CNMB Noua Poetica -...

qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopsdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzx

E2

ctàÜtàâÄ

C N M B

Patratul Literar sau Noua Poetica

C o l e g i u l N a t i o n a l M i r c e a c e l B a t r a n C o n s t a n t a , n r . 1 , 2 0 0 9

ctàÜtàâÄ Ä|àxÜtÜ

2

ctàÜtàâÄ _|àxÜtÜ sau Noua Poetica

Cercul de literatura al Colegiului National “Mircea cel Batran”

LANSARE CU OCAZIA ZILELOR CNMB, 29-30 MAI 2009


3

De ce ne-am apucat sa scriem in Patrate (literare) ?

Dintr-o admiratie intensa pentru orice manifestare a artei, fie ea bine realizata sau nu – pentru ca, in fond, desi inefabilul unei opera este cel care farmeca , arta absurda este minunata prin agonia si dramatismul cu care dezvaluie lumii esecul uman.

De ce scriem? Pentru ca scrisul reprezinta o forma suprema de libertate de a abera, de a masca adevarul fara sa fii judecat sau acuzat de minciuna.

Suntem buni, dar vrem s-o stiti si voi.

Frana conservatorista ne impiedica sa ne descatusam mintile, formeaza diletanti intr-o societate care absoarbe comercialul. Dati-ne voie sa epatam din cochilia noastra, lasati-ne sa scriem…

O revista scolara e ca zbenguitul unui manz – libertatea spiritului este totala. (T. Arghezi)

Suntem

inconjurati doar de resturi de

adevar, de fapt, adevarul nici nu

are insemnatate ci aceasta produce o

deziluzie, trimitand deseori

la forme inefabile. • VtÇw Ç@t| vx ytvx? |t É vtÜàx |Ç ÅtÇtA (I. Creanga)

Scrisul si cititul sunt doua deprinderi ce ne diferentiaza de restul vietuitoarelor, dar ca sa scrii, inainte trebuie sa citesti!

Singura scuza de a face un lucru inutil este ca-l faci dintr-o admiratie intensa. Arta este cu totul inutila. (O. Wilde)


4

íWx vx ctàÜtàâÄ _|àxÜtÜRí

Nevoia de cultura, pasiunea pentru literatura si elanul

adolescentului care se loveste cu tampla de stele s-au intrupat intr-un PATRAT LITERAR. Arbitrarul din titlu ascunde dorinta nestavilita de a inova si de a duce mai departe spiritul cenaclului Junimea sau Sburatorul, caci nimic nu este prea mult pentru cine devine mester si artizan de cuvinte.Ceea ce defineste zorii acestui nou inceput este cautarea infrigurata a unor cuvinte potrivite si emotia descoperirii unor stihuri noi.

Calatori pe drumul cunoasterii, acesti iubitori de literatura sunt animati de ambitia promovari unei NOI POETICI. Si cine pot fi mai indreptatiti sa rascoleasca prin pulberi de fum daca nu acesti visatori cu suflete de flacari vii ?

Prof.Zisu Amalia

“Cand n-ai ce face, ia o carte in mana.” I. Creanga

Noua Poetica


5

gxtàÜâÄ |Çxvtà |Ç `tÜxt axtzÜt

Unde fugim de acasa?

• Spalam copilul sau facem altul?

• Pana de automobile • Titanic vals • 8 femei • Scaiul • Gin Rummy • Livada cu visini (la Teatrul National Constanta sau, pentru melancolici, la teatrul Fantasio.)

Teatrul sau Cum sa te doara palmele dupa final

Suntem actori in fiecare zi, si pentru ca nu putem avea masura talentului nostru mergem la teatru ca sa putem aprecia talentul altora. Noi suntem amatori, ei profesionisti, si cum viata este o scena…oare cine merita aplauzele? Teatrul este arta. Este o comunicare artist-spectator, intotdeauna benefica pentru ultimii. Teatrul ar trebui sa faca parte din existenta cotidiana, sa devina necesar sufletului, fiind arta de larga audienta si intelegere. Plecand de la teatrul de papusi si ajungand pana la teatrul absurdului, fiecare piesa isi are propriul mesaj si poate fi considerat un fragment de realitate. Exista o varsta la care fiecare dintre noi viseaza sa devina actor, dar cu siguranta foarte putini vor ajunge sub luminile rampei. E greu sa primesti aplauze, mai comod sa te usture palmele, insa gloria nu exista fara elogiere. Tu alegi sa fii pe scena sau in fata ei, sa-ti castigi sau sa-ti pierzi timpul 10 lei insa, pentru doua ore de cultura intr-o seara de sambata, nu e prea mult...


6

Spalam copilul sau facem altul? -Pai daca tot suntem casatoriti, ce-ar trebui sa facem? -Nu stiu. Parca lipseste ceva. -Ar trebui te iubesc mai des? Sa ma cert cu soacra-mea? Ce ar trebui sa faca doi oameni casatoriti? -Hai sa facem un copil! Cam asa s-ar sintetiza drama a doi tineri insuratei care apuca impreuna fraiele vietii. O razmerita americana in doua acte, perfect aplicabila in mai toate tarile care au descoperit apa calda si chibritul, comedia satirica aduce in scena haosul familiei moderne.

Pana de automobil

“In lumea aceasta moderna mai sunt doar doua sau trei povesti de spus”. O pana de

automobil in miez de noapte poate insemna nervi, un sprint pana la prima benzinarie, o innoptare in cel mai apropiat sat, necunoscuti…o noua poveste. Un spectacol despre

vinovatie si dreptate care va declansa un proces de constiinta al personajului principal. Vinovatul poarta un proces cu propriul sau ‘eu’. Spectatorii, aflati “in inima spectacolului”,

sunt jurati in cazul “Pana de automobil”. In final, acestia devin juratii propriei lor vinovatii.

Livada de visini Oglinda unei tumultoase perioade istorice, piesa marcheaza un sfarsit de era dar si un nou inceput. Planul social se intrepatrunde cu cel afectiv, framantarile sociale ale timpului luand chipul unor framantari individuale ale personajelor. Precum visinii ce vor infrunta iarna si vor inflori in anotimpul urmator, doar cei puternici si rezistenti vor putea renaste intr-o noua epoca. Istoria trece in forta peste pamant si oameni, distrugand natura si sufetul uman. Fiecare inceput destrama un trecut, orice lupta presupune un invingator si un invins, iar evolutia sociala distruge oameni si ...visini.

Scaiul

Piesa “Scaiul” este un tablou al societatii pariziene din perioada “la belle epoque” ale carei tare sunt bine conturate de catre Georges Feydeau. Comedia spumoasa aduce in fata

publicului constantean cu ironie depravarea si decadenta inceputului de secol XX. E un decor caragialesc servit cu o portie serioasa de ras, ras copios, ras pana la lacrimi caci

minciuna, ignoranta, prostia, mandria si gelozia, stridente duse pana la exagerare groteasca intr-un lant al slabiciunilor te distreaza.

Hartescu Maria-Carla Stoica Madalina

Clasa a X-a G


7

Marea Culturalizare

• Stiti reclama cu “ Sfatul Lion ”, conform căreia 9 din 10 accidente au loc în casă ? Ei bine, când ti-era lumea mai dragă si te gândeai că ti-ai găsit motiv să iesi în lume fără să te certe mămica ( nu e nici urmă de sarcasm în tonul vocii mele, doar toti ne iubim mămicile, dragile de ele, nu-i asa ?) apare pe ecran amendamentul că acest fapt nu e demonstrat. Adică e o mare păcăleală ? Ei bine, nu! Pentru că noi ne-am hotărât să facem experimentul cu pricina si să suportăm pe pielea noastră repercusiunile. A fost usor, mai dificil cu plata spitalizării. Si în timp ce eram în convalescentă, am avut timp să întocmim si un calendar al evenimentelor culturale din 2009, ca să nu îti spunem doar “ Stai afară! “, ci “ Stai în sala de spectacol/ concert/ cinema si culturalizează-te! ”.

