideraţi-le camanifestări de bun augur. În latină„doctor” înseamnă „educator”.Totul este să vă asiguraţi că nu estevorba de altceva, o stare de boalăadevărată. Corpul vostru are in-strumentele şi mijloacele necesarecu care să facă faţă la astfel de stări.Aveţi încredere în puterea lui de re-generare şi nu-l stresaţi cu gânduride teamă, de disperare şi de neli-nişte. Asiguraţi-i linisţea şi odihnaşi nu-l îndopaţi cu cine sţie ce me-dicamente. Permiteţi-i lui să ia con-ducerea grijii faţă de sine. Nu vă”băgaţi !” . Medicul nu este cel carevindecă ci doar cel care ajută la vin-decare, punând la dispoziţie corpu-lui ceea ce are nevoie. Corpul estepropriul său medic şi tămăduitor.

În fiecare dintre noi există puterea dea ne vindeca, cu o condiţie: să permi-tem ”doctorului-corp” să se trateze.

Instrumentele pe care eu le folo-sesc nu sunt obişnuite: Organotera-pia, care este un sistem de tratamenteglandulare, creat în Europa, este uti-lizat pentru construirea şi reconstrui-rea sistemului hormonal necesaracceptării noului ADN.

Pe lângă băile specifice, avem grijăde partea energetică a organismului,vitaminizare, tratamente cu plante,laser rece. Orice tratament, orice pro-cedură este particularizată fiecăruipacient, noi neutilizând o reţetă co-mună tuturor celor care ne solicităajutorul. Ne inspirăm din tehnici şiterapii ale strămoşilor noştri careştiau cum să se comporte cu natura şice le putea ea pune la dispoziţie.

P.R.: Cum vedeţi că vă veţiduce munca în viitor?

B.: Eu consider că ceea ce fac esteo punte pentru a trece pe cei care aunevoie în Noua Lume pe care o con-struim. Recuperarea este o ştiinţă şio artă. Cele două trebuie să meargămână în mână. Cred că munca meanu va mai fi necesară în viitorul pre-vizibil deoarece nu vor mai exista bolişi suferinţă. 21 octombrie 2012

Alt omIon Iancu Vale

Îi este, acum, trupul întreg,un frământat teatru de luptă.De la rădăcina unghiilor,până la cea a părului de pe cap,în lăuntrul şi pe suprafaţa fiinţei,o armată invizibilă, bine organizată, îi tropoteşte carnea, oasele, sângeleşi mintea într-o continuă şi dureroasăsarabandă mutagenă.El nu protestează, nu cere ajutor,nu se roagă.Aşteaptă doar cu stoicism, seninătaterăbdare şi curiozitate,să moară sau să devină Alt om.Se întreabă însă, Cine şi De cel-a ales să îndure acest travaliuşi mai ales care îi va fi Rostul,ce va Face dacă va ajunge Alt om,în această degringoladă terestrăcosmică, barbară şi încă tolerată deSuprema Entitate Universală?Toate acestea le va afla desigur,în Clipa Dată...

2011


Gabriela Căluţiu-Sonnenberg

Vorbind despre priete-nia sa cu Nichita Stănescu,poetul Mircea Ivănescuspunea la un moment dat:„O prietenie totală şi defi-nitivă nu se poate naştedecât în adolescenţă sau laprima tinereţe”. Aşa o prie-tenie am avut şi eu. Dar nuvreau să devin patetică.Oricum, încă de pe atunci,atât eu cât şi prietena meadispreţuiam efuziunile sen-timentale. Bănuiesc căgenul nostru s-ar descrieastăzi cel mai bine prin cu-vântul la modă „cool”.

Nu admiteam alterna-tive la „adevărul unic” sauvreun dubiu. Când eramconvinse de ceva, deve-neam implacabile. Fidelita-tea faţă de prieteni sau faţăde principii ne era mai pre-sus de orice. Singurul păcatpe care îl pot găsi acesteineclintiri lăudabile esteteama surdă de a nu ne sa-crifica din greşeală vreuneicauze care să nu ne fi meri-tat. Aveam optsprezeceani...

Prietena mea era plă-mădită din aluatul din care,prin nebăgare de seamă, sepoate forma un erou sau unterorist. Mergea până lacapăt, indiferent de reper-cursiuni, nimic nu ar mai fiputut să o oprească. Toc-mai această „totală dispo-nibilitate şi totală acceptarea oricăror condiţii şi a ori-căror situaţii” – folosesc iarcuvintele poetului Ivănescu– îmi inspira uneori teamă.

Într-o noapte de vară,fiind în vizită la ea acasă,am stat tihnit la taclale, ad-mirând de la balconulapartamentului luminileoraşului. Poveştile noastrese axau pe atunci pe temedin timp şi spaţiu. Îmi parerău acum că nu am reţinutceva concret, dar ştiu sigur

că nu vorbeam despre co-legi sau materii. Ne preocu-pau mai degrabă discuţiilefilozofice, contradictoriulsau absurdul, gen „ce-ai luacu tine de-ar fi să faci zilnicnaveta între cer şi pământ”– cum zicea Marin Sorescu.Nu lipseau întrebările des-pre destin, metodele de ainterveni asupra lui sauchiar de a dirija gândurilede la distanţă, suferinţa on-trică, civilizaţia culpei şialte idei filozofice pe care letratam cam superficial. Cumintea mea de azi realizezcă ne exersam logica, ape-lând fără să ştim la metodateză-antiteză-sinte- ză. Neformam propriul nostruschelet de concepte şi, im-plicit şi din păcate, şi o bazăsolidă de prejudecăţi.

Îmi amintesc cerul în-stelat deasupra noastră şilegile nu tocmai morale dinnoi. Văzut de la înălţimeabalconului, scăpăratul roşual ţigării din care trăgeamla intervale rare, râsul şă-galnic al prietenei mele şioboseala dulce care ne bi-ruia în acea seară binecu-vântată de primăvară târziese asortau. Modelam alua-tul din care se plămădeauîn joacă amintirile noastreviitoare, aşa-zisele „pansa-mente de suflet”. Vibram înaceeaşi „undă de culoare”,cum aveam să spunem maitârziu, când „bruiajul” aveasă ne dea de furcă. Creie-rele noastre funcţionau cutoate motoarele date la ma-ximum, „unse” cu toate ali-fiile. Parcă aievea vădsinapsele noastre, ner-voase, tinere, elastice camuşchii unui atlet în plinăglorie. Ne plăcea să folosimexpresia „undă de culoare”atunci când navigam îm-preună pe un gând, comu-nicând aşa nestingherit.

Abia mult mai târziu amînţeles că aşa ceva nu semai poate repeta, că numai

la vârsta majoratului dis-punem de maximul posibilde informaţie, din toate do-meniile formale obligatorii,pentru a putea jongla cu eleaşa dezinvolt. Dispărută ră-mâne, în acelaşi timp, fră-gezimea fără de care nune-am fi putut entuziasmapentru asemenea „flea-curi”. La capătul celor doi-sprezece ani de instruiresistematică pe care îi par-curseserăm, ne regăseamîn faza finală a antrena-mentului conceptual.

Despre sistemul perio-dic al elementelor lui Men-deleev nu mai ştiu azi decâtfrânturi, despre ciclul Car-not, Marea Teoremă a luiFermat sau Războiul deTreizeci de Ani, la fel. Amuitat conţinutul romanelorlui Sadoveanu şi mareparte din poeziile lui Emi-nescu şi-mi vine greu săconjug un verb regulat laplus-que-parfait. Ştiu, înschimb, alte lucruri. Am în-locuit între timp informaţiaprin experienţă, prin prefe-rinţe care mă individuali-zează, deosebindu-mă deceilalţi.

Situaţia de azi e exactcontrariul celei de peatunci: ceea ce ştiu acummă distanţează de restul in-divizilor; pe atunci, ceea cestăpâneam până la supra-punere cu prietena mea, neunea. Ea nu era altcevadecât o altă faţetă de-amea, o oglindă. Un coleg,„poet” sarcastic, suspectaîn spatele conversaţiilornoastre aparent altruisteun motiv mai degrabă mes-chin. Într-o poezie cu titlul„Egoism” ne descria camaşa: „fiecare om/ îşipoartă/ lumina lui/ ca să-ntâlnească în altă/ lumină/oglinda/ şi să-nsumezedouă linişti/ din care să iz-bucnească/ un război in-candescent./ Unul săabsoarbă lumina/ celuilalt,

îmbogăţindu-şi spectrul/cu o victorie care să-l con-vingă/ că el/ nu e decât unnimb senin de soare/ pecare stă scris EU.”

Pe atunci mi se păreaude la sine înţeles să avemaceleaşi convingeri. La felgândea şi ea. Ni se părealogic să exite doar o singurărealitate, un singur adevăr,universal valabil. Acumula-sem deja tot ce se putea dinştiinţa şi arta zilelor noas-tre şi, deşi dispreţuiammare parte din informaţiainutilă, descopeream deli-ciul de a le lega şi dezlegatotul cu uşurinţa cu caredestrami un nor de fum.Undeva între noi se încru-cişau ideile, construind„castele de fum” din năză-riri ingenios alternate. Oecuaţie cu două necunos-cute se transforma într-odilemă sentimentală cu doiprotagonişti, două soluţiiposibile, una prin poartadeschisă de Darwin şi cea-laltă conform unei reţete demurături ardeleneşti.Model de rezolvare nuaveam. Cam aşa ar fi pututarăta una din numeroaselenoastre „brain stormin-guri” pe teme aiurite. Totulera permis, câtă vreme ni-lputeam închipui, aceastafiind deja proba suficientăa existenţei sale.

De pe urma serii aceleiaam rămas cu o impresiedurabilă care m-a înoţit caun reper neclintit, toatăviaţa: iluzia comunicăriiperfecte.

Iluzia comunicării perfecte


George Petrovai

Nicăieri în lumea astalargă nu cred că o fiinţănormală se poate plânge deun exces de amabilitate şipoliteţe din partea semeni-lor. Dimpotrivă, oricând şioriunde este loc de maibine, că doar asta-i alcătui-rea paradoxală a omului:binele coexistă cu răul, dra-gostea cu ura, adevărul cuminciuna, blândeţea cuviolenţa şi politeţea cumârlănia.

Dat fiind că sufletul şiinima fiecăruia dintre noise dovedesc adăposturitrainice şi primitoare de-opotrivă pentru îngeri şidemoni, este de la sine în-ţeles că neîncetat trebuie săne preocupe grija pentruordinea şi curăţenia lăun-trică. Căci una este să te laşidominat de impulsuri săl-batice, impulsuri a cărordezlănţuire fără frâu nupoate să nu te pună într-opostură jenantă, şi cu totulaltceva este să dovedeşti înmomentele explozive căpoţi să-ţi stăpâneşti nerviişi să-ţi controlezi reacţiileprimitive, într-un cuvânt căeşti un om binecrescut.

Este adevărat că, acumca şi altădată, pentru mulţidintre semeni civilitatea în-seamnă doar o mascăagreabilă şi zâmbitoare, pecare o poartă cu eleganţaunor oameni de lume şi subcare-şi dosesc cu dibăciehăurile minciunii şi ipocri-ziei, lăcomiei şi zgârceniei,necinstei şi neomeniei.

Dar la fel de adevărateste că oamenii normalidintr-o societate echili-brată nu aşteaptă să li seimpună o conduită civili-zată prin admonestări,ameninţări, amenzi şi insti-tuţii corecţionale, şi cutoate astea ei să persiste înatitudinea lor josnic-sfidă-toare, posibil chiar ame-ninţătoare la adresa a totce-i înconjură: familie, co-legi, instituţii, legi, bunuripublice, ţară.

Asemenea însuşiri lău-dabile li se inoculează suga-rilor prin laptele supt de lamamele lor, lapte îndulcitprin bun-simţ, dragoste şiduioşie maternă, iar maiapoi prin acţiunea conju-gată a celor doi factoriesenţiali pentru formareacaracterelor tinere, respec-tiv pentru corectarea carac-terelor mai nărăvaşe –educaţie atentă şi credinţăîntăritoare!

Fireşte că nici o socie-tate, oricât ar fi ea de pros-peră şi civilizată, nu estescutită de serioase bătăi decap cu răufăcătorii şi nele-giuiţii pe care-i zămisleşte.Iată, bunăoară, societăţileApusului. Toate se lăfăie înosânză şi comoditate, dartoate se confruntă în ace-laşi timp cu insolubile pro-bleme datorate cruzimiitâşnită din ambiţii şi dingoana după confort, ori su-ferinţei atroce născută dinlipsa de înţelepciune. Căcinestăpânirea şi necumpă-tarea ajung până la urmă săfie plătite mult mai scumpdecât indolenţa ori neprice-perea, şi – aşa cum binespunea Eclesiastul – preatârziu ne dăm seama cătotul este deşertăciune şi

goană după vânt...Dar pînă ce vom ajunge

la înţelepciunea lui Solo-mon, o înţelepciune im-pregnată cu serioase dozede plictiseală faţă de bunu-rile şi plăcerile vieţii, ce ne-contenit i s-au aşternut lapicioare, trebuie să admi-tem că o guvernare este su-portabilă atunci cândmajoritatea cetăţenilor otolerează, ba chiar se aratămulţumiţi de ea, şi că o so-cietate devine prosperădoar atunci când membri-lor săi li se cere stăruitorsă-şi întrebuinţeze cu folostimpul şi spaţiul de mişcarece le revine în conformitatecu legile scrise ale aceleiţări şi cu legile nescrise aleomeniei.

Dar România? Aici ne-voia de civilitate este maiacută ca oricând. Şi asta de-oarece legile sunt nepermisde îngăduitoare cu tâlhariişi răufăcătorii de sus şi dejos (îndeosebi cu cei desus), de parcă cei care le-auelaborat, s-au gândit la eiînşişi după expirarea im-unităţii şi pierderea privile-giilor de care se bucură peperioada mandatului.

Apoi că puşcăriile ro-mâneşti au devenit adevă-

rate case de odihnă pentruplevuşca nelegiuiţilor, undeaceştia se îndoapă pe rupteşi lucrează când au chef, bachiar îşi permit să se răz-vrătească atunci când înconducerea acestor aşeză-minte se fac schimbări ne-agreate de ei.

În ceea ce-i priveşte pemarii rechini, ei bine, cufoarte puţine excepţii(Adrian Năstase, de pildă)aceştia scapă de detenţie,ba chiar o întind din ţară(vezi cazul Omar Haysam)atunci când – în cârdăşiecu unii medici şi cu anumiţireprezentanţi ai autorităţi-lor – ei hotărăsc că pre-ţioasa lor sănătate nu lepermite să suporte regimulpenitenciar, oricât ar fiacesta de blând...

Drept este că mulţi din-tre românii care lucrează înstrăinătate nu asimileazăde-acolo ceea ce-i bun, căcivin în România şi-şi dever-sează pe unde se nimereşte(străzi, baruri, parcuri etc.)întreaga mizerie, de carenici vorbă să se poată des-cotorosi în ţările apuseneaşa cum le pofteşte inima.

Şi încă ceva. După cumîmi mărturisea un poliţistfoarte cătrănit, spiritulcivic al românilor estepractic egal cu zero: Din co-moditate, ori poate deteama represaliilor, pur şisimplu cetăţenii refuză săse constituie în martori îm-potriva răufăcătorilor do-vediţi!

Nevoia presantăde civilizaţie


AlexandruStănciulescu-

Bârda

Slavă Domnului, că atrecut şi sfârşitul lumiide anul acesta, aşa cums-au dus şi cele de pânăacum! Aproape în fie-care an am fost anunţaţică vine… ,,Savanţii”lumii au ştiut exact şianul şi luna şi ziua şi oracând are loc sfârşitul.Deştepţi oameni! Că nus-a întâmplat, asta e alt -ceva! Important este căei au socotit şi au stabi-lit! Au numărat capito-lele din Biblie, versetele,apoi cuvintele şi literele,virgulele, punctele, spa-ţiile dintre cuvinte! Le-au adunat, le-au scăzut,le-au înmulţit, le-au îm-părţit, au extras rădăcinipatrate, au calculat sinu-surile, cosinusurile, tan-gentele, cotangentele şitot aşa, până au ajuns lasfârşitul lumii! Şi au fostmulţi care le-au dat cre-zare! Cum să nu crezi aşasavanţi?

