Monitorizarea creditelor

I. Creditul

În economia de piaţă, creditul are un rol deosebit. Creditul este unul din motoarele

principale ale întregului angrenaj economico-social, iar utilizarea raţională a creditului sporeşte

puterea productivă a capitalului şi asigură un volum mare de produse. Creditul a apărut pe baza

dezvoltării producţiei de mărfuri, corelat cu dezvoltarea schimbului (vânzare pe credit).

Sub aspect economic, creditul reprezintă operaţiunea prin care o persoană fizică sau juridică

(debitor) obţine fonduri sau bunuri de la altă persoană fizică sau juridică (creditor), asumându-

şi obligaţia să le restituie sau să le plătească la termen. Creditul a apărut din necesitatea stingerii

obligaţiilor dintre diferiţii agenţi economici, proces căruia moneda lichidă nu-i putea face faţă.

In acest context, un rol deosebit de important îl deţin băncile. In conformitate cu legea

58/2006 privind institutiile de stat şi modificărilor ulterioare, banca "este persoana

juridică autorizată să desfasoare in principal, activităţi de atragere de depozite şi de

acordare de credite în nume şi cont propriu".

II. Trasaturile şi funcţiile creditului

În orice operaţiune de credit, de regulă, intervin doi subiecţi: cel care acordă creditul,

numit creditor şi cel care primeşte creditul, numit debitor.

Un element esenţial al creditului îl reprezintă schimbul în timp, adică separarea printr-un

interval de timp a momentului cedării unei sume de bani de cel al rambursării acesteia.

Pentru timpul care va trece între primirea sumei şi rambursarea sa, beneficiarul

operaţiunii va plăti o dobândă concretizată în suma de bani plătită de către debitor creditorului său

pentru creditul acordat pe un timp determinat. Rata dobânzii este în strânsă corelaţie cu rata

profitului, trebuind să fie mai mică decât aceasta. Altfel, întreprinzătorii nu vor angaja credite,

deoarece din valorificarea acestora, prin investiţii, ar trebui să consume întregul profit sau chiar

mai mult, pentru a plăti dobândă, ceea ce ar face nerentabilă activitatea lor.

Rata dobânzii este preţul plătit pentru a dispune timp de un an de o anumită

cantitate de monedă. Rata dobânzii reprezintă raportul procentual dintre: mărimea absolută a

dobânzii anuale plătite şi creditul acordat. Rata dobânzii depinde însă şi de rata inflaţiei, adică de

rata deprecierii monetare.

Rambursarea creditului la o anumită dată reciproc convenită, denumită scadenţă

(momentul sau momentele stabilite pentru rambursarea creditului, ratele parţiale care se

rambursează eşalonat, la anumite termene, conform înţelegerii stipulate în contractul de credit).

Garantarea creditului

Perioada de graţie (perioada între momentul angajării creditului şi începerea

rambursării sale).

Pe măsura dezvoltării economico-sociale, rolul şi importanţa creditului în economia

fiecărei ţări au marcat o creştere considerabilă, având loc totodată, diversificarea funcţiilor

îndeplinite de credit.

In primul rând, creditul îndeplineşte o funcţie distributiva prin faptul că redistribuie

rezervele băneşti disponibile la un moment dat în economie sub forma împrumutiirilor acordate

anumitor ramuri, sectoare sau domenii de activitate care au nevoie de mijloace de finanţare. Prin

disponibilităţi sunt desemnate atât excedentele din conturile „întreprinderilor deschise la bănci şi

aflate temporar în stare inactivă, rezervele de casă ale firmelor păstrate în conturi la bănci, cât şi

sumele economisite de populaţie pentru diferite scopuri şi depuse spre păstrare la casele de

economii şi/sau la bănciie comerciale.

Oferind întreprinzătorilor toate aceste disponibilităţi, băncile, prin creditarea acestora,

transformă economiile sterile î n capitaluri productive, contribuind astfel la creşterea avuţiei reale

a societăţii. De aceea se poate spune că, creditul sporeşte puterea de acţiune productivă a

capitalului.

Printr-o analiză atentă a cererilor de credite se favorizează orientarea disponibilităţilor spre

ramurile sau activităţile mai rentabile, acest lucru asigurând o mai mare posibilitate de adaptare la

cerinţele pieţei interne şi externe. Având în vedere cele prezentate, creditul, prin funcţia sa

distributivă, participă la creşterea gradului de centralizare şi concentrare a capitalului.