07 Mai 2009 | Bucuresti |

UnderLondon Fest

Evenimentele UnderLondon au intrat in al patrulea an de existenta, fiind deja consacrate drept un reper de marca in peisajul muzical alternativ.2009 va aduce doua editii de UnderLondon Fest, prima urmand a avea loc chiar in primavara aceasta, pe 7 mai, in clubul The Silver Church din Bucuresti, incepand cu ora 21:00. Artistii confirmati pana in momentul de fata sunt Haunts, A-Lix, The Mono Jacks si Les Elephants Bizarres. Biletele sunt disponibile pe www.myticket.ro si in reteaua magazinelor Diverta la pretul de 35 de lei in pre-sale, urmand ca in seara evenimentului, la intrare, acestea sa poata fi achizitionate la pretul de 50 lei.

10 Mai 2009 | Timisoara |

Festivalul de Muzica Veche Timisoara - Editia a II-a

Componenta educationala este o preocupare constanta a Societatii Musica Antica in dorinta de a creste intelegerea si aprecierea muzicienilor si a publicului pentru muzica veche. Datorita pozitiei lor geografice, Timisoara si Brebu Nou se vor constitui ca poli eurozonali ai muzicii vechi. In perspectiva, dorinta organizatorilor este de a inscrie aceste manifestari in circuitul european al celor mai prestigioase festivaluri si cursuri de muzica veche. Sunteti invitati la sarbatoarea muzicii vechi in Timisoara, experimentand contactul direct cu arta si sonoritatile epocilor medievale, renascentiste si baroce. Caracterul direct, accesibil, cu mare priza la public al muzicii, dansului, concertelor si recitalurilor (unele secondate de conferinte explicative), organizarea de cursuri de master etc. aduc prospetime si o culoare noua paletei stagiunii de concerte a Filarmonicii.


8

29 Mai – 7 Iunie 2009 | Cluj- Napoca

Festivalul International de Film Transilvania (TIFF)

Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) este organizat de Asociaţia Pentru Promovarea Filmului Românesc. Este primul festival internaţional de film de lung-metraj din România. Înfiinţat în 2002, Festivalul Internaţional de Film Transilvania a devenit aproape instantaneu cel mai important eveniment cinematografic din România. Festivalul a devenit un brand recunoscut în regiune nu numai pentru calitatea programelor prezentate, ci şi pentru organizarea excelentă, atmosfera efervescentă şi multitudinea de evenimente, de la seminarii şi workshopuri până la concerte şi petreceri până în zori de zi. Editia de anul acesta se va desfasura la Cluj-Napoca, in perioada 29 mai-7 iunie.

12 Iunie 2009 | Bucuresti |

Concert Kraftwerk

Parintii muzicii electronice vin pentru prima data la Bucuresti – legendara trupa KRAFTWERK va concerta in fata publicului roman vara aceasta, pe 12 iunie, la Sala Palatului! Vazut ca un adevarat grup avangarda la vremea aparitiei lor pe scena internationala, Kraftwerk a adus o majora contributie la dezvoltarea muzicii electronice, devenind principalul punct de referinta pentru numeroase tinere trupe ce le-au urmat. Pretul biletelor variaza intre 100 si 500 de RON. Acestea pot fi achizitionate online, pe www.myticket.ro.

17 Iunie 2009 | Bucuresti |

Concert Gogol Bordello

Concertul de la Bucuresti este inclus in partea a doua a super-turneului international in care trupa isi promoveaza cel mai nou produs discografic – ‘SUPER TARANTA’ si va avea loc la Arenele Romane, pe 17 iunie. Din 1999, de cand Eugen a pus bazele trupei in New York, GOGOL BORDELLO lucreaza cu tarie sa doboare barierele muzicale existente. La baza mixului muzical sta un salbatic Gypsy Two-Step, asemanator cu variantele est-europene de Ska, condimentat bine inteles cu Punk, Metal, Rap, Flamenco, Cabaret, Roots Raggae, Italian Spaghetti Western Twang, Dub si alte sunete folosite de tiganii de pretutindeni. Dupa cum chiar Madonna declara pe blog-ul ei: “You should definitely check them out“ nu ramane decat sa ne pregatim pentru un nou show exploziv, fascinant si plin de energie programat pe data de 17 iunie la Arenele Romane in Bucuresti.Un bilet costa 75 de RON.


9

21 Iunie 2009 | Romexpo |

Concert Placebo

Formatia britanica Placebo revine in Romania pentru a sustine un concert, pe 21 iunie, care se va desfasura in complexul Romexpo din Capitala. Dupa ce in 2006 au umplut Arenele Romane, cand liderul trupei, Brian Molko, s-a despartit de cei 6.000 de spectatori prezenti cu promisiunea "Thank you Bucharest, we will come back soon!", britanicii de la Placebo revin cu un nou show live, informeaza producatorii evenimentului, One Event. Biletele pentru concert au preturi de 175 de lei (zona A - in fata scenei) si 100 de lei (zona B). Biletele pot fi cumparate online, de pe MyTicket.ro, dar si din reteaua Diverta, Magazinul Muzica si din cluburile Control, Fabrica si Fire.

01-05 Iulie 2009 | Romexpo |

B’estfest 2009

Festivalul B’estfest 2009, ajuns la cea de-a treia editie, se va desfasura in cadrul complexului Romexpo din Bucuresti, pe parcursul a cinci zile, in perioada 1, 2, 3, 4 si 5 iulie 2009. Ultima zi a festivalului, B’estfest Aftershock, va fi dedicata fanilor muzicii rock si va avea drept cap de afis legendara trupa heavy-metal Manowar. 1 iulie : „Ziua Zero” – The Killers, White Lies, Patrice �i Snails 2 iulie: Moby, Motorhead, Polarkreis 18, Ayo, Les Elephants Bizarres, Grimus 3 iulie: Orbital, Franz Ferdinand, Klaxons, Alternosfera, AB4 4 iulie: Santana, The Charlatans, The Ting Tings, Looptroop Rockers, Gravity Co si The Moood 5 iulie: Manowar, Holyhell, Trooper, Thunderstorm si Nexus. Biletele se gasesc pe www.myticket.ro si in reteaua magazinelor Diverta.

13 Iulie 2009 | Resita/Caras-Severin |

Festivalul de Muzica Veche Brebu Nou - Editia a II-a

Sustinerea in zona banateana a comunei Brebu Nou a Festivalului de Muzica Veche, eveniment muzical de amploare si inalta tinuta artistica cu frecventa anuala si participare internationala. Initierea in aceeasi zona a unei activitati de invatamant muzical alternativ de inalt nivel, concretizat prin cursuri de Masterclass in domeniul specific al muzicii vechi, deschis atat studentilor romani cat si participarii internationale.


10

Noutatea adusa prin acest gen, caracterul deosebit de accesibil al muzicii vechi alaturi de valoarea invitatilor garanteaza polarizarea unui public din ce in ce mai numeros in jurul unor manifestari artistice de exceptie aflata in voga in Occident.

17 Iulie 2009 | Sibiu |

Festivalul Artmania 2009

Festivalul Artmania 2009 va avea loc in perioada 17-19 iulie, la Sibiu. Ajuns la cea de a patra editie, festivalul deschide seria concertelor cu norvegienii care formeaza trupa Tristania, in premiera pe scena rock din Romania. In ultimii trei ani pe scena festivalului au fost prezente nume de rezonanta printre care: Him , Amorphis , Anathema , Lacrimosa, Tiamat , My Dying Bride sau Within Temptation . Pentru 2009, Artmania pregateste un line-up generos format din trupe consacrate ale muzicii rock de renume mondial. 26 August 2009 | Bucuresti |

Concert Madonna „Sticky and Sweet Tour”

Concertul va avea loc in data de 26.08.2009, in Parcul Izvor din Bucuresti si este organizat de Vodafone. Preturile biletelor: 120 lei, 160 lei, 600 lei si bilete VIP, la 800 lei. Concertul face parte din seria Vodafone Best Music, inceputa acum 3 ani, cu Depeche Mode. Incepand cu 3 martie 2009, biletele sunt disponibile publicului larg, online si prin magazinele Diverta.