În anii trecuţi, când s-a mai sfârşit lumea, ne-bunia a fost mult maimare decât anul acesta.Atunci sute de tineri s-ausinucis prin otrăvire, sub

supravegherea pastorilorcunoscători, pentru casufletele lor să ajungă în-aintea sufletelor noastre,ale păcătoşilor adică, peo planetă unde trebuia săopească o rachetă inter-planetară. În aceeaurmau să se îmbarce şisă fie duse la rai. Dacăajungeau acolo înainteacelorlalte şi nu se făceaprea mare bulibăşeală,aveau toate şansele să fieprimite, ca fecioarele în-ţelepte. După aceeavenea puhoiul cel marede suflete, dar şanselelor erau minime. Porţilese puteau închide pentrutotdeauna şi noi rămâ-neam ca fecioarele ne-bune din Biblie. Ceînseamnă informaţia,dom’le! Ştii precis cândtrebuie să mori! Intere-sant este, însă, că încazul respectiv, pastoriicu pricina uitaseră să sesinucidă ei înşişi, mai ră-mânând în lume, ca să-imai pricopsească şi pealţii!

Anul acesta, sfârşitullumii a produs alteforme de nebunie. S-augăsit destui naivi, ca sănu le zicem altfel, care s-au grăbit să cumpere cusume fabuloase buncăreantiatomice, ori să con-struiască altele noi, să leamenajeze împărăteşte,să îngrămădească acolo

alimente multe, cât sămănânce un oraş câtevaluni. Acum, dacă a trecutsfârşitul lumii, toată in-vestiţia a rămas un eşecca atâtea altele şi cheltu-iala s-a dus pe apa sâm-betei! Mde! Ion Creangăavea o vorbă, care mi separe potrivită aici: „Euştiu că sunt prost, darcând mă uit în jurul meuprind curaj!” Păi, nu?

Mă rog la Dumnezeucu lacrimi, ca pentru să-nătate şi pentru mân-tuire! Dacă ar fi să ia înseamă şi umila mea ru-găciune, sfârşitul lumiisă se desfăşoare aşa şiasta cât mai curând:lumea să se trezească,aşa cum s-ar trezi un omdupă un coşmar, dupăun vis urât. În coşmaulacela lumea era domi-nată de războaie, decrime, de atentate, de ca-lamităţi naturale, de su-ferinţe, de lacrimi, deboli, de nedreptăţi, defoamete, de sărăcie, deură, de minciună şi demulte altele asemenea;trezindu-se, lumea ar ficu totul altfel: o lume aiubirii, a frăţiei, a într-ajutorării. Lumea nouăsă fie formată din oa-meni cu sufletele curateşi nevinovate ca ale co-piilor, care să se iubeascăprecum fraţii. În lumeaaceea să nu mai existe zi-

duri şi porţi încuiateîntre fraţi, între părinţi şicopii, să fie pace întreţări şi popoare, să fiehrană din belşug, medi-camente pentru toatebolile. În lumea aceea sănu mai fie copii aruncaţila tomberon, copii or-fani, copii ai străzii şi aicanalelor, oameni hă-mesiţi de foame, fără locde muncă, înrobiţi de al-cool şi droguri, de pa-timi, fără hoţi, fărăcriminali şi violatori. Înlumea aceea munca săfie o bucurie şi fiecare săfie răsplătit pe meritpentru munca depusă, sănu mai fie nepotism, fa-voritism, mituire, secă-turile să nu se mai caţăreîn vârful piramidelor so-ciale, cartea să-şi reialocul ce i se cuvine pescara valorilor.

În lumea acea să fiemai multă credinţă înDumnezeu şi încredereîntre oameni; artele ade-vărate să fie respectate,iubite şi repuse la locullor iar falsurile şi kits-churile să fie aruncate lacoşul istoriei. Relaţiiledintre oameni şi dintreţări să se bazeze pe iu-bire şi pe respect reci-proc, ci nu doar peinterese meschine, peviclenie şi pe minciună.Din lumea aceea răul şitoată şleahta lui de sluji-tori să fie alungaţi înfocul iadului şi Dumne-zeu să vină ca un părinteîntre copiii lui!

Dar cine să ia înseamă ruga unui popă deţară!?

Sfârşit şide la capăt...


LianaSaxone-Horodi

Anul trecut a apărutla Editura „VREMEA”din Bucureşti, un nouroman al scriitoarei Ma-deleine Davidsohn: „În-vaţă-mă să trăiesc”.Volumul s-a născut într-o „zodie norocoasă”, bo-tezul având loc, în lunanoiembrie, la Târgul deCarte Gaudeamus şi apoila Librăria Sadoveanu.Lume multă, atrasă denumele autoarei, dejacunoscut publicului bu-cureştean şi, de prezen-tarea grafică a cărţii, unadin cele mai reuşite caremi-a fost dat să văd în ul-timii ani. Aplauzele lascenă deschisă pentrureuşita grafică, pe care osubliniez din „deforma-ţie profesională”, i secuvin tinerei graficieneŞlomit Davidsohn, soţialui Lary, fiul cel mare alMadei şi al lui Sergiu Da-vidsohn. După cum ve-deţi, totul rămâne înfamilie.

Când am auzit că su-biectul cărţii este legatde holocaust eram destulde îngrijorată. Ani de ziles-a scris atât de multdespre aceste vremuri,încât nu-mi mai puteamimagina ce s-ar maiputea aduce ceva nou.

Am luat în mână carteaşi am întors-o pe toatepărţile, găsind răspunsuldat pe coperta a patra deînsăşi autoarea romanu-lui: „Ani de zile m-a ur-mărit ideea că trebuie săscriu acest roman. Des-pre holocaust şi ororileacestei perioade existănenumărate cărţi. Rein-tegrarea supravieţuitori-lor în societatea din careau fost alungaţi, ostraci-zaţi, condamnaţi lamoarte, de fapt o pro-blemă la fel de majoră, afost abordată mult maipuţin în literatura ac-tuală. Romanul Invaţă-mă să trăiesc îşi propunetocmai această temă”.De fapt Mada (cum ostrigăm noi pe autoare),a dorit să dedice aceastăcarte de ficţiune părinţi-lor şi surorii ei, care ausupravieţuit holocaustu-lui.

Mărturisesc că decâte ori incep să citesc oproză scrisă de Mada nuo pot lăsa din mână pânănu o termin. De dataaceasta, la un momentdat, după atâtea întâm-plări stranii ca un joc aldestinului, nu m-am maiputut abţine şi am săritpagini să văd cum se ter-mină naraţiunea. Apoim-am căit şi, discipli-nată, am revenit acolo

unde pusesem semnulde carte. Nu poţi să nuurmăreşti mersul acţiu-nii scris cu atâta talent,nu ai voie să pierzi nici-osecvenţă. Este un romande acţiune, cu o arhitec-tură narativă care pur şisimplu captivează.

Nu am de gând să po-vestesc nimic din acţiu-nea romanului, vreau săstârnesc curiozitatea ci-titorilor şi să vă asigur cămerită să citiţi cartea.

Dacă această carte areuşit să mă îndepărtezede şevalet şi să mă reaşezla computer pentru ascrie, înseamnă că amfost captată cu adevăratde lectura cărţii. Nu-scritic literar, sunt unsimplu cititor, emoţionatde lectura unui roman

adevărat, aşa cum sescria pe vremuri.

Revin la coperta apatra şi citez câteva rân-duri scrise de autoare,despre personajul prin-cipal: „Aron, personajulacestei cărţi, reuşeşte săgăsească undeva, în stră-fundul sufletului său,puterea de a-şi încropidin cioburile unei exis-tenţe care părea fărăsens şi fără speranţe unnou viitor”.

Mi-aş permite săadaug că paginile în careapar ţiganii sunt magis-trale. În orice caz imagi-naţia autoarei esteuimitoare. O realizareepică excepţională. Nupierdeţi ocazia să citiţi„Învaţă-mă să trăiesc ”!

Un nou romanal scriitoareiMadeleineDavidsohn


Corneliu Leu

În memoria genera-ţiei de confraţi mai mari:cea a lui Mihu Drago-mir, Dimitrie Stelaru,Neculai Tăutu, GeorgeDan, Tudor Muşatescu,Geo Dumitrescu, RaduBoureanu, Ghiţă Dinu,Lucian Grigoresccu, IonVlad, Spiru Chintilă,Petru Dumitriu, GelluNaum, Laurenţiu Fulga,Saşa Pană, Radu Tudo-ran, Alexandru Balaci,Mati Aslan, Eugen Schi-leru, Nicolae Mărgeanu,Nicolae Crişan, NicolaeJianu, Mircea Marc, dela care am apucat săînvăţ ceva din lupta cuponcifele vremii.

[1]Era o iarnă tristă şi-o

atmosferă de teroare.Tata fusese radiat dinbaroul avocaţilor şi lăsatfară nici un venit fiindcăfăcuse politică liberală,mama, din nici un altmotiv decât ca soţie a lui,nu mai era medicul spi-talului ci bătea drumu-rile la nişte dispensarede pe Canal, unchiulmeu episcopul fuseseucis în mod criminal, unalt unchi scos din rându-rile armatei, iar câţivadintre profesorii mei dela liceu arestaţi sau mu-taţi pe la şcoli de cartierde unde fuseseră la noiavansaţi învăţătorii. Ceicare luptaseră pentruputere mai mulţi ani,consolidându-şi-o în1948, îi pedepseau peadversari răsplătindu-şisusţinătorii cu funcţiileacelora, aşa cum pe pla-nul literar către careeram atenţi noi, tineriicu aspiraţii, poezia lui

Arghezi fusese decretată„a putrefacţiei”, A. Tomaera făcut academician şipoet naţional, DuiliuZamfirescu, Liviu Re-breanu, Ionel Teodo-reanu, Gib Mihăescu,rafinamentele teatraleale lui Camil Petrescudispăreau complet, lă-sând ca singur monu-ment abilitatea politică alui Sadoveanu, avangar-diştii ca şi misticii şi na-ţionaliştii erau declaraţiindezirabili ca şi Baco-via, Blaga sau Ion Barbu,iar revistele literare că-pătau titlurile entuzias-mului proletcultist fiindîncredinţate unora careîşi dovediseră angaja-mentul şi admiteau con-trolul direct de partid.Acest control era exerci-tat de activişti care învă-ţaseră să te îngheţe cuautoritatea tovărăşeascăîmpreună cu unii maisfătoşi ce se pretindeauscriitori ai clasei munci-toare, care ne spuneaunouă poveşti din ilegali-tate, iar apoi au începutsă le scrie spre a se fic-ţiona o activitate subver-sivă şi prosovietică ce nuexistase decât prinagenţi provocatori tri-mişi direct, dar care, peurmă, tot circulându-şipoveştile prin propa-gandă forţată, a fost pre-luată şi consfinţită înpaginile de istorie pro-priu zisă, a cărei trans-formare începuse sub unnume dubios ce semna

Mihail Roler. Acestapărea a fi, la un momentdat, cel mai importantfactor ideologic, fiindcăşi interpretarea istorieiera un important factordeterminant de ideolo-gie, având jaloanele clareale materialismului isto-ric, iar istoricii dând in-terpretări convenabile şipretându-se la falsificăriau avut întotdeaunafuncţii importante încenzura şi îndrumareade partid.

Comandamentelor luiRoler, sau ale grupuluide politruci din umbrăpe care el îi reprezenta, ise supuneau cei impuşispecialişti pe categorii deistorie, respectiv, în isto-ria literaturii şi în modulcum epurau din biblio-teci şi şcoli vechea litera-tură impunând câtevalucruşoare reuşite maimult tematic decât artis-tic de către vechea gene-raţie atrasă şi tentatăprin bani şi prin faptulcă foiletonistica literarăde partid scria despreasemenea „opere de tipnou” mai multe paginilaudative decât însumauele în întregime. Iar noi,cei care debutam, erammânaţi direct spre „iz-voarele curate ale litera-turii ruse şi sovietice”din care o editură ape-cializată: „Cartea Rusă”,publica mai mult dedouă traduceri pe zi, câtera marea producţie acelebrului „Doubleday

international”. Dirigui-toarele acestei edituri,basarabence care găz-duiseră agenţi bolşevici,prin rolul de ţiitoare fi-indu-le recunoscut sta-tutul de ilegaliste, lucrauşi direct la CC, cum se-ntâmpla şi cu îndrumă-torii revistelor. Erau cutoţii nişte aparatcici, de-cidenţi importanţi pen-tru domeniul creaţieiliterare şi artistice, atâtavreme cât noi nu-i ve-deam pe cei de mai sus,care dădeau „linia”,adică indicaţia adulatăcu religiozitate. Eraunişte cvasi-intelectualipuşi drept control departid asupra revistelor,editurii (că era doar una:Editura de Stat, devenităapoi EPL), catedreloruniversitare, sidicatelordin artă sau uniunilor, eifiind „legătura” de lacare liderii obştilor aleşidintre artişti care-şi do-vediseră colaboraţionis-mul „luau linia” pe caretrebuiau să o aplice,adică direcţiile pe care îţiputeai vedea lucrareapublicată şi se putea câş-tiga un ban.

De aici au făcut ase-mănarea cu acel conceptal „criticii de direcţie”aplicat în istoria literatu-rii şi a artelor pe cu totulalte criterii estetice; le-aplăcut formularea şi s-auautointitulat astfel întă-rindu-şi şi mai mult dic-

Completare tristă la un jurnal din 1949

Critica de direcţie alămuririi şi dumiririi (I)

tatura ideologică. Pentrucă una era să te numeştiactivist care se băgaprintre muncitori fă-când-o pe populistul şiobligându-i să strige lo-zinci sub supraveghere şialta să fii critic de direc-ţie ca marii boieri acade-micieni de pe vremuri.Aşa că şi-au luat în seriosacest titlu, au început să-şi scrie îndrumările ideo-logice tot cu acelaşilimbaj de lemn, dar cutitlurile pompoase alecriticii de direcţie, fă-când din ele articole defond şi de orientare, ana-lize de specialitate şichiar cursuri. De multeori ei le dictau altora,ceva mai citiţi, care lerescriau mai corect şiastfel numărul „critici-lor” se înmulţea necon-tenit devenind la fel demulţi ca şi creatorii pro-priu-zişi, fiindcă articolede îndrumare, repetândmereu aceleaşi lozinci, sescriau mai uşor decât be-letristica, fie ea şi sche-matică. Astfel, numărulde autori de articole şiarticolaşe înmulţindu-se, se mărea şi obşteabreslelor. Pentru ca şi ei,autorii acestora, se os-mozau între timp cu ob-ştea respectivă, deve -neau membri ai ei, direc-tori de publicaţii, şefi decatedre, editori, respecti-vele instituţii ne maifiind doar îndrumate departid, ci erau şi confis-cate din exterior, şi cuinstructorii de partid in-traţi în interior. De unde,aceştia puteau fi aleşi înfuncţii de conducere; iar,cu ei în frunte, asociaţiileprofesionale deveneaudirect eşaloane ale pro-ducţiei propagandei de

partid în domeniu.Masei de creatori i setransmitea astfel, direct,comanda socială, iar ac-tiviştii de partid luândfrâiele criticii, exercitaucontrolul de la faţa locu-lui. Mult aşteptatul foile-ton al cronicii despecialitate care făcea încâteva reviste săptămâ-nale evaluarea creaţieiera, de fapt, analiza departid exercitată în vir-tutea acestui control; iarselecţia studenţillor pecare aparatcicii ajunşişefi de catedre şi-o fă-ceau pe criteriile lor, aju-tându-i tot pe acestecriterii să debuteze sausă avanseze la studii înURSS, asigura dezvolta-rea şi perpetuarea siste-mului.

Din acest motiv, ge-neraţia mea s-a formatcu totală neîncredere,dacă nu chiar şi cu teamăîn privinţa criticii lite-rare, acest sentimentdăinuind până când miş-carea browniană maipresus de principii acreat, atât de bine înfipteîn realităţile societăţii

socialiste, găşti de inte-rese meschine şi sforăriitovărăşeşti, de vreme ce„organele” vegheau şimari lovituri mafiote totnu se puteau da. Atunci,cei care au început a seînhăita în găşti, s-auaplecat şi au devenit maiîngăduitori cu cei din„aparatul critic” care lefăceau interesele, cu maimult sau mai puţină voiede la partid, adică de latovarăşii care deveniserăîntre timp critici de di-recţie intrând în interio-rul obştilor noastre. Şi,astfel, când s-a înfiinţatUniunea Scriitorilor, cuSadoveanu, formal, pre-şedinte, unul dintre ceitrei secretari a fost alesNovikov, rus din CetateaAlbă sau Odessa, arestatca student matematicianla Iaşi, trecut prin Dof-tana şi ajuns activist,translator la CC a înalte-lor convorbiri în limbarusă pe care o ştia maibine decât româna potic-nită în care scria. Dar, încondiţiile în care fostulsocial-democrat Ion Pasera pus ministru doar de

formă, fiind unul dintrecei docili care accepta-seră absorbţia la comu-nişti, Novicov mai gira şifuncţia de secretar gene-ral la Ministerul Artelor,condus de fapt de secre-tarul general NicolaeMoraru care, tot aşa,vorbea româna cu accen-tul din copilăria mahala-lei alogene din Tighina;şi, tot Novikov, mai făcearotiri la conducerea ofi-ciosului „Flacăra” al Uni-unii Sindicatelor deArtişti, Scriitori, Ziarişticu Ion Vitner, dentistbucureştean trecut pe laavangardiştii cărora lefăcea plombe şi extracţiişi ajuns activist prin„Ajutorul roşu”. E vorbade acelaşi Vitner care apreluat la litere catedrade unde era înlăturat Ge-orge Călinescu, dreptbună lecţie pe care o pri-mea fiindcă le cântase înstrună ajungând deputatde partid satelit mic-bur-ghez în primele AdunăriNaţionale, la alegerilecărora, urnele s-au căratcu tancuri sovietice.

