PLIMBARE ÎN ÎMPĂRĂŢIA FABULEI ÎNTÂMPLĂRI SCENICE PE MARGINEA UNOR CUNOSCUTE FABULE

PERSONAJE:PrezentatorulFurnicaGreiereleBroascaO broască bătrânăAltă broascăPrimul băiatAl doilea băiatAl treilea băiatAl patrulea băiatPrivighetoarea

TABLOUL 1PREZENTATORUL:

Bună ziua, copii! Să nu vă temeţi, căci nu o să vă ţin prea mult de vorbă. În locul oamenilor, astăzi au să vorbească animalele. Ştiţi, asta se întâmplă numai în fabule. Aşa e. Vă voi povesti, deci, câteva fabule, câteva mici întâmplări şi mai vesele şi mai triste, în care leii, câinii, pisicile, vulpile, urşii, şoarecii şi alte jivine au să vă spună păţaniile lor, pentru ca voi să învăţaţi din ele.

Dar mai întâi, cine din voi ştie o fabulă? Dacă nu ştie una mare cu un elefant, poate ştie una mică, mică, numai cu o furnică sau cu un şoricel?! Ei, cine ştie? (un copil din sală este invitat în faţă şi ajutat de prezentator să spună o fabulă foarte cunoscută.)

- Aşa! Bravo! Acuma, ca răsplată noi doi o să mergem împreună în împărăţia fabulei. Sus cortina!

(Cortina se ridică. Ca într-o vitrină stau aranjate: Leul, vulpea, lupul, furnica, greierele, broasca, boul, etc.)

1

- Cum să le aranjăm noi, ca să iasă fabulele mai bine? Ce ziceţi? Să punem furnica lângă lup?

COPIII:Nu, nu ...

PREZENTATORUL:Cu cine trbuie să fie alături furnica?

COPIII:Cu greierele!

PREZENTATORUL:Aha! Dar broasca asta care a vrut să se umfle mare, mare ...

cu cine? Cu ... vulpea?COPIII:

Nu, cu boul!PREZENTATORUL

Bine(Interpreţii trec în culise.)

PREZENTATORUL:Şi acum, copii, să intrăm încet, încetişor, în lumea fabulei.

Închideţi cu toţii ochii, până plec eu. I-aţi închis? Văd câţva copii care n-au închis bine ochii ... Aşa, acum e bine ... Eu o să plec tiptil, tiptil (merge a pleca din spate în vârful degetelor.) şi în locul meu o să vină animalele.

GREIERELE ŞI FURNICA

Un muşuroi. Un copac. Undeva e câmpul. Soarele închide un ochi şi o pânză de umbră curge peste pământ. Pace, linişte şi lene. De undeva se aude un greiere care ţârâie alene. Pe drum trece furnica mică, negricioasă şi păroasă, cu ochelari mari, ducând în spate un uriaş bob de grâu. Îl pune jos la uşa muşuroiului şi se şterge pe frunte cu o basma roşie. Se aşează pe prima treptă din faţa uşii şi răsuflă.FURNICA (pe muzică):

Chiar pe arşiţă, căldurăStrâng bucate pentru gură.

2

Căci în miezul cald de varăPun bucatele-n cămară.Sacii-s plini şi dolofani,Am făină pe doi ani.Am slănină sus la pod,Şapte ani din ea să rod.Varza stă în poloboace ...Sărmăluţe îmi voi face.Şi plăcinte „poale-n brâu”Dar din cel mai straşnic grâu.Şi clătite cu dulceaţă(Vişine voi lua din piaţă.)Şi fripturi şi tocăniţăŞi budincă şi alviţă,Căci pe arşiţă, căldură,Strâng bucate pentru gură.

(Se aude cântecului greierului tare)FURNICA:

Ehei, numai dumnealui, greierului nici că-i pasă. Şi-a pus surtucul cel verde, pălăria pe-o sprânceană, şi tot trage din arcuş. Scârţa-scârţ şi iarăşi scârţ. A, iacătă-l!GREIERELE

(subţire şi politicos):Sărut mâna, coană furnică! Greu cu căldurile!

FURNICA:Greu, căci eu duc în spinare poveri grele şi nu scripca ta

uşoară.GREIERELE:

Nici ea nu-i chiar atât de uşoară. O fi pentru unii din cei care trag cu arcuşul pe strună, cum ai da cu băţul prin iarbă. Şi cântecul e cu meşteşug. Cine-l învaţă, ştie căi cu osteneală şi năduf.FURNICA:

La ce bun?GREIERELE:

3

Nu-i aşa că eşti ostenită?FURNICA:

Mai e vorbă? Duc poveri cale de zece poşte.GREIERELE:

Ia ascultă! (începe o sârbă sprinţară. Furnica ascultă la început, şi până la urmă, cuprinsă de iureşul melodiei, începe să bată pământul cu foc.) Aşa, furnico! Joacă, uită obosela. Vezi că şi cântecul e bun la ceva?FURNICA:

Gata. Nu mai pot. Du-te şi lasă-mă-n pace! (Furnica intră cu botul ei în muşuroi.)GREIERELE:

Cine-n lume nu e prost,Ştie: cântcu-i cu rost.Când îi potrivită oraBună-i sârba, dar şi hora.Cântecul ne este frate,Ne urmează întru toate,De aceea, chiar acuşi,Am să trag iar din arcuş!

În timp ce cântă, din pom încep să cadă o dată cu frunze late, galben roşcate, foi de calendar: iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie şi ... uşor se lasă cortina.

TABLOUL 2Greierele a dispărut. E iarnă. Cad fulgi mari, pufoşi. Pomul desfrunzit e acum strâmb aşa cum l-a sucit vântul. Crivăţ, crivăţ. Numai din muşuroiul furnicii ies aburi îmbietori. Greierele, slab ca vai de el, cu pălăria trasă pe ochi, vine într-o coastă, tăind aripa vântului. E jerpelit şi nemâncat.

GREIERELE:

4

(bate la uşa muşuroiului) Coană furnică ... Coană furnică ... deschide ... (Tăcere). Coană furnică, deschide că mă ia vântul pe sus ...FURNICA:

(o voce subţirică de sub pământ) Cine-i acolo?GREIERELE:

Eu, deschide uşa, că îngheţ.FURNICA:

Nu pot să deschid, că-mi intră frigul în casă.GREIERELE:

Atunci ieşi până afară.FURNICA:

Stai puţin, să termin de mâncat plăcinta.(pauză. Vântul şuieră.)

