onomastic ce nu ni se mai poate fura - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/27.pdf ·...

Revistă premiată cu medalia şi diploma„Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale

27Anul 4

ianuarie 2010

Revistă literară şi de cultură românească

Dicţionaronomastic

AGLAIA Părul năclăit almătuşii Aglaia cade, uneori,în checul care a făcut-o renu-mită. Îl descoperă soţul ei,gurmand dar iertător...

Continuare în pagina 5

Ion Iancu ValeŢara noastră a fost,

este şi va rămâne. Da, a fostşi va fi o ţară hărăzită dePronia Celestă cu bogăţii im-portante deasupra şi sub pă-mântul ei, cu o poziţie şi cuo configuraţie geografică deexcepţie, din această pricinămereu râvnită, siluită, je-fuită... Ţara noastră are şiun popor frumos sufleteşte,zămislitor de talente şi deminţi geniale, dar asiduu şi

cu metodă denigrat, umilit şimarginalizat, tocmai pentrua i se fura fără opreliştiaurul, pădurile, petrolul,apele, ţarinile, forţa demuncă, inteligenţa, dar maiales identitatea şi condiţia deveche civilizaţie şi de neamintegru şi liber pe pământu-rile ei şi în lume...

Ţara noastră însă, şinaţia română, într-un mo-ment de Graţie Divină a pri-mit spre cinstirea, mărirea şidăinuirea lor o bogăţie spiri-

tuală unică, imensă şi veş-nică, intrând cu trecereatimpului, tot mai adânc înconştiinţa oamenilor şi, înconsecinţă, cu nemaiputinţăde a ni se mai fura. Căciaceastă avere, mai impor-tantă, poate, decât tot auruldacic şi alte tezaure furate,este şi va fi mereu MihaiEminescu. Mihai Emi-nescu, Oul perpetuu al re-naşterii neamului nostru.Mihai Eminescu, Semnezoteric al sensurilor sacre

ce le reprezintă cuvinteleţară şi neam. Mihai Emi-nescu, Cârja noastră men-tală, terestră şi universală,de care se va sprijini oriceromân adevărat, la ceas greude restrişte, oriunde s-ar aflael. Amin.

Poetul lunii februarie:Melania CucDreptul la replică/Nu va apărea în ziare.Poporul meu dansează vals/În jurul gheţaru-lui care/Salivează peste Titanic./Iubiri ne-consumate/Sunt nimicite/În burta rechinilor.Pe sub norii cârpiţi la ochi...


„Ţărâna orbilor“Viitorul începe acum...Nu o să mă mai întâlnesc cu primăvara deacum./Nu se va mai întoarce. Demonii grişi-au înţepenit privirile între noapte şi zicroind ziduri de ceaţă/singurei speranţecare mă mai ţine în viaţă....


Text despre cevace nu ni se mai poate fura

Tezism şiliteratură

A FOST de mirare pentruunii comentatori faptul că,după ce a dat un roman re-marcabil precum “Groapa”,Eugen Barbu a scris ...


Posibilităţisuprapuse îninvizibil

Vestală albă în umbraChindiei. Scenarii dedublate,autoupanişade. Reabilitarealui Platon, kaironomie...


Pictură de Vasile Neguş � detaliu

George Anca pagina 8Ioan Alexandru 4Mihai Antonescu 6A. E. Baconski 4Vasile Barbu 20Nicolae Băciuţ 24Petre Birău 10Silvia C. Chivireac 20Eugenia B. Ciocoboc 20Lucian Constantin 10Florian Copcea 12Radu M. Crişan 3Tudor Cristea 7Melania Cuc 9Melania Cuc 16Ella Davidescu 17Mircea Drăgănescu 20Claudiu Duică 23G. R. Georgescu 18Nicolae N. Horia 20

George Lifa 20George Lixandru 15Ştefan N. Maier 24Alexandra Mateescu 19Virginia Meheş 17Puiu Moiceanu 20Monica Mureşan 11Lucia Ovezea 21Gheorghe Palel 13Emil Perşa 16Emil Perşa 20Sorin Popescu 14Alina Safta 22M. H. Simionescu 5Florea Turiac 19Ionuţ Ţene 22Grigore Vieru 20M. I. Vlad 20Virgil Voinescu 18Ion Iancu Vale 1

2

nr. 27 � ianuarie 2010

Din

bib

lio

teca

rev

iste

i „C

lim

ate

lit

era

re“

Colegiul director: Grigore Grigore, Claudiu Duică, Florea Turiac, Gheorghe PalelAdresa redacţiei principale: Aleea Arcaşilor, bl.36, sc. B, ap. 23, Târgovişte, România

Telefoane:0722 702 578, 0741 732 122

E-mail: [email protected]

0730 863 602 � [email protected] � Culegere text: Reta Sofronie � Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Tehnoredactare:

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov,, Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, TurnuSeverin, Hunedoara, Mangalia, Oradea, Ploieşti); - Alte ţări: Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa,Gibraltar, Italia, Republica Moldova, Serbia, S.U.A., Ucraina. � Fotoreporter: Tiberiu Rusescu

Sponsor: Claudiu Duică

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte � ISSN 1843-035X

În acest număr au semnat...Cu ocazia zilei sale de naştere,

23 ianuarie,urăm marelui prozator

Mircea-HoriaSimionescu

toată sănătatea de pe lume, puterecreatoare şi noi realizări literare.

La mulţi ani

Ne alăturăm colegilor noştri,Monica Mureşan şi Puiu Moiceanu,

în durerea ce o încearcă, prin pierderea unor oameni dragi şi apropiaţi(tatăl - Gheorghe Mureşan şi soţia - Elena Moiceanu),

rugându-ne pentru forţa şi curajul necesare,în depăşirea momentelor de cumpănă în care se găsesc.

Dumnezeu să îi aibă în grija Lui pe cei duşi într-o „lume“, sperăm mai bună.

Redacţia „Climate literare“

***

Parteneri:Protoeria Pucioasa,

Şcoala „Grigore Alexandrescu“

Sector socio-filantropic:Calea Câmpulung, nr. 131 B, Târgovişte

CUI:9156462

Conturi bancare:Reiffeisen Bank, sucursala Târgovişte

RO79RZBR0000060004296556

Consilier juridic:Jr. Păun Gabriel-VirgilTelefon 0723 631 803

Persoană de contact:asistent social Ivan Iulian

Telefon 0723 576 465

Servicii oferite: �consiliere socială�consi-liere psihologică �consiliere profesională�con-siliere juridică şi reprezentare în relaţia cuautorităţile�medierea relaţiilor cu familia în co-munitatea de apartenenţă�sprijin pentru găsi-rea unui loc de muncă�sprijin pentruîntocmirea formalităţilor de angajare�sprijinpentru păstrarea locului de muncă�protejareaşi integrarea socială a persoanelor aflate îndificultate

Beneficiarii serviciilor: �familiile mono-parentale�familiile cu mai mulţi copii, a cărorvenit se situează sub nivelul salariului minimbrut pe ţară, prevăzut de legislaţia în vi-goare�familiile în cadrul cărora unul dintremembrii suferă de o boală incurabilă (cancer,leucemie, HIV/SIDA etc.)�tineri care doresc săparticipe la activităţi social-filantropice, în regimde voluntariat.

Cine suntem: Biroul de asistenţă socială alFundaţiei „Redarea istoriei“ Târgovişte

Misiune: Acordarea suportului şi asistenţeipentru familiile şi copii din judeţul Dâmboviţa,aflaţi în dificultate.

Fundaţia

„Redarea istoriei“Târgovişte

Împreună pentru a ajuta!

3


Document

Radu Mihai CrişanDeşi bugetul trebuie de-

grevat, cât mai mult, de po-vara susţinerii aparatuluifuncţionăresc hipertrofiat,„avem opinia că, la prima ve-dere şi pe dibuite e greu, denu chiar imposibil, a deosebisinecurile de posturile careîndeplinesc un serviciu real.Iluzia că cutări posturi ar fide prisos se naşte din împre-jurarea că oamenii însărci-naţi cu ele nu pricep nimicdin ceea ce au să facă… Oaredacă subprefecţii ar şti a ad-ministra, ar fi ei de prisos?Căci administraţia cere cu-noştinţe speciale de econo-mie naţională, finanţe şistatistică, pe lângă cunoş-tinţa legilor ţării. Dar unsubprefect care nu ştie im-portanţa unei date statistice:nu ştie să distingă o dare co-munală ruinătoare de unaproductivă, nici o şosea deutilitate secundară de una deabsolută trebuinţă – un sub-prefect care iroseşte în lu-cruri de prisos puterile vii alepoporului e de-a dreptul stri-căcios”.

„La comună şi la judeţ n-ar trebui să fie vorba de ale-geri cu caracter politic. Dinamestecul spiritului politicîn aceste alegeri, unde ce-stiunea nu-i decât de o bunăadministraţie şi gospodărire,rezultă că atâtea conştiinţeproblematice, atâtea per-soane uşurele şi incapabile

sunt chemate a administrainterese de milioane, a face şia întrebuinţa împrumuturipe socoteala contribuabililor,sporindu-le necontenit sarci-nile deja destul de grele, şi anu da acestor contribuabili,în schimbul sarcinilor, decâtneglijenţă, insalubritate pu-blică, lucrări de cârpealăsporadică în stradele dincentru şi, din când în când, şioarecari vexaţiuni. Este oarevorba când se fac alegeri co-munale să se afirme principiipolitice, mai ales la noi înţară, unde avem atâta lipsăde simţ pozitiv, de însuşiriutile, de inteligenţă şi onesti-tate administrativă? Între unprimar inteligent, harnic şionest şi un găgăuţă ori unclaqueur politic cuvintele decoterie trebuie să determinepreferinţa alegătorilor con-tribuabili? Noi ştim că şcoalaai cărei adepţi sunt astăzi laputere răspunde afirmativ laaceste întrebări. Pentruaceşti onorabili nu este nimicmai important decât căpătui-rea înregimentaţilor partidu-lui. La judeţ şi la comunăsunt bani, gheşefturi şi pu-tere; unde sunt toate acesteatrebuie să fie date pe mâna«patrioţilor», cu al cărorconcurs se votează bugetelegenerale ale statului şi două-trei proiecte de legi organiceîntr-o singură noapte sau unmare gheşeft, ca răscumpă-rarea Cernavodă-Chius-

tenge, într-un ceas. Intere-sele comunei însă, bine înţe-lese, trebui să importe (săintereseze n.n.) pe aceia care,nu din prisosul, ci din stric-tul lor necesar, contribuie lacasa comunală (la bugetullocal n.n.). Recomandămprin urmare, cu tot din-adin-sul, tuturor alegătorilor sămeargă la alegerile comunaleşi, cumpănindu-şi bine votul,să aleagă dintre candidaţi nupe aceia ce nu li se prezintăcu alte titluri decât că stau laumbra bairacului liberal-na-ţional, ci pe aceia care le pre-zintă garanţii de capacitate şionestitate administrativă”.

„Dacă alegătorii nu se vorlăsa înecaţi de fraze patrio-tico-reversibile (de fraze si-mulat patriotice n.n.) şi nuvor avea în vedere abstrac-ţiuni gazetăreşti, atunci ţarava merge bine”. Şi, întrucât,„demosul este, adeseori, unsuveran nestatornic, inespe-rient, lesne crezător; preocu-paţiuni zilnice şi absorbireavieţii lui într-un veşnic pre-zent, negândirea lui nici latrecut, nici la viitor, lesniciu-nea de a-i distrage atenţiaprin serbări publice, prin în-treprinderi hazardate, prinexpediente factice, îl fac,adesea, impropriu de a gândimai adânc asupra unei ce-stiuni de interes public, îl facaccesibil pentru fraza mare şisurd pentru adevăr; e bine caochi sobri, care disting măre-ţia înscenării de însuşi fon-dul piesei ce se joacă, să îiatragă atenţia asupra aces-tuia din urmă, pe când sim-ţurile lui sunt uimite departea decorativă a vieţii pu-blice”: iată rolul unei clase demijloc culte, prospere şi na-ţionale, care l-ar face să înţe-leagă că „fără muncă şi fărăcapitalizarea ei, adică fărăeconomie, nu există liber-tate. Celui care n-are nimic şinu ştie să se apuce de nici unmeşteşug (de nici o activitaten.n.) dă-i toate libertăţile po-sibile, tot rob e, robul nevoi-lor lui, robul celui dintâi careţine o bucată de pâine înmână, căci e cu totul indife-rent dacă închizi o pasăre încolivie sau dacă ai strâns, depretutindeni, grăunţele dincare ea se hrăneşte”.

Iar politicienii, la rândullor, să „capete convingerea

că statul român, moştenit dela zeci de generaţii care auluptat şi suferit pentru exis-tenţa lui (pentru ca el săpoată exista n.n.), formeazămoştenirea altor zeci de ge-neraţii viitoare şi nu e jucă-ria şi proprietatea, înexclusivitate, a generaţiei ac-tuale”. Această conştienti-zare este imperios necesară,întrucât, „prin izolarea noas-tră între elemente radicalstrăine, suntem poate singu-rul popor condamnat a nuface politică momentană, cipe secole înainte”, mai alesîn condiţiile în care, „toateputerile apusene ştiu că po-sedăm înlăuntrul nostru (îninteriorul societăţii noastren.n.) veninul descompuneriisociale, demagogia”, iar „po-litica străină, împreună custrăinii care ne guvernează,tind la substituirea elemen-tului român prin scursuri dintoate unghiurile lumii”…„Sărăcia pentru mase e cumult mai deschisă corupţiu-nii decât averea”. „O serioasăturburare socialistă ame-ninţă Europa. Cetăţenii «li-beri, independenţi şiînfrăţiţi» ai republicei uni-versale, care sunt reprezen-taţi [inclusiv prin] prinliberalism, încearcă a răs-turna toate formaţiunile po-zitive de stat. Atentate, scenede uliţă, turburări, încep a-şiarunca umbrele de pe acum.Cercul de oameni într-ade-văr culţi e foarte mic. Împre-jurul acestui cerc e unul maimare, al publicului cult, carepoate să priceapă şi să apre-cieze cultura învăţaţilor, fărăînsă de-a produce ceva peacest teren. Masa e sau in-cultă sau pe jumătate cultă,lesne crezătoare, vanitoasă şilesne de amăgit. Oamenii cucunoştinţe jumătăţite, semi-docţi sau inculţi cu totul,caută a o asmuţi asupra cla-selor superioare, a căror su-perioritate constă în naştere,avere sau ştiinţă. Culturaomenirii, adică grămădireaunui capital intelectual şimoral, nu seamănă cu gră-mădirea capitalurilor înbani. Victoria principiilor li-berale-socialiste însemneazămoartea oricărei culturi şirecăderea în vechea barba-rie. Cultura oricărei naţii e-mpresurată de-o mulţime

oarbă, gata de-a recădea, înorice moment în barbarie”.„În cursul întregii istorii aromânilor putem vedea, laivirea unor pericole mari, în-veninându-se, şi mai mult,urile de partid, netoleranţapolitică”. „Sentimentul isto-ric al naturii intrinseci a sta-tului sau o mână de fier, dinnefericire, lipsesc; aşa încât,departe de-a vedea existenţastatului asigurată prin cârmaputernică şi prevăzătoare atot ce poate produce naţiamai viguros, mai onest şi maiinteligent, suntem, din con-tră, avizaţi de-a aştepta sigu-ranţa acestei existenţe de lamila sorţii, de la pomana îm-prejurărilor externe, care săpostuleze fiinţa statuluiromân ca pe un fel de necesi-tate internaţională. Cumcăacea necesitate internaţio-nală n-are nevoie de-a ţineseama de sentimentele noas-tre intime, de existenţa raseilatine, ci numai de existenţaunui petec de pământ cvasi-neutru lângă Dunăre, ne-adovedit-o cu prisos Congre-sul (de la Berlin n.n.). Ce-ipasă Congresului că se ră-peşte o parte din patria stră-veche a neamului românescca atare? Ce li-i lor de He-cuba? Ce-i pasă cine va locuipe pământul românesc? Ma-terialul de oameni îi e indife-rent, cestiunea europeană eca să existe o fâşie de pământîntre Rusia, Austria şi noileformaţiuni ale fostei Turcii,încolo lucrul le e totuna”. „Is-toria îşi are logica ei proprie:nici un neam nu e condam-nat de a suporta, în veci, unregim vitreg, corupt şi minci-nos. Ne temem că aproape eziua în care simţul conservă-rii fizice, revoltat de maltra-tările administrative şifiscale şi de exploatarea ex-cesivă din partea străinilor,va preface poporul nostruîntr-o unealtă lesne de mâ-nuit în contra chiar a exis-tenţei statului”…

Prin urmare: atenţie!„Greşalele în politică suntcrime; căci în urma lor su-feră milioane de oameni ne-vinovaţi, se-mpiedicădezvoltarea unei ţări întregişi se-mpiedică, pentru zecide ani înainte, viitorul ei”.

„Înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea cla-selor productive, iată răul organic, în contra căruia o

organizare bună trebuie să găsească remedii.“

Testamentul politic al luiMihai Eminescu (4)


4

Imn Catre NecunoscutiAm trăit întotdeuna printre oameni umili, Necunoscuţi şi mereu contopiţi în mulţime, Mari şi mici, veseli şi trişti, urâţi şi frumoşi, Cutezători şi veşnic neliniştiţi ca plopii, Cu pieptul larg întâmpinând furtunile, Sau melancolici visând la pierdutele umbre, Dormitând între vaga părere de răuPentru cele ce n-au fost să fieŞi calmele speranţe viitoare.Lor le-am fost flaut deznădăjduit, Tulnic de seară lină şi fluiera nebună;Râzând şi plângând, aşteptând primăvara, Ghicind ziua după formele norilor, Întorcându-mă în amurg pe străduţe obscure, Din anii mei o parte i-am petrecut cântândImnuri domoale de slavă.

Am trăit întotdeuna printre oameni umili, Cei care-nalţă oraşe şi schimbă temeliile lumii –După ei veşnic umblă vântul şi ploaiaSărutându-le urmele. Cu funtea înclinată, În faţa lor mărturisindu-mi darul, Nu strig cuvinte goale, ci-aş vrea să-i simt trecândPrin visul meu ca printr-un câmp deschisCu neînşelătoare orizonturi, Să treacă mereu chiar dacă nu-şi vor da seamaCă merg printr-un ţinut ce le aparţine.Numele meu să treacă întreg asupra lor, Să rămân ca fântâna pierdută în şes, Pe care nu ştii niciodată cine-a zidit-o, Singură între câţiva ulmi ori salcâmi, La răscrucile vremii.Temei de plâns să nu-i fiu nimănui, Ci pururi să fiu unde sunt - unde-am fost totdeauna,

Prin lume cântăreţ rătăcitor.

Înainte de vreme cărunt ca o salcie, Stau în amiaza zilei uimit de-atâta soare, Şi mă întorc mereu pe unde-am fost, Printre cei fără nume, Şi singur mă confund cu fiecare.

TransfigurareNici gândurile voastre, nici florile nu-mi spun, Nici negurile toamnei, că sunt ieşit din minte –Ci numai mie-mi pare mereu că sunt nebun, De vreme ce-mi prind viaţa şi moartea în cuvinte.

Ard în lumina zilei de parcă uit că n-amDecât un drum prin iarbă, un singur drum şi-o poartăPrin care voi pătrunde ca luna-ncet prin geam, Sau liniştea din sălcii rotind în Marea Moartă.

Mă bucur când mai trece un an şi-un anotimp, Când prin oglinzi străine îmi rătăceşte chipul, Şi iar mi-aduce vremea acelaşi dor să-mi schimbInelul meu cu-al mării ce l-a-ngropat nisipul.

Trăiesc mai mult cu roua câmpiilor, mai multCa pasărea padurii şi poate că mi-e bine:Văd ridicată steaua de-al cărei semn ascult, Văd risipită ora de plumb din care vine.

De-acum e dimineaţă pe cer ca un surâsPe faţa răvăşită. De-acum e aurora ...Stau şi-mi gravez în suflet ca-ntr-un mărgean deschis, Cu litere tăcute, speranţa tuturora.

Rugă tăcutăMă rog luminii să coboareUmblând peste pădure ca o boare –Brazilor adormiţi mă plec să le sărutBărbile lungi – frunzişului căzutPaşii mei rari îi povestesc în şoapteSpaime cerbilor de miazănoapte.Mă rog peregrinului, tristului vânt, Să uite dacă sunt sau nu mai sunt, Să poarte printre lacuri mai departeViaţa de pasăre a frunzelor moarte –Mă rog pădurarilor să lase

Deschise uşile colibelor joase, Cărărilor mă rog să mă caute poateCând noaptea va fi dusă jumătate, Şi-ntr-un târziu mă rog Craiului NouSă-mi sape cavoul în timp, în ecou, Când raza lui halucinantă, rece, Pierdută prin văzduh mă va petrece.Pe urmă n-am să mă mai rog nimănui –Va creşte pe arbori muşchiul verzuiŞi frunzele-au să plece şi-au să vieCu nesfârşita lor monotonie.

Tu care-ai fost...Tu care-ai fost odată, tu, care eşti, tu, careVei fi – adesea iarnă, plecând în taină ochii, Duioasă-ntrevezi-vei, căzută la picioare, Umbra-mi licăritoare ca solzii unei rochii.Va fi tăcere-n preajma – şi dincolo de geamNinsoarea de departe venind ca o pădureDusă de vânt – şi-al serii hotar ce-l atingeamDe-atâtea ori cu-aripa, din nou va sta prin şureÎnchipuiri, în albul pierit şi întinat ...Asemeni unui flutur câte-un sărut va treceCaligrafiind profilul pe care-l vei fi datUitării. Şi-n oglinda netulburată, rece, Vor tresări petale dintr-un sălbatec crinCe şi-a lăsat amprenta pe sânii tai odată – Îţi vei desface părul şi vei privi cum vin, Din negrul lui, răsfrângeri de noapte-ndepartată.Şi cum se-ntorc din ceaţă cărările-napoi, Înfăşurând mumia unei iubiri ucise, Cum viscolul pe stradă, prin arbori-nalţi şi goi, Desteaptă sensul unor imagini, unor vise ...Şi-mi vei ierta păcatul de-a-mi fi uitat un gestÎn gândul tău – sau poate în suflet, o durereTrecută-n timp. Din toate va rămâne acest Destin al unor veşnic pierdute giuvaiere, De nu-ţi aduci aminte nici tu când le-ai purtat.Un ochi imens te-absoarbe încet sub pleoapa-i neagră –De-abia te vezi tu însăţi, pe-un orizont uitat, Plecând diminuată în timp ca o tanagră.Cine-ţi atinge pieptul la care-am stat să-ascultVântul şi luna? Cine din nou îşi poartă sumbraLui salcie? O, poate voi fi plecat demult ...Sărută-mă-n absenţă şi-n somn – sărută-mi umbra.

Cina Vine un musafir la noi în casăAducător de har orice străinÎl vom pune în frunte la masăLângă pâine şi vin

Cât ne este vatra de săracăPe cât suntem de mulţi lângă focÎi place lui Dumnezeu să petreacăCu noi la un loc

Fărâmiturile-astea puţineTrebuie să le-mpărţim chibzuitSă rămână coşurile plineDin cât a prisosit

Fiece casă-mpărăţieFiece masă prestolPrin fiecine poate să vie De când mormântul e gol

Cerul si pământul Trece-vor graiurile universuluiSe va stinge-n ţărână searaPământului. Lămpile vor orbiŞi-n văzduh va amuţi larmaCucuvăilor. Vulturii se vor retrageÎn nevăzut şi tăria vederiiSe va preface-n amurg. ToateSe vor aduna în acea matcăUşoară de nimic din careSmulse-au fost de Duh la începuturi.

Atunci te voi vedea pe TineCum mă vezi şi ne-om cunoaşteÎndeaproape cuvânt din cuvântPutere din putere. Dimineaţa fi-va,Fi-vor ani fi-va şi reveni-vor blânde-N veşted vânt aprinseletulburatoarele zăriCe ne hrăneau nădejdea altădată.Pământ şi cer vor trece ca o faclăDin umbra sfântului mormântRămâne-va lumina din văpaieRămâne-va uitarea din cuvântRămâne-va iubirea iubitoareDin sărăciile ce sunt.

Pruncii mei Să pot scrie imne pentru ţarăÎngenunchi în fiecare searăLa lumina lămpii de oloiAm nevoie pruncii mei de voi

Să luăm de dincolo putereSuferinţele întru-nviereCu răbdare-n lacrima să ţesPeste bruma noastra de cules

Psalm Oriunde plec Tu eşti mereu cu mine

Unde-aş fugi să nu pot fi ajunsSunt singur e noapte vinsă mă ruineNelegiuri cu câte te-am străpuns

De faţa Ta nimic nu mă ascundeOriunde cer azil sunt prigonitOceanul nu are îndestule undeSă-mi dea odihnă nemărturisit

Nici lacrimile nu mă mai încearcăDe teama Ta şi ele-au amuţitPouncă-ai pus în toate să mă-ntoarcăSă mă predea unde te-am pângărit

Ştiu că o faci din mila Ta cea mareCe nu îţi dă odihnă să mă uiţiSă-mi treacă zilele fără lucrareCu faţa Ta de-acuma mă confrunţi

Iubirea Părtaşi suntem multor iubiriUna singură e împlinireCelelalte numai presimţiriPână dăm în inimă de Mire

Împodobit cu-nfăţişarea LuiDinspre înviere răsărindăPe cât în lacrimile orişicuiVoi râvni iubirea să-şi aprindă

Ce există să iubesc nespusOceanul stingerii de sineSă rodească-n cele care nu-sRăsăritul ce le aparţine

Izvorul Izvorului asemeni sunt şi euCutremurat sub stelele de varăCu cât e cerul mai fără de vântCu-atât lăuntrurile mele se-nfioară

Nu dinafară-i zvon ce mă frământăNici din adâncuri nici de susO umbră s-a desprins din slavaIcoana ei în mine a apus

Din ce în ce sunt cercuri mai adânciŞi mai departe horele pe apeS-a deşteptat în mine un izvorCe nu-l mai pot cuprinde şi încape.

Ioan Alexandru

A. E. BaconskiPoezia vieţii, poezia morţii

Mari prozatori 5


AGATANGHEL Tiprăzvrătit. Dispreţuieşte le-gile, îndeosebi pe cea a luiBoyle-Mariotte.

AGATONIC „Agatonicşi Papii însoţiţi de un copil..."

AGENOR Agent de asi-gurări, ingenios, ager, genial,gentilom, generos, gelatinos,germanofil etc, etc.

AGIR Preşedintele Aso-ciaţiei generale a inginerilordin România (A.G.I.R.), fiindsolicitat să boteze pe fiulunuia dintre funcţionarii deîncredere ai asociaţiei, a avutideea ca întreaga societate -persoană juridică - să devinănaş. S-a ales numele de pefirmă, astfel că băiatul, acumîn vârstă de 7 ani, este strigatla catalog: AlexandrescuAgir.