Va urma


Una din provocărilemajore ale omului con-temporan pare a fi aceeaa libertăţii individualefără limite, exprimatăprin dreptul la orice.Omul se crede îndreptă-ţit sa aibă tot ceea ce îşidoreşte. Omul poate ră-mâne suveran în lumeacare-l înconjoară cu con-diţia de a rămâne suve-ran peste sine însuşi. Emult mai greu să-i dai li-bertate cuiva, decât să-lcontrolezi. Când contro-lezi pe cineva, obţii ceeace tu vrei. Când dai liber-tate cuiva, acea persoanăobţine ceea ce ea vrea.,,Aflaţi adevărul, şi el văva reda libertatea”. Or,pentru a cunoaşte adevă-rul, trebuie să fii dejaliber; fără libertate ade-vărul nu va avea nici unpreţ şi, de altfel, desco-perirea lui nici nu va fiposibilă. Libertatea, larândul ei, presupuneexistenta adevărului, alui Dumnezeu, a unuisens. Acest lucru elibe-rează, iar libertatea con-duce la adevăr şi ladescoperirea unui sens.Libertatea trebuie să fiepătrunsă de iubire şi iu-birea de libertate. De laapariţia omului, majori-tatea acestora trăiesc însclavie. Ei nu s-au elibe-rat din sclavie, din con-

tră, au căzut şi mai multîn ea. Evoluţia tehnolo-gică ne dă numai impre-sia eliberării, dar prinmijloacele ultramodernefolosite, omul este con-trolat până la anihilare.Firele nevăzute cu careomul este prins în lanţu-rile sclaviei se multiplicăşi contribuie la îngroşa-rea acestora. În carteasa, ,,Despre sclavie şi li-bertatea omului,,, Niko-lai Berdiaev afirmă că:,,Omul trăieşte în scla-vie, adesea fără să fieconştient şi uneori chiarplăcându-i starea lui.Dar omul aspiră şi sprelibertate. Dar ar fi o gre-şeală să credem că omuliubeşte libertatea. Şi ar fio greşeală şi mai mare săcredem că libertatea esteun lucru uşor. Dimpo-trivă: libertatea este difi-cilă, iar sclavia esteuşoară. Iubirea de liber-tate, aspiraţia spre elibe-rare sunt indicii ale unuinivel ridicat şi dovedesccă în interiorul său omula încetat să mai fie unsclav. Există în om unprincipiu spiritual, inde-pendent de lume şi dedeterminismul ei. Elibe-rarea omului nu este o

exigenţă a naturii, a ra-ţiunii sau a societăţii, ci aspiritului”. Eliberareaspirituală a omului va re-prezintă o victorie împo-triva spaimei şi a morţii.Libertatea nu înseamnăsă faci ce vrei, trăind înegoism şi mândrie. Li-bertatea nu înseamnă „afi”, ci cum „ar trebui săfii”. Atât timp cât inimanu este libera să iu-bească, să ierte, să se bu-cure, să fie mărinimoasăşi prietenoasă, atât timpcât nu scăpăm de noi în-şine, nu suntem liberi.Numai prin asocierea iu-birii şi a libertăţii se rea-lizează o persoană liberăşi creatoare. Activitateacreatoare este o eliberarede sclavie. Omul nu eliber decât în măsura încare e însufleţit de unelan creator. Creaţia necufundă în extazul clipei.Produsele creaţiei existăîn timp, dar creaţia însine este în afara timpu-lui. Se poate spune ace-laşi lucru despre oriceact eroic care poate să nufie subordonat nici unuiscop, ci să constituiedoar extazul clipei. Daractul eroic poate fi osursă de ispită, de orgo-

liu, de afirmare de sine.Acesta este eroismul pur,aşa cum 1-a conceputNietzsche şi cum îl con-cepe Malraux. Extazuleliberator poate îmbrăcala om forme foarte va-riate. Există extazul lup-tei, extazul erotic, poateexistă extazul mâniei, întimpul căruia omul sesimte capabil să distrugăo lume întreagă. Existăextazul slujirii acceptateca sacrificiu, extazul cru-cii, adică extazul creştin.Extazul semnifică întot-deauna o ieşire din sta-rea de captivitate şi deaservire, ieşirea spreclipa de libertate. Dar ex-tazul poate aduce cu sineşi o stare iluzorie, le-gându-1 pe om de o scla-vie şi mai profundă.Există stări de extaz caresuprimă frontierele per-soanei, cufundând-o înimpersonalul elementcosmic. Extazul spiritualeste caracterizat prinfaptul că el întăreşte per-soana, în loc să o dis-trugă. Persoana în starede extaz poate foartebine să iasă din ea însăşi,dar rămânând ea însăşi.Omul este sclav cândeste închis în sine, dar şicând se dizolvă în imper-sonalul element al lumii,în primul caz, omul estevictima ispitei individua-lismului, în al doilea estevictima ispitei colectivis-mului cosmic şi social.Eliberarea spirituală aomului este o orientarespre libertate, spre ade-văr, spre iubire. Liberta-tea nu poate fi lipsită deobiect. Lucrarea sfântăîn care lumea s-a angajat


prof

. dr.

Gheo

rghe

Vale

rică C

impo

ca

„Omul s-a născut liber şi estepretutindeni în lanţuri”

Jean Jacques Rousseau

În căutareaadevărului.

Despre adevăr (4)


Ca o spadă versulMi-e versul spadă

la TârgoviştePriviţi, nu o ascund

în teacăMânerul ei cu gardă

de piropprin mână sufletul

îmi leagă

Metafora e scutierul PanzaRugina ea n-o lasă s-o atingă

Chiar mori de vânt de-mi ies în caleE datoria ei să le învingă

A fi sărac nu-i, totuşi, o ruşineDar Doamne nu mă lua menirii

Căci de voi săraci în poezieCu spada mea eu mă voi da pieirii.

Mi-e versul spadă de TârgovişteÎn ea puterea se adună

Mamă cum oare n-ai muritCând mă năşteai cu ea de mână

Îndemn semenului meuCât ai mâinile întregi şi cap normal pe umeri,

Cât ochii îţi sunt limpezi şi vezi cu ei să numeri,Fii vajnic, omul meu, ca urşii şi ca leii

Să te invidieze de-a pururea şi zeii

Chiar stânga de-ţi lipseşte, să nu te doară faptaSă uluieşti şi piatra de poţi să faci cu dreapta,

De ai beteag un ochi, iar celălalt ţi-e teafărSă sfredeleşti în zare, ca-n noapte un luceafăr.

Când soarele amiezii îţi dăruie culori,Când tot spre el se-nalţă miresmele din flori

Să fii în locu-n care de mic îţi ai menireaŞi-n tot ce faci, să pui la temelii iubirea.

Să nu mâhneşti pământul, că îl striveşti în van,Fiindcă, de-l calci cu rost, el nu-ţi va fi duşman

Ferească-te păcatul să îl umbreşti degeabaCăci umbra-ţi fără rost ar ofili şi iarba.

Poemul toamnelor melemă răsucesc prin toamna asta ca un vânt

mai sec ca un sărut de circumstanţăspre o altă toamnă-ncerc să mă avânt

şi-ascult dulăii vremii lătrând ursuz la clanţă

Se vâră adânc în mine tristeţea din copacice şi-au pierdut culoarea ca pozele bunicii

miroase întomnarea a prânz de vârcolacişi-a fugă necurmată de lupii lungi ai fricii

prin calendarul minţii cu-un tic tremurătormă răsfoiesc prin toamne ce parcă nu au fost

aş ascuţi din nou uitatul meu topordar gândul mi-l întorc ştiind că n-are rost

prietenii şi leatul copiii-şi duc la şcoalăşi fraţii mei mai mici toţi luptă să şi-i crească

doar eu însingurat, ca dărâmat de-o boalămă flutur printre toamne ca-ntr-un ţinut de iască

mă răsucesc prin toamna asta ca un vântmai sec ca un sărut de circumstanţă

spre o altă toamnă-ncerc să mă avântşi-ascult dulăii vremii lătrând ursuz la clanţă

dar tot te-aştept iubito de unde-ai fi să viicum te-aşteptam, şi-atunci, la ani-mi douăzeci

iar toamna asta lungă o primăvară-ar fide mi-ai intra în casă şi n-ai vrea să mai pleci

în griji cotidiene domestici să ne zbatems-avem şi noi copii cum ne-au avut părinţii

la poarta-ncărunţirii de mână demn să batemşi eu de alte toamne să nu mai trag cu dinţii

Şi ninge aici în munţişi ninge-aici în munţi, schizofrenie albă

un cer ca de papirus stă gata să mă soarbămă mai aştepţi sau poate copitele de cerb

nepotcovite zvonuri din gândul tău mă şterg

cohorte de năluci se mişcă în ninsoaretresar agonizând molizii în picioareun aisberg rebel îmi bubuie în cord

şi-aud mugind de foame, renii, la polul nord

cum aş dori să plec, iubito, chiar acumdar nu văd nicăieri vreun început de drumspre tine să mă poarte, din ger să mă adunişi să mă duci în casa în care creşti lăstuni

să-nchizi grăbită uşa şi să îi pui zăvorulapoi să tragi la geam, pe dibuite, storul

să nu mai văd afară, să nu mai ştiu să iestu să mă vindeci, tandră, de silă şi de stres

cum aş dori să plec, iubito, chiar acumdar nu văd nicăieri vreun început de drum

şi ninge-aici în munţi, schizofrenie albăun cer ca de papirus graniţii stă să-i soarbă.


POEM

E DIN

Mito

logi

a mea

- Ion

Ianc

u Val

e


Dona Tudor

Perpeleală. Moşmon-deală. Răfuială. Trăncă-neli. Schimonoseli.Nechibzuinţă. Nestator-nicie. Diletanţi. Obtuzi.Nătângi. Atotştiutori.Atotcunoscători. Atotîn-ţelegători. Rivalităţi.Duşmănii. Bogăţie. Glo-rie! Vor dăinui aminti-rile. Dacă vor maidăinui. Negustorii degrosolanii gândesc săpună pe tarabă aceleaşigânduri. Când ţi-ai văzutsacii în căruţă, e bine săte uiţi în jur, dacă vrei săîntorci spatele.

Cine se împiedică deadevăr, e destinat mersu-lui în genunchi. Pasul pi-ticului nu ajută lasăritura în înălţime. Cândse încaieră conştiinţa şicariera, nefericitul purtă-tor al celor două e prinsîntr-o cuşcă. Cine ar

putea, cu vorbe bune, sădea jos din copac o pisică,n-ar mai avea nicio neli-nişte. Pace şi bunăvoinţă.Oameni mărunţi pentruvremuri mărunte. Sforariînhămaţi la şareta clov-nului. Nu mai stau înge-rii de pază la palatulraiului. S-au pus vorbeleîn strai de ospeţie. Nicipentru aproape. Nicipentru departe. Pentruaici. Pentru acum. Dru-meţia vorbelor se înfundăîn groapa suferinţei. Ni-meni nu mai lasă zălogpentru nimic.

Unii spun vorbe. Alţiise sperie. Cu hârtie şifără hârtie. O scenetărâvnită. Printre zulufi, setranşează pe bucăţi, par-cela puterii. Zbuciumare.Prezis. Interzis. Jambon.Clopoţei. Sarmale. Fiorulvictoriei arde. Grea po-vară. Una e să sari lagâtul învingătorului, altae să sari la gâtul învinsu-lui. Se străbate singurpotecă îngustă a mântui-rii. Sclifoseli. Săritul laberegata aproapelui e unsport tradiţional. La-crimi şi şfanţi. Nu e înţe-lept să vinzi pe datorie,ce ai cumpărat cu bani

peşin. Plăcere sau inte-res. Unii par mai intere-saţi să împărtăşeascăinformaţii. Alţii să le ob-ţină. Cine dezleagă taină,are insomnii. Nimic po-sibil pe cont propriu.Alegerea ta e alegerea al-tora. Penibil. Hazliu.Grotesc.

Speculaţii politice.Speculaţii trecătoare.Vieţi trecătoare. Rămâi înistorie cu ceea ce laşi înistorie. Naivităţi fertile.Trubadurii textelor poli-tice s-au înamorat dehârtiuţe. Aşa se scrie isto-ria. La ceas de seară. Pedrum bătut. Izbânda cui?Vom fi tovarăşi de drum.

Dacă s-ar gândi bine,guvernarea ar trebui săse străduiască să re-nască. Triumfuri trecă-toare. Răbdare şisperanţă. Când pierzi ocompetiţie, importanteste să câştigi spiritulcompetiţiei. Licărul ad-miraţiei se pierde pefuriş. Şubred. Insipid.Minor.

Provocări. Interpre-tări. Nelămuriri. Acor-duri denunţate. Acorduriasumate. Misterele poli-ticii romaneşti. E greu să

priveşti mai departedecât poţi vedea. Trans-parenţa are calitatea sti-clei. E casantă.Neaşteptatul şi neprevă-zutul nu se încadrează întiparul logicii. Logic e cănu are rost să trăieştiacolo unde nu ai nimicde făcut.

La Conferinţa de laTeheran, Winston Chur-chill spunea: „ Adevăruleste atât de preţios, încâtadesea trebuie să fie slu-jit de un corp de gardăalcătuit din minciuni.”Se spune că lui Stalin i-aplăcut această frază. Semai spune că şi diavolulse ascunde în detalii. Iardespre drumul spre iadse spune că e pavatmereu cu înteţii bune. Artrebui să ne gândim, maides, la ceea ce se spune.

Taine,tâlcuri,

învârteli...

care dintre cei doi, Eminescu şiziaristul de la „Democratul”, şi-aexprimat nebunia? După cum sevede Mihai Eminescu, în aceastăsituaţie, a avut dreptate. Ştefan celMare şi Sfânt a fost canonizat decătre Biserica Ortodoxă Română.Sunt sigur că propunerea noastrăca Eminescu să fie canonizat,peste ani, v-a fi acceptată de Bise-rica Ortodoxă.

Prin opera şi viaţa sa Eminescua avut, totuşi, „o… răsplată jertfeisale: cunoaşterea. Acum el va aflacă îngerul – simbol al desăvârşirii,al purităţii - nu este în iubită, ci totîn el; că el nu avea nevoie să se în-alţe prin ea, ci ea, fiinţă de lut, ar fitrebuit să năzuiască spre culmilespiritului pe care-l stăpânea el”.(Zoe Dumitrescu-Buşulenga). Sis-temul gândirii poetice disimuleazărealitatea, câtă vreme gândireapoetizantă numeşte o realitate.

Opera lui Eminescu este o che-mare lansată, o invitaţie disimu-lată, o invitaţie disimulată, spre

Întrebare, spre nelinişte. Răspun-surile sunt un acum, cu sensulspre ceea ce va fi. Implicarea vii-torului dă impresia pentru poet dea fi deja un stăpân virtual al unuitimp viitor. Sensul spre Eternitatese împlineşte astfel. Opera poeticăşi publicistica eminesciană tre-zeşte latenţe spirituale. Ea seidentifică uneori cu speranţa, căcisperanţa este şi ea o tensiune spi-rituală spre viitor. Opera lui Emi-nescu este o reaşezare de lumi. Eleste un ritm aparte în poezia mo-dernă. El este propria sa poezie.Căci el este, veşnic, Poetul.

