1

anul LXII * nr.12 (758) * decembrie 2011

revistã lunarã editatã deUniunea Scriitorilor din România

cu sprijinul Ministerului Culturii ºi Patrimoniului Naþional

Adrian Popescu DEMONUL ªI STELIªTII 3

I. D. Sîrbu7 SCRISORI ACASÃ 4

Nicolae Mareº LUCIAN BLAGAªI FELIX ADERCA.CORESPONDENÞÃ 9

Victor Cubleºan MÃRTURIA DIALOGULUI 10

Florin BalotescuGELLU NAUM ªI CELÃLALTSPAÞIU POETIC 11

Florin LazãrAL. CISTELECAN –UN NUME ADUNATPE-O CARTE 12

Prozã de iarnãAlexandru Vlad O DECIZIE ORICUM TARDIVÃ 13Corin Braga LUIZA TEXTORISSE DEDUBLEAZÃ 18Simona Popescu ÞÃRILE 22Rareº Moldovan LA BÃI 26Bogdan Coºa AVEM ZECE DEGETE LA MÂINIPENTRU A ATINGE CERUL 27Adrian Schiop MEDICAMENTE 30Lavinia Braniºte O SÃPTÃMÂNÃ ÎN PRAG 33

René Ghil …DIES IRAE…(traducere de Aurel Rãu) 36

Florin MihãilescuMEMORIE ªI VIZIUNE 37

Cronica literarãAndrei Simuþ JURNALUL CA PROIECÞIEROMÂNEASCÃ ÎN POSTUMITATE 39Alex Goldiº POEZIA DE SENZAÞIE 40Victor Cubleºan CANIBAL 41

Ovidiu Pecican FILOSOFIE ªI LATINITATE 43

Ruxandra Cesereanu LISABONA ªI PONTEDE LIMA, O CÃLÃTORIE FLORALÃ 45Titu Popescu IMPRESII PORTUGHEZE 47

Cãlina Bora DE LA INTERIORITATEAAUTENTICÃ LA HYBRISUL CONSTRUIT 51

Ana-Maria Lupaºcu POEM 52

Ioan Pop-CurºeuLIVIU CIULEI,ÎNTRE VARIETATEªI UNITATE 53

Vasile Radu “FIRUL VRÃJIT”DIN STOGUL DE FÂN 55Alexandra RusMAGIA FIRULUI 56

Virgil Mihaiu AL 10-LEA JAZZ FESTDE LA CHIªINÃU 57

Mihai Pânzaru-PIM CARICATURI 59

CUPRINSUL REVISTEI PE ANUL 2011 60

37

Un eseu frumos ºi inteligent,foarte à la française, a publicat în2005 Marguerite Jean-Blain, subtitlul Eugène Ionesco: mystique oumal-croyant?, pe baza unei tezede doctorat susþinute la Univer-sitatea din Aix-en-Provence, cucîþiva ani mai devreme. El ajungeacum ºi la îndemîna cititorilorromâni (Editura Curtea Veche,2010, traducere de MonicaGrãdinaru), cãrora le va producecu siguranþã o deosebitãsatisfacþie, pentru mai multemotive, nu doar pur filologice, ci ºiimplicit naþionale.

În primul rînd, desigur, princalitãþile sale de ordin profesional.Scrisã elegant, pertinent ºi original,cartea autoarei din Hexagonavanseazã puncte de vedereinedite, pe structura solidã a uneidocumentaþii bine selecþionateºi atent utilizate în serviciul argu-mentelor personale. Cercetã-toarea francezã este nu numai ocorectã ºi completã, meticuloasãºi nuanþatã cunoscãtoare a opereilui Eugen Ionescu ºi a contextuluisãu literar, atît al þãrii de adopþie,cît ºi al celei de origine, dar ºi unaperfect avizatã a problemelor defilosofie ºi de istorie a religiilor, ceeace o ajutã în chip decisiv lademonstrarea tezei sale. Pe scurt,aceasta consistã în faptul, ilustratpe larg prin analize de evidentãfineþe, cã scriitorul nu s-a convertitla bãtrîneþe, cum li s-a pãrut unoradintre comentatorii sãi, ci a doveditdintotdeauna o sensibilitate nunumai metafizicã, dar ºi religioasã(p. 28). „Român prin tatã, francezprin mamã, ortodox prin naºtere,dar crescut în tradiþia catolicã înFranþa, trebuind sã înveþefranceza, apoi româna, apoifranceza din nou, Ionesco este unexilat, al cãrui prototip este Ulise”(pp. 13-14). De aici, permanentacãutare a identitãþii sale ºi, tot deaici, ambivalenþa lui paradoxalã,