11

Tatarca Diana,

Stanciu Simona,Cls. a X-a G Exercitiu dadaist Arborele filogenetic al regnului vegetal Pregnanta sufletului algelor Al diatomeelor care nu stiau ca vor ajunge dinamita, Presata sub talpile razboaielor Misuna pe fronturi si cad in ispita. Plonjand prin spiritele euglenelor Imi smulg inima gri-verzui fotosintetizata Cu pacate trupesti pictata - Desert salbatic pe cerul marilor Oare daca mananc flori carnivore, canibal ma numesc? Inecat in sangele verde tot mai mult ma ofilesc De ce-s toate verzi? D’aia! Nedeslusit pe barne crinii infloresc! Calcam pe mormintele flagelatelor in putrefactie Lantul trofic din cadavre si gume mestecate este o fractie. Biologie morbida, chimie fara reactie Toporul se-ntreaba ceva: “Mai ai vreo motivatie?” Poetica ars sunt, Ex libris sum. Eminescu se zbate in mormant Caci poezia noastra se bucura De un final nebun: Ceru-i de-un albastru orbitor Daca mai apare un vers fara legatura cu titlul mor Dar cred ca muzicalitatea e buna De ce cer? Eu vreau luna!

Tatarca Diana


12

Hartescu Maria Carla Topor Dragos

Stoica Madalina,Cls. a X-a G

Blestematul psalm

Da-mi, Doamne, putere interioara Pentru ca senzatia de “vaca de lemn” sa dispara.

Basica lasata de penita in cerneala sa se topeasca si sa piara, Iar muzica mortilor vicioasa sa crape si sa iasa din vioara.

Sa piara frumusetea, sa fie mestecata de colti taiosi de fiara; Se despica oameni, zdrobiti de greutatea soarelui de seara.

Se scurge prin noi tot Soarele, Apa si Inima Ta Caci puterea noastra se topeste in puterea Ta

Ne desiram si ne lipim sufletul de bordura Pe care il mai uda ploaia din baltoace imbacsita cu ura.

Tatarca Diana Stoica Madalina Cls. a X-a G


13

Catre cavalerul nevazut in zale de matase Dreagul meu,

Xsti pe cale sa vezi luminita de la

capatul tunelului. Cel putin asa crezi. Poti jura ca auzi trepidatiile locomotivei, chiar suieratul surd razbind din departare. De fapt, crezi ca o sa-l simti alergand navalnic pe sinele ruginite, vibrand in pamantul pe care picioarele-ti obosite se sprijina, in speranta unui echilibru vag.

Dragul meu, 1- nu ai bilet, 2- traseul lui, in circuit, nu te va indeparta de casa sufletului tau in care moliile si-au facut cuib, 3 - n-are rost sa calatoresti cu trenul timpului, a carui unic pasager esti tu, prima statie e si ultima. Hmm, si 4 - cred ca numai eu ma mai astept ca nici macar sa nu-ti treaca prin gand sa te sinucizi. Biet colectionar!

Esti batran. Te-au imbatranit poverile pe care tu si nimeni altcineva ti le-ai pus in spate. Te-ai rastignit destul pe o cruce care nu e a ta (sau n-are voie sa fie...).

Tu, tu esti cel care s-a amagit ca e deasupra tuturor lucrurilor, cand inima-ti este un buzunar rupt de atatea petice. Ai mizat pe un loz necastigator, ce sa-ti fac, dar ai fost atat de fraier sa-ti schimbi asii pe niste amarate de dame.

Iti zici ca soarta te tine mereu in sah. Acum te vezi dansand cu rochii. Cu una roz, si, in final cu una neagra. De fapt, te vezi dansand cu amandoua. Vezi tu, viata n-are chef de combinatii. Si-si rade de tine daca numai pentru o clipa te-ai gandit ,,viata e roz,cu buline negre".


14

Prea multe viraje, ,,ocoliri" si mocirla. Si, cum nu sunt previzibila, iar tu esti departe de-a fi tata omida anexez niste randuri anapoda, care imi apartin, fireste, si totusi...

,,Cineva spunea ca nu exista usa din spate. Pentru mine, va exista intotdeauna. Multi nici macar nu si-o pot inchipui, dar pentru mine a incetat de mult timp a fi un simplu joc de imaginatie. Unii isi inchipuie sau merg pe covorul rosu; joc de blazoane si inchipuiri. Altii isi cladesc propriile lor usi plutitoare, la capatul unei scari ce insumeaza cateva trepte, pe care, pasind, se mai leapada o data de ei, si, ajunsi la tinta, odata usa deschisa, se trezesc suspendati undeva sus, nici aproape de cer, si prea departe de pamant. Eu nici macar una dintre ei nu sunt. Nu ma visez deschizand nenumaratele usi pentru a vedea cum e colorat pragul. In schimb, ma tot vad iesind pe usa din spate, mult dupa ce cortina este trasa, cand sala e complet goala. Atunci, ma strecor, inlaturand panze de paiajan si praf, prin gaura din perete prin care numai eu pot iesi, de care numai eu stiu...

Hurmuzache Andrada Cls. a X-a C


15

Chemarea ultimelor suflete de plumb

Impaturind pe plumb din plumb Al nostru suflet negru, Implumburat cu ganduri reci - In plumb sta mort, nascut din plumb Plangea-n sicriu a mortii-ofensa: “Suflet pierdut! Dau recompensa!”

Impachetand in gri color, Emotiile cu mase atomice Transforma-n molii de formol, Tot ce-a fost bun In gand nebun Un ultim gand intors spre moarte, Un ultim mort intors pe-o parte In patu-i mult prea stramt, Pe care-am pus si noi pamant. Un ultim gand - Diluat in suflete alcoolice.

Pe ultimul drum al mortului viu, Ce-si poarta plumbul negru pan’ la groapa, Stramosul lui cu chipu-i sangeriu Zambeste. Viitoru-i rade din sicriu, Gaseste-n moarte scumpa-i muza, Iar Dumnezeul lui s-amuza Sapandu-i viului pe moarte groapa.

Pasesc incet, cu pasi marunti Si plumbul li se scurge-n talpa lor. Mortii de plumb descos casmir din plumbi carunti Spre moartea celor multi Si viata lor.

Stoica Madalina


16

Clasa a X-a G

Eminescu. Mihai Eminescu.

Multi il stiu din lectiile de la scoala. Multi il stiu din carti. Multi il stiu de

pe internet. Dar adevarul e ca si mai multi il stiu de pe bancnota de 500 de lei. E de prisos sa spunem ca in Romania contemporana e peste tot. Pe statui, pe bani, pe numele liceelor. Ziua sa de nastere ar putea fi sarbatoare nationala daca ne-am stradui sa fim si mai penibili decat suntem.

Multi il iubesc, altii il adora - mie nu-mi place, dar il respect. Daca n-ar fi atat de mult Eminescu, poate mi-ar placea. Daca materia scolara n-ar da pe afara de Eminescu, poate mi-ar placea. Si a doua greseala facuta, este faptul ca am fost nevoiti sa-I aducem elogii, in loc sa ne exprimam parerea despre el. Suntem obligati sa ne placa Eminescu. Nu vii se pare cam comunista ideea?

Sunt 100% sigur ca nici unui licean nu-i place Eminescu. Cati il urasc pentru ca au fost nevoiti sa invete Lucefarul sau alte comentarii? Catii dintre ei chiar inteleg ceea ce spune? Cati dintre ei dupa ce ii citesc o poezie sunt fermecati de frumusetea ei?

“Eminescu a fost ucis de geniul sau”, spun unii. Trebuie sa fim realisti, Eminescu a murit de sifilis. Asta nu ii ingusteaza meritele, il face mai uman. Exact ceea ce este, nu semi-zeul creat de noi.

