32 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/32.pdf · Revistă premiată cu...

Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale32

Anul 4iunie-iulie

2010Revistă literară şi de cultură românească

Fondată: mai 2007

Apare sub egida Consiliului Judeţean Dâmboviţa

Vasile Alecsandri21 iulie 1821 - 22 august 1890 „S

erge

ntul

“pag

ina 3

4

� Istoria canonică aliteraturii române

pagina 5

� Şcoala de poezie:„Conspiraţiileceleste“...

pagina 15

� Meritocraţia -bunul naţionalpierdut şi regăsit

pagina 17

� Bucuria simulată şifericirea gândită...

pagina 22

� Festivalul Internaţional „Nopţilede Poezie de laCurtea de Argeş“

pagina 28

� Calul, un animalputernic înţelept şiutil

pagina 33

D i n c u p r i n s :

Cu ocazia zilei sale de naştere, 1 iulie, urăm sponsorului şicolaboratorului nostru, Claudiu Duică, sănătate, putere de

muncă, împreună cu tradiţionalul La Mulţi Ani!

2

nr. 32 � mai-iunie 2010

Din biblioteca revistei „Climate literare“

Din biblioteca

revistei

Climate literareLa aniversare

Aud un clopotAud un clopot în Ardeal, departe,

Cum liniştea în două se desparte.

Bate prelung şi dăngătul îi sună

Ca şi cum cineva ar bate-n lună.

Eu îl ascult sunând ca pe-o uimire

Din milenara lui neadormire.

Prin aerul de zvon electrizat

Pare că-i un suspin îndepărtat.

E ca suspinul duşilor ţărani

Care-l tot trag de două mii de ani!

Nu pot să dorm şi-ascult tăcut şi pal

Cum bate lung un clopot în Ardeal...

Ascuns în pasăreEram în pasăre ascuns

Uns cu nesomn, de noapte uns

Şi în lumina diafană

Pierdeam încet câte o pană.

Ele cădeau în leneş dans

Purtându-şi jertfa în balans

Şi-mi era frig şi tot mai gol

stăteam pe un pustiu atol

Departe, poate lângă mare,

Lângă un ţărm albit de sare.

A început să ningă lin

Şi m-a acoperit puţin

Zăpada ca o mângâiere

Căzând din două emisfere.

Eram în pasăre ascuns

uns cu nesomn, de rouă uns

Şi am început încet să plâng

Din ochiul drept, din ochiul stâng.

Dor de caiEu sunt copilul ce visează

În orice noapte numai cai.

Sălbatici nărăvaşi şi tineri

Trecând spre mine în alai.

Coamele lungi, electrizate,

Îmi lasă dâre pe obraz

Şi când nechează se-nfioară

Foşnind pădurile de brazi.

Aburul lor din nări brumate

Închipuie sub geam stafii.

Ei sunt uitarea amânată,

Sufletul foştilor copii.

Îi văd în bezna nopţii mele

Cu insomnii fără temei

Şi mi-e atât de dor de dânşii

Cum numai grecilor de Zei.

3


***

Ion IancuVale

Tu omule întreg şi să-nătos tu n-o să realizeziniciodată pe deplin şiobiectiv, ce înseamnăpentru cineva un nou ră-sărit de soare imposibilde privit, de la margineaunei păduri, dorinţa ne-realizabilă a unei plim-bări absurde prin ploaie,ori un amurg sângeriu,urmărit solitar şi nostal-gic dintr-o fereastră. Tunu ştii ce înseamnă săasculţi plin de spaimăbătaia propriului cord, şi

să descoperi în oglindăpământul care-ţi inundăfaţa. Tu nu poţi avea unetalon pentru a aprecia ovizită intempestivă, înso-ţită de o simplă şi caldăîmbrăţişare, sau să tân-jeşti după o privire încare să nu citeşti mereudoar compasiunea. Tunu poţi înţelege ce în-seamnă cu adevărat, să

vrei fărâmiturile de la oultimă cină cu viaţa, în-grozit că fiecare clipă ur-mătoare poate fi cea depe urmă. Tu nu ştiiomule întreg şi sănătospână nu ţi se va întâmplaşi ţie, că cea mai cum-plită moarte este cea cucare umbli în spinare,sau pe care o vezi şi o aş-tepţi să vină implaca-

bilă, făcându-te, ca ne-putincios şi înfrânt, săaccepţi fără crâcnire Tot,sau să te răzvrăteşti şi săte dezici de Tot, murindsingur dar liber.

EDITORIAL�� Text despre

Ceva ce Tu nu ştiiFratelui meu Constantin, care s-a dezis

Poeme de Mircea Micu(31 iulie 1937 - 19 iulie 2010)

4


Mari prozatori

Mircea HoriaSimionescu

ANTON Propagan-dist al unei secte fali-mentare, venea uneori încasa noastră din CaleaDomnească şi, găsind unmoment de bună dispo-ziţie generală, se aşeza peun scaun, în sufragerie.Netezindu-şi părul cu că-rare pe mijloc începea:

- Domnului nu îi suntindiferente căile princare ajungem la el... căcitoţi ne îndreptăm cătreîmpărăţia lui ca nişte şo-bolani către slănină, deaceea ne arată prin cu-vântul său sfânt pe undesă mergem spre a ajungemai repede...

- Asta aşa e! aprobamama, care n-a contra-zis niciodată pe nimeni.Dovadă e Biblia.

Apoi continua săaşeze masa.

- Dar cunoscut e detoţi că fariseii şi cărtura-rii, depărtându-se de laadevăr, au înţeles altfellucrurile decât voiaDomnul..., observaAnton, împăturindu-şidomol batista şi aşe-zând-o la piept, în buzu-narul puţin descusut.

Tata, iubitor al logicii,îşi scotea nasul din pagi-nile Universului, undetocmai găsise un anunţ

amuzant, şi intervenea:- Vezi că te încurci,

domnu' Anton? Dum-neata pleci de la o pre-misă falsă, de la oprejudecată, aceea că fa-riseii se depărtează dincapul locului de adresă,de adevăr. îţi este uşorapoi să deduci că ceea cespun ei e fals. Dar, dacăstai să te gândeşti...

- Domnule căpitan...,suspina neclintitulAnton, făcând o figurăplângăreaţă ca aceea alui Iisus încoronat cuspini.

- Apoi, să-ţi spundrept, continua tata, pemine mă plictisesc demoarte problemele asteacare te preocupă pedumneata. Esenţialuleste că până la urmă toţine ducem acolo... Celpuţin să facem bine ceeace ne-am propus. Căajungem sau nu laiDomnul, cum i-o fi zi-când, e povestea cu Ja-neta tunsă...

- Vai, să nu supăraţi peDumnezeul cel adevărat!spunea! cotoiul, ofensatîn convingerile sale.

- Ia, poftim, niştebrânză cu pâine, domnu'Anton, interveneamama, îngrijorată pen-tru buna dispoziţie carese evapora. Eu gândesccă sunt lucruri ce nu potfi discutate nici la masă,nici în pat, nici în lume şicare, poate, nici nu tre-buie gândite. Aşa-i că egustoasă? Şi nu e săratăca săptămâna trecută.Uite, la şervetul de colo,e curat...

Domnul Anton, careaştepta sfârşitul lumii şi

trudea din greu printrepăgâni pentru a sădi să-mânţa Domnului în su-flete de piatră, muşca cupoftă din tartina cu brânzăşi unt, îşi ştergea colţulgurii şi, ca să fie împăcatpentru hrana păgâneascăpe care o savura, şopteapentru sine: „Daţi Cezaru-lui ce este al...“ Apoi ridicaochii în tavan şi relua, cuaceeaşi răbdare de îngerde totdeauna:

- Domnul a zis: „Te voistriga şi mă vei cu-noaşte!“ Asta însemneazăcă gândul lui rodeşte înfiecare dintre noi. Să-lajutăm să rodească!

- Ei, şi dumneata! seenerva tata. Mă omori cuaceleaşi şi aceleaşi cu-vinte fără sens! Dar înţe-lege odată, omul luiDumnezeu, că eu am unpunct de vedere în afaraBibliei dumitale!

Şi bătea cu palma înmasă. Solniţa în chip deolandeză se tasturna.

- Cum credeţi, spuneacu o blândeţe speriatădomnu' Anton. OileDomnului...

- Şi apoi, capacitateade a gândi, de a iubi, dea huli, mă înţelegi, de a

surpa credinţa este să-dită în mine de la înce-put, e un dat al existenţeimele, înţelegând în astaşi limitele. Fii sigur că nugândesc ceea ce, din co-mandamente supe-rioare, divine sau de altfel, nu este util. Poftim:dacă Dumnezeu mi-a datputinţa să calc strâmb, ofac, e o îngăduinţă ce secere onorată. în bunăta-tea imensă pe care i-oatribuim, nu se poate ne-căji pentru un asemeneafleac. Dar uite că m-aiantrenat şi pe mine înlumea dumitale de pro-bleme irezonabile, de in-terogaţii afirmative ce nune lasă să mâncăm întihnă o tartină cubrânză...

Spunând acestea, tatareintra în lectura ziaru-lui, tuşind nervos. Dom-nul Anton s-ar fi căzut săse aprindă, să se ener-veze, să se agite. O făp-tură care se sprijinănumai pe un pilon, odatăatinsă clădirea şi clăti-nată, se alarmează, iamăsuri de consolidare.

Va urma

Mircea HoriaSimionescu

Dicţionar onomastic (7)

5


Opinii

TheodorCodreanu

Cartea de faţă n-a in-trat în proiectele autoru-lui, născându-se, aş zice,sub aripa hazardului,faptul legându-se deapariţia Istoriei critice aliteraturii române a luiNicolae Manolescu, per-sonalitate considerată deprim-plan a culturii ro-mâneşti din ultimelepatru decenii. Mai atragatenţia că nu e vorba deo scriere despre NicolaeManolescu, adevăratulobiect fiind chiar litera-tura română, în com-plexa ei spiritualitate.Este, totodată, o invitaţiela o dezbatere publicăprivitoare la fundamen-tele unei istorii canonicea literaturii naţionale.Cum nu practic „ lectu-rile infidele ", în sensulde a parcurge pe sărite ocarte de asemenea an-vergură, am dedicat lu-crării lui NicolaeManolescu aproapedouă luni de lectură cucreionul în mână, cum sespune, dat fiind că neaflăm în faţa unei operecare se vrea a închide oepocă şi a deschide o altaîn istoria literaturii ro-mâne, de la 1941, cândG. Călinescu îşi publicamonumentala Istorie a

literaturii române de laorigini până în prezent,şi până în anul de graţie2008, opul manolescianpretinzând a fi un mo-ment de aceeaşi anver-gură. Nici nu măîndoiesc de faptul că ad-miratorii şi comilitoniid-lui Nicolae Manolescu,îndrituiţi şi de privilegiulde a fi principalii deţină-tori ai puterii culturale înRomânia de azi, prin in-stituţii şi prin mass-media, nu vor întârzia dea declara apariţia Isto-riei... drept cel mai deseamă eveniment cultu-ral de după al doilea răz-boi mondial. Desigur, nuacelaşi lucru ar fi fost po-sibil (dovadă că nici nus-a întâmplat!) cu Istorialiteraturii române de azipe mâine a lui MarianPopa (2001, 2009), cartesuperioară în multe pri-vinţe celei manolesciene,prin complexitate, forţăde analiză istorică şi es-tetică, chiar dacă şi-naceea se vor descoperierori şi lacune, plusunele lungimi sociolo-gice, pe care, autorul aîncercat să le „ aerisească" în a doua ediţie, proas-păt revizuită şi adăugită,apărută la EdituraSemne din Bucureşti.Cât priveşte cealaltămare apariţie de an-vergură călinesciană, alui Ion Rotaru (O istoriea literaturii române de laorigini până în prezent,

Editura Dacoromână,Bucureşti, 2006), e, dinpăcate, parţial, o nereu-şită editorială din cauzaneprofesionalismuluieditorilor. Altminteri,autorul nici n-a mai apu-cat s-o vadă în librării. S-a plâns până în clipamorţii de inconvenientuldeprofesionalizării edi-turilor din Româniapostdecembristă. Rezo-nanţa călinesciană a Is-toriei lui Ion Rotaru echiar la vedere, printitlu. Ar fi meritat o dez-batere publică, dar „ ofi-cialii" puterii culturale,despre care vorbeam, auînregistrat-o ca pe unsimplu eveniment epigo-nic, de tip didactic, cumo va cataloga şi NicolaeManolescu, eliminându-l, pur şi simplu, pe autordin istoria critică a cano-nicităţii literaturii ro-mâne.

Marea noutate pecare şi-a propus-o Nico-lae Manolescu în materiede istorie literară esteabandonul istoriilor detip tradiţional şi consa-crarea, la noi, a unei is-torii de factură canonică,modelul fiind, de astădată, cel american al luiHarold Bloom, a căruicarte, Canonul occiden-tal, este în vogă pe planmondial. Dar întâlnireacriticului român cu celamerican s-a dovedit a fiuna a vârstelor critice di-ferite până la a fi incom-

patibile. Nicolae Mano-lescu este promotorulunui ethos postmode-mist, aflat, azi, în agonie,pe când Harold Bloomreprezintă ethosul trans-modernităţii, direcţia fi-losofică dinspre carevine fiind a neoconserva-torismului american,ostil faţă de ceea ce auto-rul numeşte Şcoala Re-sentimentului, oglindă amentalităţii postmo-derne politically correct.De aici s-a născut stra-niul hibrid care este Isto-ria critică a literaturiiromâne. Simţind riscul,Nicolae Manolescu a in-ventat metoda scrierii ladouă mâini, ceva de felulstruţocămilei cantemi-riene. Singurul element,aparent comun, din vi-ziunea manolesciană şidin cea occidentală a luiBloom este esteticul,care e şi fundamentul ca-nonului. Faptul ar fi tre-buit să fie o garanţiepentru reuşita istorieimanolesciene. Numai căautorul nostru a defor-mat conceptul de esteticîn sensul parodicului şijocului posmodernişte,încât fatalitatea apariţieistruţocămilei literare n-adispărut.

Nicolae Manolescu aîncercat să împace isto-ria literară de tip călines-cian cu istoria canonicăbloomiană. Consecinţa:în loc de 500 - 600 depagini, criticul a scris omie de pagini în plus,spre a-l concura, dinacest punct de vedere, peG. Călinescu, dar fărămarile avantaje ale isto-riei călinesciene. D-l Ma-

Istoria „Canonică”a literaturii române

Avertisment

Continuare înpagina 6

6


***

nolescu a fost nevoit săîncarce nepermis „ listaautorilor canonici", abu-zul său exersându-se,partizanal, în ceea ce-ipriveşte pe autorii con-temporani, ignorând re-gula canonică bloomianăcă un autor devine cano-nic abia la două genera-ţii după moarte. Spredeosebire de toţi comen-tatorii volumului mano-lescian, nemulţumiţitocmai de selecţia con-temporanilor, eu consi-der că eşecul istoriei vinedin nerespectarea arhi-tecturii canonului. Para-doxal, mai degrabă aurmat această lege IonNegoiţescu, care, din ne-fericire, nu şi-a încheiatproiectul. Nu mă miră căNicolae Manolescu res-pinge şi formula critică acărţii lui Negoiţescu,preluându-i doar uneleaprecieri critice desprescriitorii canonici.

Eseul de faţă a fost în-ceput ca o cronică literară

obişnuită, dar s-a trans-format într-o carte, unacare se vrea nu o „ execu-ţie ", fiindcă, din multepuncte de vedere, Istoriacritică a literaturii româneeste o reuşită personală aautorului, talent impre-sionist incontestabil, cuautoritate profesională,deşi cu o responsabilitateprecară faţă de obiect.Eseul meu are o miză pre-cisă: responsabilitatea înfaţa literaturii române.Aici nu poate intra în dis-cuţie „subiectivitatea"despre care se tot vor-beşte şi-n cazul de faţă, fi-indcă regula elementară acanonicităţii este ceea ceTitu Maiorescu numeaimpersonalitate, alt numepentru ceea ce este obiec-tivitatea. Dacă Maiorescua câştigat o „bătălie cano-nică", precum ne asigurăşi Nicolae Manolescu, e fi-indcă el s-a străduit să ju-dece literatura şi cultura,în genere, sub legitimareaadevărului, singurul indi-

ciu al obiectivitătii. Asta l-a ajutat pe Maiorescu să-lidentifice pe M. Eminescudrept ceea ce s-a şi dove-dit a fi; centrul canonuluinaţional. Or, tocmai aici apierdut bătălia NicolaeManolescu: el s-a lăsatsedus, ideologic, de men-talitatea postmodernistă adistrugerii canonului oc-cidental şi, implicit, româ-nesc, atacând chiar„centralitatea" emines-ciană, sub pretextul căsintagma „poet naţional"este o „aberaţie” culturală.

De altfel, să se ob-serve că Nicolae Mano-lescu este printre puţiniicritici români importanţicare au eşuat în faţa luiEminescu, adică în prin-cipala probă de foc a vo-caţiei critice, cum onumea Călinescu. Che-stiunea este menită să nepună pe gânduri: nuexistă nici un studiu se-rios manolescian despregeniul lui Eminescu.Faptul n-ar fi un păcat,însă, la mijloc, este vorbade un rateu, cu implica-ţii ideologice, ale căruirădăcini vin din perioadamaterialismului dialecticşi istoric, când ideologiaoficială respingea tot ceţinea de specificul şi despiritualitatea naţională.

In fine, cartea îşi pro-pune să traseze cadrulconceptual adecvat în ve-derea abordării unei veri-tabile istorii canonice aliteraturii române. Deaceea, principala con-fruntare nu e atât cu fun-damentul teoretic alIstoriei... manolesciene,fundament ambiguu, ete-roclit şi superficial, cât cufilosofia canonului dinimaginarul critic al luiHarold Bloom, unul din

marii apărători ai condi-ţiei estetice a literaturii.

Se cuvine a da o lă-murire şi asupra titluluiacestei cărţi: Istoria „ca-nonică" a literaturii ro-mâne. întâia sugestiemi-a venit dinspre IonFilipciuc, în una din„sentinţele" sale muca-lite din timpul peregri-nării recente la Paris şiîn Anglia. El îmi propu-nea termenul „paracano-nic“, ceea ce ar fi dus laun titlu ironic, bun pen-tru public, dar nu şi pen-tru intenţiile lucrării. Pede altă parte, „paracano-nicul" exprimă cu multmai bine eşecul lui Nico-lae Manolescu în faţa ca-nonului naţional şi acelui occidental. Pentruo situaţie similară, EliasCanetti a întrebuinţatconceptul de paramuzi-cal spre a marca iluziiledirijorului ca „legiuitor"în arta muzicii. Am înţe-les imediat că NicolaeManolescu a scris, larându-i, „ o istorie para-canonică a literaturii ro-mâne ", veste pe care nui-o vor putea da nici apo-logeţii, nici detractoriisăi. De aceea, am şi alespentru eseul de faţă mo-toul din Elias Canetti. E,în definitiv, firul Ariad-nei acestei cărţi.

