46 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/46.pdf · George Bacovia Poeme 4...

Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale46

Anul 5septembrie

2011Revistă literară şi de cultură românească

Fondată: mai 2007

2 nr. 46 � septembrie 2011

Ion Iancu Vale Text despre un sentiment numit Frică 3Ion IancuVale Repauzare în Adrenalinensburg 3George Bacovia Poeme 4Adrian Marino Altă Românie 5Augustin Deac Codex Rohonczy 6Mircea Horia Simionescu Dicţionar onomastic 7Grigore Grigore Sonete 8Gheorghe Constantin Nistoroiu Crucea şi Învierea în poezia Golgotei româneşti 9Artur Silvestri Soartă postumă, istorie stranie 10Adrian Munteanu „Avem şansa să devenim nemuritori!” 12Dan Caragea Lumea de dincolo de morminte a lui Ştefan Mitroi 13Victor Sterom Fulguraţii 14Ioana Stuparu Poeme 14Octavian Lupu Drumul regăsirii speranţei, renaşterii şi al unui nou început 15Lucian Gruia Păstorul de oameni şi cuvinte 16Al. Florin Ţene „Să vii şi mâine“ 17Nicolae Nicoară Horia Poeme 17Al. Florin Ţene Vânzătorul de vise 18Florin Vârlan Neamţu Scrisoare de la ţărmure la mare 18Mihai Antonescu Un gând bun despre o carte tot aşa 19Aurel Avram Stănescu Alte sfere 20Eugen Axinte „Nu vorbi niciodată depre tine. Scrie!“ 21Vlad Cubreacov Anatolie Tihai, un misionar basarabean în Japonia 22Manea Nicolae Dan Pasivitate înseamnă complicitate 24Gabriela Petcu Chemarea destinului 25Marius Gârniţă Poeme 26Octavian Mihalcea În zodia inimii 27Dan Predescu Placido 28Victor Ştir Via Dolorosa şi Melania Cuc 30Alexandru Ciocioi Am uitat să vă spun 31Vavila Popovici Când „cei uşuratici aprind focul în cetate,

înţelepţii potolesc mânia“ 32Ştefan Lucian Mureşanu Amnarul şi amarul gânditorului perpetuu 34Georgeta Resteman Poeme estivale 36Radu Mihai Crişan Testamentul politic al lui Mihai Eminescu 37Daniel Cristea Enache Festivalul internaţional „Romeo şi Julieta la Mizil“ 38IIV Dublă lansare de carte la Biblioteca Judeţeană 39Lucian Constantin Toamna literară „Mircea Horia Simionescu“ 39

Semnează în acest număr...

Adresa redacţiei principale:Aleea Arcaşilor, bl. 36, sc. B,ap. 23, Târgovişte, România

Telefoane: 0722 702 578, 0741 732 122

E-mail: [email protected]

Tehnoredactare: Florin-Lucian Dragoş � 0730 863 602 � [email protected] � Culegere text: Reta Sofronie � Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte � ISSN 1843-035X

Redactor-şef (fondator): Mircea Cotârţă, Redactor principal (fondator): Sbastian DrăganColegiul redacţional: Grigore Grigore, Gheorghe Palel, Florea Turiac, Nicu Tănase, Lucian Constantin

Apare sub egida Consiliului Judeţean Dâmboviţa prin Centrul Judeţean deCultură Dâmboviţa şi cu concursul Fundaţiei „Renaşterea Pietroşiţei - Ruralia“

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, Iaşi,Suceava, Turnu Severin, Hunedoara, Mangalia, Olăneşti, Oradea, Ploieşti, Vrancea);Alte ţări: Australia, Belgia, Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa, Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia,Republica Moldova, Serbia, S.U.A., Ucraina. - Fotoreporter: Tiberiu Rusescu.Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Ion IancuVale

Frica, foamea şi dure-rea. Iată trei dintre ma-rile adevăruri existen ţi-ale, toate extrem de de-gradante pentru condiţiaumană. Le-a simţit şi el,ca mulţi alţii, pe fiecare.Cel mai mult l-a marcatînsă Frica. Ea i s-a stre-curat pe nesimţite în oa -se, şi la un moment datl-a acaparat total. O aveaîn minte şi în suflet. Osimţea în gât, în stomac,în testicule şi-n vârfulunghiilor. Îl urmăreapretutindeni şi tot tim-pul. Îi acapara somnul şi-i umplea până la refuzveghea. Era omnipre-zentă, era cu el în creşte-tul muntelui, în largulmării, în subteran, pestradă, în casă... Era în-aintea şi în urma lui, înstânga şi în dreapta lui,deasupra şi dedesubtul lui.