FURNICA:(iese în capot îmblănit, cu basma de lână în cap): Ce vrei?

GREIERELE:Să-mi dai un mic împrumut. Ce poţi şi ce vrei, că nu mai pot

de foame: O păstaie de mazăre sau poate un morcov sau un păstârnac ...FURNICA:

N-amGREIERELE:

Cum n-ai? Toată vara ai strâns şi iar ai strâns.FURNICA:

Bine că ai avut ochi să vezi şi n-ai avut minte să faci şi tu la fel. Ce-ai facut tu toată vara?GREIERELE:

(parcă ruşinat): Toată vara? Vara toată am cântat ... FURNICA:

Bine, acum joacă dacă poţi. ( îi închide uşa în nas)GREIERELE:

(disperat): Dar bine, cu cântecul meu v-am înveselit pe toţi, şi pe tine, furnică! Munca ţi-a fost mai uşoară cu cânte

5

(Zadarnic. Plecă trist în acordurile „Baladei” lui Ciprian Porumbescu)

CORTINAPREZENTATORUL:

Aşa că, aţi văzut, copii, cine nu munceşte nu mănâncă. GREIERELE:

(bagă capul pe după cortină): Protestez! E advărat ce spui, numai că eu muncesc. Cine cântă munceşte! După ce m-a alungat furnica, m-am angajat să cânt aici, la teatru. Copiii, după ce o să mă audă cântând (am un concert poimâine, copii, veniţi?) o să fie mai veseli. Asta n-a ştiut-o furnica!

BROASCA ŞI BOUL

Margine de apă. Ochi verde de iaz. Sobor de broaşte. Soare. Broaştele bătrâne împletesc ciorapi, cele tinere zburdă, sar, şi , mai ales, orăcăie de zor. Undeva, în fund, se vede desenată o vacă mare. Într-un grup de broaşte tinere una moţată dă din lăbuţe, vorbind agitată.

BROASCA:Ce crede dumneaei? Noi nu putem să-i semănăm? Eu o să

pot.CORUL BROAŞTELOR:

Nu! Nu! Nu! De trei ori oac, noi suntem broaşte nu vaci!BROASCA:

Dacă eu vreau, mă unflu şi îmi fac mai întâi pieptul mare cât o saltea, apoi cât o casă cu un etaj, cu două, cu trei, cu patru ...CORUL BROAŞTELOR:

(admirativ): Oac! Oac! Oac! ...BROASCA:

Atenţie, încep! (trage aer sonor). Unu ... (Efectul tehnic poate fi realizat foarte simplu cu ajutorul unui balon care se umflă sub „pielea” broaştei, la fiecare opintire. Când broscuţa se opinteşte suflă

6

într-un tubuşor băgat în balon. Cân va „exploda” – balonul va fi împuns cu un ac.CORUL BROAŞTELOR:

(îngrozit): Destul!BROASCA:

... doi ... trei ... (începe să se umfle.) Am ajuns-o?Sunt acum mai mare decât vaca?CORUL BROAŞTELOR:

Nu ... încă nu.BROASCA:

Atunci încă o dată. Destul?O BROASCĂ BĂTRÂNĂ :

Nu te mai încăpăţâna.ALTĂ BROASCĂ:

(cu invidie): Nici măcar nu se cunoaşte.BROASCA:

Bine. Atunci păzea. (se umflă, se umflă, în timp ce broaştele fug înspăimântate ca de pericolul unei explozii.

Toate îşi acoperă urechile. Bum! Broasca a plesnit. Broaştele se întorc în marş funebru.BROASCA BĂTRÂNĂ (oftând):

Nu putea, copiii mei,Să rămână-n pielea ei?

CORTINA

CEI PATRU CÂNTĂREŢI

O cameră. Vine un copil cu o trompetă. E costumat ca un ursuleţ. Suflă în ea. Vine al doilea cu o vioară. Scârţâie. Acesta e costumat ca o maimuţică. Vine al treilea cu o tobă. Bate asurzitor în ea. E în haine de ţap. Vine al patrulea cu un saxofon. Bâzâie cu el ... are urechi de măgar. (instrumentele pot fi simple jucării) ...

7

Toţi cântă deodată fals şi asurzitor.PRIMUL BĂIAT:

Nu merge.AL DOILEA:

Dă-mi mie trompeta. Na-ţi vioara!AL TREILEA:

Eu iau saxofonul!AL PATRULEA:

Şi eu iau toba. Acum!(Toţi cântă şi mai fals şi mai asurzitor.)

PRIMUL BĂIAT:Ne-am aşezat prost.

AL DOILEA:Eu trec mai în faţă!

AL TREILEAŞi eu mai în spate.

AL PATRULEA:Şi eu am să cânt ăn picioare.(Cântă toţi şi mai rău)

PRIMUL BĂIAT:Nu merge. Să întrebăm pe cineva de ce ...

AL DOILEA:Pe cine?

AL TREILEA:Ştiu eu?

AL PATRULEA:Pe privighetoare ...

TOŢI:Privighetoareo! ...

PRIVIGHETOAREA:Ce este?

PRIMUL BĂIAT:Ce să ne facem?

AL DOILEA BĂIAT:

8

Avem instrumente!AL TREILEA BĂIAT:

Avem scaune!AL PATRULEA BĂIAT:

Nu iese nimic din strădania noastră!PRIVIGHETOAREA:

(Întâi fredonează un fir de melodie)Condiţia de căpătâi Este să ştii să cânţi, întâi ţi-ntâi ...

PREZENTATORUL:Şi iată ne-am întors din împărăţia fabulei, copii ... Am

călătorit prin atâtea veacuri, prin atâtea cărţi ... şi n-am uitat chiar de tot ce am văzut aici? ... Cortina!

(În spatele cortinei, animalele îi salută pe copii.)