Istoria canonică...continuare din pagina 5

7


Poezie

Plăceri abstracte,plăceri concrete

Ningea mereu doar cu plăceri abstractePrin viaţa lui ce atârna de-o clipă –Biet muncitor fără-aş dori contractePlanta grădini de zâmbet spre risipă

Cu maci de foc pe-o plictisită brazdăCa roşul lor să-i îndulcească starea –

Izbânda să îi fie blândă gazdăEl se lăsa vânat doar cu uitarea

De multe ori o cuibărea în sângeCa pe-un copil lipit la pieptul mamei –

Dar n-auzea vioara cum îl plângeCând era trist şi prins în gheara foamei

Fiori cuminţi îi traversa destinulCând pleoapele-alergau spre alte pleoape

Cu amintiri făcându-şi dulce plinulPrea ostenit avea doar somnu-aproape

Ningându-i rai pe deocheata-i carneCând îngerii-l iertau de câte-o vinăCu firea lui putea să mai răstoarneTot carul plin doar cu lumină fină

Încât târziu plăcerile concreteStrăfulgerau pe fragedele-i buze

Putând vâna cu artă de eretePoemele, să-i fie călăuze...

Pentru plăcerea lumiiNu este tigrul, Doamne, din mine furios –

Sălbaticele-i gheare sunt doar o adiereDe simţ prin teii care susţin dulceaţa-n miere

Când din splendoare floarea ne ninge cu miros

Deşi născut ca fiară, un înger am rămas

Strângându-mă doar rouă pe macii daţi în floareCăci numai cerul minţii mă-mbată din eroare

Şi fac poteci spre raiuri cu fiecare pas

Limba mai vinde vorbe nevinovate, cândEle colindă timpul şi farmecă pădurea –

Să sorb mereu lumină şi s-o descarc aiureaPentru plăcerea lumii-mi dau sângele, cântând.

Privighetori şi raiOceane de lumină inundă cristalinul

Prin care caii zilei-i vedeam cum merg la trapÎncât copilăria ştim când îşi face plinulŞi-n plasele iubirii ne facem toţi de cap

Că-n carne felinare de simţuri stau aprinseŞi blânzii ochi de zahăr în lacrimi se topesc,

Din pântecul speranţei iubitele învinseNe ning doar cu păcate de nu se mai opresc

Şi-aleargă-n cer de trupuri cu tălpile pe ploaie,Luceferi de iscoadă să facă-n simţuri praf –

Când ştim că numai piatra nimic nu o înmoaie,Pe armonia clipei mai dăm autograf.

Sub trandafirii nopţii cine să ne mai culceCând sângele ca fluviu prin carne curge-ncinsCă-nveşmântaţi cu stele gustăm lumina dulceCând roua spală roşul doar macului distins.

Şi dacă ne e gura ca o sperietoareTot limba este-aceea care colindă-n graiÎncât doar în vioara grădinii roditoareCei tineri vor să fie privighetori şi rai.

Fluturi de dezmăţuriUn rai de trandafiri e-nscris în sferă

Grădini de iarbă emanând parfumuriCând în ghiocul macului din serăEste-un infern care degajă fumuri

Roind păcate şi microbi în sângeCând ning pe noi doar fluturi de dezmăţuri

(Din rai un înger încă ne deplângeCă ne-ndopăm cu astfel de ospăţuri)

Nu suntem buni căci viermele din minteNe vinde pacea pe-obosite zile

Încât şopârla sângelui mai simteCă fierb în noi cazane-ntregi de mile

Spre-a curăţa durerile ghimpateDin lanuri de petale ce dau mierea

Norocului care ne cară-n spateFerindu-ne de toată-njunghierea

Poemepublicate cu ocazia

zilei de naşterea poetului

Florea Turiac(5 iunie 1943)cu urarea de

La Mulţi Ani!

8


Cronică

„Poeta Florica Bud cul-tivă o pletoră de asociaţii,o textură decorativă pen-tru a fi privită şi pipăită cudelicii. Fantezia d-saleoferă priveliştea unei sen-zualităţi metaforizate”(Gheorghe Grigurcu) Nuştiu a câta carte esteaceasta, apărută în ediţiebilingvă română-albanezăîn traducere de BakiYmeri. Nu ştiu, pentru căn-am scris niciodată des-pre poeta Florica Bud(născută la 21 martie

1957) şi cred că am pier-dut mult în acest sens.Din - Stindardul dorinţe-lor - desprind o poezie su-gestivă, revelatoare,rezidând în deosebireadintre mimesis şi ima- gi-naţie. E o poezie a întru-pării Logosului doldorade - frânturi -de peisajesufleteşti cu multe -colţuri-subtile, luminoase oriumbrite, fie de melancoliaireversibilităţii timpului,fie de meditaţia substratăpsihologic şi, de ce nu, on-tologic. "Distrată mă laşisingură cu... Aidan/Mireserafic al întrebărilor/ Cusensuri multiple/Agile cemă provoacă/Dând miide bobârnace unui/ Psihic

ce tocmai pozează nud/întins pe nisipul măriimarmara/Pentru calen-darul măriei sale...” (p.75) Aşadar, Florica Budcrează o poezie simbolicăşi metaforică, al cărei su-port intim este intelectul,extrem de cerebrală, cău-tând în interioritate să-şireprime siajul de tandreţeşi cunoaştere. „Mă afluasemeni unui/Colac sal-vator eşuat/Purtând cusine un singur Supravie-ţuitor pe tărâmul/ Fragilal cunoaşterii./ Aflaţiamândoi în derivă/ Ideealui Alois mi-a produs/Du-rere pentru început/Ur-mată de înţelegere” (p.99) Iată ce minunată cale

de supravieţuire: loc secretori lăuntric de refugiu şi deîmprospătare spirituală.

Mai remarc acuitateastilistică, rigoarea, iscu-sinţa folosirii cuvântuluisublimat, plin de nuanţeneaşteptate, aproape şo-cante în demersul liric,dând mărturie de măies-tria poetei Florica Bud.Voi ilustra toate acesteconsideraţii critice cupoemul: Lut ispititor.„Alintă-mă om aflat la în-ceputuri/Risipitor aga-sant de verdicte/ Veridicedoar din profil mediaţic./Alungă-mă om aflat san-tinelă/ Pe metereze despaimă/Din tristeţe înrâset/ Descope- rindu-ităcerii rănite/ Accente/Psihopatologic rezonabilefirii. /Remodelează-măom de zăpada/ Ce nu vamai fi cu regrete/Nicicândaşa albă... aşa pură/Tur-nând pe nerăsuflate/Plumb topit/în forma meade lut ispititor.” (p. 45)

Victor Sterom

Fulguraţiide Victor SteromFlorica Bud � Stindardul dorinţelor � Redacţia revistei„Albanezul“ � Bucureşti � 2010 � 148 p. � postfaţă

de Gheorghe Grigurcu

„Poet matur, la volu-mul întârziat deliberat,stăpân pe arsenalul tehnical poeziei, Nicolae Stanciueste una din cele maicomplexe şi mai stenicevoci lirice pe care le-amascultat prin intermediulalbului de pagină” Astfelnota poetul Ion Stratan înrevista "Contrapunct" diniunie 1988 despre -primacarte: "însângerarea zăpe-zilor" semnată de NicolaeStanciu. Din multitudineade sensuri, poetul NicolaeStanciu se pare a că a găsitSensul Unic spre care cutoţii ne îndreptăm, maidevreme sau mai târziu,cu sentimentele decan-tate, purificate, trecute

prin - rugul - deceniilortrăite, mai mult ori maipuţin, cu folos, din carerămâne spre mărturie,doar - cenuşa tăcerii -spulberată în patru vân-turi de o mână necu-noscută, implacabilă. „O,flota mea sublimă, în tra-gice apeluri/din pânteculde umbră, vestindu-le cadar, /fără să ştii, în seteade ţărm care te mână, /un marinar îşi urcă sân-gele înkar, /lovindu-ţi încatarge cuvintele în-demn,/ îngenun- cheatrefluxul să nu se mai în-toarcă./Rămâne trunchilumina ca o povarădemnă./Şi semnul răzbu-nării ascuns e-n care

barcă?“ (Îngenuncheatrefluxul - p. 27) Un poemfoarte revelator în care, cunostalgie în glas şi suflet,poetul meditând mărturi-seşte. "Cum coboarăamiaza deplină/şi umblăDumnezeu prin cuvinte;/Vine la mine pribea-gul/să mă înveţe mereu/Jocul de-a umbra, /joculde-a întunericul greu. / Şimă lasă s-ascult/ Cum măîmbracă lumină/Doarpână la gât” (Deodată -p.63) în fine, -Caravana în-vinşilor - este de fapt unpoem alcătuit din infinitepoeme, orice cuvânt e unpoem, fiecare literă de-vine poezie şi cum spuneaNichita Stănescu, oricerespiraţie devine poezie.Să exemplific prin acestsublimat peisaj. "Uriaşe

trofee de cerbi,/copacii-adulmecă luna./Dragos-tea trece tot mai rar peaici, /Unde se aude încărătăcind/cântecul ierbiiucise”(p. 40) Şi închei –fulguraţia mea – cu câteva– figuri de stil –patru – li-tote spiritualitate şi dis-tincte. „Lup tânăr,/ întu -nericul muşcă margineazilei” „Baletistă vicleană,/coboară moartea dintr-unsurâs” „Vieţile noas-tre/peşti aurii în râu de-ntuneric” „Visul meu,/firde iarbă sub cămăşi de as-falt” şi două mini-poemecapabile să reflecteze în-treaga aventură existen-ţială. „Pară odihnă,/pecovoarele vieţii/cu pas vo-ievodal calcă moartea”„Ruga mea, /sferă gal-benă/pe altar de cenuşă”

Nicolae Stanciu � Caravana învinşilor �Editura Premier � Ploieşti � 2010 � 76 p.

9


Cronică

Sunt momente înviaţa oamenilor cândtotul se reduce la nimic,iar nimicul capătă di-mensiunile ultimei spe-ranţe de unde s-ar puteareîntregi cândva firulaltui început. Al repune-rii în echilibru şi firesc,suflet şi sensuri. Ne vor-beşte despre asta, într-un limbaj cu totul apartesi cu o forţă de pătrun-dere neobişnuita, AlbinaIdrizi în romanul ei,UMBRELE TURNURI-LOR, roman apărut înanul 2009 la Bucureşti,în colaborare cu Uni-unea Culturală a Albane-zilor din România«Scrisîn registru dramatic, pemăsura timpului si a ui-tării omenescului de oa-meni, textul la care facereferire se constituieîntr-o mărturie însânge-rată reflectând în mic,dar cum nu se poate mainuanţat, marele exod întimp si vrere al unuipopor dârz purtându-sicu mândrie istoria şi ră-nile pe dinaintea uneiEurope adeseori ne-pă-sătoare la suferinţele co-piilor ei. Citindu-l ne-amsituat inevitabil la cum-

păna dintre dramatismulsituaţiilor si forţa expu-nerii lor, semn al valoriiincontestabile de cară dădovadă Albina Idrizi, în-tristându-ne dinspre ad-miraţie cum s-ar zice,într-un joc aproape im-posibil. Sunt în cartescene zguduitoare, mate-rial autentic si probabilepisodic trăit ioe viu decătre autoare, ce daucontur subiectului, va-loare scriiturii si mesajcu ţintă precisă într-unviitor sperat, idealist însensul fericit al cuvântu-lui, Balsam pentru rănilepe termen lung, căci nemişcăm între incertitu-dine si ambiguu, câtăvreme puternicii lumiiîmpart istoria, (mai binezis o scriu) după intereseproprii si profit pe ter-men nelimitat. Mai eacea suferinţa dinlăun-tru, la purtător cum s-ar

spune, cu care omul fărăvină trăieşte prin înţele-gere, dar nu si prin ac-ceptarea ei la nesfârşit.Turnurile Albinei Idrizisunt semne de statorni-cie, de răbdare în limită,pe când umbrele lor îi în-soţesc pe oameni oriîn-cotro i-ar purta destinulsi ceasul rău, amintindu-le că drumul trebuie par-curs si invers însprerădăcini şi reaşezare.Stâlpii casei albaneze cuun vultur încă ne întregîn cioplitura lor, al sfân-tului lemn, si pentru carevisul - zbor naşte mânameşterului chiar dinmoartea lui, fetiţa beje-narilor reîntregind înimaginar păpuşa sfârte-cată de gloanţele urii siale neacceptării eviden-ţelor istorice, mâncareafiind, semnul preţuiriiomului sărac pentru ori-cine în trece pragul caseiîntru bun. gând ori îm-păcare, si nu. în ultimăinstanţă, colonelul sârb,omul trimis împotrivavoinţei lui să mişte da-turi si legi pe care mintealui nu le cuprinde, pecare omenescul nu si leapropie . Dar, legămân-tul umbrelor, pecete viepe inima celor rămaşi,cum si pe ochii închişi aicelor plecaţi fără întoar-cere, nu se uită si nu seiartă, căci si văzul si nevăzul au un Kosovo si-undor peste care însăşimoartea păşeşte ru-

gându-se. Rare sunt căr-ţile în care găsim atâtaprofunzime, atâta înţele-gere si mângâiere pentrufiinţa umană aflată lacheremul vitregiei si alurii sub steaua nenoro-cului. În Umbrele turnu-rilor am dezvelit un colţdin sufletul aceste mariprozatoare care este Al-bina Idrizi, fiindu-i peparcursul a numai o sutăde pagini cât are cartea,bun tovarăş de înţele-gere si lacrimă în numelepoporului kosovar. Deunde suntem, oriîncotroam pleca, oricine ne-artrimite, o facem numaispre a avea de unde neîntoarce. Cu frunza si cuumbra ei pe inimi, cugândul si vrerea mereuînapoi la obârşia vetrelorsi-a nemuritorilor ste-jari«Romanul AlbineIdrizi, e si o pledoarie înnumele iubirii si al vieţiietern născătoare, căci,până si răul îsi are mar-ginea lui, nu-i asa ?

de MihaiAntonescu

Consemnăriprieteneşti

Albina Idrizi - UMBRELE TURNURILORBucuresti - 2009

Legământulumbrelor

FlorentinPopescu

Printre multele figuri(unele evocate de mineîn alte cărţi), care dă-deau farmec şi culoareCofetăriei „Albina”, iarmai apoi celei de pestedrum de Opera Română,„Tosca”, prin anii şai-zeci-şaptezeci ai veaculuitrecut, Toma Michiniciera de departe una din-tre cele mai pregnante,mai „pitoreşti” şi maioriginale, iar prezenţa luila una din mese, într-ungrup de generaţie sau depromoţie studenţeascăasigura din capul loculuiminute (uneori chiarore) de destindere, debună dispoziţie, dar şi deinformare şi instrucţie.

Când intra în unul dincele două localuri atră-gea imediat atenţiaprintr-o mapă doldorade reviste, de şpalturi şiteancuri de foi dactilo-grafiate sau scrise demână, apoi prin zâmbe-tul şugubăţ (ca să nuspun şmecheresc) pecare-l adresa celor câţivacunoscuţi aflaţi la câteuna din mese, fumândsau bând tacticos dinceaşca de cafea. Se înţe-lege că era imediat invi-tat să ia loc şi cu toţii segrăbeau să-i ofere unscaun. Nu trecea mult şinoul sosit începea să-şidescarce tolba (la figu-rat) de noi glume oriveşti culese de prin târg

de pe la unii şi de pe laalţii.

Îndeosebi spre sfârşi-tul perioadei de timpdespre care este vorba,când omul nostru lucraefectiv în nu mai ştiucâte locuri (bineînţelesîn calitate de colabora-tor, fiindcă în acei ani nuştiu să fi existat pentrucineva şansa de a aveamai multe slujbe la stat).

Toma Michinici cu-noştea multă lume, cu-treiera multe redacţii şitipografii, iar spiritul lui,mereu ros de curiozitateaduna de peste tot fel defel de bancuri, desnoave, de poveşti, încare el sau alţii se impli-cau în chip direct.

Toma Michinici erade drept şi de fapt recu-noscut ca unul dintre ceimai buni (dacă nucumva primul dintre ei)creator de probleme deenigmistică.

Şaradele, cuvinteleîncrucişate, romburile,ligamentele, rebusurile,criptogramele, în fine,întregul repertoriu al do-meniului erau pentru elceva mai mult decât fa-miliar. Dezlegarea unuicareu nu-i lua mai multdecât câteva minute, iarrezolvarea tuturor pro-blemelor apărute în re-vista „Rebus” dacă îirăpea o jumătate de orăsau poate chiar maipuţin. Sucirea şi răsuci-rea cuvintelor pe toatepărţile şi în toate chipu-

rile erau aşijderea pen-tru el, o bagatelă, o joacăa spiritului şi nu e de mi-rare că pe lângă amintitarevistă, Toma Michinicicolabora cu diverse al-manahuri, suplimente,buletine, caleidoscoapeetc., în care semna totfelul de probleme deenigmistică. Cu alte cu-vinte, dădea dovadă de orisipire de spirit şi de in-teligenţă aproape demnede invidiat.

Cel care îi parcurgea,sau, mă rog, încerca să-idezlege problemele, ca-reurile, şaradele şi ştia săvadă şi dincolo de ele,toate cele publicate deToma Michinici dove-deau abilitate, exerciţiu,îndemânare şi, mai pre-sus de toate, o foartebună stăpânire a limbiiromâne, a subtilităţilor,mendrelor şi „tainelor” ei.

Prin anii ’80 acestprieten al meu era nelip-sit din paginile diverse-lor, ocazionalelorpublicaţii editate de Aso-ciaţia Scriitorilor din Bu-cureşti, de MinisterulTurismului, de unelecase de cultură ori clu-buri sportive.

În goana rentabiliză-rii şi a strângerilor defonduri, aceste „foruri” şiorganisme îl cooptau nu-maidecât şi pe Toma Mi-chinici, iar el căpătasechiar o anumită rutină înredactarea şi tipărireaunor astfel de broşurisau cărţi. Cei care mer-

geau pe mâna lui erau si-guri că vor avea apariţiieditoriale remarcabile şivandabile, pe gustul pu-blicului. E drept, şi pen-tru Toma Michinici şipentru colaboratorii lui,respectivele tipărituriconstituiau şi o sursă devenituri. Nu mare, darbinevenită în contextulsărăciei generalizate dinacele vremuri.

Nu o dată mi se în-tâmpla să-l întâlnesc pestradă şi, după câtevaschimburi de vorbe, îlauzeam: „Vezi că pregă-tim un almanah al Aso-ciaţiei Scriitorilor, dă-mio colaborare!”, sau „Ăştiade la B.T.T. (Biroul deTurism pentru Tineret)pregătesc o broşură devacanţă, scrie-mi şi tuceva!”, ori „MinisterulTurismului pregăteştesezonul pe Litoral. Poatescrii şi tu o prezentare destaţiune sau altcevaadecvat temei!”. Mă bu-curam de solicitare, sta-bileam un termen (care,de regulă, era foartescurt), îi dădeam artico-lul şi nu peste multăvreme mă căuta la tele-fon să-mi spună de undeşi când pot ridica onora-riul pentru colaborare.

Nefiind niciodată unpasionat al enigmisticii,

As al enigmaticii, dar şipoet respins de cenzură:

Toma Michinici

10


Cronică

Portrete în peniţă

FlorentinPopescu

11


***

eu nu-i puteam oferi nici careuride cuvinte încrucişate şi nici altfelde probleme. El ştia asta şi deaceea îmi solicita ori îmi sugera săscriu un text pe teme turistice orisă-i alcătuiesc grupaje cuprinzândîntâmplări şi anecdote din lumeascriitorilor ori a oamenilor de şti-inţă. Habar n-aveam dacă se ci-teau sau nu, în mod sigur eleaduceau o oarecare pată de cu-loare în contextul general al tipă-riturilor cu pricina.