Eminescu...Continuare din pagina 4

Vorbind despre fic-ţiune, v-am vorbit maimult despre roman şimai puţin despre teatru,o altă formă dintre emi-nentele sale manifestări.Desigur, este o mare ne-dreptate. Teatrul a fostprima mea iubire, dinmomentul în care, pevremea când eram ado-lescent, am văzut primareprezentare dramaticădin viaţa mea pe scenaTeatrului Segura, dinLima, “Moartea unuicomis voiajor” de ArthurMiller, spectacol ce m-aemoţionat profund şi m-a determinat să scriu odramă despre incaşi.Dacă Lima anilor cinci-zeci ar fi cunoscut o pu-ternică mişcare teatrală,astăzi aş fi fost mai de-grabă dramaturg şi n-aşmai fi ajuns romancier.Dar cum nu a fost să fie,m-am orientat din ce înce mai mult către artanarativă. Însă iubireamea pentru teatru n-aîncetat niciodată, zăcândpitită în umbra romane-lor, precum o ispită şi onostalgie, ce reveneauputernic în spiritul meu,mai ales când vedeamvreo piesă care-mi sub-juga sufletul. La sfârşitulanilor şaptezeci, aminti-rea încăpăţâ a unei mă-tuşi centenare, Mamae,care, spre sfârşitul vieţiisale, întorsese spatelerealităţii înconjurătoarepentru a se refugia înamintiri şi în ficţiune,mi-a sugerat o poveste.Am simţit această stareca un semn al destinului,văzând în amintirea ei o

poveste demnă de a fipusă în scenă unde vaprinde cu adevărat viaţăşi va avea parte de splen-doarea ficţiunilor reu-şite. Am scris-o în stareade febrilitate a debutan-tului şi avui plăcerea de-a o vedea pusă în scenă,cu Noma Aleandro înrolul principal, iar deatunci, între două ro-mane, două eseuri, amrecidivat de mai multeori. Dar ceea ce nu mi-aşfi imaginat niciodată estefaptul că la vârsta deşaptezeci de ani voi urca,de fapt, mă voi târî pescenă pentru a deveniactor. Această aventurătemerară m-a făcut sătrăiesc pentru primadată, pe propria meapiele, miracolul de a fiactor, mai ales pentru ci-neva ca mine care şi-apetrecut viaţa scriind fic-ţiuni, deci miracolul de ada viaţă timp de câtevaore unui personaj creatprin imaginaţia sa, de atrăi propria ficţiune înfaţa publicului. Nicio-dată nu voi putea mul-ţumi destul de multdragilor mei prieteni, re-gizorul Joan Olle şi actri-ţei Aitana Sanchez Gijon,de-a mă fi îndemnat săîmpart cu ei această fan-tastică experienţă (înciuda tracului pe care l-

am avut, la debutul meuca actor).

Literatura este o re-prezentare special de în-şelătoare a vieţii care,totuşi, ne ajută s-o înţe-legem mai bine, care neajută să ne orientăm înlabirintul în care ne-amnăscut, prin care trecemşi în care murim. Litera-tura este cea care ne răs-plăteşte din plin pentruvisele şi frustrările pecare ni le produce adevă-rata viaţă şi datorită lite-raturii descifrăm, celpuţin parţial, aceastăhieroglifă care este demulte ori existenţa, pen-tru majoritatea fiinţelorumane, în principal pen-tru noi, creatorii de fic-ţiuni, care avem maimult îndoieli decât certi-tudini şi mărturisim per-plexitatea noastră în faţaunor subiecte precumtranscendenţa, destinulindividual şi colectiv,existenţa sufletului, sen-sul sau non sensul isto-riei, cunoaşterearaţională de până la li-mita percepţiei noastreşi de dincolo de ea.

Am fost mereu fasci-nat, imaginându-miaceastă circumstanţă ne-sigură când strămoşiinoştri, abia diferiţi deanimal, abia descope-rind limbajul ce le per-

mitea să comunice întreei, au început, în peşteri,în jurul focului, în nop-ţile pline de ameninţări -fulgere, tunete, răgeteleanimalelor -, să născo-cească poveşti şi să le re-lateze, transmiţându-ledin generaţie în genera-ţie. Acesta a fost mo-mentul crucial aldestinului nostru, căcitocmai în interiorul aces-tor grupări de fiinţe pri-mitive, captivate devocea şi de imaginaţiapovestitorului, a debutatcivilizaţia umană, din in-teriorul acestor grupări aînceput lungul drumcare, încetul cu încetul,ne va umaniza şi ne vapermite să descoperimindividul suveran, deta-şându-l de restul tribuluişi, o dată cu el să desco-perim ştiinţa, artele,dreptul, libertatea, săcercetăm misterele natu-rii, ale corpului uman,ale spaţiului şi să călăto-rim printre stele.

Traducere: Mircea Cotârţă([email protected])

Ziarele sunt autorizate săpublice acest text în orice

limbă, numai după data de 7decembrie 2010, ora 17.30,

ora oraşului Stokholm.Fundaţia Nobel 2010.


Mario Varga Llosa

Elogiul lecturiişi al ficţiunii (7)


Aşa doar...Să te sărut afară, şi nu-n bucătărie,S-avem deasupra sălcii, sau salcâmiŞi fânul proaspăt, aşternut, nu fie,Aşa doar ne-om păstra mai puri,mai buni...

Şi să uităm de camere pătrate,Să evadăm iubito într-o zi,Cu ochii-nchişi, cu capul dat pe spate,Căci paşii singuri s-or călăuzi.

Doar somnul greu să-l laşi în dormitoare,Vei naşte, draga mea sub un cais,Bătuţi de ploi şi mângâiaţi de soare,Căci, draga mea, aşa ne este scris.

Şi glasul ierbii când o să ne chemeÎn templul ei, noi vom intra pe rând,Tu mai târziu, eu, poate mai devreme,La stele căzătoare numărând...

E atâta linişteîn crâng câteodatăE atâta tăcere-ntre noi câteodatăşi aerul atât de subţire şi purşi tu eşti atât de miratăcând gândurile-mi simţi plutindîmprejur

şi tu eşti atât de miratăcum stăm în genunchi doi prietenistrăinipăsări de noapte spre noi noroculîl poartăşi nici nu ştim când din genunchine-au crescut rădăcini...

e atâta tăcere-ntre noi câteodatăşi în bătăile inimii timpul îl numerişi zâmbeşti şi eşti atât de miratăcând vezi că aripe încep să necrească din umeri

e atâta tăcere-ntre noi câteodată

şi aerul atât de pur uneorişi tu nu-nţelegi şi eşti atât de miratăcând curg din braţele noastreroiuri de flori...

e atâta linişte-n crâng câteodată...

Sosesc cocoareleSosesc cocoarele... în amintireşiruri de aripi căzând din cerşi cade o ploaie albă-n neştirepe pleoapele-mi grele de-atâta eter...

Oraşu-mi perindă imagini de cearăpe străzile goale mânjite cu lut...şi plouă-neştire o ploaie amarăpe străzile burgului necunoscut

Paşi-mi pe tine iubită te strigăcocoarele-aduse şi duse de vântte caută şi ele albastră verigăverigă-ntre mine-ntre cer şi pământ

ZoriŞi aerul atât de dens era...Umbrele noastrevertical călătoreau înspre ţărână,iar dimineaţa de şoapte încă greasta prinsă de un colţ de lună...Iar noi, în margine de vis,goi, în albastrul ce desparteun iris de un alt iris,o moarte de o altă moarte,crucificaţi în răsărit,ecou etern al celor pieritoare,al celui veşnic osânditla dragoste şi cugetare,treceam pe drumul dilatatîn cercuri infinite...concentrice figuri de plumbtreptat, treptat topite...

E cărarea-ţi presăratăcu fluturicu aripe moi, tivite-n luminăşi stai pe un nor, mai râzi şi mai scuturifragilele-ţi gânduri de cer şi de humă...

Atâta de prins eşti de jocu-ţi stăpâneşi uiţi datoriile de dumnezeuaruncând din nou peste lumedupă o ucigaşă furtunăun curcubeu...

Acoperişuri plutindîn amurgAcoperişuri plutind în amurg,Corăbii ciudate întoarseCu catargele înfipte-n pământCu coşurile cruci fumegoase.

Amurgul în trupuri de cruciSe pierde în noaptea-n neştireŞi crivăţul urlă din nou prin uluciDin ţara-i de rea pustiire.

E iarnă acum prin salcâmiSalcâmii cu trunchiuri vânjoaseArd rece din nou în amurgPrivind visători peste case.

Prinde din nousă amurgească-n frunzePrinde din nou să amurgească-n frunzeŞi-n toamna mea din nou se însereazăPe cerul roşu trec şiraguri greleDe păsări care zboru-şi delirează

Suntem asemenea păsărilor toamnaUnde am fi dorit o altă zareŞi-mbolnăviţi de-atâta depărtareCădem frunzişuri galbene pe drumuri

Şi ne aprindem de la dorul aprigŞi lumea iar aflată printre ruguriO dăruim iar gândului şi ceţiiAlbastre pure coborând din cruguri...

Poeme deMirceaDrăgănescu

25nr. 60 n noiembrie 2012

O povesteşi atât

AdrianaGeorgiana Epure

Aceasta este o povestedespre un el... Nu are unnume, dar de dragul po-veştii o să-i spunem „El”,cu majusculă. El e o fireciudată, nedefinită, cer-tată cu fericirea. El are opersonalitate complexă,greu de înţeles, abs-tractă. E genul de om zi -ua vesel, seara trist; ge -nul de om căruia îi placesă stea de vorbă cu el în-suşi; genul introspect...poate prea introspectpentru gustul apropiaţi-lor. Soarta nu prea i-afost prietenă şi l-a târâtnemiloasă printre deza-măgiri noroioase, mur-dărindu-i hainele, dar nuşi sufletul. Încă de cândera copil şi a văzut-o pemama aşezându-i cugrijă cadoul modest subbradul de Crăciun şipână când prima fată pe

care a iubit-o s-a jucat cuinima lui asemenea unuipuşti care bate mingeape terenul de fotbal, ne-fericirea i-a fost un fel dealter ego. Şi nefericireaasta, crudă si rea, s-aţinut scai de el până cânda ajuns să dea piept cuviaţa... iar atunci când afost concediat şi de lasingurul job găsit... eibine, atunci El s-a simţitmic, mic de tot, cam câto furnică rătăcită pe cineştie ce potecă. S-a trezitsingur şi fără ajutor, do-rindu-şi doar să pri-mească un colac desalvare. Un colac îi erasuficient pentru că delupta pentru supravie-ţuire nu îi era teamă. Ailui îi arătaseră de multcalea pe care trebuia să oapuce, singur, deoarecele erau suficiente proble-mele lor.

Şi uite aşa, El se tre-zeşte într-o dimineaţă,îşi toarnă în ceaşcă ocafea ce aducea mai multa ceai din cauza culoriidestul de spălăcite şi seaşează pe fotoliul pe careprobabil meditaseră vreo

două generaţii înaintealui. Şi stătea acolo, cuprivirea pierdută, cugândul la ultima iubităcare îl părăsise într-unmod josnic, lăsându-i unbilet sub uşa de la in-trare, ascultând foşnetulfrunzelor proaspăt colo-rate de primăvară. Sin-gura întrebare care îirăsuna în minte ca unecou era „De ce?”. De ceel? De ce i-a fost menitsă fie nefericit? Toatăpovestea asta îi dădeabătăi de cap...nu găseanicio soluţie să iasă dinmlaştina asta în care sezbătea necontenit. S-a ri-dicat, a îmbrăcat pere-chea de blugi vechi şiuzaţi de atâtea purtări,tricoul ce avea imprimatpe faţă chipul cântăreţu-lui preferat şi adidaşiiuşor înnoroiaţi şi a ple-cat. Paşii i se mişcau re-pede ca o succesiune astropilor de ploaie. Ajun-se rapid la destinaţie. Seaşeză pe vine şi privi lafotografia ce zăcea acolo,bătută de vânt şi ploi...era mormântul bunicu-lui său. Singurul om care

îî aducea aminte că fu-sese cândva fericit. Sin-gurul om drag. Singurulom care nu mai era. Astat acolo o oră, ţinându-şi capul între palme,gândind, încercând sădea timpul înapoi, să fieiar copil, să simtă dinnou mirosul portocalelordulci pe care bunicul i leaducea în fiecare dumi-nică. Dar i-a fost imposi-bil. Ridică privirea şi orază de soare i se reflectăîndrăzneţ în ochii lui pa-lizi. Era o dimineaţă fru-moasă de martie când Ela conştientizat că dacănu se ajută singur, ni-meni nu o va face. A maiconştientizat şi că întâitrebuie să-şi coasă la locinima ruptă-n bucăţelepentru ca mai apoi săpoată iubi din nou. Cătrebuie mai întâi să-şi in-jecteze o doză de opti-mism pentru a reuşi. Cătrebuie să fie mai sigurpe el. Ochii lui El au scli-pit din nou după atâţiaani în care nu cunoscu-seră decât tristeţea. Seridică, îşi aşeză hainele,se întoarse şi plecă spreun nou început, încreză-tor şi optimist. În dru-mul lui, aruncă o ultimăprivire spre poza bunicu-lui care parcă zâmbea şi-i spunea ca odinioară:„Ştiu că poţi!”.

Riscul cunoaşteriiGheorghe Palel

La poale vechi, de codru, într-un bordeiCând noaptea şuşoteau zvonuri bizare,O flăcăruie-şi da lumina ei Din vârful unui ciot de lumânare

Vreo câţiva fluturi adunaţi în stolÎşi construiau în rotocoale joculŞi dându-i flăcării ce pâlpâia ocolSe întrebau miraţi: Ce este focul?

Atunci mezinul s-a încumetatBătând din aripioare de smaraldŞi s-a apropiat, şi-a anunţat:Să ştiţi şi voi că focul este... caldUn altul cu aripi de argint şi smalţ

S-a avântat spre floare înainteŞi s-a întors speriat către ceilalţi:Păi ce să fie focul? E ceva fierbinte

Cel mai albastru şi cel mai frumosLa îndoială n-a mai stat delocŞi cum era şi cel mai curajosS-a aruncat în ţandără de foc

Precum la început privind cu fricăVedeau că nimeni nu le poate spuneCe poa’ să fie totuşi la adicăStrălucitoarea Focului minune

Fluturi teferi părăsiră loculIeşind în faptul nopţii fără lună- „Cel mai albastru a aflat ce-i focul- Dar nu mai poate bietul să ne spună”.

Un sufletuşor, iertă-tor, nu

poate avea decâto orientare spiri-tuală pozitivă şiun comporta-ment mereu su-prapus. Iată căvectorii spiritual-tare şi comporta-mental-slab suntsunt suprapuşi şiorientaţi pozitiv.


MecanicaVieţii (3)

- Înţelepte maestre,Cineva mi-a greşit,

În nepăsarea-mi aş vrea,Să-l ţin prigonit”

-Tinere Dan,Nepăsarea-i izvor,

Cu ură adâncă,De care suflete mor.

Uitarea dictată,De-un spirit rănit,Pe umeri e piatră,Un greu nedorit,

Mai bine încearcă,Să ierţi pe greşit,

Goleşte-al tău suflet,De răul primit.

-Cum o să iertMaestre, pe el?

-Alungându-ţi mândria,Orgoliul la fel.

-Maestre ce-mi ceri,Nu pot să urmez.

-Dă-ţi şansă să speri,Să perseverezi,

Căci lupta cea grea,Nu ţi-e în afară,Ce e-n tine rău,

Tu fă-l să disară.

Cu tine când lupţi,Ţi-eşti duşman iscusit,

Când arcu-l ridici,Pe loc te-ai ferit,

Căci tu şti mereu,Când vrei să te-ataci,

Te lupţi cu un zeuŞi-ai săi vârcolaci.

Asediază-te-ncet,Rupând legătura,

Cu izvorul de-afară,Ce-ţi îndulceşte făptura.

Simte-ţi dorinţaŞi flămânzeşte-o pe ea,

Neclintit vei fi,De tu vei putea.

-Maestre, ce-mi spui,

E-adânc paradox,-Precum un furnal,Arzând fără cocs,

Căci atunci când arde,Lipsit de cărbune,Furnalul aprins,Este-o minune.

Iară minunea,Este-o pată de taină,

Pe care mintea,O-mbracă ca haină.

Iată că sunteţi,Doi în fiinţă,

A înţelege asta,E cu neputinţă.

-Maestre, pot să iert,Pe cei ce-i iubesc,

Şi cred că-i cu cale,Pe duşman să urăsc,

Iar de nu-l pot urâ,Îl pot dispreţui

Şi cred că e o dreptate,Ce-o pot înfătui.

-Înfăptuita vină,A gândului ascuns,

Părea să nu mai iasă,Din acel nepătruns,

Dar iată că-mi vorbeşti,De ură şi dispreţ,

Ba chiar că e-o dreptate,Ce poţi s-o-nfăptuieşti.

I-atât de greu să ierţi,Pe cei ce ţi-au greşit,De patimă să cureţi,

Un suflet înrobit.

Urând, deschisă-i poarta,La frigul cel de-afară,

Îngreunându-ţi soarta,Din dulce fi-v-amară.

Caută pacea-n toate,Chiar şi-n războiul crunt,Când vei zbura-n văzduh,

Plecat de pe pământ.