Economisirea fără investire conduce la tezaurizare, care poate provoca recesiune.

Nu orice individ poate fi întreprinzător - nu dispune de calităţile necesare sau nu dispune de

capitalul necesar. De aici se poate observa importanţa pe care o are creditul în procesul de

transformare a economiilor în investiţii.

Cu alte cuvinte, creditul este un importanţ factor al creşterii economice.

Prin urmărirea şi verificarea atentă a modului de utilizare a sumelor primite, creditul joacă

un rol de diminuare a iniţiativelor nerentabile, care provoacă pierderi.

Un întreprinzător care prezintă iniţiative riguros fundamentate şi însoţite de garanţii reale

acoperitoare poate să obţină un credit. Astfel, creditul contribuie la proliferarea firmelor de mici

dimensiuni, adesea promotoare ale inovaţiei ceea ce favorizează concurenţa, cu efectele sale

pozitive asupra economiei în ansamblul său.

O altă funcţie importantă a.creditului este cea de emisiune monetara.

O dată cu diversificarea tehnicii de plată (virament, cec, trată etc.) s-a ajuns la diminuarea

folosirii numerarului şi în consecinţă la creşterea în proporţii mari a monedei de cont (scripturale).

Prin aceasta s-a asigurat şi importanta reducere a cheltuielilor cu circulaţia banilor, noile

tehnici şi, instrumente de plată oferite de existenţa creditului făcând faţă creşterii volumului de

tranzacţii.

Reglând dimensiunile cererii şi ale ofertei de mărfuri tocmai prin creditarea consumului pe de

o parte şi creditarea stocurilor pe de altă parte, creditul contribuie, alături de alţi factori, la

stabilitatea preţurilor.

Ca urmare a naturii sale, creditul contribuie la viteza de rotaţie a banilor , la

multiplicarea monedei scripturaie, la rularea continuă a fondurilor.

Nu trebuie neglijată nici prezenţa din ce în ce mai masivă a creditului în rândul

populaţiei sub formele sale de credit de consum, credit ipotecar, ş.a.

Un rol deosebit îl are creditul în promovarea relaţiilor economice internaţionale prin

creditarea activităţilor de comerţ exterior cel mai frecvent cu avantaje deosebite pentru

producător.Nu putem ignora nici importanţa creditului în acoperirea deficitului bugetului de

stat prin creditul public.De asemenea, creditul exercită o influenţă benefică asupra consumului,

prin cumpărarea pe credit şi plata în rate a unor bunuri de folosinţă îndelungată.

Pe acest fond, rolul şi amploarea creditului au crescut mult, o dată cu dezvoltarea economico-

socială, devenind o activitate economică deosebit de importantă.

O dată cu relevarea acestor funcţii importante, trebuie menţionat, în acelaşi timp, că abuzul

de credit prezintă şi dezavantaje importante, putând să determine pierderi pentru instituţiile de

credit, falimente ale instituţiilor insolvabile sau influenţe negative asupra conjuncturii economice.

În cadrul economiei de piaţă, creditul are o foarte mare răspândire, el reprezentând un

mod de finanţare a necesarului de resurse în completarea celor proprii, iar în anumite

cazuri poate constitui chiar sursă unică de finanţare.

Este oportun ca pentru realizarea unei creşteri economice să se apeleze la credite decât să

se aştepte o perioadă îndelungată până când s-ar putea forma fondurile proprii, pe seama

capitalizării beneficiilor. Folosind creditele, agenţii economici câştigă timp în lupta de

concurenţă, pot să-şi adapteze operativ activitatea în conformitate cu cerinţele pieţei şi

totodată, printr-o activitate eficientă îşi creează şi mijloacele necesare pentru rambursarea ratelor

scadente şi plata dobânzilor.

Dacă folosirea creditului este o operaţiune necesară pentru agenţii economici, mai ales în

condiţiile când capitalul propriu este neîndestulător pentru promovarea diverselor proiecte

avute în vedere, tot atât de adevărat este că se impune o atitudine prudentă din partea debitorului

care să-i creeze certitudinea folosirii eficiente a sumelor împrumutate, astfel încât să se realizeze o

rentabilitate satisfăcătoare pentru a rambursa la timp creditele, să plătească dobânzile aferente, în

condiţiile obţinerii de profit.