Fetiţa Popescu ALACI afost botezată de Asociaţia li-cenţiaţilor Academiei comer-ciale şi industriale, iarGabrielescu OSTA de cătreOficiul de spectacole şi tur-nee artistice. Pe când şi Ma-linescu GOSTRANSCOOP(prescurtarea Gospodăriei detransporturi a cooperaţiei)?şi Panaitescu IROSOT (între-prinderea regională pentruorganizarea spaţiului deodihnă şi turism - Sinaia)?

AGLAIA Părul năclăit almătuşii Aglaia cade, uneori,în checul care a făcut-o renu-mită. îl descoperă soţul ei,gurmand dar iertător. Fiul,de faţă, nu poate suportascena, aruncă felia de prăji-tură, răspunde obraznic laobservaţii şi scuze, trânteşteuşa. Aglaia îl împacă a douazi cu o felie de pâine cu dul-ceaţă de mure, din care băia-tul trage un capăt de sfoarăde Manila.

AGNETA Nume cauciu-cat.

AGOP Două cefe, douăburţi, două buzunare, douăprăvălii, două neveste, douăinimi, două fete gemene. Bio-grafia lui se înscrie între celedouă războaie mondiale.

AGOSTON „Am admi-rat mult, cu emoţie portretullui... Nu era un Bonington,deşi semăna cu acel poeticPortret de tânăr aflat în Mu-zeul Vosgilor, şi nici un Rey-

nolds (unul din cei Doi gen-tilomi de la Galeria Naţionalădin Londra!). Portretul luiAgoston le întrecea în poezieşi profunzime pe amândouă:o carte de vizită cu chenaraurit, cu inscripţie cursivă:AGOSTON ISPIRESCU."(Myra Sudd: Intime)

AGRIPINA Tip medi-camentos.

AIZIC Acul de seringă alactualităţii.

ALBANO M-a rugat stă-ruitor să iau loc pe divanulsalonaşului şi să aştept. S-aîntors din drum ca să-mispună că povestirea e auten-tică şi că n-a intervenit cunimic la transcrierea ei. Apoireapăru cu hârtia pe care seaflau stenogramele şi începu:

Poveste nease-muită

de NicuşorMărgineanu,în vârstă de 5 ani,după 70„Mai era şi un peşte care

trecea prin faţa ochilor într-un borcan cât o umbrelă, înpreajma unui colonel, şi maiera şi o tinichigerie cu firmăşi cu un tinichigiu mort şimai era şi un avion proaspătşi, jos, un coteţ moale cucinci porumbei şi o perechede minotauri cu un argat şicu fratele Asociaţiei, şi maiera şi o sindrofie în colţul ce-lălalt al casei şi un tip im-pertinent se jurase să osiluiască (pentru că, la urmaurmei, una e şi indivizibilă!).Şi mai era un cal, dar calulera desăvârşit şi, privit subtoate aspectele, se purta înaşa fel încât intra adeseaîntre picioarele lui Hanibal,şi atunci acesta devenea,pentru o clipă, monument. Şimai era un arc, şi lângă elun ceas gol, şi lângă ceas omătuşă, puţin cam înve-chită, dar încă preşcolară,care aştepta să se punămasa şi să se toarne în pa-hare, ca să se mărite. Şi maiera pe-acolo o pojghiţă ru-menă, şi sub pojghiţă era uncaca mare şi inteligent, pecare-l făcuse frate-meu,Mişu, când s-a terminat răz-boiul cu Japonia. Şi acumpojghiţa se dovedea foartefragilă şi mirosea în toatăcasa şi pe toată planeta. Căciunul dintre noi fusese ne-atent şi o călcase...”

Făcurăm haz de imaginilesurprinzătoare ale bătrânuluiramolit şi convenirăm sădăm publicităţii textul de unepic remarcabil, mişcător şiamuzant. Nu vom procedaipocrit, ca mulţi dintre con-temporanii noştri, acuzând

reproducerea, căreia îi fac to-todată o largă popularizare.Vom recunoaşte „modernis-mul" ei şi ne vom mulţumi săconsiderăm alegerea noastrădupă efectul pe care textul îlva avea în nasul cititorului.

ALCEO „Grăsunul acelae un băiat de treabă!" (MărioPatter: „întuneric") „Grăsu-nul acela e un porc de câine!"(Mărio Anti-patter: „FiolaSoarelui")

ALCINOU Prin ce me-canism ciudat, scriind şi pro-nunţând tainic acest nume,se pregăteşte şi-mi urcă înurechi uluitoarea mişcare a ,Poştalionului, din genialasuită de Telemann?

O goarnă ca o panglicăîmpleteşte crengile tropote-lor, praful uliţei urcă în asfin-ţit. A sosit poşta! Obloanelecaselor s-au dat în lături. Bu-curie.

Roţile au făcut să scaperecaldarâmul. Trompeta asunat din nou. Larma pe carea prins-o această cometă cupâlpâiri de altă lume s-a în-tunecat. Liniştea lătrată decâinii burgului s-a turtitdintr-o dată, ca belciugulunui lacăt de argint, aseme-nea unui pocnet de glonţîntr-un crenel.

ALDA. Să stai înpreajma ei şi să scrii despreinsecte şi nori. Să lucrezi fie-care cuvânt, să ştergi, să res-crii, să refaci pagina. Săinsişti, netezindu-ţi compli-catele preferinţe până la per-formanţa albă a uneipastorale...

• Pădure de brad, cate-drală a surzilor.

• Arbustul de soi rău ame-ninţă cu spinii mult timpdupă ce s-a uscat.

• Muşte argintii, suveici cumătase - şi, iată, bradul scăl-dat în beteală ca în noapteade Crăciun.

• Nici o mişcare! Să-i lasimpresia acestui harnic pă-ianjen că lungile sale cablurim-au imobilizat pentru tot-deauna.

• Aroganţa unui copacvânjos într-o livadă suptă deomizi.

• Ieri câmpia era lipsită deambiţii. Azi, toate păpădiileei s-au apucat să facă copiinereuşite după bascul meude flanelă.

• De-ar avea cuvintelemele precizia acestui ţânţarluând măsura cupolelor ne-văzute, a lujerelor încă ne-crescute!

• Pe-aici prin poiană tre-buie să se ascundă şi autorulacestor floricele nereuşite. Aigrijă, e miop!

• Acest brăduţ aşteaptăCrăciunul ca să treacă la ca-

tolicism.• Foiţa, subţire şi îngustă,

o ţii la soare două-trei dece-nii, o clăteşti cu rouă a trei-zeci de primăveri, o pudreziîn fiecare noapte cu polenullunii şi stelelor şi apoi o laşisă se zvânte douăzeci de ani.Aştepţi pe urmă nouăzeci şinouă de ani câte nouă. Va ieşiun fluture tot atât de minu-nat ca şi acesta.

• În şanţul poienii, o cutiegoală de acuarele. Aşadar,ăsta era secretul!

• Bruegel terbuie să fi avutviziunea Turnului Babel pri-vind din iarbă, cu un ochimic, fantastica cetate careeste trunchiul retezat, al unuibrad - în care putregaiul arupt creneluri, insectele ausăpat galerii, vântul a depozi-tat cenuşi, iar apele le-au ri-sipit sau le-au cimentat închipuri himerice.

• Dacă ar veni acum unşarpe, ar fi, desigur, impre-sionat de disciplina teutonă abastonului meu.

• Două sopârle: una, cu unmâner de umbrelă; cea de-adoua alunecând întocmai cagălbenuşul unui ou în făinapentru prăjituri.

• - Scumpă floare înzorzo-nată, nu ştiu cum să-ţi suge-rez că linia veşmintelordumitale, podoabele preamulte, culorile bătătoare laochi nu se mai poartă. se pre-feră azi tăieturile simple, cu-lorile pastelate.

- Nu uitaţi domnule căsunt o biată fată de la ţară...,răspunse floare.

• Brazii. Ca să crească în-alţi li se taie braţele.

... Să insişti. Să nu citeştiniciodată, nimănui.

ALDOUS. Om al aforis-melor, aşa sum alţii sunt oa-meni ai legii. transcriu treidintre producţiile sale:

„Omul bine îmbrăcat,bine îngrijit, nu-i un onest.Timpul lui se împarte întreoglindă şi jurnalele de modă.A-ţi rade barba zilnic, a-ţiluctrui pantofii cu regulari-tate, a-ţi călca pantalonii înfiecare săptămână şi altelemi sae par nu numai un cos-tisitor lux (un ras = 6 paginide Petrarca; lustruitul panto-filor, zilnic = un Balzac pelună; tunsul de două ori pelună = jumătate de volum deRabelais etc.), dar şi o mareoboseală morală. Şi, dupăcheltuiala aceasta nechib-ziută de energii, cu care omulînţelept ar putea pava ostradă, se cere încă o cheltu-ială, mai desfrânată, aceea dea se etala. Individul nu reu-şeşte să facă impecabil toateoficiile cerute de igienă şi demodă, în scurtul răstimp alvieţii noastre prea împovă-rate, e un monstru.“ (Aforis-mul 624, c. II)

„Nu pot gândi corect dra-gostea. La optsprezece anieram consvins că a iubi în-seamnă altceva decât a asi-gura speciei perpetuitatea.Atunci, prin erori repetate,am practicat o dragoste fărăfinalitate, sărbătorită prinmiraculoase priviri în cati-feaua ochilor, prin atingeriale mâinilor speriate şi cu-minţi. Cercetam fenomenulcu ochi pe jumătate închişi,refuzând a cunoaşte simpli-tatea lui.“

Va urma

Mircea HoriaSimionescu

Dicţionar onomastic (3)

Tudor Meiloiu - văzut de Neculae Ciochina

În aşteptare, pământul semută în oameni cu tăcerilelui si cu ierburile,învăţându-i să asculte. În aşteptareatimpului putrezind subflori,oamenii îşi anintesc ru-găciuni pe care nimeni nicio-dată nu le-a scris pentruochi,ci numai un murmursunt acele rugăciuni cu carefiinţa îşi petrece lacrima în-spre sunet,cum un clooot si-ar purta căldura mâinii celuice-l desenează pe o înse-rare,din dor de nesfârşire.

Cu poetul Nuri Plaku ammai avut prilejul să mă întâl-nesc prin cărţi si antologii.Ce m-a învăţat poezia lui,este ceea ce simţeam dintot-deauna dar nu apucasemîncă să zidesc în cuvinte.Voce distinctă în lirica alba-neză contemporană, lucrusesizat si de alţi comentatoriai operei importantului scrii-tor în mai toate cronicileajunse până la mine, NuriPlaku se mişcă în expresie siculoare cu dezinvoltura uneilebede pe apele propriei cur-geri, proiectându-si umbra sivăzul pe adâncurile ei: „Pri-vesc o nastere îndepărtată/În interiorul unui apus nou.Şi caut/Un boboc deschis de

trandafir/Să bată/Clopotulgreu de amurg,/Ce încăadormit stă,/In faţa ochilormei.“ (CLOPOTUL ADOR-MIT) Poetul se sprijină pesunete la fel cum noaptea sesprijină pe umărul stelelorînviindu-le,aprinzându-le,fă-cându-le martore ale naşteriisentimentului DOR si ale fi-xării lui în fotografia clipei :„Voi merge/La vechea bise-rică din sat,/Să spânzur nu-mele tău/De limba mică aclopotului./Când sunetelevor bate/In seara azurie /Săse spargă luna/Geloasă petine./Din crăpăturile ei/Săcurgă/Picătura după pică-tură/Sudoarea Quasimo-doului cel nou.“ (QUASI-MODO) Citindu-l pe NuriPlaku în volumul “LACRI-MILE LUNII " apărut în co-laborare cu Uniunea Cultu -rală a Albanezilor din Româ-nia în anul 2009, şi în tradu-cerea poetului Baki Ymeri,

nu vreau să fac alte trimiteri,nici să-l încadrez în vreunspecific la îndemâna loculuicomun atâtor confraţi, miefiindu-mi mult mai aproapetimbrul profund al unicităţiilui plin de semnificaţii simute sfărâmări ale sinelui:„Azi voi deveni biserică/Înloc de candele/Voi arde îninterior/Ramurile ucise alemăslinilor. Duminica va de-veni cucuvea/Şi va cânta/Peste trunchiurile rămase înpădure.“ (MĂSLINELEUCISE) Sau : „ îmi fuge zil-nic parte din mine./Vin siîmi iau doi îngeri albi,/Vintăcuţi si fug tăcuţi,/Parcăpoartă pe sine un Cristosucis.“ (FRUMOASELEFUGI) Între emoţie si sens,poetul mobilează limitele da-tului cu un gând aparţinătorce nu-si poate consuma sub-stanţa decât pe ardere sisunet, căci, ce mă impresio-nează cel mai tare în aceste

poeme,este tocmai felul încare Nuri Plaku ştie să audăsunetul şi să-l transmită larându-i, chiar dincolo de cu-vinte: „Caut o adresă azuriede zbor/Ascunsă sub aripilepăsărilor,/Să mă ducă/Peun pat înfocat de fulgere/Sisă-mi rup coasta dintrup/Să o semăn acoloadânc/Să răsară din ea/Omlădiţă frumoasă de fe-meie./Apoi voi astepta/Plinde dor peste ea,/Până cândva răsări/Trandafirulrosu/al morţii mele.“(COASTA ÎNSĂMÂNŢATĂ)Iubirea este motivul, nufărulînsângerat al acestor poemearzând odată cu inima celuice le naşte, întru cenuşa iz-băvitoarelor cuvinte de ajunspână la cititor: „Vom dese -na/Iar şi iar/Nespuselenoastre hieroglife/În cenuşaadormită a unei vetre./Apoini se vor aprinde brusc/Două focuri dulci pe buze./

În focul meu/Te vei încălzitu.In focul tău/Mă voi în-călzi eu./ Iar în mijloc/Vaarde un fluviu“ (GHICITOA-REA SĂRUTULUI) Poezialui Nuri Plaku, tot poezienaşte, după cum un clopotare acelaşi sunet pentru toţi,dar nu si acelaşi înţeles. Ast-fel, ochiul si lacrima pe mu-ţenie se zideşte, tocmai ca săauzim cu ele: „Aburul fier-binte al pietrei/Se as-cunde/În glia bărbaţilortopiţi. Bătrânele păstrează,legat/In colţ de batic,/Unpumn din fecioria arsă.“(FEMEILE ÎMBĂTRÂNITE )

6 Consemnări prieteneşti


MihaiAntonescu

de Mihai Antonescu

Focuri şi clopote

Să ajungi din urmă sufle-tul cuiva, şi să te faci aidomalui din dor de înţelesuri maiadânci decât însuşi umbletul,îţi trebuie mai întâi o câmpiestrecurată prin geana unuicopil, un tropot de cai scutu-rând mestecenii cu stelele lorcu tot, dar mai ales, o fântânăînserând pa baiera amurgu-lui, în fiece popas al amintiriiostenind spre mirabile în-toarceri ale drumului acasă.Îţi mai trebuie cântecul uneipăsări ce ştie să aşeze pe bo-rangicul lunii, dorul si neros-titele cuvinte făcute inel înjurul unei lacrimi fără mar-tori, departele privit scul-ptând promisiunea revederiipe un ţărm veşnic la chere-mul oceanului, şi un Dumne-zeu umblând prin univers culeagăne de frasin la Subţioarăîn numele binecuvântateitreimi, aici, pe pământ. Toateastea le-a cuprins demultFlorentin Popescu, poetulmai întâi de toate, si poetuldincolo de orice. ELEGIA

CAILOR PIERDUŢI, volumbilingv româno-albanez, apă-rut la Editura DOMINO înanul 2009, tocmai despre su-fletul peregrin băsmuleşte,despre cămăşile întotdeaunalimpezi ale memoriei unuicopil de stelară sorginte ce-siadânceşte urma pe cercultimpului nepereche „Noaptede noapte copiii/cu braţelelor de frunze/luminează pă-mântul şi sufletul/ca o dra-goste cu chip de fântână;/prăbuşit pe altare/rogu-te -rob depărtărilor/dă-i pere-gri nului suflet/iubirea fân -tâ nii/pe care-o poartă co-piii/noapte de noapte în su-flet“ (Noapte de noaptecopiii) Ce poţi aşeza între ve-denie si strigăt, dacă nu ranaunei iubiri până se face cân-tec, până ciutura inimii seface la rându-i grea din bu-năvoinţa izvorului cuvânt,cum la Florentin Popescu seîntâmplă cu asupra de măsu-rat „Eu eram pe insula aceeade culoare/rătăcit ori poatedebarcat cândva/dintr-unvis frumos ca dintr-ocarte/si în noaptea-nsingu-rată peste unde/verde-nmu-gureau lumini: tu calmă,/lin pe ape-ntr-o corabie tre-ceai/ vi să toare poate şi-aş-teptai/ depărtările s-atingiprecum în toamnă/păsările

duse, ţara de căldură./pleacă-ncet urechea spre fe-reastră-s/ sunt acolo si etoamnă şl de-atâta dor/ra-mura cu care cânt mi s-afăcut albastră” (De dragoste)Există în poemele (elegiile)lui Florentin Popescu atâtafreamăt de lumină si patimă,atâta măreaţă apropiere desensuri si parfumuri vege-tând în rădăcina cuvântului,încât, te întrebi dacă nucumva poemul îsi duce crea-torul până-n foşnetul pagini,si nu invers. „Şi se face c-as-cultăm în vise/trist si dure-ros si mustrător/cum egoana mânjilor ucisă, /camne ceartă caii-n graiul lor. fiide iarbă, singuri în ce-tate/pustiiţi, prin vis, ne-ntoarcem în copii/si se facecă-i gonim pe înserate/si seface că sunt caii vii. sunetlung ne lunecă prin sânge/-tropotul si coamele-n alai/sise face că pământul plânge/într-un dor nepotolit de cai.Şi se face, se mai face că-ncetate/dau năvală-n noi ca odreptate/adăstând câmpiilecât zarea/caii dăruindu-neiertarea” (Elegia cailor pier-duţi, I) Întrucât vrea, întru-cât pofteşte un importantpoet al scrisului românesccontemporan cum este Flo-rentin Popescu, va umbla

mereu cu mâna plină de că-pestre poleite cu vânt şi dia-mante rara prin largul câm piaoricărui suflet bolnav de poe-zie, în calea unei herghelii ni-ciodată pierdute cu adevărat:„Cu aripile lor de iarbă/siaripile lor da cer/mi-au bătutîn fereastră/caii, venind dedemult/caii pe drumul stin-gher, nu voiau apă si nicipopas,/m-au întrebat de-un

băiat,/de-un râu, de-un iz -laz/si de un sat în mine ră -mas/şi-aproape uitat, îngoa nă prin noaptea pustia şigrea/caii duceau copilăriamea" (Elegia cailor pierduţi,II) Aşa se face că dinspre mi-nune, nu te poţi decât mi-nuna...

Pagină realizată deMihai Antonescu

Elegiile timpului cercFlorentin Popescu � Elegia cailor pierduţi � Editura DOMINO � 2008

Lucrare de Teodor Meiloiu

7


A FOST de mirare pentruunii comentatori faptul că,după ce a dat un roman re-marcabil precum “Groapa”,Eugen Barbu a scris şi a tipă-rit texte ca “Şoseaua Nordu-lui” sau “Facerea lumii”.Trebuie făcută, însă, obser-vaţia că Eugen Barbu nu estenici aici un alt scriitor, doarcă dezvoltă teme şi proble-matici conformiste, aşa cums-a observat că face, însădoar parţial, şi în capodo-pera sa, ca şi în alte texte. Dealtminteri, putem redesco-peri, bunăoară, în “Facerealumii”, prezenţa unor perso-naje care apăruseră iniţial în“Munca de jos”, nuvela sa dedebut: Filipache, Anghel,Pântea, ca şi directorul de ti-pografie Bazilescu. Romanulşi începe cu scena naţionali-zării tipografiei, rememoratăîn nuvelă de personajul prin-cipal, acţiune în urma căreiaFilipache devine noul direc-tor. Astfel că, deşi în prim-plan se va afla Eva, delicatafată a directorului de vre-muri noi, şi că prin ea, îndră-gostită de un reprezentant allumii vechi, precum cinic-ra-finatul Manicatide, pătrun-dem într-o altă lume, careimpune, cel puţin în parte, şiun alt stil, romanul e atât deplin de clişee şi atât de tezistîncât e aproape imposibil decitit astăzi. Tot aşa, în “Şo-seaua Nordului”, scriitorulînfăţişează în chip tenden-ţios şi chiar falsificator luptacomuniştilor pentru înfăp-tuirea insurecţiei armate,exagerând şi numărul şi im-portanţa acestora în ceea ce,cu un clişeu la modă, epocanumea sabotarea maşinii derăzboi fasciste. Alert şi sim-patic pe ici, pe colo, şi cu de-osebire în paginile care-iînfăţişează, fie şi satiric-ten-denţios, pe inspectorul Miz-drache sau pe agenţii Teicăori Ciripoi, cu numele lor pi-toreşti şi cu pretinsa lor pro-stie patentată, romanulpoate reţine doar prin faptulcă în cuprinsul său detectămprimele pagini plagiate alescriitorului. Este un plagiatmai discret, dacă se poatespune astfel: Barbu rescrie oscenă din romanul “Desculţ”,al lui Zaharia Stancu, unde

câţiva flăcăi din Omida, bă-nuiţi de a fi omorât pazniculunei bostănării, sunt anche-taţi prin utilizarea, ca ultimămetodă, a probei pisicii: ani-malul le este vârât în sân şieste luat la bătaie, tortură înurma căreia cel mai puţin re-zistent îşi asumă crima, învreme ce adevăratul criminalscapă nepedepsit. Siguranţaîl torturează în aceeaşi ma-nieră pe comunistul Dumi-trana. Contribuţia lui Barbuar fi aceea de a prezentascena din unghiul celui careîndură teribilul chin al tortu-rii.

FAŢĂ DE asemeneascrieri, romanul „Prince-pele”, apărut în 1969, repre-zintă o cotitură oarecumneaşteptată şi ne pune, celpuţin la prima vedere, în faţaunui cu totul alt scriitor: uncolorist îndrăzneţ, abando-nat cu voluptate răsfăţurilordescriptive şi enumerative,ca şi preocupărilor de alchi-mie, magie şi ezoterism, unlivresc obsedat de erudiţie şi,mai mult decât atât, de etala-rea ei, care nu ezită să trans-crie (pentru moment)propoziţii şi fraze ale altora,avertizându-şi, în acest sens,cititorii şi precizând căobiectivul său nu a fost re-constituirea istorică fidelă, cirealizarea unei sinteze, car-tea fiind declarată „un basmşi o operă lirică în acelaşitimp”.

Având ca personaj princi-pal un cinic dar cultivat dic-tator fanariot, romanulatrage atenţia, înainte detoate, prin încărcătura luibarocă, prin abundenţa im-agistică, prin poeticitate şiprin simbolica multor pa-saje, ca şi prin abuzul enu-merativ. Cu toate acestea, nuse poate vorbi de o inadec-vare stilistică, ba dimpotrivă,abundenţa lexicală creeazăatmosfera de mister difuz,ori accentuează impresia deopulenţă şi de abandon sen-zual şi estetic. Multe pasajesunt absolut remarcabile,precum acela al năvalei defluturi anunţând ciuma careloveşte Bucureştiul, în capi-tolul ce deschide romanul,

inspirat, sub latura docu-mentară, din textul lui IonGhica despre molima dinvremea lui Caragea: „O nun-tire de fluturi, parcă neclin-tiţi, duşi de o secretă mişcarespre fântânile Princepeluiumbri lumina lunii. Întâi ve-niră cei cu aripile ca pu-cioasa, galbeni şi uşori,iradiind în noapte, tăindaerul în miliarde de felii,erau fluturi amiral, fluturi-lămâiţă, albiliţă, fluturii ce-rului şi fluturii de sidef,vestind zorii ce nu se maiarătau. Păreau frumoşi,mulţi cum erau şi plutind de-asupra caseşlor, apoi învă-luiră pomii şi coroanele lorodată se prăbuşiră într-o de-vorare lacomă şi rămaserăpustii şi iar înfloriră în stră-lucirea lor mirată când norulcel galben se ridică deasuprapalatului. Aripile galbeneerau străvezii, ai fi pututvedea înţepătura albastră astelelor prin ele, dar înaceastă frumuseţe totul seduse, la fel de încet, cuaceeaşi tainică mişcare, cumai muta vag lumina. Dinsprejitniţa domnească se auziatunci un fel de chiţăit deşoarece, unanim, mult, stins,ameninţător. Soseau strigile,fluturii cap de mort, aduşi demolimă. Erau mulţi, roşii caamurgul, arătându-şi găva-nele negre. Nunteau şi eităcut, gros, umplând aerul cuo duhoare grea. Abia mişcauaripile ca şi când ar fi fostînecaţi în apă. Nu se gră-beau, acoperiseră cerul cu unvăl negru. Nălbarii şi fluturiicu coadă de rândunică, flu-turi de zi cine ştie cum treziţişi porniţi în această ciudatămigraţie, lăsaseră un polengalben, uşor, în văzduh. Prinacest perete subţire şi trans-lucid treceau ceilalţi, greoi,amorfi, greţoşi, voluptoşi,cătând parcă un punct cardi-nal. Stătură un ceas în aer, li-piţi sub lună, ascunzând-o,oamenii îi văzură bine, buhaciumei dăduse semn fărămilă oraşului”.

PARABOLĂ şi eseu petema puterii (dar şi pe temazădărniciei acesteia), textulsuferă de oarecare precari-

tate epică. Este un roman dinpastă groasă în care autorul,înclinat întotdeauna cătreexces, nu mai simte nevoiasă-şi reprime înclinaţia. Pre-faţat de episodul nelipsit devalenţe simbolice al ciumei şicontinuat cu cel al aduceriiîn faţa domnitorului a trupu-lui neînsufleţit al messeruluiOtaviano, „Princepele” are ostructură circulară, deru-lîndu-se rememorativ sau,mai bine, reconstitind cazulşi faptele, spre a se reîn-toarce în penultimul capitolla momentul iniţial, şi a înre-gistra, printr-un apel artisti-ceşte eficient la textul şi lastilul cronicii, sfârşitul fana-riotului, ucis de capigiul sul-tanului şi de un harap.