În pace fi-veţi voi,Acelaşi unu bun

Şi nu veţi mai fi doi,Pierind cela nebun.

Iubeşte-i pe greşiţi,Mai mult de a-i ierta,Mai sus voi să ţintiţi,Ca să atingeţi ţinta.

-Văd c-am greşit maestre,Mă simt chiar ruşinat,

Iar partea rea din mine,Fiinţa mi-a-ntristat.

-Manifestăm voinţă,În lucruri făptuite,Dar unde e căinţă,

Se şterg păcate multe.

Ne doare întristarea,Născută-n inimi reci,Ne tulbură urmarea,

Pustiilor poteci,

Căci ne însingurăm,Urând unii ca noi,Iar cela unu bun,

Rupe-se-va în doi.

-Atâtea lucruri sunt,Pe care nu le ştim,Să afli tot e crunt,

E-un chin ce ni-l dorim.

-Grăit-ai înţelept,Copile îndrăgit,

Adusu-te-am încet,Unde eu am voit.

Mai am să-ţi spun ceva,De chinul ce vorbeaiŞi iată-nţelepciunea,La care nu gândeai:

Când stinsă va fi clipa,Acestui veac de chin,Întinde-şi-va aripa,Eternul ce-l nutrim.

Şi-atunci puşi în oglindă,Cu eul cel străpuns,

Vedea-vom adevărul,Ce-a fost în noi ascuns.

Înţeleptulşi tânărul

Dan

Eseu rimatde Mihai

Ardeleanu

Motto


Daniel Ioniţă

De curând, în noiem-brie 2012, Editura Mi-nerva a lansat unvolumul intitutlat „Tes-tament – Antologie dePoezie Română Mo-dernă – Ediţie Bilingvă(Română & Engleză)”.Volumul este editat şitradus de Daniel Ioniţa –plecat din România înNoua Zeelanda in 1980,acum stabilit în Sydney– Australia, şi avându-ica asistenţi tehnici peprofesorii Eva Foster şiDaniel Reynaud, ultimulfiind Decanul Facultaţiide Artă şi Teologie de laAvondale College of Ter-tiary Education din Aus-tralia. La lansări (trei lanumăr, în Bucureşti şiBraşov) au participat,printre alţii, actorii IonCaramitru, Clara şi Bog-dan Vodă, compozitoriişi intepreţii Nicu Alifan-tis, Andrei Păunescu,Cătălin Condurache,Adrian Ivaniţchi, edito-rul şef de la Minerva,Ana Munteanu, criticulşi istoricul literal AlexŞtefănescu, care sem-nează de fapt şi prefaţavolumului – precum şi oseamă de scriitori pre-cum Adrian Munteanu,Daniel Bănulescu, Lu-cian Vasilescu, EugenAxinte, Nora Iuga, Mi-haela Malea Stroe, Da-niel Drăgan,A.I.Brumaru, Daniel Vo-rona, Marga Labiş, ş.a.

Cuvântul modern,este folosit aici în sensullui larg, epoca modernăa poeziei româneşti înce-pand cu Vasile Alec-sandri, deci jumătateasecolului XIX. De faptvolumul cuprinde o

gamă reprezentativă apoeziei române, înce-pandu cu clasicii, cum arfi Alecsandri, Eminescu,Coşbuc, Minulescu, Ar-ghezi, Labiş, Bacovia,Goga, Blaga, Ion Barbu,Vasile Voiculescu,Magda Isanos, Radu Gyrapoi scriitorii lansaţi înanii 1960-70 precumAdrian Păunescu, Ni-chita Stănescu, AnaBlandiana, Nora Iuga,Marin Sorescu, IrinaMavrodin, Dan Verona,Ioan Alexandru, contiu-nând cui poeţii lansaţi inultimii 40 de de ani, cumar fi Ileana Mălănciodiu,Cezar Ivănescu, MirceaDinescu, Liliana Ursu,Mihaela Malea Stroe,Ioan Es. Pop, MirceaCărtărescu, Daniel Bă-nulescu, Daniela Crăs-naru, Lidia Săndulescu-Popa, Florin Lăiu, Ge-orge Ţărnea, precum şicâţiva poeţi contempo-rani din Republica Mol-dova: Grigore Vieru,Leonida Lari, Leo Bu-naru, şi alţii. Iată maijos, în întregime, notaantologului şi traducăto-rului Daniel Ioniţă.

De la un moft la unjoc şi apoi la obsesie – nusunt decât câţiva paşi. Şiapoi, vreo doi ani demuncă grea, despre carenimeni nu te avertizeazăla început. În final, obse-sivii nu pot da vina pen-

tru condiţia în care seaflă decât pe ei înşişi şipe materialul lor genetic.Cum altfel aş putea ex-plica maniera în care amprogresat de la o singurăpoezie tradusă la patru,apoi la cincisprezece,fără să-mi dau seama călucrurile au luat-o pe opantă periculoasă? Cândajunsesem deja la 26 sau27 de traduceri (şi apro-ximativ 20 de poeţi), eradeja prea târziu ca să-mimai pun întrebări cu pri-vire la sănătatea meamintală. Curentul deve-nise prea puternic şi numai puteam înota spreţărm. Şi astfel, iată căavem aici peste 75 depoezii, acoperind 56 depoeţi, şi o perioadă înce-pând de la jumătatea se-colului al XIX-lea pânăîn ziua de azi.

În urmă cu aproapetrei ani am tradus o poe-zie din română în en-gleză. Nimic deosebitpână aici, afară doar decuplul care a citit-o ini-ţial (el, educat dupăşcoala veche, român laaproape şaptezeci de ani,ea vorbitoare nativă delimba engleză) a devenitfoarte emotiv. Şi nu, aşacum m-am speriat la în-ceput, pentru că traduce-rea ar fi fost jalnică. Ci,în aparenţă, dimpotrivă.Mai târziu, poemul (Oc-tavian Goga, Cântec IV –

De va veni la tine vântul)a fost citit de către ceipentru care am intenţio-nat să-l traduc, copiiimei, reacţia a fost maipuţin emoţională. „Estefrumos“, trasformându-se în „Este foarte frumos,tată!“, atunci când privi-rea mea a devenit de-odată severă...

Toată povestea a în-ceput de fapt foarte mo-dest. Intenţionam sătraduc câteva poemepentru copiii mei, nepo-ţii şi nepoatele mele şialţi câţiva prieteni mai ti-neri. Fie născuţi în afaraRomâniei sau cel puţincrescuţi şi educaţi înstrăinătate, ei nu puteauaprecia poezia româ-nească sau literatura ro-mână. Numitorul comunal acestora era faptul că,deşi stăpâneau limba ro-mână la nivelul de con-versaţie, nu erau capabilisă guste poezia româ-nească. Nu erau capabili,cred eu, să pătrundă mi-nunata ei adâncime – unpastel unic, dar variat, ovoce deosebită printremarile valori poetice alelumii.

Ca şi consumator avidde literatură în general,mi-am petrecut cea maimare parte din viaţă înţări vorbitoare de

Darul poezieiromâneşti către

universalitate (1)

4


limbă engleză, fa-miliar fiind cu li-

teratura engleză clasicăşi contemporană, ca şi culiteratura română. Şi amsimţit întotdeauna re-gretul de a nu putea îm-părtăşi copiilor mei acestbogat suflet artistic alţării în care s-au născutşi au crescut părinţii lor.Bănuiesc că aceste sim-ţăminte sunt comunepentru prima generaţiede emigranţi şi, din feri-cire probabil, se vor es-tompa în mod natural lacopiii lor. Cu toate aces-tea, fiica mea cea maimare, profesoară de en-gleză, a apucat să ci-tească două operetraduse în engleză: „Fe-cioare despletite”, deHortensia Papadat-Ben-gescu şi „Hanul Ancu-ţei”, de MihailSadoveanu – care i-auplăcut foarte mult. Darcam asta a fost tot, deoa-rece nu am mai găsit alteromane româneşti tra-duse în engleză, cel putinla acea vreme a anilor2002/2003.

O situaţie foarte tri-stă, după părerea mea.Situaţia traducerilor depoezie română, estepuţin mai bună, dar esteoarecum similară. Existăcâteva perle de valoareinestimabilă, începândcu traducerea lui MihaiEminescu realizată cuimens talent de regreta-tul Corneliu M. Popescu,care în anii ’70 a impre-sionat în aşa măsură,încât Premiul SocietăţiiEngleze de Poezie pentrutraduceri în limba en-gleză, decernat la fiecaredoi ani, poartă numeletânărului traducătorromân, stins din viaţă la

19 ani în tragica seară de4 Martie 1977, în cutre-murul care a luat vieţileunui număr de artişti,cântăreţi, actori care lo-cuiau în clădirile vechidin centrul Bucureştiu-lui.

Altfel, câteva tradu-ceri bune, în special aleunor poeţi care s-au sta-bility în străinătate, cuprecădere în StateleUnite, cum ar fi Ion Ca-raion, Nina Cassian, Li-liana Ursu. Dar nicilucrările acestora nu pre-zintă o calitate coerentăa traducerii pe toată lun-gimea lor. Totuşi, în liniimari ele sunt de bunăfactură. Afară de asta,am găsit un număr detraduceri de calitatemedie şi un număr şimai mare la un nivel oa-recum jenant. Dar, eu în-sumi fiind traducător,sunt perfect conştient deproverbul englezesc des-pre cei care locuiesc încase construite din sti-clă... Toate acestea însăm-au pornit pe calea(iniţial modestă) de atraduce „câteva“ poeme.Nu sunt sigur ce în-semna „câteva“ în min-tea mea la acea dată.Probabil patru, cinci...Cel puţin aşa intenţio-nam doi ani mai târziu,pe când terminam primaciornă a poeziei în versliber „Zâmbesc” de Mir-cea Cărtărescu, şi înce-peam lupta cu rigida, darminunata formă din „So-netul Clipei” al luiAdrian Munteanu, unsonet aşezat în cămaşade forţă petrarchiană,după cum vă puteţi în-chipui.

Un pod mai uşor destrăbătut a fost acela al

poeziilor deja puse pemuzică. Deoarece copiiimei au fost expuşi de-alungul anilor la muzicafolk românească, a fostnatural ca primele încer-cări să acopere astfel depoeme, de autori cum arfi: Octavian Goga, Ni-chita Stănescu, AnaBlandiana, George Ţăr-nea sau Adrian Pău-nescu. Familiaritatea cumuzicalitatea şi ritmullor mi-au fost iniţial demare ajutor.

Trebuie să subliniezaici - nefiind primul careo face, şi nici ultimul...-meritul vizionar al luiAdrian Păunescu, care,de-a lungul a aproapedouă decade, a incurajatşi promovat, in cadrulCenaclului Flacăra şi înafara lui, poezia de va-loare autentică - fie poeţiconsacraţi precum Emi-nescu, Bacovia, NichitaStănescu, fie mai puţincunoscuţi la acea vremeprecum George Ţărnea,etc. Ideea de a extindeaceastă lucrare, de a oface reprezentativă, a in-tervenit mai târziu, cândajunsesem deja pe la aldouăzecilea poem, şi-mipuneam întrebări cu pri-vire la magnitutinea lu-crării în care m-ambăgat...

La acest punct, cuajutorul unei prietene,Mălina Florea, care lu-crează în domeniul edi-torial, am fost pus înlegătură cu doamna AnaMunteanu, editorul şefal Editurii Minerva. Maimult cu speranţe decâtcu aşteptări pozitive, amtrimis câteva eşantioane,ca şi povestea începutu-lui lucrării. Spre plăcutamea surprindere răspun-

sul a fost unul pozitiv.Mai mult, d-na Mun-teanu a devenit un men-tor în special în privinţasfaturilor cu privire la in-cluderea unor poeţi con-temporani, cu care, dincauza distanţei şi timpu-lui (am părăsit Româniaîn 1980, la vărsta de 20de ani), eram mai puţinfamiliarizat. Primele in-teracţiuni cu dna Mun-teanu mi-au descoperitun spirit erudit, având ostăpânire adâncă a poe-ziei şi criticii literare ro-mâneşti. Domnia sa afost cea care a plantatideea lucrării ca operăreprezentativă, iar călău-zirea primită în privinţacolecţiei de poeţi con-temporani este inestima-bilă.

De câteva ori diferitepersoane au pus la îndo-ială motivaţia şi validita-tea unei asemenealucrări, sfătuindu-mă sărenunţ. Argumentele în-cepeau de la: cui îi maipasă de poezia româ-nească? Nici măcar ro-mânilor nu le mai pasă...Celor din afara ţării?...nu-i mai pasă nimănui...(ceea ce este, în modclar, o falsă prezumţie,pentru că, iată-mă, celpuţin o persoană căreia-i pasă!...). Şi, până la„poezia nu poate fi tra-dusă, trebuie să fie citităîn original“ (lucru cucare, fără surpriză, nuvoi fi de acord), precumşi persoane care mi-auatras atenţia în modamabil că au văzut des-tule traduceri făcute de„emigranţi sentimentali“(Sic!) care nu i-au impre-sionat mai deloc.

Va urma

4


ŞarpeleDimitrie Grama

Soarele abia apucasesă se ridice pe cer, dar caîntotdeauna, aici la „casamare” din Ilidia, luminalui era mai vie, mai purăşi mai pătrunzătoare, lafel cum şi albastrul ceru-lui era aici imaculat,adânc şi misterios încomparaţie cu pâcla ce-nuşiu-alburie, numităcer în marile metropoleale lumii. Ce senzaţie delinişte şi de serenitate!Ce senzaţie de pace fizicăşi spirituală! După doarcâteva minute afară, fie-care pasăre, fiecare in-sectă cânta doar pentrumine la fel cum adierinevăzute de vânt, îmimângâiau fruntea toc-mai atunci când primelebroboane de sudoare sepregăteau să se prăvaleîn jos, spre ochi şi sprân-cene.

Stăteam cu ceaşca decafea în faţa, pe terasacare înconjura în formăde „L” interiorul casei,absorbind prin toţi poriitrupului şi ai sufletului,această tihnă, aceastăstare de vrajă, care, abiaacum după mai bine detreizeci de ani de ab-senţă, mi-am dat seamacât de mult mi-a lipsit.Închizând ochii, aveamstrania senzaţie că bucăţiindefinibile „de mine”, sereîntâlnesc, se recunosc,pătrunzându-mă, reîn-tregindu-mă. Eram dinnou eu, acela, care puteatrăi în armonie cu sim-plitatea lumii inconjură-toare, acela care nu cereanimic şi nu se aştepta lanimic altceva, decât ceea

ce era deja acolo; soa-rele, aerul curat, verdelestrălucitor, ciripitul şicelelalte şoapte ale natu-rii, ţărâna umilă, pe caredoar aici o călcam uşorcu picioarele goale, parcăcu frică să nu o rănesc, sănu o doară.

Fără vreun gândanume, ca în transă, caîntr-un vis, m-am ridicatla un moment dat şi m-am îndreptat inspre piv-niţă. Poarta mare şi greade lemn masiv, a cedatîmpingerii mâinilormele, deschizându-se cuun fel de geamat pro-fund, ca şi cum luminaputernică de dimineaţăar fi străpuns ca o sabieîntunericul subpămân-tean. Probabil că acestgeamăt m-a făcut să-miaduc brusc aminte de ceam intrat în pivniţă, dece am violat acest spaţiudemult timp dezertat devreo atenţie omenească.Am intrat pentru „cinsti-rea amintirilor”, deoa-rece aici pe boltele de varnestins erau imortali-zate, arse cu flacăra delumânare, numele noas-tre, a tuturor fraţilor şiverişorilor, numele prie-tenilor şi cele ale fraţilorde cruce. Aici era mor-mântul vacanţelor, mor-mântul unui timp şispaţiu pe care îl numesc„copilarie”, dar pe care l-aş putea numi la fel debine; „iniţiere”, „for-mare”, „zbucium” sau„libertate”.

Cu un sentiment deprofundă nostalgie şichiar evlavie, am recititnumele celor care odată,demult, au constituitaproape tot universuluman înconjurător. Um-blând cu ochii pe pereţi,

la un moment dat amsimţit o uşoară loviturăîn ceafă, lovitură care,pentru o fracţiune de se-cundă, m-a dezorientat,făcându-mă să-mi pierdfocusul vederii şi în acestfel să-mi pierd abilitateade a mai identifica vreunnume pe bolta pivniţei.