Prefăcea şoaptele întunete şi lumina în întu-neric. Transforma priete-nia în duşmănie şiiubirea în ură. Ţipa în elşi plângea sub ochii în-chişi. Îi era frică, frică,frică... Ea era lupii lui,fiarele care-l alergau bez-metice si hămesite. Cre-dea că doar moartea l-armai putea scăpa de ea,dar nu era convins. Căcidaca aşa cum se spune,omul pleacă în moarte cuultima imagine înregis-trată pe retină, atunci dece n-ar duce cu el Din-colo şi ultimul senti-ment? Aşa că n-a vrut sămoară cu frica în sine, aluptat şi-a rezistat ispitei.

Frica aceasta, carepărea să devină patolo-gică, o căpătase pentrucă era considerat „vino-vat”. Aşa spuneau ei, ceicare i-o inoculase cu me-todă şi insistenţă. Cutoate că nu era aşa. Dar avrut Cel Prea Puternic, şia scăpat de ea, devenindun alt om, pentru ca într-adevăr s-a demonstrat cănu era vinovat, dar poatemai ales că a lăsat Fricasă îl cuprindă până înmăduva Sinelui său, im-unizându-l şi purifi-cându-l ca pe un înger. Elacum se roagă. Aşa seroagă: „O, Doamnepupa-Ţi-aş tălpile Tale,însângerate, fă-i şi pe ei

să ştie ce e FRICA, frica

aceea animalică, haluci-

nantă, pustiitoare. Fă să

le-o citesc în ochii îngro-

ziţi, în paloarea cadave-

rică şi în schimonosirile

de pe feţe, în tremurul

vocii şi-n spuma de la

gura lor mincinoasă şi

clevetitoare, şi nu-i lăsa

să-şi înghită-n tihnă pâi-

nea cea de toate zilele.

Fă-i să ştie şi ei ce este

aia FRICA. Doar atât”.

3nr. 46 � septembrie 2011

EDITORIAL��

Text despre unsentiment numit

Frică

Repauzare în

Adrenalinenburghotărât, astăzi pentru el va fi relaş

şi, precum legendarul Ariel,

va face levitaţie deasupra marelui oraş

va privi de sus mirificul Adrenalinenburg

unde minunile în tornade curg

iată! prin lumina rece şi groasă, de vată,

în salturi de cangur se mişcă o fată

mai încolo, doi fercheşi ulani,

îmbumbaţi, lustruiţi şi braţ lângă braţ

fac echilibru şi dau onorul pe un petic de maţ

în altă parte un câine îşi udă propriul bot

câţiva magiştri, chicotind fără rost,

cu unghiile apendicul şi-l scot

lângă poştă se strigă, e loc de mezat,se licitează corbul lui Poe jumulit şi-ngheţat

în parcul oraşului câteva oi şi un asin înşeuatpasc fără probleme cu picioarele-n sus

prin piaţa cea mare un poet pletosde limbă e dus

într-o casă dubioasă un adolescent imberbşi cu acnee pe faţă

este atras de un ins cu decoraţii pe pieptşi cu un zâmbet cleios sub mustaţă

deodată stupoare, derută în mijlocul râuluiAlcadele face nudism şi dansează

cu amanta cadril pe o plutăspaţiul se umple apoi de ode şi imnuri

întrerupte brutal de bahice ritmuricei lucizi, în semn de protest,

se zbat şi se trag în neştire de părdegeaba însă, păcatul e vierme

iar burgul întreg, miez putred de măr

Ion Iancu Vale


PlumbDormeau adânc sicriele de plumb,Si flori de plumb si funerar vestmintStam singur în cavou... si era vintSi scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumbPe flori de plumb, si-am inceput să-l strigStam singur lângă mort... si era frigSi-i atirnau aripile de plumb.

DecembreTe uită cum ninge decembre...Spre geamuri, iubito, priveşte -Mai spune s-aducă jăratecŞi focul s-aud cum trosneşte.