Sintetizând, creditul îndeplineşte următoarele funcţii în economie:

înlesneşte sporirea capitalului real printr-o mai bună utilizare a factorilor de

producţie existenţi;

facilitează distribuirea resurselor băneşti între diferite întreprinderi şi ramuri care sunt

bine situate pe piaţă, creditul contribuind la concentrarea întreprinderilor;

accelerează tranzacţiile comerciale, ameliorând procesul de desfacere a mărfurilor la scară

largă;

sporeşte viteza de rotaţie a monedei şi contribuie la dimensionarea ei, asigurând în acelaşi

timp şi o reducere a cheltuielilor în circulaţia banilor;

creditul contribuie, prin reglarea ratei dobânzii, la stăvilirea fenomenului de inflaţie;

exercită o influenţă pozitivă asupra consumului în cazul acordării de credite pentru

consum;

contribuie la apariţia de firme mici, care adesea sunt promotoare de inovaţie, ceea ce

favorizează amplificarea concurenţei - factor al creşterii economice;

creditul are un rol deosebit şi în promovarea relaţiilor internaţionale

III. Urmarirea creditelor

Există o serie de motive care relevă importanţa procesului de urmărire a creditelor.

Astfel, aflarea situaţiei la zi a afacerii clientului, precum, şi a posibilităţii acestuia de a plăti în

continuare, datoria către bancă, urmărirea tendinţelor contrare astfel încât să se poală lua măsuri

preventive, confirmarea folosirii creditului în scopul acordării, infirmarea sau confirmarea

informaţiilor date de client, descoperirea practicilor neobişnuite folosite de client şi informarea

despre activitatea clientului şi a credibilităţii lui, asigurarea că acest client este încă solvabil, sunt

motive care arată ca, pe lângă procesul complex de acordare a creditului, urmărirea creditelor o

etapă deosebit de importantă şi absolut necesară în derularea unui credit.

De la aprobarea şi acordarea unui credit bancar şi până la rambursarea integrală a lui şi a

tuturor datoriilor aferente acestuia, scopul activităţii de urmărire a derulării lui este de a menţine

pe tot parcursul creditării condiţiile iniţiale de la acordare. Aceasta, pentru a se preveni ca un

credit iniţial performant să devină neperformant, datorită deteriorării situaţiei economico-

fmanciare a împrumutatului.

III.1. Monitorizarea creditelor

Monitorizarea creditelor se va realiza de către inspectorul de credite în mod practic pe

baza unei planificări, la nivel de sucursală, stabilită în comitetul de credite al acestuia. Urmărirea

se efectuează lunar sau ori de câte ori este nevoie, adică ori de câte ori există informaţii, că

situaţia economico-financiară a agentului economic are tendinţe de declin.

Programele de monitorizare a creditelor pe care le desfăşoară o bancă trebuie să includă:

• o analiză periodică a tuturor creditelor sau a celor selectate, pentru a se asigura că ele se

derulează în conformitate cu politica de creditare a băncii, cu cerinţele documentaţiei şi în

condiţii de profitabilitate.

• o clasificare a creditelor din punct de vedere al performanţelor, prin calcularea

indicatorilor cheie;

• expertize contabile prin care se determină calitatea portofoliului de credite pe care îl

deţine banca.

Ofiţerul de credit are un rol determinant în stabilirea unui sistem eficient de comunicare

între bancă şi beneficiarul de credit, în alcătuirea dosarelor de credit, în conducerea analizelor de

credit sau la participarea la acestea, în clasificarea creditelor precum şi în efectuarea expertizelor

contabile. Datorită faptului că ofiţerul de credit este singura persoană din bancă ce intră în

contact direct cu clientul, în toate etapele procesului de creditare, el este cel mai în măsură să

anticipeze eventualele probleme, şi, împreună cu clientul, să găsească soluţii pentru rezolvarea

lor. în consecinţă, un ofiţer de credit slab pregătit sau care nu îşi îndeplineşte în mod conştiincios

sarcinile, poate cauza nerealizarea unui program de monitorizare a creditelor, oricât de

cuprinzător şi bine elaborat ar fi acesta.

