Caracterizare de personaj Danila Prepeleac

Caracterizare de personaj Danila Prepeleac

Ion Creanga

Cuvantul basm este derivat din vechea slava de la basmi ceea ce inseamna nascocire sau scornire .Termenul defineste o specie epica,populara sau culta,cu raspandire mondiala in care se nareaza intamplari fantastice ale unor personaje fabuloase aflate in lupta cu fortele nefaste care ajung a le birui pana la urma . Ion Creanga isi creeaza personaje pornind de la modelul basmului popular . Titlul naratiunii reia numele protagonistului acesteia ,avand conotatii. Titlul este sugestiv personajul are capacitatea de a se metamorfoza trecand din categoria anti eroului in aceea a personajului exemplu. Personajul principal se incadreaza fortelor binelui care ies invingatoare in disputa lor cu fortele raului .La Creanga insa,personajele titulare ale povestilor sale nu sunt inzestrate cu puteri ,cu insusiri fabuloase ,dar ele reusesc totusi sa invinga raul datorita ajutoarelor care intervin intr o situatie sau alta.

Danila este un personaj eponim ,delasator, prostul satului. Aceasta situatie releva faptul ca nu conditiile de plecare sunt cele care pot garanta reusita.Este un personaj mobil,rotund,caracterizat atat direct cat si indirect.

Inca din incipit naratorul ii face caracterizare directa Era sarac.De multe ori fugea el de noroc si norocul de dansul,caci era lenes,nechitit la minte si nechibzuit la trebi ,s-apoi mai avea si o multime de copii . Este caracterizat direct de catre fratele bogat, "mare natarau mai esti", Danila are sentimentul vinovatiei si se autopersifleaza printr-o zicala rimata: "Cand e minte,/ Nu-i ce vinde;/ Cand e branza,/ Nu-i barbanta" (putinica ). Drumul la targ poate fi, totusi, unul initiatic, deoarece multe invata barbatul din toate cate i se intampla. Caracterizarea indirecta reiese din faptele personajului.El este uimit cand ceilalti gasesc solutii la probleme care lui i se pareau imposibile. Scena din padure reflecta, indirect, prostia fara limita a personajului, care asaza carul si boii fratelui in dreptul copacului pe care-l taie si care cade "peste car de-l sfarma si peste boi de-i ucide". Personajul principal apare in doua ipostaze antitetice:prostul sau pacaliul si mai apoi istetul.

Prima parte a basmului este o comedie a prostiei iar partea a doua una a desteptaciunii sau a viclesugului.Danila nu este atat de prost,cat delasator,un nechibzuit care le face pe toate anapoda : Danila Prepeleac nu i atat de prost ca Tandala ,oi lasa ma sa te las . Acest om sarac ,naiv apare in a doua parte inzestrat cu o uimitoare istetime,iesind victorios in intrecerea cu dracii .Comportarea sa prin opozitie cu dracii impune un om de o zdrobitoare superioritate din punctul de vedere al inteligentei.

Inteligenta de care da dovada poate fi urmarea pataniilor prin care el a trecut si din care a dobandit o trista dar eficienta lectie de viata.Da dovada de multa putere de convingere dar este si inventiv.

Toate aceste insusiri sunt evidentiate prin relatarea faptelor ,prin atitudinea si comportamentul eroului dar mai ales prin felul de a vorbi.Danila Prepeleac este un personaj complex cu trasaturi pozitive si negative:sincer,ambitios,optimist,lenes,delasator.Pentru a ajunge intelept are nevoie de o proba initiatica :calatoria si retragerea in padure.Este prezentat de autor cu o simpatie pe care o transmite si cititorului.

Protagonistul invata din propriile greseli si "mai prinsese acum la minte", astfel incat, in confruntarile pe care le are cu "dracimea", iese invingator nu prin indemanare sau puteri supranaturale, ci prin istetime umana, prin acea agerime proprie taranului roman silit sa se descurce in imprejurari limita. Totusi, el nu invinge cu adevarat pe "Michiduta", "Sarsaila" sau "Scaraoschi", ci reuseste doar sa-i pacaleasca si sa obtina bani nemunciti, norocul sau echilibrand neputinta de a fi gospodar si de a trudi cinstit pentru intretinerea familiei.

In basmul "Danila Prepeleac", Ion Creanga imagineaza o noua ipostaza a diavolului, care nu mai este periculos prin faptul ca doreste sa ia cat mai multe suflete omenesti, ci "devine un biet prostanac, usor inselat de istetimea taranului sau targovetului".

In privinta limbajului ,basmul lui Creanga se distinge prin oralitate si umor.Sursele oralitatii sunt aceleasi ca si in Amintiri din copilarie : utilijarea interjectiilor na mai , a onomatopeelor, a exprimarii afective , a propozitiilor eliptice. Arhaismele si regionalismele amplifica acest caracter de oralitate conferit in plus si de trasaturi specifice basmului la nivelul limba in general: prezenta formulelor initiale ,mediane si finale.

O sursa fundamentala a oralitatii in acest basm este dialogul.Umorul este scandat de ironie ,dar de o ironie blanda,ingaduitoare,lipsita de sarcasm,ceea ce face din personajele basmului niste entitati atractive,agreabile . Defectele sau slabiciunile acestora sunt prezentate in maniera tolerantei si a rasului . Sursele umorului se regasesc in utilizarea unor proverbe,zicatori sau vorbe de duh.

Pastrand din basmul traditional structura simbolistica a cifrelor,interferenta real-fantastic,confruntarea dintre bine si rau,ca si anumite ipostaze ale eroului,Creanga inoveaza in privinta viziunii,a categoriei de personaje,a modalitatii de imbinare a episoadelor,toate fiind turnate intr un tipar lingvistic ce conserva amprenta sa inconfundabila de oralitate si umor.