Şi mână fotoliul spre sobă,La horn să ascult vijelia,Sau zilele mele - totuna -Aş vrea să le-nvăţ simfonia.

Mai spune s-aducă şi ceaiul,Şi vino şi tu mai aproape, -Citeşte-mi ceva de la poluri,Şi ningă... zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,Şi toate din casă mi-s sfinte, -Te uită cum ninge decembre...Nu râde... citeşte nainte.

E ziuă şi ce întuneric...Mai spune s-aducă şi lampa -Te uită, zăpada-i cât gardul,Şi-a prins promoroacă şi clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasă...Potop e-napoi şi nainte,Te uită cum ninge decembre...Nu râde... citeşte nainte.

LacustrăDe-atitea nopti aud plouind,Aud materia plingind...Sint singur, si mă duce un gândSpre locuintele lacustre.

Si parca dorm pe scinduri ude,In spate mă izbeste-un val --Tresar prin somn si mi se pareCa n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se intinde,Pe-acelasi vremuri mă gasesc...Si simt cum de atita ploaie

Pilotii grei se prabusesc.

De-atitea nopti aud plouind,Tot tresarind, tot asteptind...Sint singur, si mă duce-un gândSpre locuintele lacustre.

RarSingur, singur, singur,Într-un han, departe -Doarme şi hangiul,Străzile-s deşarte,Singur, singur, singur...

Plouă, plouă, plouă,Vreme de beţie -Şi s-asculţi pustiul,Ce melancolie!Plouă, plouă, plouă...

Nimeni, nimeni, nimeni,Cu atât mai bine -Şi de-atâta vremeNu ştie de mine

Nimeni, nimeni, nimeni...

Tremur, tremur, tremur...Orice ironieVă rămâne vouă -Noaptea e târzie,Tremur, tremur, tremur...

Veşnic, veşnic, veşnic,Rătăciri de-acumaN-or să mă mai cheme -Peste vise bruma,Veşnic, veşnic, veşnic...

Singur, singur, singur,Vreme de beţie -I-auzi cum mai plouă,Ce melancolie!Singur, singur, singur...

Ecou de romanţăS-a dus albastrul cer seninŞi primăvara s-a sfârşit -Te-am aşteptat în lung suspin,Tu, n-ai venit!

Şi vara, şi nopţile ei,S-a dus, şi câmpu-i veştejit -Te-am aşteptat pe lângă tei,Tu, n-ai venit!

Târziu, şi toamna a plecat,Frunzişul tot e răvăşit -Plângând, pe drumuri, te-am chemat,Tu, n-ai venit!

Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,De mine-atunci nu vei mai şti -Nu mai veni, e prea târziu,Nu mai veni!

Amurg violetAmurg de toamnă violet ...Doi plopi, în fund, apar în siluete-- Apostoli în odăjdii violete --Orasul e tot violet.

Amurg de toamnă violet ...Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;Multimea toată pare violetă,Orasul tot e violet.

Amurg de toamnă violet ...Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;Străbunii trec în pâlcuri violete,Orasul tot e violet.

Poeme de

GeorgeBacovia

Adrian Marino

Dar efectele au fost,sunt şi rămân catastro-fale. Vin la rând reflexeletradiţionale, etniciste,şovine, conservatoare,etică sexuală tribală, con-form căreia incestuleste... preferabil homose-xualităţii. Sociologii ex-plică sau mai bine spusdefinesc acest imobilismşi conservatorism prinformula gen „lumea ru-rală nu percepe alterna-tiva politică" (ConstantinVornicescu, Cotidianul,22 februarie 1993).

Populaţia a fost imbe-cilizată de Ceauşescu şiaşa rămâne. L-am văzuto dată, pe Calea Victo-riei, trecând destul deîncet, în maşină. Figurăcrispată, vicleană, împie-trită, într-o încordare ex-tremă, patologică. O ţarăîntreagă a fost modelatăde instinctele acestuiţăran incult, primitiv,dar de o imensă şiretenieancestrală. Lumea sate-lor unde se mai crede că„vin moşierii să ne ia pă-mântul", că nu trebuie„să ne vindem ţara", că„de vină este Coposu"etc. etc. Ţăranca de laoraş ce sparge televizorulcând îl vede pe acelaşiCoposu, spune mai mult

decât toate sondajele şianchetele sociologice po-sibile. Ce legătură am eucu această lume? Evi-dent, nici una.