M-am întors atunci,normal, înspre ieşire,dar spre nedumerireamea totală, uşa pivniţeidispăruse în continuita-tea uniformă a zidurilor,închizând afară luminazilei. Cu toate acestea,vedeam destul de bine şiatribuiam această „ve-dere”, uşurinţei pe carede mic copil am posedat-o, de a-mi acomoda ochiila întuneric. În mod sis-tematic, am încercat săstrăbat pivniţa în toatedirecţiile în cautarea ie-şirii, dar indiferent de di-recţie, nu dădeam decâtde beznă şi zid, zid şibeznă, care, aranjate ca otablă de şah infinită, în-cercau să mă piardă înlabirintul lor simplu.

M-am oprit să-mirevin, gândindu-mă că,probabil, de la loviturăam făcut o mică comoţiecerebrală care bine-nţe-les mi-a creat aceastăstare de confuzie. Tre-buie doar să mă odih-nesc puţin, să-mi revin,mi-am spus, aşezându-mă. Să fie trecut doar câ-teva minute, când parcădesprins din literele afu-mate din perete, unşarpe gros şi lung devreo doi metri, se apro-pia fără grabă de mine.Privindu-l, mai multeimagini de demult mi-aurevenit cu o claritate denedescris şi cu un fel de„constatare normală”,

dar în acelasi timp ab-surdă, l-am recunoscut!Era şarpele casei, pe carebunica îl hrănea cu lapte,lapte lăsat într-o ulcicăîn fiecare dimineaţă lauşa pivniţei, unde el, şar-pele, trăia. Bunica spu-nea că acest sarpe erapăzitorul, cu multă răs-pundere de altfel, alcasei şi ca atare, noi tre-buie să-i acordăm res-pect şi grijă, altfel s-arputea ca şarpele să nepărăsească şi nimeni nupoate şti ce consecinţegrave ar avea plecarea,înstrăinarea lui. Ajunslângă mine, sarpele m-a„pipait” cu limba de maimulte ori şi parca mulţu-mit până la urmă, a înce-put să se ridice pânăcând ochii lui au ajuns laacelaşi nivel cu ochiimei.

Mult timp am rămasaşa privindu-ne, parcăreciproc hipnotizaţi, fie-care cufundat în lecturaadâncurilor celuilalt şicu fiecare pagină pe careşarpele îmi îngăduia să ocitesc, ochii lui creşteauşi se luminau, cople-şindu-mă... Eram dinnou copil, în pantaloniscurţi, desculţ şi stăteamaşa cum obişnuiam să



Roni Căciularu

La sfârşitul lunii sep-tembrie, la Oradea aavut loc şedinţa de des-chidere a noii sesiuni aCercului cultural localdenumit "BARBU ŞTE-FĂNESCU DELAVRAN-CEA". Cu această ocaziea fost prezentată lucra-rea de doctorat în ştiinţejuridice a conducătoru-

lui cercului, avocatulPaşcu Balaci şi totodatăa fost prezentată carteapublicistului israelian delimbă română (colegulnostru de ziar), IvanLungu, intitulată "MAI-

MUŢELE DE DINCOLODE AMINTIRI".

La această reuniunedin capitala bihoreanăau luat parte aproxima-tiv 50 de per-soane, printre care

Prezentare de carteisraeliană la Oradea

PERSONA NONGRATA

* Inteligentă poate fi si-mulată, dar prostia enumai naturală.* Persona non grata,adică o persoană care nuse scarpină...* Eternitatea e în mâi-nile mele, să vedem cât osă ţină!* A trecut dincolo denesimţire.* Până când murim,suntem nemuritori(Liviu Antonesei).* Exista mincinoşi prinemisiune, prin omisiuneşi prin misiune.* Opinia mea nu con-tează, dar măcar ţineţiseama de părerea mea!

* Elitele nu-s numai in-telectuale.* Oamenii mediocriiprefera cărţi mediocre.* E foarte uşor să pierzio zi întreagă şi imposibilsă recuperezi ooră din ea (Nae Cerna-ianu).* Fereşte-mă, Doamne,de cei care spun peste totcă-mi vor binele.* Orice fufă, cu machiajpotrivit, dacă tace, e con-siderată doamnă.* În anumite situaţii,echidistanta înseamnăpărtinire.* Tragem de barbă ţapiiispăşitori.* Nu poţi să-i bagi petoţi în aceasi oală denoapte (Beatrice Vais-man).* Ţin foarte mult latine... Moartea ta ne vaafecta pe amândoi.* Curăţenia începe dinograda proprie.* Ah, ce bine! Să ieşi laaer curat şi să-ţi aprinzio ţigară!* Unii fug de alcool cade dracul, alţii aleargă laalcool ca la dumnezeu.* Omul potrivit la loculpotrivit... pentru altul(M.R.Iacoban).* Ura mea e mai culta

decât a lui...* Norocul şi-l face omulcu mintea lui, nu cumâna.* Iubirile nefericite suntmemorabile, pe cele feri-cite le uitam pentru că necăsătorim...* Fură toţi, dar măcar săne dea şi nouă!

SUPUŞIGREŞELILOR

* Ar trebui să avem po-sibilitatea de a vota şipro şi contra în acelaşitimp.* Nimic nou sub soare.Dar cum ajungem de-asupra lui?* Unele sunt nostime,altele sunt prea fru-moase... Nu găseşti unaca lumea.* Ticăloşia nu-i mono-polul nimănui.* E sfârşit sau începutde săptămână. Fiecarecând apuca... (N. Călugă-riţa).* Diferenţa dintre stă-pâni nu face diferenţadintre slugi... Sau da!* Oamenii cu adevăratdeştepţi sunt modeşti.Eu de exemplu...* Echilibrul se învăţa.* Istoria se repeta lanesfârşit. De acea sunt şi

mulţi repetenţi.* Răbdările mele suntdin ce în ce mai prăjite(Beatrice Vaisman).* Poţi fi şantajat cu fap-tele altora?* N-ar fi rău să fie bine(populară).* Prostul care ştie că-iprost e mai inteligentdecât prostul carese crede deştept.* Adult nu înseamnămatur.* Cerul căzuse pestemine ca o balegă... (VladNicolau).* Să nu ştii să pierzi e oinfirmitate...* Un funcţionar publicpoate avea interese pri-vate?* După tata era analfa-bet pe jumătate...* Stângăciile partidelorde dreapta.* Soţia unui om impor-tant este o soţie impor-tanta (Inimă Rea).* Suntem supuşi greşe-lii, deci aceasta ne con-duce.* E ora adevărului... Cedracu' să spun?* Eşti ceea ce decidalţii...* Cel care minte mereu,e acuzat de minciună şicând spune adevărul.

ZICERIde Dorel Schor

4

Aşa, ca sămai uităm de

necazuri!Culmea adolescentului rebel: sălocuieşti singur şi să fugi deacasă! Într-o familie ideală, soţia habarn-are de unde vin banii, iar soţuln-are idee pe ce se duc. Burta mare nu e de la bere, epentru bere. De ce zilele în care faci curat,speli şi gătesti se numesc libere? Este dovedit ştiinţific că, dacăpui urechea la piciorul cuiva, veiauzi:- Ce dracu’ faci, bă, la piciorulmeu? Dumnezeu ne-a creat pe noi toţidiferiţi, dar când a ajuns la chi-nezi, s-a plictisit. A merge la McDonald’s pentru osalată este ca şi cum ai merge laprostituate pentru o îmbrăţişare. Control fiscal în piata de flori dinRahova. Douăzeci de ţigănci aufost deflorate. Nu faceţi aceeaşi prostie de douăori, sunt atât de multe prostii noide facut! Lenea: obicei de a te odihni în

avans. Pentru a nu părea disponibilă dela prima întâlnire, Maria a mân-cat banana cu lingura. Dacă vrei să îngenunchezi unbărbat, dezbracă-te şi stai înpatru labe.Soţia:- Nu mă iubeşti!Soţul, arătând spre cei 5 copii:- Şi crezi că pe ăştia i-am descăr-cat de pe Google? Într-un atelier de reparaţii auto:- Şi acum, zice maistrul cătreucenicul său, să învăţăm să nemirăm la deschiderea capotei. Ştiu că în rai e mai bine, dar îniad sunt mai mulţi prieteni! Nevastă-mea m-a încurajat să-micaut o chestie pentru mărirea pe-nisului. Am găsit-o, am probat-oşi rezultatul e rapid şi fantastic.În plus, arată bine, are 19 ani şi o

cheamă Liliana. Să te duci în club cu prietena e caşi cum te-ai duce în padure cu uncopac. Anunţ: Găsesc punctul G. Gratis! Noapte. Ora trei. Brusc, vecinul aînceput să bată cu pumnul în uşamea. M-am speriat atât de tareîncât am scăpat bormaşina dinmâini! Pentru verticalitatea dumnea-voastră evitaţi excesul de sare,lămâie şi tequila. Cand te cerţi cu un prost, asi-gură-te că nu face şi el acelaşilucru. Un tip se trezeşte cu o mahmu-reală groaznică. Merge la baie şiprivindu-şi faţa umflată si moto-tolită şi ochii bulbucaţi, spune:- Păi, cum dracu’ să nu bei cufaţa asta?!


s-au numărat per-sonalităţi din viaţa

culturală locală, jurişti,politicieni, oameni de li-tere, artişti plastici, unpublicist australian deorigine română, GeorgeRoca. precum şi un fostcoleg de facultate al au-torului, dl. Ioan Creţu,din Oradea.

Luând cuvântul să-şiprezinte cartea, IvanLungu a făcut o scurtătrecere în revistă a trăiriisale în România şi în Is-rael, după care a citi un

capitol din carte intitulat„Maimuţele", în care estevorba de copilăria sa laOradea, la bunici (care,în 1944 au fost deportaţila Auschwitz). Apoi lapropunerea sa, soţia lui,dna Stela Lungu a cititun alt capitol (mai vesel),intitulat „Câinele carevorbeşte".

Pe marginea prezen-tării cărţii, ziaristul aus-tralian, dl. Roca, aapreciat conţinutul şiforma cărţii, cât şi pre-zentarea plină de emoţii

a autorului, subliniindtotodată interpretareadată de dna Stela textu-lui citit. Totodată a spuscă „...dl. Lungu esteatent, afectiv, foarte pre-cis şi dichisit... ca oriceisraelian... dovedind ta-lent ... mână de scriitor şiun umor rafinat" şi amai adăugat că „... deşivorbeşte mai multelimbi, dl Lungu se ex-primă într-o limbă ro-mână foarte frumoasă".Australianul GeorgeRoca a mai menţionat că

ştie că în Israel se desfă-şoară o intensă activitateliterară în limba română,apărând ziare, reviste şimulte cărţi.

În cuvântul său, poe-tul şi scriitorul, dr. Lu-cian Munteanu aapreciat cartea drept „in-teresantă şi emoţio-nantă", subliniind căscriitorul „are condei,deci talent scriitoricesc",apreciind şi el „corectitu-dinea şi curăţenia limbiiromâne pe care o vor-beşte familia Lungu".

4


Mariana ZavatiGardner

- Ce faci aici de unasingură? El întindemâna cu degetele ca fe-liile de portocală. Easimte aşchii din lemn înderivă în gâtul uscat şi-şimuşcă involuntar buzade sus.

- Vrei să mergi laplimbare? Să vedem ex-poziţia cea nouă de la ga-leria din Holt? El îizâmbeşte cu toţi dinţiiarmonioşi şi egali. Ea-şisimte stomacul sărinddintr-o gaură neagră înalta.

- Iar o să fie o zi mi-nunată! Hai să mergemla plimbare! Sunt sigurc-o să-ţi placă. Hai! … Elîi leagănă mâinile. Ea îşicrispă faţa ca şi cum ar fimuşcat dintr-o măr pă-dureţ.

- Mă duc să pregătescmicul dejun. El se înclinăsă-i atingă obrazul cubuzele umede. Ea îşi

simte inima ca un zbieretfluid preschimbat în pia-tră.

- Ceai sau cafea? El îimângâie părul rebel. Ease face la faţă ca alabas-trul.

- Cereale? El călăto-reşte cu braţul pe dupăumerii ei aplecaţi. Ea-şiplimbă gândurile pe ca-nale infestate de ceaţă.

- Vrei să mergem lacumpărături? El oatinge-ncurajator pespate. Ea, cu ochii caluna plină, fixează pere-tele-ngreuiat cu tablouridin colecţia Duduiei Iu-lica.

- La o plimbare laşosea? El o atinge pe gu-lerul brodat de CucoanaElisa. Ea se joacă de-a v-aţi ascunselea cu lampa-darul de Murano, careatârnă tăcut din plafonulîncăperii.

- Hai să ne bem ca-

feaua în grădină? El o iade mână şi-o conducespre banca din lemn desub bolta cu trandafiriurcători. Ea ţese o pânzăde gânduri fugare.

- Să şedem pe băn-cuţă. Ce parfum au tran-dafirii. El rupe cu grijăun boboc din trandafiruladus de la Mărăşti deCucoana Elisa. Ea simte-alchimia dulceţei înpodul de plante.

- Uite, mierloiul rezi-dent! El se uită galeş lafaţa ei încordată. Ea fugecu privirea la motanultărcat camuflat printretufe de dafin.

- Ce mere bune se vorface anul acesta. El o în-deamnă să şadă pebancă. Ea se-nţepeneşte-n călcâie şi se-neacă-ntusea uscată.

- Totul arată mai binedimineaţa. Ce aer proas-păt. Îl simţi? El inspirăadânc. Ea închide ochiişi-şi acoperă urechile cumâinile uscate.

- Relaxează-te! Esteceea ce toată lumea artrebui să o facă dimi-neaţa. El se apropie deea cu ochi zâmbitori. Eapriveşte cu ochii sticloşidincolo de orizontul gră-dinii.

- Spune-mi că mă iu-beşti! El o îndeamnă în

braţe. Ea-şi află trupulîngheţat ca la dentistulde pe Strada Mare.

- Totul va fi ca mai-nainte. El se-nfioară cubuzele pe gâtul ei ciotu-ros. Ea simte un şarpealunecând prin cioburide sticlă.

- Vreau să fim fericiţi!Cum am fost înainte! Elîi prinde trupul calemnu-n derivă. Ea în-oată-n ape la margine detimp.

- Să fiu îngrijorat? Elo eliberează din braţe.Ea păşeşte în visul ei ab-solut.

- Îmi pasă enorm detine. El îi zburleşte părulde pe gât. Ea se strângeîn carapacea ei debroască ţestoasă.

- Ne simţim aşa bine-mpreună. El îi atinge cudegete de pianist mâinileei cu degete boante.

- Rămâi în grădină. Elo cuprinde în braţe. Ea îiscutură-mbrăţişarea şiintră pe uşa de la grădinăîn încăperea cu icoane pesticlă din colecţia Dudu-iei Iulica.

Ea merge-n bucătă-rie, deschide dulapul desub chiuvetă, alege cutiacu ceară de albine şi-ocârpă din bumbac şi seapucă să lustruiască ra-mele de la portrete.

BILETDUS-

ÎNTORS


Alina Nicoleta Polina

Comandantul lagărului faceoficiu de prezenţă marcantă, prinKenitji Sone scriindu-se istoria la-gărului în cele mai crude şi mai si-nistre nuanţe. Un conducătornemilos, excesiv de tiranic, un Ca-ligula japonez cu grade pe umericare implementează un despotismde neimaginat prin guvernarea înspaţiul terorii şi suferinţei. Pe fon-dul unor amintiri complexe, auto-rul permite dezvăluirea unorgesturi mizerabile ale acestuia.Sub pălăria moştenită de la buni-cul său, mult peste măsura căpşo-rului copilului, dar un scutindispensabil în anii copilăriei,acel băieţel imoral şi lispit de sim-ţăminte urmăreşte vindicativ ges-turile înjositoare alecomandantului, care apare în faţaprizonierilor beat, cu cizmele lu-cioase executând gesturi execra-bile, libidinoase. Acest tirannepedepsit provoacă suferinţadoar din plăcerea diabolică de-ase distra, fiind pline de patetismscenele în care prizonierii se lup-tau pentru o fărâmă de hrană, încare soldaţii, la ordinul său, ardalimentele, moment în care cei în-fometaţi - disperaţi şi inconştienţiîşi riscă viaţa luând puţin din ceeace era sortit pierzaniei, bătăile şiumilinţele la care îi supuneauacest nemilos putând fi doar pro-ceduri la care numai o fiinţă dia-bolică ar recurge.