Al.Popovici

9

SCRISOARE CU PERSONAJE

Spectacolul "Scrisoare cu personaje" a reprezentat tara in perioada 20-30 mai, 2002 la Festivalul Interational de Teatru pentru Copii "Carrefour International du Théâtre d'Enfants", Valenciennes, Franţa (protagonistii sunt "artisti" in etate de un deceniu).Direcţia de scenă şi dramatizare după Nina Cassian: Adina Ungur

Personajele:

Băiatul: un personaj-actor care doarme şi se trezeşte şi e, desigur, un somnoros, (îmbrăcat in pijama, care nu va fi păpuşă şi va juca alternativ doar în faţa paravanului).Fabulistul: acelaşi băiat, de data aceasta apărând in visul sau si însuşi prezentând fabula; (e îmbrăcat in frac). Spiriduşii sunt în număr de 7, personaje-actori îmbrăcaţi fistichiu, realizează trecerea dintre spaţiul real (camera băiatului) si visul lui, (care se petrece după paravan si ai cărui protagonişti sunt animalele dintr-o pădurice); îi aduc băiatului scrisoarea magică, adormindu-l şi trezindu-l la finalul fabulei, având puterea de a trece din faţa paravanului - spaţiul real al povestirii - în spatele (paravanului) - în spaţiul visului băiatului, respectiv fabula intertextuală a Ninei Cassian “Critica de jos”.

Leul, personajul principal al fabulei, perfect conştient de atuurile sale fizice, care stăpâneşte şi conduce dictatorial.Vulpea, şireată, mereu îi face pe plac leului, devenind acolita lui.Berbecul, personaj paşnic, cel mai curajos dintre ceilalţi, însă totuşi fricos, dominat şi el de leu.Iepurele, fricos şi bâlbâit, nu reuşeşte să scape de spaimă.Şoricelul, foarte fricos, sâsâit şi grăbit.Cele două veveriţe, tremură mereu de frică şi nu scot nici un cuvânt.

10

Vecinul şi vecina (vocile leului şi ale vulpii)Moş Ene (vine şi pleacă de la genele băiatului adormindu-l şi se trezindu-l)

(Se joacă în cel mult 7 - 8 personaje)

Scenele:

Spaţiul din faţa paravanului reprezintă camera băiatului, unde pătrund spiriduşii, ei având aceasta putere magica de a penetra cele două planuri (real-camera băiatului, imaginar-visul si fabula) si de a aduce scrisoarea magica din lumea imaginativa, trecând prin cea onirică, (fabula interpretată) concretizându-se in textul scrisorii.Spaţiul din spatele paravanului este locul unde se derulează fabula, respectiv visul băiatului.

PROLOG :

(Decorul - în faţa cortinei se va observa un decor neutru, reprezentând o cameră. Trei sunete de gong sau de clopoţel.

Moş Ene, un personaj actor,(foarte gras, îmbrăcat într-un costum bleu marin cu steluţe argintii) cu nişte gene lungi de ˝ m preocupat şi încruntat, apare în public şi în momentul în care observă (publicul) se înseninează şi doreşte să-i salute pe spectatori, dar atunci apare cineva cu o telecomanda şi îl opreşte, înţepenindu-i expresia vioaie (stand-by). Se apasă din nou telecomanda, dar el îşi reia gesturile însă invers, reface drumul mergând cu spatele şi când să iasă pe poartă, este “butonat” pentru ultima dată din telecomandă, el reluându-şi identic gesturile şi plimbându-se prin public). Se

11

postează în mijlocul scenei şi încearcă să se prezinte, însă e destul bătrân şi nu-şi aminteşte cine este.)

MOŞ ENE: Eu sunt... sunt... (se scarpină în cap şi gesticulează nervos)... cred că sunt un moşneag, dacă uit atât de repede. Da! Un moş. Aaa, Moş Ene. Da, da (încântat că şi-a dat seama cine e). (Cu un gen de prezentare gen: Tarzan-Jane). Aşa: Moş Ene (arătând spre el şi spre copii) - copii, Moş Ene - copii, şi în sfârşit satisfăcut de descoperire) Moş Ene - copii (în pronunţie nuanţată). Aaa, copiii! Păi, am şi eu vreo şase-şapte copii, mici şi neastâmpăraţi, care vin şi mă tot sâcâie: mă trag (mimă) şi mă împing dintr-o parte în alta. Da, trebuie să fug când îi văd (trist). Ei copii, dar eu vreau să vă povestesc ceva. Fiţi atenţi! (moment de pantomimă în care Moş Ene face rezumatul întregii piese: arată că există un băiat care doarme, pe care îl vizitează spiriduşii, cei care încearcă să îl trezească şi nereuşind, ei pleacă, lăsându-i scrisoarea. Apoi arată cum se tezeşte băiatul, găseşte şi citeşte prima pagină a scrisorii după care adoarme (din nou) şi visează cum un leu sperie o grămadă mai mică de animale paşnice şi sfioase, dintre care se distinge vulpea, o codană cochetă şi vicleană ce îl va "peria" pe leu, după care chiar el o va înşfăca şi se va retrage ambiguu cu prada-i după copaci ).Şi asta a fost povestea. (chiar atunci apar spiriduşii, copiii lui, ai Moşului, iar el când îi vede încearcă să fugă dar e prins şi purtat pe sus de sprinţarii-i spiriduşi. Se retrag cu toţii.)

SCENA 1

Tabloul 1

( Lumina creşte şi se aud glasurile spiriduşilor, apoi instrumentele de făcut gălăgie, iar spiriduşii zgomotoşi ies rând pe rând în faţă şi se

12

întâlnesc cu toţii în faţa paravanului. Primul spiriduş dă impresia că ar vrea să povestească ceva în faţa unor spectatori. Ceilalţi intră în joc dar ignoră aşa-zisul public)

Spiriduşul 1 (şeful): A fost odată... (zgomote cu instrumentele)a fost odată…(la fel)a fost odată… un…Spiriduşul 2 (obraznicul): Băiat! (zgomote)Spiriduşul 3 (sfatosul): Şi-au fost odată (zgomote)odată... nişte...(zgomote)spi-ri-duşi. Uite-aşa ca noi.(cu toţii îl imită: la la-la la-la)Spiriduşul 1 : UnuSpiriduşul 2: DoiSpiriduşul 3: TreiSpiriduşul 4: Patru, (etc.) Şapte (se prezintă cu toţii)Spiriduşul 4. (căposul): Băiatul nostru era foarte somnoros...Spiriduşul 5 (timidul): se trezea greu dimineaţaSpiriduşul 6 (alintatul): şi uneori întârzia la şcoalăSpiriduşul 7 (supărăciosul): şi se supăra mereu...Toţi: De ce? De ce? De ce?Spiriduşul 1: Ei, de ce? Pentru că vecinii săi de sus bocăneau tot timpul, şi ziuaToţi: şi noaptea. (zgomote)Spiriduşul 3: Şi cel mai rău pentru el era, când credeţi?Toţi: (anticipând) Dimineaţa!Spiriduşul 2: Când voia să mai doarmă şi el...Spiriduşul 5: măcar zece minute.Spiriduşul 4: Ei, ce spuneţi? Să-i facem o vizită?Toţi: Da! Gata!Spiriduşul 5: Da! Dar dacă doarme? Unde-l vom întâlni? (spre public) Ce credeţi?