Ceea ce ar trebuie sa fie imaginea Romaniei in lume este doar imaginea Romaniei in Romania. Nimeni nu a auzit de el in Europa. Numarati-i pe cei ce o stiu pe Nadia Comaneci. Da, Mihai Eminescu (daca spunem Eminovici, rapim asa zisa mandrie a romanilor) e cel mai mare poet roman, Luceafarul poeziei romanesti, poetul national. Nu incerc sa-i distrug meritele, pe care cu siguranta le are, dar cu cat e mai mult, cu atat place mai putin. Sper ca in viitor sa il stim doar datorita geniului sau, si sa-i cunoastem lucrul, nu doar ca Mihai Eminescu - tipul de pe bancnota de 500 lei.

Marin Cristian


17

Cls. A X-a G

CE ROST ARE? Intr-un colt de clasa, intr-o banca pe care este gravat de multe ori acelasi nume sta el.

Restul clasei s-a indepartat de acel loc ocolit doar pentru a-i da intimitatea pe care o cere adesea. Uneori cate un chip se intoarce catre el, dar ochii sai il resping. Profesorul intreaba. Vocea aproape muta raspunde hotarat: “Asta-i raspuns? Gandeste, daca as fi spus eu ce stiu in legatura cu acest subiect i-as da gata, dar ce rost are? Oricum nu m-ar intelege. Ei nu gandesc cum gandesc eu... la ce folos inteligenta daca n-ai cu cine s-o impartasesti?” Intr-un amfiteatru, undeva in spate, cu un caiet in fata pe care este mazgalit de multe ori acelasi nume sta el. Profesorul vorbeste, toti sunt fascinati; El il completeaza in surdin, aprobandu-l sau dezaprobandu-l in unele cazuri.

Pe un pat ingust, intr-o camera larga, cu peretii albi sta acelasi individ. Se uita in jur si se gandeste. Isi doreste deseori sa fie naiv si lipsit de profunzime. In societatea contemporana este imposibil sa fii acceptat daca esti mai bun ca ceilalti. In coltul camerei se zareste un telefon prafuit, ar vrea sa sune dar nu are pe cine. Orice relatie, orice contact cu alta persoana s-a soldat cu dezamagire profunda, cel putin din partea lui. Nimeni nu este la nivelul sau si nu poate vorbi cu o persoana ce nu poate sa inteleaga. Intr-un birou ingust,in fata unui calculator sta acelasi personaj. Sta cufundat in hartiile ce s-au adunat teancuri pentru ca i se pare inutil a se mai uita prin ele. In afara usii intredeschise se zareste o silueta de barbat ce se indreapta spre biroul sau cu gandul de a-l invita la o cafea, dar intalnindu-i privirea se retrage grabnic.Un batran morocanos intra trantind usa, il intreaba ceva mai mult tipand, el nu-i raspunde. “Ce mai vrea de la mine, orice i-as zice ar fi inutil, ideile mele sunt mult superioare alor lui asa ca nu imi voi bate gura degeaba sa incerc sa ma fac inteles in fata unuia ca asta. Batranul iese trantind iarasi usa. El isi crispeaza un pic expresia dar apoi revine la starea de plictiseala,continuand sa se uite in monitorul cu imagine neagra. Pe treptele unei scari de bloc reci si murdare, rezemat de un perete pe care este inscriptionat de multe ori acelasi nume sta si contempla ploaia. Hainele cu care e imbracat, daca se pot numi haine nu ii tin de cald, dar pare sa nu-i pese. In fata sa cade o moneda. E prea orgolios sa o ia de jos, dar prea sarac sa o lase unde este. Un zambet ironic i se iveste pe fata : “la ce folos inteligenta daca nu ai cu cine s-o impartasesti!”


18

Hartescu Maria Carla,Cls. a X-a G

Insulta sau despre vaca de lemn Sa incep prin a blasfemeia „ Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea sa”. Sa nu va fie cu suparare, dar privind in jur nu as putea spune ca aceste cuvinte ii aduc neaaparat un omagiu. Sa ni-L imaginam pe Dumnezeu asa? Sa fie El asemenea elevului de langa mine care probabil scrie fericit despre mai stiu eu ce aberatii optimiste cu privire la vreo mare putere interioara a omului comun? Mi-ar place sa ma aplec spre El si sa ii soptesc:

-Da-ti jos ochelarii si priveste in jur. Probabil mi-ar raspunde ca vede in ceata fara ei. Ei bine, asta inseamna sa vezi corect ce

e in jur. Puterea interioara a omului este un subiect delicat. Ca sa folosesc o expresie pe care o

ador: „Puterea interioara a omului e atat de sublima incat lipseste cu desavarsire”. Imi pare rau ca poate o sa insult dar sa recunoastem cu totii ca vorbim despre un concept teoretic si, de ce nu, utopic.

Recent am avut o discutie cu o amica. Am intrebat-o ce parere are despre literatura in general si despre „Emotie de toamna” in particular. Am murit putin cand a inceput sa imi abereze despre cat de mare a fost demonstratia lor, ca i-a omorat profa’ cu trei pagini cu prostii, ca X si Y nu s-au gandit la ce cai verzi pe pereti scoatem noi din poeziile lor. Daca am ajuns in asemenea stadiu incat tot ce putem spune despre un subiect este ceea ce ni se ofera pe tava ce pretentii sa mai avem cand vorbim despre Puterea Noastra Interioara?

Suntem niste marionete ghidate de alte marionete, trase si jucate la randul lor de inca niste marionete si ciclul asta se repeta de atatea ori incat uneori incep sa ma indoiesc de existenta unui papusar. In acest joc de domino fragil se va naste papusa care sa fie ingradita de propriile ei sfori (le vom spune sentimente), incheieturi (probabil etica) si de degetele deloc dibace alte unui papusar relativ (conceptii). In tot sistemul asta sofisticat de sfori, brate de lemn si vointe fara vointa proprie, manate de alte vointe unde mai avem loc sa punem si de un varf de putere interioara.

Omul a fost creat intr-o gradina. De la inceput am fost ingraditi, desi ni s-a dat voie sa recurgem la o falsa senzatie de libertate. De la inceput Geppeto l-a facut pe Pinnochio de lemn. Acum cu totii ne credem baietei adevarati dar nu ne dam seama ca ne impiedicam unii de nasurile celorlalti.

Sa ne aducem aminte ca si Pinnochio a avut odata sansa sa devina un om in carne si oase dar a lovit-o cu piciorul. Asta facem si noi zi de zi. Speram cat de cat ca prindem o bucata de putere interioara dar o pierdem inca dinainte sa o captam prin speranta. Suntem asemenea unei turme. Ne mana o mana de vacari care defapt sunt si ei niste vaci. Si toti ne credem Cow-Boy, dar cruntul adevar e ca suntem elementele fundamentale ale turmei.


19

Primul care se va recunoaste vaca cu sfori, vaca de lemn, acela va da prima dovada de putere interioara.

Banica Adrian

Cls. a X-a G

John Doe

M-am trezit pe o insula pustie la cativa km de Seattle. Nu stiam cum am ajuns acolo sau cine eram, dar stiam absolut orice altceva. Exista cateva lucruri pe care nici astazi nu le inteleg: claustrofobia si vederea alb-negru. In timp ce eu ofeream raspunsuri pentru altii, inca le cautam pe ale mele. Numele meu putea fi oricare: Jake, John, Mike, nu stiu sigur, dar m-am numit John. Am fost salvat de niste pescari binevoitori si adus pe tarmurile Seattle-ului.