Când nu ne întâlneam întâm-plător pe stradă, Toma mă vizitala redacţia Editurii Sport-Turism,unde eram redactor şi unde, dealtfel, el era foarte cunoscut.Parcă-l văd şi acum intrând pe uşăcu o mapă sub braţ, brunet şi în-desat la trup (unii îl suspectau căar fi fost ţigan, dar nu era), cu veş-nicul lui zâmbet pe buze. După cedădea mâna cu toţi cei care eraude faţă, îl auzeam: „O ştiţi pe aiacu ţiganul care vine la primărie să-şi declare copilul abia născut?”. Şicum nimeni nu răspundea afirma-tiv, începea:

„Cică un ţigan s-a dus la pri-mărie să-şi declare copilul şi pri-marul îl întreabă:

- Ce nume vrei să-i dai?- Deşu, zice ţiganul.După un timp se-ntoarce (că

nevasta îi făcuse tripleţi), şi la în-trebarea primarului zice:

- Tot DeşuIar când vine a treia oară, pri-

marul, scos din sărite, îl ia dinscurt:

- Bine, măi omule, al nume numai ştii?

La care ţiganul stă, se gândeştecâteva minute, şi apoi, foarte ho-tărât, zice:

- M-am gândit, mânca-ţi-aş. Îizic Bangladeşu”...

Gândindu-mă la reciprocitate,i-am propus prietenului meu săpublice o carte de enigmistică laeditura unde lucram. A acceptat şiaşa a apărut după o vreme „Cora-bia cu enigme” – un volum pe careşi l-a îngrijit singur până la ultimavirgulă, asigurându-i, se înţelege,

între altele, şi o copertă foarteatractivă şi... „comercială”: o co-rabie cu multe pânze, pe cea dinfaţă fiind desenat un careu...

Prin 1986, dacă nu cumva măînşeală memoria, Cenaclul „Con-fluenţe”, patronat de suplimentulliterar-artistic al „Scânteii tinere-tului”, a organizat o aşa-zisă ta-bără itinerantă a scriitorilor şiîntâmplarea a făcut să mă aflu ală-turi de acest prieten timp de douăsăptămâni, interval în care am co-lindat mai multe zone şi oraşe dinţară – chipurile pentru a ne docu-menta în vederea scrierii unor re-portaje despre realizările socialistedin locurile vizitate. Păstrez şiacum în memorie numeroaseleclipe în care, strânşi în jurul uneimese de la câte o grădină de varăsau unui restaurant, îl ascultam peToma povestind întâmplări plinede haz, ori spunând bancuri şianecdote pe care nu le ştiam şi pecare le culesese de la diferite per-soane, unele aflate chiar în rândulnomenclaturii comuniste.

Nu erau foarte mulţi cei careştiau că Toma Michinici scrie şipoezie, fiindcă în mod inexplica-bil pentru mulţi atunci (pe deplinlămurit mai târziu, după 1990), elnu publicase nici măcar un vers peundeva şi nici nu se auzise că in-tenţiona s-o facă, deşi avea la în-demână destule publicaţii, cumam amintit deja.

Dar prietenul nostru totuşiscria. Temător şi prudent, îşi păs-tra poemele în sertar, aşteptândvremuri mai bune pentru a le în-credinţa tiparului dintr-o cauză pecare aveam s-o aflu mai târziu,prin 1990-1991, când, în noul cli-mat de libertate a cuvântului, i-am cerut să colaboreze la revistape care am editat-o împreună cusoţia mea, Iuliana Paloda-Po-pescu, „Colibri”. Mi-a înmânatatunci un întreg volum. Nu ştiudacă el înainte circulase „Samiz-dat”, întrucât se intitula „Sărbă-tori legale” şi-i fusese respins decătre Editura Cartea Româneascăîn 1978 fiindcă avea multe trimi-

teri în contra politicii oficiale. „Ia-l, bătrâne, mi-a zis, şi publică cevrei şi cât vrei din el! N-am pre-tenţie să-mi plăteşti nimic, doarsă-mi dai şi mie un exemplar dinrevistă, atunci când apare ceva!”.

Manuscrisul conţinea ronde-luri, nelipsite aluzii, de caustici-tate şi chiar umor amar. Iată omostră: „şi-arată dinţii doamnaroată/într-un amurg grăbit deveac/şi creşte iarbanichelată/cresc polimeri în li-liac/nu lebedele se desfată/ciumbra sondelor pe lac/şi-aratădinţii doamna roată/într-unamurg grăbit de veac//cum suntnostalgic câteodată/încep să po-vestesc posac/copiii mei a fostodată/însă tac/şi-arată dinţiidoamna roată”. Sau o alta, cu tri-mitere la criza alimentară din aceiani: „în vreme ce căsca discret/afost răpit un diplomat/din merce-desul să brunet/pornind spre clu-bul preferat//e clar că n-a fostvinovat/dar astea-s faptele,repet/în vreme ce căsca discret/afost răpit un diplomat//apoi ban-diţii-au declarat/că vor în schimbacel cotlet/ce a rămas neconsu-mat/de domnul luat ca amanet/învreme ce căsca discret”.

Ambele texte le-am publicat în„Colibri”, în două numere consecu-tive. Se înţelege, însă, că versurilenu puteau, nu mai aveau cum săproducă în cititor impactul pe carel-ar fi produs la data scrierii lor...

Toma Michinici ne-a părăsit lapuţină vreme după ce în Românias-a instaurat un climat în care şi-arfi putut valorifica pe deplin virtuţilelui de poet şi de editor, iar planurilepe care şi le făcuse înfiinţând ofirmă prin care dorea să dea laiveală un larg evantai de cărţi s-auspulberat pentru totdeauna.

Secerat de o boală care nuiartă, el s-a dus, probabil (cum sezice în astfel de împrejurări), să levorbească sfinţilor şi îngerilordespre nemerniciile unui sfârşitde veac românesc, ori să-i înveţe atrăi bucuria şi relaxarea de-o clipăa enigmisticii...

12


Interviu

MM: DomnuleGrigore Grigore, ofe-riţi-ne pentru înce-put un autografconţinând un CV sen-timental.

GG: M-am născut în1948, crescut în perioadacolectivizării (1962) şi aepurărilor politice, nuştiu dacă au fost chiar ul-timele ca fenomen demasă, înţelegând foartepuţine lucruri dintre celecare se petreceau pe plansocial (pe plan politicştiam că aşa trebuie săfie, că societatea se vadezvolta în direcţia pre-văzută). Uite-aşa m-amtrezit la terminarea li-ceului (1967) că va trebuisă-mi aleg un drum înviaţă, unul pe care sămerg până unde îi estedat omului să meargă, pecare să-mi împlinesc vi-sele când le voi avea.Pentru că bănuiam căvoi avea, deşi nu preaştiam ce înseamnă asta.

Oameni săraci - buni-cii şi părinţii mei -, pânăla colectivizare şi-auvăzut de viaţa lor mo-destă şi simplă, pe lângăcasă (bunicul era şi plă-pumar)… şi pe lângă cele5 ha de teren arabil, aflatîn diverse locuri… pen-tru ca, după colectivi-zare, mama sămuncească la o fermă aC.A.P.-ului (fermă devaci de lapte), iar tata laun depozit de produsealimentare al M.I.A. dinBucureşti, unde i sefăcea angajarea din şase

în şase luni pentru ca sănu ceară buletin de Bu-cureşti! Acolo aveam sălucrez şi eu în anii 1967 –1968, între 9 octombriedin primul an şi 9 oc-tombrie din al doilea an.Pe vremea aceea ţăraniinu prea citeau cărţi şinici eu n-am făcut excep-ţie.

Dar… În clasa a VI-a avenit profesor Ion Tă-taru, tânăr şi cu un piciorcu proteză, dar mare iu-bitor de literatură, maiales de Eminescu. Ne-arecitat Luceafărul. Amtrăit atunci clipe extraor-dinare, s-au trezit înmine resorturi necunos-cute şi mi-am zis că într-o zi voi scrie şi eu opoezie ca Luceafărul. Sănu vă mire faptul că mi-am propus aşa ceva,pentru că nu ştiam ce-mi

doresc, habar n-aveameu pe ce drum să apuc înviaţă, dar de poezie! – nuera altceva decât trans-formarea unei mari bu-curii, a unei mari uimiri,într-o inconştientă do-rinţă. Dar cine ştie? … Înliceu însă m-am apropiatde poezie (şi datoritădomnului profesor Gh.Oprescu, zis Zbiru) şi da-torită dezvoltării, dacăpot spune aşa, sentimen-telor frumoase pe caream început să le am faţăde oameni şi lucruri.Eram parcă venit de pealtă planetă şi trebuia săînvăţ absolut toate miş-cările, toate cuvintele ne-cesare unei conversaţii.Am început practic săexist şi să devin cinevafaţă de care mă simţeamstrăin şi care faţă demine era plin de mister.

În ultimul an de liceuam început să conştien-tizez că aş putea facepoezie, că aş avea cevade spus… Revenind la în-trebare, cred că aţi înţe-les din cele spuse căn-am fost pregătit în niciun fel pentru viaţă, căam fost şocat de ceea cese întâmplă, că am fostnefericit şi fericit, dar căniciodată n-am uitat ce-mi zicea mama cânderam mic şi-mi zice încă:„ai grijă să nu greşeşti!”.Ei bine, Dumnezeu aavut grijă de mine, mi-aocrotit paşii, mi i-a în-drumat şi m-a ajutat săgreşesc cât mai puţin.

Revoluţia din ’89 m-agăsit complet nepregătit,pentru că eu învăţasemalte lucruri despre viitorşi pentru că, chiar dacăaş fi vrut să mă pregă-tesc, n-aş fi ştiut ce-aşputea face. Nici azi, la 20de ani şi încă nu pricepcum se pregătesc condu-cătorii pentru capita-lism, pentru cine ecapitalismul, cu ce semănâncă şi cum… se dis-trează! La banii mei, amtoate şansele să rămâncuminte şi să fac poezie,adică ceva ce trebuie maiales celor care fac poezie.

MM: Ce alte se-crete aveţi – vă în-treb pentru căfiecare creator areun anumit fel de alucra, preferând unloc anume, sau ştiueu, ziua, noaptea.Cum scrieţi dvs.?

Monica Mureşan de vorbăcu poetul Grigore Grigore

„… cultura nu este numai poezie, mu-zică, pictură ş.a.m.d., cultură este şi trezi-tul dimineaţa, spălatul pe dinţi, salutul,îmbrăcămintea şi mersul, cititul şi povesti-tul, mersul la serviciu şi îngrijitul bătrâni-lor, tradiţiile şi preocupările adică… spercă şi politica va fi.”

13


***

Destăinuiţi-vă, vărog!

GG: Au fost şi suntfoarte multe căutări. Amfost împins către ele, deideea că nu ştiam încotros-o apuc pentru a devenicel care nu ştiam c-o sădevin. Am scris şi mult,vreau să zic am versifi-cat, am transpus în ver-suri scurte idei care-mipăreau fantastice, ani dezile sau mai bine zisnopţi până am ajuns săscriu o carte într-onoapte, să scriu haiku-uri, sonete, versuri cla-sice, versuri moderne,poveşti în versuri, într-onoapte-n care din fiinţamea simţeam imboldulreuşitei, de parcă cevamai bine, altceva maibine n-aş fi avut de făcut.

Ultimele mele cincicărţi le-am scris în câte-onoapte, în alte câteva zileam făcut mici corecţii şiam învăţat că prin ceeace n-am reuşit din primarespiraţie cu greu pot co-recta din altele. Scriusimplu, scriu pe diversehârtii, scriu cu diversepixuri sau stilouri, scriuseara şi noaptea, scriusingur când nu vreau săspun ceva, pentru că acelceva întotdeauna m-aîmpiedicat să scriu. Scriusincer şi din tot sufletul.Viaţa are gust, viaţa efrumoasă dacă te mulţu-meşti cu ceea ce-ţi oferă,dacă te împaci cu tine şieşti fericit în clipa în caredescoperi că sănătatea teajută să numeri stelele şisă-ţi alegi una.

Vorbind şi despre ier-tare aş putea spune că nuvor putea cei mulţi să-iierte pe cei puţini carenu-i iartă pentru că suntmulţi şi au aspiraţii „în-

alte”. Vedeţi? E un cercvicios. S-a urcat scroafa-n salcie zic unii şi nu maivedem pădurea de co-paci pentru că apa treceşi uscăturile rămân. Maibine zis „să-i ierte Dum-nezeu pe cei care neiartă”. Am fost la CNSASşi am cerut dosarul. Mis-au dat două dosare. Cucâte ceva în fiecare. Într-unul erau înregistrăriletelefonice, interpretatede cel care avea împuter-nicirea să le interpreteze,în celălalt erau, pe lângădeclaraţia mea, alte 3-4declaraţii şi informărilelui „Blaga” către omul delegătură. Două din cele3-4 declaraţii erau aleunor foarte buni prietenicare, cu garanţia că nu seva afla niciodată ce-audeclarat despre mine, aufost „sinceri” cu organulşi-au recunoscut tot ce lis-a sugerat. Iar „Blaga”(şi el prieten) era contac-tat săptămânal pentruobişnuita „notă”.

Cum să-i condamn eupe aceşti oameni? Cumsă nu-i condamn? Amales să-i cred pentru cănumai ei ştiu ce s-a în-tîmplat în sufletul lor înacele momente în careerau nevoiţi să trădeze oprietenie. Eu i-am iertatşi i-am uitat.

Mă întrebaţi desprecultură. Sigur că supra-vieţuim prin cultură, darcultura nu este numaipoezie, muzică, picturăş.a.m.d., cultură este şitrezitul dimineaţa, spăla-tul pe dinţi, salutul, îm-brăcămintea şi mersul,cititul şi povestitul, mer-sul la serviciu şi îngrijitulbătrânilor, tradiţiile şipreocupările adică…sper că şi politica va fi. În

toate domeniile, dar maiales în artă, original estecel mai bun şi cum noisuntem prea buni pentrua fi provincialii Europei,nu ne putem reproşadecât că suntem săraciîntr-o ţară bogată pentrucă nevoia nu ne-a datîncă cele mai bune sfa-turi. Cred că arta adevă-rată este aceea pe care ofaci în primul rând pen-tru tine şi în al doilearând pentru tine şi în altreilea rând trebuie să fiimai bun ca tine tot pen-tru tine. Atunci nu te„deranjează” dacă ai suc-ces de public, nici dacăn-ai făcut compromisuri,nici „luciditatea” altora.De altfel, interesul de aaprecia arta nu este înprimul rând al creatoru-lui, ci al „consumatoru-lui”. De-a lungul anilorau fost „favorite” şi „fa-vorizate” anumite arte, şiau beneficiat anumiţi ar-tişti, nu totdeauna ceimai buni, nu totdeaunapentru un timp îndelun-gat, nu totdeauna cu în-ţelegere şi nici în timpulvieţii lor.

Un creator adevăratştie care este drumul lui,crede că e urcător chiardacă e spiralat, luptă săurce cât mai sus chiardacă îşi arde aripile,moare pentru ideea care-l face nemuritor, con-ştient că nimeni nu vaface ceea ce trebuie săfacă, într-o viaţă de crea-tor. Determinările lui nuţin de recunoaşterea ce-lorlalţi, nu ţin de mulţu-mirile care i se aduc (înfel şi chip), nu ţin deceva din afara lui. Iarpoetul este acela care sesimte mai bine când îivin cuvintele, cum îi vine

apa unei fântâni arte-ziene.

Eu mă mândresc cuplacheta „Ultimul sol-dat”, apărută în antolo-gia de debut „Prier” laEditura Cartea Româ-nească în 1988, girată deMircea Ciobanu. Mămândresc cu premiulpentru poezie al UniuniiScriitorilor primit în1982 la prima Consfă-tuire pe ţară a cenacluri-lor literare de la Focşanişi desigur sunt mândrucă sunt membru al Uni-unii Scriitorilor. Mămândresc de altfel (chiardacă doar în sufletulmeu) cu faptul că n-amrenunţat la poezie nicicând trebuia să scriu„frumos” pentru a fi pu-blicat, şi nici acum cândpoezia se „devalorizează”tot mai mult şi nu numaidin cauza puterilor infi-nite pe care le-a căpătatbanul. Ca să-l conving pecititor să mă citească, i-aş recita din Eminescu şii-aş spune că pentruEminescu scriu.

MM: Ce credeţi căfac intelectualii?

GG: Cred că adevăra-ţii intelectuali îşi văd detreburile lor, de pasiu-nile lor, de lecturile lor,de nepoţii lor… cei bă-trâni. Cei tineri au grijăde bătrâneţile părinţilorlor. Intelectualii dinpolitică, câţi sunt, suntca să dea bine, să facăimpresie, să convingăpoporul că e democraţie.Vedeţi dumneavoastrăacte şi argumente poli-tice care să ne convingăcă avem de-a face cu in-telectuali? Vreţi să spu-neţi că ei, adică, de ce nusunt chemaţi în numărmai mare în politică? Ce

14


***

fericire poate fi să facipolitică? Să promiţi lu-cruri pe care nu le poţiîndeplini? Să răspunzide fapte care sunt străinede aspiraţiile tale? Să-ţiînsuşeşti idealurile al-tora şi să renunţi la prin-cipiile tale – şi aleneamului tău? Ce fericirepoate fi să faci politică?Spunea cineva: „Dacăvrei să faci pe cineva fe-ricit, ia-i din dorinţe, căde ce i le îndeplineşti, deaceea are mai multe”…zău, ce fericire poate fi săfaci politică? Uitaţi-vă latelevizor: pe cine ve-deţi?!

Înainte de ’89 func-ţiona rezistenţa intelec-tuală pe seama şirăspunderea exclusivă aunor persoane născutesă-şi asume anumite ris-curi, care, dintr-unmotiv sau altul, sau fărămotiv, trebuiau să-şiasume un destin. Rezis-tenţa a fost, după păre-rea mea, mai multsupravieţuirea ideii cănu suntem pe drumul cel

bun. Dar astăzi, când vădcât de marginalizată eintelectualitatea, mă-ntreb ce fel de drum amales. Adică Noi?

Cea mai mare neno-rocire a Romîniei nu afost. Au fost nenorociride tot felul, dar cea-mai-mare, Nu. Au fost greşelicare au dus la nenorocirimai mici sau mai mari.În primul rând, şi în ulti-mul, revoluţia n-a fostpregătită, n-a avut unideal, n-a fost continuatăcu măsuri ajutătoare.

S-au trezit în parla-ment români de tot felul:orbi, surzi, muţi, coco-şaţi, şontorogi, şi-au fostpuşi orbii să vadă, surziisă audă, muţii să sfătu-iască, cocoşaţii să steadrepţi, şontorogii săalerge în numele şi pen-tru binele poporuluiromân. Cred că asta afost o mare nenorocire.Cred că asta este o marenenorocire. Şi mai credcă bunul simţ fiind pecale de dispariţie, vamuri în curând şi ultimul

principiu sănătos şi fru-mos, al celor care maiaveau şapte ani de-acasăşi erau cetăţeni româniîntr-o Europă liberă şideci e posibil să rămâ-nem fără principii. Fărăprincipiile care erau aletuturor. Şi într-o zi vomtrăi cu toţii fiecare dupăprincipiile lui.

Ce întrebare să-mipun? Nu cred că eu artrebui să-mi pun între-bări, cred că mi-am pusdestule, mi-am răspunsla destule, m-am dedicatpoeziei şi-mi este de-ajuns când nu-mi esteprea mult. Ca să măbucur de ce-am făcut cuviaţa mea, alţii ar trebuisă-şi pună întrebări şisă-şi răspundă. Alţii careau îndreptăţire, respon-sabilitate, capacitate şiputere. Alţii care şi-auînchinat viaţa binelui ge-neral, binelui naţional,binelui creştinesc. Alţiicare au jurat că-şi vorsluji Patria, atâta timpcât vor îndeplini funcţiapentru care se cere un

jurământ.Ce întrebare să-mi

pun? Îmi pun una pen-tru care nu există răs-puns.