Aşa cum este construit,romanul urmăreşte nu atâtsă înfăţişeze destine, cât să-iprilejuiască autorului său, pede o parte, satisfacerea unornăzuinţe stilistice, pe de alta,realizarea unui eseu despreputere şi despre fanariotism.Apariţia la curtea Princepe-lui apăsat de melancolii caredau paginii lirism şi descrip-ţiilor culoare a unui ciudatpersonaj, un messer cu înfă-ţişare deopotrivă angelică şidiabolică, „îmbrăcat într-orasă florentină ce aducea –după cum i se pare cultivatu-lui principe fanariot – izbitorcu portretul lui Guidobaldode Montefeltro, duce de Ur-bino, văzut de el în PalatulPitti”, are, poate, mai multeconsecinţe în ce priveşte în-cărcătura barocă şi dezbate-rea de idei decât în cepriveşte destinul domnuluisau al ţării. Messerul Otta-viano, „chiromant şi cabalist,un incantatore, expert înmaleficii”, după cum singurse declară, este, în bună mă-sură, un personaj-pretext(dacă nu cumva unul produsde „melanholie” şi de imagi-naţie), prin care autorului ise oferă posibilitatea abor-dării unui stil epatant, livrescşi erudit, de expert în caba-listică, alchimie şi chiroman-ţie, ori de voluptosde gustător de texte rare, iarprincipelui pe aceea de a seprivi în oglindă, de a filosofaasupra puterii în stilul şi în

spiritul lui Machiavel, dar şide a-şi afla obiectul concretal exercitării cinismului.Imediat ce la curte apare Ot-taviano, cu misterul său carealimentează şi înfierbântăimaginaţia colectivă, înroman îşi fac loc enumera-ţiile nesfârşite, în pasaje careamintesc oarecum de celecare-l privesc pe alchimistulMelchior din „Un veac desingurătate”: „Sosirea în pa-latul Princepelui a ciudatuluitânăr făcu să crească numă-rul şoaptelor. Boerii îşi spu-neau în urechi cuvinte cumulte înţelesuri şi zvonuriciudate umblau slobode prinodăile muiereşti. Se zicea cămesserul Ottaviano e ungran diavolo fugit de pe lacurţile occidentale şi cău-tându-şi sălaş aici, în locurilemai păguboase ale Ţării Ru-mâneşti, umblând cu terti-puri şi vrăji, sucind minţilecui putea şi cui nu. Unii îi vă-zuseră bagajele descărcate cugrije noaptea în curţile detaină: sfere armilare, planis-fere, emisfere de Magdeburg,orgi de lemn, harfe, flaute,viole şi lăute florentine, ungravicembali, abia dus sprelocurile ce-i fuseseră desti-nate. Se vorbea despre ba-lanţe şi saci cu plantemisterioase ce umpluseră în-căperile cu esenţe secrete,despre telescoape prin careucenicul lui Belzebut priveaplanetele din loggia prince-pelui ceasuri întregi. Messe-rul avea, după aceste ştiri detaină, balanţe hidrostatice,sfere de chihlimbar, busole şimagneţi, troliuri şi şurubullui Arhimede, vase comuni-cante, butelii de Leyda, pen-dule şi pârghii, macaraleminiaturale, candelabre ma-gice şi stele de piatră cu greuascunse pe sub paturi, cearăspecială de lumânări, alifii şiborcane, retorte cu spirt încare unii se juraseră că vrăji-torul ţinea copii vii, născuţiprematur, foetuşi ciudaţi,plutind în jurul propriuluilor ombilic, păsări cu graiuriciudate ce vorbeau ome-neşte, formule cifrate scriseîn limba arabă pe carta pe-cora, toate tipărite cu literămăruntă, cancelaresca”.

Va urma

de Tudor CristeaEugen BarbuTezism şi literatură (4)

De la oportunismul prompt,la încărcătura barocă

Radiografii critice

8


George Ancamai 1989Vestală albă în umbra

Chindiei. Scenarii dedublate,autoupanişade. Reabilitarealui Platon, kaironomie, Gel-derode (nu se ştie rolul prin-cipal). Se dactilografiazăversuri. Mihăilescu-Courriolîl confirmă pe nea SanduCerna-Rădulescu a proposde Yourcenar. De ce n-aispera, cu puterea golului ab-solut, orice?

Biodiversity, adaptatio-nal biology, the Human Ge-nome, coevolution,dynamiscs of extinction, bio-logy of knowledge. 1989 asYear of the Young Reader.

Mizanscena mizantropu-lui, după tornadă. Parchetulputrezit. Să prind trenul,mărfar, pierderea luischimbă rolurile, v-aş facerău cu, îmi faceţi rău fără,hăţuri scăpate (mă încolţiţi).

A sunat de două ori Di-dona. Gitagovinda – alta încălduri pe malul Yamunei cuapele lent curgătoare / cumînă forte îl dezveşmântă demantă-ntre trestii /.../ brăţă-rile la glezne ding-ding clin-chetau când el măpătrundea-despătrundea /se zdruncină, strigă de dra-goste, vaieră, tremură, gâfâie/chibzuie zvârle închideochii, cade se sfârşeşte.

Ochelari căzuţi-necălcaţi,de neînchipuit cu atâtea tălpinevrozate. Las’ că vă-nvăţ eurezistenţă. Lucrare de con-trol la fiecare capitol. L-amprins şi pe Aramă predândaceeaşi prostie. După 30 deani, unul nu mai era în poli-ţie, toţi erau în proiectare.

Poemin de Vinod. Eşti alşaptelea pe listă, şapte zile cuFreud (Elisabeth Prome-nade). Filosofia trebuie fă-cută într-o limbă moartă, casensul să nu se schimbe.Idem teologia.

iunie 1989: E ciobanulviolent? Mai violentă e mio-riţa, că-l bate la cap, să ia şicâine. În zorii morţii raze şipăsări. Unii cu Nostrada-mus, unii cu Eminescu. Bles-temele cresc. Tema agonieiperpetue şi a căderii sprecentru. De-aş găsi, pentruastă-seară, vreo intrare înNirvana. Aglaia voia s-ajungă-ntâi la cimitir, o inte-resa coroana academiei, nugăsise România literară.

Din Theragatha & Sutta-nipata.

Patibhana/improvizaţiede Va(n)gisa în lauda lui Sa-riputta, discipol al lui Bud-dha:

Adânc înţelept al Căii şi alrelei căi

Sariputta înalt cugetătorîmpărtăşeşte schimnicilorînvăţătura;

El se rosteşte concis, maişi amănunţeşte/îşi împărtă-şeşte patibhana precum cân-tecul păsării/Prin vocea luifrumoasă, blândă şi aţâţă-toare,/gândurile nevoitorilorle înalţă în mângâioasă aus-cultaţie

În lauda lui Buddha însuşi:Mia de schimnici ascultă

la Bine-venitul grăindu-leclar doctrina, Nirvana, fărăde vreo teamă.

Sunt numai auz la bogataînvăţătură spusă de cel de-plin iluminat;

Câtă glorie-i Buddha înfaţa adunării de schimnici!

O, Stăpâne, numele tăueste naga (dragon), cel maibun înţelept, cum, precumnorul, ploaie reverşi peste în-văţăcei.

Lăsând odihna după-amiezii din dorul de-a-şivedea învăţătorul, erou mag-nific, discipolul tău ţi sepleacă la picioare

Contemporan cu Vagisa:Precum cel căzut în râu –val pieziş învârtejindu-lşi născându-se în curgere nu poate ajuta pe alţii să

treacă,la fel cel ce învăţătura

adevărată n-o auzi,n-a ascultat vorba învăţa-

tului,însuşi neştiutor, netrecut

de-ndoială –cum ar putea el face pe

alţii să vadă?Iar cel ce are o luntre

zdravănă,echipat cu lopeţi şi pa-

râme,va trece pe mulţi pe celă-

lalt mal –înţelept, bine descur-

cându-se oricând.La fel cel ce are cunoaş-

tere şi şi-o creşte,învăţat, avântat,el, ştiind, va face pe alţii

să vadăpe când transmigrează pe

cine ascultă.Terre-a-terre, Thera-

gatha. Apucata, apokatha.Probabilităţi suprapuse îninvizibil. Oedip, Kalidasa,Dochia. De ce vrei să vor-beşti în faţa altora? Spuimereu aceleaşi lucruri. Pro-iectează adevăr deschis. Stu-diu-scenariu pentru regizori.Ai pus doi lei, în loc de unul,la Piaţa Unirii, te atacai pânăîn Piaţa Sudului, unde te-aasurzit zgomotul tigvei de ci-ment. Mi-a căzut şi mie ţi-gara abia aprinsă. Erafumător cel ce se stinsese înaburul amurgului. Alt cuplu,şampania, canasta, carteareanimării mamei. De-a sol-

daţii şi China. Acum ai tele-fonat muntelui numelui.

Iulie 1989: Condor,Baia spre Găina, Thomas &Cythera, microroman, rare-fiată patimă, operă de fum,oglindiri tremurate, comen-tarii la rece, contradictorii, acâta oară, păreri pe mino-taur, s-ar apropia de leu îndrum spre catolicism – şi-ascos certificat de botez, după49 de ani, dând din cap căpleacă (în Grecia? altă încu-viinţare), tot o plecare dinortodoxie (exemple, ceartă,simplificare, altă ceartă şi-nabsenţă, respectul părerii al-tuia, gen moderaţie): caopera asta mai rar, nici ilsatan conduit le bal, şi-ăştiacu zilele lor.

Mă uit la paginile goale,nu-s de roman, are alt înce-put, vă voi lua roza, case deculori, scrise, nescrise. Pas-ticcio Haendel – Martinetti.

aseară toto pentru parsZarand cu virşle şi vin arscârnaţi pe româneşte

ţuicăazi cal pe sărutată muicăde guguştiuc ascult pân’

mierlaopreşte prima oară gherlaSnagov, Bela, Cart, Dorina.

Acum un an l-au avut şi peRăstimp. Cel mai bătrân calare 43 de ani şi şase luni. Io-bagii lui Horia dădeau o oaiedin zece, acum una din patru.

Altădată căutam oralităţilegendare. Cum, Hemingwaynu-l ştia pe Iancu, pe Horia,ciuberele? tu le-ai şti, află căel prindea umanitatea, ai ad-mirat-o şi tu pe Alina călare,plus jocurile de piatră, ouăle,dorul lui Cezar Baltag la radio,lipitura destinului, când n-aimai iubi, unde cazi, tulnică-rese din Avram Iancu, Găinacântată văi de văi, cu fanteziaunei femei plină de moaţe, sezice, în căutare, te-nsori, nuacolo se mărită fetele, păi nuîntre ele. Nuntă în Bratca, Mi-halţ, Lupşa.

O laşcă pe Găina. Ba car-navalul copiilor din Niculiţel.Pentru ţară şi popor nebătem în dormitor, ne bătemcu ghetele să nu doarmă fe-tele ... cu castraveţii... nicibăieţii... cu furculiţa.... doc-toriţa... cu basculanta... co-mandanta... cu scobitoarea...directoarea... cu cuierul... şo-ferul, ne bătem şi cu borca-nul să nu doarmă-americanul (americanuleram eu).

Consumasem episoduldegetului în babă, public (ţise oferă falusul-Toader de a-l vârî în babă?). 12 divizii. Zi-lele sunt ale cailor, călăriţi decei din corturi., veniţi deseara (nu le-ar fi hrănitoare

barba caprei). Cucurbăta seînnourase pe la prânz şi mi-rosea a ploaie. Doniţi şi ciu-bere peregrine, nimbulglorificator al vieţii moţilor.

Violenţe iubitoare decreştere şi amintire. Numaicând bea e creativ. Poartă omare tăcere. Muntelui Găinanemaipoet, însingurare desinele vechi (împreună cu al-tcineva), vâltoare nevăzutăpeste cupluri târguindu-şieternitatea maritală. Eşti ac-ceptat fără teorii postmo-derne, ţi se oferă toaderulde-l vâri în babă, apoi cazi-vin-ars în Bulzeşti river. Subsânul fără sutien al Bulzului.Scena yoga, tibo-tib, niciunvot pentru sărutarea profei.

La centenarul lui Iancu,în 1972, se zidise obelisculacesta. Sălcii tăiate de tril,de-a valma vorbe în dodii şicopii între obelisc şi cate-drala pustie. Nu mai sunăora. Mela udă asparagusul înveranda înflorită. Iertare în-născută pe nespovedite. Amcăzut în Criş. Plecarăţi pe cai,pacofleţilor. Hai pe la Emi –no, du-te tu. Lupu îl scrofălepe doctor din gunoi că nu i-acastrat scroafa. Ce ţi-ai cum-părat, Aluna, de la Găina? –Un cocoş. Vocile răstite suntde femei. Trage, boule,joacă-te, copile, fumeazăhârtie. “Vorbim şi noi ce netrece prin minte”. Dihănii şibăhănii. Mergi în bobote, de-geaba vii, degeaba te duci.Goliciunea întristătoare a Ci-ricului. Acolo a compusdoina. Om şi el cu un singurrând de haine.

Ecouri între tulnic şi ba-lenă. Camionul zguduiecasa-obeliscul-catedrala.Creangă subconsciu, râsyogic. Peste prima şi ultimasuflare, între mănoasele pă-puşi. Nu mai vorbim aşa fru-mos. Oglinzi ruginite.Pocnetele sunt ale petalelorbătute scuturându-se. Do-ruri sălbăticite sub călcâi.

Pân’ a venit o femeie pen-tru care uşa nu există, m-amstrecurat, ea s-a aşezat în adoua bancă-n faţă, eu în ul-tima din fund. Ianoş evan-ghelistul, Ieşuş Criştuş,replici de la credincioşi nevă-zuţi , dispuşi în altar, femeiadin faţă s-a ridica, m-am ri-dicat şi eu, a mai intrat una,s-a dus tot în faţă, pedreapta, padre a băut dintr-o cupă, un anteriu negru aieşit din absidă, am deschissă ies, n-am închis, că maiintra o născută catolică.Două poezii scurte de JosephAttila, bătute la maşină, leadusese pe soare în acade-mie, am citit literele, versu-rile, în timp ce închinarea îi

venea de jos în sus, lipită, peo ascultare ce nu-mi spunea,îi spunea, canapeaua de pielese vaporizase, pătura din părde capră îi rodea şalele, şi-apornit şi ea părul spre spul-berarea literelor-sunetelor,obosisem de confuzie şi pate-tism religios cumva, de-a nute opri, ca din soartă, maitârziu asta i-a fost amintirea,cât că-şi dorea noaptea, oapăsau zilele, vezi, se întăriseodată pe întuneric, femeile-ţi cer până la urmă o noapte,rugăciunile pe zi prelun-gindu-se aşa probabil, cum eaşezarea asta, cântă cocoşii,liturghia abia începea, ungu-reşte, rozele-şi mai desfă-ceau din bătrâneţe o petală,dans încet, ai cunoscut încă-pătoare scene cu gesturipână la isterie ce nu s-ar ad-mite în felul cuminţit-cu-minţitor din partea asta, cineştie, un şofer accidentasemortal o fată, era-n cercetări,ieri s-a spânzurat pe malulCrişului.

Fută-l Dumnezeu să-lomor pentru un lemn (faţa-ifusese zgâriată, vasul culapte între genunchi, capaculnemişcat, plasa cu morcovi –avea nepotul diaree ca şi latrei luni, când, intrând înspital ginerele s-a-ncurcat cuo curvetă de doctoriţă înmână), cumnaţii (moldo-veni) dispăruseră. Pe cândazi n-am decât a bănui tatălnostru şi jertfiri ale Domnu-lui în ungureşte, pentru pri-mele vorbe ascultate cu unfel de dragoste prescrisă dinreligie în religie, peste cada-vre tinere sau de 59 de ani,cum inventariasem (în limbaînţeleasă) – verbalizarea Ba-bilonului – să fi amuţit. M-am gândit iar la zarul rotund.Ca astrele sorţii, nejactabileîn joc. Azi e nor deocamdată,încă trei zile şi veţi rămânevoi în împărăţie, veţi mai te-lefona după fiu, prin exa-mene şi meciuri, ales detăcere, cu moştenire încă ne-înflorită.

Va urma

Probabilităţi suprapuse în invizibil (1)***

Dreptul la replicăNu va apărea în ziare.Poporul meu dansează valsÎn jurul gheţarului careSalivează peste Titanic.Iubiri neconsumateSunt nimiciteÎn burta rechinilor.Pe sub norii cârpiţi la ochiSe spulberă sufletele copiilorÎn veste de salvare.Cuvintele cu careAr fi trebuit să mă apărÎn numele Tău,Lipsesc de la numărătoare.

***Îmi las capul pe genunchi,Vorbesc în limbi moarte ;Strig preţul cărnii invers.Nu cântăresc ;Mă vând pe bucăţiÎn piaţa sută la sută de vegetale,Aştept muşteriiSă-mi facă safteaua !Eu sunt samsarul cuPoeme de dragoste,Sunt omul tău cel mai bun,Care mi-am pus capulPe viitorul butuc.Acum.Poate fi prea devremeSă-ţi vinzi fratele,Ca să-mi salvezi pieleaÎntinsă ca o leoaică gemândPe podele.

***Vă scriu despre dragosteDe aiciDinSicriul plin cu litere nefălţuite.LocuiescÎntr-un buzunar de zeţarCe a tipărit manifeste.Fragilă-i peniţa de sticlăCu care trăgeam odatăBrazda şi dreptateaPe strada nepietruită.DinainteaVulturului ce-miCiuguleşte ficaţii,Ţin cu amândouă mâinile,Deasupra capului,Cununa cu spiniiImaginii publice.

***Mi-a trecut noroculPe lângă ureche.Glonţ pirotehnic fără focos.De acumSe cade să iertGreşeala greşiţilorÎn numele Păcii probabile.

Dragostea mea nouăNu mai are sensAiciÎn amfiteatrulCu vulgul ce clănţăne seminţeŞi artişti fluierândZeiţa din tragedia antichităţii.Încă o dată pe ziua de astăziArd pe rugul conştiinţei,Timp în careTata cu mamaTrag în dreapta şi-n stângaCămaşa-miRăstignităÎntre tâlhari.

***Autoportretul perfectŞi o ceaşcă de ceai chinezesc.Stop cadru fără egalPrintreLiniile frânte din şalePe un ecran uriaş.Şi vremea-i albastră,Şi nisipul e verdeScaieţii dau floare,Sămânţa germineazăPe buzele mele muşcateDe sare.Sunt un om liber!Strig mut.În căuşul de palmăMă ascund ca o pâineNeagră, săţioasă,Fără idealuri.

***Dumnezeul meuEste prizonierul perfectDin împărăţia zăpezii.Singurul fără de pată,Căutător de aurŞi vânător de reniPrintre porţelanuri...El mă aşteaptă cu lampa pe masăŞi cărţile de joc,În avanpostul pavatCu paşii copilului care am fost.Un habitat de rezervă perfect,Locul de unde ParadisulSe vede cu mandarini înfloriţiŞi penele păsării de cenuşăÎntruna arzând.

***DeodatăM-am hotărât!Semnez pactul cu pazniculCelulei în careŞobolaniiMacină piatra de var.Locul meu preferat este în picioareLa galerie,UndeStudenţii fluieră dirijorulPe strapontină.Bat ritmu-n picioareŞi golul, în aer.Dincolo de cortinaÎmbâcsită cu milă creştinăIapa albă paşte mirişteaPoveştii reciclate de o mie deoriDin lentilele sparte.

***Sunt la limanMă scaldÎntr-o lacră de sareFără să ştiu că am scăpatPentru ziua de aziDe-nserare…Fac paşi în paşiPrin nămeţi de petaleŞiCuvintele nerostiteÎnfloresc ca un vin,În locul din mijlocDe dicţionare.Grenada cu teamă se spargeÎn zăngănituri de armeŞi eu... continuiIubesc nebuneşteZidulCare mă strânge-ntre şale.Altă iederă fumegă verdeÎn arealulDe unde tobele nu se mai audDecât aşa,Ca un ţipăt de sâmbure ger-minândÎn pântecul piersicii de anultrecut.

***Cresc şi-nflorescirişi mineraliÎn scobitura tălpiiDe femeie cu ciorapul ruptŞi motiv floral cusutDirectPe piciorul distanţeiDintre o rugăciune şiChipul meuZăvorât în fotografia de familie.Trăiesc ca un orbÎn sipetulCu documente permiseŞi Purpura curge regeştePeste fila în careDeţin rol de piper şi de sare.În camera magică-iZiuă din lumânareaCe-şi picură firimitura de zarePeste cearceaful meuFără culoare,Fără dimensiune.

***Urcă în aceeaşi spiralăAburul şi spaima meaDe lupoaicăÎmpuşcată cu glonţ de argintÎn cerul de gură.Prada e albă şiStacojie-i jiletca vânătoruluiCu arma la ochiÎn amurgul cu fum de miro-deniiCe umple cuibulDin carePuiul MăiestreiÎmi cântăCa un flaşnetarÎnchis în calul troian.

***Împreună prin viaţăşi moarteCa şi când Cain şi Abel

Ar fi rămas să are în humusAiciPe Pământ.O verigă de altă verigăSe prind în lanţul de iarbăŞi este din nou zăpadăŞi Pit Bull-i de pazăCu smaralde în zgardă.Eu sunt nebunul cetăţiiCu străji ce-şi apără stăpânulLa o sută de aniDupă ce-am semnat pacea,Am încheiat războiul.SuntMuntele cu un singur versantPe care se caţărăLiniştea.UnAbis absolutÎn careDouă aripi se sfâşâie între elePentru trupul şoimului pră-buşit.

***Peste umărul meuFără epoleţi şi steleDe înaltă trădareSe picură-n plumbiOrizontul probabil.Abia de se mai vedeDin valul de lavăCasa…Masa…Şi mireasaDin rochia căreia am plecatSă culeg laurii lupteiCu minotaurul.Jucărie reinventată,Merg fără paşiÎn zig-zag,Fac târâşulPrin labirint de cristal.Am prins stigmate-n genunchi,Alunec... pe coate ...Execut saltul mortalPeste himeraCe-mi râde ştirbCa un clown pensionar.

***Haina mea miroasea zi lucrătoare,A gunoieri ce adunăOraşul cu vagabonziŞi zgârâie-noriPe un făraş de jăratic.Dincolo de linia imaginarăA zilei prezenteMelcii limax tragGrădina publicăÎn folii de argint amestecatCu salivă.În faţa tomberoanelorTixite cu steleŞi sticle golite de bere,Artiştii fără patrieÎnjunghie tăcerea.

***Pe locul taverneiÎn care mi-am jucatLa pontVisul şiInelul de logodnă,

Acolo,UndeTu mi-ai retezat cosiţa de aurCu foarfeca degetelor,Mi-am lăsat amanetCei mai frumoşi ani dinMemoria colectivă.În odaiaCu străluciri de şişÎn loc de opaiţ,Candidat la alte speranţeÎmi scriu rugăciuneaDirectPe faţa albă de masă.Miroase a fluturi şi a insectareMâna meaCe adună firimituriŞi spaţiile libere dintre silabe.

***În metropola cu orfaniŞi vânzători de halviţă,În zorii zilei fără nicio speranţăA ajuns la noiUltimul transportCu rom de Jamaica.Şi ceDacă vehicolul este numaiEpavă,VaporFără jurnal de bordFără căpitan şi fără servantulOcupatCu turnatu-n pahare?Regina balului ce va urmaPoartă corset cu diamanteŞi stropi deMelasă sub limba ce cântăDespre linşaj şi iubiri imposibile.

***De patruzeci şi patru de zileFumul iese alandalaDin ţigara bunicului.Imaginea este una mocnită,Aproape abstractă,Ca Dantela de FlandraDin care s-au hrănitEscadroane de moliiŞi anotimpuri ciudate.Fericit este numai el,Făcătorul de pace,Cel ce stăNeclintitÎn jilţul uităriiDin capătul mesei.Să înceapă petrecerea!Avem lăutarul fără vioarăŞi vin de cucutăTurnăm în pocalulPe care l-am pictatÎn vara trecutăCu flori de cicoare.

Poetul lunii ianuarie 9


Melania Cucdin volumul în curs de apariţie „Autoportret“

La Târgovişte...Lucian Constantin

Casa Corpului Didactic Di-dactic Dâmboviţa, reprezentatăprin bibliotecar Manuela ElenaDragoş, a organizat în data de 15ianuarie, a 2-a ediţie a manifes-tării dedicate marelui poetromân Mihai Eminescu, în par-teneriat cu Şcoala „Vasile Câr-lova” Târgovişte reprezentată deprof. Maria Dinulescu, prof.Adriana Mâniceru şi bibliotecarMagdalena Popa, Liceul de Arte„Bălaşa Doamna” Târgovişte re-prezentată de prof. Simona Duţă

şi Şcoala cu clasele I-VIII Raco-viţa reprezentată de prof. IonCrinel Pîrlea. La această acţiune,intitulată sugestiv „Mihai Emi-nescu la ceas aniversar” , când seîmplinesc 160 de ani de la naşte-rea poetului, au participat eleviiinstituţiilor partenere, respectiv,clasele a VI-a B şi a V-a de laŞcoala „Vasile Cârlova” Târgo-vişte, clasele a VI-a B şi a VII-a Aale Liceului de Arte „BălaşaDoamna” Târgovişte şi clasa aVII-a a Şcolii Racoviţa. Progra-mul a cuprins: fragmente din ac-tivitatea poetului (referate,

prezentări audio-video), marelepoet regăsit în versurile celorlalţipoeţi, lirica eminesciană (audiţiimuzicale, recitări, expoziţii decarte şi imagini reprezentând co-pilăria, activitatea, poeziile, pic-turi ce au fost inspirate dinversurile poetului. Momenteleaudio-video: Revedere şi Lasteaua au fost prezentate de bi-bliotecar Magdalena Popa.

La sfârşitul acţiunii, atât ele-vii cât şi cadrele didactice îndru-mătoare au fost răsplătite cudiplome de Casa Corpului Di-dactic Dâmboviţa.

10


Petru BirăuRecenta carte publicată de

scriitorul Al Florin Ţene la Edi-tura ,,Contrafort” din Craiova,carte intitulată ,,Cu inima înpalmă”, reprezintă istoria for-mării unui scriitor autentic, cuparcursul său remarcabil, rela-tarea procesului de coagulare înjurul operei sale literare a unuifenomen literar-artistic, împli-nit prin constituirea unei insti-tuţii de cultură cum este LigaScriitorilor din România şi po-tenţialul acesteia de a capacita şisusţine relaţii de promovare cul-turală reciprocă (aşa cum estefructuoasa colaborare cu Asocia-ţia Română pentru Patrimoniu),dar mai ales ne este relevată înaceastă carte gândirea, concep-ţiile despre viaţă, literatură şiartă ale unui scriitor şi promotorcultural reprezentativ pentrucultura română contemporană.

Extrem de condensat, volu-mul ,,Cu inima în palmă” cu-prinde în doar 40 de pagini oprezentare esenţială a demersu-lui literar artistic contemporan,desfăşurat pe parcursul a pestecinci decenii în ţara noastră,precum şi raportarea sa la feno-menul literar internaţional,într-o viziune ce denotă studiulamplu întreprins de autor în cu-noaşterea contextului culturalactual şi intuiţia prefigurării di-recţiilor avangardiste viabile.