Hoinaream fara un scop anume. Ma plimbam aiurea prin oras incercand sa gasesc ceva care sa-mi para cunoscut. Nu stiu nici eu ce. In cele din urma m-am oprit la un bar. In incaperea spatioasa primul lucru pe care l-am observant a fost pianul, pe langa multe mese si barul lung ce se intindea de-a lungul unui perete. Pianul, un instrument fascinant. M-am asezat pe scaun si am inceput sa cant o melodie cunoscuta, poate o melodie de la balul din a 12-a, de la o aniversare, de la o nunta - prima melodie pe care mi-o aminteam. Patronul m-a remarcat repede si astfel mi-am gasit un job si mi-am facut si primul prieten. E destul de ciudat sa nu stii pe nimeni, sa fii singur impotriva tutoror. A fost greu la inceput , dar cu timpul m-am obisnuit. Apartementul pe care-l gasisem era chiar langa barul la care lucram. Totul mergea perfect pana intr-o zi cand la televizor a fost data disparuta o fetita de 10 ani pe care am vazut-o in culori. Primul gand care mi-a trecut prin minte a fost ca poate avea legatura cu trecutul meu, poate fetita imi era ruda , sau poate-mi era chiar fiica. M-am dus la politie si mi-a luat ceva timp sa le demonstrez abilitatile mele. Am reusit sa dam de fetita in urma unor viziuni care-mi dadeau indicii aspura locului unde era tinuta. Nu trebuia decat sa le pun cap la cap, ceea ce am si facut. Si astfel, datorita abilitatilor mele si a politiei, copilul s-a intros la mama sa, iar rapitorul fost arestat. M-am simtit mult mai bine. Nu stiam cum e sa ajuti intradevar pe cineva, insa trebuie sa recunosc ca sentimentul este unic.

Cam asta ar fi inceputul povestii mele. Acum stau cu un pahar de whisky in fata si privesc pe fereasta cum ploua. E noapte. Iar noapte, ca intotdeauna. In viata mea a fost noapte pana acum. Am terminat repede paharul de whisky, mi-am luat haina si am plecat. Nu stiu de ce, poate cautam un raspuns pe care nimeni nu mi-l putea oferi. O iau agale spre plaja. Afara ploua, tuna, fulgera, insa mie nu-mi pasa, continuam sa merg. Ploaia incepu sa se inteteasca. Nu i-am dat importanta, eram in lumea mea. Deodata totul s-a intunecat. Prin minte mi s-a derulat asa zisa “viata” : am vazut persoanele cunoscute, am vorbit cu ele, am ras cu ele, totul a decurs normal, pana cand …BOOM! S-a facut intuneric! ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

M-am trezit pe o insula pustie la cativa km de Seattle. Stateam de o vesnicie acolo, insa acum nu mai cunosteam nimic din tot c ear fi trebuit sa fie al meu.


20

Stanciu Simona Cls. a X-a G

Libertatea de ambele parti ale gratiilor

Nu stie cum a ajuns in celula. Neonul palpaia

luminand vad camera mica si mai mereu intunecata care inca ii dadea fiori dupa atata timp. Paturile suprapuse, ghiuveta si oglinda nestearsa, masa din colt cu lampa vesnica aprinsa si teancul de carti prafuite, citite si recitite de mii de ori alcatuiau decorul micii incaperi. Patul de sus a ramas gol intrucat colegul sau de celula a scapat din acest iad adunat intre 4 ziduri. A ramas singur, din nou singur ca intotdeauna. S-a asezat pe scaun si a inceput sa reciteasca o carte de Dostoevsky. O stia pe derost insa asta nu l-a impiedicat sa citeasca. Lectura ii fusese intrerupta de aparitia gardianului care-l anunta ca e timpul sa iasa in curtea inchisorii. Au trecut cat…aproape 12 ore de cand a vazut ultima oara lumina zilei. Afara nimic interesant, aceeasi imagine a colegilor sai de suferinta care isi omorau timpul. El statea singur pe banca privind cu dispret cele ce se petreceau in jurul lui. Orele s-au scurs repede si se trezeste mergand pe acelasi drum spre celula. Rutina incepuse sa-l sufoce din ce in ce mai mult. Trebuia sa scape. Stia ca trebuie sa scape ca altfel risca sa innebuneasca. Ajunse in celula si isi relua lectura, insa nu mai era la fel de entuziasmat ca inainte. Ieseara in lume ii taiase tot cheful. Incepusera sa I se deruleze in cap imagini dupa care acum tanjeste cu disperare desi stie ca nu le mai poate avea niciodata. S-a resemnat.. Hmm ce ironie a sortii. “Respectatul om de afaceri …. Condamnat la 30 de ani de inchisoare”. Nu au trecut decat 19.

Cu toate acestea nimic nu-l impiedica sa-si retraiasca drama in fiecare seara. Incepuse sa-si aminteasca de femeia iubita, situata in viziunea lui pe treapta cea mai inalta a valorilor morale feminine. Aflat intr-o postura inadecvata, fiind directorul unei importante firme, este silit sa recurga la compromisuri pentru propria supravietuire. Intotdeauna a avut revelatia lumii perfecte si a iubirii perfecte. Insa el stia ca o iubeste dintr-un orgoliu nesatisfacut. Traia intr-o iluzie si intr-o izolare totala de lumea reala – nu avea pe nimeni decat iluzia femeii iubite. Vedea in ea perfeciunea in dragoste, tot ce isi putea dori, si cauta cu disperare sa atinga aceasta perfectiune, insa a esuat lamentabil. Esecul brusc ii provoaca o cadere psihica, isi pierde stapanirea de sine. O parte din el vroia sa plece undeva departe si sa nu se mai uite inapoi, cealalta parte ii spunea sa stea si sa-si infrunte destinul. A ales sa stea si sa scape de “acea povara” apeland la un foc de arma. O eliminase fara remuscari si resentimente ca si cum nu ar fi existat niciodata. Cand si-a dat seama ce a facut era prea tarziu, fusese deja condamnat la 30


21

de ani de inchisoare. Si-a facut-o cu mana lui. A fost orbit de o dragoste imposibila si ca un “conducator” in propria viata a abdicat…pentru totdeauna…

Acum in inchisoare nu-l vizita nimeni, a ramas la fel de singur cum era si pana acum. A fost readus cu picioarele pe pamant de acelasi gardian plictisit care-l anunta ca trebuie sa-si paraseasca celula.

Iese din nou in curte, de data aceasta ceva era schimbat, faptul ca si-a amintit de ea ii facuse bine. Isi facea planuri pentru cand va iesi din inchisoare, isi facea planuri sa caute din nou iubirea. In minte I se intiparise ideea ca trebuie sa scape, sa fie liber, mai liber ca niciodata. A trecut o zi, doua, trei…o saptamana…o luna…un an. Simtea cum era din ce in ce mai aproape de libertate. Lucru care s-a adeverit in urma unei revolte in inchisoare, cand practic detinutii au facut schimb cu gardienii. Multi au fost cei care au parasit incinta inchisorii si putin cei care au ramas din dorinta de razbunare pentru modul in care

au fost tratati.. El insa a iesit la lumina, a evadat dintre cele 4 ziduri care l-au tinut prizonier, si pentru prima data in 20 de ani s-a vazut liber ca pasarea cerului si a pornit spre nicaieri cautand iubirea absoluta.

Stanciu Simona Cls. XG

Martor pustiu

Dragul meu,

Ce esti? Un cascador. Asta s-a vrut debutul tau (dupa ceva dezastre cosmice,


22

din cate am inteles, si nu numai de la tine). Ce sunt? Un spectator al numarului tau, care s-a trezit (dupa tine), in rol principal. Fracul impecabil, papionul-dichiseala studiata...Vrei un voluntar. Nici macar n-arunci privirea spre randurile din fata. "-N-ai vrea tu? Da,tu,cea din randul de la mijloc. Am tresarit. Dupa moleseala calduta a anonimatului, dusul rece al "celebritatii". Una al naibii de riscanta. Fiecare ne ascundem dupa o masca calma, desi suntem cuprinsi de o transpiratie rece. Daca am sti vreo rugaciune, am spune-o. Ma legi de o sfoara, si raman suspendata in aer. Sudoarea se prelinge timida printre nodurile duble ale franghiei si ale nesigurantei trucului tau, nesiguranta ce-o respir prin porii tai ramasi deschisi in urma baii de cuvinte, cuvinte ce par prea adevarate ca sa nu incerc in clipa care mi-a ramas (o vesnicie!) sa ma dezleg. Dai drumul franghiei. Ma privesti cu groaza. Speriat, fugi de la scena

masacrului ideilor mele (acum ciuruite), la viata carora ai atentat. As vrea sa spun acum ca spectatorii parasesc in goana scena monstruoasa, dar stii ca nu-mi place sa mint. Eu sunt, sau am fost singurul spectator. Cu gandurile ravasite, sinucigase, vrei sa parasesti sala, inchizand pentru totdeauna cabina plina de masti. Ai vrea sa ma mai vezi pentru ultima data. Speri sa ti se spuna odata c-a fost doar o farsa. Dar ai obosit, te-au epuizat cele doua dorinte ca sa ti-o mai pui si pe a treia. Constati cu stupoare c-am disparut. Si-atunci apar de dupa cortina, zambind. Si poate m-ai face cruda, daca nu ti-ai aminti ca ai dat drumul la franghie. Impachetezi cortul colorat si-l bagi in buzunar. Tot zambind, privesc urmele lasate de tine pe pamantul jilav. Acum astept afisul pestrit si mincinos care iti va anunta urmatoarea prestatie… A venit iarna...Si circul e pustiu..