Resping, în acelaşitimp, şi concepţia uneiRomânii definită ca unimens „Muzeu al satu-lui", ca o „rezervaţie fol-clorică a Europei". Falsulfolclor, falsele „meseriitradiţionale" fac ravagii.Suntem la umbra kits-chului în floare. Nimicmai ridicol ca un DanSpătaru, în smoking şicu papion, cântând Ţă-răncuţă, ţărăncuţă. Nunumai că nu mă încântăcuriozitatea unor antro-pologi americani pentrufolclorul şi structurile ru-rale din Maramureş, săspunem. Dar ea nu dove-deşte, de fapt, decâtaceeaşi mentalitate deexploratori ai unor tri-buri africane, de pildă,doar altfel localizate.Dacă au venit la noi, estefiindcă este ceva mai„aproape", mai „comod"etc. CIA included...

Ştiu bine că toateaceste reverii ideologice,despre o altă Românie -citadină, urbanizată, laadăpost de „viituri" şi ţă-rănizare intensivă - sunt,cel puţin deocamdată,total irealizabile, un pro-iect politic precis, intensmediatizat şi bine argu-mentat, rămânem doarla Mlădiul nostalgiilorideologico-sentimentalefără speranţă. în cazulmeu precis, situaţia esteşi mai demoralizantă,deoarece sunt constrânssă observ, prin evidenţacea mai elementară, că

un astfel de nou programsocial, nu numai că nuexistă, dar că el nu preo-cupă, de fapt, pe nimeni.în mod serios şi bine or-ganizat. Concepţia statu-lui hipercentralizat,unitar, naţional, este sin-gura idee de bază, chiardacă total perimată. De-claraţiile despre „pături-lor de mijloc" şi un(eventual, improbabil)„capitalism românesc"rămân doar simple frazepoliticianiste ocazionale.

Cel mult mă deprimăruralismul nostru ire-ductibil! Drama eternă aruralizării României. Re-cent, revista Adevărul li-terar şi artistic (27 a -prilie 1999) m-a combă-tut, afirmând că, de fapt,nici n-avem nevoie de„cetăţi eterne" (gen Ro -ma, cetăţile greceşti depe coasta Asiei Mici). Neeste de ajuns... satul luiIlie Moromete. Lumeasatului rămâne deci re-perul şi refugiul funda-mental. Demagogia„ţărănistă" este cvasige-neralizată. Se cultivă, încontinuare mitul „ţăra-nului temător de Dum- nezeu şi dăruit munciiîntru bunăstarea sa şi acomunităţii" (EliadeBălan, îndepărtarea deciunte, România liberă,8 ianuarie 1999). Octa-vian Paler gândeşte lafel. La polul opus, „boie-rismul" ciocoiesc, gâ-teux, al lui conu' AlecuPaleologu. Je suin unvieux gaga, gaga, galanttroubadour, vorba luiMaurice Chevalier. Intreaceşti doi poli, un „om demijloc", ca mine, nu

poate rămâne decât sin-gur, izolat. Inevitabil de-rutat şi inhibat în toatemişcările şi acţiunile salesociale.

Cu riscul de a devenimonoton, obsesiv, chiarplictisitor şi redundantprin reveniri repetate,nu pot să nu reţin, dinnou, faptul că singuraformaţie politică, efectivburgheză, capitalistă,profund anticomunistă,este Uniunea Forţelor deDreapta condusă de unarmean locvace şi între-prinzător, Varujan Vos-ganian. Grupare politicăminusculă, aproape debuzunar. Dar singuracombativă, coerentă, in-cisivă şi fără complexelestângiste ale oportunis-mului politic. Ea nucrede - şi pe bună drep-tate - că acumularea ca-pitalistă, bogăţia,proprietatea pot fi culpa-bilizate. Când şi când şiPNL se manifestă în ace-laşi sens. Şi nu pot să nurevin la profunda imobi-litate şi pasivitate aPNŢCD. Nu este deajuns ca Vasile Lupu săapară, demagogic, înparlament, travestit încostum naţional şi... cugeantă diplomatică. Im-obilismul cramponării laputere cu orice preţ, fă-când orice concesii, im-primat de Ion Diaco -nescu, om onest, indis-cutabil, dar o mare in-ocenţă politică, măumple mereu de uimireşi stupoare. Suferinţa în-chisorii (am şi eu unele...vagi noţiuni) este foartestimabilă. Doar că acţiu-nea de guvernare cere ocu totul altă mentalitate.