Cele şase dialoguri cu Al Flo-rin Ţene, realizate de MonicaMureşan, Costel Iftinchi,Menuţ Maximinian, Ionuţ Ca-ragea, Maria- Diana Popescu şiElisabeta Iosif, dezvăluie în pri-mul rând convingerea scriitoru-lui Al Florin Ţene că omul areun destin individual, încredin-ţat de Dumnezeu, care poate fiîntr-o măsură schimbat de ati-tudinea sau comportamentulindividului: ,,Când ne naştemDumnezeu ne pune cu degetulpe frunte o pecete, pe care noi onumim destin. În limita aces-tuia fiecare dintre noi ne jucămrolul primit. Oamenii de ştiinţă

spun că pecetea pusă de Dum-nezeu se numeşte ADN. Însăacest rol îl putem modifica, nuîn totalitate, prin voinţă pro-prie.” (pag. 23)

Fără prezenţa momentuluiexcluderii din Uniunea Scriito-rilor în destinul scriitorului AlFlorin Ţene, nu ar fi fost posi-bilă înfiinţarea Ligii Scriitorilordin România, pentru că istorianu cuprinde nici o minimăcombinaţie sau permutare im-plicată de vre-un ,,dacă”, istoriaînsumează strict doar eveni-mentele care au avut loc.

Deasemenea Liga Scriitori-lor din România nu ar fi fost în-fiinţată dacă Al Florin Ţeneintervenea în destinul lui şiprintr-o atitudine de revoltă saumarcat de o stare depresivă ar firenunţat la scris, dar scriitorulşi-a acceptat şi urmat destinul.

În al treilea rând Liga Scrii-torilor Români nu ar fi luat fi-inţă dacă la momentulexcluderii sale din UniuneaScriitorilor, Al Florin Ţene nuar fi avut o activitate literară bo-gată, prin care să fie cunoscut şio operă litrară viabilă, în caretrilogia ,,Insula viscolului” esteun roman ce stă la loc de cinste,alături de volumele de versuri,fără această operă nu era posi-bil ca scriitorul să atragă înjurul său, în doar 2 ani, o mul-titudine de creatori (constituiţiîn 22 de filiale în ţară şi 12 înstrăinătate), ar fi atras poatedoar câţiva scriitori marcaţi dediferite nemulţumiri, care apoiar fi renunţat, dar aşa cum amspecificat istoria nu acceptă ter-menul ,,dacă”, iar Liga Scriito-rilor din România există şi areo istorie datorită lui Dumnezeucare a trasat un destin literar şiunui scriitor care şi l-a asumat.

Un important aspect relevatde cartea ,,Cu inima în palmă”îl reprezintă concepţiile literareşi percepţia asupra scopuluivieţii, formulate de scriitorul AlFlorin Ţene în exprimări apa-rent simple, dar care cuprindadevăratele comori de cuget în-

ţelept, disimulate în spirituali-tatea autorului. Voi reda aicipatru dintre aceste esenţe devastă experienţă intelectuală şiumană: ,,De mic îmi plăcea săpătrund frumuseţea obiecte-lor.Le priveam altfel decât prie-tenii buni la matematică. Eiurmăreau cunoaşterea adevă-rului, pe când eu urmăream în-ţelegerea frumosului.”(pag. 16)

,,Criticul literar provinedintr-un scriitor ratat.” (pag. 34)

,,…opiniile criticilor suntdoar părerile lor fie şi de cititoriavizaţi. Niciodată oamenii nuau înţeles noutăţile. Uită însăcâte noutăţi a îngropat timpulpentru totdeauna. Şi mai uităîncă ceva: că noutăţile care ausupravieţuit de-a lungul vremu-rilor sunt, aproape fără excep-ţie, tocmai cele care diferă celmai puţin de ceea ce se numeştevechi.” (pag. 32)

,,Nu pot spune că nu sunt fe-ricit. Eu ştiu că sunt, fiindcăesenţa vieţii nu este să fii, ci săştii că eşti fericit.” (pag. 6)

În încheierea aceastei pre-zentări a cărţii ,,Cu inima înpalmă” redau şi viziunea auto-rului ei asupra viitorului cultu-rii româneşti în contextuleuropean şi internaţional: ,,De-ocamdată nu avem valori cultu-rale exportabile şi competitive.În afară de Brâncuşi, Eliade,Cioran şi alţi câţiva, şi aceştiaformaţi în afara ţării...Litera-tura pe care o promovăm nutrebuie să fie scrisă cu mentali-tatea scriitorului care a trăit încomunism, deoarece operaaceasta nu poate fi înţeleasă decititorii care nu au trăit expe-rienţa dramatică prin care amtrecut.” (pag. 10)

Toate aceste idei, exprimatesincer de scriitorul Al FlorinŢene, fac din cartea ,,Cu inimaîn palmă” un document edifica-tor pentru înţelegerea concep-telor ce stau la baza creaţieiliterare autentice, care se pre-conizează că se va dezvolta prindemersul artistic elaborat în vii-tor.

Al. Florin Ţene

„Cu inima în palmă”

Din

bib

lio

teca

re

vis

tei

„Cli

ma

te l

ite

rare

“

Proză

„Eminescu la ceas aniversar“

11


Monica MureşanMM: Tot cultură: conside-

raţi că oferim un produs cul-tural exportabil, competitiv.Dacă da, prin ce şi cine (va-loare, inedit, la modă, specialprin culoare locală şi/sau spe-cific naţional?). Referitor ladeznaţionalizare (prin globa-lizare): cum ne putem păstraidentitatea? Sau asta e doar osperietură?

AT: Universalismul - acărui alternativă actuală esteglobalismul -, este un proiectnu atât recurent, cât constantal omenirii. Un proiect legi-tim. Autismul intercultural arputea fi ultima şi cea maidrastică consecinţă a prăbuşi-rii Turnului Babel. SlavăDomnului, există traducăto-rii, poşta, telegraful, telefonia,radioul, televiziunea, interne-tul, şi astfel limbile diferen-ţiate - ca pedeapsă -, şiscrierea nu au rămas inutile.Să sperăm că a trecut vremeasacrificării STRĂINULUI peţarina însetată, în arcul unuipod, sau doar fiindcă estestrăin. Desigur, propria iden-titate rămâne legitimatoare, şitrebuie să începem prin res-pectul – nu inflaţia de sine (canaţiune şi cultură).

MA: Da, am avut întot-deauna ce oferi lumii. Poatenu am ştiut întotdeauna cumsă o facem mai bine, mai în in-teresul nostru. Ori lumea nu aştiut cu adevărat ce să cum-pere de la noi! Valoare avem,management - mai puţin.

FP: Da, noi, românii, amavut întotdeauna “produse cul-turale” exportabile. Din păcaten-am ştiut să le “ambalăm” şisă le exportăm cum trebuie.Nici ieri şi nici azi… Pe Brân-cuşi, pe Enescu, pe Ionel Per-lea, pe Ţuculescu ori pe HenriCoandă au trebuit să ni-i des-copere şi să ni-i impună alţii încultura universală. Oricum amlua-o şi din orice punct amprivi lucrurile, avem valori cucare să ne impunem în Uni-unea Europeană. Avem şi cu-loare şi specific naţional şi numai vorbesc de inedit. Trebuienumai să ducem o politică cul-turală mai agresivă (în sensulbun al termenului), mai cura-joasă, mai temeinică pentruafirmarea valorilor noastre!

NR: …Mda, Călinescu spu-nea că pentru a fi universal

mai întâi trebuie să fii naţio-nal. N-ar trebui să avem niciun complex în Europa. Locui-torii continentului nu ne cu-nosc decât din descrieripartizane, din comportamen-tul gunoaielor ce-au datbuzna peste graniţă să seocupe cu ceea ce făceau şi pela noi – cerşit, şterpelit, violat,tâlhărit - dar asta e altă că-ciulă. Atunci când ne-au cu-noscut (Brâncuşi, Enescu,Istrati, Eliade, Ionesco, Vuia,Vlaicu, Grigorescu, Titulescu,Tzara etc.) ne-au recunoscutvaloarea şi geniul şi au spus„jos pălăria”. Nu, nu trebuie s-avem remuşcări, mai alescând vedem cum se dau pre-miile la Eurovision, la Can-nes, la Hallywood, laStockholm. Poate după ce nevom re-europeniza vom dis-cuta de la egal la egal. Pânăatunci ne vom mulţumi cumarginalizarea, conştienti-zând care ne e valoarea. Parti-zanatul şi compromisurilesunt străine valorii. Mă mir cănu ne-am lecuit de asemeneamanii.

MM: Credeţi că suntemprovincialii Europei, sau„ruda săracă”? Pentru a aveasucces la public cu producţiilenoastre culturale – cărţile saupictura noastră, sau obiectulde artă, de exemplu – trebuiesă facem compromisuri? Tre-buie să ne adresăm unui anu-mit public?

AT: Am convenit deja căproblema publicului nu este amea, decât dacă sunt mana-gerul. Ca scriitor practic luci-ditatea, sau ea mă practică pemine – dar nu în sensul pie-ţei, ci în sensul problemelorabordate, al instrumentaruluicreaţiei.

MA: Nu, nu mă tem. Eu-ropa este o mamă cu un mi-lion de burice. Dacă unuldintre ele se află la Paris, debună seamă, altul e la DorMărunt! Numai idioţii auconştiinţa provincialismuluişi asta îi determină să rămânămereu aşa…

FP: Da, s-ar putea să fimconsideraţi şi aşa, provinciali.Pe viitor lucrurile se vorschimba, sunt sigur.

NR: Personal mă simt bineîn lumea din care provin, cearurală, care ne-a dat veşnicia,cum observase Blaga, dar şi înlumea fanteziilor mele, careeste o copie cu mijloace artis-tice a celei dintâi.

MM: O lucrare personalăde referinţă sau cu care vămândriţi.

AT: Simpatizez toate crea-ţiile mele, de critică de artă –inclusiv cele curatoriale – şide ficţiune literară. Cea mairecentă publicaţie ar trebui săfie şi cea mai legitimă ca no-minalizare. Este vorba despreun volum de povestiri plinede tensiune, reflexive, axatepe transparentizarea fonduluimitic - ”Viţelul cel gras”. Darprobabil cea la care ţin cel maimult este tot o proză – „Şoi-mul pelerin”. Cea mai cunos-cută şi comentată este cusiguranţă „Experimentul înarta românească după 1965”,catalogul expoziţiei omonime,bilingv, bogat ilustrat, al căruicoordonator şi editor am fost,apărut în 1997, editura Cen-trului Soros de Artă Contem-porană, şi urmat în 2005 devolumul cu acelaşi titlu, pu-blicat la editura, astăzi dispă-rută printr-o manevrăregretabilă şi suspectă a Mi-nisterului Culturii, în acelaşian.

MA: Toate cărţile publi-care până în prezent, două-zeci abia, care-mi dau linişteaşi convingerea că nu am făcutumbră degeaba acestui pă-mânt binecuvântat. A speci-fica doar una dintre ele… aşaduce o nedreptate întregului,în favoarea părţii.

FP: Greu de ales fiindcătoate îmi sunt dragi. Totuşi,fiindcă mă “somaţi”, am să văspun mai multe titluri din celepeste patruzeci tipărite pânăacum: Obsesia păsărilor, vo-lumul cu care am debutat înpoezie, Viaţa lui Vasile Voicu-lescu, Romanul vieţii şi opereilui Alexandru Odobescu, O is-torie anecdotică a literaturiiromâne, Cafeneaua literară şiboemii ei.

NR: Chit că iubesc sin-tagma puţin şi bun, nemulţu-mit că acel bun se totreportează, am scris mult, casă am de unde alege. Hachiţanumărului treisprezece esteurmată de hachiţa de a fi scrisatâtea cărţi câţi ani numărăvârsta terestră. Am reuşit s-ofac, şi dintre aceşti copii mămândresc cu vreo cinci-şasecărţi de poezie, vreo patru-cinci volume de proză scurtă,vreo trei-patru romane, vreodouă-trei tomuri de eseistică,cu una-două cărţi de publicis-tică şi cu un volum de aforis-tică… etc. Sunt un fel detată-eroin! De ani buni ofercărţile mele la şcolile din co-muna natală, elevii premiaţile primesc, iar când mă întâl-nesc am bucuria dialogului,

dovadă că sunt citit. Cititoriiprofesionişti, luaţi cu politicaşi „gaşte/gâştele literare”, măignoră, revistele şi mass-media „libere”, tot la fel, darnici eu nu fac altce nimic sămă impun antum. Şi eu măsatur uneori de România, dardupă câteva clipe de rătăcireşi înjurături democratice laadresa mai marilor ei, mi seface din nou foame de acestpicior de plai, Belgie a Orien-tului, gură de rai, cu MiculParis scăldat de Sena mea Co-lentina ori de Tamisa bucu-reşteană numită Dâmboviţa.Dar, nu-i aşa, cine se iubeştese tachinează, nu se trădeazăşi nu se dă pe gratis... investi-titorilor.

MM: Care a fost cea maimare nenorocire a României(sau una dintre ele)?

AT Este destul de greu săstabileşti un top al nenorociri-lor, care sunt însă, în primulrând, de natură istorică şi poli-tică. Putem ierarhiza între in-vaziile mongole şi dictaturacomunistă sovietică? Probabilcă invaziile au fost mult mai te-ribile, dar mai puţin pereni-zate. Dacă ne referim la cevamai profund decât incidenteleevenimenţiale, ar trebui să nereferim la cârpeala genetică,dar cercetarea contemporanăinvesteşte metisajele cu calita-tea asigurării vitalităţii şi rafi-nării produsului rezultat.Putem considera dispreţul desine, de contextual şi datele au-tohtoniei o nenorocire - şi con-tra acestei dispoziţii ar trebuisă ne mobilizăm, fără lozincigăunoase şi fără autoamăgiri,şi mai ales nu ca închidere înfaţa universalismului.

MA: Păi, faptul că a fost lo-

cuită din cele mai vechi tim-puri, taman unde unii-alţii nuar fi vrut-o să fie. Au mai fostşi altele...

FP: ?...NR:Întoarcerea armelor,

care ne-a aruncat în braţelecomunismului, şi a doua în-toarcere care ne-a lăsat cuochii în soare.

MA: Cel mai mare rău alnostru au fost şi rămân lup-tele intestine de breaslă. Cuatât mai grav, când vine vorbade intelectuali. Câte orgolii,atâtea prejudecăţi. “Gândireazâmbitoare” a lui Noica poateascunde şi o scârbă de sine,uneori. Pe asta, filosoful de laPăltiniş a uitat să ne-o spună.Ori, a spus-o?

FP: Vedeţi şi dv. ce fac. Auşi obosit, s-au şi scârbit. S-auînchis într-un fel de cochilie.De ce? Pentru a-şi vedea fie-care de ale lui. Şi poate şi pen-tru a aştepta vremuri maibune. Ce să facă? Să se ames-tece în băltoaca urât mirosi-toare a politicii? Să facă ogazetărie de trei parale şi joculcine ştie cărui bogătan?

NR: Nu, istoria nu şi-atrăit traiul, ca să-l contrazicpe Fukuiama, şi nici Dumen-zeu nu e mort, ca să mă punrău cu Nietzsche. Schimbareanu înseamnă finalitate escato-logică. Aşa e devenirea de laHeraclit încoace: panta rhei!În această curgere pot co-exista şi chiar contrasta fru-mos, ca marile construcţii deoţel şi sticlă alături de clădi-rile supravieţuitoare unuitimp cu durată, deşi unidi-mensional şi trecător, moder-nitatea şi tradiţia.î

Va urma

Idei în dialog cu scriitoriiAlexandra Titu, Mihai Antonescu,Florentin Popescu, Nicolae Rotaru

Interviu


Florian CopceaPoetă veritabilă, de struc-

tură existenţialistă, cultivândun imagism hiperrafinat,aproape inexplicabil la cei 14ani ai săi, Denisa MariaBălaj, cucereşte în noul săuvolum – Umbra strigătului,prin modul original, subtil,cu care recompune realita-tea. Poezia sa este, aşadar,expresia unei revolte împo-triva timpului sacralizat: ,,în-cepe povestea prin care curg,râule,/ şi luminează-mi viaţaşi nemoartea/ lăcrimând/ vi-sând/ aşteptând” (PO-VESTE). În inventarul de(pre)texte preferate de poetăpredomină râul, pasărea,visul, poetul şi cuvântul,semne esenţiale ale mituluijuvenilităţii. Lumea din ver-surile sale, cu foarte expre-

sive prezenţe sintagmatice,este fictivă, evident, de aici oresemnare obsesivă greu dedescifrat, fascinantă: ,,lamarginea acestui râu/ surleşi trâmbiţe anunţau/ coborâ-rea în somn/ a ochiului fărăaripi păzitor// poetul îşistrânge la piept metaforele,/săgeata deviază către cerul/întins la uscat pe o funie derufe// steaua lui în ţăndăriîmprăştie licurici”(RÂULPOETULUI).

Denisa Maria Bălaj este deo sensibilitate rar întâlnită.În compoziţiile sale epice, înaparenţă greu de digerat, do-vedeşte pe de o parte maturi-tate precoce, de invidiat, pede altă parte un har marcatde complexul po(i)eticii. Nuştiu exact câte din tehnicilede vindecare a omului princuvânt cunoaşte, (am în ve-dere, iarăşi, vârsta), dar –sigur – ea încă mai crede căpoezia poate salva lumea dela o inevitabilă tristeţe, chiarşi de la moarte: ,,mărturie astrigătului meu/ această pa-

săre albă// turnul lichid/ îmiascunde taina/ şi umblă prinvenele mele/ în căutareagurii/ înflorită de un cu-vânt// arsă de nisipul tăce-rii/ steaua mea,/moarte”(TURNUL).

Suntem martori omnipre-zenţi la o ofensivă nejustifi-cată a profanului care, la maitoţi poeţii, a devenit un leit-motiv al exprimării lor lirice.Făcând abstracţie de (ne)ex-perienţă poetei într-ale filoso-fiei, nu se poate, în cazul său,trage decât o singură conclu-zie: s-a născut (în lipsa unuiDumnezeu conştientizat?) cuun mare talent. Denisa MariaBălaj destructu- rează ele-mentele poemului, acesta că-pătând, astfel, ipostaze dintrecele mai diverse, stranii, des-eori tautologice. Acest modelde text poetic te obligă să re-cunoşti că poeta refuză reţetepoetice în vogă (chiar dacă peundeva ni-l aminteşte pe Ni-chita Stănescu), spre a ne de-monstra, dacă mai era nevoie,că are ambiţia de a se distanţa

de orice fel de lirism preexis-tent: ,,am retezat copacul cupăsări negre/din rădă-cină/umbră peste râul/în careoprit va fi fulgerul/să am doareu// între vocea ta şi cer seaşază/mâinile de ghips ale tă-cerii.// încep să număranii”(ISTORIE). Fără îndo-ială secvenţiolitatea, rupturilelexicale şi textuale întâlnite înpoezia tinerei poete, toate laun loc, anunţă, discret, atât deaşteptata (şi hulita!) nouăpoezie, gen ”experimentalist”,bazat pe o poetică, a sugestiei,în care jocul real – livresc(promovat de inegalabilul Ni-chita Stănescu) reconsideră,indubitabil, resursele tradi-ţionale ale lirismului.

Poemul ,,POEZIA VAVORBI DUPĂ TINE” tră-dează, cu o simplitate dezar-mantă, programul poeticpragmatic al unei poete – fe-nomen: ,,vei pleca fără să pri-veşti în urmă/ râul şifrunzele căzute din copaciialbi/ în amintirea ta.// gura-mi – un strigăt va sparge în

miez de nucă// e prima oarăcând cuvintele/ au să-şi aşezetrupul/ într-o tristeţe de le-bădă.” Este acesta, în sub-stanţa lui, o ars poeticadespre care, repet, nu potbănui cât înţelege DenisaMaria Bălaj. Nu voi invocaaici meşteşugul spontaneită-ţii şi nici desele incursiuni alepoetei prin universuri con-venţional – prozodice, dar unlucru este cert: versurile tine-rei Denisei Maria Bălaj suntrezultatul unei autentice vo-caţii poetice. De aceea credcă, în viitor, poezia va devenimijloc, nu scop, în călătoriaomului spre eternitate. Nupot să închei fără să nu re-marc că lirica contemporanăromânească a mai câştigat unexponent. Credem că ,,POE-MUL CĂTRE POEŢI.” esteconvingător în acest sens:”aripi de înger/ în moara cu-vintelor.// nestrigate numelevoastre/ îşi pierd urma/ înamintirea pietrelor fune-rare.// poeţii vin şi mor/ li-curici presărând/ în cuvinte.”

12


Florian CopceaPoet al iubirii, Dan Ro-

bescu pare a-şi construi poe-mele din această nouă carte asa – REZERVAŢIA CUMĂŞTI, asumându-şi şi sub-sumându-şi un bizantinismispititor. El devine, dintr-unelan dionysiac, un suflet în-setat de absolut, care a găsitîn poezie un refugiu unde,numai acolo, ajunge la tăcerepentru a-şi explica mai binede ce neantul este capătulvieţii: ” Vin către tine/ cu cer-titudinea/ că dincolo/ de/cuvinte/ e iubire,/ e sigu-ranţă/ şi împreună/ trecem/în neant/ peste timp”(DRUM ÎMPREUNĂ). Limi-tat la ”zugrăvirea” unor trăiriinterioare, intime, el ideali-zează, totuşi, prezentul con-tinuu efemer, nedefinit.

Poemele lui Dan Robescu,fiecare în parte, compun unjurnal liric în care descărcă-rile afective, reveriile livreşti,deschid calea cititorului spreun suflet sensibil, mallar-mean: ” Lasă frunzele/ săcadă / îngălbenite,/ lasă pa-sărea/ să-şi / frângă/ zbo-

rul,/ lasă-mă să/ te iubesc/dincolo de cuvânt” (MAIPRESUS DE TOATE).

Pentru Dan Robescu poe-zia este un dar al hazardului,motiv pentru care îşi ia în se-rios menirea şi valorizeazăstări existenţiale. Desigur, iu-birea este, conform confesiu-nilor sale lirice în care seinsinuează un flux fatalist derevoltă faţă de inevitabila ui-tare, însăşi poezia: ” Liane degând ne-au/ unit ani la rând/când ninsorile/ inimii carene-au însoţit/ au adus vieţii/noastre o lumină, neaştep-tată de care/ aveam nevoie şicare ne/ caută şi astăzi/ prin-tre anotimpuri”(LIANE DEGÂND).

Poetul se supune unei pa-siuni explicabile: viaţa, viaţape care o trăieşte cu intensi-tate în căutarea timpuluipierdut: ” Iubirea/ aleargă înmine,/ miresmele necunos-cute/ iau/ forme/ de flori.//Fericirea e/ nepăsătoare/ şila apariţia/ ta/ se pres-chimbă/ în cântec” (FERI-CIRE).

În aceste plăsmuiri alesale, versul devine despovă-

rare, dacă vreţi – terapie su-fletească: ”Norii negrii seadună/ tunetul sparge liniş-tea

gândului/ săgeţi de foc seadună lacome/ pe pământulfierbinte// Păsările uimite seascund sub/ aripa verde apădurii/ ploaia revarsă ple-tele/ peste lume/ peste su-flete prăfuite// Un porumbela zburat/ din pomul Evei/către cer/ şi ploaia s-a oprit”(SFÂRŞITUL PLOII).

Dan Robescu este con-ştient de darul său înnăscut:”Am mereu/ numai / grijata/ hotărât să fii în poemulmeu/ lumina aşteptată//(LUMINA AŞTEPTATĂ), şide adevărul că numai poetulare dreptul de a spune lucru-rilor pe nume, fără prejude-căţi şi remuşcări: ”Timpulcoboară pe treptele tăcerii/în grota întunecată a uitării/şoaptele se adunăsfioase/pentru un ultimgând/ un ultim regret,/ o ul-timă speranţă/ pentru ulti-mul poet…”(TIMPUL). Maimult, el îşi imaginează un po-sibil dar pa care indiscutabil,îl poate avea doar cel care

şlefuieşte cuvinte: ” Astăseară/număr gândurile/ în-gerului meu/Rămân impre-sionat de/ adevărurile şi/ dedorinţa ta/ oricând/vis/ ilu-minat/ ca o nedreptate carene/ iartă” (GÂNDURI DESEARĂ).

În temei aceleaşi lucrurise cuvin spuse despre poe-ziile ”SPERANŢĂ VERDE”(uşor bucoviană), ”NOAPTEDE VARĂ” (care ni-l insi-nuează pe Lucian Blaga) şi”VA VENI O VREME” (careni-l aminteşte pe Ioan Flora),în care Dan Robescu reia ob-sesiv motivul iubirii. Poetuldescrie de fapt un singur ”ta-blou”, dar din cauza unghiu-lui diferit din care ni-l”povesteşte”, el ne induce îneroare şi ne facem să credemcă spectacolul este mereualtul. Fără îndoială, acest tra-valiu liric este în favoarea sa.Ipostazele în care ne prezintă”măştile” iubirii, devin savu-roase. Hiperbolizarea stărilorsale sufleteşte (care ni letransmite şi nouă), asigurăsuccesul multor poeme, sal-vate astfel de ”realitateacare/ indică/ temerile/ atâ-

tor gânduri” (IREALITATE).Din această cauză Dan

Robescu rămâne un poetcare, acumulând o conside-rabilă experienţă în transpu-nerea spiritului deobservaţie, va şti întotdeaunasă supună timpul prin poe-zie, convins fiind că numai”inima ţine/ adevărurile/într-o cochilie”// (NEOBO-SITA DRAGOSTE).

În concluzie el este un tre-cător frenetic spre templulpoeziei.

Poezia, elixir al tinereţiifără bătrâneţe

Poet, pe aripile visuluiCarte nouă

Dan Robescu

Denisa MariaBălaj

*** 13


Cântul întâiîn sala mare de piatră

a palatului Atnzilordin Argos.

Scena IAGAMEMNON,

MENELAU, IDOMENEU,ATREU

AGAMEMNON: Cu cităînfrigurare pregătirăm straş-nica flotă spre a fi ne-nvinsă!O, zi şi noapte s-a muncitîntr-una încît treizeci desclavi am omorît şi-acum caun făcut de zei în contra-mi,corăbiile toate stau şi-aş-teaptă: Nu pot pleca fiindcăvîntul tace şi marea strălu-cind se veseleşte, de nepu-tinţa noastră caraghioasă dedouăzeci de zile rîde marea!

MENELAU: Nu te-nfuria,fratele meu, că marea/nerîde şi dispreţul pe sub ros-truri/şi-1 trece parcă spre aspori necazul./Răbdarea în-văţată de milenii,/tot eaacum ni-e cea mai bunăsoaţă/a îndelungii noastreaşteptări./Nu-ţi pierde vre-mea, ci mai vezi o dată/toatăformaţia flotei aheene,/ca-nclipa-n care vînturile clare/orsă înceapă, vii, să sufle-npînze/să plece flota cu gră-bire mare/spre Troia bleste-mată şi trufaşă./ Atuncine-om veseli cumplit şi-omface/petrecerea cea mare deplecare/şi din recunoştinţanoastră da-vom/jertfe lui Ju-piter strălucitorul/cel careştie toate-n lumea asta/şi bu-curoşi vom fi de strălucirea/victoriei ce stă şi ne aş-teaptă./Dacă ne-om pierdeastăzi nerăbdarea/în timpulluptei, ce ne vom mai face?