III.2. Responsabilitaţile ofiţerului de credit

a. Comunicarea dintre ofiţerul de credit şi client

Din momentul acordării unui credit, banca trebuie să întreţină un contact permanent cu

beneficiarul de credit, adică să dezvolte relaţia ce s-a stabilit în timpul discuţiilor preliminare, în

perioadele de analiză şi de aprobare a cererii de împrumut. Mulţi dintre clienţi apreciază faptul

că, din când în când, telefonic, ofiţerul de credit se interesează de modul în care ei îşi desfăşoară

activitatea. Contactele telefonice şi vizitele periodice la sediul beneficiarului constituie o practică

prudentă de monitorizare a unui credit şi, în acelaşi timp, şi o relaţie bună între bancă şi client.

Discuţiile telefonice pot constitui un factor încurajator pentru o comunicare reciprocă

între bancă şi client. Este mult mai probabil că un client care se confruntă cu un declin financiar

va înştiinţa banca despre acest lucru, dacă ofiţerul de credit a avut o atitudine deschisă în trecut,

manifestându-şi bunăvoinţa şi dorinţa de a ajuta.

Comunicarea se poate realiza în scris, prin discuţii telefonice, vizite la locul unde

societatea îşi desfăşoară activitatea sau prin evenimente sociale, cum ar fi un prânz de afaceri. In

toate cazurile, scopul este de a menţine deschise liniile de comunicare între bancă şi client.

Ofiţeail de credit trebuie să creeze o atmosferă de încredere şi cooperare. Nu există substituent

pentru un dialog deschis şi onest între bancă şi beneficiarul de credit. Dacă legătura dintre bancă

şi client este bună, un ofiţer de credit cu experienţă poate deseori reconstitui situaţia reală a unui

cont de credit, chiar dacă clientul este sincer sau nu.

b. Verificarea contului curent al clientului

Se pot trage foarte multe concluzii din monitorizarea contului curent al unui client şi a

modalităţilor de plată practicate. De exemplu, atunci când contul curent prezintă o creştere a

soldului debitor sau când se întârzie plata dobânzii şi a ratei la un credit pentru investiţii, trebuie

să se acorde o atenţie specială clientului respectiv.

Aceste evoluţii pot semnala probleme de lichiditate care pot fi cauzate de încasarea cu

întârziere sau neîncasarea creanţelor scadente, imobilizări prea mari în stocuri nevandabile sau

pierderea unui client important.

Atunci când apare o schimbare majoră în modalităţile de plată practicate de client,

ofiţerul de credit trebuie să facă o analiză suplimentară. O practică foarte bună în administrarea

creditelor o constituie contractarea de către bancă a câtorva dintre colaboratorii clientului, cum ar

fi contabilul, expertul contabil sau consultantul pe probleme financiare, care ar putea furniza

informaţii relevante.

c. Vizită la sediul clientului

Ofiţerul de credit trebuie să facă din când în când efortul de a vizita firma clientului. O

inspecţie la locul de desfăşurare a activităţii acestuia poate releva anumite probleme

organizatorice sau operaţionale. Cea mai bună modalitate de evaluare cu acurateţe a condiţiei şi

valorii activelor pe care le deţine clientul este, în cazul unui ofiţer de credit responsabil,

evaluarea făcută personal şi nu cea bazată pe rapoartele colegilor. O vizită la faţa locului,

creează, de asemenea, posibilitatea de a verifica orice alte garanţii râmase în posesia clientului,

dacă acestea sunt întreţinute sau stocate corespunzător.

d. Conţinutul dosarelor de credit

Informaţiile cuprinse în dosarele de credit se grupează în mai multe categorii, după cum

urmează:

• Documente de creditare

Această secţiune include contractele de credit, actele de încorporare, certificatele de la Registrul

Comerţului şi alte documente similare.

• Informaţii financiare

Aceasta secţiune include bilanţul, contul de profit şi pierdere, desfăşurătoarele, situaţiile

fluxurilor de fonduri, prognoza lichidităţilor, planul de afaceri, situaţia financiară personală şi

documente privind situaţiile financiare ale garanţilor.

• Garanţii

Orice informaţie referitoare la garanţiile constituite trebuie să fie inclusă în această secţiune, şi,

în mod special, contractele de garanţie.

• Corespondenţă, rapoarte şi note

Dosarul de credit conţine, de asemenea, întreaga corespondenţă purtată între departamentul de

creditare şi client, discuţiile, rapoartele asupra vizitelor făcute la sediul clientului sau a altor

întâlniri cu clientul, rezumate ale convorbirilor telefonice, comentarii cu privire la desfăşurarea

procesului de creditare, orice alte situaţii deosebite ale programului de rambursare, informaţii

contabile şi recomandări făcute de ofiţerul de credit sau de comisia de creditare, referitoare la

cererea de împrumut.