Va urma

Altă Românie (12)


Augustin Deac

Partea IV-aCronicile şi lucrările

de istorie ale ungurilornu consemnează nume-roasele încercări ale re-galităţii ungare pentrua-şi subordona Voievo-datul Transilvania, con-siderând, probabil, că elar fi fost subordonat înîntregime, dacă nu subArpad, atunci, cu sigu-ranţă, sub regele ŞtefanI. Or, adevărul este cutotul altul. Lupte, adevă-rate războaie, sunt con-semnate în Cronicaromână, intitulată CodexRohonczy, descoperităîn Arhiva Academiei deŞtiinţe a Ungariei. Înaceastă cronică, la pagi-nile de la 14 la 22, se re-memorează ample epi-soade ale acestor lupte,menţionându-se maiales marea înfrângere aarmatei ungare sub re-gele Emeric, în anul1198. Redăm şi acest do-cument istoric, prin ex-celenţă românesc, desci-frat din alfabetul geto-dacic de specialista Vio-rica Mihai-Enăciuc, careeste tot un discurs ţinutîn faţa armatei români-lor, rostit după înfrânge-rea unor migratori dinRăsărit, precum şi a un-gurilor, conduşi de re-

gele lor, Emeric, discursal domnitorului români-lor, din care rezultă căromânii se aflau mai de-parte, în continuare, înfaţa altor atacuri ale răz-boinicilor cotropitorilorunguri: “Stăpânii ne-amului mişel în taină aunăvălit din răsăritulpăgân! Tăgăduieşte ci-neva? Să nu primeşti săse amestece invadatoriicu urmaşii şoimilor. Ni-miceşte întreaga oaste înmarş a păgânilor! Vrei săporţi plaga supunerii peviaţă? Loveşte-i! Tre-zeşte-te la luptă, prin eavei topi şi focul şi mareabarbarilor. Ţipatul demânie al şoimului agerva întoarce puhoiul, să-mânţa vlăstarelor tale teva apăra. Doboară pe ve-neticii eretici şi idolii lor.Poţi să înfrunţi şi iadul!Ostaşii noştri atinşi dedemnitatea lor pot culcaidolii la pământ. Nucrede amăgitorilor. Pa-cea adevărată se dobân-deşte prin luptă. Şoimulnu ia în seamă falşii zei,cum n-a luat nici în1027, când s-a sculatmarele voievod Vlad,conducătorul nostru!Calea ta, nerăbdarea ta,e calea luptei, calea stră-moşilor dârji. Te vorabate din drum nomazii,te vor duce hoţii de dru-mul mare în imperiulumbrelor? Urgie şi bles-tem! Cei de la răsărit deRarău vîn în şir din

munţi şi văi şi fac stavilănăvălitorilor. Să nu staipe loc! Gândul tău să fieînfruntarea cinstită, nuda înapoi, să nucazi încursă! Nu primi acum, în1198, ca marea năvală săîntâmpine tăcerea şi re-semnarea ta şi să-ţi ialocul! Răspunde vicle-niei. Toarnă smoală pechipurile smolite! Lo-veşte! Rostul tău este săzdrobeşti. Nu te teme!Nu sta la îndoială! Nuieşi din luptă! Vom în-vinge. Pământul e al nos-tru, săriţi să-l apărăm!Izbiţi de două ori pe ceice vor să ni-l ia, vom iz-bândi, fii ai şoimilor! Săizgonim pe blestemaţiicare vor să pătrundă pela Inău, avem pilda voie-vodului nostru VIad. Nuvă încredeti în poveşti!Nu vă lasaţi târâţi înminciuni! Luaţi armele.E timpul să mergi înapărarea alor noştri,cum şi-a dus Vlad oşte-nii, cum moţii au ucisduşmanii păgâni la Inău.Acolo Gita va fi cu şoimiilui la primăvară. Nu nevom lăsa pângăriţi. Vomtriumfa în luptă. Vomrâde de cotropitori cân-tând. Întărindu-ne apă-rarea, vom spori nu mă-rul bătăliilor câştigate.Profeţiile celor ce se ve-deau învingători vor fidezminţite. Ungurii sănu pună mâna pe pă-mânturi! E scris ca fiiinoştri să nu odihnească,