AGAMEMNON: Cînd fie-care pe-ale lui le ştie, le ştiuşi eu, prea bine pe ale mele!Răspund de flota care stă şiaşteaptă. Se pierde timp, şinu îmi e tot una dacă plecămîn zori sau niciodată!

IDOMENEU (intrind gră-bit): Gînd bun, vă zic. Victo-rie la Troia! Urarea asta-mistă mereu pe buze, iar nerăb-darea care o port în suflet măchinuie şi nu îmi dă astîm-păr.

AGAMEMNON: Ce veştine-aduci?

IDOMENEU: Aceleaşiveşti. Că vîntul nu se por-neşte, şi noi pierdem timpulşi vlaga ne-o tocim privind pemare. întreaga flotă e gata şiaşteaptă să plece-n larg. Demult toţi sîntem gata! Darvîntul nu vrea să ne sufle-npînze şi aşteptarea s-a făcut oboală de care suferim acumcu toţii.

MENELAU: Eu cred căzeii dinadins vă lasă a cheltuizadarnic nerăbdarea. Aduceţi

jertfe zeilor în grabă şi fumuldin altare să se urce spre în-ălţimile Olympului şi atuncivîntul pe care îl aşteptaţiatîta puternic se va coborîspre pînze de se vor îndoi ca-targele şi flota trufaşă va ieşidin port, pe mare şi-n grabămare va putea pleca spreduşmana cetate a cărei ziduripe voi, învingătorii vă aş-teaptă!

(Toţi rămîn o clipăgînditori. Intră Atreu.)

ATREU: Ce e tăcerea astaîntre voi?/Ori vă certarăţi ia-răşi, fiii mei?/Ce gîndurinegre au coborît pe frunţi,/ceumbre vă întunecă obra-jii,/de nu spuneţi nici unulnici o vorbă?/Sau ura întrevoi s-a coborît/din nou ca ofemeie fără suflet?AGAMEMNON: Doar nu veivrea să dănţuim! că flota niciazi nu va pleca! Timpul sepierde! Eu simt cum mă în-cinge nebunia. Stă vîntul îm-pietrit şi îndărătnic şi taceascuns. Corăbiile noastre nupot pleca şi neputinţa astane-ntunecă mereu mai multsimţirea şi nu ştiu ce să fac, şitimpul trece a devenit o ranănerăbdarea...ATREU: Nu-i pricină denervi şi supărare această aş-teptare... Poate zeii o lasă.pentru a alege timpul, ziuacea bună cînd plecînd pe apesă fie hotărît că veţi ajunge casă învingeţi şi să vă întoarceţivictorioşi, cu cîîîtece şipradă...AGAMEMNON: Dar nuputem pleca! Mă simt înstare eu însumi să cobor, săsuflu-n pînze. Că vîntul, nicimăcar o adiere din nici oparte nu ne mai trimite. Deaceea cred că zeii, dimpo-trivă, sînt supăraţi şi ne-ausortit pedeapsă, iar dacă nule vom aduce jertfe n-o sămai plece flota niciodată!IDOMENEU: Nu fi naiv! Ce-nseamnă niciodată?/Doar nuvei fi pierdut de-acum spe-ranţa/în viitor. Eşti faima vi-tejiei,/tu cel care înspăimînţipînă şi marea/de ţi se aşterneblîndă la picioare/şi cînd temînii marea nu mai rîde,/iarpăsările îşi coboară zbo-rul!/Tu cîntecele mării leprefaci/în cîntec al izbînzilorpurtate./Nu-ţi pierde firea,asta nu se poate./Da, zeilorsă le aducem jertfe! Să-i îm-bunăm astfel pe fiecare şivîntul ne va dărui plecarea.AGAMEMNON: O, dacăjertfe zeilor le trebuie, eu în-sumi de-mi vor cere am să fiuo jertfă pentru a ne trimite

vîntul şi flota să pornească-n larg pe mare.ATREU: Vă sfătuiesc să maiaveţi răbdare. Cu graba asta,nu v-ascultă zeii. Iar vîntulnu va coborî spre pînze (cidimpotrivă, o să vă facă înciudă, iar cînd spre mare vorsufla rafale voi de nimic nuveţi mai fi în stare.MENELAU: Uşor de spus!Dar timpul, timpul trece şinu-i de loc spre bunul mersal luptei. Intîrzierea asta ne-firească face ca totul să nestea împotrivă!

Scena IIAGAMEMNON,

MENELAU, IDOMESEU,ATREU, IEIGENIA

IFIGENIA: Eu singură sîntcare să mă bucur că întîrziemereu, mereu, plecarea. Euvăd că vîntul, vă stă împo-trivă, dar te iubesc atît demult, părinte, cum doar pesoare îl iubeşte zarea şi fărătine viaţa mi-e pustie, pustiuşi gol îmi pare-ntreg palatulcind nu răsună vocea taaicea. Iubirea mea e marefără ţărmuri îmi eşti atît dedrag, că întristarea cumpleci, mă copleşeşte ca amur-gul cînd îl dezleagă tainic de-părtarea. Nu mai pleca! Cerost are plecarea cînd eu tevreau aici, mereu pe-aproapeferit de lănci duşmane şi demoarte. Oare-i mai tare azitrufia voastră decît iubireasfîntă a unei fiice?AGAMEMNON: Copila mea,tu-mi eşti răsfăţul zilei şimurmurul necontenit almării! Azi urlă-n mine în-crîncenat un demon al nepu-tinţei şi al ne-ndurării! Am sămă-ntorc victorios în Argosîntreg Epirul să mă preamă-rească şi toată gloria să ţi-odărui ţie, pe umerii tăi purisă strălucească! Tu nu ştii cee pentru regi mîndria nicipentru zei, trufia ce în-seamnă, la ce urcuşuri şi la cecanoane setea de glorie neco-tenit ne-ndeamnă! Dar, du-teşi te plimbă prin grădina carete-aşteaptă cu privighetori,în colivii de aur printre ra-muri şi ca să cînte mai fru-mos sînt oarbe!

IFIGENIA (uimită): Cumoarbe?! Ne-ndurarea deostaş şi vitejia, tu ţi-ai măsu-rat-o cu-aceste firave copileale cerului? Şi le-ai scosochii? Nu pot crede! Cum?

AGAMEMNON: Cu fierulînroşit. De nu mă crezi,mergi în grădină şi vei auzicîntecul lor sfîşietor că pen-tru ele tot timpul noapte a

rămas şi ştii că ele noapteacîntă, draga mea.

IFIGENIA: Privighetorile,cel mai frumos cîntau în zoriizilei. Pentru ele zorii nu vormai fi!

AGAMEMNON:: Ei, bine!Du-te acum...

IFIGENIA: Dar vreau săştiu de-ţi mai iubeşti fiica,sau poate nerăbdarea spreplecare te face să-ţi uiţi pînăşi copila de care spui că-i razata de soare? De ce te-ncrunţi? Sînt foarte supăratăşi îmi e milă de privighetori...(Iese din sală).

AGAMEMNON:Mi-e mult mai scumpă

decît o comoară,/sufletulmeu e numai viaţa ei,/o sorbdin ochi şi pentru ea, olume/aş înfrunta-o dîrz şichiar pe zei/i-aş înfruntadacă i-ar sta în cale...

Fără de pasul ei trecîndprin faţă-mi/mi-e ziua greade supărări şi griji/atît dedragă-mi e că mi-aş da viaţaspre binele şi fericirea ei.

ATREU: Orice părinte arface tot la fel pentru copilulsău.

MENELAU (către Aga-memnon): Şi te iubeşte pînă-ntr-atît, că n-ar măi vrea săpleci. Se teme pentru tine, fi-indcă ştie că lupta şi furtunanu-s distracţii de pe la careîntotdeauna teafăr să te în-torci ca să-ţi revezi copiii. (Seaude un foşnet printre ramu-rile pomilor din grădină)

IDOMENEU (sărind bu-

curos la marea fereastră):Victorie! S-a pornit o adiereprin frunzele grădinii trecevîntul — veniţi, fereastra estelarg deschisă şi vîntul sună-nfrunze în timp ce plîng privi-ghetorile, lui Agamemnon,oarbe. (Toţi se grăbesc la fe-reastră, spre a se bucura deîndurarea vîntuluL Foşnetulînsă încetează)

AGAMEMNON (dezamă-git): Vi s-a părut! Vîntul astat şi marea, priviţi cit poatefi de liniştită! Şi pînzele coră-biilor noastre la fel ca pînăazi, stau tot căzute. Mai e deaşteptat! O tresărire de bucu-rie mi-a trecut prin suflet..

ATREU (privindprin fe-reastră): Dar ce-i acolo? Cevăd? Ifigenia stă-n iarbă, aşe-zată jos şi plînge!

AGAMEMNON: De ce săplîngă?

ATREU: Ştiu şi eu de ce?In rochia ei albă-n iarbaverde zeiţă parcă-i. S-o che-măm încoace ca să ne spunăsingură necazul care-i întu-necă această zi-nsorită...(Agamemnon trimite unsclav, să o cheme pe Ifige-nia.)

Agamemnon (2)

Gheorghe Palel


14


Sorin PopescuNe va fi fost dat să fie

numai astfel. Nu putem,poate nici nu ar trebui săştim ceea ce ne va aducechiar ziua de astăzi, pe par-cursul ei. Vine o zi în care, caşi un trăsnet pornit dinsenin, afli că paşii te vor ducedeparte de perimetrul tăuobişnuit. Că tu, un fiu al po-porului tău, aflat la două de-cenii după comunism şi laveacuri departe de străbuniităi, cei care au generat istoriecu sabia, cu plugul şi cu mis-tria, vei trece pe urmele paşi-lor lor. Cine ar fi pututprevesti că, acelaşi eu, sub-semnatul, va străbate ace-leaşi meleaguri pe care, maiîntâi, Măria Sa, Ştefan cel

Mare, se duse să ofere duş-manilor pieptul său spre tăi-şul sabiei sau firul rece almorţii, care ar trebui să ful-gere şi viaţa celui/celor carear încerca să ridice vieţi înrândurile poporului român.Nu mai am, nici nu am avutvreo urmă de îndoială cănumai Dumnezeu orândui capeste alt timp rutele MareluiVoievod să fie nestrăbătutede Rapsodul neamului. Că nuputu fi vorbe despre vreo po-trivire a unor pigmei, epigonisau... umbre pre pânza vre-mii, care să fi conlucrat înaşezarea poporului românsub lumina veşnică a doi lu-ceferi nepieritori: ŞtefanMăria Sa şi Eminescu. Şi

„fără a prinde chiar de veste”aflai că duce-mă-voi exact înacele sfinte traiectorii. Maiîntâi la Cernăuţi. Cei careorânduiră smulgerea meadintre cele obişnuite fuseră,într-o ordine de sus aleasădomnii Sorin Ioniţă, DucuMihai, Ionel Florea, ClaudiuDuică, Alexandru Chiriţescu,Aurel Gâdescu, Dan Goi-descu şi Dan Mihai, care ho-tărâseră în luminiscenţaunor obiceiuri ale domniilorlor de a descinde incursiuniîn lumile străbunilor noştride dincolo de actualele ho-tare ale României. Sigur că afost vorba de un evenimentcare ne este, şi rămâne-vadrag şi scump. Şi urmaşilornoştri, cel de la 15 ianuarie.Cu 160 de ani în urmă se năş-

tea Eminescu. La Cernăuţi,ca elev de aleasă inteligenţăşi sclipire, de genialitate, în-vaţă, pe nerăsuflate, printrealtele, şi limba germană. Amfost şi noi acolo la simpozio-nul organizat în omagiereazeului poeziei româneşti. Amauzit acea formă a limbii ro-mâne care a rămas în trăsă-turile ei fundamentale, ca şipe vremea lui Eminescu. Cu-vinte pline de sens şi de sa-voare răsună şi astăzi de pebuzele românilor de acolo. Şidin vibraţia acelor vorbe în-trezăreşti, până la monu-mental în final, durerea lorcă ei, pe pământurile străbu-nilor, dintotdeauna ale stră-bunilor lor, ei se află în ţară

străină. Cu câtă bucurie te în-tâmpină fiecare dintre ei,câtă strălucire pluteşte pechipurile şi în sufletele lor,cum diamantele scânteiazădirect din ochii lor către tine,n-ai să afli, n-ai să-ţi imagi-nezi, n-ai să vezi decât şinumai acolo. Cei mai mulţidintre ei sunt credincioşi ai-doma nouă, poate cu multmai ampli în profunzime, darde rit vechi ortodox. Ei săr-bătoresc toate cele sfinte din-tre ani cu 13 sau 14 zile dupănoi. Această.. nepotrivire dezile ne-a oferit nouă prilejulsă parcurgem valuri de emo-ţie de neuitat. Într-un satceva mai mare ne pomeni-sem în mijlocul zilei de colin-dat. Pe o scenă un grup decopii veniseră cu Pluguşorul.O fetiţă de cam 10-12 ani daglas Pluguşorului cel vechi şiîndelungat, cu toate strofeledin moşi şi strămoşi, cu„aho-aho” şi cu „mânaţi dinzurgălăi şi bice măi!”. Canişte lemne înţepenite prim-prejur, holbam şi noi ochii,că nu era de crezut. Iar celmai corpolent dintre noi,cam ce credeţi că făcea? Iaca,plângea. Ceilalţi ne-am stinscâte o lacrimă, ca şi când ar fifost vreo necuviinţă, ca ommare, să mai şi plângi, chiardacă nu te bate nimeni. Or fi,niscaiva lacrimi contra altorlacrimi. Te pomeneşti că şinoi le-am oferit ocazia să neîntâmpine cu lacrimi. De sin-ceritate şi de bucurie. Nime-risem şi stăturăm la întregsimpozionul eminescian dela Cernăuţi, care se întinsepână la orele 16:00. Colegiidin grup s-au consfătuit să-mi ofere mie cinstea de arosti câteva cuvinte în peisa-jul prestigioasei întruniri.Totul a fost pe nepregătite şieste posibil ca imensa emoţie

care m-a năpădit să se fi îm-prăştiat şi printre cei pre-zenţi. Nu sunt uneminescolog, măreaţa saoperă poetică fiind pentrumine o povară de a trece în-spre versul următor, întrucâtpercepţia mereu o lua razna,punând în evidenţă nebă-nuite orizonturi. Ceea ce amşi mărturisit. Dacă vreodatăvoi fi reuşit să adun câtevavorbe pe hârtie şi acele să nuse împungă unele pe cele-lalte, meritul decurge din pu-blicistica eminesciană pecare am des co perit-o în fa-cultatea de jurnalistică şi

care rămâne cel mai strălucitmodel nu doar în arealul decirculaţie al cuvintelor noas-tre, ci unul de reverberaţiemondială dacă alte naţiunil-ar tradu ce pe Eminescu jur-nalistul. Am susţinut, dar nuam nicio dovadă, că la un

moment al existenţei sale fi-zice, înconjurat de un fel deaură, Eminescu s-a retras dinlumea reală, o singură dată şiodată pentru totdeauna aslujit poporul român. Nimicdintre cel materiale nu l-amai interesat. A ars cu inten-sitatea unei supernove. Apoia ostenit şi s-a retras. Noi n-am fi rămas şi pentru sub-semnatul, acum, după oîndelungată existenţă ar fisuficient dacă aş fi doar ac-ceptat ca unul care doar atâtaa reuşit: să îşi poarte paşii peaceleaşi cărări înnobilateveşnic de umbletul său pestetoate visele, destinele şi maiales peste toate durerile po-porului său. Căci noi suntemcu voia Sa poporul său şi ni-cidecum şi niciodată altfel.Cu siguranţă că din politeţefusei aplaudat, ca de altfeltoţi cei care s-au învrednicitcu cuvintele şi înaintea meaşi după. Apoi pornirăm să ve -dem meleagurile, drumurileşi măcar unele dintre cetăţile,bisericile ridicate de ŞtefanMăria Sa. Şi noi umblarămpeste acele pietre ale drumu-rilor, pipăirăm zidurile secu-lare şi lăsarăm sufletelenoastre să resimtă su netulbuciumului care îi chema laluptă pe strămoşii noştri îm-potriva urgiei care veneadinspre meleaguri stăpânitede prea mulţi lacomi, haini şi

doritori de averi, jefuite dincârca acelui neam al români-lor din care noi ne tragemobârşiile aflate într-o veşnicăordine: Dumnezeu, Ştefan -Domnul demnităţii şi Emi-nescu – durerea poporuluiromân.

Cu Eminescu la Cernăuţi sau...Rătăciri pustiitoare în sufletul străbunilor

Reportaj

Carte nouă 15


Viitorul începe acum

Motto: Viitorul începe acum

Nu o să mă mai întâlnesc cu primă-vara de acum.Nu se va mai întoarce. Demonii grişi-au înţepenit privirile între noapteşi zicroind ziduri de ceaţăsingurei speranţe care mă mai ţine înviaţă.

Viitorul începe acum.

Vor mai veni şi alte primăverialţi demoni cu ochii vineţiişi florile mii vor smălţui luminişi ace de spini.

Luceferii vor ţinti şi ei spre un viitoral lor, răsăritul va avea şi el nevoie de unnume,iar rugile din atâta tăcerevor rugini în lume.

Aş fi vrut, să fiu mai mult decât o idee-n pustiu:doar un biet poetrobit cuvântului în primăvara-iarnă a dorului.

Un pumn de vorbeNu mai comunică poteca dintre noi,Corbule !Buruienile ne-au sufocat poemele;cuvintele cu care ne vorbimnu mai au spaţiu.Aerul ce se izbeşte de chipurile noastrenu mai are sânge.Ne stingem, Corbule !printre toate gândurile noastrehălăduiescmiraculoasele file ale singurătăţii.

Lângă atâtea fluvii de cuvintese odihneşte furtuna, Corbule,iar la uşa înzăpezită a Bojdeuciitrupul buruienilor de-alt’ dat’îşi înaltă degetul arătătorspre umerii albi ai tăcerii.

Nu mai comunică poteca dintre noi,Corbule !Nici Creangă nu mai trece pe aici.Chipurile noastre nu mai au sânge.Ne stingem uşor, Corbule,aruncând unul spre altul ultimul pumn de vorbepentru nu ştiu care viitor.

Un gând trădătorCum să mă mai împac cu tine, gând trădător !

Ai umbrit şi ţipătul acestui poem;cuvintele bezmetice s-au îngrămăditîn lanţurile în care erau gata ferecate.

Ce cuvinte mi-ai dat astăzi, Doamne!Cum să le împerechez?Cum să le fac să se ridice în largelesfereprecum rândunelele?

Înot în fluviul din mine supus,sub această salcie de cuvinte care mă tot mintec-un plâns.

Ce vis străin mi-ai dat astăzi,Doamne!Nu mai pot să mă încred nici în Tine.Doar această salcie de cuvinte mă minte,mă mintecă-i bine…

Proprietarul fără actePăşi-voi pe vreo nouăbucată de pământ,acolo undemâinile albe ale poezieialcătuire de trupsă nu fi început?

M-am născutodată cu primul cuvântscris.Sunt foarte tânărmama nu mai estesă-mi spună că-i seară,nu-i mai simt pe umărumbra ca de lună, uşoară...Cerul o ţineşi, grele,straiele vorbelormă împresoară.Sunt aici pe ştiutul pământmai singur ca ieri,ca azi,şi ca poimâine, poate...Lumea ca pe-o apă mă-nvolbură.Sunt prorietarul fără acteal unei ruini intacte.

M-aş despărţiM-aş despărţi de numele meuînscris în certificatul de naştere,de închisoarea mea sufletescăşi de tot ce am agonisit.M-aş despărţi de Blejoi,de gropile pe care le-am săpatîn cer,de mama,de tata,de rugăciunile zilniceşi de tot ceea ce am.

M-aş despărţi de respirarea mealeneşă,de zecile de taxe ce mă urmăresc,de ura asta vie-amară ce mă înconjoară

şi mă curtează smerit,cu surâs ipocrit.

M-aş despărţi de trupul meu deiască,de închisoarea mea sufletească,de Blejoi,de mama,de tata,de voi,vorbe cu gustul veninuluidin stearpa livadăa destinului.Sunt gata să las totul…nimănui.Însă iubirea, cui?

Atâta cunoaşterePână la urmă, cuvântule,cum să mă mai lecuiesccând talpa ţării melea putrezit,cand sufletul îmi e tot mai săracşi minciunaa prins rădăcini în toate limbile lumii iar pământul stă cu gura căscată!

Până la urmă, cuvântule,nu mă mai pot adunaîncercând să mă ascundde mine şi de ... dragostea ta.

Până la urmă, cuvântule,cum să mă mai lecuiescaşa cum sunt – rătăcit în atâta cunoaştere –în vreme ce esenţa fericirii

nu mai este de aflatprintre oameni ştiind doar de-o naştere!...Doar picăturăCe mâini şi pentru cine vor mai aprinde mâine lumânăriîn amintirea ultimului ieri?

Cine va mai deschide scrisorile cu adresant necunoscut?

Cine vor fi însetaţiineştiutori de ploicare vor scrijeliîn fântâni secatepână hăt-departe, în timpuri neziditesemne dintr-o viaţăplătită cu moarte?

Cine va răscoli în rănile pietrelor?

Ce spirite vor locui în imaginea lichidă a unei foste lumiîn care, poate,vom fi fost şi noi –semn de singurătate,de dragoste,de ură,în ploile de stele –doar picătură...

În zigzagul fulgerelor

Motto: Oriunde sunt,se face frig

Midas cu semn schimbat,toate lucrurile pe care le atingdevin lut îngheţat.M-am răcit de la o vreme îngrijorător.Îmi citesc temperatura în zigzagulfulgerelor.

Oriunde sunt, se face frig.

Sunt măsura gerului.

Locul unde tăcerea mea de rezervăse face boltăseamănă cu indiferenţa.

De ce toate lucrurile pe care le ating eu – meşter faurdevin lut îngheţatşi niciodată aur?

Poeme din volumulîn curs de apariţie“Ţărâna orbilor”de George Lixandru


16 ***


Melania CucApărută la finele anului

2009, cartea semnată deIonuţ Caragea şi intitulată,paradoxal, GUGU AMNME-ZIC,pare să fi intrat deja înconştiinţa cititorilor de poe-zie contemporană.

Cu o copertă superbă ,care se potriveşte cu textul,grafică realizată de VladTulburea, cartea de faţă de-ţine toate atuurile pentru a fipe lista cu nominalizărilepentru un premiu internaţio-nal de poezie.

Constantin Miu , în pre-

faţă, şi Agela Furtună, înpostfaţă, girează prin pre-zentările făcute o carte careare deja viitor.

Într-o manieră elegantă,prin notă liriciă modernistădar fără vulgarităţi şi rico-şeuri care să deranjeze bunulsimţ, Ionuţ Caragea ne de-monstrează şi în cea de-a 14–a carte a sa, că lumea încare trăim ca într-o cutie deconserve, poate fi descifrată,poate fi catalogată dar maiales poate şi trebuie să fie iu-bită.

Teme dintre cele mai tul-burătoare din saga vieţii,puncte abia descifrabiledintr-o memorie colectivă,toate sunt detalii care vin şise prind în poem pentru a neevidenţia o Lume.

Viaţa musteşte printrerândurile poemelor, care,multe dintre ele, se doresc afi de-o acurateţe aproape şti-inţifică, ca trasate din riglă.

Poetul nu doar priveştelumea reală, o trăieşte pe viuca pe o experienţă personalăşi care îi dă dreptul să tragăconcluzii. Nu o face la moduldidactic, sfătos şi declama-tor, o face într-un soi de pro-cesiune aproape religioasăpentru care Naşterea unuiPoem este cel mai frumoslucru din lume.

,,Există cuvântul în faţacăruia oamenii să moarăfără să plângă...,, Poetul nupune întrebare retoric, el in-tuieşte magia care facedintr-un om obişnuit unulnemuritor.

Iubirea! Singura forţăcare poate sta dinainteaMorţii cu capul sus, senină şichiar vicotrioasă.

Pentru un poet tânăr,cum este Ionuţ Caragea, darcu o experienţă de viaţăvastă, cultură solidă şi cu ovoinţă sisifică, poezia estealiajul pe care îl topeşte înretorta sufletului, apoi îltoarnă în matricea grijilorpentru universalitatea ome-nirii.

Nu pentru sine însuşi tră-ieşte extazul şi agonia poe-mului, nu pentru persoana sase luptă cu nimicnicia. ,,Sufărde foamea altora,, spune într-un context în care, pe stradătot mai puţini oameni se uităîn ochii unui om care cereştevise nu pâine.

O baladă frumos înche-gată este cartea aceasta, pecare,ca nişte persoane carecredem că deţinem la dege-tul mic informaţia planetară,universului...trebuie să ocitim pe îndelete, să revenimpe pagină, pentru a ne de-monstra că GURU AMNE-ZIC nu este doar o metaforă.

Ionuţ Caragea stăpâneştearta scrisului, are vocaţia depoet în sânge, iar ceea ce re-zultă din paginile cărţii aces-teia, sunt mostre dematruitate poetică certă.

Felicitări, Ionuţ Caragea!

Cartea la raft

Ionuţ Caragea şi„Guru amnezic“

Regele Mihai IEmil Perşa

MAJESTATEA SA REGELE MIHAI I intră în PALATUL ELISABETAsă o întâlnească pe REGINA ANA de PARMA şi BURBON înSALA CONSILIULUI de COROANĂ să-i dea un Crin albşi un trandafir roşu culeşi din GRĂDINA ZÂNELOR pentru EA în zori.În aerul albastru de sub fereastra libertăţii se aude CLOPOTULDe Aur ce bate în CATEDRALA NEAMULUI ROMÂNESC ce-i construităPe Dealul Patriarhiei pentru românii ortodocşi înOrizontul cu Arbori seculari înverziţi sub CERUL ÎNVIERIIREGELE MIHAI I intră în Biblioteca Culturii să-i vorbească PRINCIPESEIMARGARETA despre CARTEA DE ISTORIE şi despreDINASTIA DE HOHENZOLERN-VERINGEN tipărită peCARTONUL ALBASTRU cu litere de aur să strălucească în SĂRBĂTORI.Când vine seara se întoarce în SALA IUBIRII PATRIEISă se aşeze pe TRONUL ROŞU lângă un Lămâi cu fructeCoapte să semneze un DECRET REGAL pe HÂRTIA PRIMĂVERII.