MM: cu alte cu-vinte, cine are urechide auzit, să audă?! V-aş propune să nu în-cheiem cu acestretorism trist, prefe-rându-i varianta uneistări de reculegerepoetică, ce îl caracte-rizează pe GrigoreGrigore, cel aflat „laaceeaşi icoană” în„Noaptea Miracole-lor”: „La aceeaşiicoană / mă închin cuce am / mă închin cuce n-am / cu mine /cu gândul / cu pleoa-pele / cu lacrimile /cu recunoştiinţa /mă-nchin pentru că /în rama ei nu e loc /şi pentru întrebărilemele…”

… Întrebările poate cănu, dar răspunsurile le-aţi înrămat bine. Şi vămulţumesc.

Manuela-Elena Dragoş

În perioada 19-22 mai 2010, laVaslui, a avut loc Conferinţa Na-ţională a Bibliotecarilor CaselorCorpului Didactic cu tema „Bi-blioteca - centru de documentareşi informare” organizată de CasaCorpului Didactic Vaslui, Inspec-toratul Şcolar Judeţean Vaslui,sub patronajul Ministerului Edu-caţiei, Cercetării, Tineretului şiSportului. Au participat bibliote-carii metodişti ai caselor corpuluididactic din ţară iar în calitate deinvitaţi prof. Muza Maftei, consi-lier MECTS, prof. univ. dr. MirceaRegneală, directorul general al

BCU „Carol I” Bucureşti, VoichiţaDragomir, dir. gen. adj. BCU„Carol I” Bucureşti, Sorin Strati-lat, redactor BPN Bucureşti, Ra-luca Man şi Monica Greceanu dela Biblioteca Naţională a Româ-niei. Deschiderea conferinţei aavut loc la Grupul Şcolar „MarcelGuguianu” Zorleni unde au fostprezentate lucrările: „Profesia debibliotecar în sec. XXI” (prof.univ. dr. Mircea Regneală) „Sis-teme moderne de acces la docu-mente” (Voichiţa Dragomir),proiectul „Repertoriul structurilorinfodocumentare din România”(Raluca Man şi Monica Gre-ceanu). Au fost realizate vizite de

documentare la numeroase uni-tăţi de învăţământ preuniversitardin judeţul Vaslui dar şi la obiec-tive culturale. La toate unităţileşcolare au fost vizitate spaţiile deînvăţământ, structurile infodocu-mentare, au fost prezentate mo-dele de activităţi biblioteconomiceşi programe artistice ale elevilor,dezbateri. Finalul acţiunii a fostmarcat de o masă rotundă, la care,sub medierea prof. Muza Maftei,au fost dezbătute probleme legatede rolul bibliotecilor caselor cor-pului didactic în contextul noiilegi a învăţământului.

Conferinţa naţională a bibliotecarilor C.C.D.INFO.edu ��

15


Cronică

Ion Murgeanu

Citim într-unul dinultimele poeme ale Vic-toriei Milescu, intitulat„CYTERA” şi publicat în„Literatorul”, martie 23a.c., următoarele: „ Amurit prietenul meu,menagache/l-au prădat,l-au bătut/ o vreme acerşit în pasaj/ îmispune laurian/ la festiva-luil de poezie/ in searapremiilor/ cei pe care i-am iubit- au murit/ ceipe care i-am urât/ aumurit…/ în creierii mun-ţilor am aflat/ că a muritprietenul meu, managa-che/ cu care mergeam lapescuit/ mă învăţa săvânez îngeri lichizi/ cunadă de nuferi galbeni/în sălciile putrezind pănăla gât/ ne citeam versu-rile/ scrise pe pachete deţigări/ scria bine, grecul/dar nu i-am spus-o ni-ciodată”… Menagache alVictoriei Milescu este,într-un alt fel, spus, En-ghidu al lui Nichita Stă-nescu, pe vremea cândmarele poet domesticeamituri străvechi pentru obiografie la zi…Dimpo-trivă, Victoria Milescu,trnsformă o biografie„cumună” ( cât de co-mună poate fi o biografiede poet) în mit: un mit în

care încap şi istorie şibasm sentimental şiaventură vagantă…unmit cât toată poezia con-temporană, care în ul-tima vreme se abstragedin sine şi… „naştemonştri somnul raţiu-nii”… Victoria Milescu,între poeţii de azi areprivilegiul raţiunii treze,şi avantajul unui talentnetrucat, lustruit ca undiamant, pe toate feţele,din care transpar sclipirisolare şi imense intensi-tăţi de sentiment; cu odicţiune poetică surprin-zătare prin claritatea, erasă spunem „clasicismul”ei.

Victoria Milescu s-anăscut la 18 decembrie1952 la Brăila, oraş le-gendar, de scriitori fabu-loşi şi de femeifrumoase, oraş cosmo-polit cât timp lumea n-afost închisă, sechestratăde istorie, dar şi atuncicu unele „abateri” de ladogmă, de-ar fi ca să-lnumim numai şi peFănuş Neagu, scriitorulla care nu ştii unde sfâr-şeşte poeticul şi începeproza. După studii la Fa-cultatea de Filologie aUniversităţii Bucureşti,secţia română-engleză,poeta îşi asumă destinul,tipărind în 1994 unvolum bilingv: „Wel-come december” ( Bunvenit Decembrie) fiinddestul de clar contextulşi „tematica” poemelordin acest volum. Dar maideparte? Mai departe tit-lurile volumelor tipărite,cu o anume ritmicitate şifervoare grăiesc prin ele

înşile: „Şlefuitorul de la-crimi”!, 1995; „Izbândafurată”, 1995; „Inimă deiepure”, 1998; „Arle-ziana” (frumos titlu!),2000; „Zâmbert detigru”, 2001; „Ecoul cli-pei”, 2003; „Flacăra ne-văzută”, bilingvromân-maghiar, 2008;alte cărţi pentru copii,dar şi o activitate de in-vidiat între UniuneaScriitorilor, a cărei mem-bră este, şi AsociaţiaUNESCO „Iulia Haş-deu”, ASLA ( Oradea) şiAcademia Interferenţer-lor Internaţionale, Fun-daţia „Paul Polidor”. Noiam cuoscut-o în calitateaei de organizator şi mo-derator al „Întîlnirilor cuscriitori” de la Biblio-terca Metropolitană „Mi-hail Sadoveanu” dinBucureşti, unde ne-a re-zervat onoarea să facemparte dintre invitaţi.Pentrui noi o seară deneuitat. Şi cum se întâm-plă în asemenea cazuri,searata se continuă şi seîmplineşte pe hol. Acolo„pe hol” o vedeam peVictoria de aproape, ira-diind de aura poeziei, cerespira din toţi porii fiin-ţei sale; din păcate viaţami-a dat imediat după„glorioasa seară” unavertisment, care m-aţinut şi mă mai ţine încădeparte de ambiţiile(dacă le-am avut vreo-dată) literaturii ca parti-cipare… Fac poate şi euparte din categoria „pă-guboasă” a grecului me-nagache, de unde şisensibilitatea pentruacest lung poem/ o capo-

doperă indiscutabilă, apoetei Victoria Milescu,unde istoria locului ori-ginar se împleteşte cubiografia poeziei, suindpână la „altre stele” cumar spune Dante. Melan-colia lui şi temporalita-tea avertizând cu „ochide lup”, cum iarăşi, dedata asta o spune geniultânăr al unui român: N.Labiş. În fond un marepoem este o mare sim-plitate şi o comunicareuniversală a unor adevă-ruri ce ne cuprind petoţi.

Păstrez de la VictoriaMilescu un volum de„Conspiraţii celeste”/versuri, ce mă face săcred că trimiterea noas-tră în „altre stele” nupoate fi deloc forţată. Badimpotrivă. „Poate cădormi/ când stelele lu-crează/ la destinul/ mi-cilor vietăţi/ zbătându-seîn plasele invizibile/ în-ghiţite încet// pe cer,monştrii se împere-chează / zac în ploaiesub stropii/toropiţi deiubire şi durere/ somnulîntârzie/ în braţele veş-niciei/ o, câte nu mi-apromis veşnicia!…”(Timpul nu se mai saturăde noi). În fond, chiarmetafora conţinută înacest titlu „Conspiraţiiceleste”, nu-i altcevadecât o definiţie a poe-ziei, dar mai ales a poe-tului, acea fiinţă specială(personna) ce „conspirăcelest” cu stelele, şi cuîntregul univers. Poeta

Şcoala de poezie : „Conspiraţiileceleste“ ale Victoriei Milescu


16


Poezie

Ostaticii viselor- lui Jacques Lovichi -Şerpuiesc în banduliere ostaticii viseloro fanfară de greieri întreabă: cine pe cine?Asudă pe culoare în aorta de priciniafundându-se aceiaşi strigoi de până mai ieriaceeaşi imberbi cocoţaţi pe cheliiaceiaşi ce suntem şi noi

Bunăoară ce vrem?Râuri şi munţi de insomnie a vremiidulce magie din preistoriecase pictate de locuitorii de peşteriO înţepenire de vânt?

Să vină şi să rămânăaceeaşi ce suntem şi noi!

Leg vântul de trupFebruarie. Capăt de sfoară a timpuluiînţepenit de răbdarecu care leg vântul de trupîntâmplător ochiul vagabondeazăîntre blazonul cuvintelor şi-un începutce întârzie. Precum această realitatede trecere. Corozivă. Mereu impusă de vânt.

MăiastrăDoamne! Sunt şi eu OmAtâta cât nu mă întoarce ispitaŞi călătorec pe caii de jar ai noroculuiLustruiesc încontinuu tăcerea celestă.

Măiastra-mi şopteşte şi ascult veşniciaLa Beznea pe deal în grădină un îngerMă priveghează, mă urcă şi mă coboarăÎn lirica stare a morţii şi a vieţiiTot mai asurzitoare...

Doamne! Sunt şi eu OmAtâta când nu mă-ntoarce ispita.

Poemede

IoanŢepelea

George ElliotClarke, SUA

PoemeincendiarePixul arde hârtia.Un Blitzkrieg negru;Flăcările marilasă în urmăMiasma scânteietoarea dicţiunii carbonizate,Un vocabular de cenuşă.

Grohotiş.Arsă de cuvinte,hârtia miroaseca întunericul.Astfel se gârboveşteuitarea.Ori, i se pune capăt.Incendiul acestala risc, criminal,şi care se erijeazăîn poezieCu iz de hârtie pestriţă,îngălbenităşi mistuită de vremi,Un parfum greoi,de ştiri de-a pururiarzând.Holocaustul lui Walcott.Infernul lui Pound.Fornaluxt-ul lui Layton.Eu însumi,întins pe rugca un sclavla moartea stăpânului;Fiecare poeme rugul său propriu,

un curcubeufrumos coloriiCuvinte ce fumegă,pustiind Timpul.

ViatăluxuriantăIl neige sur tous lestoits. După două cle-mentine,vine la rând vinulLaurenţian clement,somptuosul ceaide portocaleşi scorţişoară,părul tău se despleteşteca licoarea,degetele talese îmbujorează oranj.Sorb suspineleneliniştite,de pe buzele talede miere timpurie,

On ne vil pas d 'umouret d'eau fraîche.

Frumuseţe MaurescăNomadică,imagine sacră,descinsă dinCartagina şi Normandy,tu tigheleşti,punct cu punctînşirând aubades,până cânddintr-o lovitură,biciul unui poemîţi învingespumegând,cartea.

17


Eseu

Melania Cuc

Maestrul CorneliuLeu face parte din spiţaintelectualilor de viţăveche, care nu se adapa-tează unui sistemanume, pentru a-şi sus-ţine opera şi mai ales,pentru a lăsa senzaţia căviaţa unui intelectualpur-sânge ar trebui să fietrăită în turnul de fildeş.

Ajuns la vârsta de aura creatorului, deşi dom-nia sa susţine că ... aatins după un calendar albiologicului, vârsta carese potriveşte cu luna De-cembrie, - scriitorul nuabandonează masa descris, nici cetatea şi estemai atent la detalii decâtoricând.

În vreme ce majorita-tea intelectualităţii ro-mâne, care a mai rămaspe meterezele Patriei,-bieţi străjeri ca de ope-retă, înclinîndu-sedincotro bate vântul po-liticii, maestrul CorneliuLeu îşi continuă lucrareadinlăuntrul Cetăţii, dinAgoră. Promotor al cul-turii naţionale contem-porane, unic în felul său,implicat în editarea re-vistelor, clasice si elec-tornice, de tiraj dar maiales, de esenţă naţiona-listă de un bun simţ im-pecabil, - fără să fluture

lozinci şi fără să facă va-luri cu vorbe fără acope-rire, scriitorul îşi facemeseria de credinţă:scrie ceea ce simte!

În urmă cu ceva timp,a lansat o seamă de ma-teriale care, împreună,ar fi trebuit să constituieacel manifest potrivitpentru a trezi din somo-nolenţă, resemnare şi săscoată din consumisul deduzină, eşantionul de in-telectuali care a mairămas încă fidel naţiunii,societăţii aşa cum este eaazi, debusolată, degra-dată ca un preş bătut devânt din toate punctelede vedere şi...puncte car-dinale.

DESPRE MERITO-CRAŢIE nu este doar osintagmă care atrageatenţia asupra unuipunct nevralgic care, odată resuscitat, încă armai putea scoate Româ-nia din criza morală,economică... Este unconcept complex sugeratmai întâi, apoi dezvoltatcu acurateţe de un Omcare întruneşte în esenţasa de scriitor român va-lenţe ce le-ar putea păreaunor, incompatibile pen-tru a funcţiona, fuzionaperfect într-o singurăviaţă de om.

Meritocraţia nu estenapărat diametral opusădemocraţiei, nu este unciur şi un dârmon care săcearnă grâul de neghinăîntr-o secundă. Merito-craţia se construieşte, şiprin sistemul politic, darmai ales prin starea de

conştiinţă a individuluice conşti - entizează căeste doar o monadă dinangrenajul ce va susţinesistemul, unul mai bun,către care tinde.

De ce oare, o celebri-tate în materie de cul-tură, aşa cum estemaestrul Corneliu Leu,un om care a depăşit de-mult zona frustrărilor detot felul, un intelectualîmplinit indiferent desistemul politic în care atrăit, - şi a trăit frumos,pragmatic dar ceea ceeste esenţial fără a facecompromisuri de care săse ruşineze mai apoi, unastfel de om nu îşi gă-seşte liniştea, împăcareacu el însuşi şi mai alesconcordia cu un ,, rest,,din lumea contempo-rană?? Mă întreb retoricdesigur, pentru că, ştiindeferevescenţa cu care îşitrăieşte fiecare zi dinviaţă, intelectual vor-bind,- nu mi se pare căacest exponent clar alelitei culturale române,ar putea sluji deodată lamai mulţi stăpâni. Ţaraîi este una singură mamăşi Corneliu Leu ş-a câşti-gat dreptul să vorbeascăîn numele ei, depre unViitor mai bun care sepoate realiza doar prinmeritul fiecărui individ,printr-o competiţie acreierelor.

Au fost perioade, anichiar, în care maestrulCorneliu Leu părea săvorbească în deşert.

Intelectualul ro mân,cărui îi este adresa, era

prea aşezat confortabilîn funcţii publice, oriprea umilit de un sistemcare îl trata la ,,gră-madă,, fără să-i caute ci-neva acea faţetă dediamant care îl face săstrălucească la singular.

Un Profet Bătrân! şispun Bâtrân cu veneraţieşi nu pentru a marca ovârstă care ţine de biolo-gic, devcronologia carene duce adesea în derizo-riu,- din păcate, arun-când idei şi concepte deo rarisimă înţelepciuneşi potenţă creativă, lacoşul de gunoi, doarpentru că autorii aces-tora au trecut cu cevamai departe de jumăta-tea vieţii.

Şi iată că, ceea ce per-cepea cu antenele-i salede viitoroloog, CorneliuLeu, ca fiind inevitabil,dacă nu se intervine prinMERITOCRAŢIE, s-a şiîntmplat, mai repededecât ne aşteptam, şi nudoar în România. Rece-siunea a muşcat!

Lumea întreagă parea fi condusă azi, de inşice nu au dovedit nimicimportant prin ei înşişi,diletanţi în materie darcare au puterea diabo-lică de-a da nuanţe roz-bombon acolo undecoaja pământuli dejacrapă la propriu. Şi... unpopor-de-furnici care să-i susţin prin, aşa zisadecmocraţie, se găseştesub soare.

M e r i t o c r a ţ i a ,bun naţional pierdut şi... regăsit


18


Poezie

Pentru ceea ce ple-dează de la o vreme bunăîncoace, maestrul Corne-liu Leu, (şi) în lucrare saintitulată sugestiv Des-pre Meritocraţie,- nueste un miraj, nu estenici o extravaganţă , maidegrabă poate fi luat caun act de curaj pe caresă-l perpetuăm din Om

în Om, de la o insituţia laalta, dar mai presus detoate, este la prezent : unsemnal că, funia disperă-rii naţionale se strânge,iar Meritocraţia este sin-gura realitate, valabilă întoate timpurile istorice, -care restaurată corect, armai putea încă să ne rea-ducă pe linia de plutire.

Dacă un Bătrân Scrii-tor nu poate dormi liniş-tit, cu capul cu coroana-ide păr alb aşezat peperna cărţilor pe care le-a scris, cum pot dormiazi, tinerii României?Fermentul viitorului esteîn ei şi, ca păstrăvii careurcă împotriva şuvoiu-lui, către izvoare, ei, ti-nerii intelectuali românis-ar cădea sa prindăcuraj, să-şi recunoascărădăcinile, apoi, să ini-ţieze un Cod al Onoarei

Naţionale.

Meritocraţia!

Ceea ce a făcut şi face

maestrul Corneliu Leu

este împlinirea unei da-

torii de onoare. Dar câţi

dintre noi, îi vom merge,

împotriva valului, umăr

la umăr? Invocăm desti-

nul miortic şi ronţăm

pop corn în faţa televi-

zoarelor, - tot programe

de spălat creierele.

Meritocraţia...continuare din pagina 17

Elona ZhanaBruxelles

Sinelui meu

NimicÎn afară sângelui mameiNu are gust veşnic de sufletDe aceea nu vreausă-ţi văd firele căruntenici ridurile pe frunte

Fă se ropotească tobele,să răsară mugurii pomilor

Trezeşte primăvarapână în inimaMunţilor Blestemaţi…încât să-i scuturi de blestem.Fata cu talie zveltăcare umple cu apă ulciorulla izvorul de susFă-o mireasăSi la nuntă adună şapte provincii.

Of inimioară,De n-ar fisângele şi laptele mamei Nimic nu ar fi veşnic.

Strune de lăută

Dorul - şarpe, ora casei mele A descălţat opincile Şi i le-a dat frunţii ogeacului

Pehatia – colac copt peste tăciuneŞi laptele îndulcit cu fugăAu adunat în jurul sforeiToate stările sufletului meu.

Altceva nu pot să mai facMăi Albania meaIn afară deA croşeta strune pentru lautăCu părul crescut al aşteprăriiPentru a ucide în cântecVaietele dorului trezit.

Iniţiere

Ai dreptate!Da!Am o aşteptare nevindicabilăpentru a face totul singur.Să vin singură în această lume,Să nasc singură copii mei,Să vopsesc singură pereţi casei,Să îmbrăţişez singură prietenii,Să spăl singură cioarapiiîn lavoar,Chiar mai rău:În loc să satu liniştităMă adresez oamenilor care staulângă mine în tren sau autobus…Şi vorbesc cu ei.