să nu lâncezească, Ce desuliţi erau pe Tisa, cândVIad a sunat din trâm-biţă, poruncind atacul! I-am tăiat pe mulţi. Ni-iteamă oare de îndem-nuri? Ţi-i frică? Loveştecu sete, aceasta-i po-runca în luptă. Dacă nuvom fi hotărâţi, vom fiucişi. Voinţa noastră de alupta l-a învins pe Ladi-slau, mai marele lor,voinţa ne-a apărat şi totea ne duce la biruinţă. Sămergem către ea cân-tând, zările s-au lumi-nat! Sai înainte fărăpreget, cu putere în apă-rare şi în atac, precumşoimul aruncăte! Nu şo-văiţi, ci cu furie călcaţi înpicioare duşmanul, cura-jul e leacul îndoielii, răs-punsul la provocarea vi -cleană. Trebuie să lup-tăm pe două fronturi? Peneînfrânatul Kegenes şipe uzi, Vlad i-a bătut de23 de ori. Împotriva un-gurilor uneşte suferinţacu încordarea. Fii scutulpământului transilvan.Iţi este cerul împotrivă,n-ai încredere în forţata? Mânia pământului şia apelor te va mântui.Avântă-te în luptă. Să ră-sune lovituriIe. Fă-i săplângă amar pe invada-tori! Cerule, Răsăritule,îngăduie şi sporeşte vic-toriile noastre. Nu as-culta strigătul jalnic allui Emeric. Va urma

O cronică românească însumând 448 depagini, din secolele XII-XIII, scrisă în limba românăarhaică cu alfabet geto-dacic.

Codex Rohonczy (6)


Mircea HoriaSimionescu

BALDOVIN Mândruposesor al Coroanei Ro-mâniei cu panglici (clasaa IlI-a), obţinută în tim-pul primului războimondial pentru aprovi-zionarea exemplară apopotei generalului Pre-zan. Anchetat prin 1952,pentru acelaşi merit.

BALTHAZAR Fiinţădeclamatoare, expozi-tivă, suflet temerar, braţcare zvâcneşte. înfăţişarede şef de trib indian. UnBaltha- zar are purtărileunui conducător de fan-fară militară, cu mănuşialbe, mândru ca un des-cendent al unei marifirme de comerţ, gol caun tanc petrolier descăr-cat. Acţionează aseme-nea unei jucăriimecanice care face multzgomot chiar după ce aalunecat sub pat.

REŢETĂ PRACTICĂPENTRU CEI CARE, ÎN-TÂLNIND BALTHA-ZARI, NU ŞTIU SĂ SEAPERE DE ÎNŢEPĂTU-RILE LOR: „Balthazarul,deşi puţin abil şi gălă-gios, înţeapă neplăcut.La o jumătate de oră dela înţepătură, locul seumflă şi se roşeşte, înţe-pătura e adâncă, Baltha-zarul fiind înzestrat cuun ac din masă cornoasă,

sprijinit în două mandi-bule puternice, prin carese scurge un venin lăp-tos. Urmarea: o stare ge-nerală de iritare, cu fri -soane, în cele din urmă(1-2 ore) însoţită devome şi vertij. Disparedupă o zi de suferinţă pe-nibilă, istovitoare.

Pentru evitarea ur-mărilor se recomandă a -plicarea imediată a unorcomprese cu acid boricsau muşeţel, multă miş-care, înlăturarea alcoolu-lui şi a condimentelor -pentru păstrarea per-fectă a lucidităţii, condi-ţie principală de eva -cuare rapidă din orga-nism a substanţei toxice.în vederea stârpirii Bal-thazarilor, a larvelor şicuiburilor lor, MinisterulIgienei Sociale a înfiinţatcentre de combatere, în-zestrate cu aparate deanaliză, de răspândire afumigenelor; efectele în-târzie însă. Se apeleazăla bunul-simţ obştescpentru a se folosi numemai modeste, mai cu-minţi la botezuri. E binede ştiut că Balthazariitrăiesc în jurul unor uni-versităţi şi institute,obţin numeroase titluriacademice, deţin posturide răspundere în comite-tele de salvare naţională,în genere dau aprobări şisemnează, aleg femeifrumoase, pe care le în-cântă cu vorbe mari, leîmbracă, apoi le dez-bracă şi le fac mame alelarvelor lor. Apărareacea mai eficace se obţineprin plesnirea scurtă, cuo mişcare asemănătoare