REGELE MIHAI I urcă în TRENUL DIMINEŢII să călătorească peDRUMUL RĂZBOIULUI Anilor redescoperiţi de NOI în CALENDARSă coboare în Gara din ALBA IULIA sub Cupola Razelor cePlutesc feeric în MAREA UNIRII.De pe trotuarul asfaltat în trecut priveşte drapelul roşu-galben-albastru ce flutură în Balconul Dorului deSTRĂMOŞII NOŞTRI să-i lumineze EPOCA MODERNĂ sub un CURCUBEU,Vine pe TERASA LUMII DE MÂINE să se aşeze la MasaSărbătorii Religioase să citească BIBLIA şi un Poem Istoriclângă Vaza cu Bujori înflorită în IUBIRE.A doua zi pleacă în PIAŢA LIBERTĂŢII să intre înMUZEUL DE ARTĂ a ISTORIEISă privească HARTA ROMÂNIEI MARI desfăşuratăPe SCRINUL NEGRU lângă un SEMIZEU.

REGELE MIHAI I s-a întors în CASTELUL PELEŞSă se aşeze la MASA VOIEVODULUI MIHAI VITEAZULSă-i scrie o scrisoare REGINEI ELENA, MAMA SASă iubească în zile şi nopţi ORAŞUL SINAIA s-a născut.Se duce sub OGLINDA MEDIEVALĂ să aprindă CANDELA ALBASTRĂSă ilumineze ADEVĂRUL ISTORIC şi Cărţile Vechi tipărite în LIMBA ROMÂNĂ,În 1 DECEMBRIE de ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEICoboară din TAXIMETRUL ALBASTRU DACIA-LOGANSă ducă un COŞ CU TRANDAFIRI ROŞII ŞI ALBI laMONUMENTUL SOLDATULUI NECUNOSCUT.Să vină pe BULEVARDUL EROILOR ce-au luptat pe

FRONTUL VICTORIEI de la MĂRĂŞTI şi MĂRĂŞEŞTISă privească CRUCEA DE AUR ce străluceşte pe TURNULBISERICII ORTODOXE să bea apa vieţii de azi dintr-o FÂNTÂNĂ.

REGELE MIHAI I vine de la ODESA să întâlnească ARMATAROMÂNĂ ce-a luptat la COTUL DONULUI şi la STALINGRADSă le vorbească Soldaţilor despre eliberarea BASARABIEI şiBUCOVINEI DE NORD sub cerul luminat deSTRĂMOŞII NOŞTRI înviaţi de VISUL DE UNIRE,Bat CLOPOTE DE AUR în CETATEA ALBĂ să se audă laCERNĂUŢI şi la CHIŞINĂU şi în ORAŞELE LATINE construiteÎntre PRUT şi NISTRU sub CERUL RĂZBOIULUI în aerul cuGloanţe căzut pe BERLIN sub Soarele răsăritSă lumineze PRIMA ZI DE PACE pe-o COLINĂ,REGELE MIHAI I s-a întors din EXIL înROMÂNIA să trăiască cu FAMILIA REGALĂ înCastelul Adevărului să le dorească românilorUn MARE VIITOR ÎN ZĂRI DE STRĂLUCIRE,CREŞTINII ORTODOCŞI şi CREŞTINII GRECO-CATOLICIVin să-l întâlnească pe REGE în CURTEAINTERIOARĂ a TEMPLULUI SFÂNT construit peStrada MIRCEA ELIADE să-i ducă peTAVA DE ARGINT SARE şi o PÂINECând intră în GRĂDINĂ.REGELE MIHAI I vine în SALA UNIRII să se aşeze laMASA ISTORIEI CONTEMPORANE sub TABLOUL REGELUIFERDINAND I să privească HARTA ROMÂNIEI MARI desfăşurată pe-oPânză roşie-galbenă-albastră,Să iubească Viaţa Românească în Patru Anotimpuri în aerulMagnetic ce-l respiră SENATORII şi DEPUTAŢII în PARLAMENTLângă florile luminii înflorite între două ICOANE SFINTE peUn TEZAUR.Pe coridorul larg ce duce spre BIBLIOTECA CULTURIIGRECIEI MODERNE se întâlneşte REGINA ANASă-i dea în dar sânziene şi şapte spice de grâuLângă focul roşu aprins sub Fereastră,Pe SCRINUL DE CEDRU adus de FRAŢII BUZEŞTI,Căpitanii şi verii Voievodului MIHAI VITEAZUL seaflă COROANA DE OŢEL a REGILOR ROMÂNIEIlângă o BIBLIE şi o EVANGHELIEsă-i fie dor de lumina sfântă dintr-un ALTAR DE AUR.

REGELE MIHAI I se duce pe Bulevardul DIMITRIE CANTEMIRSă se oprească la STATUIA ÎMPĂRATULUI TRAIANSculptată în bronz, marmură albă şi granit roşuSă viseze viaţa lumii de mâine sub focurile deArtificii aprinse în PIAŢA PARLAMENTULUISă plutească în PRIMELE IUBIRI.

Lansare de carte 17


Virginia MeheşNu este un joc de cuvinte.

Este titlul unui nou volum depoezie, sugerând, poate, cămarile bucurii sunt învăluitede o inefabilă tristeţe, aparţi-

nând poetei Victoria Milescu,a cărui lansare a avut loc joi,10 decembrie 2009, ora 13, laUniunea Scriitorilor, SalaOglinzilor. Atât poeta cât şiversurile sale se bucură demultă apreciere, dovadă –sala arhiplină de oameni şiflori, într-o zi de iarnă cusoare strălucitor. Prietenii şicei care iubesc poezia auvenit la acest eveniment într-un loc încărcat de frumuseţeşi istorie. Autoarea, membrăa Uniunii Scriitorilor din

1995, a mai lansat aici câtevacărţi în prezenţa unui publicnumeros. Moderatorul întâl-nirii, scriitorul Florentin Po-pescu, face oficiile de gazdăprezentând cartea şi autoareaşi salutând prezenţa d.lui dr.Luan Topciu, secretar I laAmbasada Albaniei din Bu-cureşti, a dnei consilier NaziAronia de la Ambasada Geor-giei din Bucureşti, precum şia unor scriitori din Bucureştişi din provincie.

Bucuriile triste/ Gëzimete trishtme este o ediţie bilin-gvă, română-albaneză, apă-rută la Editura Kriterion dinCluj-Napoca într-o formăgrafică ireproşabilă şi repre-zintă ,,o punte între culturi,care apropie oameni şi su-flete‘‘, după cum remarcadoamna Elena Diatcu, redac-

tor al Editurii Kriterion. Dl.dr. Luan Topciu, critic lite-rar, vorbind într-o limbă ro-mână perfectă - şi-a luatdoctoratul în filologie în Ro-mânia, a remarcat rădăcinilecomune ce-i leagă pe românişi albanezi, care ne sunt,,rude de sânge‘‘. Dl. prof. dr.Gelcu Maksutovici, preşe-dinte-fondator al UniuniiCulturale a Albanezilor dinRomânia, întăreşte faptul căaceastă carte reprezintă opunte de legătură sui-generis

şi face un laudatio pentru au-toare, traducător şi editură,uluit de frumuseţea cărţii, deacest eveniment excelentîntr-o zi excelentă. Nu în ul-timul rând este amintit tra-ducătorul cărţii, Baki Ymeri,care a tradus un mare numărde autori români în alba-neză, dar şi mulţi autori al-banezi au avut şansa,datorită lui, să fie cunoscuţide publicul cititor român.Scriitoarea Passionaria Stoi-cescu evidenţiază faptul că,,este o bucurie să constatăm

că, încă, apar cărţi de va-loare, remarcabile din punctde vedere al conţinutului şiprezentării grafice. Carteaeste un paşaport pentru fru-mos dintr-o limbă în alta‘‘,iar despre poetă spune căeste ,,o Victorie a victoriei‘‘.

Dl Constantin Carbarău,redactor-şef al revistei „Sud”,unde autoarea colaboreazăde 10 ani cu o pagină de cri-tică, întreabă tendenţios,,Cum este un zâmbet detigru?” făcând aluzie la un alt

titlu de carte al poetei, apă-rut anterior. Dl Vasile Căpă-ţână, poet şi conducător alcenaclului ,,Ideal‘‘, a produso mare surpriză în sală anun-ţând, pentru data de 18 de-cembrie – ziua de naştere apoetei, lansarea unui nouvolum al acesteia, 101Poeme, în cadrul colecţieiIdeal, scos la editura Biodovape care o conduce. În conti-nuare, scriitorul FlorentinPopescu menţionează carac-terul deosebit al manifestăriiimprimat de personalitatea

poetei dar şi de caracterulatipic al cărţii din punct devedere al conţinutului,aceasta cuprinzând poezii şirecenzii asupra creaţiei unorpoeţi albanezi, în final afir-mând: ,,Poeta Victoria Mi-lescu are audienţă la public.Ce-şi poate dori mai mult?‘‘Şi exclamă: 1 000 de exem-plare la o carte de versuri?Este nemaipomenit! DespreBaki Ymeri afirmă că, pelinie culturală, ,,acesta facemai mult decât instituţiile

abilitate‘‘. Printre cei pre-zenţi în sală i-am mai remar-cat pe: Zaira Samharadze,poetă, prozatoare şi traducă-toare georgiană stabilită înRomânia, Nicolae GrigoreMărăşanu, Gheorghe Istrate,Emil Lungeanu, Mihai Anto-nescu, Monica Mureşan, TitiDamian, Vasile Moldoveanu,George Corbu, Ioana Sandu,Viorela Codreanu Tiron, Gri-gore Grigore, Adnana Căli-nescu, George Peagu etc.,care au ascultat recitalul depoezie al actriţei Doina Ghi-ţescu, ce a început cu ,,Rudede sânge‘‘.

În final, poeta VictoriaMilescu a mulţumit celorprezenţi pentru participare,pentru cuvintele mult preageneroase, povestind că acălcat pe pământ albanez,într-o excursie, unde şi-a im-presionat ghidul şi compa-nionii amintind de poeţi ca:Sali Bashota, Haxhosaj, Me-rita Bajraktari, Jusuf Zenu-naj, Leom, despre care ştiadin cărţile cu care a alimen-tat-o Baki Ymeri, şi desprecare a scris articolele publi-cate, în majoritate, în revista,,Sud‘‘. I-a mulţumit în moddeosebit dlui. Luan Topciu,prezent în carte cu traduce-rea unui text în albaneză, darşi lui Baki Ymeri, căruia i-aoferit un cadou adus din Al-bania cu însemnele acesteiţări. Lansarea Bucuriilor tri-ste - o bucurie împărtăşită cuprietenii şi sărbătorită cu unpahar de şampanie !

Bucuriile triste

Ella Davidescu

NoiembriePrafpe străzi, pe case, pe mobile, peamintirigalben, ruginiu, negru- ultimele pâlpâiri -frunze cu forme de inimitot mai departe de cer

părăsiţi de culoricopacii îşi culcă în ramurivise albastre de muguri şi flori

un curcubeu se frângeîn bobul de rouă stingher

din ochiul de suflet

e toamnă... curând... va fi ger

1985

Debut discordantsuflet schilod în lumea şuieîn care toate stau să cadămoralul scurs bălteşte-n stradăşi-un nod în gât spasmodic suie

uitate rădăcini de ploaievânt sfâşiindu-se-n scaieţimâini care gesturi nu puteţidoi trandafiri şi spini o droaie.cascade dorm curgând nisipuri,

plânsu-i parfum de mărăcine,cresc întrebări arzând senine - cum, - fără trup el are chipuri

absurd e tot – pete de soaresă şterg frecând cu un burete,să mângâi galben pe peretecai verzi păscând cuminţi în zare,să retrăiesc din ieri o clipăclepsidre aşezând invers,să mituiesc al lumii merscu-a sufletului meu risipă...

Dureri tresar prin visuri blonde,Idoli râd strâmb din norii grei,zac evantai sub duş de cleibălţate gânduri vagabonde.Nimeni nicicând şi de niciundeCu glasul mut nimic îmi cere – Îi dau orice şi tot, dar piereŞi nicăieri nicicum se-ascunde

Absurd e tot – ca un coşmarDe cuc la care latră câinii.Încerc s-alung, cu dosul mâinii,Năluci cu-mbrăţişări de jarRotind în dansul lor imaginiCe pot isca în suflet vidOglinzi cu zâmbet schizoidŞi basme ispitind paragini

Cu ceilalţi în plutonCu ceilalţi în pluton alergŞi-ritmul ăsta infernalGreu prind momentul să îmi ştergNasul ce-mi curge ilegal

Pe lângă mine dacă treciŞi-o clipă reuşeşti să furi,În grabă mă săruţi şi pleci(S’or fi atins a noastre guri?)

Nu-i voie, dar – o nebunieDe floare-n gând mi s-a deschis – Ţi-aş da o noapte-ntreagă, ţie,O noapte de păcat, ca-n vis!

Dar... Azi nu-i timp de poezie,Tot ce-a fost vers demult s-a scris.De Mâine vom uita a scrie,De Azi „păcat” e orice vis.

Fără părinţi, fără bunic,Pruncii s′or naşte din seringă – Vor fi deştepţi, frumoşi, voinic,Microbii n′or să-i mai atingă.

Băieţii – fireşte! – programaţi(Şi fete – câteva procente)Vor fi Metodic EducaţiÎn prea-perfecte Elemente

Să nu furi. Să nu visezi.Să nu scrii. Să nu citeşti.Mai pe scurt – să nu gândeşti,Ci doar Ritmul să-l păstrezi.

Cu ceilalţi în pluton alergPătruns de ritmul infernalÎn care ceasurile mergSincronizate ideal –

Pe lângă mine dacă treciPăstrează ritmul... Să nu furi!E încă veacul douăzeciDar este vremea celor duri

Nu-i EL, nu-s EU – toţi suntem NOI.Aş vrea de ceilalţi să mă ştergŞi să fac drumul înapoi!...Cu ceilalţi – în pluton - alerg

Restituiri

Go��ot� po��or18 ****


Gandy- RomulusR. Georgescu

Reiau (prin new-amabili-tatea „ Sufletului-în- Suflet”al - din ce în ce mai-presti-gioasei Reviste Literare - Cli-mate - Ion Iancu-Vale -Poetul!), printr-o sublimă,pioasă ( PIETA!): renunţare!Anume: renunţ la tipărireaunor texte din propria-micreaţie despre eternul EMI-NESCU întru „ favoarea” adouă materiale” ( A şi B!) -culese de mine spre a le su-pune (musai!) Dv. Acelor lec-tori-cetitori ( şi NU dilemiştiINTERN Etitori!) rămaşi,câtul-de cât (?!), cu „ sufletromânesc!”. Desigur, ambelemateriale-texte!” îl privesc pegenialul Poet-naţional, gaze-tar, prozator fantast-fantas-tic, istoric protoPlanetar,dramaturg-actor-suflor-deDUH curat spre Stirpea Ne-amului Său, Voievod, tradu-cător Sublim-Universal depoeme şi grămătici sanscrite,autorul capodoperei-capodo-perelor: DOINA, cum Numade capodopere s-a fost Să Nescrie pân i-au obosit mânu-rile-i de SCRIŞI-, Re-Creatorde Limbă şi Mitologie Ro-mâne, OM-politic profetic-Eclesiastic,dar ( şi aceasta l-a costat „ asasinarea, exter-minarea-sacrificarea fizică şimortal- spirituală ce se con-tinuă şi Azi de „ nătărăii” cese consideră „ mai- AIUREA,măi Aceia!- super-Dotat”-S.F!) şi: ne-MASON, NE-pal-leo neoliberal-Regal,ne-Atlantic-Carppic; dar os-motic: Danubiano-Carpato-Tissmano- Pontic!-neCosmopolit, adică în toată-i „ Clipa-i cea Repede!” NICIUNA: ne-Român! Şi aşa : i s-a grăbit Arss-Poetica dinCânticul Lăutarului ce stră-bate veacurile („ cum prin se-coli un eres”!?) pân laultima-i strofă ( a şaptea): „Doar atunci când prin lu-mine/ M-oi sui la Dumne-zeu,/ Veţi gândi şi voi lamine/ Cum am fost în lumeeu.”/

Şi iată-L cum a fost EL şiprin cele două „ texte-mate-riale” ( A şi B) promise demine şi reproduse mai jos:

A: APOLLON AL ETRUS-CILOR ( Târgoviştea-Revistătipărită de iubitor de EMI-NESCU- Mihail Vlad) Casian

Popescu, Freiburg, Germa-nia: „Tracii au intrat în pro-teistorie ca Hyperboreeni.Prin Apollon „Patria Hyper-boreilor, şi anume în epocaaceea, când religiunea lor în-cepe a avea o influenţă deci-sivă asupra vieţii greceşti,era, după cum ne spun ceimai însemnaţi autori, în păr-ţile de Nord ale Dunării deJos şi ale Mării Negre" (N.Densuşianu), adică acolaunde din a toată vechimeapostglacială s-au aflat că au-tohtoni - o mai spunem odată- aceia care s-au numitThraci, Apollon a fost un zeuthrac. cel mai venerat zeu alThracilor. Şi cel dintâi- invo-cat zeu în ordinea fiinţelorsupranaturale, ... Acestui zeuprimar al luminii i s-a dat cesimboi „Lupul" (...) PrinHyper¬boreeni, ca şi printoate acele populaţii în spa-ţiul carpato-istro-pontic sauîmprăştiate în tot sudul Ru-siei până la Marea Caspică,trebuiesc înţeleşi urmaşiiPalcoliticienilor, cei care, dincauza efectului ultimei gla-ciaţiuni au prins să ne în-demne spre partea mai caldăa Europei răsăritene şi săcan¬toneze pe reliefurile celemai peielnice traiului (...) dinaceaşti urmaşi ai Politicieni-lor s-au definit apoi toate ne-amurile ce aveau să sealcătuiască marele etnosthracic dintre Carpaţi şi Cau-caz. (...) Oricine ar urmăriacest Apollon Hyperboreu,frate geamăn cu Arte-mis,...(;;) rudă în bună înţe-legere cu Herades, cuHermes, ci cu Dyonises,poate ajunge direct pe Istrusau pe mare (din Delos saudin Les-bos), din Lydfa, dinLyciy sau din Phrigia) de Hi-perboreenii lui Apollon pen-tru a ajunge în Italia, unde sevor stabili şi se vor face cu-noscuţi ca Setrusci, se pot so-coti cu adevărat directe,întrucât este vorba de gru-puri de polulaţii din una aişceeaşi seminţie (...).“

... ( ) încheiem acest capi-tol Apollon al Etruscilor cucâteva versuri imnice închi-nate de Mihai Eminescu ne-cunoscutului zeu.

„Au cine-i zeul cărui ple-căm a noastre inemi?/El sin-gur zeu stătut înainte de a fizeii/Şi din noian de ape pu-teri au dat scânteii,/El zeilor

dă suflet al lumii fericire,/Eleste-al omenirii izvor demântuire:/El este moarteamorţii şi învierea vieţii". (Ru-găciunea unui dac)

Eminescu s-a recunoscutDac, cum Dante Aligheri s-arecunoscut Etrusc.

P.S. (A) (Gandy): Ş-atunciaşaDar: cine din cine se trage, stră-Moşul cui e StrăMoşulcui( ?!) faţă cătră faţă fiind:protoistoria cu neoistoria?!Dacul din Etrusc/Etrusculdin Dac - Dante din Emi-nescu/ Eminescu dinDante?!...

B: Cezar Ivănescu ( 6 au-gust 1941-24 aprilie 2008-cel mai sacru poet-Român altuturor timpurilor, în liniaetnos-eminescă!)

„... Opera literară a LuiEMINESCU este apoi SIN-GURA care a putut să reali-zeze O UNITATESPIRITUALĂ a Românilor,popor ameninţat VEŞNIC de„ BLESTEMUL THRACI-LOR” al dezbinării. Partiturăliturgică-tragică, sublimă,OPERA EMINESCIANĂ, înTOTALITATEA ei, NE mă-soară CREŞTEREA sau DE-CADENŢA: ROMÂNISMULare un PROGRAM POLITIC,social şi spiritual conţinut înOpera EMINESCIANĂ.Acum şi în VEACUL VEACU-LUI NU avem altceva deFĂCUT decât să împlinimacest program , DACĂ NEsimţim în STARE

... Cei care REFUZĂ AZIMODELUL EMINESCIAN,REFUZĂ ÎN FAPT: LEGIMI-TATEA ROMÂNISMULUI!şi a ROMÂNILOR ( din: pro-toistorie!/ sublinierea cule-gătorului!), în ISTORIE. ( la:zi! Precum rocile prin erelegeologice) , ( Contrasens-Ca-lendar Cultural-Titu- Revistăde opinie liberă şi informare-Nr. 8/ August 2008!)

P.S. (B) ( Gandy): Azi eclar MODELUL EMINES-CIAN s-a: Refuzat!- de ceicare nu vor altceva decât Ni-micnicirea României şi a Ro-mânilor dinProtoistorie-istorie.

În afară de: ADEVĂRUL-CALEA- LUMINA biblice (Geneza-Facerea, Psalmii,Ecleziastul, Cărticica LuiIOV, Evangheliile şi Arma-ghedonul...!), aţi citit DV:ceva mai limpede?! Eu: nu!Şi , poate, de aceea: NU L-am

refuzat şi NU-L VOI refuzanicio clipită din câte mi-aumai” mas” pe unicul model-cale Adevărat pentru NeamulMEU: HEI-HEI/ Neamulflorilor lui Făt-Frumos dinTEI! DA. Cea mai ră-mas deSperat(?!): un SINGURROMÂN de va mai rămâneaîn URMA EMINESCIANĂ/urmă tragico-grea: şi se vaREVENDICA din SEMIN-ŢEIA-I EMINESCĂ a SA,atunci: ca-n ODĂ ( În metruantic): „ Pot să mai renviu lu-minos din EL ca PasăreaPhoenix?”. DE NU : ne-aş-teaptă clipa Lui- MortuaEst!- Memento Mori ( Pano-rama Deşertăciunilor!), căciTOT EL ne înGlossă: Nuspera şi Nu ai teamă:/ Ce eval ca valul trece;/ De te-ndeamnă, de te-cheamă/ Turămâi la toate: rece./” Or:NE-ntoarcem din nou laMortua Est-la Noi, România-românii-„ atât din VEST, câtşi din EST”- agenturilîi cari:

„De e sens într-asta, e-ntors şi ateu-

Pe palida-ţi frunte NU-Iscris Dumnezeu. AşaDar: EL,prin „ Vreme trece/ Vremevine”: mai puţin cetit, maimult hulit- dar ETERN

iubit!- întocmai precum: „Porni luceafărul. Creşteau/În Cer a Lui aripe,/ şi căi demii de ANI Treceau/ În totatâtea Clipe”, adică EMI-NESCU: din ce în ce maihulit-ponegrit de „ fiinţispurcate” de pe-aiurea, dardin ce în ce spre ETERN celmai Terrestro-Celest, Ce-lesto-Terrestr-cel mai- cuadevărat: IUBIT! Exact cumşi-n Poema-Şi DumnezeuOM- OM Dumnezeu, întoc-mai ca un al doilea HIRIST alNeamului Său. Atunci, hei,Biserică a Neamului Orto-dox- Ortodoxă: pe când cel ceeste prea-IUBIT şi cu PIE-TATE SFINŢIT?!?!...

(A CON-semnat: Gandy-Romulus R. Georgescu- 15ianuarie 2010, Târgoviştea-Valahă!)

Pentru Eminescu:

Două „texte-materiale” ca douăTerrestro-Celeste parale întru grabnică

Sfinţire a Măriei Sale!...(?)

Poeme de Virgil Voinescu-Orăşanu

Nevoia de spaţiuSunt cufundat în spaţiul din cuvintePrin care treci cu ochiul apăsatDoar valuri şi furtuni şi ceaţăŞi întunericul opac ce s-a lăsat.

Sunt iar intrusul de-altădatăCuvintele mă ard pe rugNu voi putea ascunde niciodatăCu dorul pentru tine de mână am să fug.

Sunt cufundat în spaţiul din cuvinteTe caut te chem nu mă ascundMai vreau în loc de epopeeUn asfinţit cu soarele rotund.

Cuvinte la indigoImaginea taun spaţiu nefiresc o mare dezordineîntre mine şi vidul din fereastrăNici nu mai ştiuanotimpul mi-a rănit retinami-a hăituit auzulşi mi-a desfrunzit sufletulşi zâmbetul prăfuitde trecerea prin vreme.