Hurmuzache Andrada,Cls. aX-a C

Material

Mă joc cu plastilină. O turtesc cu podul palmei mele transpirate. O amestec cu ulei de

in şi fum de ţigară ieftină.O alungesc, o strivesc, o rup în mii de fărâme. E materialul


23

meu, e baza. Eu sunt Creatorul. Arunc fărâmele moi şi colorate peste masa pătată şi scorojită. Plouă cu plastilină. Acum, lichidul auriu, strălucitor, al mândriei îmi inundă pielea, venele, carnea: se fixează în oase. E atât de multă mândrie acolo, încât începe să se individualizeze cu eul meu: sunt un Creator egoist, meschin. Apuc un nou tub de plastilină. Îl strivesc plină de amărăciune, cu o cruzime inexplicabilă. Sufăr. Ştiu, în adâncul creierului meu condamnat la supliciu, acoperit de 2 kile de praf, că sunt un Creator slab. Plastilina, însă, mă împroaşcă cu glorie. Ea e diformă şi lipsită de veleitate. Eu, cu harul meu, o pot transforma. Sunt plină de vervă şi n-am idee cât de tare mă înşel... Încep construcţia oraşului cu strada. O, nu! Eu nu voi fi un stăpân permisiv! Cetăţenii oraşului de plastilină vor avea de respectat cele mai stricte legi. Pentru cei care vor sădi în suflete îndoială, pentru nerecunoscătorii care îmi vor nesocoti puterea, am pregătit cea mai dulce pedeapsă: podul palmei mele! Iar vorbeşte în locul meu lichidul stătut ce-mi sălăsluieşte în oase, devenit portocaliu în urma amestecului cu sângele învechit, obosit, putrezit... Strada a ieşit perfect. E verde, cu incrustaţii geometrice. De o parte şi de alta a străzii-iarbă roşie. Case negre. Copaci n-am să fac. Sunt prea mândrii şi falnici, iar oamenii vor începe să clevetească. Se vor revolta şi vor dori libertate. Ajunge, deci, atât.

Omul. Presiunea e prea mare şi mă

turteşte. Încep să văd în jurul meu doar chipuri urâte, desfigurate. Din păcate, urâţenia este

esenţială într-o lume perfectă. La fel şi sărăcia şi lipsa de libertate…(ca să nu aibe oamenii pe ce să se certe). Ochi uriaşi, guri mici, urechi de elefant. Piele gri-verzuie. Păr? Nu e nevoie...ar fi doar o grijă în plus! Dacă nu au păr, nu au nevoie nici de şampon, deci am împuşcat doi iepuri dintr-o lovitură. Tălpile vor fi neapărat late, pentru mai multă stabilitate şi mai puţină mobilitate. Le-aş face chiar şi o coadă, dar mă gândesc la faptul că hidoşenia are şi ea o limită... Am terminat! Acum mă pot odihni. Poate că sunt un Creator mândru, dar oraşul meu de plastilină e perfect. E un loc de pace şi linişte...Vai! Acum, când privesc mai atent, e oribil! Monştrii nervoşi, cu picioare enorme, care nu se pot urni din loc. Strigă şi înjură. Pesemne că am uitat să le modelez personalitatea. Ploaia colorată care cade îngroapă casele negre, îmi sufocă şi ucide copiii hidoşi. Mâhnită, jignită, mistuită de furie, fac un gest necugetat: trei lovituri cu podul palmei şi e gata. Universul de plastilină perfect e sucombat, transformat în mâl gros de culori, din care se mai desprinde câte o bucată ce a reprezentat cândva mâna monstrului nevinovat. Sunt răpusă de remuşcări. Mă gândesc ce fel de Creator e Dumnezeu. El nu şi-a bătut joc de noi, aşa cum eu mi-am bătut joc de omuleţii de plastilină. Îmi înţep oasele cu lancea iubirii. Aştept până se scurge şi ultima picătură de mândrie din ele. Până atunci, plastilina se joacă cu mine..


24

Moment Tu, viata framantata din iluzii, ce te

farami in carari negre ca norii insufletiti dinaintea furtunii, sau in sosele albe de fericire licaritoare ca zapada si deopotriva rece ca o dimineata cu lumina oarba si seaca, nu pleca de langa mine! Ramai ca un trup in trupul meu, sufla-mi cu dor pe aripi, inalta-ma ca sa ma simt vie inca o data, caci asta e tot ce se indura sa cerseasca umila mea conditie de om. Imi intind bratele rigide si uscate. Acum o secunda imi atarnau inerte pe langa corp si nu stiu ce forta interioara a reusit sa le trezeasca si sa le binecuvanteze cu senzatii. Astept sa cada ploi balsamice si sa-mi catifeleze simturile, imi lipesc palmele de umeri,imbracandu-ma intr-un „x” protector si imi misc buzele in acelasi ritm. Vreau sa fiu un intreg, sa va descriu starea mea de bucurie acidulata, neumbrita de teroare. Fara de rost.

Va dezvalui prea mult din mine, iar creierul vostru este pe cale sa produca o perceptie eronata. Eu nu sunt cum credeti, ci exact cum va spun ca sunt,descrierea proprie fiind unica valida. In timp ce-mi intind varfurile degetelor cu unghii virgine spre soare, fredonez ceva. Sunt una cu ploaia, una cu vantul, una cu cerul...sunt tu, sunt tot, sunt spatiu nemarginit. Ce-mi place sa fiu! Asa cum si tie iti

place sa te joci cu mainile prin parul ud, sa asculti note haotice zdranganite la o chitara veche sub cerul instelat, sa-ti privesti ochii mari in priviri lunatice. Ador... si ma multumesc cu multumirea voastra, pentru ca un zambet proaspat printre fetele obosite si ridate de amagire si mangaiate de timp valoreaza cat un copac verde in mijlocul iernii. Si-mi doresc...ca viata sa-mi sarute pleoapele inchise, sa-mi sopteasca magie, sa-mi strapunga cu reverie gandurile si sa-mi stropeasca talpile cu praf de glorie, ca sa mangai vazduhul si sa las urme oriunde merg…

„Sarmani oamenii varati in pamant – si fericite frunzele ce mor sus in aer…”.

(Eugen Jebeleanu)

Tatarca Diana, Cls. a X-a G


25

Pagina de jurnal..

Aproape se crapa de ziua si pentru prima oara, draga jurnal, nu pot sa dorm. Simt nevoia sa scriu, sa ma exteriorizez, sa evadez….Imi trec prin minte multe intrebari, majoritatea fara raspuns, care ma macina in interior…Pentru prima oara stau si meditez la…viata, la vise…la tot.