aceleia folosite la strivi-rea ţânţarilor, dar, negre-şit, ceva mai violentă.“

BARBARA Piele spu-moasă, picior arcuit înmase grele de statuie(Medrea), pulpe de oţel,călcâi gros. Şolduri mari,pântece promiţând ge-neraţii. Locuieşte în maricorturi de mătase albă,bea lichide citrice, aş-teaptă mângâieri. înru-dită cu Indolenta dinBietul Ioanide. BAR-BARA SIBICEANU zisăşi MAIOR BARBARA,comandant al ArmateiSalvării în BernardShaw, amuzantă, darscăpând analizei printredegete ca o mărgea deplumb. (Vezi şi BAROIU)

BARBARUS „- Bagăde seamă, îmi şopti Teo-doric, toţi bărbaţii ăştiasunt înarmaţi până îndinţi. Nici cea mai micăimprudenţă! Să ieşimdin catedrală, să ne stre-curăm pe lângă ziduri şisă căutăm să-i aflăm pe-ai noştri.

- Observi, spusei cugura aproape închisă,Barbarus are nişte bu-toni de cămaşă cu adevă-rat fascinanţi.

- Nu vorbi prostii! mi-o reteză Teodoric.“ (OlgaPhitt)

BARINE Desfrânată,pedepsită pentru că,trăind în înţelegere de-plină cu natura ei, con-trazicea nu ştiu ce legimorale. Superbă justiţie!Să pedepseşti un ciobanpentru că duce cu sine,spre munte, cu cincizecide oi mai multe decât s-aangajat faţă de satul în-

treg.BARUH Chimia mo-

dernă face multe obiectedin aer şi alte substanţe.Baruh e preparatul reali-zat din aer pur.

BASTIAN Casă Seba-stian, fără scara de la intrare.

BASTIENNE Soţiabastionului.

BAZIL I. Garoafăîntre păpădii, bureteîntre pahare de cristal,prezenţa lui între Vasila-che şi Konrad are soartaTurnului Babei - neînţe-legere, cădere în ruină.Prea pudrat ca să fie unom întreg. II. Bărbat deinsectar. Îl privesc prinsticlă, înfipt în vata cu-tiei: seamănă unui flu-ture cu aripile ciuruite.Ce insectă pedantă! Cetristă înfăţişare! Ghetre,guler scrobit, baston,vestă, pălărie tare, caacum patruzeci de ani,şi, toate, ca să se ţină de-parte, ca să se înalţe cuceva, ca să ne poatăscuipa în creştet de pe otrambulină de imperti-nenţă. Îmi iau ochii de lacoropişniţă ca să studiezşi alte exemplare...

BEATRICE Azurie şigeometrică, mlădie şidiafană, melancolică şiomnivoră. „Fiinţe reci,distante, Beatricele sehrănesc cu sparanghel,melci, raci, stridii, salatepalide, cu ou.“ (GabrieleDolce) „Mioapă, tantiBeatrice turna picăturilede leac pe covor. Dădeapaharul pe gât parcă ofi-ciind o taină, întindeagâtul spre cer şi închideaochii ca o găină.

Va urma

Dicţionar onomastic (19)


Mă rog dă-mi Doamnelacrima neplânsăAceea care nu-mi mai aparţineNici când se duce nici atunci când vineOrbită în explozii şi-apoi strânsă

Lemneşte-n cercuri seva-mi pare plânsăEl timp , El vânt, El val şi Eu-l CineSe răzvrătesc şi se despart în mineCu toată împăcarea mea constrânsă

Unind şi steua sa cu umbra steleiNuntind şi porul trist cu forma pieleiÎntr-o fotografie coloratăCare va lua curând forma nuielei

Har vieţii care încă se desfatăÎn chip de mama şi în chip de fată

Mai mult iubire mai puţină urăArd focuri şi produc numai cenuşăNoapte-i atunci când dorm la tine-n guşăO linişte-i mirarea pe figură