Memorie si viziune,Memory and Vision

oscilaþia între negaþie ºi afirmaþie,ceea ce a permis de foarte multeori sã se vorbeascã despreEugen Ionescu în modul cel maicontradictoriu cu putinþã.Marguerite Jean-Blain îºi propuneîn eseul ei sã construiascã oimagine credibilã ºi mai alescoerentã a dramaturgului, aflat laconfluenþa a douã culturi, orientalãºi occidentalã, ortodoxã ºi catolicã,în acelaºi timp a douã opþiunispirituale, credinþa ºi laicitatea.Gelos dintotdeauna pe inde-pendenþa sa de opinie, EugenIonescu este totuºi marcat încã dela început de o anume fervoaremetafizicã ºi religioasã. „Viaþa estemai presus de intelectualitate, ºianume viaþa în toate dimensiunileei, inclusiv aceea moralã,spiritualã, religioasã”, pentruEugen Ionescu încã din fazadebutului, susþine eseista cu ceamai întemeiatã convingere.Remarcabilã ºi esenþialã pentrunoi este însã explicaþia ei:„Pãmîntul ortodox românesc, pecare tînãrul a crescut, este cusiguranþã cauza principalã,aceastã Românie interbelicã, încare valorile culturale ºi celecreºtine modeleazã o mentalitateaptã sã deconcerteze spiritul laicfrancez” (p. 32). Cartea desprecare vorbim constituie aºadar încão contribuþie, chiar una majorã ºifundamentalã, la corelareaorganicã, profundã ºi, în definitiv,determinantã cu mediul de formaþieºi devenire interioarã a lui EugenIonescu, nu altul decît mediul nostrunaþional, cu toate tradiþiile saleculturale, inclusiv spiritualitatea luireligioasã de orientare creºtin-ortodoxã. Este o corelare nutritivãºi modelatoare, care se manifestãla nivelul viziunii scriitorului asupralumii, ca ºi asupra universuluivalorilor spirituale.

Din acest punct mai departe,întreaga lucrare a autoarei sedezvoltã pe o atare direcþie deanalizã ºi interpretare. Easubliniazã astfel importanþa

capitalã a unei experienþe a luminii,„eveniment fondator” (p. 38) alvieþii scriitorului. Consecinþeleacestei iluminãri sînt pretutindenidescrise în jurnalele lui. „În cazullui Eugène Ionesco, spiritualitateaþi sensibilitatea ortodoxe sînt,aþadar, elemente fundamentale”(p. 43). Ortodoxismul ionescian seva conjuga în anii rãzboiului cupersonalismul lui EmmanuelMounier, din care Eugen Ionescuva adopta ideea (de fapt, o varegãsi, cãci era ºi a lui) cã„persoana este izvorul tuturorvalorilor”. Perspectiva spiritualistãa lui Ionescu „se alãturã, aºadar,în 1940, unui personalismoccidental, fiind îmbogãþitã deîntreaga profunzime apofaticã amisticii orientale” (p. 50).

Marguerite Jean-Blain abeneficiat de accesul, oferit de fiicadramaturgului, la bibliotecaacestuia ºi la notele lui pe diferitevolume, ceea ce i-a prilejuit sãaducã observaþii noi ºi întãritoarepe marginea principalei sale teze.Prin celebra lucrare a lui Henri deLubac, Drama umanismului ateu,se verificã interesul accentuatpentru Dostoievski, dupã cumprintr-o carte a lui Etienne Gilsonºi altele de ªtefan Lupaºcu, EugenIonescu încearcã sã se situeze maibine în contextul orientãrilorfilosofice existenþiale. Foarteedificatoare sînt apoi lecturile dindiversele opere aflate în bibliotecãale marilor mistici, de la JakobBöhme pînã la Martin Buber ºi dela miturile asiatice la Sfînta Terezade Avila, ori mai cu seamã SfîntulIoan al Crucii, ale cãror urmeeseista noastrã le cautã ºi ledescoperã peste tot în pieseledramaturgului, dincolo de în-semnãrile pe margini de cãrþi ºi demãrturisirile din jurnale. Mai presusde toate, influenþa lui Ioan al Cruciipare sã fi fost excepþional defecundã în inspiraþia scriitorului.Marguerite Jean-Blain merge chiarpînã acolo încît pune pe douãcoloane texte ale acestuia cufragmente din Setea ºi foamea.Asemãnarea lor e frapantã. DeIoan al Crucii, Eugen Ionescu s-aapropiat graþie cãrþii „magistrale” alui Jean Baruzi, Jean de la Croixet le problème de l’expériencemystique din 1924. Autoarea con-

Florin Mihãilescu

CO

NTE

XTE

CR

ITIC

E

Autorul este Profesor la Universi-tatea din Bucureºti (The Author isProfessor at Bucharest University)

38

sacrã numeroase pagini acestuiinteres cu totul aparte al scriitorului,cu tot atît de numeroase ecouri învariate locuri ale creaþiei saledramatice.