Nu ştiu în ce timp am căpătato astfel de manieDar niciodatăNimic şi nimeninu mă va vindecaDe dorinţa nebunăDe a locui întrupul, mintea şi viaţa meaDe acea îndrăznesc să spunCă, din când în când am atinsPerfecţionarea sublimă,Care îmi recunoaşte dreptulde a nu avea dreptate.

* * *

Poeme albaneze din Belgiatraducere de Baki Ymeri

19


Cronică

Ioan Seni

Din nou publicistulMenuţ Maximinian nesurprinde cu un volumexcepţional publicat prineditura Eikon din Cluj-Napoca. Pe cât de valoroseste efortul autorului dea publica această carte,pe atât de valoroasă esteşi personalitatea careeste prezentată în acestvolum – profesorul cano-nic Cornel Pop, un spe-cialist de mare clasă lanivel naţional şi unicîntre maeştrii judeţuluinostru. De aceea, pentruoricare dintre cititoriiacestei cărţi satisfacţiaeste dublă. Pe de-o parteîl admirăm pe autorulcărţii pentru noua luiperformanţă, pentru hăr-nicia şi talentul lui, pen-tru stilul său direct,sincer şi convingător,pentru meritul de a fiscos pe piaţa informaţieio carte atât de valoroasă.Pe de altă parte, Menuţevidenţiază performan-ţele unei personalităţiatât de bine cunoscute şicomplexe în lumea ele-vată a armoniilor corale,

evidenţiind şi aspecte pi-cante din viaţa acesteia.Pentru bistriţeni, mareaperformanţă a lui CornelPop este Corala „AndreiMureşanu” prin interme-diul căreia conjudeţeniinoştri cunosc de peste 40de ani farmecul şi esenţamuzicii divine, a muziciisacre, superb armonizatăde maestrul Cornel Pop.Prin „armele” acestei co-rale – „cânturile.., mu-zica şi poezia cuparfumul lor ceresc” şiprin dirijorul ei, coriştiibistriţeni sunt binecu-noscuţi în mediile reli-gioase, universitare şiculturale ale judeţului şiale ţării. Armonia muzi-cii liturgice corale estesatisfacţia cea mai rele-vantă a maestrului, dar lafel de pasionat este şiatunci când dă expresivi-tate artistică lucrărilorunor mari compozitoriromâni precum TudorJarda căruia i-a închinatşi o selectă reuniune co-rală cu participări inter-judeţene sau internaţio-nale (2010, 30 mai, edi-ţia III-a – un cor dinMandelo - Italia, dinCâmpulung, ŞomcutaMare, Bistriţa şi Nă-săud). Mă număr printrecei care beneficiază deîndrumările dirijorale alemaestrului Cornel Pop,în Corul „Deisis” de laNăsăud, cor iniţiat depreoţii D-tru Tomi şiLeon Pop şi menţinut as-tăzi de pr. Lucian Greab.Părintele arhidiaconCornel Pop rămâne sim-bolul perfecţiunii în acti-vitatea corală din judeţ şi

din ţară, demonstrând cănumai munca te poateface performant. Este unprivilegiu să-l cunoşti cainstructor sau dirijor, caom cu un caracter de ad-mirat pentru că mereuetalează un suflet tânăr,este mai mult decâtpunctual, te domină prinprofesionalismul său,prin observaţiile sale iro-nice dar sincere şi bine-făcătoare. Prestigiul pecare şi l-a câştigat a fostclădit prin muncă şi pa-siune interpretativă,printr-o exigenţă binegestionată, prin felul de aşti să se facă util şi efi-cient. Aflam cu interes,în clipele libere din tim-pul repetiţiilor ce perfor-manţe a obţinut cuformaţiile corale de laFeldru, Zagra, Maieru,Nepos, Prislop, Leşu, darmai ales de la Năsăudunde a ocupat şi funcţiade director al Casei deCultură, instituţie ajunsăîn timpul său fruntaşă peţară pentru că avea totfelul de formaţii artistice– teatru de maturi sau depăpuşi, orchestră simfo-nică sau populară, an-samblu folcloric, cor decameră etc. La Năsăud îşicunoaşte soţia, o pasio-nată îndârjită pentru et-nocultura judeţului iarcopiii lor îi urmează cumultă pasiune în aceeaşibranşă a muzicii şi cultu-rii. Mutat la Bistriţa îşileagă viaţa de înfiinţareaansamblului „Cununa depe Someş”, a CoruluiSindicatelor devenit din1974 Corala „Andrei Mu-reşanu” şi cu care va în-

cepe seria premiilor I încele mai mari festivaluridin ţară, întrecându-i şipe bucureşteni. Maestrulgăsea în festivalul naţio-nal „Cântarea României”minunatul prilej de a va-lorifica geniul artistic alneamului românesc, re-gretând astăzi slabul in-teres al diriguitorilor„patrioţi” în acest dome-niu. Cu orchestra profe-sionistă din Bistriţa acâştigat trofee preţioaseîn Franţa, URSS, Polo-nia, Grecia, Germania,Chişinău... A refuzatofertele universitare pen-tru a se consacra muziciicorale religioase din ţi-nutul nostru fiind răsplă-tit cu rangul dearhidiacon, la propune-rea protopopului de Nă-săud, pr. Ioan Dâmbu.Numeroase sunt hramu-rile şi locaşurile de cult lacare prezenţa maestruluidirijor cu coralele de Nă-săud sau Bistriţa era pre-zent. Presa judeţeană şicea naţională elogiau fi-resc prestaţia acestora,un corespondent harnicşi oportun fiind prof. Şte-fan Pop. Stau mărturie şiCD-urile cu cântări reli-gioase ale formaţiilor di-rijate de maestrul CornelPop. Rămâne mereutânăr, riguros, bine orga-nizat, sever mai întâi cuel însuşi şi apoi cu cei-lalţi. De aceea este admi-rat şi respectat ca ostrălucită emblemă a ţi-nutului nostru someşanşi nu numai. La aşa opersonalitate, aşa o carte.Cinste cui a scris-o.

„Cornel Pop şi rugăciunea cântată“

20


Poezie

Victoria Milescu avândaceastă capacitate pecare şi-o exersează parcăla nesfârşit de a spune„totul” în fiecare poem.Rotundul poemului,sfera lui, ascuzând celes-titatea: „În fiecare dintrevoi/ sunt eu/ cu fricamea/ cu durerea mea/cu lacrima mea căutând/altă lacrimă/ în mine/ epuţin din fiecare dintrevoi/ şi totuşi, acum laamiază/pe pragul filei deceară / ard singur…”(Poemul) „la amiază”,„In mezzo del camin di

nostra vita..”.iarăşiDante! „Câte mi-ai dat/şi cu cât de puţin amrămas/ am risipit, ampierdut, am distrus/ pedrumul întortocheat/dintre fiinţă şi nefiinţă(…)”(Nimănui, nesu-pusă) Aş fi tentat a spuneparcă, dar nu! iarăşiLabiş! De altfel, parame-trii între care-l citim pepoet şi-i stabileştec citi-torul. Poeta Victoria Mi-lescu (şi cu acest numeglorios şi „mitologic” ve-nind până la noi cam deprin veacurile XVII-

XVIII) te îndeamnă să-ţistabileşti parametri ori-cât de înalţi. Ea însăşiprovocându-ne cu un aşatitlu despre care am şi„deconspirat”. Divinită-ţile poeziei, veşnicia, du-rata, buna-credinţă,astrele, Orion, zeii, Jupi-ter, convieţuind cu„Viaţa ca un ecou al mor-ţii…”: În locul meu răs-pund păsările/ brune,marine/ în locul meurăspund pajiştile/ ali-pine/ în locul meu răs-punde poemul/ culacrimi, cu jurăminte ve-nind/ dintr-o ţară fru-moasă/ ce nu vindecă/nici nu ucide…” Uşa mis-terelor rămâne deschisăca şi aceea a înţelesurilor

majore de nebiruit.Încât, citind undeva o ju-decată ca aceasta:: „am-biţionându-se să coptezetot ce e etern în efemer”simţim acut nevoia de-aîntoarce apoftegma pedos: Poeta, dimpotrivă,prin poezia sa, asumăefemerul în etern. Nuvom stimula „cearta gra-maticilor”: GRAMMA-TICI CERTANT! Dar totpre limba strămoşilor la-tini: ADHUC SUB IU-DICE LIS EST .(Procesul nu s-a jude-cat/clarficat încă)… Pen-tru noi fiind însă maimult decât clarificat:Victoria Milescu- o poetăvictorioasă!

Şcoala de poezie...continuare din pagina 15

BărăganAcum nu rămânedecât să închid ochiişi să respir încetpentru că vreau să te simt,primăvara,şi să te îmblânzesc,frumoasă şi gitană cum eştişi distantă,şi platoşa ta de mister şi de sticlăse dizolvăîn apusul care te întâmpină,

în apusul care îmbracădrumul tău..

Come dissolvenza...piramidi di luce da veste che tras-pare,àere arrugginita nella polvere d'unsentimento,lacrime calde dal lungo corso.Dove i cani abbaiano pocoe le donne son scalzeti cerco,e la notte mi somiglianel rifugio che ci offre,nel mistero che l'avvolge.

Precum risipirea..piramide de lumină dinveşmântul care se întrezăreşte,aer ruginit în prafulunui sentiment,lacrimi calde din lungul drum.Unde câinii latră puţinşi femeile sunt desculţete caut,şi noaptea îmi seamănăîn adăpostul pe care ni-l oferă,

în misterul care o înfăşoară.

Coglier le ore,i minuti, i secondicome grani di sabbiae versarli nel cuoreperché sempre m'appartengano.Ecco quella terraaffacciarsi alla finestraquasi fosse un tuo salutoo un cennofra le ciglia umide,e quell'istante il mio destino..

Sa culeg orele,minutele, secundeleprecum firele de nisipşi să le vărs în inimaastfel încât mereu să-mi aparţină.Iată acel pământapărând la fereastrăca şi cum era un salutal tău sau un semnprintre genele umede,şi momentul acela destinul meu..

Poeme de Luca Cipolla - Italiaîn t raducerea autoru lu i

Semnal

21


Eseu

Vavila PopoviciSUA

Despre violenţă uniispun că este răutatea ge-netică care trebuie stă-pânită prin voinţă şi prineducaţie. Dar, se pare căîn acest secol în care amintrat, oamenii grăbiţi,obsedaţi de prea rapidatrecere a timpului, numai vor să ţină cont nicide voinţă – cea carepoate regla comporta-mentul verbal sau fizic şinici de educaţie, dacă eaexistă!, pentru direcţio-narea comportamentu-lui. Prin vicleşug,perfidie sau violenţă, ceislabi jinduiesc, şi uneorichiar obţin, puterea.

Mă aflam în ţara mea,la începutul unei toamnefrumoase; circulam peuna dintre străzile ora-şului şi am asistat lanişte scene la care, dintr-un început, nu ştiamdacă pot râde sau mă potîntrista. Nerespectândindicatoarele şi cioc-nindu-se două maşini,şoferii acestora s-au datjos de pe scaunele lor şiau început a invoca cu-vinte de un plasticismuluitor! Înjurături multeşi „grele”… Era o prive-lişte sălbatică şi vulgarăa vieţii noastre şi oricâtde îngăduitoare am în-

cercat să fiu, nu puteamfi de acord cu dezmăţulverbal, afrodisiac, mani-festat fără pic de ruşine.Oamenii nu-şi mai res-pectau propria limbă, pecare de bine, de rău, o în-văţaseră în şcoală. Ammai văzut şi la televizor,am citit şi în ziare despreastfel de manifestări vio-lente, surprinse în trafi-cul auto, violenţăverbală, după care decele mai multe ori aurmat cea comporta-mentală: Pumni, pi-cioare şi chiar arme cucare s-a tras în adversar; oameni răniţi, chiaromorâţi în bătaie. Între-barea este: De ce oare nuîncercăm să ne stăpâ-nim? Un înţelept spu-nea: „Când cineva ştie săse stăpânească, ajunge laechilibru; o dată echili-brat cu măsură, dobândeşte limpede-ve-dere; calmul îngăduieomului să cerceteze şi săjudece lucrurile; lucru-rile o dată cercetate,omul îşi atinge scopul.”

O stare de conflict,conflict permanent s-ainstalat în societatea ro-mânească! Dar nunumai în societatea ro-mânească! Şi nu deacum, ci mai demult, darparcă amplificată astăzi

şi practicată fără limite,ca şi cum ar fi un dreptdobândit al libertăţii. Li-bertatea poate fi haoticăsau civilizată, prima ac-ţionând în democraţiahaotică şi cea de a douaîntr-o democraţie civili-zată. La care subscriem?În libertatea haotică ac-ţionează dreptul forţei,in cea civilizată - forţadreptului. Omul are ne-voie de libertate, dar tre-buie să respecte legilebunei cuviinţe, altfelechilibrul social nu esteposibil. Am văzut ce s-aîntâmplat şi se mai în-tâmplă chiar la oameniicare ne reprezintă,exemplul cel mai edifica-tor au fost scenele de ladezbaterea legilor în di-ferite ţări ca: Mexic, Co-reea de sud, Ucraina,Rusia, Italia, Taiwan,India, Japonia. Aleşii s-au comportat violent, cuscene în care ori se voci-fera inadmisibil de tare,ori se administraupumni, ori se strângeaadversarul de gât, ori i seînchidea gura cu câte opalmă zdravănă… ges-turi inadmisibile pentruoameni civilizaţi dar careîşi pierd firea în anumitemomente şi se comportăca nişte animale. Şi lanoi în parlament am

văzut astfel de scene; al-teori i-am văzut pe uniidormind în timpul dez-baterii legilor. Nu este şiaceasta o atitudine lip-sită de respect, de înşelă-torie, să fi prezent şitotuşi absent?

Din punct de vedereistoric, manifestarea deviolenţă despre care sespune că este o răutategenetică, pare a-şi aveapunctul de plecare încădin momentul săvârşiriicrimei biblice a lui Caincel care s-a răzbunat pefratele său Abel, omo-rându-l. Considerându-ne urmaşii lui Cain,vrem să-i urmăm exem-plul? Sau vrem să îmbră-ţişăm sintagma lumiiantice „Ochi pentruochi, dinte pentrudinte?” Să ne lipsim totalde dialogul civilizat?Dorim să clădim și sătrăim într-o societate ba-zată pe principiul violen-ţei şi impunerii prinorice mijloace? Într-osocietate bazată pe ma-xima latina „Divide etimpera” ( Dezbină şi stă-pâneşte!)?

Va urma

Despre violenţă (I)„Ne regăsim cu toţii la sfârşitul unei mari epoci şi este necesar

să ne reîntoarcem la începutul tuturor lucrurilor,pentru a regăsi ceea ce s-a pierdut“.

Constantin Brâncuşi.

22


Cronică

Al. Florin Ţene

Conştiinţa despre tineînsuţi conduce spre înţe-lepciune; dar când des-coperim în poezia luiMircea Ciobanu o conşti-inţă vastă despre fiinţaOmului, gândim că ade-vărata înţelepciune gli-sează în exterior,îndepărtându-se de mie-zul cald şi calm al vieţii.

Ceea ce descoperimîn poezia lui Mircea Cio-banu, este mai multdecât conştiinţa despresine. El aprofundeazătimpul şi substanţa, pen-tru a găsi corespondenţeumane: ”N-o răspândi,nu pune om s-o ducă/ înhainele cu sânge: las-ojos /rotită-n sul şi vinomai aproape /de umbracasei mele, frate palid.(Nu spune).

Fericirea poetului dea-şi fi găsit „credinţa” înpoezie este profesiuneacelui care, lovit mereu dedestin, nu se va fi înde-părtat niciodată de la lu-ciditate. Acel”Punct desprijin”, vezi poezia cuacelaşi titlu, era pentrupoet un loc, în spaţiu şitimp, cu ajutorul căruiaputea să evadeze, con-ştient, că „ieri” nu poatefi rupt de viitor. Poetulcu ajutorul poeziei do-reşte descătuşarea spiri-tuală, pe care o găseşteîn ocurenţa metalului şimetalizării, întrucât însocial era imposibil, da-torită dictaturii. Evada-rea în mineral nu este

altceva decât refugiul înfaţa prezentului. Eraconvins că sufletul lui re-fugiat în mineral (cristalşi var) este un mijloc descăpare, însă era convinscă fericirea pare înscrisădinainte. Iar bucuria si-mulată este asemenisentimentului cel simtenaurfagiatul pe un ţărmsalvator: ”şi cum cobor,şi cum sub tălpi încerc /s-aleg de noapte pietreleţestoase, /abia-nţelegdin care parte-mi şterg/palorile pe piept alune-coase. („Insula-Punct desprijin”). Mircea Cio-banu se admonesteazăcu amintirea. Iar aminti-rea este aceea care leagămereu prezentul de tre-cut, un trecut în care răulfăcut este preponderentcelorlalte fapte de viaţă.Se consideră un nevino-vat care nu-şi înţelegevina, se consideră unacuzat pe nedrept ce “re-vendică o compensaţie atorturii la care a fostsupus. “(Magdalena Po-pescu). Răul care, chiardacă Mircea Ciobanuajunge să-l urască, nupoate să i se sustragă.

Poetul caută fericireamai departe, dincolo desperanţe, o inventează, şidepăşind totul, se regă-seşte pe sine prin adu-cere aminte :”De-atingerea adusăaminte m-am temut; /de loc adus aminte; defaţa ta rămasă /sub giul-gii neclintită mă tem –şi-n somnul mut/ se-ntâmplă că puterea cu-vântului mă lasă. (Chip).Imploziile sale de cre-dinţă, uşor mascate, sunto bucurie, dar o bucuriecare acoperă o tragedie,o bucurie gândită spre aacoperi tot ceea ce în-lăuntrul său era rană asuferinţei: ”…De-aici terog, /. de unde beznaţine locul zilei / şi frigullocul soarelui, de unde/cu nume stacojiu un idolpaznic / răsuflă-n poartaultimei incinte. ”(Ultimaincintă). Pentru un poetca Mircea Ciobanu, lima-nul nu poate fi decât obucurie simulată. Adevă-rata bucurie a talentuluieste neliniştea confrun-tării în existenţa sa. Pen-tru acest poet, ca pentrutoţi marii poeţi, un poem

înseamnă o punere înevidenţă a Eternităţii, avieţii în continuare, a su-fletului uman infinit, asubstanţei reflectată înlumină, ca în acest inte-resant poem mit, “semneale vârstelor moral-spiri-tuale ale cosmosului”:”am văzut cum se înalţă/din mijlocul albei întin-deri, cum se alege, //sin-gură, verde şi-azur, cu omie de feţe,/piatra so-boarelor, miezul com-pact al otrăvirii, /inimaei netezită cu muchii şi-omie de feţe” (De profun-dis). Varietatea estenumai posibilitatea ce oare o existenţă creatoarede a se arăta. de aceea,speranţa nu trebuie des-părţită în mod arbitrarde disperare, nici bucu-ria de tristeţe, nici mul-ţumirea de nemul-ţumire. Mircea Ciobanuştie că durerea absolutăeste spaţiul tuturor dure-rilor relative pe care el lepoate percepe şi zămisli,şi fiecare poem este unastfel de spaţiu, undeprin cuantificarea ele-mentelor el obţine pute-rea prin care poatealcătui şi realcătui uni-versuri de substane.Există un impresionismciobanian. Există o teh-nică a poetului a “des-compunerii”metalelor, acristalelor, a luminii, asubstanţelor reduse laesenţe ale sufletului carecreează intimitate întrecreator şi cititor.