13

Toţi: (repezindu-se) În vis!Spiriduşul 3: Şi dacă nu doarme?Spiriduşul 1: Eu zic că doarme!Spiriduşul 6: Ba nu doarme!Spiriduşul 7: Ba da!Spiriduşul 4: Facem un pariu?Toţi : Da!Spiriduşul 4: Dacă nu doarme ne vom juca împreună.Spiriduşul 2: Iar dacă doarme… vom încerca să-l trezim.Spiriduşul 5: Şi dacă nu se trezeşte?Toţi (dau din umeri)Spiriduşul 3: Haideţi să-i scriem o scrisoare, să-l înveselim.Toţi: Bine!Spiriduşul 3: Eu vreau să fiu un iepuraş.Spiriduşul 5: Şi eu, un şoricel.Spiriduşul 4: Eu voi fi un berbecSpiriduşul 2: Iar eu, o vulpiţă.Spiriduşul 6 (îl trage pe S. 7 de mână): Şi noi , şi noi, două veveriţe...Spiriduşul 7: ...şi ne vom numi: Spiriduşul 6: Veve 1Spiriduşul 7: şi Veve 2Spiriduşul 3 către Spiriduşul 1: Şi tu ce vei fi?Spiriduşul 1: Eu voi fi... un leu.(rostind cu importanţă)Toţi: Bine!Spiriduşul 2: Haideţi să-l vizităm acasă.

(Spiriduşii pleacă spre casa băiatului, pentru a-i oferi scrisoarea magică. Heblu.)

TABLOUL 2

14

(DECOR - Camera băiatului, care doarme. Melodia de început, apoi zgomote. Vocea leului şi a vulpii. Un băiat, îmbrăcat în pijama, trage cortina, adică draperiile şi cască. Gălăgia vecinilor de sus l-a trezit.)

Băiatul: Of, vecinii aceştia! (priveşte pe fereastră, adică spre public) S-a făcut aproape ziuă şi totuşi mi-e un somn... Ce-ar fi să mai dorm până sună ceasul... că tot e vacanţă. (se îndreaptă spre scaun, dar aude zgomote şi mai puternice) Ce nebunie! Nici dimineaţa nu mai avem linişte. (priveşte sus) Încetaţi odată, oameni buni! (caută mătura să bată sus, şi observă un plic pe jos) A! O scrisoare? De la cine să fie? (O întoarce şi citeşte rar şi cu voce tare:) "Scrisoare cu personaje?" Ce-o fi aici? (arată spre scrisoare) Sunt foarte curios! (desface plicul, apoi scrisoarea şi începe să citească prima pagină. Spiriduşii îşi scot capetele prin paravan şi cântă textul următor)

"Eşti supărat? Ştim că eşti, chiar dacă nu foarte tare sau chiar dacă nu vrei tu să spui. Te vom înveseli, fii liniştit, pentru că Nina îţi dăruieşte o fabulă şi noi, gânduri frumoase. Şi dacă tot ţi-am spus, hai să te întrebăm, ştii ce e o fabulă? O epigramă, o snoavă sau o satiră? E atunci când îţi imaginezi că timpurile, oamenii, sau faptele unora dintre ei sunt triste şi-ncerci să scrii adevărul, într-un mod hazliu. Cel mai des întâlnite sunt personajele-animale, dar şi personajele-obiecte, şi uneori, mai rar, e drept, şi personajele-oameni. Cred că ţi-ai amintit de "Greierul şi furnica", de "Corbul şi vulpea", sau "Boul şi viţelul". Dacă mai eşti supărat, citeşte ce-ţi scrie Nina..."

(Băiatul aţipeşte, încet, încet, nereuşind să citească decât prima pagină. Înainte de a visa, Moş Ene, se coboară de după paravan pe la genele lui, şi-l adoarme de-a binelea. Pe parcursul cântecelului lui Ene se schimbă decorul într-o pădurice.)

15

TABLOUL 3

(Schimbarea de decor: camera devine padure, în faţă apare lumina albastră şi muzica lui Moş Ene, pe care apare batrânelul valsând şi mimând că îşi smulge o geană, o pune pe scenă şi încearcă o echilibristică pe ea; în spatele lui se produc modificările de decor, efecte de lumini albastre pt. vis - dispariţia băiatului în spatele pânzei şi apoi în culise; în sfârşit, decorul devine pădurea)

Cântecelul lui Moş Ene:

Moş Ene,pe la genevine,Moş Enepe la genevine. Somnul să-l aline somnul să-l aline. (în surdină)

(Visul începe să devină tot mai clar: personajele, în afară de leu şi vulpe, se joacă şi cântă paşnic după paravan (in padure). În timpul cântecelului lor, apare leul răcnind şi animalele dispar în fugă, fiecare în altă direcţie. Leul începe să se plimbe prin scenă, nervos .Băiatul apare şi el, îmbrăcat în fabulist(in fata paravnului) şi se miră de hainele pe care le poartă, altele decât pijamaua. Vocea lui începe a recita fabula, şi el se miră cum îi vin cuvintele, fără voia sa şi încearcă să se opună de două ori. Apoi intră în joc şi recită corect şi ţanţoş fabula.)(Un colţ de pădurice. O masă pe care se află un telefon, a cărui priză uriaşă e înfiptă-ntr-un copac. În frunzişul copacului străluceşte un bec. Leul se plimbă furios prin scenă cu labele la spate. Se aude:)

16

Vocea fabulistului: ( băiatul transformat în fabulist recită)

Un leu cu coama deasă şi roşcată,care împărăţea odatăpeste vreo şase-opt supuşi,a fost certat de-ai săi Şi-Mai-Sus-Puşică e tiranic, orgoliosşi nu încurajează critica de jos

Şi-atuncea, ca s-aratecă nu-i adevărat nici cu putinţă,convoacă leul o şedinţă.