• Alte materiale

Această secţiune include toate actele ce nu se înregistrează în altă parte. De exemplu: broşuri

referitoare la producţia societăţii, materiale de reclamă, articole din ziare şi reviste referitoare la

viabilitatea proiectului pentru care se solicită creditul, practicile utilizate în afaceri de către client

şi proiecte de viitor.

III.3. Controlul creditelor bancare şi masuri ce pot fi luate in urma controlului

Datorită faptului că din totalul fondurilor utilizate de către agenţii economici, creditele au

o pondere însemnată, băncile comerciale au dreptul nu numai să controleze utilizarea

împrumuturilor, ci şi principalele laturi ale activităţii acestora. Controlul bancar privind creditele

acordate se exercită atât scriptic, adică pe baza documentaţiei, cât şi faptic, prin verificarea

concretă a situaţiei debitorilor. Acest control se efectuează diferenţiat, pe cele două categorii

mari de credite: credite pe termen scurt şi credite pe termen mediu şi lung.

a.Controlul creditelor pe termen scurt

Pentru creditele pe termen scurt, verificarea scriptică se face lunar, pe baza datelor din

balanţa de verificare şi a datelor patrimoniale. Totuşi, pentru firmele debitoare care nu au credite,

dobânzi sau plăţi restante, controlul se poate face trimestrial. Pe baza datelor din documentele

menţionate anterior, se întocmeşte situaţia garanţiei creditelor pe termen scurt. Astfel, dacă din

verificare rezultă minus de garanţie, clientul va trebui să ramburseze rate ale creditului egale cu

minusul de garanţie, iar dacă debitorul nu are disponibilităţi băneşti, minusul de garanţie se

transformă în credite restante cu dobândă penalizatoare. Controlul creditelor se realizează

preponderent în cazul creditelor negarantate, deci a minusului de garanţie în urma controlului, se

prezintă, conducerii băncii, situaţii care cuprind analiza faptică a debitorului, propuneri de sistare

a creditării, soluţii de recuperare a creditelor restante. Dacă există, plusurile de garanţie sunt

luate în consideraţie pentru acordarea unor eventuale credite viitoare, suplimentare. Controlul

faptic are ca obiect următoarele elemente:

1. Urmărirea şi analiza gradului de realizare a principalilor indicatori, cei mai

importanţi fiind:

• realizarea fluxului de disponibilităţi monetare în concordanţă cu cel prezentat

băncii, odată cu documentele de creditare;

• realizarea programelor şi utilizarea capacităţilor de producţie;

• existenţa resurselor şi a factorilor de producţie;

• stadiul de fabricaţie, depozitarea produselor şi conservarea garanţiilor;

• existenţa pieţelor de desfacere şi respectarea contractelor cu beneficiarii;

• existenţa faptică a datelor din contabilitatea agentului economic;

• respectarea destinaţiei creditelor. Verificarea destinaţiei creditului trebuie să aibă

în vedere următoarele elemente:

- destinaţia dată creditului după angajarea lui trebuie să corespundă cu datele declarate de

agentul economic în cererea de credit şi detaliat pe furnizori în planul de afaceri şi cu datele

consemnate în contractul de credit; dacă este vorba de linie de credit, destinaţia iniţială trebuie să

fie păstrată în fiecare ciclu de rotaţie a creditului;

- verificarea se efectuează prin confruntarea datelor din contabilitatea sintetica cu cele din

contabilitatea analitică şi acestea cu datele din actele de plată a furnizorilor;

2. Evaluarea garanţiilor.

3. Prezentarea măsurilor luate.

4. Întocmirea actelor de control şi înregistrarea lor la bancă.

b.Controlul creditelor pe termen mediu şi lung

În cazul creditelor pe termen mediu şi lung, există, de asemenea, un control scriptic şi

unul faptic. Primul se realizează atât în cursul executării proiectului de investiţii, cât şi după

punerea în funcţiune a obiectivului, până la rambursarea creditului. Controlul se face atât prin

documentele de plăţi şi de constituire a resurselor proprii, cât şi prin balanţa de verificare,

rezultatele financiare, obligaţiile fiscale, situaţia patrimoniului, principalii indicatori economico-

financiari şi alte documente prezentate~-de firma debitoare, în timpul execuţiei proiectului.