Bucuria simulată şi fericirea gândităîn poezia lui Mircea Ciobanu

23


Cronică

MenuţMaximinian

- Cartea recent apărută la edi-tura Casa Cărţii de Ştiinţă dinCluj-Napoca este o primă carte defilosofie sau are şi urmele lirice alecosmopoetului ?

- Precizez, de la început- cred înDumnezeu şi Iisus- cosmonauţiextratereştrii, dar nu cred în reli-gii, dogme, superstiţii, secte!

Dacă citeşti cartea în totalitateşi nu te depăşeşte bagajul infor-maţional, spiritual şi cultural dinea, dacă şi spiritul, mentalul tău eca o paraşută, care doar în zbor sedeschide, ai curajul şi nu eşti undogmatic blazat, criticist şi nu au-tocriticist, bucurându-te de zborulîn trecut, prezent şi viitor- chiardacă doar cu gândul, azi, în viitor!De aceea, cartea de eseuri filoso-fice , aş remarca doar "gândireacosmică" este un program filosoficcosmic-sideral, în timp şi spaţiu,prefigurând viitorologic- filosofiacosmică, siderală a viitorului! "Fi-losofii siderale" este o carte de is-torii galactice şi ingineriiviitorologice , de prospectare filo-sofică, cosmolirică, ştiinţifică, is-torică, cosmică a viitorului! E ocarte cosmică, misionară din spa-ţiu, pe Terra, deschizătoare de în-trebări, meditaţii şi de ce nu şisoluţii în viitor de generaţiile cevin! Fiecare om citeşte şi înţelegecât îl duce, îl ţine memoria cos-mică!

- Ce mai cuprinde cartea în pre-

mieră universală?- Fără a fi lipsiţi de modestie

cosmică- trebuie să anunţăm căaceastă carte de filosofie, pe lângăviziunea viitorologică a gândiriicosmice a viitorului, încearcă, por-nind de la Freud şi Jung- o desci-frare, o decodificare a trecutuluiistoric, galactic, extraterestru alrasei umane- a păcatului originar,atât de discutat de cărţile sacre, lao neascultare faţă de divinitateacelestă dar neprecizând obiectulacestei neascultări ab origine- şiefectele secundare ale ei. Carteapropune un raţionament logic, şti-inţific, pornind de la scrierile sacrestrăvechi, antice: Cartea lui Enoh,Ewuma elish, poemul lui Ghilga-mesh, Vedele, Popol-Yuh, Ra-mayana, Upanişade,Mahabharata, Tora, Talmud, etc.-perechea primordială, umană -Adam şi Eva, a fost drogată cu sex,intoxicată cu sex spiritual şi fizic,de soldaţii cerului- extratereştrii,"îngerii căzuţi" ce au deturnat ex-perimentul genetic- cosmic- dinlaboratorul genetic- Terra- decreare de noi rase cosmice, prininginerii genetice, extraterestre,selecţionate pentru populareaUniversului, de civilizaţii extrate-restre, de expediţii extraterestre-de pe a 12-a planetă- Nibiru- a sis-temului nostru solar, de locuitoriiei, numiţi în cosmogonia sume-riană „ANNUNAKI“ şi „NEFI-LIMI“ în Biblie. Conducătorulexpediţiei de pe planeta Nibiru,- acărui semn era crucea, „planetarăspântiilor“- era „ZEUL“ ( pentruomenirea primitivă) ANU (deunde vine denumirea Anului As-tronomic în memoria colectivă)sau DUMNEZEU - ELOHIM,YAHWE- în creştinism şi iudaism,astronaut şi savant- genetician-

galactic!Experimentul genetic Terra-

încrucişarea ADN-ului extrateres-tru, "Dumnezeesc" al Anunnakilorde pe a 12-a planetă Nibiru cuADN-ul unui om-maimuţă de peTerra, plus amestecul în retortegenetice cu limfa şi sângele extra-terestru - a dus la crearea prin clo-nare- "după chipul şi asemănareanoastră " (genetică, a ADN-ului )la OMUL-ADAM sau ADAMU -ceea ce în limba sumeriană în-seamnă "amestec", muncitor pri-mitiv "cu răspunderi limitate". Pefrescele sumeriene se văd şiruri deADAMI - creaţi prin clonare! Sco-pul era ca aceşti ADAMI- oamenisă fie ajutoare în minele de aur depe Terra, căci pulberea de aur, răs-pândită în ionosfera planetei Ni-biru refăcea stratul de ozon alatmosferei, ferindu-i pe locuitoriilui Nibiru de radiaţiile cosmiceucigătoare! Adam şi Eva- fiinddrogaţi cu sex- hipersexualitate-de "îngerii căzuţi" şi pedepsiţi pen-tru "distracţia" lor, au fost aduşidin nou în subanimalitate, în be-stialitate, efectele secundare fiindscurtarea vârstei lui Adam- omulde la 1000 de ani la 100 de ani şiidioţirea, oligofrenizarea raseiumane- omul folosind 1-2% dincapacitatea creierului, oamenii de-venind nişte baterii biologice- cos-mice, descărcate energetic, fizic şispiritual, invadate de boli, îmbă-trânire şi moarte, prin hipersexua-litate - păcatul originar al raseiumane! Să mai remarcăm că algo-ritmul matematic al echilibruluidemografic al terrei a avut şi arede suferit prin suprapopulareaTerrei şi apariţia războaielor , a

„Filosofii siderale - este o carte-cheiecosmică în programul nostru

ideatic-literar-filosofic-ştiinţific-cosmic!",declară scriitorul SF Al. C. Miloş

Foto: Nicolae Vrăjmaş

Continuareîn pagina 24

24


***

autodistrugerii! Aceastae- credem noi- decodifi-carea, în premieră ştiin-ţifică- a păcatuluioriginar al oamenilor! Erealitate ştiinţifică şi numetaforă lirică!! Iar solu-ţia- adoptarea unei vieţiascetice, abstinente, ve-getariene şi folosirea or-ganelor de înmulţire-doar pentru înmulţire,pregătindu-se cei aleşipentru imaculata con-cepţie isusiană - o înmul-ţire asexuată, artificială,în vitro! Cam astfel artrebui comentată profe-sionist, responsabil, şti-inţific- "Filosofiisiderale"! Problema eînsa că autorul, scriito-rul, filosoful, omul de şti-inţă viitorologică,cosmică, emiţătorul, areun fel de lecturi, iar re-ceptorii-comentatori şicititorii nu întotdeaunaaceleaşi lecturi- informa-ţii!!! De aici confuziile şijudecăţile superficiale,

eronate! Nu-i mai puţinadevărat că memoriacosmică a oamenilor tre-buie trezită- cu acestecărţi – stimuli – impul-suri - la redobândirea ui-tatei identităţi cosmice aoamenilor, atinşi de tra-gism, rătăcire dementă şiamnezie! Noi, oamenii -"Filosofii siderale "oafirmă- clar, ferm: SUN-TEM EXTRATEREŞ-TRII! Acesta e mesajulesenţial întru fraternitatecosmică al cărţii!!! Dacănu spui adevărul- căDumnezeu e astronautextraterestru, oare numinţi oamenii şi iei îndeşert numele lui Dum-nezeu?!

- Ce mai cuprinde car-tea "Filosofii siderale"?

- Faptul că oameniifarisei ai credinţei , igno-ranţi, fără ştiinţă, sunt defapt....necredincioşi!

Spre informareadreaptă, ştiinţifică a citi-torilor- cartea cuprinde

pe lângă o istorie invizi-bilă a Terrei , Iisus Cris-tos- prototip cosmic alomului, comunismul ceva reveni, de la Eminescula NASA, etc. texte lite-rare programatice- pre-cum: "Manifestulcosmoartei2, ce în legă-tură cu "Gândirea cos-mică" propunegeneraţiilor viitoare -Startreck- o cosmoartă,cosmopoezie, cosmopic-tură, cosmomuzică, cos-moarhitectură, cosmo-film, cosmoteatru, cos-mocultură, cosmoproză,cosmocritică, cosmoisto-rie a artei şi literaturii şio cosmofilosoofie - "Gân-direa cosmică", nou cu-rent artistic, ideatic,ştiinţific, cosmic, de in-spiraţie SF ! De aseme-nea : " NOLTA- nouaordine literară terrianăanticipativă"- adică, adu-cerea în primplan, în vii-tor- a literaturii ştiinţific,a literaturii SF- adică, alui Jules Verne, H. G.Wells, Artur C. Clarcke,Isaac Asimov, StanislavLem, Ray Bradbury,Erich von Daniken, Thi-moty Good, JacquesValle, Robert Charroux,etc. Apoi, "Ciocnirea civi-lizaţiilor", - în care se în-cearcă să se pună înpicioare , cu fruntea sprestele, să se vaccinezeOmenirea cu AdevărulŞtiinţific şi nu al religii-lor- capcane prin imbeci-lizarea mistică,paranoică, prin idolatriea omului , ale gândiriiprimitive ce vor dispăreaîn 50-100 de ani, cele200 existente pe Terraarătând, prin Grila cos-mică a "filosofiei religii-lor" a lui Mircea Eliade,că omul religios, primi-

tiv, fără ştiinţă şi înţele-gere - văzând coborârealui Dumnezeu pe Terradintr-o navă spaţială,OZN- a păstrat în sub-conştientul colectiv: clă-direa tuturor bisericilordin lume se numeştenava bisericii, adică navacosmică, veşmintele cle-ricilor seamănă cu costu-mele de cosmonauţi,altarul cu motorul, cubordul de comandă alnavei extraterestre, iarcrucea- cu o posibilăcheie de contact, de por-nire a motorului fotonical rachetei, etc. Cartea în-cearcă să trezească citito-rii parcă din somnulraţiunii, de 1000 de ani-din basme, dar, atenţie,somnul raţiunii zămi-sleşte... monştrii!!! Bi-blia- este o poveste curachete şi astronauţi ex-tratereştrii, Apocalipsa2012- va fi o trecere aTerrei printr-un Nor in-terstelar, o Centură Foto-nică a Galaxiei, cuschimbarea AD-ului vie-ţuitoarelor Terrei, cumutaţii genetice şi geolo-gice- putând fi salvaţi ceice cred în Ştiinţă şi nu înDogme, de către Coman-doul Intergalactic As-htar, apoi legătura dintreVatican, USA şi cele 9rase de Extratereştriiprezenţi pe Terra, etc,etc, etc. Cred că v-amdezvăluit destul din con-ţinutul dens, deschizătorde Memorii Galactice,pentru a merge la biblio-teci şi a o citi!

Purtaţi-vă în viaţă canişte Fii de Dumnezeu cesuntem, cu toţii, ca nişteCetăţeni ai Cosmosului!!!

Filosofii siderale...continuare din pagina 23

25


Teatru

Gheorghe Palel

AGAMEMNON: Mi-am luat opiatră de pe suflet, totul îmi parecă-şi găseşte altă faţă, alt zîmbetare astăzi dimineaţa şi razele desoare se coboară în apele-furiate,duşmănoase, să le divinizeze stră-lucirea, în sufletu-mi de tată şiostaş în sufletu-mi de rege şi pă-rinte — s-a dat o cruntă bătălie încare pînă la urmă am învins eu în-sumi...

(După cîteva momente, Mene-lau intră nervos, tîrîndu-l după elpe Euripiu.)

MENELAU (răstit si nervos):L-am surprins pe acest bătrîn, cuasta! Placa de ceară în care Aga-memnon trădează Grecia şi pe noicu toţii. Oroare! E sinistră com-portarea fratelui meu ce-i coman-dantul flotei şi rege al regilor înEurip!

AGAMEMNON (calm): Abiaaceasta-i hotărîrea-mi, frate ce mite-ai dovedit duşman în toate gîn-dindu-te numai la ce-i cu tine şicătre mine, nici un gînd. De ce săîmi sacrific propria-mi copilă pe-nsîngeratul altar al unei zeie cemă urăşte, cum urăşti tu însuţi?

MENELAU: Amesteci intere-sele de seamă cu cele ale tale, ce-smărunte! Dacă am să ies de aici şicomandanţii află trădarea asta, tesfîşie! Ruşine ţie, rege Agamem-non! Ce basileu mai eşti?! Neho-tărîrea ţi se răsfaţă-n cuget ca otîrfă şi tu ca un slugoi ce eşti, ocauţi! Domneşte la Micene şi laArgos, de astăzi o voi face-n scîrbanoastră. Aş ride să privesc cum îţisfişie hienele cadavrul tău netreb-nic. Cine-i fiica ta, de-i pui viaţa ei

mai presus de Grecia şi de tine?AGAMEMNON: Măsoară-ţi

vorba, rege crud al Spartei, mă-soară-ţi vorba cit mai eşti în viaţă,nu mă sili să te lipsesc de dînsa,nu te purta ca un ursit spremoarte! Azi nu-mi mai pasă dacăsupăr zeii de nu-ţi masori cuvin-tele, prin spadă, am să te trec cape un sclav nemernic! Destul, îţispun! O vorbă, ca lui Caron să îiplăteşti ca să te treacă Styxul!

MENELAU: Prea tare strigi! înfaţa ta-i un rege şi nu un viermeblestemat ca tine, pe care e de-ajuns să-mi pun călciiul ca să-lstrivesc! Scrisoarea ta, nu pleacă!Blestemul crunt să cadă pestetine, că din această clipă nu-ţi sîntfrate, nici tatăl meu Atreu, părinteţie!

AGAMEMNON: Scrisoarea vapleca! Eu nu lac joacă în hotărîrice-mi sîni definitive. Să piei dinfaţa mea, şi dă-i scrisoarea acestuisclav să-şi ia cu dînsa drumul, de-ntîrzie cumva această veste, gîn-deşte-te şi tu, îmi pierd copila!

MENELAU: N-am îndurare!Paris cere moarte, Priam îşi vreapedeapsa. Cum s-ajungem de nune lasă marea. Cum s-ajungem?Cerşetorindu-mi mie îndurare?Ori eşti copil, ori mintea ta ecrudă şi-atunci voi hotărî eu sin-gur. Iată!

(Menelau calcă în picioare plă-cuţa de ceară şi iese grăbit, tî-rîndu-l după el pe Euripiu.Agamemnon rămîne descumpănitcu mina pe spadă.)

AGAMEMNON: Ceara strivită,nu-i un semn că vestea-mi, nu vaajunge cu grăbire în Argos! Maiam plăcuţe multe pentru a scrie caIfigenia să nu mai vină încoace!(Intră în cort un sclav.)

SCLAVUL: Slăvite Agamem-non, au sosit mărita Clitemnestracu Ifigenia!

AGAMEMNON: Cum?! Cînd?!Ci roagă-le să intre. Un cîntec mi

se pare vestea asta! pe de o parte.Pe de altă parte mi-aduci cea mainesăbuită ştire! Cum îndrăzneştisă minţi?

SCLAVUL: Vai nu mint! Dim-potrivă totul e adevăr cum nupoate fi altul!

AGAMEMNON: Să intre, dar!Condu-le în această neliniştită în-căpere în care de-atîta timp îmibat de pin/e gîndul de am impre-sia că se face pînză şi-mi flutură înfaţă o pînză albă pe care am scriseu însumi sacrificiul copilei melece-a venit aicea spre cea mai feri-cită dintre nunti!

CLITEMNESTRA: Agamem-non!

IFIGENIA: Tată!AGAMEMNON: Venite fiţi cu

bine! Cred că drumul n-a fostuşor. Şi sînteţi obosite. îndată voidispune pregătirea bunelor rîndu-ieli pentru odihnă. Vă cam grăbi-răţi!

CLITEMNESTRA: Cum, necam grăbirăm? Cum primit-amvestea plecat-am către tine! Vestebună cu invincibilul erou Achile săfie soţul fiicei noastre mai de-grabă!

AGAMEMNON (încurcat): Aşae... Dar credeam...

IFIGENIA (îl întrerupe): îmipari schimbat, părinte, poate vre-mea şi supărările mereu avute săte fi zbuciumat pînă-ntr-atîta cănu te bucuri de venirea noastră?Doar ne-ai chemat! Sau poate căAchile pe care abia aştept să-l vădamină căsătoria ce mi-ai hărăzit-o? Nici asta pricină nu ar fi să teîntuneci. Ştii că pentru mine ho-tărîrea voastră e lege peste care nupot trece.

AGAMEMNON: Nimic dintoate astea. Fii pe pace, vom maivorbi, voi sînteţi ostenite, prealungă-i pentru voi călătoria cucare nu prea sînteji învăţate.

Va urma

Agamemnon (6)

26


Poezie

Cadrilateruldobrogean

Emil Perşa

A răsărit o stea înCadrilaterul dobrogeanSă lumineze pe româniice trăiesc înDurostor şi Caliacra aziSă le fie dor să vinăpe malul dunării bătrâneSă aştepte zorileîn cerul trecutului românCe-l redescoperă coborât

pe pajiştea cu flori,Să asculte clopotul uniriice bate în catedralaMetropolitană din Blaj.Să se audă laBucureşti şi la Castelul BalcicÎn turnul regal străluminatîn sărbătoriSă vină cu toţiila fântâna istoriei săpată în Lutul cerului latin.Să bea apa libertăţiipe drumul cu brazi.

Intru în Castelul Peleşîn sala tronuluiSă privesc portretulreginei MariaSă scriu un poemaşezat la masa învieriiSă-l vizitez peregele Ferdinand cândIntră în cameraConsiliului de RăzboiSă hotărască împreunăcu miniştri CoroaneiReîntregirea patriei noastre,Vine lângă statuia luiMihai ViteazulSă semneze decretul regal

Să lupte armata românăpentru un visStrămutat din cerulcu gloanţe şi fumPe baricada acoperităDe-un covor cu flori albastre.

Urc pe dealul PatriarhieiSă intru în mănăstireaSfinţilor Arhangheli„Petru şi Pavel”construită de Petru RareşSă ascult evanghelia citităde preot în limba română,Să mă aşez în banca religieiSă privesc icoana cu spinia lui Isus ChristosLuminată de candela luiŞtefan cel Mare şi Sfânt,Să respir aerul regilormagi sculptaţi înFildeş şi aşezaţi în amvonSă-i iubesc în cer şi pe pământ,Să visez viaţa lumiide mâine când măÎntorc acasă să o întâlnescpe mama pe Balconul soarelui răsărit pe Calea adevărului unde-isculptată în aur o zână.

Lumea astade n-ar fiLumea asta de n-ar fiBine cu mândr-aş trăiCâte rele sunt pe glieToate mândra mea le ştie.

în loc de oameni să fieNumai flori de iasomieîn loc de oameni, copaciCare-i sunt la mândra dragi.

în loc de lume, pădureSă culegem fragi şi mureîn locul gurilor releSă ne cânte păsărele.

în loc de vorbe uşoareSă se nască cinci izvoareSă beau eu cu mândra mea Câte zile vom avea.Şi să bem din trei vâlceleSă uităm vorbele releŞi să bem apă curatăSă uităm ce-a fost odată.

RândunicaSub streaşina casei meleÎşi au cuib trei rânduneleDimineaţa, când să dormEle mă trezesc din somn.

Dimineaţa, când mă scol

Nu pot sta de gura lor.

Rândunica, îndrăzneaţăMă întreabă dimineaţă:Cip, cirip, de n-aş fi eu,Cine te-ar trezi mereu?!