(Leul atârnă de cracă o pancartă pe care scrie:)

La ora opt şi jumătateÎn colţul stâng al păduriciiSă vie şi mai-marii şi mai-micii.

La ora fixată-ncepură să vie(intră iepurele, ţup, ţup)un iepure cu blană cenuşie;după el(intră şoarecele, chiţ)un şoricel,(intră berbecul, bhee)un berbec având coarnele gata să-mpungă,(intră vulpea)vulpea cu vestita-i coadă lungă(intră veveriţele)şi două veveriţecu roşii blăniţe.

17

(Animalele se aşează în jurul mesei; veveriţele, cuminţi, una lângă alta.)

TABLOUL 4

(Decorul - în pădure. Intrarea fabulistului şi a personajelor fabulei. Personajele se prezintă. Chemarea animalelor în pădure pentru a-l critica pe leu.)

Berbecul: Fraţilor, haideţi să ne prezentăm.Cântecelul de prezentare a personajelor (muzica)

Noi suntem: Iepuraşul -raşul -raşulŞoricelul- celul -celulBerbecul-berbeculVulpişoara-şoara-şoaraVeve 1, Veve 2Toţi suntem ai fabulei, eroi.

Fabulistul (apare, dar vine şi leul tuşind, important):Leul le lăsă să se aşeze pe rând,apoi - se-nscrise singur la cuvânt.

Leul: (cu o bătaie formidabilă-n masă):Prieteni şi fraţiV-am chemat aici, în astă-seară,pentru-ntâia şi, poate, ultima oară,ca să mă cri-ti-caţi!Aţi înţeles? (Mârâie înfundat.)N-aşteptaţi să vă invit sau să vă dau ghes.Vreau să mă criticaţi (în crescendo)neapărat,neîntârziat,

18

neîncetat,neînfricat, concret şi neînduplecat!

(Urmează o tăcere înfricoşată; cele două veveriţe apucă în grabă patru conuri şi încep să le ronţăie cu nervozitate.)

Leul (scoate un răcnet grozav; veveriţele scapă conurile pe jos):Ei!!!?Ce staţi aşa?Aici nu sunteţi la cafenea,sau la cinema!E o şedinţă de lucru, aşa căni-meni n-are vo-ie să ta-că!(Şfichiuie cu coada-n dreapta şi în stânga.)Aştept...aştept să mă criticaţi...doar pentru asta aţi fost chemaţi!(se apropie de iepure şi-i înfige laba-n piept.)Vorbeşte tu!Iepurele (tremurând):Eu... nu... încă nu...Leul (către şoricel, brusc):Atuncea tu!Şoricelul (luat prin surprindere):Eu... Da... dar poate nu acu... (Râde jenat.)Sunt cam timid... şi încă nu mă-nscriu...Leul (scos din fire):Prieteni şi fraţi!Dacă nu mă criticaţivă-nhaţ.V-o spun cu binişorul, deocamdată.Mai încolo, poate să iasă lată!… Când mă gândesc, la o adică,

19

nu cumva vi-e frică?Vă gândiţi, poate, c-am să vă strâng În gheare, şi-am să vă mănânc?!Sau (se apropie de iepure şi-i răsuceşte o ureche)c-am să-ţi rup urechile, aşa-i?(îl trage pe şoricel de mustăţi)şi ţie mustăţile, hai? (îl pipăie pe berbec la burtă şi se linge pe bot)sau c-am să te fac friptură?D-aia tăceţi din gură? (Cumplit:)Criticaţi-mă numaidecât,că vă iau de gât!

Dar nu acum, ci poate când am să mă întorc. (Oftează) Mă duc să mă tolănesc puţin.

TABLOUL 5

(Decorul - tot în pădure. Leul pleacă să doarmă.)

Berbecul: Aţi auzit fraţilor? Leul vrea să-l criticăm.Şoricelul: Ce bine că s-a dus să doarmă. Îmi era o frică…brrr. (Şi tremură tot)Iepurele: Da, şi eu m-am speriat atât de tare că mi-am pierdut toate bunătăţile: morcovii şi varza şi salata... Hei, nu le-aţi văzut cumva? (spre sală).Şoricelul: Eu sunt şoricelul mâncăcios. Ia priviţi la burtica mea… (cu subînţeles).Vulpea: Dar de ce vă speriaţi, fraţilor? De coama lui? Hm! Şi eu pot să-mi fac o coamă, din coadă de vulpe. Şi să mă plimb cu ea aşa: hei, criticaţi-mă, criticaţi-mă, criticaţi-mă… Săracul leu, somnoros şi vai

20

de el.Berbecul: Vai de el, ne-vai de el, când se întoarce, trebuie să ne spunem of-urile. Căci altfel va deveni un tiran. Eu ştiu ce-am de zis.Şoricelul: Dar mie mi-e frică.Iepurele: Şi mie.Veve 2: Şi mie.Veve 1: Ia uitaţi, fraţilor, mi-am găsit conul de brad pe care l-am pierdut pe drum. Vă amintiţi cum ne jucam înainte de a veni Leul în păduricea noastră? Prinde-l!Şoricelul: Iepuraşule, să văd dacă mă prinzi! Ha, ha, ha.(personajele ies jucându-se, alergând unele după altele)

TABLOUL 6

(Decorul- aceeaşi pădure. Apare fabulistul în faţa paravanului îmbrăcat în frac şi bătând din tobă. )Fabulistul (de după paravan ritm cadenţat, milităros. Observând publicul povesteşte oarecum complice şi foarte sigur de sine)După cum aţi observat… personajele şi-au luat o scurtă pauză. Leul s-a dus să-şi umezească gâtlejul… sau nu, s-a dus să doarmă, să mai tolănească şi el. Până doarme, e foarte bine, dar dacă se trezeşte!?... Se va întoatce oare? Ce credeţi? (spre public) Eu zic că da! Dar prietenii noştri din poiană? Ce ziceţi? A, nu cred, ei sunt foarte fricoşi! Dar cum? Credeţi că va veni oare un iepure cu blană cenuşie? (iepurele apare "ţup, ţup, ţup") După el un şoricel? (foarte mirat spune în continuare), un berbec purtându-şi coarnele gata să-mpungă, sau chiar şi vulpea cu vestita-i coadă lungă, şi două veveriţe cu roşii blăniţe? (toate personajele apar pe rând, iar fabulistul e din ce în ce mai mirat şi mai nesigur pe el până când ajunge să scape băţul din mână) Iată-le! (mirat, se retrage)