La efectuarea plăţilor, ofiţerul de credit trebuie să verifice:

• încadrarea plăţilor în devizul general şi devizele pe obiecte;

• încadrarea plăţilor în volumul creditelor aprobate;

• încadrarea veniturilor, cheltuielilor şi profiturilor în limita celor prevăzute în

bugete de venituri şi cheltuieli;

• dacă resursele proprii au fost constituite conform documentaţiei de creditare;

• dacă creditele din balanţa de verificare a agentului economic corespund celor din

evidenţa băncii; .

• dacă se respectă graficul de eşalonare a execuţiei obiectivului;

• constituirea şi eliberarea resurselor proprii pentru investiţii.

Controlul faptic, ce se realizează semestrial sau chiar trimestrial, se exercită după un grafic de

control, în care vor fi urmărite:

• respectarea soluţiilor tehnice din documentaţii;

• stadiul fizic şi calitatea lucrărilor executate;

• asigurarea factorilor de execuţie pentru perioada următoare;

• încadrarea lucrărilor executate şi a plăţilor făcute în cele prevăzute în

documentaţia de creditare;

• analiza fluxului de numerar comparativ cu cel din documentaţia de credite;

• gradul de realizare a indicatorilor aferenţi obiectivului pus în funcţiune;

• situaţia bunurilor ce constituie garanţia creditelor.

Măsuri ce pot fi luate în urma controlului

Pe baza rezultatelor controalelor efectuate, inspectorii de credit fac propuneri de măsuri, care se

aprobă de conducerea unităţii, şi anume:

• trecerea la restanţă a creditelor utilizate, pentru diminuarea corespunzătoare a limitei de

creditare şi recuperarea creditelor respective din disponibilităţile şi încasările clientului înaintea

altor plăţi, cu excepţia drepturilor de salarii care au prioritate potrivit prevederilor Legii nr.

53/2003 Codul muncii;

• anularea sau reducerea creditului aprobat, în cazul în care se constată că împrumutatul a

prezentat băncii date nereale pentru determinarea cuantumului creditului. Această măsură se ia

numai după expirarea termenului de 5 zile de preaviz scris;

• întreruperea imediată, fără preaviz, a punerii la dispoziţia debitorului de noi tranşe din creditul

aprobat; creditul utilizat în alte scopuri, cu dobânzile aferente, se retrage imediat din contul de

disponibilităţi al împrumutatului, iar atunci când nu este posibil se trece la restanţă;

• întreruperea, fără preaviz, a creditării în cazul în care situaţia economică şi financiară a

împrumutatului înregistrează nivele sub cele avute în vedere la aprobarea creditului şi care

nu mai asigură condiţii de rambursare; banca poate reveni la această măsură după ce se constată

redresarea situaţiei clientului;

• retragerea imediată a creditului şi dobânzilor datorate din contul de disponibilităţi al

debitorului, iar când acest lucru nu este posibil se va trece la recuperarea creditului şi dobânzilor

prin executare silită;

• pentru creditele care au fost în competenţa de aprobare a centralei băncii, se va informa

Direcţia de Creditare asupra măsurilor luate;

•după aprobarea lor, măsurile stabilite se vor comunica în scris debitorului în termen de 5 zile.

In urma activităţii de urmărire şi control rezultă o serie de semnale de avertizare:

Semnale de avertizare din interiorul băncii:

- viteză de mişcare a contului în creştere sau în scădere; retrageri mari de numerar; intrări

de cecuri returnate; variaţia situaţiilor prognozate prezentate; amânarea furnizării

situaţiilor fmanciar-contabile; clientul este întotdeauna grăbit să obţină un împrumut;

zvonuri;

- nerespectarea acordurilor de împrumut şi a formelor şi principiilor de creditare;

- fondurile împrumutate sunt utilizate în alte scopuri decât cele convenite.

Semnale de avertizare de la client:

- schimbarea comportamentului managerilor faţă de întâlnirile anterioare;

- evitarea de către aceştia a contactelor cu banca;

- probleme personale ale conducerii;

- schimbări dese în conducere;

- conducere inadaptabilă la schimbare;

- viteză mare de mişcare a personalului;

- active neutilizate; stocuri fără mişcare;

- modificarea condiţiilor comerciale;

- imposibilitatea de acoperire a comenzilor;

- politici neştiinţifice de stabilire a preţurilor;

ramură în recesiune;

- presiune mare exercitată de către creditori; obiective inexistente pe termen lung; risc de

tară ridicat.