Poeme de Valeri Toderici

27


Eseu

Ştefan Petra

Nici conştiinţa morţii,nici cea a unei mari şi ade-vărate iubiri nu-l poatelăsa indiferent: omul nueste şi nu va fi, înainte saudupă aceste mari mo-mente ceea ce a fost. Si cuatât mai mult, e afectatsufletul spaniol, cel atâtde pasional, tensionatpână în cea din urmăfibră, care trăieşte cu o in-tensitate diabolică răscru-cile inerente ale vieţii,rezolvându-le abrubt, cuacea radicalitate propriesentimentului.

Nu vom putea reliefa,în cele ce urmează, unulsau altul dintre volumelepoetului se care sunt ex-primate aceste senti -mente şi aceasta datorităsimplilui fapt că ele suntveşnic prezente, la unînalt nivel de intensitate,în toată creaţia lui Lorca,fie că este vorba de pe-rioada de început a crea-ţiei sale din „Cartea depoeme”, „Poemul cânte-cului bătrânesc” ori „Pri-mele cântece”, fie mai lasfârşit, prin „Divan delTamarit” sau în capodo-pera sa „Bocet pentru Ig-nacio Sanchez Mejias”.

Dragostea ăi moarteanici n-ar putea fi tratateseparat. Artificialitateaunui asemenea demersapare ca evidentă. Atâtdacă ne referim la realita-tea vieţii sau la ansambluloperei lui Lorca. Ele seîmpletesc în inima şi min-tea spaniolului, într-untot inconfundabil şi nicio-dată nu ştim care dintre

ele este mai puternică.Dragostea, prin intesita-tea vieţiitrăite îşi subordo-nează moartea, oriaceasta din urmă repre-zintă esenţa ultimă şi-şiface sieşi sentimentul dra-gostei ca o culme a trăirii,dar o culme trecătoare...

Eroul spaniol, expri-mat sau nu de Lorca, tră-ieşte prin moarte, îşidesăvârşeşte chiar,uneori, dragostea prinmoarte fără însă ca prinaceasta să-i diminuezeîntr-un fel valoarea, orisă se simtă vinovat. Dim-potrivă ! Adevăratul spa-niol e acela care ştie să-şiînfrunte soarta supu-nându-i-se, care trece înmoarte prin şi datoritădragostei. Moartea de-vine astfel un triumf alvieţii, al puterii omuluide a-şi depăşi condiţia.... Moartea spaniolului eo sărbătoare – fiesta –care-l trece în legendă şiEternitate.

Problema morţii, catrăire, are adânci rever-beraţii în întreaga gân-dire spaniolă. Aşa deexemplu, găsim la Or-tega y Gaset: „Viaţa meanu-mi aparţine, nu este amea mai mult decâtacest perete... gândireaeste a mea, este eu. Darviaţa mea nu-i a mea, cieu sunt al ei. Ea esteampla, imensa realitate acoexistenţei mele cu lu-crurile”. Iar dualitateadragoste-moarte este ex-primată de Miguel deunamuno astfel: „Amo-rul este fratele, fiul şi înacelaşi timp tatăl morţii,

cea care este sora, mamaşi fiica sa”. O dialecticădesăvârşită!!

Moartea toreadoruluieste, privită astfel, nuatât o dramă, cât o su-premă jertfă solemnăadusă adevăratei vieţi.Lorca, care nu este nici-decum un fatalist, scrie:„Cred că lupta cu tauriieste cea mai nobilă săr-bătoare din toate câtecunoaşte lumea. Estedesăvârşită dramă, undespaniolul îşi descoperăsupremele lacrimi şiamărăciuni. Singurul locunde merge cu siguranţacă va vedea moartea în-conjurată de cea mai or-bitoare frumuseţe” (subl.ns.). corespondenţa din-tre poetul Lorca şi sufle-tul spaniol tinde cuadevărat spre supremaperfecţiune, spre conto-pire. Exprimarea senti-mentului morţii, formapoetică a acestuia, cu-noaşte de-a lungul crea-ţiei lui Lorca o adevăratăecvoluţie, atât prin mij-loacele de expresie folo-site, cât şi prin profun-zimea trăirii. De remar-cat însă că Garcia Lorcatratează foarte rar moar-tea ca atare, ci, mai de-grabă cele ce o preced,ori semnificaţia ei peplan uman. „În adâncultuturor poemelor răsunăîntrebarea, îngrozitoareaîntrebare ce nu are răs-puns. Poporul nostru îşiîncrucişează braţele, pri-vind stelele şi aşteptândinutil semnul salvării. Eun gest patetic, dar ade-vărat. Poemul pune o

problemă emoţională,fără realitate posibilă saucare se rezolvă prinMoarte, întrebare a tutu-ror întrebărilor.” – no-tează Lorca într-unuldintre studiile sale.

Un prim nivel îl repre-zintă cel arhaic, acel din„Poem del cante jondo”.Aceste poeme se disting,pe lângă ritmurile vechi,populare, despre care ammai vorbit, printr-unmod fundamental, ele-mentar chiar, de a privilucrurile: „începe plânsul/ ghitarea./ e inutil / s-ofaci să tacă./ Plânge mo-noton / cum plânge apa,/ cum plânge vântul /peste zăpadă. / E cu ne-putinţă / s-o faci să tacă”(Ghitara). Plânsul, triste-ţea iremediabilă e aseme-nea mersu- lui veşnic,implacabil, elementar alforţelor naturii. „Elipsaunui strigăt/trece dinmunte-n/ munte/ Pestemăslini/ va fi un negrucurcubeu/ sub noapteaalbastră/Ay (Strigătul).Moartea e pe aproape,dar nedefinită, vagă, pre-zentă totuşi. Dragostea eşi ea tristă, la zenit, înacord parcă cu moartea„Ay, dragostea/care s-adus şi n-a mai venit /...Ay, dragostea / care s-arisipit în aer !” (Baladacelor trei râuri).

Va urma

Federico Garcia Lorca – poet alAndaluziei, dragostei şi a morţii (2)

Ştefan Petra

28


Eveniment

Ion Iancu Vale

La Bucureşti, în aristocratica Sală a oglinzilor, dinincinta sediului Societăţii Scriitorilor din România,a avut loc vineri, 8 iulie 2010, conform tradiţiei, de-clanşarea fenomenului cultural denumit Festivalulinternaţional „Nopţile de poezie de la Curtea deArgeş”, aflat la cea de-a 14-a sa ediţie.

Acţiunea a continuat timp de încă şase zile la Cur-tea de Argeş, unde s-a derulat un amplu şi diversifi-cat program artistic.

Înfiinţat de către Fundaţia şi Organizaţia Cultu-rală Academică Internaţională Orient-Occident(FOCAIOO), festivalul a fost susţinut de USR şi alţiimportanţi parteneri şi sponsori din judeţul Argeş.

La deschiderea, care a avut loc în Bucureşti, con-dusă şi moderată de către preşedintele festivaluluiDumitru M. Ion şi Carolina Ilica, directorul artistic,au fost prezenţi concurenţi români şi străini (dar şiun numeros public format din scriitori şi oameni decultură) veniţi aici, care au susţinut un foarte apre-ciat recital poetic, prefigurând de altfel regalul de laCurtea de Argeş.

Cunoscutul şi apreciatul scriitor Radu Cârneci, îndiscursul său, a elogiat strădania organizatorilor,considerând-o, după cum s-a exprimat domnia sa,cu adevărat „eroică” în această perioadă grea, mar-cată de un fără precedent declin socio-cultural.

Iată mai jos numele participanţilor la concursulde poezie al festivalului, ei figurând de altfel şi în An-tologia editată cu ocazia acestui eveniment:- Nicole Barriere - Franţa- Acad. Dumitru M. Ion - România- Maksim Zamshev - Federaţia Rusă- Acad. Horia Bădescu - România

- Sonia Manoilovic - Croaţia- Victor Munteanu - România- Acad. Dimitris P. Kraniotis - Grecia- Acad. Elchin Iskendrzade - Azerbaijan- Lana - România- Juri Talvet - Estonia- Colette Mart - Luxemburg- Ion C. Ştefana - România

- Acad. Ahmet Emin Atasoy - Turcia- Kostadinka-Koţa Gheorghevska - Germania, R.Macedonia- Dolan Mor - Cuba, Spania- Elisabeth Wandeler/Deck - Elveţia- Valentin Predescu - România- Nabeela Zubari - Regatul Bahrein- Elona Zhana - Belgia, Albania- Daniţa Nain-Rudovici - Bosnia şi Herţegovina- Lucian Perţa - România- Jorge Fernandez Granados - Mexic- Baki Ymeri - R. Macedonia- Acad. Ioan Ţepelea - România- Melcion Mateu - Spania- Tudor Opriş - România- Acad. Grigore Grigore - România- Acad. Carolina Ilica - România

În urma deliberării de la finalul concursului depoezie, s-au acordat următoarele premii:

- Premiul naţional - Acad. Horia Bădescu- Premiul european - Nicole Barriere- Marele premiu internaţional - Acad. Elchin

IskendrzadeConform obiceiului, s-a acordat titulatura de aca-

demician al FOCAIOO, anul acesta onoarea reve-nindu-i regi- zorului, actorului şi scenaristuluiSergiu Nicolaescu.

Festivalul internaţional „Nopţilede poezie de la Curtea de Argeş”

Dumitru M. Ion Carolina Ilica

29


Cronică

AdrianMelicovici

Încă din anii copilă-riei, Corina Gabriela îşiscrie gândurile într-uncadru epic fără egal înscriitura literară con-temporană. Mereu în-cercată de experienţetimpurii, trăind zi de zi,ceas de ceas cu spectrulsurorii mai mari, ea îşipoartă paşii cu forţă prinobstacolele existenţei,neuitând niciodată săgândească, să scrie fru-mos, în pagini astăzi în-gălbenite de ani darpăstrate de timp, aşacum orice scriitor demare talent se respectă.

Puţine sunt exem-plele extraordinarului înlumea literară, a creaţiei,cum este cel al Corinei,alintată acum de uniiprieteni cu apelativul ni-ciodată recunoscut în su-fletul ei de ea,„Gabriela“.

Corina Gabriela estepărinte încă de când erape băncile şcolii, acolo deunde a ştiut să extragă cuo îndemânare soră cu ta-lentul tot ce i-au spusdascălii, pentru ca puţinmai târziu, să aştearnă laceas de seară târzie gân-duri şi cugete care în cu-rând, vor apărea ca o

răsplată a vieţii, suferin-ţelor, încrederii, speran-ţelor, într-o carteformidabilă, aceea carepoartă spiritul celei reîn-carnate cumva în frumu-seţea inimii sale, IuliaHaşdeu. O carte care vaexploda meritoriu şi pre-cum o ploaie de stele înfrumuseţea culturii ro-mâneşti. O carte a căreisemnătură o va purta,după ani de suferinţă, deaşteptare, de iluzie şi to-tuşi, de mare luptă cuputerea din ea însăşi.Forţa Corinei Gabrielaemană ca o perpetuare aabsolutului sufletesc, în-trecând orice creaţieapărută până astăziscrisă de cineva, aşa cumo face ea, în culturanoastră.

Corina Gabriela aplâns şi a râs cu propriulei destin, greu încercat,mereu tată şi mamă pen-tru copiii ei, care astăzitrebuie să ştie că au de cesă fie mândri de părin-tele lor. Şi-a purtat cru-cea suferinţei prinnoroaiele drumurilor bă-tute la grădiniţa unde aeducat sute de copii, casă-i facă astăzi mai pu-ternici, mai încrezători şimai frumoşi. Şi-a ţinutbăiatul bolnav în braţe,cale lungă, a suferit şi a

murit cumva, lângă patulspitalelor bucureştene,necăjită de o soartă pecare nu a meritat-o ni-ciodată. Şi-a dus fetiţadrum lung, în capitalatot puţinul ei s-a risipit,ca să-şi vadă copii sănă-toşi şi scăpaţi de urgiadestinului.

Corina Gabriela nu aîncetat niciodată să fietotul pentru familia ei,pentru sora şi copiii ei,pentru părinţii săi şipentru cei care au înţelescum trebuie iubită şi maiales respectată. CorinaGabriela este printre al-tele, o romantică. Fiecă-rei palme primite înviaţă i-a răspuns cu altecuvinte, mereu aşter-nute, în manuscrisele eicu adevărat uimitoare,care vor face istorie. Fie-care pagină de jurnal aînsemnat pentru ea trăi-rea din plin a etapelorunei vieţi născocite deun destin deseori crud cuea. Dar a strâns cu şi maimultă tărie forţa reuşitei,apropiindu-se întot-deauna de Dumnezeu,mereu atentă cu priete-nii dar şi duşmanii de-opotrivă. De aceea,astăzi, cineva, acolo sus,o iubeşte.

Felul de a scrie al Co-rinei Gabriela este în pri-

mul rând unul care tepansează sufleteşte, pre-cum un dar binefăcătorşi vindecător al spiritu-lui. Ea vine cumva dinastralul unde şi-a întâl-nit sufletul pereche, ne-glijându-l pe celpământean, care fiindmuritor, automat este şiplin de greşeli şi de pă-cate. Corina Gabrielavine dintr-un trecut în-depărtat printre noi,prin scrierile sale, de-monstrând că a fost "acolo", purificându-se înprimul rând pe sine şiapoi pe cei către care în-totdeauna şi-a trimisvorbele calde şi învăţătu-rile cu care a fost înzes-trată de un talenthalucinant, tocmai pen-tru că i-a fost dăruit deDumnezeu.

Corina Gabriela esteun balsam al aduceriiaminte către suflete ple-cate dintre noi, astăzi şimai prezente, prin ea şiprintre noi. Exprimareaepitetică şi sintezelecreate de ea despre ce afost, ce este şi ce va fi,aduce un ego neaşteptatşi o regăsire a sineluiprin transpunerea as-trală a gândurilor cătrealt suflet, neştiut şi nevă-zut, în universul ale căreilimite par să nu existepentru ea. Cu scrierileCorinei Gabriela călăto-reşti în timp şi te trans-pui în viitor, venind dintrecut şi înţelegând dato-rită ei esenţa existenţei,exprimată prin frumosu-i cuvânt, aşezat sub rezu-matul unor trăiriinterioare absolut inega-labile.

Despre CorinaGabriela Ciobanu,

scriitoare şi spiritnemuritor în

frumuseţea vremurilor


30


***

Corina Gabriela călă-toreşte continuu. Simteşi vibrează, emanândacea chemare către sen-sul deloc caduc al unorexprimări care la primavedere, pot părea ireale.Tocmai în asta constăfrumuseţea rândurilorscrise de ea. Autoareapoposeşte în visele eimereu înaintea celor-lalţi, avansând ideea însubconştientul cititoru-lui că se află cumva în-aintea timpului, fără săuite să ia lângă ea şi ex-plicaţia neînţeleasă încăa trecutului prin foto-grafiile la propriu şi lafigurat ale clipelor dupăcare tânjeşte în marea eidragoste de viaţă şi defrumos.

Este clar că ne con-fruntăm cu un moment

tot mai apropiat, poateapogeu al aşteptărilor,în sfârşit împlinite, aleCorinei Gabriela. Pe nu-mele său de fată, Cio-banu, Corina Gabrielanu uită să îşi ierte părin-ţii şi să-i iubească pen-tru anii lor, mulţi lanumăr, petrecuţi îm-preună. I-a dus singurăşi cu fruntea sus pe ulti-mul drum, dar de fapt,în esenţa momentuluigreu încercat, a deschiso nouă filă în viaţa ei, deacum încununată deapropiatul succes şi ex-plozia sa literară care vazdruncina din temeliibenefic, frumos, simpluşi într-un , mod de-adreptul miraculos, lite-ratura românească.

Corina Gabriela stră-bate cerurile şi pămân-

tul dintr-un condeiaparte, unic, fiind în-ainte de toate au-toare a unei creaţiide mare succes, în-săşi viaţa sa. Căciprin suflet şi trăireintensă în astral şiprin propria exis-tenţă, ne aduce bu-curia cuvântului, azâmbetului şi maiales, a unui stil de-adreptul inconfunda-bil, care face din ea ostea mereu străluci-toare printre noriivremurilor.

Cineva spunea cătrebuie să ai grijă ceîţi doreşti, căci sepoate împlini.

Corina Gabrielaşi-a dorit şi astăzi,visul ei se împli-neşte!

George Tei

Nu mai ştiu când voi fiŞi nu cred că am fostChihlimbar pentru toţiÎn acest adăpost

Călător spre târziu,Mai aproape de cerNumai azi, neştiut,

Am venit să îţi cer

Şi aş vrea să te portÎn adâncu-mi rebelCă mai am de trăitÎnc-o viaţă cu EL

Mă întorc să te am,Peste ziuă, stindard,Dându-mi seama că nu

Pentru mine mai ard

Şi atunci, când mai cadÎntr-o lacrimă gri,Doar la tine gândescCă de mâine îmi scrii

Un destin mai bogatÎn cuprinsuri şi înRenegări, reveniri;Drumurile îngân... -

Dar, de vineri, mă schimbÎntr-un alt anotimpŞi voi trece spre noriSă reintru-n Olimp

Mai apoi, când se vaÎmplini ce nu am,Îndrăzni-voi să-mi facDoar o casă c-un geam

Să te văd că mai eşti,

Să te ştiu că mă vreiDoar un simplu decorRătăcind printre tei

Poate, mai însetatDe idei şi desfrâu,Mă închin şi mă rogSă trec fiece râu

Şi avid de iubiriVoi mai ninge tiptilPeste culmi şi prin gerCând vei arde - fitil

Tot ce nu mi-a fost stins,Anii ce nu i-am ştersSă îi tai când vor fiSă îngheţe-ntr-un vers...

Am trecut, dar nu tot.Chiar nu ştiu ce am scris! Pentru voi, reîntors,Eu - poetul proscris...

Baladăpentru

tine(dedicată Ancăi Stratulat)

Despre Corina Ciobanu....continuare din pagina 29

31


Poezia vieţii, poezia morţii

Ah, voi sanii, sanii!Şi voi cai, voi cai!Numai dracul v-a scornit, mişelul!Peste stepa-n goană cu alai, Râde pîn' la lacrimi clopoţelul.

Pretutindeni, prin pustiuri reciLuna nu-i, nici glas de câini, nici ceaţă.Încă n-am îmbătrânit pe veci, Hai, dă-ţi suflet, viaţa mea-ndrazneaţă.

Cîntă-n spargul nopţii, vizitiu, Te-nsoţesc de vrei, dar cu tristeţe, Despre ochii umezi care-i ştiuŞi despre voioasa-mi tinereţe.

Pălăria mi-o pleoşteam ades, Puneam calul între hlube late, M-aşezam pe-un braţ de fân ales, Şi pe urmă, ţine-te, măi frate!

Cum mă mai împăunam, zburând!Şi-n tăcerea nopţilor stufoase, Gureşa-mi harmonică oricîndSucea capul fetelor frumoase.

...Totu-i dus. Fugarul a pierit.S-a schimbat şi părul meu şi glasul.De prea mult voios pălăvrăgitŞi-a pierdut harmonica mea glasul.

Sufletul mi-i totuşi plin de rost, Gerul şi zăpada-mi saltă ţelul, Fiindcă peste toate câte-au fostRâde pîn' la lacrimi clopoţelul.

BosforulEu n'am văzut, persano, Bosforul

niciodată, Să nu mă'ntrebi de dânsul că nuştiu să răspund.În ochii tăi văd mareapentru întâiaşi datăCum flacăra albastrăşi-o pâlpâie la fund.

Ducând postavuri scumpeţi suluri de matasă, N'am mers cu caravanaspre falnicul Bagdad.Înclină, pentru mine, statura tafrumoasă, Lângă genunchii proaspeţitristeţea să mi-o scad.