Traim intr-o lume în care visele sunt spulberate la fiecare pas.. si totusi tot ce putem face este sa continuam sa visam in ciuda a tot ce ne impiedica..

ele sunt doar obstacole, care sa dovedeasca daca ne meritam in cele din urma visul sau daca meritam sa ramanem mediocrii.. sa ramanem doar niste oameni ce "au avut ghinion". Visele. nu sunt imposibile, nu exista imposibil, sau mai bine zis.. singura diferenta este ca imposibilul durează putin mai mult, dar pana si el este realizabil. Ce inseamnã visul pentru mine? Poate inseamna sa n-ai nici macar o unica clipa de liniste si calm, sa plangi o data pentru tine si de mii de ori pentru ceilalti, sa fii memorie necrutatoare, dar si umar pe care sa lasi toti invinsii sa-si verse suferintele, gandurile, propriile vise… Sau poate sa mergi, uneori singur, doar fiindca asa trebuie – si, nu

neaparat pentru ca tanjesti dupa solitudine - sa crezi in om chiar si atunci cand el te umileste, cand iti pune sub semnul intrebarii valorile, zambetul, sinceritatea, bataile inimii, visele tale…


26

Si totusi, pentru mine, daca stau mai bine sa ma gandesc, visul este antidotul resemnarii, sansa de a-mi trai zilele pana la capat, de a infrunta, visand, cu ochii deschisi, propria-mi existenta, ingrozitoarea existenta care, asemeni deserturilor, inainteazã incet si calm, transformand mintile, metamorfozand sufletele, in vise de tacere, anuland treptat orice palpaire de viata reala, anihiland orice scanteie de creativitate. Practic, prin uciderea visului, imi ucid propria existenta..

Asadar visez visare. Ciudat exercitiu! As prefera sa fac orice altceva, numai sa nu fiu obligata sa-mi reamintesc secvente din vise comandate, vise traite cu ochii deschisi, vise ce de mult nu mai sunt vise. Dar, nu mai stapanesc nimic. Sunt victima acestei dureri aspre, coplesitoare, care inlatura orice cuvinte frumoase, exclude nuantele, eliberarea de mine insumi, si care se orienteaza direct catre tinta… visul nicicand visat!

Insa, a renunta la vis, pentru mine, inseamnã, sa renunt la ceea ce simt, sa renunt la cuvinte, sa reneg ca simt ceea ce se afla dincolo de cuvinte, sa neg muzica si baletul acestor cuvinte …sa nu mai cred în vis…

Fiindca, defapt, este vorba despre anii mei, despre viata mea. Din aceasta viata, din acesti ani, trebuie sa scad tot ceea ce inseamna asteptare, speranta, teama, rabdare, si tot ceea ce m-a impiedicat sa spun ce cred…adevarul meu, visele mele.

Trebuie totusi, draga jurnal, sa decid: visez ca traiesc sau traiesc visand? Aceasta e intrebarea care nu m-a lasat sa dorm.

Sper totusi sa gasesc un raspuns cat mai curand, desi niciuna din variante nu-mi surade..

Imi pare rau ca sunt nevoit sa inchei asa brusc, insa afara s-a luminat deja si trebuie sa ma introc in lumea care spulbera vise... Nu-ti face griji continuam mai pe seara.

Stanciu Simona

Cls. a X a-G


27

Revolutia broastelor testoase

Broaste testoase, Foarte ambitioase,

Intrau in case Si spargeau vase. Furau de toate -

Doar bani si acte; Plecau din tara, Veneau la vara. Traiau si albine, Mancau feline,

Fugareau bovine. Dar asa, deodata, Regina testoasa

A chemat la gloata Neamul de broasca:

“Hai la razboi, Cucerim China -

Hai inapoi Sa furam benzina”.

Planuri de lupta, Idei geniale,

Ele stau si scuipa Seminte in cale.

Veni deodata Un monstru cu dinti A muscat din pamant

Si din cer Si din sfinti.

Broastele vedeau negru Erau inchise-n musuroi

Si-o testoasa aparu Pe-un munte de noroi

Si glorios striga: “Sunt regina gropii de gunoi!”

Mihai Vlad

Clasa aX-a G


28

Sa facem literatura!

Nu va place mirosul cartilor vechi, cu pagini galbene? Sau va place mirosul literaturii vechi in coperti noi, ecologice? Cum va place? Cum se face literatura? Literatura copiaza viata? Viceversa? Viata e inchisa in carti? Sau viceversa? Sunt vieti din roman care nu au apucat inca sa fie traite?! Toate aceste zale de ganduri se prind unele de altele, formeaza un lant nesfarsit de idei, kilometrii de vieti puse in paragrafe cu aliniat; literatura, in literatura, in literatura. Un roman porneste de la sfarsitul precedentului - randuri captive in captivitate. Il asteptam nerabdatori pe cel care va aduce zala de argint, cu o alta forma, cu alte ornamente, cu model nou; asteptam zala originala care sa se distinga in insiruirea de zale ruginite, trase la indigo.Oare fiecare creator va proceda la fel? Va lua plastilina si o va framanta si o va revedea a doua zi si o sa-si dea seama ca nu-i place deloc.

Si o va framanta din nou si va mai lua o culoare cu care s-o amestece. Si frustrat ca nici noua plastilina nu e pe gustul lui, aceasta va sfarsi prin a fi aruncata intr-o mare de inceputuri prost modelate in care culorile nici macar nu se asorteaza. Si toata aceasta mare de amprente lasate pe plastilina devine peste 2 ani “Primul meu roman” sau peste zece, primul paragraf din bibliografia autorului: eu sau tu. Primul scriitor insa care nu se va mai uita peste figurinele de ieri, si va da spre publicare “operele de arta” desprinse din suflet va agata pandantivul pe lant. Insa cei care doresc sa faca literatura prelungesc lantul pana la infinit. De ce ar aduce

un sfarst identic cu inceputul sirului? Daca ar fi incheiat apoteotic lantul cu un lacat cu design complicat le-as fi recunoscut talentul; scriind nimic, le-as fi recunoscut geniul.

Ne place insa sa urmarim travaliul pixului pe hartie; sa citim randurile lasate intentionat vizibile sub taietura fina de cerneala. Asa ajungem cu totii sa facem literatura, sa devenim cunoscuti prin legarea in coperte ecologice a vietii noastre. Nu vrem sa fim scriitori, ci personaje principale, si cum nu ne scrie nimeni viata, trebuie sa devenim si scriitori. Scriitorii Tu si Eu, personaje fiecare dintre noi: ne vom scrie pe noi de luni pana luni, vom scrie romane intregi si ne vom revedea peste 600 de pagini si dupa 149 de ani in Parcul Copou, la umbra unui tei, printre noroace de gugustiuci si pescarusi tampla la tampla, soclu la soclu cu specificatia: “In memoria mai marilor nostri literati care au indraznit devina eroi de romane.” Stoica Madalina,cls. a X-a G

TURNUL BABEL


29

Omul a vazut ca nu se mai poate

extinde latitudinal, asa ca a facut-o longitudinal. Construind turnuri. Dorinta de a ajunge cat mai sus, cat mai aproape de cer, cat mai aproape de Dumnezeu era arzatoare. De altfel, deviza locuitorilor era ca varful turnului ‘sa ajunga la cer’.

Globarizarea este cuvantul de ordine

in secolul XXI, dorinta de a deveni cel mai bun. Banii inseamna putere. In era zgarie norilor si a companiilor multinationale se cauta nemti pentru ca sunt eficienti, chinezi pentru ca sunt rapizi, negri pentru ca nu vor bani, romani pentru ca fac orice pentru bani.

Mixtura de contraste. Spaniola si Engleza au devenit Spanglish, americanii si negri au devenit afro-americani. Tutun si menta – pastila celor iritati. Vin si apa minerala - spritul de vara in care ne inecam pana la nevroza. Dumnezeu a clipit si evreul a vorbit engleza. Un evreu tacut a vorbit germana. Un evreu nesimtit a vorbit in franceza si un altul care stia sa danseze, spaniola. Titanicul este un Turn Babel cu oameni mai bine imbracati. Sfarsitul e inevitabil - si acelasi. Poate singura diferenta e ca atunci, oamenii munceau, acum toata lumea viseaza sa castige la loterie. ’American Dream’ nu mai este doar american.