STRUCTURA ÎN PROFIL TERITORIAL A CREDITELOR ŞI DEPOZITELOR CLIENŢILOR

NEBANCARI, NEGUVERNAMENTALI

Analiza pentru Bucuresti in lunile ianuarie 2010 /ianuarie – februarie 2011

Sursa BNR

Unitate de masura milioane lei

Bucuresti Ianuarie

2010

Ianuarie

2011

Februarie

2011

1 Credite în lei (rd.2+rd.3=rd.4+rd.5=rd.6+rd.7+rd.11)2 – curente3 – restante*

21 863,9

20 800,6

1 063,3

22 425,5

20 525,6

1 899,9

22 644,9

20 644,7

2 000,2

4 – rezidenţi5 – nerezidenţi

21 820,6

43,3

22 313,9

111,5

22 519,5

125,4

6 – agenţi economici7 – populaţie, din care:8 - consum

9 – locuinţe

10 - alte scopuri

11 – alţii

11 682,5

8 656,2

8 138,7

336,7

91,0

1 525,3

12 370,9

8 641,6

5 458,3

310,5

2 802,5

1 412,9

12 621,6

8 628,7

5 462,2

309,6

2 788,8

1 394,6

12 Credite în valută (rd.13+rd.14=rd.15+rd.16=rd.17+rd.18+rd.22)13 – curente14 – restante*

52 484,6

50 345,6

2 139,0

60 265,7

56 211,1

4 054,6

59 718,4

55 305,8

4 412,6

15 – rezidenţi16 – nerezidenţi

51 494,3

990,3

58 953,5

1 312,2

58 380,2

1 338,2

17 – agenţi economici18 – populaţie, din care:19 - consum

27 794,5

23 169,1

12 392,2

34 026,8

25 465,9

12 725,8

33 602,1

25 204,3

12 569,3

20 - locuinţe21 - alte scopuri22 – alţii

9 926,9

747,5

1 520,9

12 113,9

550,1

773,0

12 016,5

543,2

912,0

23 Disponibilităţi la vedere, în lei24 – agenţi economici

25 – populaţie26 – alţii

17 668,5

10 232,2

6 102,0

1 334,4

18 898,5

12 117,5

5 177,0

1 604,0

18 170,3

11 327,6

5 331,8

1 510,9

27 Depozite pe termen şi depozite rambursabile după notificare, în lei28 – agenţi economici29 – populaţie30 – alţii

27 607,7

8 774,8

12 167,7

6 665,1

32 612,4

9 612,0

14 925,6

8 074,8

31 874,2

9 051,5

15 123,8

7 699,0

31 Împrumuturi din operaţiuni repo în lei32 – agenţi economici

33 – populaţie34 – alţii

0,0

0,0

0,0

0,0

108,3

18,3

0,0

90,0

85,0

18,3

0,0

66,7

35 Disponibilităţi, depozite la termen, depozite rambursabile după notificare şi operaţiunirepo, în lei36 – rezidenţi37 – nerezidenţi

45 276,2

43 241,6

2 034,6

51 619,2

49 303,9

2 315,3

50 129,5

47 838,4

2 291,1

38 Disponibilităţi la vedere, în valută39 – agenţi economici40 – populaţie

41 – alţii

12 894,9

6 788,0

5 331,5

775,4

11 659,8

6 114,7

4 549,9

995,2

11 314,7

5 733,5

4 454,3

1 127,0

42 Depozite pe termen şi depozite rambursabile după notificare, în valută43 – agenţi economici44 – populaţie45 – alţii

34 378,0

11 650,9

15 011,1

7 716,0

33 806,5

10 414,9

15 938,7

7 452,9

33 060,7

9 561,1

15 872,1

7 627,5

46 Împrumuturi din operaţiuni repo în valută47 – agenţi economici48 – populaţie

49 – alţii

0,0

0,0

0,0

0,0

3,1

3,1

0,0

0,0

3,1

3,1

0,0

0,0

50 Disponibilităţi, depozite la termen, depozite rambursabile după notificare şi operaţiunirepo, în valută51 – rezidenţi52 – nerezidenţi

47 272,9

38 863,4

8 409,5

45 469,5

35 515,9

9 953,6

44 378,5

34 519,4

9 859,1