Din volumul „Lumea de semne“

Proză 19


Alexandra Mateescu„10, Aprilie. În primul

moment se auzi un zgomotasurzitor care-i provocă peceilalţi şoferi iritaţi de arşiţăsă claxoneze la rândul lor, lafel ca o unduire a lacului încare ai fi azvârlit o piatră. Seproduse un ecou înfiorătorcare se propagă ca o adierestridentă a vântului, cutre-murând geamurile de laapartamentele imobilelor depe marginea străzii. Un copilaflat in braţele mamei saleîncepuse să plângă.Aglome-raţia deveni sufocantă cândşoferii întârziaţi înjurau fărăsfială din cauza blocajului depe şosea. Nimeni nu ştia ce seîntâmplă în faţă dar toţi cla-xonau. Inutil! După cumerau încolăcite autoturismelenu ar fi reuşit cu furia lor săelibereze traficul crispat,unde fierbea sângele nebunîn obrazul acelora care strân-geau în pumni volanul. Acumputeai să faci un kilometru îndouă ore , să te laşi pradă săl-batică oboselii şi chinului sauca un nebun să-ţi abandonezimaşina. ,,Welcome to Bu-charest ! ” îmi spusei şi des-chisei portiera taxi-ului încare mă aflam. Mi-am aşezatochelarii negrii pe nas şi înmomentul următor, după ceam plătit şoferului drumul i-am spus că aici cobor. Unmiros sufocant mă izbi afară,ce aducea a cauciuc ars, caredatorită smocului de ţigară

răsfrânt pe obrazul cerului,deveni insuportabil pentrulocuitorii moleşiţi de căldură.Mă grăbeam la gară, căci ris-cam să pierd trenul dacă maizăboveam .Îmi era cald şigreu să suport focul dinsoare care parcă se răzbunape noi. Simţeam că mă afluîntr-un cuptor cu microunde,dar în ciuda acestui lucrumi-am împachetat pe spinareo jachetă .Oamenii se uitauciudat, căci ei erau îmbrăcaţiîn haine lejere, vaporoase,însă eu mă uitam cu nostal-gie la poarta deschisă în cercăci mi-o imaginam întune-cată în următoarele ore, deşiacum era senin si nu zăreainici cea mai mică urmă denor. Primăvara aceasta eracum nu mai fusese alta desute de ani. Dimineaţa soa-rele ardea mai rău decât petimp de secetă, iar noapteaputea chiar să ningă. Citisemîn ziare că situaţia era atât degravă că multe câmpii dinBărăgan nu mai erau fertiledeloc datorită deşertificăriipronunţate, zugrăvind viziu-nea de infern într-o lume ab-surdă şi halucinantă. Măuitai o secundă la cromaticadeformată a suliţelor zeuluiAmon, de parcă mi-aş fi doritsă văd găurile din vânt şi tri-

pla legătură de oxigen sfărâ-mată prin ochelarii de soare,foarte scumpi de altfel. Pen-tru că eram jurnalist ,scrise-sem nu de mai bine de osăptămână un reportaj des-pre bolile cauzate de ultra-violetele mereu mai intenseşi despre rata crescută decancer cutanat înregistrată inanul precedent…

Totuşi acum am prins dinfugă trenul de la Gara deNord care fusese pus în miş-care. Mi-am ocupat repedelocul al cărui număr îl admi-rai scris pe un bilet plătit deziarul pentru care lucram. M-am aşezat pe bancă si am pusalături toata aparatura foto-grafică de frica să nu cadă dincuier. Călătorii care mai erauin cabina compartimentului,au fost de acord să deschidfereastra, binevoind a primirăcoarea vitezei accelerate.Pe urmă am scos din geantao pungă de chips-uri şi o sti-cla de cola la jumate. De di-mineaţă nu mâncasemnimic. Acum îmi era foame.Încercasem să mă relaxez întimp ce pământul hurducasub roţile trenului. Vedeamafară graffitti-ul pavat de hu-liganii de la şcoala de artăcare murdăriseră gardurile,iar gunoaie şi multe pungi setrezeau azvârlite de trenurilecare treceau pe liniile de caleferată. Oftai iritat si speramca măcar în această călătoriede serviciu să am parte depuţin aer proaspăt şi recrea-ţie. Tânjeam după spectaco-lul poienilor de la munte,după aer proaspăt ca cleşta-rul şi grădinilesălbatice…într-un cuvântdupă natură.Dar îmi amintică şeful de redacţie mă trimi-sese cu o misiune importantăîn străinătate, într-un orăşelde la munte , unde un foartebun prieten de-al său avea ofabrică de cherestea şi o sta-ţie petrolieră. Din câte înţele-sesem tipul avea problemeserioase cu anumite legi , şitotul depindea ca eu să fac unreportaj bun care sa-i proli-fice afacerea şi să-l scap deprobleme. Poate că totul ar fifost… un pic mai relaxantdacă toată povestea nu ardepinde de locul meu demuncă . Parcă il aud pe şefspunând cu dinţii rânjitori şicu burta suflecata în spatelebiroul său: ,, Să ne înţelegem!Vei face un reportaj cum tre-buie şi nu te vor apuca erois-mele tale. Este singura şansa!Sper că nu ne vei deza-măgi”.Am înghiţit în sec. Iatăcă pentru om industrializa-rea era bine venită, cu oriceocazie şi preţ. Gustai din suc

mi se păru amar…Poate eraprea acidifiat şi cercetai am-balajul. Expirat nu era, dartotuşi citi: „Băutura răcori-toare carbogazoasă. Ingre-diente: apă , zahăr, dioxid decarbon, colorant caramel,acidifiant acid fosforic,arome naturale, cafeina etc.”Rămăsei cu ochii în gol…care va să zică şi altele…Fă-cusem un efort de memorieca sa-mi amintesc de orele dechimie din liceu. Acid fosfo-ric…parcă distrugea vitaminaB din organism şi calciul. Cede erori…Vroiam neapărat sărenunţ la griji! De ce mi-ar fipăsat?Nu era treaba mea sa-mi pese ! Acum nu trebuiadecât să merg acolo şi săscriu o simplă poveste fic-tivă... După ce mă plictisi-sem de privit pe fereastrăatâtea oraşe si sate , atâteacâmpii si ape peste care tre-cusem închisesem ochii. Pro-babil mare parte din drumdormisem căci se înserase.Cu toate acestea nu aş fi cre-zut să mă trezesc cu o manăprinsă de gât sugrumându-mi respiraţia. Am deschisochii tuşind şi nu înţelegeamnimic. Mă dezmetici abiaatunci când unul dintre pasa-geri închise geamul. Nu pu-team să-mi mişc plămânidatorită mirosului ce pluteaîn aer. Unul dintre bărbaţiîmi pusese o batistă la nas,văzându-mă cum mă înec şiîmi ceru să respir uşor.,,Doamne, dumnezeule!” ex-clamă altul. Compartimentulera umbrit de nişte pietre saustânci pe care calea feratăpărea să le taie pe jumătate.Când ochii se adaptară lumi-nii mă cutremurai, căci toc-mai bolovanii aceia uriaşi canişte stânci se prefăcură înmormane imense de gunoi.Mă înfricoşai... Mă iritasemca şi toţi călătorii din trencare aveau impresia că miro-sul se lipeşte de carnea noas-tră, otrăvindu-ne hainele.Auzisem că într-adevăr uneifemei i se făcu rău şi leşină dela miros… .Pe urmă nu adurat mult ca să ajungem îngară. Aici eram aşteptat deun bărbat înalt cu mustăţistufoase. Mă întâmpină receşi mă întrebă dacă eu sunt re-porterul de la Bucureşti. I-am răspuns că da, apoi seadresă într-o altă limbă pecare nu o cunoşteam unuicompatriot din spate şi apoimie în engleză. M-am urcatîntr-un jeep gri ,pe un pă-mânt străin de picioarelemele şi am pornit la drum.Am început să lucrez văzândcă toţi tac, să lucrez, adică săpun întrebări despre popula-

ţia oraşului, despre suprafaţadin aproprierea fabricilor.Ghidul meu acum, care îmiera şi şofer îmi recomandă săaştept până sus, iar eu m-amînvoit. Drumul accidentatducea undeva la munte ,unde stâncile erau abrupte,iar copacii stufoşi milenariîmpovărau voluptatea naturiiîn goliciunea ei. Însă ceea ceurma să văd nu poate fi des-cris în cuvinte…Pe măsură ceurcam la staţie, căci trebuiesă menţionez că fusese des-coperit petrol în spinareaunui munte tocit, omul delângă mine îmi arătă con-strucţia de ţevi si grilajeuriaşe a sondei petrolierecare se balansa în sus şi jos,ca o tumoare ce atârna detrupul blegojit al pământului.O uzină se aventura singurăpe versantul înclinat al uneistânci care te ameţea când teuitai la ea. Fum ieşea dinhornuri, iar praf dens se ri-dica de sub picioarele ei îm-bolnăvind copacii care seuscaseră de jur împrejurulsău şi muriseră. Însă uimireamea deveni si mai mare cândîn loc de o sondă , remarca-sem mai multe , care făceauatâta zgomot că eu le puteamauzi de la poalele muntelui,în prăbuşiri asurzitoare men-ţinând un ciocănit ascunsprin articulaţia roţilor şi ca-blurilor. Apoi nu după multse auzi o bubuitură şi o ex-plozie urmată de alta la fel,care umplură in depărtarecodrul cu foc şi fum. Speriatetoate păsările adăpostite auzburat disperate , apoi măsperiai şi eu.

- Fii fără grijă! mi seadresă omul înalt cu mustăţigroase. Avem probleme curozătoarele! Le izgonim pen-tru a nu le strivi cu macara-lele ce trebuie să care copacii!Râse omul dinaintea mea cuindiferenţă. Folosim bombecu gaz din sondele petro-liere!

- Dar nu puteţi !Distru-geţi toată pădurea !cum veţilua copacii dacă suntarşi?Urlai enervat.

- Nu e atâta pagubă!mârâi el.

Va urma

Jurnalul unui ziarist (1)Lucrare premiată la concursul “Ion Ruşeţ” - Pucioasa, 2009

Un gândexilat denoapte

Florea TuriacEste zguduitor să te

trezeşti fără El.A vorbi despre

Eminescu este ca şicum s-ar stoarce fa-guri de miere între bu-zele fine ale fetelor devârstă fragedă, ca în-săşi vârsta Poetului.

Fără El nu ne-am fi născut printre mărunţişurile poeziei.Nu-mi este greu, dar îmi este imposibil să amintesc titluriale poeziilor Sale fiindcă toate au un „ ceva” unitar, de ne-clintit şi de nerăsturnat...

Îmi este ruşine să fiu dacă nu-l gândesc şi nu l-aş aveaalături de mine în oricare clipă. Nu! El nu este unicul! Sun-tem mulţi, suntem cu miile, dar niciodată să nu credem căsuntem ca El, Singurul...

Oricum, nu-l vom părăsi niciodată fulgeraţi de gândulcă acolo în „ Elizeu” ne vom întâlni mai devreme sau maitârziu.

Iertaţi-mă voi toţi cei ce credeţi că v-am uitat!Ştiu că existaţi şi existăm ca entităţi ce nu pot părăsi pla-

neta unei culturi milenare.Nu voi cita nume, fiindcă numele nostru este deja lângă

numele Marelui Eminescu.Iartă-mi epistola mea nefirească dar şi neterminată ca şi

iubirea Ta ( fie şi platonică) pentru Verocinev, Acinorev...Aşteaptă-ne!

Aniversare20


Pentru EminescuMircea Drăgănescu

Oricine scrie astăzi în limba ro-mâna se gândeşte în primul rând laEl. De când românul poet, sau poetulromân (ştim că românul s-a născutpoet), mijeşte ochii poeziei se com-pară cu el. Ce omagiu mai mare, celaudă mai mare poate să i se aducădecât poeziile umile ale unor careintru un început de mileniu încăscriu în limba română. Ne închinămlui şi celor care crezând în Eminescu,mai cred în Hristos şi în poporulromân.

EminescuGrigore Vieru, Basarabia

La zidirea Soarelui, se ştie,Cerul a muncit o veşnicie,Noi, muncind întocmai,ne-am ales cu,Ne-am ales cudomnul Eminescu.Domnul cel de pasăre măiastră,Domnul cel de nemurireanoastră-Eminescu.Suntem în cuvânt şi-n toate,Floare de latinitateSub un cer cu stele sudice!De avem sau nu drepate,De avem sau nu drepate,Eminescu să ne judece.Mi-l fură, Doamne, adineauriPe înaltul domn cu tot cu lauri.Mă uscam de dor, în piept cu plân-sul,Nu ştiam că dor mi-erade dânsul,Nu ştiam că doina mi-o furarăCu străvechea şi frumoasa Ţară-Eminescu.Acum am şi eu pe lume parte:Pot îmbrăţişa măiastra-ţi carte,Ştiu că frate-mi eşti şi-mi eşti pă-rinte,Acum nimeni nu măpoate minte.Bine ai venit în casa noastră,Neamule, tu, floare meaalbastră - Eminescu.Suntem în cuvânt şi-n toateFloare de latinitate,Sub un cer cu stele sudice!De avem sau nu dreptate,De avem sau nu drepate,Eminescu să ne judece

Eminescu la UzdinGheorghe Lifa, Serbia

Eminescu nu trăieşte numaiunde s-a născut Eminescu nutrăieşte numai unde a murit.El trăieşte cu românul, pestetot pe-acest pământ. El trăieştecu poetul, căci românul e poet.Eminescu-i viu oriunde, viu echiar şi în mormânt. Teiul luiîi dă viaţă şi florile ce-lacoperă, îl învie în orice omiubitor de limbă vie. îl învie,zi de zi, când se naşte vreuncopil. Şi se plimbă printreaştri, printre flori şi poezii. Aajuns nemuritor şi-n Banat la

noi aici, Luceafăr pe cer seninpoposind şi la Uzdin. Şi-lsalută orice om, trecător prinfaţa lui, cu sufletul şi cuochiul că-i poetul tuturor.

Dor de EminescuVasile Barbu, Serbia

Eminescu e mult mai multDecât efemerul adevărurilorDin GlossaŞi şi mai multDecât poimâineleDin Luceafărul.Eminescu este planetarulNostru cuvântCe-şi are rădăcinile în zărileRomânescului altar din Kogaion.Eminescu este priveghereaDin pieptŞi sămânţa culcată de vântPeste mormintele din nori.Este zborul primelor aripiŞi tăria poeziei de dragoste.Eminescu, EminescuŞi-un dor...Ascuns şi tăcut.

Ajută-ne LucefereEugenia Bălan Ciocoboc,

UcrainaDemult, Lucefere, te-ai dus,Să fii în veci pe cer.Îţi ţinem minte ce ne-ai spusŞi firea ta de fier.

Comoară mare ne-ai lăsat,Pe pagini de argintŞi noi cinstim făr de păcatFrumosu-ţi labirint.

- Zdrobiţi orânduirea cea crudă şinedreaptă!Doar tu ne-ai poruncit.Această slovă înţeleaptăÎn neam s-a adâncit.

Dar ce folos? Că timpul trece,Cu el ne trecem noi,Lăsând în dar mormântul rece,Pe el crescând eroi.

Eroi cu neamuri străine,Cu noi porunci şi vreri...Durerea cine să ne-aline,Să crească-n noi puteri?

Privim, Lucefere, la-apus,Urmând al tău ecou,Să vezi la ce-am ajuns,Tu ai muri din nou!

EminescuMihail I. Vlad

Al nostru şi numai al nostru,Contemporan cu fiecare generaţie,Eminescu - poem într-un vers.

Veşnic tânăr şi nepereche -Mihai Eminescu -Limba RomânăÎn straie de zilnică sărbătoare.

EminescuPuiu Moiceanu

Tu eşti acuma în OlimpViaţa te-a ales ca zeuNoi am rămas cu al tău chipCurat ca al lui Dumnezeu

„Se naşte iarăşiDomnul Eminescu“

Nicolae Nicoară HoriaMai întâi, pe urmă Eminescu,Om şi el aici, cum suntem noi,Biografia lui nu mai încape-nBiografia vieţii de apoi...

„Eu sunt poet!“ aşa spunea trimisul,„Eu sunt Poet!“, dar nu i-am dat cre-zare,Cât întuneric ne mai mustră,Doamne,Când luminează starea lui în zare!

Acum, în ianuarie, târziu,Când tulbure-i zăpada din cuvânt,Se naşte iarăşi Domnul Eminescu -În limba maicii-staulul cel sfânt!Om şi el aici, cum suntem noi,Cu bucurii şi cu tristeţi sub pleoape,Se naşte iarăşi Domnul EminescuBiografia lui nu-l mai încape...

Se naşte iar poetul şi ce-i dacă?Vor spune unii, cum au spus mereu,Naşterea lui cu moartea nu se-mpacăNaşterea vine de la Dumnezeu.

Se naşte iarăşi Domnul Eminescu,Se naşte-n ianuarie mereu...

La teiul luiEminescu

Silvia Caba Chivireac, UcrainaLa teiul îndrăgit de EminescuCe-i poartă astăzi numele cu dor,S-au strâns copii risipiţi în lume-Să se-ntreţină-n graiul mamei lor.

În limba noastră dulce, mult du-ioasă,Din care sfinte miruri izvorăsc,Şi după moarte pentru EminescuS-adune neamul nostru românesc.

La Iaşi venit-au toţi ca să te vadă,S-aprindă lumânări la chipul tău,Lăcaşul scump, râvnit odinioară,Să ţi-l admire cu păreri de rău.Nu l-ai avut în viaţa ta vreodată:Ai hoinărit prin arşiţă şi în vânt

N-ai stăpânit casteluri niciodată,Dar ai lăsat comoară pe pământ.

Avuta-i mulţi răuvoitori în viaţă,Ce ţi-au dorit necazuri şi suspin,Ci dispărut-ai ca un văl în ceaţă,Fără să aibă-n lume vreun destin.

Iar tu rămas-ai să străluci într-una,Să fii virtutea mândrului popor.Din lauri ţi-i măreaţa ta cununăŞi chipul tău e-n veci nemuritor.Ne eşti Luceafăr, logodit cu GeniulŞi vei rămâne-aşa şi-n viitor.Prin ani vei trece... Şi peste mileniiVei fi iubit de-al tău popor.

N-ai cunoscut în veacul tău ovaţiiPentru comoara ce ne-ai dăruit.Dar dăinui-vei peste generaţii,Mai splendid decât toţi ce au trăit.

EminescuEmil Perşa

Eminescu este viu pe un drum cu soare,îl revedem în Iunie Prinţ şi Făt-Frumos, La Ipoteşti a răsărit din nou o floare,în casa părintească singur s-a întors.

Anii l-au îmbrăcat în mătasă albă,Luceafărul în zori i-a ieşit în cale, Va veni o vară pentru noi mai caldă,în gând avem poeme ale Măriei Sale.

Pe malul Mării se plimbă pe nisip,Fluxul şi Refluxul pe aripi de vântLuminând feeric al iubirii chipImaginea albastră îl duce pe alt pământ,

Icoană-i sfântă în depărtări senine,Cu raze de azur pe-o apă de fântână,Tânăr este azi, tânăr va fi mâineprintre stele în nemuritoarealimbă româna.

Eminescu peCalea Victoriei

Mircea Drăgănescu Eminescu merge pe strada.Este in geaca de blugi siin picioare cu adidasirupti sicu o pereche de aripi intre omoplatii-i subtiri.

Eminescu este trist,paseste incet pe Calea Victorieisifruntea lui se inclina inspretrotuarul plin dezgura..."zapada si zgura"....

Fruntea lui tremuranda in gand...zapada si zgurainger si demon...siCalea Victoriei 113 se indeparteaza,se indeparteaza,,ca intr-un autor rus-Bulgacov,parca.... siEminescu merge pe stradain timpul comemorarilor noastre stupide....

Eminescu merge inca pe strada....

Eminescu mereu

Proză 21


Lucia OvezeaAm scos încă o dată foto-

grafia din sertarul biroului.In liniştea mărunţită de tic-tacul gros şi măsurat al cea-sului cu cuc, lemnul frecat pelemn al biroului lucrat cu stil,aproape cu un secol în urmă,a sunat ca pocnetul rău pre-vestitor al butoiului unui re-volver închis brusc.

Imagini şi zvon de glasuridin trecut mă mângâie şi înacelaşi timp mă fac să-mi re-trăiesc durerile. Cineva carear judeca lucrurile din afarăar spune că este masochismîn gestul meu; şi ar avea pu-ţină dreptate: prea îmi placesă mă las în voia atingerii, cao adiere, a amintirilor...

In fond, este o fotografiefrumoasă: căsătoria, la stareacivilă, a Oanei şi a lui Şerban.Nu-mi pot stăpâni zâmbetul:pe cei doi chiar că-i am peconştiinţă. Dacă nu-i ajutamla momentul potrivit, poatecă nu reuşeau să ajungă soţ şisoţie!...

Intr-o fişă a Oanei s-arputea scrie: 21 de ani, stu-dentă la filologie. Micuţă destatură, tunsă foarte scurt,îmbrăcată aproape extrava-gant. Cu o rochie scurtă, în-florată, parcă scurtată şi maimult de franjurii realizaţi dinacelaşi material şi montaţi petiv, chemând şi amăgind înacelaşi timp ochiul. Puţinedomnişoare îşi puteau per-mite să poarte o rochie lu-crată atât de bine şi dinmaterial de atât de bună ca-litate din pachet, desigur, aşacum spuneam lucrurilor ve-nite din import. De fapt, pu-teai să porţi aşa ceva doardacă primeai un cadou dinstrăinătate. Vorba vine,cadou: era bişniţă în toată re-gula. Şi mai trebuia, desigur,să fie cusută la casa de modă(al cărei nume nu-l mai men-ţionez inutil, întrucât nuexista decât una în oraş),pentru a obţine echivalentulde atunci al rochiilor de fitzede astăzi.

Părinţii Oanei îşi iubeaumetodic, cu hotărâre şi cutoate resursele unica odraslă.Aşa că Oana avea tot ce-şiputea dori de la ei şi de laviaţa controlată prin ei, bachiar mai mult: avea celpuţin o prietenă foarte devo-tată, pe mine, lucru de carese bucura deseori când măfolosea ca auditoriu, expu-nându-şi ideile, sau ca înso-ţitoare în lungile plimbăricitadine ori confidentă îndupă-amieze nesfârşite, înfaţa unei ciocolate călduţe -doar călduţe, pentru a nu-ideranja gâtul atât de uşor in-flamabil...

Sunt răutăcioasă, desigur,şi să-mi fie iertat! Cum să nufiu?!

Eu aveam o mamă cople-şită de muncă, hărţuită degriji şi veşnic ameninţată debărbatul-tată, aspru, sum-bru, imuabil. Niciuna dintrebucuriile frivole, dar absolutnevinovate, ca franjurii ro-chiei, sau dintre cele nor-male, necesare, fireşti, caposesia şi uzul unui post tele-fonic, a cărui instalare o refu-zase, nu scăpa nedistrusă deatingerea lui.

În viaţa mea totul era croitspre a mă pregăti temeinicpentru viitor: şi, în viziuneatatălui meu, asta însemnadoar muncă, obligaţii, greu-tăţi, lipsuri, umilinţe... îl laspe cititor să continue. Petoate trebuia să le cunosc.Din dragoste paternă mi s-aadministrat un vaccin contraeşecului în viaţă. Aşa că amavut parte de o educaţie spar-tană care, în plan sentimen-tal, se materializa printr-oseveritate soră cu duritateaagresivă, iar în plan material,prin austeritate, însemnândcea mai simplă şi ieftină mo-bilă, îmbrăcăminte, hrană...în timp ce banii câştigaţi cugreutate şi economisiţi cusânge, inclusiv cu sângelemeu amar, se adunau la CECpentru a fi definitiv uitaţiacolo, din voinţa tatălui, îm-bolnăvit între timp de avari-ţie.

Am fost bucuroasă şi re-cunoscătoare prieteniei care-mi deschidea noi orizonturi.Experimentam şi alte relaţiiumane, mai fireşti, care m-aufăcut să-mi câştig demnitateaşi respectul de sine. FamiliaOanei era dovada vie că seputea trăi mult timp (a se citizile, chiar luni) în armonie,că situaţiile speciale puteau firezolvate cel mult cu unschimb de cuvinte pe un tonmai aprins, fără nevoia ca lu-crurile să fie puse la punct cuameninţarea pumnului (glas,gest, mişcare, pe de o parte;recul, teamă, membre împie-trite, pe de alta), aşa cum seîntâmpla la mine acasă, camo dată la trei-patru zile.

De fapt, lucrurile pe carele-am extras din universultihnit al familiei Oanei aufost infinit mai multe, maiimportante pentru viaţa mea,mai preţioase şi mai preţuite.Au fost adevărate daruri am-plificate de fata săracă atuncicând, sistematizate, interpre-tate, redefinite în stil pro-priu, au fost parţialreturnate.

Chiar din primul an deliceu, când a început priete-nia noastră, am acceptat cuseninătate rolul de fată să-racă, postură pe care o consi-der astăzi nedreaptă. Aveam

de pe atunci o minte în care teputeai tăia dacă nu erai atent,plus alte câteva calităţi decare, în special eu, nu eramconştientă, calităţi care m-arfi îndreptăţit să fiu tratată alt-fel, dar pe care cei din jurulmeu cel mai adesea le igno-rau, fiind mai comod aşa.

Să revenim la fişa Oanei:alint pe două picioare, cuglezne foarte fine, încălţate însandale asortate, inclusiv lacalitate, cu rochia. Visuri şiflirt până în ziua în care, dinlenea de a mai citi „Anti-gona", s-a trezit împreună cuo colegă la Institutul de Tea-tru, s-o vadă jucată pe scenă,deoarece părea ca era maisimplu şi mai atrăgător să-ţifaci temele astfel. Lecţia o fifost, n-o fi fost bine jucată,elevele or fi fost, n-or fi fostdestul de edificate, cert estecă au devenit brusc deosebitde silitoare. Şi s-au perfecţio-nat în tragedie antică, sor-bind vorbele de pe buzeleactorilor-studenţi în anulpatru, cu deosebire a doi din-tre ei, când sfredelindu-i cupriviri aprinse, când mân-gâindu-i cu altele languroase.Nu-mi explic nici acum de ceîmpricinaţii n-au coborât depe scândura scenei să punăcapăt tragediei care se juca,evident cu alte personaje, însala de spectacol.

Oana, cel puţin, nu-şi maigăsea liniştea.

- Da' spune-mi, nu-i aşacă-i frumos?

- Dacă ţie-ţi place?!- Şi ce privire magnetică

are! N-am îndrăznit să-ţispun, dar ieri am fost lamaestrul Iordăchescu care-ifost profesor şi l-am întrebatdacă el crede că are talent!

- Oana, ai înnebunit com-plet! Şi ce ţi-a răspuns?

- Păi, n-a avut timp să dis-cutăm prea mult, a trebuit săplece repede. Da' mi-a zâm-bit şi mi-a spus că da!

în mod ciudat, demersurile eide a se apropia de Şerban (ati bă-nuit probabil că el era subiectulacestui coup defoudre) erau totallipsite de succes.

Băieţii ieşeau în grup de laspectacol, părând să nu ob-serve ce se petrece în jurullor. Cu fiecare reprezentaţie,la care ţâra în disperare decauză câte o colegă sau prie-tenă (mi-a făcut-o şi mie dedouă ori), sfârşitul anului seapropia. Urma repartiţia,cine ştie unde în ţară, şi apoivacanţa şi... neantul! Pentrucă EL ar fi fost astfel pierdutdefinitiv!

Multe ciocolate călduţe s-au băut în timp ce analizamdiverse strategii de abordare,care de care mai îndrăz-neţe!... Am fost nevoită sădau în locul ei telefoane pe lacăminele studenţeşti pentrua afla unde locuieşte Şerban.M-am ales în felul ăsta cumai multe întâlniri pentru căstudentul de serviciu era în-totdeauna curios, amabil şiîndatoritor: dacă nu dădeamde urma celuilalt, atunci aş fiputut să mă întâlnesc cu el,nu-i aşa?

- Oana, tipul ăsta nu-i degăsit prin cămine. Ai să-labordezi pur şi simplu la tea-tru. M-am săturat de atâteaplanuri, strategii, tactici şi totrestul, i-am spus într-o zi.

In seara ultimei reprezen-taţii, Oana era cum nu sepoate mai crispată, iar ochiiei verzi se măriseră şiaproape înotau în lacrimi.Am împins-o pur şi simplucătre el. încă puţin şi ar ficăzut grămadă amândoi, petrotuarul din faţa teatrului.Atâta strădanie, atâtea discu-ţii, atâtea pregătiri şi repeti-ţii pentru câteva bâlbelamentabile. Aleluia! Un chinîncetase, urma altul, dar însfârşit se cunoscuseră.

- Nu pot să-nţeleg: pescenă părea mult mai înalt.

- Dar este înalt.- Nu-i adevărat, e doar cât

mine, am fost atentă când amdiscutat.

- Oana, mă omori cu zile!Tu stăteai pe trotuar şi el pecarosabil...

Fişa lui Şerban putea cu-prinde: proaspăt absolventde teatru, actor repartizat înConstanţa natală. Băiatsărac, dar talentat. Pe lângăactorie, cocheta cu scrisul.Personajul emblematic dinscrierile lui, la vremea res-pectivă, se numea Kin.