Intr-o perioada dominata de muzica house, sushi, Coca-Cola, David Beckham si McDonald’s, intrunim toate conditiile unui Turn Babel. Lipseste haosul, dar vine criza…

Marin Cristian XG

Visul din vis

Toti visam. Sau cel putin toti credem ca visam. Seara cand ne asezam capul pe perna o facem mai degraba pentru speranta si

curiozitatea visului care va urma decat pentru dorinta de odihna.

Si atunci cand incepem sa visam de cele mai multe ori o facem constient, deoarece stim


30

sigur ca ceea ce vedem, simtim sau percepem nu este real si frica de incertitudine nu ne permite desprinderea totala de constient. Stiti visele in care incerci sa fugi si ti se pare mult prea greu sau pur si simplu nu poti nici sa incerci. Oare de ce? Poate ca lumea subconstientului se desfasoara cu o viteza scazuta, sau poate doar pur si simplu esti curios sa descoperi ce s-ar intampla daca nu ai fugi, ce s-ar intampla daca nu ai reactiona ca in lumea reala. Din pacate, niciodata nu descoperi, pentru ca visul se termina inainte ca visarea sa se sfarseasca, pentru ca natura umana nu permite simplitatea ca o intrebare sa fie urmata de raspuns, ii plac complicatiile. Un alt lucru care imi atrage atentia este credinta populara conform careia daca te trezesti cu fata la fereastra uiti ceea ce visezi. O fi din cauza intalnirii bruste cu realul? Poate partea ireala a vietii ce se desfasoara in vis nu suporta cat de grotesc a devenit realul, sau poate nu doreste ca realul sa o descopere pe ea. Dar ce ar fi ca visul sa fie forma complementara a prezentului, ce-ar fi ca visand sa vedem lumea cum este ea intradevar? Deoarece vedem lumea nu cum este, ci cum credem noi ca este. Ochiul este

doar un organ de simt, ce percepe doar lucrurile care ii transmit stimuli, deci doar ce doreste sa fie perceput.

Visez ca visez. Oare astfel visul se desfasoara in toata maiestria sa? Oare se sfarseste primul si se continua cu al doilea? Sau, la fel ca doua numere pe o axa, aflate la poli opusi, se voi anihila unul pe altul. Lucrul acesta nu mi-l va explica nici o cheie de interpretare a viselor. Daca ma uit la o astfel de carte poate ca este mai mare decat un Dex. E plina cu vise care de multe ori mi se par atat de cunoscute, dar care in acelasi timp sunt la indemana tuturor. Daca toti visam aceleasi lucruri asta nu inseamna ca visele nu sunt o manifestare a subconstientului, ba din contra sunt o reactie a lumii moderne ce e traita aproape identic de toata lumea? Asta ar fi plictisitor, ba chiar mai mult, mi-ar elida toate teoriile enuntate anterior. Asa ca, decat sa incercam sa interpretam visele, decat sa fim fiinte rationale intru totul, mai bine acceptam un dram de incertitudine, lasam loc de interpretari, incepem sa credem in lucruri care nu pot fi explicate si ne bucuram de simpla lor frumusete

Hartescu Maria Carla Cls X-a G

Zidul lui Roz

De cateva zile tot am visul asta… cand ma trezesc pe o pajiste verde si nesfarsita, lipsita insa de cea mai mica picatura de originalitate. Cum sa explic ? Niciun

delusor, nici o groapa, vreo floare sau vaca care sa acopere cadrul. Cand ma uit in fata vad numai verde cat cuprinde, iar cerul e absent, sau prea sus sa imi dau seama de gandurile dansului.

Stau asa si privesc drept inainte iar privirea este tintuita in peste totul din fata mea. In stanga nimic, in dreapta tot la fel ca in


31

05.03.09 Acest caiet este superb si este o onoare pentru mine s a scriu in el. Cantam. Simona evita. Madalina gandeste. Numele meu apare in jurnalul asta de atatea ori. Se vorbeste despre blonde….

fata iar in spate… in spate e acel ceva interesant. In visul meu daca indraznesc sa intorc ochii in locul cefei dau peste un zid lung de imi da impresia ca pe unde nu-l vad eu da inconjorul pamantului si se intoarce inapoi in dreptul celuilalt ochi. Un bloc de caramizi prea inalt pentru a-l putea sari, prea neted pentru a fi escaladat si mult prea solid sa fie daramat inzbind cu umarul.

Inactivitatea, chiar si in plin vis ma plictiseste asa ca pornesc inainte si las zidul in spate. Ma indepartez cu pasi lenti si parca aud in punga cum calc pe iarba inalta. In rest absolut nici un sunet, iar vantul nu bate decat agale sa mature varfurile firelor si nicidecum sa imi inlature senzatia de caldura care ma prinde si ma impinge de la spate. Apoi ma intorc sa vad cad de departe las zidul in urma insa atunci incepe dubiosul situatiei.

Zidul este in spatele meu, ca la inceput, daca nu mai aproape, incat daca ma aplec ma sprijin cu nasul in el. Si cu toate astea sunt sigur ca am mers, ca am inaintat si ca zidul ar fi trebuit sa stea la locul sau cuminte, crestinteste si docil. Dar nu… ori eu am mers pe loc ori el m-a urmat ca un caine credincios. Inlatur asemenea idei halucinante din minte si o iau tot inainte, imi continui sirul drumului.

Inca merg minute si eu odata cu ele, si din loc in loc ma opresc sa adulmec - Parca miroase a portocale ! Cred… Iar zidul adulmeca odata cu mine, tot in spatele meu, parca tot mai aproape de mine. Incep sa ma sufoc si sa ma zbat si simt cum zidul ma apasa pe omoplati, nu pot sa mai inaintez asa ca nu am ce face decat sa ma trezesc.

Diseara o voi lua de-alungul zidului.

Banica Adrian Cls. XG

JURNAL “PATRATUL LITERAR”

19.03.09 E 7:20, iar Topor intra in sala si rade, rade cu rasul sau toporiscian. Noi, intelectualii, suntem “torturati”. Ah, ce frumos! Ar fi trebuit sa pun si intelectualii in ghilimele?


32

aprilie… i lasa

e, Cipi si glumeste. be, Cipi si l de intalnirea zi?

26.03.09 Sunt in pana de idei. Nu am nimic

de spus. Of! In momentul asta vreau sa ma

transpun intr-un film cu personaje interesante si pline de pasiune,

cu intamplari neobisnuite. Intram in rutina si nu-mi place.

Am aflat raspunsul la I ntrebarea ce ne macina pe toti:

De ce primim ziua de Sf Gheorghe libera? Dar

raspunsul o sa il aflati mai tarziu.

Diana citeste compunerea mea. Stiu, scriu urat!

Lotty scrie foarte urat…

30.05.2009 Redactia: Patratul literar sau Noua Poetica Profesor coordonator: Zisu Amalia Redactor sef: Stoica Madalina Redactori: Hartescu Maria-Carla Stanciu Simona

23.04.09 Diana s-a intors printre voi! Madalina incheie cu Testament. Arta poetica. Pamantul s-a rotit si s-a invartit si s-a schilodit…asa ca de multa vreme n-am mai auzit pe cineva sa incheie cu sfarsitul Dar mi-e dor si de Topor si de Lotty si de fete, dar prefacuti in stane de piatra si ascultandu-ne pe noi. Sa le crape fata de ipsos si sa li se ciopleasca soclul de invidie (da, e cea mai frumoasa intalnire de pana acum!) ca sunt aici, dar noi nu-i stim.


33

Tatarca Diana Topor Dragos Tehnoredactor: Stanciu Simona Editori: Banica Adrian Barde Monica Hristu Elena Hurmuzache Andrada Marin Cristian Mihai Vlad Vancea Amalia Muza: Topor Dragos Fotograf: Valeanu Andrei

CNMB Noua Poetica -...

Documents

Transcript of CNMB Noua Poetica -...