Totuşi, sfârşitul lui tragic estedescris prin asociere circumstan-ţială la o dramă japoneză dublată,nu doar scenic, ci şi lingvistic de

nemţi în care secvenţa asasinatu-lui este redată brutal şi justiţiar:“Sfârşitul acestui Macbeth japo-nez, vorbit în nemţeşte, era iden-tic cu ceea ce i s-a întâmplatcomandantului Kenitji Sone «Seaude un oftat produs desabie.//Care taie aerul, zbârnâind.(Haiku) //Criminalul apare dintr-odată cu un guler de sânge.//Îşipierduse capul. (Haiku)// La felde roşu ca şi capul care se prăvă-leşte-n noroi// Este soarele ce ră-sare.»”. Orice fiinţă ale cărei filtresufleteşti sunt câtuşi de puţin re-zistente nu ar putea fi impasibilă,chiar şi în cazul unui copil alecărei deprinderi analitice nu suntprea bine închegate, în faţa aces-tor suferinţe provocate de un eve-niment atât de dureros, astfel căatitudinea scriitorului este justifi-cabilă. Spre a anula orice revenirea amintirilor, spre a distruge şi aabandona acest interval depozitatîn memoria sa, apelează la medi-camente, evadează prin aventuraoferită de Liza, se separă de per-soana/personalitatea care pre-tinde a fi realmente şihalucinează. Perspectiva ironi-zantă este şi ea un antidot: “Îmiaduc aminte că la noi în casă, multdupă război, serâdea în hohote,(...) când se po-vestea din aniidin lagăr. Aşa s-aanulat istoria la-gărului, în valuride hilaritate”. Li-teratura desprelagăr, cum însuşisusţinea, nu estedeosebit de ex-

presivă, e mai mult patetică, pre-sărată cu pasaje nostalgice, me-morabile şi uneori penetrantculturale, la Brouwers, memorialagărului a îmbinat atât cunoaşte-rea sinelui, cât şi pierderea sa. Co-pilul imoral s-a regăsit în bărbatultrivial, principiile sale s-au meta-morfozat odată cu trecerea anilor,iar acea relaţie ombilicală între elşi mama sa constituie trama aces-tei scrieri aparent testimoniale,relaţie obsesiv-posesivă, culmi-nată până la penibilul situaţiei de-a telefona postmortem, de-a strigaînăbuşit şi vulnerabil neputinţanumai pentru a reţine gândulapartenenţei reciproce. Perspec-tiva realistă asupra unei asemeneaperioade cruciale şi edificatoare înexistenţa colectivă, precum şi ur-mările sale asupra psihicului şieticii personale sunt îngemănatebizar, contestând canoanele lite-raturii memorialistice, simplifi-când varianta istorigrafică şiaccentuând elementul spiritualprogresiv, atât temporal cât şi per-sonal. O scriere - mărturie cu po-trivite accente intime, cu o subtilăteză existenţială ratată, o gamădiscursivă dezordonată, şi totuşibine alcătuită nucleic, “Roşu uci-gaş” amprentează literatura delagăr prin originalitate şi esenţăpsihologică decadentă.

Va urma

Roşuucigaş

condiţia umanăeşuată (2)

Jeroen Brouwers


Aurelia Rînjea

A fost pentru mine omare bucurie să escala-dez profunzimile cărţiiCE ESTE SHAKES-PEARE, scrisă de CAR-MEN MARIANACIORCILĂ, apărută laEditura Victor, Bucu-reşti, 2011.

Autoarea, foarte cu-noscută nouă, ploieşteni-lor, născută în 1958 laBacău, este absolventăI.A.T.C. 1984, clasa pro-fesoarelor Olga Tudora-che şi Adriana Popovici.Din 1987 este actriţă aTeatrului Toma Caragiudin Ploieşti. Este cunos-cută în spectacole Onewoman show în caresemnează scenariu, sce-nografie, regie, interpre-tare, cât şi în roluriprecum Anfisa din „Treisurori” de Cehov sauLena din „Gaiţele” lui Ki-riţescu. A fost premiată lafestivalurile de la Costi-neşti, Bacău şi Brăila, iarde curând a obţinut doc-toratul la U.N.A.T.C Bu-cureşti, cu teza:„Divinitatea manifestatăprin iubire şi înţelep-ciune în opera lui W.Shakespeare”.

Noi, spectatorii, ne-am lăsat conduşi demulte ori pe un drumanume construit de ea,spre zonele nebănuiteale artei, ca în spectaco-lul „DIALOGURI”, încare ne îndeamnă săpăşim în templul ei, res-pectându-i crezul: „Aveţigrijă de artişti!”, „Înţele-geţi poezia şi veţi devenimai curaţi şi mai buni!”.

Am văzut-o şi pescena Teatrului Nottara

din Bucureşti în specta-colul „A FI SAU A NUFI” după William Sha-kespeare. Un spectacolmodern ce invită la re-flecţii şi în care spectato-rii, precum nişteapostoli, primesc mesa-jul purtându-l apoi cătrelume, ca pe o hrană aspiritului ce ne maipoate încă salva.

Şi chiar dacă retoricalui „A fi sau a nu fi” pla-nează ca o incertitudinepeste existenţa noastră,rămânând o provocarealături de statorniceleîntrebări puse spirituluiuniversal, iată că acum,lumina se separă de în-tuneric, negrul de alb şidin neant şi ca o revela-ţie a destinului, gându-rile autoarei se adună înaceastă sublimă carte, pecare dacă o citeşti, tesimţi spiritual, maibogat! O carte profundăşi înălţătoare, scrisă im-pecabil şi care ajungeacolo unde trebuie, la su-fletul cititorului - specta-tor. Un corolar aduscelui care a fost, este şiva fi, William Shakes-peare, pentru noi şi ge-neraţiile viitoare!

Cu instrumentele ar-tistului, cartea prezintămanifestarea Divinităţiiprin Iubire şi Înţelep-ciune, în opera celui carea oferit Teatrului „o nouămetodologie de cercetarecreativă în domeniul la

care participăm cu toţii,Existenţa”, revoluţio-nând una din cele maiputernice şi frumoasearte, arta dramatică.

O carte scrisă dinprea plinul recunoştin-ţei, în care autoarea ardeca o flacără în aceastămăreaţă aventurăumană, urmându-şi cucredinţă şi generozitatecrezul. O meditaţie exis-tenţială care îl înalţă peom făcându-l mai bun!

Cu fiecare rând citit,vibrez! Vibrez pentru că,pentru mine, se supra-pun trăiri ce îmi revin înprezent: emoţia care m-a cuprins păşind în casaMarelui W. Shakespeare,din Stratford-upon-Avon, unde pentru oclipă, fiecare se simteactor; tăcerea abisalăcare te cuprinde la mor-mântul lui din BisericaTrinity din acelaşi orăşel,unde oamenii aduc aziflori, un omagiu, pentrucel care avea să revolu-ţioneze şi să şlefuiascăuna din feţele adevărateiarte şi pentru care gloriaşi recunoaşterea au venittârziu; şi de asemenea orevăd cu ochii minţii peactriţa Carmen MarianaCiorcilă, în spectacolulde la Teatrul Nottara „Afi sau a nu fi”, unde ac-triţa ni se dăruieşte într-o pledoarie pentrucredinţă şi iubire, pentrucompasiune şi luciditate,

pentru înţelepciunea îm-brăcată în haina mode-stiei şi a dragostei deoameni, o rugăciune fă-cută cu smerenie şitrudă, tiptil, pe treptelegreu de urcat ale Scăriilui Iacov.

În carte şi pe scenă,Carmen Mariana Cior-cilă este pentru noi „Ocheie, un leac pentru du-rerile Umanităţii”, o bi-necuvântare, oalternativă care se opuneviolenţelor pe care letrăim, le auzim şi le sim-ţim, reamintindu-ne Me-sajul Divinităţii,arătându-ne subtil, darconvingător „Calea…”.

Citind cartea, nu poţisepara omul de scenă decel care acum scrie. Pen-tru autoare viaţa este pescena şi scena este viaţa!Iubind spiritul scenei, iu-bind Cuvântul, Teatrul ră-mâne pentru ea o cale dea-l înălţa pe om şi de a-lcultiva, unica poartă întrepământ şi cer pentru atransmite mesajul divin.

Cartea ne răspundepe rând, la întrebări lacare şi azi căutăm răs-puns: Ce este Iubirea?Ce este Înţelepciunea?Ce este Shakespeare?Autoarea ne pro-pune cunoaşterii o

Ce esteShakespeare

4


teză ce relevă unfenomen ştiinţific

în domeniul teatrului, denatură şi structură spiri-tuală. „Urmărind infor-maţiile şi virtuţile lui:om, bărbat, actor, geniu,poet, dramaturg, enti-tate, liber, modern, per-petuu, cultură, istorie, seconstituie tabloul recu-perării unui ideal numitconcret Mesajul de peGolgota”, Iubirea şi Înţe-lepciunea rămânând va-lori spirituale, ce nu potfi confiscate, prin carerespiră şi se manifestăUniversul.

A fi sau a nu fi! Esteîntrebarea pe care Wil-liam Shakespeare o lasăsă îşi croiască drum dinadâncul fiinţei spre su-prafaţă şi iată că şi acum,în faţa acestei cărţi ea neîndeamnă din nou la me-ditaţie. O carte scrisă, cusiguranţă în genunchi, cusufletul, din care răzbatemesajul divin ce sfideazătimpul şi timpurile, pen-tru ca noi oamenii să în-ţelegem mai bineraţiunea de a fi şi dimen-siunile spiritului uman.

În carte ca şi pe scenăautoarea direcţioneazădialogul spre locurilecele mai tainice din su-fletul cititorului – spec-tator. Contopindu-seprin Cuvânt cu rolul eiîn această lume, într-odăruire totală care înno-bilează şi eliberează,mulţumim autoarei pen-tru acest minunat dar,iar dumneavoastră, citi-torilor vă recomandaceastă valoroasă carteca pe o bucurie a spiritu-lui ce merită pe deplin afi împărtăşită!

Vavila Popovici

Dicţionarul explica-tiv al limbii romane de-fineşte DECENŢA:respect al bunelor mo-ravuri, bună-cuviinţă;pudoare. Ca atare, omuldecent respectă regulilede bună purtare, conve-nienţele şi morala. Unom cu un suflet sensibileste imun la vulgaritate,fiindcă vulgaritatea jig-neşte, umileşte. Vulgareste omul neşlefuit, pre-cum o piatra care zgâ-rie, răneşte, fiindcă estecolţuroasă.

Nu avem cum săcerem tuturor să se în-cadreze în nişte normesau linii trasate de so-cietate, deoarece existăprintre noi unii care vorsă iasă din tipare, săepateze într-un fel, fiedin cauza unui dezechi-libru mintal, fie dinlipsa bunei creşteri, fiedin cauza unor trăsăturivicioase de caracter, iarpentru acest comporta-ment sunt priviţi şi ca-talogaţi, în cel maiblând caz, ca fiind nişteoameni ciudaţi. Dacă nuar face rău societăţii,sigur că nu ne-amalarma, dar se întâmplătocmai contrariul - umi-lesc conduita normalăde bun simţ a majorită-ţii oamenilor. Şi poatecă ei nu ar exista sau arfi în număr foarte mic

printre noi, dacă socie-tatea în ansamblu ar fiuna normală; dar separe că ei se înmulţescîn condiţiile unei socie-tăţi anormale, dupăcum societatea devinedin ce în ce mai puţinnormală din cauza în-mulţirii numărului lor.

Metoda brutală cucare acţionează aceştioameni, stilul pe care-ladoptă, este o sfidare laadresa bunului simţ, abunei cuviinţe. Iată cărâsul lor sfidător, vor-bele de ameninţare,limbajul de cea maijoasă speţă - limbaj demahala -, tonul vorbirii- urlet uneori -, sau îm-brăcămintea, obiectelepreferate, poziţia corpu-lui, gesturile în intimi-tate, dar şi în societate –vădesc vulgaritate.

Bine ar fi ca în folosi-rea cuvintelor, dar şi întoate manifestărilenoastre, să ne compor-tăm cu decenţă şi res-ponsabilitate. Sădezaprobăm aspectul,atitudinea şi limbajulagresiv. Decenţa se în-vaţă! Nu ne naştem nicidecenţi, nici cu caracte-rul frumos format! So-crate spunea că„oamenii nu sunt vir-tuoşi de la natură”, iarAristotel adăugase lafaptul că virtuţile noas-tre nu ne sunt date decătre natură, constata-

rea că din contra „elesunt date contra naturii,dar avem dispoziţia na-turală să le primim înnoi”. Adică o deprindere„un stil al acţiunilor pecare-l căpătăm prinexercitarea lor, prinmodul în care-l reali-zăm”, cu care să căutămsă fim altfel şi în felulacesta se poate întâlni„mijlocia” pe axa pecare se mişcă voinţa su-fletului nostru; măcaraici, dacă nu putemajunge în cealaltă parte– opusă! Tot Aristotelarăta că trebuie evitatetrei lucruri în viaţă:„răutatea, lipsa de reţi-nere şi primitivitateaanimală”.

În zilele noastrerămân valabile acestepercepte filozofice.Omul nu este ad litteramtrup şi spirit, ci dupăcum trupul întră în ac-ţiune - să-i spunem într-un proces trupesc - şispiritul are întregul săuproces spiritual, ca atareomul nu este ceva împli-nit, ci este în continuălucrare. Filozoful Gio-vanni Gentile spunea:„Omul este om întrucâtse face om.” A fi oameniînseamnă a ne crea penoi înşine, a ne creaviaţa, beneficiind

„Există o decenţă care trebuie păstrată încuvinte ca şi în ţinută.” Francois Fénelon

Decenţă sauvulgaritate?

4

4


de libertatea dă-ruită de Divinitate.

Se coboară atât de jos,încât putem auzi înjură-turi din gura unor oa-meni de la care ne-am fiaşteptat să fie exemplede comportament civili-zat, cuviincios şi unde? -într-un mediu unde s-arfi cerut decenţă… Cumde ies din gura lor înju-rături, drăcuieli, uneorichiar blesteme? Cum senaşte această plăcerediavolească, înscrisă însentimentul unei vieţineîmplinite sau râvnite?Scriam cândva - şi nu mădezmint - că oameniidevin din ce în ce mairăi, capabili să loveascăşi să ucidă pe cel delângă el, cu cuvinte -scrise sau grăite -, cupropriul corp, cu arme,în special atunci când in-terese de ordin materialsunt în joc. A dispăruttoleranţa, sentimentelenobile, decenţa, a dispă-rut morala după care s-au ghidat străbuniinoştri atâtea veacuri!Cuvintele, gesturile numai sunt spiritualizate,în aşa fel ca să-l facă pecel de lângă noi să înţe-leagă, să-l mângâie, să-lalinte... Nu ne mai apro-piem unii de alţii prinacel sentiment de iubire,nu mai suntem înamo-raţi de bine, de înalt…

Am avut o colegă defacultate care înjuraprintre dinţi când nu-iconvenea ceva şi multenu-i conveneau şi am în-trebat-o într-o zi: „De ceînjuri?” „Să-mi vărsfocul, să-mi treacă ner-vii!” „Dar de unde ai în-văţat să înjuri?” „Lamine în casă nu era zifără înjurături! Mama-l

înjura pe taică-meu că semişca încet şi n-o făceafericită, tata o - înjura pemama că n-are minte să-nţeleagă!” Şi-am înţelescum în acea familie lip-sea iubirea şi respectul,şi cum s-au imprimat cu-vintele în mintea ei.Când am lucrat în fa-brică, am întâlnit uncoleg, inginer, fiu depreot, care înjura. Şierau unii care îl priveauadmirativ pentru curajulde a sfida educaţia pecare o primise de la pă-rinţi, aceea a bunei cuvi-inţe şi a credinţei. Era pevremea comunismului!L-am întrebat odată: „Dece înjuri?” „Fiindcă suntun om sincer! Eu suntprieten cu muncitorii dinsecţie: ei înjură, euînjur…” Cunoşteam at-mosfera şi am realizatînvoirea sufletului său cugândul rău. Am cunoscutun intelectual, profesorla un liceu care la cinciminute trebuia să-l po-menească pe „cel rău”. Şil-am întrebat şi peacesta: „De ce drăcuiţitot timpul?” „Da, aşafac? Nu-mi dau seama,dar, oricum, cei din fa-milia mea nu se sfiau sămai şi drăcuiască! Pro-babil că mă «răcoresc»!”Şi-atunci am realizatevoluţia păcatului, de laatacul gândului rău,până la obişnuinţa cu el.Am avut o vecină care în-jura, drăcuia şi am între-bat-o pe un ton glumeţ:„De unde aţi învăţat atâ-tea înjurături «fru-moase»?” „Din piaţă,dragă doamnă! Du-te şidumneata de vezi ce sebate la gura ălora deacolo!”