Berbecul (îşi ia inima-n dinţi):

21

Să vedeţi... eu... cred c-ar fi de cuviinţă- şi-o spun cu sinceritate deplină ...c-aicea unde ţinem şedinţă, e prea puţină lumină.De-aceea... cu mintea mea de berbeceu judec... c-ar mai trebui un bec.(Se aşază repede jos.)Leul (Notează-ntr-un caiet. Apoi):Altcineva?Mai are cineva de spus ceva?(Către iepure, mârâind):Poate dumneata?Iepurele (Se scoală, dârdâind):Eu… în privinţa becului,Nu-s chiar de părerea berbecului.Cred că lumina e-ndestulătoareŞi nu e nevoie nici de un bec mai mare……nici de unul în plusEu… cam atâta am avut de spus.(Se aşază.)Şoricelul (Fără să se lase invitat, debitează dintr-o suflare):Şi eu… cred că şedinţa e prea lungă…zece minute-ar fi putut s-ajungă.Aşa că propun să se terminecât mai repede… şi cu bine…

(Vulpea se scoală leneş şi se apropie de leu. Se apleacă peste masă, privindu-l galeş, ochi în ochi, în timp ce cu vârful cozii îi perie coama.)

Vulpea: Stimate leu,m-aş înscrie la cuvânt şi eu,… dacă, bineînţeles, mi-a sosit rândul…Leul (care-nţelege situaţia, foarte curtenitor):

22

Cumătră vulpe, vorbeşte-oricât,nu-ţi limitez cuvântul!Vulpea (ia o poză plină de importanţă, apoi, ca şi când s-a hotărât să vorbească, "fie ce-o fi"):Cu toţii: A venit vulpea, haideţi să plecăm! Da, da, ştim noi cum e ea.Vulpea: Fraţilor! Hei, unde sunteţi? (observa dispariţia lor dar continua să-şi expună discursul)Eu cred că, dacă la noitreaba nu merge-ntotdeauna înainte,ci merge şi-napoi,de asta-i de vină - ce să mai căutăm cuvinte -chiar… leul, cât e el de leu!Leul (pătruns şi plin de amărăciune):Chiar eu… da, da… chiar eu…(Veveriţele se uită mirate una la alta, apucă din nou conurile şi le ronţăie febril.)Vulpea (continuă cu avânt):Căci pentru un conducător,găsesc c-a fost… prea îngăduitor!În ultimele luni, cam ce-a mâncat?Vreo zece căprioare, nu mai mult.E cam puţin pentru un leu adult…Nici nu s-a săturat.Vreo şase zebre - abia le-a dat de gust…Leul (profund autocritic):Foarte just… foarte just…Vulpea: Socot - şi pot s-o strig atât de tare, De să răsune înălţimea bolţii!că leul, fără încetare,ar trebui să-şi mai ascută colţii!Ne-ajunge-atâta căldicel răsfăţ.Răsfăţul duce la dezmăţ!Da, leule, ţi-o spun,

23

chiar de mă doare acest cuvânt,că eşti prea bunşi prea puţin, mult prea puţin flămând…

(Se aşază cu un aer foarte demn si loveşte cu pumnul în masă)Leul: În concluzie,îmi iau angajamentulsă reprim orice părere sau aluziecare mi-ar irita temperamentul.Voi răpunepe-acela dintre voi care mi s-ar opune,şi colţii o să mi-i ascutşi-o să mănânc mai mult ca în trecut.Nici o opinie nu mai e admisăşi cu aceasta, declar şedinţa-nchisă!

( Vulpea, rămasă în urmă, se apropie de leu, îi strânge laba cu multă deferenţă, îl mai perie o dată cu coada şi iese. Se aude sunetul telefonului. Apare fabulistul, aşează telefonul pe masa leului care îşi continuă siesta )

Leul (către vulpe):Răspunde tu!(vulpea ridică receptorul ascultă si i-l da leului)Vulpea: E pentru dumneavoastră, majestate. De sus.Leul: Alo,Chiar dumneavoastră personal?Da, sigur… vă ţin la dispoziţie procesul-verbal,Degeaba m-aţi crezut zbir şi dictator;Le tot spun să mă critice dar nu vor.În fine, azi m-au criticat foarte ascuţit,iar eumi-am însuşit...mi-am însuşit...mi-am însuşit..."

24

(Leul o înhaţă pe vulpe de după gât si râzând in hohote, dispare in fundal cu ea. Se aude Cântecul lui Moş Ene care vine mai întâi în vis şi apoi în somn. Acelaşi efect de vis.)

Cântecelul lui Moş Ene care pleacăMoş Ene, de la gene pleacă,Moş Ene, de la genepleacă,somnul să-l desfacă, somnul să-l desfacă -( surdină.)

SCENA 2

(Schimbare de decor - În timpul cântecului lui Moş Ene se produce o schimbare de décor pe lumina albastră - ne aflăm din nou în camera băiatului. Apar spiriduşii.)

Spiriduşul 1. Ei, dacă Moş Ene pleacă de la genele băiatului, asta ce înseamnă ?Spiriduşul 2: Că băiatul nostru se va trezi.Spiriduşul 3: Oare o să-şi amintească?Spiriduşul 5: Hei, cred că se trezeşte. Pssst! Să vedem ce se întâmplă.

(Clopoţel. Băiatul se trezeşte şi e cu scrisoarea în mână. Îşi aminteşte totul, exclamând cu drag.)

Băiatul: Scrisoarea! N-am apucat să citesc decât prima pagină, şi-am adormit. Ia să vedem ce-mi scrie şi Nina. (Citeşte cu voce tare) "Un leu, cu coamă deasă şi roşcată/ care împă-ră-ţea odată/ peste...".