Rugându-te, zadarnic îmi umilesc mândria, Puţin de tot îţi pasădacă-ţi şoptesc încet, Că acolo departe în ţara mea Rusia, Sunt pentru toata lumeacel mai vestit poet.

Harmonica prin mine răsună năzdrăvană, Aud cum latră câinii la luna altui cer.Au n'ai vroi tu oare,ciudata mea persană, Sa-mi vezi albastră ţarade spice şi de ger?

Prin locurile-acesteanu-s numai într'o doară, Chemarea ta fierbinterăzbise traiul meu, Iar braţele, mai albe decât o primavară, Aşa ca două aripi mă'nfăşurau mereu.

Demult eu nu mai cautîn soarta mea hodina, Desi trecută viaţa n'o blestemşi n'o'nfrunt.O, rogu-te vorbeşte,de vrei, despre lumina, Despre ţinutul vostru în care uit că sunt.

Harmonica din suflet înăbuş-o cu şoapteŞi cu parfum de famec adapă-mă oricât, Ca după una blondăce-i hăt la miază-noapte, Să nu regret atâta, să nu suspin atât.

Cu toate că Bosforul

nu l'am văzut vreodată, Îţi voi vorbi pe urmade raiul lui profund, Că'n ochii tai văd marea pentruîntâiaşi dataCum flacăra albastrăşi-o pâlpâie la fund.

Mi s-a urât la vatra meaTânjind prin hrişca şi secară.Natalul prag îl voi lăsaŞi-am să pornesc, tâlhar, prin ţară.Pe-amiaza bala de pe lac, În vreo coliba neştiută, Un prieten, lama de tureac, C-un ochi la mine, o să-şi ascută.Când soarele pe drumul strâmt, Va-ntinde-o panză ca de ceară, Aceea-al cărei nume-l cânt, O să mă dea pe uşă-afară.Şi-acasă iar am să revinŞi flăcări noi vor linge zguraŞi-ntr-un crepuscul de venin, Am să mă spânzur cu centura...

Nu Regret,Nu Mă Jelesc, Nu StrigToate trec ca floarea spulberată.Veştejit de-al toamnei mele frigNu voi mai fi tânăr niciodată.

N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acumInima racitp prea devremes-o pornesc din nou la drumstamba luncii n-o să mă mai cheme.

Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar, Pui pe buze flacăra porniriiŞi pierdutul prospeţimii harCu vioiul clocot al simţirii!

În dorinţi încep zgârcit să fiu, Te-am trăit sau te-am visat doar viaţa?Parcă pe un cal trandafiriuVesel galopai de dimineaţă.

Toti suntem vremelnici pentru veciRar ning fragii frunzele deşarte…Binecuvantat să fie deciCă trăiesc şi că mă duc spre moarte.

Serghei Esenin

32


Poezia vieţii, poezia morţii

ClopoteleI. Clopoţei de sanie,Clopoţei de-argint!O, ce lume de-ncântărie-n duiosul lor alint!Cum clinchesc, clinchesc, clinchesc,În văzduhul nopţii reci,De când stele ce clipescSus pe cer, din ochi clipescCu descântul lor de veci;Şi se prind în mers, mers, mers,Într-un fel de runic vers,Într-o tintinabulare muzical doi-nind din eiClopoţei, clopoţei, clopoţei, clopoţei,Clinchete şi singhete de clopoţei.

II. Clopote de nuntă,Clopote de aurO, ce lume fericită-n armoniosullor tezaur!Şi pe-al nopţii dulce vântCum îşi cânt-al lor descânt!Şi din notele-n risipă,Dimpreună,Ce cântare se-nfiripăPentru turtureauace ascultă, cu-o aripăPeste lună!Din sonorele caliciiCe talaz masiv de eufonice delicii!Ce de hohote!Ce de clocote!Cum rostogoleste-n şopote,Răpitorul ritm de clopoteCântecul si-ncântecul de clopoteClopote, clopote, clopote,Clopote, clopote,

clopote, clopote,Clangătul şi zăngătulde clopote!

III.Clopote de-alarmă, clopote de-aramă!Ce fantastice terori tulburarea lorproclamă!Şi-ntr-al nopţii aspru vântCu ce spaimă ne-nspăimânt’!Prea-ngrozite spre-a grăiPot răcni, răcni, răcniÎn discordie nebunăÎntr-o aprigă chemarede-a da ajutor la foc,Într-o înfruntare-adusăsurdului, sălbaticului foc,Ce se urcă sus, mai sus, c-un dorbeat de nenorocŞi-o-ncordare-alucinatăSpre-a stinge-acum,acum sau niciodată,Palid închipata lună.Oh, clopote, clopote, clopote!Ce poveste spun înfricoşatele lorşopote,Şi ce vaer!Cum mai sună, bat şi rag!Ce de spaime-aruncă-n largÎn sânul tremurătorului aer!Ci urechea desluşeşteÎntr-un huiet, într-un vuiet,Cum primejdia se-nvolbură şicreşte;Ci urechea prinde-n şopoteDintr-un hohot,Dintr-un tropot,Cum primejdiase-afundă şi dă-n clocote,În afundul şi în clocotelefuriei de clopote,Clopote, Clopote, clopote,În ţipătul şi strigătulde clopote!

IV. Clopote de-ngropăciune, clo-pote de fier!Ce solemne gânduri cântă în pro-hodul lor sever!Si-ntr-o noapte fără vântDe ce spaimă te-nspăimânt’!Cu al glasului lor

patetic freamăt!Căci un sunet izbucnitDin gâtlejul lor dogitE un geamăt.Clopotarii, clopotarii, Sus în turle peste ariiSinguri stând,Cei ce sună, sună, sună Melancolicul comând,Se simt mândri să ne punăPeste inimi un mormânt.Ei nu-s oameni şi nici fieri.Nu-s bărbaţi şi nici muieri,Ci-s furtună:Craiul lor e cel ce sună ;Şi el tună, tună, tună, tunăUn paian de clopote!Sânul lui e-n zvocoteDe acest paian de clopote!Iar el joacă, joacă-n hohoteŞi se prinde-n mers,mers, mers,Într-un fel de runic vers,Cu sunetul de clopote,Clopote, clopote, clopote,Cu tunetul de clopote.Şi se prinde-n mers, mers, mers,În funebre ropoteÎntr-un vesel, runic vers,Cu dangătul de clopote,Clopote, clopote, clopote,Clopote, clopote,clopote, clopote,Clopote, clopote, clopote,Cu bocetul şi mugetulde clopote.

Traducerede Dan Botta

Edgar Allan Poe

33


Divertisment

Claudiu Duică

Rasa de caiCamargue

Originar din Camar-gue, o insulă din DeltaRhonului, aflată în sudulFranţei, calul cu acelaşinume este reprezentantulunei rase primitive, ju-mătate sânge. În trecut,acesta trăia în libertate şise reproducea ca şi calulsălbatic. Se considera caar proveni din caii orien-tali, asiatici sau mongoli,lăsaţi aici de sarazini. Separe că în evoluţia acesteirase a existat, de aseme-nea, şi o influenţă a cailorBarb, în secolele VII şiVIII - rasă ce a fost intro-dusă în aceste regiuni decătre cuceritorii din Pe-ninsula Iberică.

În anul 1775, în Ca-margue, a existat o her-ghelie de astfel de cai,care erau folosiţi lamunci agricole, îndeo-

sebi la treieratul grâne-lor. După Grognier, calulCamargue avea urmă-toarele caracteristici:talie mica (52 - 56 cm.,132 - 142 cm.), cap uscă-ţiv, mare, de formă pă-trată; profil drept sauuşor concav; privire inte-ligentă; gât drept, sub-ţiat; corp rotunjit şicompact; piept adânc;extremităţi uscate şi sub-ţiri, dar puternice; coatelargi; chişiţă scurtă. Lanaştere, calul prezintăun strat de păr negru saumaro închis la culoare,iar pe măsură ce creşteblana lui devine tot maideschisă la culoare,parul iniţial ameste-cându-se cu fire albe,până când aceastaajunge complet albă. Înciuda dimensiunilor salemici, calul Camargue areputerea de a transportagreutăţi mari.

Pentru a păstra carac-

teristicile iniţiale alerasei, în anul 1976, gu-vernul francez a stabilitstandarde de rasă şi a în-ceput înregistrarea prin-cipalilor crescători aicalului Camargue.

Este un cal agil, inte-ligent şi rezistent şi areun temperament calm.În prezent este folositpentru jocuri ecvestre,dresaj şi echitaţie delungă distanţă, fapt pen-tru care popularitatea saeste în continuă creştere,cel puţin în Franţa.

Rasa de caiKirghiza

Calul din această rasăeste cel mai desăvârşittip al stepelor kirghize,situate în partea de N-E aMării Caspice. Judecânddupă caracterele sale, sededuce mai mult origi-nea mongolă. Calul kir-ghiz are o talie mică, de1,46 m până la 1,48 m.,

capul mare, în raport cugâtul, profilul convex,mai cu seamă în regiuneafrunţii. Ochii nu preamari, însă foarte vioi,urechile mobile, gâtul cade cerb - caracteristică atuturor raselor de stepă,greabănul destul de ridi-cat, spinarea convexă,crupa scurtă şi teşită,coada prinsă jos, lungă,pieptul bun, membrelescurte, bine prinse, rezis-tente şi musculoase - celedinapoi sunt defectuoaseca aplomb, coate de vacă,copite mici cu un foartebun corn. Moţul, coamaşi coada sunt abundente.Culoarea predominantăeste brun-roşcată(roibă).

În aparenţă, calul kir-ghiz nu este un cal fru-mos, însă, prin calităţilesale, se poate spune căeste un cal bun. Este unanimal viguros, ager, rus-tic, sobru şi foarte rezis-tent. Aceste calităţi sedatorează, în principal,vieţii nomade pe care oduce. Expus tuturor in-temperiilor, nu poate fidecât sobru şi foarte rezis-tent. Este utilizat atât lacălărie cât şi la tracţiune.

Iepele kirghize suntmulse, din laptele lor fa-bricându-se kumisul - obăutură fermentată,acidă şi puţin alcoolică,foarte apreciată de cătrepoporul kirghiz şi nunumai. Kumisul este obăutură cunoscuta încă

Calul, un animal puternic,înţelept şi util (9)

Camargue


34


Divertisment

din Antichitate, care se

produce în condiţiile de

stepă, unde variaţia de

temperatură nu este aşa

de mare, iar climatul

este uscat. Cea mai priel-

nică regiune pentru fa-

bricarea acestei băuturi

ar fi, potrivit zootehniş-

tilor ruşi, regiunea Sa-mara. Iepele care suntmulse de la 6-15 ani daucea mai mare cantitatede lapte. Semnele iepelorkirghize bune lăptoasesunt următoarele: sfâr-curi mari şi lungi, pieleade pe uger subţire şi lu-cioasă, ugerul mare,moale după muls, vineleugerului evidente. Aces-tea dau un litru şi jumă-tate până la doi litri delapte pe zi.

Caii kirghiz au fost ul-terior îmbunătăţiţi, maiales cei de talie mare,care erau cumpăraţi învederea remontei cavale-riei teritoriale a cazacilordin Oremburg şi Ural.Caii kirghizi puteau fi gă-siţi în provinciile Samaraşi Saratov şi în târguriledin provinciile Simbirsk,Viatka, Perm şi Torida.

Calul, un animail puternic....continuare din pagina 33

Kirghiza

Sergentul Vasile Alecsandri

Pe drumul de costişe ce duce la Vaslui

Venea un om, cu jale zicând în gândul lui:

"Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă...

Aş vrea să zbor, şi rana din pulpă nu mă lasă!"

Şi bietul om, slab, palid, având sumanul rupt

Şi o cămaşă ruptă bucăţi pe dedesupt,

Păşea trăgând piciorul încet, dar pe-a lui faţă

Zbura ca o lumină de glorie mareaţă,

Şi-n ochii lui de vultur adânci, vioi şi mari

Treceau lucioase umbre de eroi legendari.

Opinca-i era spartă, căciula desfundată,

Dar fruntea lui de raze părea încoronată.

Calică-i era haina, dar străluceau pe ea

Şi crucea "Sfântul Gheorghe" ş-a "României Stea".

Românul venea singur pe drumul plin de soare,

Când iată că aude fanfare sunătoare

Şi vede nu departe în faţa lui venind

Un corp de oaste mândră în aur strălucind.

Erau trei batalioane de garda-mpărătească

Mergând voios la Plevna cu dor s-o cucerească.

În frunte-i colonelul semet, pe calu-i pag,

La bravii săi tovarăşi privea ades cu drag,

Şi inima în pieptu-i bătea cu foc, deşteaptă,

Căci el visa, privindu-i, la lupta ce-i aşteaptă.

Deodat' el dă cu ochii de searbădul român

Ce stase-n loc la umbră, sub un stejar bătrân,

Şi mult se minunează, şi nici că-i vine-a crede

Când crucea "Sfântul Gheorghe" pe sânul lui o vede

Ş-opreşte regimentul, iar bravul colonel

Se-nchină la drumeţul, s-apropie de el

Şi-i zice cu blândeţe: "De unde vii, străine?"

"Vin tocmai de la Plevna." "Cum e acolo?" "Bine."

"Dar aste decoraţii cum, cine ţi le-a dat?"

"Chiar domnitorul nostru ş-al vostru împărat."

"Dar pentru care fapte?" "Ştiu eu?... Cică drept plată

Că am luat eu steagul reduţei... şi pe dată

Cu el, străpunşi de glonţuri, ne-am prăbuşit în şant..."

"Dar ce rang ai, voinice?" "Am rang... de dorobanţ!"

Atunce colonelul, dând mâna cu sergentul,

Se-ntoarce, dă un ordin... Pe loc, tot regimentul

Se-nşiră, poartă arma, salută cu onor

Românul care pleacă trăgând al lui picior.

35


***

Vasile Alexsandri pag. 1Ion Iancu Vale 3Mircea Micu 3Mircea Horia Simionescu 4Theodor Codreanu 5Florea Turiac 7Victor Sterom 8Mihai Antonescu 9Florentin Popescu 10Monica Mureşan 12Manuela-Elena Dragoş 14Ion Murgeanu 15Ioan Ţepelea 16George Elliot Clarke 16Melania Cuc 17Elona Zhana 18

Baki Ymeri 18Ioan Seni 19Vavila Popovici 21Al. Florin Ţene 22Menuţ Maximinian 23Gheorghe Palel 25Emil Perşa 26Valeri Toderici 26Ştefan Petra 27Ion Iancu Vale 28Adrian Melicovici 29George Tei 30Serghei Esenin 31Edgar Allan Poe 32Claudiu Duică 33Radu Mihai Crişan 36

În acest număr au semnat...

Colegiul director: Grigore Grigore, Claudiu Duică, Florea Turiac, Gheorghe Palel, Gandy GeorgescuAdresa redacţiei principale: Aleea Arcaşilor,bl. 36, sc. B, ap. 23, Târgovişte, România

Telefoane: 0722 702 578, 0741 732 122

E-mail: [email protected]

0730 863 602 � [email protected] � Culegere text: Reta Sofronie � Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Tehnoredactare:

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov,, Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, TurnuSeverin, Hunedoara, Mangalia, Olăneşti, Oradea, Ploieşti); - Alte ţări: Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa,Gibraltar, Italia, Macedonia, Republica Moldova, Serbia, S.U.A., Ucraina. � Fotoreporter: Tiberiu Rusescu

Sponsor: Claudiu Duică

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte � ISSN 1843-035X

Grafica acestui număr este semnată de Andreea Mierlea din Târgovişte.

[email protected] 863 602

36


Gardă la cuvânt

Radu Mihai CrişanAcesta este încă un

motiv pentru care amrostit apăsat cuvântul«cetăţeni». Căci, atâtavreme cât, de pildă, pefiecare paşaport, indife-rent de etnia titularuluisău, va sta scris NAŢIO-NALITATEA: CETĂ-ŢEAN ROMÂN, oriceinfracţiune de dreptcomun comisă peste gra-niţă de către persoanecare fac parte din oricealtceva numai din naţiaromână nu, va fi pusă destrăinătate în seama ne-amului românesc, carenu a săvârşit-o… Maimult, va fi exploatatăduşmănos împotriva luichiar înlăuntrul ţării,prin acţiunea dizolvantăa atâtor şi-atâtor organede presă care, în relata-rea evenimentelor, ig-noră cu desăvârşireesenţiala diferenţă decare-am vorbit.

Referitor la cea de adoua dumneavoastră în-trebare:

Dacă expresia folosităde mine «marele lumi-nător de conştiinţă hotă-rât de Dumnezeu pentrunaţiunea română», con-sideraţi că este inadec-vată pentru Eminescu,vă rog să-mi sugeraţidumneavoastră cum s-ar

cuveni să calific un omcare, în doar două vorbespus:

- este părintele ideo-logiei naţionale moderneîn evoluţia noastră;

- care dintre toate ge-niile neamului românescrămâne şi azi singurulcare a investigat toatedomeniile de activitatefundamentale naţiunii şia avansat soluţii pentrupropăşirea lor;

- şi care şi-a întemeiatîntregul sistem de gân-dire (străbătut de la uncapăt la altul, ca de un firroşu, de primatul adevă-rului şi al iubirii deneam) pe valorificareaorganică a raporturilordintre naţional şi univer-sal, conţinutul său po-tenţând experienţa şitradiţia românească,prin ceea ce le este com-patibil şi le-ar putea fi fo-lositor, din marele izvorde înţelepciune: omeni-rea.

V. Spuneţi-mi vă rog,dumneavoastră susţineţică nu sunteţi rasist. Dardespre Eminescu ce pă-rere aveţi în această pri-vinţă? “Gurile rele”vorbesc mereu de xeno-fobia şi de antisemitis-mul lui…

Doamna Airinei,Mai întâi, ca să fim si-

guri că vorbim aceeaşilimbă, simt nevoia unorprecizări terminologice.

Atât termenul «xeno-fobie», cât şi cel de «an-tisemitism» suntactualmente folosiţi im-propriu.

Înţelesul lor autenticeste:

1. xenofobia: frică faţăde străini - înţeleşi capersoane (inclusiv colec-tive: neamuri) -, iar nici-decum de ură împotrivalor. Obârşie: xeno –străin şi phobos – frică;

2. antisemitismul:aversiune faţă de semiţi– înţeleşi tot ca per-soane. Cuvântul «se-miţi» desemnează toatecele mai bine de 20 deneamuri descendente alepatriarhului biblic Sem,care neamuri includ, iro-nia sorţii, şi pe arabi, darşi pe evrei.

Spun «ironia sorţii»având în vedere adversi-

tatea istorică reciprocădintre evrei şi arabi, no-torie de veacuri pe planmondial.

Şi-atunci, mă cutre-mură următorul gând: săfie oare evreii cei maicrunţi antisemiţi?!

De aceea, pentru aputea să mă fac înţeles însocietate, folosesc cei doitermeni în înţelesul lorconsacrat, deşi este de-naturat, dar, totodată,îmi iau îngăduinţa să su-gerez ca forme, chiardacă nu desăvârşite, ori-cum mai proprii:

- pentru adversitateacontra străinilor ca per-soane: «antixenie»;

- iar pentru cea împo-triva evreilor ca per-soane: «antiiudaism».

Va urma

„Înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea claselor productive,iată răul organic, în contra căruia o organizare bună

trebuie să găsească remedii.“

Testamentul politic allui Mihai Eminescu (7)

32 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/32.pdf · Revistă premiată cu...

Documents

Transcript of 32 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/32.pdf · Revistă premiată cu...