Nostim, nu? Alt chin! Şialte drumuri, de data asta lamalul mării.

Aşa am văzut marea în-gheţată, m-am îndopat cubiscuiţi „Oana", oferiţi sem-nificativ de Şerban, şi amasistat la lungi discuţii lacare, evident, eram în plus;dar acelplus care asigura de-cenţa întâlnirilor, purtate dealtfel la ceasuri târzii, faptpentru care eram nevoite cala întoarcere să sărim geamulîn casa-vagon a bunicilormei, unde locuiam, pentru cănu-i puteam deranja la oreleimposibile din noapte, cândajungeam acasă.

Patru femei

fragment de roman

Lu

cra

re d

e T

eo

do

r M

eil

oiu

22


Students Magazine esteun proiect international cares-a bucurat de un real succesde-a lungul anilor. Proiectuleste coordonat de doamnaprofesor Alina Safta din

Şcoala Tudor Vladimirescu,Târgovişte în colaborare cuprofesori din ţări diferite.Prin acest proiect se urmă-reşte să se elimine barierelede saţiu şi să se încurajeze

cooperarea şi creativitateaelevilor.

Elevii şi profesorii colabo-rează on line, realizează acti-vităţi diferite pe temeculturale.

Este o şansă de a ne pro-mova valorile şi a ne face cu-noscute frumuseţile neamului.

Profesori participanţi:Alina, Natalia, Vignol, Bar-bara, Valentina, Ercan, Eten

***The project Students Ma-

gazine is a beautiful coope-ration between teachers andschools from different coun-tries. Teacher Alina Safta isthe coordinator of the pro-ject and responsible of the

project in School Tudor Vla-dimirescu, Targoviste.

This project is a good op-portunity to know eachother if even we are fromdifferent countries. Theymake together a Magazineof the Students that youcould see on didactic.ro

A cooperation betweenSchools:

Magazine made by: Ro-manian Team, PolandTeam, France Team, Bulga-ria Team, Turkey Team

Teachers: Alina, Natalia,Vignol, Barbara, Valentina,Ercan, Eten

A consemnat A.S.

Student’smagazines

Cu ocazia omagierii naşterii lui Mihai Eminescu - 15 ianuarie2010 - la Şcoala „Tudor Vladimirescu“ Târgovişte

La Steaua

Mihai EminescuLa steaua care-a răsăritE-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuitLuminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drumÎn depărtări albastre, Iar raza ei abia acumLuci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a muritÎncet pe cer se suie:Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel când al nostru dorPieri în noapte-adâncă, Lumina stinsului amorNe urmăreşte încă.

Opinii

Ionuţ ŢeneÎn adolescenţă, pe vremea

comuniştilor, când citeamdespre tribulaţiile interbeliceale presei lui Pamfil Şeicaru,“şantajul şi etajul”, le-am con-siderat rateuri istorice înche-iate. A venit revoluţia din 89,cu tot cortegiul de entuziasmejurnalistice şi descătuşări alecuvântului din menghina cen-zurii comuniste, care a adusnoi ziare libere. Ţin bineminte, când în 1990 la chioş-curile de ziare din Piaţa Uniriicoziile ajungeau până pe B-dul Eroilor. Oamenii erau în-setaţi de adevăr şi îmbătaţi delibertatea cuvântului. Ca totromânul îi credeam pe cuvântpe jurnalişti şi îi vedeam canişte arhangheli ce se sacri-fică pentru adevăr şi infor-mare corectă.

Abia, mai târziu, prin1993, am avut mari semne deîntrebare privind pe fondato-rii presei libere: Ion Cristoiusau Cornel Nistorescu, foştivaşnici utc-işti şi propagan-dişti de la Scânteia Tineretu-lui, care prin Evenimentul

Zile duseseră presa liberă înderizoriul găinilor violate saunăscătoare de pui vii. Ştiu că,prin 1997, când Nistorescu i-aluat locul lui Cristoiu la direc-ţiunea ziarului l-a dat peacesta în gât, publicându-ifluturaşul de salariu: 40 mi-lioane lei net/lună în mână.Asta, în timp ce un funcţionarcu vechime avea salariu pelună, circa 150 mii lei vechi.Atunci, mi-am pus întrebareasinceră: Ce naiba poate faceun ziarist să aibă un aşa sala-riu uriaş. Mai târziu, după ceam descoperit şantajele dinpresa post-decembristă am şiidentificat răspunsul: şantajulpublicitar.

Au fost anii, când pe CTP,Bogdan Chireac, DumitruTinu i-am considerat dumne-zeii moralei jurnalistice. Eramfascinat de aerele lor încrun-tate sau aristocratice puse înslujba adevărului social, pe latoate televiziunile bucureş-tene. Jalnică amăgire amavut: Dumitru Tinu moareasasinat, de fapt scos dinscenă ca şi un agent de influ-enţă manevrat de către KGBpe drumul spre Breaza, înprima zi a Anului Nou 2003.

Ca şi mine, o ţară a aflatşocată: omul ducea o viaţădublă, cu două familii, o zi lasoţie şi fetiţă, o altă zi laamantă şi fiu. În timpulacesta, Tinu îşi umfla contu-

rile cu influenţă publicisticăde la Hrebe, Taher şi afaceri-ştii ruşi. Atunci, a fost primaoară când m-a dezamăgitCTP, care cu figura sa imobilăşi ignobilă juca tare teatru, căel nu a ştiut nimic despre afa-cerile lui Tinu, ce ne ofereadezinvolt lecţii de morală pela TV-uri, iar în viaţa fami-lială imorală şi duplicitară aacestuia nu se bagă.

CTP-ul se ceartă cu fiicalui Tinu şi cu Hrebe că nu semai înţeleg despre cash şipleacă şi face Gândul, undese ceartă, mai apoi, şi cu Mir-cea Dinescu, pe care îl acuzăcă „numai banii îl intere-sează”. De atunci, „idolul dela Clubul Român de Presă” aînceput să mă dezamăgeascăîn conduita sa morală. Şi caîmpăratul să fie cu adevăratgol CTP ţipă din gură deşarpe veninos, prin 2005, căel nu a ştiut de afacerile im-orale securistice de milioanede euro cu sts-ul şi statul alecolegului şi amicului BogdanChireac.

Minciuna ordinară a fostdemontată de Victor Roncea,că CTP a fost acţionar înfirma SC Crucişătorul, cuperfidul analist de politicăexternă. Chireac s-a implicatşi în trafic de influenţă, cugrupul rusesc Marco, acuzatde SRI că face acte de spio-naj. Recent, Bogdan Chireac

prin afacerea şantajistă cuSRS, în legătură cu efemina-tul Macovei a compromis de-finitiv presa românească.

La Cluj e cunoscut scan-dalul de factură interlopă şişantajistă legat de Gazeta deCluj, în frunte cu Liviu Mandin 2006, care a compromispe mulţi ani credibilitateapresei ardelene şi a arătatmiasmele cancerigene alepoliticii clujene, fără nici unDumnezeu sau legătură cuinteresele cetăţeanului. După20 de ani, presa a ajuns totaldecredibilizată în ochii opi-niei publice. Ziariştii suntpriviţi ca şantajişti ordinari şimercenari în slujba partide-lor politice. Când îi mai vădpe la Realitatea sau SintezaZilei pe aceşti “mafioţi” îmivine să vomit.

La Cluj, cazul Gazeta şi,nu numai, a dovedit că niciArdealul jurnalistic nu estemai presus în standarde mo-rale decât presa dâmbovi-ţeană. “Marele” jurnalist şiprozator eşuat în State, AlinFumurescu s-a auto-demas-cat, mai adeunăzi, pe blogulsău că participa cu Naşulpresei, SRS, la acte de şantajasupra oamenilor de afaceri.Aştept cu nerăbdare dacăprocuratura se va auto-sesizaîn acest caz.

Mă doare sufletul cândvăd ce au făcut aşa-zişii jur-

nalişti cu libertatea cuvântu-lui şi independenţa profe -sională. S-au şters la propriucu ea la fund, în timp ce nedădeau lecţii pe la talk-show-uri de deontologie şi morală.Dincolo de cuvinte şi sticlatelevizoarelor, “deontologii”îşi umpleau buzunarele prinşantaj pentru că ei erau din„altă ligă”, acea de mardeiaşipuşi numai pe a face „bani şinumai bani”, nimic altceva,cum încerca Chireac să-lumilească pe papagalul deMacovei, ajuns din greşealăironico-cămătărească şefulunei agenţii de INTEGRI-TATE.

În câteva zile se va împliniun an de zile de când am lan-sat proiectul publicistic Na-pocaNews.ro. Nu regret. Nune este foarte uşor. Suntemca nişte delfini liberi lăsaţi li-beri în mare (până cândoare?) şi vânaţi în perma-nenţă de rechinii violenţi şiflămânzi.

NapocaNews.ro e singuraoază de libertate din Cluj, încare cititorii pot afla adevărulşi pot identifica repere şi mo-dele de conduită morală, atâtde necesare României debu-solate de azi, o ţară ajunsă înşanţul imoralităţii, nu numaidatorită politicienilor co-rupţi, ci şi a jurnaliştilor şan-tajişti sau mercenari.

Despre anal-iştii şi şantajiştiipresei de cacao

Divertisment 23


Oraşul Pucioasa, din ju-deţul Dâmboviţa, cunoscutca o veche şi importantă sta-ţiune balneo-climaterică, seremarcă din ce în ce mai con-stant şi ca un important spa-ţiu cultural.

Astfel, ca în fiecare an, şianul acesta, Biblioteca „Gh.N. Costescu”, în parteneriatcu Primăria şi Centrul Cultu-ral Pucioasa, a aniversat ală-turi de elevii instituţiilor deînvăţământ din oraşul Pu-cioasa ziua de naştere a ma-relui nostru poet MihaiEminescu. Activitatea s-adesfăşurat în sala de specta-cole a Centrului Cultural „I.Al. Brătescu-Voineşti”, undeau fost prezenţi peste 200 deiubitori de literatură.

La iniţiativa doamnei pro-

fesor Sorina Stan s-a realizatun sondaj de opinie în cadrulcetăţenilor oraşului referitorla opera marelui scriitor. De-butul ma nifestării a fost rea-lizat de domnul prof. dr.Cezar Stanciu, reprezentantal Centrului Europe-DirectTâr go vişte, prin prezentareaîn Power Point a temei „Uni-versalitatea operei lui M.Eminescu”, urmată de o deprezentare a poetului şi ope-rei lui, realizată de aceastădată de doamnele profesoareSorina Stan şi Iuliana Ancuţade la Colegiul Naţional „N.

Titulescu” Pucioasa. Mo-mentul atractiv al activităţiil-a constituit, fără îndoială,concursul interactiv unde s-au câştigat premii oferite dedomnul Vlăduţ Andreescu,info-officer în cadrul Centru-lui Europe-Direct Târgo-vişte. Juriul, alcătuit dindomnul prof. Dumitru Cio-banu, Luminiţa Gogioiu şiLiviu Brezeanu, a avut o mi-siune dificilă în stabilireacâştigătorilor, întrucât eleviis-au dovedit a fi foarte pre-gătiţi, informaţi şi mai alesspontani. Sceneta, prezen-

tata de elevii cenaclului „IonRuşet”, sub îndrumareadoamnei profesor SorinaStan, interviul având ca su-port opera poetului aniversatrealizat de elevii GrupuluiŞcolar Industrial, montajuldin versurile scriitorului pre-zentat de elevii şcolilor gene-rale „Mihai Viteazul” dinPucioasa şi „Elena DoniciCantacuzino” au constituitmomente apreciate de spec-tatorii de toate vârstele, par-ticipanţi la aceasta activitate.

De notat că evenimentulamintit nu ar fi fost posibil

fără implicarea Pimăriei Pu-cioasa, a primarului DanBădău, personal, care a creatcondiţiile necesare desfăşură-rii programului, fiind şi sem-natar al diplomelor oferiteunor importanţi participanţi.

Bibliotecarul LuminiţaGogioiu, care a fost sufletulacţiunii de debut cultural pe2010, speră în continuare însusţinerea şi participarea laalte asemenea activităţi desucces, ce se vor derula îndecursul anului în Pucioasa.

I.I.V.

La Pucioasa,

Început de an bun, cu Eminescu

Claudiu DuicăAkhal-teke este una din-

tre cele mai rare şi vechi rasede cai din lume. Aceşti cai auapărut şi au fost crescuţi acum3000 de ani în jurul oazelor din De-şertul Turkmenistan, din regiuneaAshkabad, în nordul Iranului. Ener-gia şi rezistenţa la temperaturi foarteridicate sunt extraordinare. În 1935,aceşti cai incredibili au reuşit să ducăla bun sfârşit o călătorie de la Ashka-bad la Moscova, adică o distanţă de2.580 mile, în 84 de zile. Din cele2.580 mile, circa 600 au fost prin de-şert şi mare parte dintre acestea aufost străbătute fără apă. Aceasta rea-lizare uimitoare nu fost egalată nicipână în prezent.

Este un cal de mărime atractivă,fiind găsit pentru prima oară acum2.500 de ani de către îngrijitorii decai din ţinuturile deşertice ale Ka-zahtanului şi din apropierea MăriiCaspice. Astăzi, se continuă creşterealor în ţările care au făcut parte din ve-chea Uniune Sovietică.

Este o rasă uşor de recunoscut şifoarte elegantă, cu un gabarit perfect

format, ochi expresivi şi urechimari. Akhal-teke are o blaniţă fină,un corp lung şi puternic. Copitelesunt foarte puternice. Coama estefină şi foatre mătăsoasă, având ostrălucire metalică.

Are o înălţime cuprinsă între1,40 şi 1,50 metri, fiind recunoscut

ca un animal focos şi robust, având ofoarte mare rezistenţă. Mulţumităflexibilităţii sale, este un cal foarteapreciat şi folosit în probele cele maidificile ale competiţiilor, precum şi înconcursuri de salt şi de galop. Este,de asemenea, un magnific cal decurse.

În rândul poporului turkomanpredomina cursele de cai. Ei folosescpentru hranirea cailor o dieta foartebogata in proteine, bazata pe lucernausacat, cacareze de oaie, oua, orz siquatlame (un fel de prajiturele dincoca prajita). In timpul noptii, caiierau inveliti cu paturi foarte groasepentru a-i proteja de gerul caracte-ristic noptilor din desert. Paturileerau folosite si pentru protejarea desoarele arzator al dupa-amiezelor.Rasa Akhal-Teke de astazi este o rasade cai de curse de lunga distanta, darin Rusia este folosit si in concursurilede sarituri si dresaj.

Lipitanul este cea mai vecherasa moderna de cai din Europa,avand o istorie de peste 400 de ani,din anul 1580, cand a fost infiintataherghelia Lipizza de catre Karl Ste-iermark. Este din categoria liniei desange spaniol, înrudindu-se cu raseleAndaluz şi Lusitano şi din categoria

show barock, înrudindu-se şicu rasele Kladrub şi cu rasaFrizian.

Această rasă s-a format înpeninsula Istria, de pe teritoriulfostei Iugoslavii şi este singurarasă care a fost efectiv creatăpentru curţile regale ale impe-riului Austro - Ungar, ca şi caide călărie şi de atelaje şi apoi săfie selecţionată pentru a efectuaelementele dresajului Acade-mic de la Levada la Capriola, li-piţanul fiind cel mai bun laaceastă disciplină ecvestră.Deşi această rasă este de cu-loare albă, când se nasc mânjiisunt murgi sau negri. Caii lipi-ţani au înălţimea de 157-167 cm, au capul uscăţiv, cu profilulusor berbecat şi cu gâtul mus-culos, în formă de gât de le-bădă. Spinarea este lungă,şalele sunt scurte şi rezistente.

Umerii sunt uşor proeminenţi. Picioa-rele sunt scurte şi cu aspect uscăţiv. Aremersul înalt şi spornic.

Lipiţanul are un caracter foartebun, identic cu rasa Arabă. Blând şicuminte, uşor de dresat. Pe de altăparte este un cal sensibil, predispusla apariţia defectelor de comporta-

ment, datorită faptului că esteun cal sofisticat, îşi etalează cupasiune prezenţa, uneori avândun temperament chiar exage-rat, este foarte inteligent, cuaport mare la sânge arab, inde-pendent, are tendinţa de a seimpune, fiind curajos şi ambi-ţios, voluntar şi muncitor întoate acţiunile.

Sunt plini de energie şi deforţă, au un trap lung şi fru-mos, un galop deosebit, ceea ceîi face să fie o rasă excelentăpentru dresaj. Sunt foarteapreciaţi şi pentru trăsură.

Calul, un animalputernic, înţelept şi util (7)

24


Punerea în ecuaţie a unornostalgii literare cu visurileunor scriitori nu mai e de na-tură să atragă atenţia, ci maidegrabă poate fi uşor trecutăcu vederea, câtă vreme maimarii ţării discută despre unbuget pus la zid, iar "restul"îşi face calcule între cheltuie-lile de zi cu zi şi gripa por-cină.

Şi totuşi, fără a fi insensi-bili la ceea ce se întâmplă “întoate domeniile de activi-tate", câţiva scriitori şi iubi-tori de literatură au găsit cucale să pună înaintea tuturorcrizelor, speranţele lor în co-locvialitatea vieţii literare, încapacitatea ei de a creşte prindialog, prin cunoaştere, par-teneriate.

Căci ce altceva poate fiClubulul Internaţional deCultură „Boema”, constituitla Bistriţa, la ceas de seară,între o Vatră veche şi un Au-

toportret al Melaniei Cuc?Într-un astfel de context, deprezentare a primului număral unei publicaţii trecută în aldoilea an editorial, Vatraveche, şi o nouă carte de ver-suri a Melaniei Cuc, s-a năs-cut un gând bun, acela de acoagula preocupările cultu-rale ale unor prieteni ai lite-raturi şi culturii, şi din afarăşi din interiorul ei.

A fost ideea unei scrii-toare foarte harnice şi mereucu preocupări novatoare, atâtîn literatură cât şi în artaplastică, Melania Cuc, care afăcut casă bună, şi la propriuşi la figurat, cu generozitateaCristinei Sângeorzan, care apus la bătaie logistica pro-priului Hotel Krone, care a şidevenit sediul noului ClubulInternaţional de Cultură"Boema". S-au raliat fără ezi-tări acestui proiect NicolaeBăciuţ, care şi-a asumat şi

prima preşedenţie a acestei,să-i zicem, organizaţii cultu-rale, Menuţ Maximinian,Grigore Avram, Oscar Wil-lard Aruniegas Toro Betan-courth (Columbia), FlorinBojor, Florin Săsărman, Flo-rin Sângeorzan, Elena M.Cîmpan, Alexandru CristianMiloş, Cornelia Ardelean,Codruţa Băciuţ, DumitruCuc, Traian Parva Săsărman,Victoria Nalaţ, Emil Nechiti,Alexandru Cristian Miloş,Radu Ignat, Florentin Ar-chiudean, Ovidiu Pojar,Maria Oltean, Ana Zegrean...etc., care au devenit şimembri fondatori, iar unii fă-când parte în prima structurăde conducere a acestui Club.

E un prim pas, acela alconstituirii, urmează urmă-torul, al înregistrării ca ONGcu un Statut care a fost dejaîntocmit, urmează planuri...Deocamdată, primul proiect

care are termeni concreţi estemarcarea, la 21 martie, a ZileiInternaţionale a Poeziei şilansarea primei antologii amembrilor Clubului, "Boe-mia", care urmează să aparăla Editura Nico din Târgu-Mureş.

Clubul este deschis tutu-

ror care vor să pună umărul

la fapte culturale, nu există

niciun fel de subordonări as-

cunse, nu vrea să afecteze în

vreun fel activitatea altor

ONG-uri culturale din zonă,

ci, dimpotrivă, să sporească

împlinirile culturale. N.B.

La Bistriţa, a luat fiinţă

Clubul Internaţional de Cultură „Boema”

Gardă la cuvânt


Ştefan N. Maier, SUAwww.romanialibera.com

Aşadar, ne-aţi trădat,emigranţilor!

Aţi plecat din România încăutarea libertăţii, a unui traidecent şi a fericirii NUMAIPENTRU VOI. Ne-aţi lăsatfără inteligenţa şi fără pricepe-rea voastră, fără forţa care s-arfi putut aduna AICI şi nuACOLO pentru construireaunei lumi mai bune. V-aţi con-struit case, v-aţi găsit slujbe, v-aţi aciuiat la sânul generos alunor societăţi care v-au dat opâine şi v-au ridicat.

Iar noi am rămas singuricu comunismul românesc,singuri cu anticomunismulromânesc, singuri cu politi-cianismul de ev mediu al tu-turor acestor partide,par tiduleţe şi politicieni carenu urmăresc decât interesestrict legate de maţul lor per-sonal. Am rămas singuri cuproştii ăştia de colegi demuncă fără altă preocuparedecât de a se mânca la nes-fârşit între ei, într-o societatecare ar fi trebuit să renască,nu să moară progresiv, dupăDecembrie 1989, adică exactacum 20 de ani. Am rămas înblocurile noastre insalubre,dintre care peste o jumătatear trebui darâmate şi recon-

struite din cauza afecţiunilorcauzate de cutremure, gân-daci, ploşniţe, igrasie, ma-nele, îmbătrânire naturală...

Am rămas marginali într-o lume marginală.

Ne-aţi trădat, emigranţi-lor, dar asta n-ar fi nimicîncă, dacă nu v-aţi fi trădat şipe voi înşivă!

V-aţi lăsat în urmă pă-rinţi, copii, fraţi, cei mai buniprieteni, profesori, oamenipe care i-aţi iubit, locuridragi, gusturi şi mirosuri,imagini şi sunete. Aţi lăsat înurmă morminte care au înce-put să intre în paragină sauau fost vandalizate. V-aţilăsat zecile, sutele, miile decărţi care v-au format dar nuau mai avut loc în geamanta-nele voastre mici de fugari.V-aţi găsit scuze şi consolăripentru toate acestea.

Ne-aţi trădat şi continuaţizilnic să ne trădaţi dându-nesfaturi sau îndemnându-ne dela distanţa şi confortul mediu-lui în care trăiţi, criticându-ne des şi chiar bucurându-văparcă de necazurile noastre,care nu vin decât să justifice odată în plus faptul că, dinpunctul vostru egoist de ve-dere, aţi luat cea mai bună de-cizie când aţi decis să plecaţi.Iar recent ne-aţi decis si pre-şedintele prin votul vostru,punănd cireaşa pe tort. Sau,poate, chiar mai bine zis,bomboana pe coliva...

Ba v-am salvat,nefericiţilor!

Ne-am construit case fărăsă fie nevoie să furăm, mun-cind onest, ne-am găsit slujbefără să fie nevoie să ne prosti-tuăm, ne-am integrat în so-cietăţi care i-au apreciat pecei mai buni dintre noi şi ne-au făcut loc în primele linii,urmându-ne, nu dându-ne încap, aşa cum eram obişnuiţiori de căte ori încercam săfacem ceva bun in România.

Aţi rămas cu politicienii pecare-i meritaţi, pentru că ei s-au ridicat dintre voi şi cu spri-jinul vostru, nu suntextratereştri. Colegii voştri demuncă sunteţi voi înşivă. Blo-curile în care locuiţi, parazi-ţii, marginalitatea, vă aparţin.Le aveţi cum le întreţineţi.

N-am lăsat nimic în urmăcare am fi putut lua cu noi,iar pe cei dragi şi apropiaţi i-am ajutat cum nimeni n-ar fiîndrăznit să viseze măcar căi-am fi putut ajuta, rămâ-nând în România. Banii tri-mişi de noi şi cheltuiţi de eipe produse şi servicii au ţinutîn viaţă o economie care ar fifost altfel în cădere liberă,echilibrând ani de zile ba-lanţa de plăţi a ţării. Medica-mentele plătite de noi ausalvat nenumărate vieţi ome-neşti, cheltuielile noastre caturişti în ţara din care a tre-

buit să plecăm pentru a netrăi viaţa au reprezentat şivor reprezenta mulţi ani deacum încolo o pâine pentruvoi. Căci dacă nu venim noisă revedem imagini, să reas-cultăm sunete, să ne bucu-răm de gusturile şimirosurile copilăriei, adoles-cenţei ori tinereţii noastre,câţi turişti credeţi că ar pre-fera Romănia unor destinaţiiunde ospitalitatea nu e doaro poveste pentru pionieri şiutecişti, preţurile sunt supor-tabile şi veceurile utilizabile?

Am plecat cu geamantanemici nu pentru că n-am fivrut să luăm cărţile dragi cunoi, ci pentru că am plecat înnecunoscut! Dar ce bine văpare cănd ne vedeţi revenindcu geamantane mari, pline decadouri şi atenţii, prin careîncercăm, umili, să ne ceremiertare pentru bunăstareanoastră îndepărtată şi pentruanii în care nu ne-am văzut...

Continuăm să vă împărtă-şim din experienţa noastrăpentru ca şi voi să încercaţisă faceţi ceva acolo unde sun-teţi, pentru a fi mai liberi şipentru a vă realiza, descoto-rosindu-vă de minciună, co-municând direct, cu răspun-dere şi onoare, renunţând laindividualismul anarhic atâtde copios exploatat de găştilecare vă conduc şi reuşesc săvă fure, cum spunea cineva,şi banii pe care nu-i aveţi.

Ascultaţi şi citiţi limba ro-mână vorbită de noi, urmăriţicum ţinem în viaţă tradiţiileromâneşti autentice, în modneostentativ şi în armonie cucele ale popoarelor care ne-au primit cu braţele deschiseşi veţi înţelege că în timp cecultura voastră devine din ceîn ce mai imitativă şi maisubţire, noi suntem de faptcei care o mai ţinem în viaţăaşa cum am moştenit-o şi aşacum am crezut în calităţile eiuniversale.

Cât despre preşedintelecare v-a ieşit, oricare s-ar fiales viaţa voastră ar fi fostaceeaşi, să nu vă faceţi iluzii.Preocupaţi-vă de fericireNUMAI PENTRU VOI , lă-sând apa vieţii voastre să în-vârtă roata morii voastre şivă va fi mai bine şi fiecăruiadar şi tuturor. Învăţaţi astade la noi şi salvaţi-vă, cum şinoi am învăţat pe unde amajuns, şi suntem mult maibine decât dacă am fi rămasfiecare în mahalaua lui.

De ceva timp îmi umblaobsesiv în minte titlul acestuiarticol. În fine m-am decis săaştern şi ideile care veneausub el. Fireşte, subiectul emult mai complex şi mainuanţat, de la caz la caz. Citi-torul va trage singur linia in-trospectivă.

Ne-aţi trădat, emigranţilor!Ba v-am salvat, nefericiţilor!

onomastic ce nu ni se mai poate fura - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/27.pdf ·...

Documents

Transcript of onomastic ce nu ni se mai poate fura - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/27.pdf ·...