25

Doamne, asta-i exact ce-am visat eu atât de colorat şi frumos. Aceasta e fabula pe care-am visat-o. Am s-o dau şi vecinilor de sus să o citească, chiar dacă s-au potolit. Sau am să le scriu şi eu o fabulă. Ei, cred că nu există oameni răi, şi nici animale rele, doar personaje, care joacă scenete, pentru a ne învăţa pe noi cum să ne purtăm. Vă mulţumesc spiriduşilor pentru “Scrisoarea cu personaje”. Hei, spiriduşilor!(Pe melodia de la început, toate personajele ies la scenă, fac o reverenţă, se prind de mânuţe şi joacă o horă, cântând.)

Băiatul (întreabă publicul): Ei, prieteni, ce ziceţi voi, suntem în formaţie completă? Nu lipseşte nimeni? Păi, cu cine a început spectacolul nostru? Sigur, cu Moş Ene! Haideţi să-l strigăm împreună: Moş Ene, Moş Ene. (bineînţeles apare carismaticul moşneguţ, care mai face câteva figuri de pantomimă valsată pe aplauze, trăgând uşor cortina).

Sfârşit

26

VINE MOŞ CRĂCIUN

PERSONAJE:MOŞ CRĂCIUNFULGII DE ZĂPADĂPITICIIIEPURAŞIIIEPURILĂ-POŞTAŞUL

COSTUMELE:

MOŞ CRĂCIUN vine într-o sanie frumos împodobită. E îmbrăcat cu manta şi căciulă roşie, garnisite cu alb.

Cartea, creionul şi ochelarii lui Moş Crăciun sunt neobişnuit de mari.

Ocheanul e un cornet mare, din carton colorat, pe care se lipeşte celofan colorat sau cioburi mărunte din globurile de pom.FULGII DE ZĂPADĂ au rochii albe, foarte scurte şi largi, apretate şi garnisite cu celofan alb. Pot fi din foiţă creponată sau din tifon. Pe cap, corniţe din vată şi celofan alb, pe care sunt prinse mai multe steluţe sau una mare la mijloc, în picioare, papuci albi.PITICII au bluze şi pantaloni bufanţi, coloraţi cât mai viu. Poartă fesuri terminate cu câte un ciucure şi cizme de diferite culori. Barbă ţi mustăţi cât mai mari, din cânepă, cusute pe pânză.

Sacii piticilor să fie din pânză colorată sau din hârtie pictată.IEPURILĂ-POŞTAŞUL e un băiat subţirel şi foarte vioi, îmbrăcat ca şi ceilalţi iepuraşi. Poartă bluză cu nasturi aurii, iar pe umăr ţine geanta de poştaş, dintr-un material mai închis, pe care e lipit un plic mare, alb. Mănuţi mari, frumos colorate. Cizme negre.IEPURAŞII sunt îmbrăcaţi în treninguri cenuşii (sau cafenii), cu cizmuliţe albe. Toţi au la gât clopoţei. Sunt înhămaţi. Pe cap scufiţe cu urechi de iepuraş. Fiecare are o codiţă din blană de iepure.

E iarnă. Acţiunea se petrece în poiana lui Moş Crăciun. Predomină albul. Ţurţuri de celofan alb. Spre culise, desenaţi, brazi

27

îmbrăcaţi cu jucării şi becuri colorate. Bradul adevărat este acoperit. În dreapta scenei, o măsuţă cu o bancă, pe care va sta Moş Crăciun. Pe măsuţă este un telefon. În stânga scenei, paralel cu fundalul, se aşează o „oglindă”. Oglinda va fi o pânză albă, aplicată pe o ramă îngustă de lemn. În mijlocul acestei pânze se taie un oval, tivindu-l cu hârtie aurie sau argintie ca să dea impresia unei oglinzi. În spaţiul dintre fundal şi oglinda năzdrăvană vor apărea copiii.

Pe melodia unui vals cortina se deschide uşor. În ritmul muzicii, din toate colţurile scenei, apar Fulgii de nea, ţinându-se de rochiţe.

Fulgii fac câteva piruete, aliniindu-se cu faţa spre public, în timp ce muzica e din ce în ce mai slabă.FULGUL DE ZĂPADĂ I:

Mama iarna ne-a trezit,Şi-acum, iată-ne, am sosit!

FULGUL DE ZĂPADĂ II:Cu zăpadă-mpodobimMunţi, păduri, văi şi câmpii;Bucuraţi-vă copii!

TŢI FULGII:Moş Crăciun se grăbeşte,Daruri multe pregăteşte.În saci plini de bucurii,Pentru voi, iubiţi copii!

Muzica devine mai puternică şi fulgii încep să danseze.Între timp se aud din culise zurgălăii şi chiotele lui Moş

Crăciun. „Dii, Iepuraşii moşului!” Moş Crăciun apare într-o sanie trasă de 8-10 iepuraşi înhămaţi, frumos împodobiţi. Sania este decupată din carton colorat. După ce trversează scena o dată sau de două ori, se opreşte aproape de culise.

Moş Crăciun se dă jos şi deshamă Iepuraşii, care dau din picioare cu neastâmpăr.

Deshămaţi, iepuraşii fac tumbe şi sar prin toată scena.MOŞ CRĂCIUN:

28

Aţi mers ca vântul, urecheaţilor!FULGII(salută grţios):

Bine-ai venit Moş Crăciun!MOŞ CRĂCIUN:

Bine v-am găsit, Fulgişori de nea!(Către iepuri:) Aşa, iepuraşii moşului, destul v-aţi luptat cu

vântul ţi nămeţii, zburaţi şi vă jucaţi! Iar voi Fulgiţori de nea, împodobiţi bradul cel mare, sa strălucească cum lucesc stelele pe cer.

(Fulgii dispar, iar Iepuraşii încep să danseze.Moş Crăciun se scoală, le face semne prieteneşti. Rămas

singur, ia ocheanul de pe masă şi începe să se uite în toate direcţiile.)MOŞ CRĂCIUN:

Ce-o fi cu piticii mei? Nu-i văd pe drum ... Nămeţi-s mari şi ei cam mici, dar vor răzbate; piticii sunt voinici! (Lasă ocheanul şi ia receptorul telefonului de pe măsuţa lui). Alo! Alo! Meşteri pitici! Da, da, sunt eu, sunt Moş Crăciun! Grăbiţi, veniţi cu sacii plini de jucării, ne aşteptă mulţi copii. (Închide telefonul. Din culise se aude: Poşta! „Poşta copiilor!” Intră iepurele salutând.)POŞTAŞUL IEPURILĂ:

Bună seara Moş Crăciun! (Îi dă un tenc de scrisori. Moş Crăciun se uită la ele, prin ochelari, dar citeşte după ce poştaşul termină de vorbit.)POŞTAŞUL IEPURILĂ (către public cu mult haz):

Sunt poştaşul Mustăcilă, din neamul lui Iepurilă. Geanta-i plină de scrisori, de la mici şi mărişori! (salută şi pleacă strigând: Poşta! Poşta! (Dispare.)MOŞ CRĂCIUN:

A! Uite o scrisoare îngrijită, cu desene colorate. (Citeşte: „Noi, copiii, te aşteptăm cu drag. Nicuşor s-a cuminţit şi ar dori grozav un avion reactor, iar Mărioara o păpuşă. Ne jucăm frumos cu jucăriile şi am învăţat multe jocuri, cântece şi poezii.”)