În acelaºi timp însã, ea atrageatenþia cã modul caracteristic al luiEugen Ionescu este de a jongla„foarte abil cu diferitele tradiþiireligioase sau folclorice” (p. 85),din care alege ºi exploateazã o„structurã formalã” (p. 79), ca unmare artist ce este. El poate trãiemoþia misticã „dincolo de oricebucurie esteticã” (p. 95), darcreaþia artisticã înseamnã altceva:„e un lucru sã exploatezi acestenoþiuni de misticã prin simbolurilepoetice care o traduc, într-oproducþie teatralã sau romanescã– ºi chiar în jurnalele intime –, ºi ealtceva sã le trãieºti în realitateade zi cu zi” (p. 109). În fond, cumpe drept cuvînt remarcã eseista,dramaturgul nostru se inspirã, cade altminteri orice artist, dinexperienþa lui, ori mult mai precisspus, din memoria acesteia,afectivã ºi culturalã, care rãmînepe deasupra timpului: „Rezervorulde imagini ºi de amintiri careconstituie sensibilitatea internã afost sursa din care artistul ºi-ahrãnit inspiraþia” (p. 124). Memoria,altfel zis, este materia de care sefoloseºte imaginaþia pentru a-i dao formã, care la rîndul ei îi conferãesteticitate. Aceastã formã auniversului imaginar este ceea cese cheamã viziune în artã. Iarmateria inspiraþiei ionesciene ar fireprezentatã, în opinia franþu-zoaicei, de „ortodoxia româneas-cã, budismul tibetan ºi misticasfîntului Ioan al Crucii – aceastadin urmã prin intermedierea luiBaruzi” (p. 132), la care se adaugã,bineînþeles, cum o atestã însãºicartea Margueritei Jean-Blain, omultitudine de idei preluate ºiasimilate din cele douã culturi carei-au modelat personalitatea luiEugen Ionescu: cea româneascãºi cea francezã. Din aceste izvoarespirituale s-a ivit opera lui, darnumai dupã ce ele au fost trecuteprin focul creativitãþii. EugenIonescu „presimte” cã în spatelevanitãþii artistice „se aflãîntotdeauna“mãrturia presantã acuiva mai profund”: chiar ºi înoperele de cel mai mare

formalism, cele mai estetice,scriitorul este precum înscris înstructurile lor, care sînt structurilespiritului nostru”. Recunoaºtereavalorii metafizice a creaþiei nu facedecît sã sporeascã odatã curelevanþa esteticã a operei de artã,iar viziunea este generatoareaacesteia. Altfel-zis, deºi metafiziculexistã ºi singur, arta îl intensificãde fiecare datã cînd ºi-l asumã. IarMarguerite Jean-Blain plaseazãaici foarte inspiratã un citataparþinînd dramaturgului însuºi:„Ceea ce e bine spus ajutã ceeace e spus; ceea ce e bine spusîntãreºte ceea ce e spus. Nimic nuvorbeºte mai bine profunzimilornoastre decît expresia puternicã.Arta este puterea expresiei” (pp.152-153). Ar mai trebui oareadãugat ceva? Deocamdatã, ni

se pare cã nu. Quod eratdemonstrandum.

Abstract: This paper, taking as astart point Marie Jean-Blain’s book,Eugène Ionesco: mystique ou mal-croyant?, explores the religious andmystic significations of a main artisticwork of Western modernity: that of theFrench-Romanian playwrights andessayist.

Keywords: Eugène Ionesco,religion, mystique, France, Romania.

Rezumat: Acest articol, luînd capunct de plecare cartea lui MarieJean-Blain, Eugène Ionesco:mystique ou mal-croyant?, exploreazãsemnificaþiile religioase ºi mistice aleunei opere principale a modernitãþiioccidentale: cea a dramaturgului ºieseistului franco-român.

Cuvinte-cheie: Eugen Ionescu,religie, misticã, Franþa, România.

CO

NTE

XTE

CR

ITIC

E