Şi m-am tot între-

bat, de ce oare oameniiun pot găsi un mijloc de-cent de defulare? De ceau ajuns să considerenormală o astfel de atitu-dine, încât nu-i deran-jează? De ce toate acesteemoţii nu le transferă încuvinte frumoase, într-un strigăt către Dumne-zeu, într-o rugăciune? Şidacă greşim - fiindcă nueste om să nu greşească -, de ce nu folosim scuzelesau acel atât de frumoscuvânt: „Iartă-mă!”?Fără educaţie, importantfiind acceptul ei (spunaceasta întrucât de multeori auzim câte un părinteplângându-se de copilulsău: „Îi intră pe-o urecheşi-i iese pe cealaltă!”),omul rămâne pradă fan-teziei sale, iar fără cre-dinţă în Dumnezeufantezia poate lua căilecele mai urâte, ale păca-tului, ale vulgarităţii, iarpăcatul este lucrarea dia-volului, a întunericului.În Romani 13:12 scrie:„Să ne dezbrăcăm dar defaptele întunericului şisă ne îmbrăcăm cu ar-mele luminii”.

Cauzele păcatului sespune că sunt mai multe:natura noastră anima-lică, anxietatea, înstrăi-narea existenţială, lupta

economică, individualis-mul, ispitirea de cătreDiavol. Oare nu neputem da seama că toateaceste cuvinte şi mani-festări vulgare, inde-cente, sunt curse aleRăului? Că prin ele neînstrăinăm de aproapelenostru şi de Dumnezeu?Apostol Pavel spunea:„Duhul vorbeşte lămuritcă în vremile cele deapoi, unii se vor depărtade la credinţă, luândaminte la duhurile celeînşelătoare şi la învăţă-turile demonilor ”(I Ti-motei 4, 1).

Un om decent esteun om curat sufleteşte şitrupeşte; el nu se murdă-reşte, nu se încredin-ţează vulgarităţii pentrua şoca, a se refula, a pă-cătui.

Părerea mea este căne lipseşte evlavia, aceaatitudine de respect şiduioşie faţă de cinevasau de ceva, despre carepomeneşte ThomasMann în cartea sa „Doc-tor Faustus”: „Libertateape care o avem înseamnăşi libertatea de a păcătui,iar evlavia înseamnă anu face uz de această li-bertate, din dragostepentru Dumnezeu, carea trebuit să ne-o dea”.

4


stau în fiecare dimi-neaţă, pe banca de granitdin curte, aşteptând sămai treacă vremea, să setrezească prietenii. Laînceput nu am auzit ni-ciun zgomot, niciunsunet familiar şi lucru-rile pe care le fixam cuprivirea şi încercam să ledefinesc, se pierdeauîntr-o masă amorfă, unfel de corp organic careondulându-se în faţaochilor mei, executa undans ciudat. Cu fiecaremişcare a privirilor mele,cu fiecare gând seschimba şi ritmul şi na-tura dansului şi în ace-laşi timp, tot mai multedetalii ale lumii înconju-rătoare erau prinse înaceastă mişcare ondula-torie, neprobabilă. Tre-buie să mărturisesc căeram fascinat de „atribu-ţia” mea personală înconstruirea şi modifica-rea materiei, de putereamea de dirijare a lumiiînconjurătoare şi mai

ales eram fascinat de„normalitatea” acestuifenomen! Apoi am auzitglasul bunicii, de dataasta, clar şi puternic or-donându-mi: „nu te maiuita acolo, că te fura, teduce cu el!”

Încercam să întelegdespre ce „acolo” eravorba şi mai ales „cine”stătea gata să mă fure,dar dansul florilor dinrăsaduri, dansul fluturi-lor şi al vazduhului, dan-sul pereţilor şi alpământului de sub pi-cioare, mă împiedica sămă concentrez, să urmă-resc vreun gând aparte.

Era cald, mult preacald şi aveam o senzaţiede greaţă, dar nu euspectatorul, ci doar acelacare, din neglijenţa luiproprie, sălăşluia nepu-tinţa interioarelor altuicopil. Atunci când toc-mai eram pe cale săvomit ori să leşin, a venitbunica şi la pas cu ea,şarpele. Am auzit cum îispune: „du-te şi arată-i!”

Şarpele m-a privit şi eum-am ridicat si am ple-cat după el, ca şi cândacest fel de plimbare om-cu-şarpe ar fi fost unadin cele mai normale ac-tivităţi de la ţară. Am in-trat după el în beznapivnitei şi când ochii mis-au acomodat cu întu-nericul, am văzut-o pebunica ieşind din pivniţaşi am urmat-o. Ajunsafară, om matur, în lu-mina necruţătoare a soa-relui de după-amiază,mi-am amintit că bunicaera moartă de mult timp.Cu un sentiment deadâncă tristeţe m-am în-dreptat înspre banca degranit şi m-am aşezattăcut, copleşit de gân-duri şi de amintiri. După

un timp, nu ştiu de undeşi cum, lânga mine, pebanca, a venit şi s-a aşe-zat o fetita. Nu o mai vă-zusem pe la noi, darbănuiam că este fetiţavreunuia care ajută princasă, dar când s-a uitatîn sus la mine, am avutstrania senzaţie că o cu-nosc bine, de undeva.Abia mult mai târziu,dupa ce ea plecase de-mult, mi-am dat seamade unde o cunosc. Ochiiei erau identici ca formă,culoare şi expresie cuochii bunicii şi cu cei aişarpelui. Nu am maivăzut-o de atunci, cutoate că am întrebat prinsat. Se pare că nimeni nuo cunoştea.

ŞarpeleContinuare din pagina 29

tocmai a început, pentru că acumînţelege ceea ce face. Aceasta esteviaţa şi calea pe care trebuie s-ourmeze, ridicându-se către ideilecele mai înalte. Aceste idei suntexprimate pe măsură ce se creeazămatriţa şi se organizează scena pecare se va acţiona fără a avea liberarbitru, ci urmând calea şi sensulvieţii Lui. Întotdeauna a fost aşa,dar omenirea şi-a dat seama abiala venirea lui Iisus Hristos pe pă-mânt, mai ales după crucificareasa, când omului i s-a deschis calea

spre vecinicie. Mai întâi a apărutgândul creaţiei, apoi să dovedimcreaţia şi să devenim ceea ce sun-tem. Urmează să exprimăm ceeace devenim, să trăim experienţape care o exprimăm. Dacă suntemconştienţi de ceea ce trăim, abiaatunci gândim ceea ce suntem.Cercul este complet. Acumvedem, în sfârşit ideea în întregulei. Îl definim pe Dumnezeu. Eualeg să mă recreez pe mine însumidin nou, absolut în fiecare mo-ment. Eu aleg să trăiesc expe-rienţa celei mai grandioaseversiuni a celei mai măreţe viziunipe care am avut-o vreodată desprecine sunt. Aceasta este lucrarea

noastră sfântă. Aceasta este ceamai mare bucurie a noastră.Aceasta este raţiunea noastră de afi. „Cel mai important lucru de a fidobândit după libertate este dem-nitatea". Surprinzător pentrumine să aud această frază rostităde fostul rege al României, MihaiI. Pentru că demnitatea o credaşezată întotdeauna înaintea li-bertăţii. Poţi să renunţi la libertateca să rămâi demn, iar dacă preţullibertăţii este pierderea demnită-ţii, atunci mai bine rămâi în tem-niţa sclaviei. Închei spunându-văca ,,Libertatea mea se terminaacolo unde este încălcata liberta-tea altcuiva” (Va urma)

Despre adevărContinuare din pagina 20


Ionaş Loredana

Omagierea „Luceafăru-lui” poeziei româneşti a de-venit o datorie de onoare,pe care locuitorii de pe Cri-şul Repede o respectă cusfinţenie, an de an, atât lanaşterea acestuia, în 15 ia-nuarie, cât şi în 15 iunie,când marcăm trecerea sa îneternitate. Astfel, la Ora-dea, au fost organizate maimulte manifestări omagialededicate poetului MihaiEminescu, la împlinireacelor 163 de ani de la naş-tere.

Manifestările audebutat la statuieLegea nr. 238 din anul

2010 a consfinţit ca, în fie-care an, în data de 15 ia-nuarie, să se sărbătoreascăZiua Culturii Naţionale. Înluarea deciziei, a contatfaptul că 15 ianuarie estedata la care s-a născutMihai Eminescu. Chiar în-ainte ca această lege să fifost promulgată, ziua de 15ianuarie a fost celebrată, înfiecare an, la Oradea, aşacum se cuvine. S-a întâm-plat şi ieri, la statuia poetu-lui, unde Asociaţia culturalcivică „Pro România Euro-peană” , condusă de prof.univ. dr. Ion Zainea, în par-teneriat cu Direcţia Jude-ţeană pentru Cultură şiPatrimoniu Naţional Bihor,a organizat, de la ora 11.00,un program cultural dedi-cat împlinirii celor 163 deani de la naşterea poetului.Moderatorul evenimentu-lui a fost prof. univ. dr. Cor-nel T. Durgheu, care i-aintrodus pe cei prezenţi înuniversul liric eminescian,recitând câteva versuri dinpoezia „Ce-ţi doresc eu ţie,dulce Românie”, după carea făcut o scurtă prezentarea Asociaţiei ”Pro RomâniaEuropeană”, care s-a înfiin-ţat în urmă cu un an, pe 24ianuarie. Asociaţia îşi pro-pune promovarea culturii,

credinţei, istoriei şi tradiţii-lor poporului român, a con-

sensului naţional, asolidarităţii şi unităţii ro-mânilor de pretutindeni,precum şi a valorilor dinspaţiul Uniunii Europene:respectul pentru demnita-tea umană, libertate, de-mocraţie, egalitate, stat dedrept, respectarea dreptu-rilor omului, inclusiv a mi-norităţilor.

Eminescu şi OradeaÎn continuare, a luat cu-

vântul Lucian Silaghi, di-rectorul executiv alDirecţiei Judeţeană pentru

Cultură şi Patrimoniu Na-ţional Bihor, care a vorbit

despre importanţa existen-ţei în Oradea a unei statuiînchinate lui Eminescu,precum şi despre relaţia in-directă a poetului cu oraşulnostru. Potrivit acestuia,între Eminescu şi oraşulnostru a existat, peste timp,o legătură spirituală spe-cială, stabilită de Iosif Vul-can, cu toate că la debutuleminescian în „Familia",din 1866, revista apărea laPesta. S-a creat, astfel,această relaţie simbolicăEminescu-Oradea, şi chiardacă nu sunt dovezi că poe-

tul s-ar fi oprit vreodată înoraşul de pe Criş, el s-aoprit în paginile Familiei. Ointervenţie aplaudată de ceiprezenţi a avut şi profeso-rul Ioan Baba Armănescu,care a afirmat că din cei 163de ani, câţi se împlinesc dela naşterea poetului, 147sunt legaţi de Oradea.„Eminescu a fost în mijlo-cul nostru tot timpul exis-tenţei noastre. Sperăm căacea scânteie, care a apărutatunci, ne va lumina şi încontinuare”, a menţionatprofesorul Ioan Baba Ar-mănescu. La fel de emoţio-nante au fost şi momentelecelorlalţi invitaţi: preotulMircea Ghitea, actriţa Zen-tania Lupşe-Lakatoş, conf.univ. dr. Dana Sala, scriito-rul Vasile Ilica, col. (r) Car-ţiş şi doamna MariaHaiduc, care, prin cuvânt şivers, i-au adus un omagiupoetului nepereche.

Elevii, prezenţi înnumăr mare

Programul a continuatla statuia lui Iosif Vulcan,cu depuneri de flori şi jerbede flori, nu înainte ca scrii-torul Ioan F. Pop, custodeleMuzelui Memorial „IosifVulcan”, să le adreseze câ-teva cuvinte elevilor pre-zenţi. „E bine că trecem dedouă ori pe an pe la statuilelui Eminescu şi Iosif Vul-can. Bine ar fi să mai um-plem, din când în când, şibibliotecile, pentru că ade-vărata cultură naţională seface în bibliotecă”, le-aspus scriitorul Ioan F. Poptinerilor. El a menţionat căIosif Vulcan este scriitorulfundamental al culturii ro-mâne, care a îmbogăţit şiînfrumuseţat limba pe careo vorbim astăzi, şi că exis-tenţa Muzeului Memorial„Iosif Vulcan” se datoreazădebutului lui Eminescu înpaginile revistei „Familia”,la 1866. „În fiecare an, îi aş-teptăm pe iubitoriide literatură să-şi

Ziua Culturii Naţionalela Oradea

OmagiuEminescului

„ce-ţi doresc eu ţie...”

4


Lucian Constantin

În perioada 15-16 ia-nuarie 2013, în Târgovişte,au avut loc mai multe ma-nifestări dedicate unuidublu azimut cultural na-ţional: „Ziua Mihai Emi-nescu” - „Ziua culturiiromâne”.

Una dintre aceste mani-festări a avut loc în 15 ia-nuarie şi s-a desfăşurat laBiblioteca Judeţeană „IonHeliade Rădulescu”, avândcap de afiş pe poetul şi jur-nalistul Lucian Avramescu.

O altă manifestare ma-

nifestare pe tema amintităa avut loc pe 16 ianuarie înCorpul K al Universităţii„Valahia” din Târgovişte,invitatul acţiunii fiind mul-

tipla şi redutabila persona-litate culturală, academi -cianul Eugen Simion, celcare, de altfel, este şi iniţia-torul Zilei culturii române.

Cele două acţiuni cultu-rale s-au remarcat printr-oafluenţă numeroasă de par-ticipanţi din toate catego-riile sociale: simplicetăţeni, intelectuali, stu-denţi, scriitori, oameni decultură şi artă şi importanţireprezentanţi socio-politicilocali.

S-au ţinut cu aceastăocazie discursuri privindimportanţa momentului,au avut loc dialoguri intere-sante şi lansări de carte...

Amănunte în numărulviitor.

Târgoviştea sub însemnul lui Eminescu

Lucian Avramescu Eugen Simion

amintească valorilenoastre literare fun-damentale, chiar

printr-un mic gest de adu-cere aminte, dar, evident,cultura română se oma-giază în fiecare zi, şi nudoar în anumite răstim-puri. Noi avem, astăzi, ocultură română, tocmaipentru că ieri am avut ocultură română. Sperăm săavem şi mâine”, a mai spusIoan F. Pop. Au urmat de-puneri de flori şi jerbe deflori din partea celor pre-zenţi, cea mai numeroasăparticipare fiind a elevilordin clasa a X-a F de la Co-legiul Naţional “Iosif Vul-can”, însoţiţi de profesoaraClaudia Krenek, precum şi

a celor din clasele a IX-a Bşi a VI-a A, de la ColegiulNaţional „Mihai Emi-nescu”, însoţiţi de profe-soarele Daniela Duma şiRamona Tătar. „Am venitpentru a depune o coroanăîn memoria celui care aavut o contribuţie esenţialăîn traseul devenirii spiri-tuale şi literare a lui MihaiEminescu. Venim, în fie-care an, la această manifes-tare, Iosif Vulcan fiindpatronul spiritual al şcoliinoastre”, ne-a declarat pro-fesoara Claudia Krenek.

One-man show cuEugen Ţugulea

Omagierea marelui poeta continuat, de la ora

16.00, la Biblioteca Jude-ţeană “Gheorghe Şincai”, înorganizarea Asociaţiei Fe-meilor Ortodoxe Românedin Episcopia Oradea(AFOREO). Evenimentul,intitulat "De-or treceanii...", s-a desfăşurat înSala Amfiteatru a Bibliote-cii Judeţene "GheorgheŞincai", la care au partici-pat toţi cei care iubesc poe-zia lui Eminescu. Seara, laFilarmonica de Stat Ora-dea, pentru aproape o oră,actorul Eugen Ţugulea i-apurtat pe cei prezenţi prinuniversul mirific al versuri-lor eminesciene, evenimen-tul fiind organizat deDirecţia Judeţeană pentruCultură şi Patrimoniu Na-ţional Bihor, în parteneriat

cu Teatrul "Regina Maria",Filarmonica de Stat Ora-dea, Revista "Familia", In-spectoratul Şcolar Jude -ţean Bihor, Muzeul ŢăriiCrişurilor şi Muzeul "IosifVulcan". Înainte de începe-rea spectacolului, intitulat"Porni Luceafărul", orăde-nii au putut admira, în foa-ierul Filarmonicii, câtevamedalii dedicate poetului,aflate acum în colecţiileMuzeului "Ţării Crişurilor",donate de pasionatul colec-ţionar Constantin Mălinaş.După spectacol, cei pre-zenţi s-au deplasat la sta-tuia poetului din PiaţaIndependenţei, unde audepus jerbe şi buchete deflori.

4

Cărţi noi în bibliotecarevistei Climate literare


62 Ion Iancu Vale - Climate literareclimate.literare.ro/arhiva/62.pdf · 2013-12-20 · statui lui...

Documents

Transcript of 62 Ion Iancu Vale - Climate literareclimate.literare.ro/arhiva/62.pdf · 2013-12-20 · statui lui...