Bravo, copii” Hei, ce bine-ar fi să fie toţi aşa! (Scrie în carte şi zice) Daruri multe copiilor ascultători.

29

(Se întunecă. Se aude zgomot. Apar piticii cu felinare aprinse în mâini, iar pe spate cu saci coloraţi, cadrilaţi sau cu buline.)MOŞ CRĂCIUN:

Bine-aţi venit, meşteri pitici!PITICII:

Bună seara, Moş Crăciun!Duc felinarele în culise, pe fond de muzică. Apoi merg în cerc, gârboviţi, cu sacii în spate.

Se aşează jos în cerc, scot din buzunare un cuib şi-un ciocănel şi bat cu toţii în ritmul cântecului. Apoi se iau de mână doi câte doi, şi dansează, se învârtesc în loc, în jurul sacilor.MOŞ CRĂCIUN:

Ia să văd ce minunăţii aţi lucrat pentru copii!(Piticii formeză un semicerc şi-şi spun rolul.)

PITICUL I:Sacii-s plini cu jucării pentru mic şi pentru mare; să împarţi la

fiecare, după merit, Moş Crăciun!PITICUL II:

Am aicea cîrucioare, leagăne, maşini, trompete, camioane, vagonete ...PITICUL III:

Reactoare şi tractoare, şi rachete, ce-or să zboare tot mai sus, mai sus spre soare ...PITICUL IV:

Câte am şi eu de spus ... Dar de ce să nu ghiciţi singuri voi ce am adus? ...PITICUL V:

Cine este mai dibaci, să ghicească, dacă poate, câte daruri am în saci ...TOŢI PITICII:

La serbare, la serbare, să sosească fiecare ...Dar, ia staţi, mai aveţi cumva copii leneşi, neastâmpăraţi?MOŞ CRĂCIUN:

Vreţi să ştiţi? E uşor de dovedit. O clipă ...

30

(Piticii se aşază pe jos, în faţa „oglinzii”, după ce au pus sacii în dreptul pomului împodobit, dar care este încă acoperit.)MOŞ CRĂCIUN:

Hai, oglindă năzdrăvană, să vadă şi cei şapte pitici cum se poartă unii dintre cei mici!Se face linişte. În „oglindă” apare un băiat cu o jucărie. O zmuceşte, o ia şi o rupe în bucăţi, apoi o aruncă. Copilul fuge.MOŞ CRĂCIUN:

Ştiţi cine a fost?PITICII:

Strică-Tot, Strică-Totul-într-o Zi, cel mai rău copil de aici.MOŞ CRĂCIUN:

El nimic n-o să primescă. (Piticii dau din cap mustrător.) Să vedem şi alţi copii.(Apare un bîiat – Nicuţor – cu o scară mică, pe care o repară uitându-se atent dacă a lucrat bine. Apoi pleacă mulţumit, cântând.MOŞ CRĂCIUN:

L-aţi văzut pe Nicuşor, cel mai straşnic lucrător? Dar pe vrednica fetică? Harnică-i ca o furnică(Apare o fată cu şorţ şi băsmăluţă, măturând de zor cu o mătură mai mare ca ea.)PITICII:

Să-i dai ei păpuşa mare.(În oglindă apare Mâzgălici – mânjit pe haine şi pe faţă. Cu o pensulă mare mâzgăleşte „rama” oglinzii. Apare şi Ciufulici. Se strâmbă unul la altul, vor să se bată. Apoi dispar.)PITICII:

Ciufulici şi Mâzgălici!MOŞ CRĂCIUN:

Ce ruşine! Ce copii! ...PITICII:

E păcat de jucării.MOŞ CRĂCIUN:

Sunt aşa de supărat, că-mi iau sania şi-am plecat.PITICII:

31

Moş Crăciun nu pleca. Iată vine cineva...(În oglindă apare un copil care plânge, fiindcă nu se poate îmbrăca. Sora lui, Rodica, puţin mai mare ca el, vine şi îl mângâie, îl ajută să se îmbrace. Dispar, de mână mulţumiţi.)MOŞ CRĂCIUN:

Pentru astfel de copii, bucuros rămân aici. Vedeţi dar, oglinda mea, toţi copiii să-nţeleagă, e-o oglindă năzdrăvană, şi-ntr-o clipă pot vedea ce se-ntâmplă-n lumea-ntreagă.(Se aude din culise corul copiilor cântând.)PITICII:

Ce se-aude? Cine cântă-aşa frumos?MOŞ CRĂCIUN (ia ocheanul şi se uită):

Cântă copii, ne aşteaptă!FULGII:

Moş Crăciun, pomul e gata împodobit.(Toţi ajută la descoperirea pomului, care frumos împodobit şi luminat cu becuri multicolore. Fac o horă şi se înveselesc în jurul pomului.)MOŞ CRĂCIUN (către ceilalţi de pe scenă):

Cântaţi şi voi! (Hora se opreşte şi încep cu toţii să cânte. Către public):

„Cântaţi şi voi!”(Urmează împarţirea darurilor.)

SFÂRŞIT

Virginia Cucu Strauble

32

CUPRINS:

PLIMBARE ÎN ÎMPĂRĂŢIA FABULEI ÎNTÂMPLĂRI SCENICE PE MARGINEA UNOR CUNOSCUTE FABULE PAG.1

GREIERELE ŞI FURNICA PAG.2BROASCA ŞI BOUL PAG.6CEI PATRU CÂNTĂREŢI PAG.7

SCRISOARE CU PERSONAJE PAG.10

VINE MOŞ CRĂCIUN PAG.27

33