Lângă un punct veghează o păpuşăE grav că se întâmplă şi se-ndurăSecunda până ieri poimâine purăCu titlu scurt şi limbă jucăuşă

Urcaţi pe nori şi coborâţi în verdeNoi în oglinzi oglinzile în rameIar pe pereţi un cui de şapte grameCe străluceşte cât să ne dezmierde

Hulpav şi vigilent ca un reper deIubit şi învelit cu două scame

Mori de vânt. Mori de pământ .Mori de viseAstăzi este o zi rea.O altă zi. Numai roţile zimţate vor porniOtrăvite de speranţele promise

Leg de flăcări frâul care se-ncropiEnergii descătuşând peste abiseŞi provoc învolburările admiseCu o pleoapă coborâtă pe-armonii

Uns cu lapte. Uns cu miere. Uns cu zborNevăzut între coperta unor cărţiIsc întregul să se-mpartă-n mii de părţiCa să pot urca pe trepte până-n dor

Hărăzit să-mi fie plânsul şi colorÎntr-un suflet peste care te deşerţi

M-am aşezat pe pat.Sub pat pământulApe, câmpii şi munţi şi multe floriNimic mai mult şi totuşi sunt culoriOrbii le-aud surzii le văd cuvântul

Lucruri fiinţe steaua şi mulţi soriEternitate-n pulbere şi vântulŞi lacrimile când le plânge SfântulCare pătrunde-n suflete prin pori

Ură urâţi şi orătănii paleNevrednici şi nevrednicii ciudateIubiri cenuşi caricaturizateCoaste de îngeri glezne pulpe poale

Hărţi înrămate-n carne de ruginăÎntunecimi şi nicidecum lumină

Mai dorm în mine simţăminte pureAprind feştile luminez dorinţeNu ştie nimeni când primesc sentinţeOri când albastru-n veşnice azure

Lasă icoana –n lacrimi să murmureEu ca fiinţă care duc fiinţeSunt blând în cercul meu de conştiinţeChemat la ţărm ca valul să mă fure

Umbrele dorm. Mirosul de tămâieNu ştie nimeni încotro se duceIar cel ce-ncearcă forma să-i apuceCred că se-nchide-n propria statuie

Hingher de vise care zac sub cruceÎn cimitirul care-n moarte nu e

Sonete de

GrigoreGrigore

La aniversare5 septebrie 1948

La mulţi ani!


Gheorghe-ConstantinNistoroiu

Vasile Blănaru-Flamură, turnatdin cremene la temelii NeamulDaco-Român şi-a tencuit cu sângepe mistrii gemetele străvechi, de-venind neputincios în scrâşnete şiură. Aşa şi-a crescut pe marii eifiii. În Codrul înverzit a binecu-vântare, a răspândit din panere deargint şiruri de mărgăritare, apoia răsfirat pentru fiecare menireasa. Vasile Blănaru şi-a pus pestetrena păienjenişului celulei, popa-sul vălmăşag, ca un cântec de jale.Din epitaful unui rapsod şi-a în-crustat la Aiud, testamentul ca oromanţă a iubirii. Ultima dorinţăa zugrăvit-o într-o cântare mamei,printre luceferi şi poeme. Briza ne-dumeririi, răscoleşte nostalgianocturnă şi în coşmarul neputin-ţei o rază din soarele aprins şi par-fumul unui fir de liliac, zămislesccrini printre zăbrele.

Ne târâm paşii printre mără-cini şi-n ocară:/ e calea pe care osuim cu străbunii din veac./ Netârâm anii osteniţi-surghiun, şinici măcară/ nu ne putem revoltala bucuria clipelor ce tac./ Netârâm paşii peste răscruci magis-trale,/ ca nişte nevolnici îmbătaţide himere fără orizont,/ Unde-scnuturile noastre de spini? În celumi astrale?/ Şi de ce ne-am le-pădat de ele ca Pilat din Pont?/ Acăzut pe lespedea veşniciei o la-crimă, din miliarde,/ la capătuldrumului de-atâtea ori înfrânt./S-a despicat ăn două împărăţiailuziilor bastarde,/ iluziile, iluziilenoastre şi ale celor ce nu mai

sunt./ S-a desprins din infinitulvărstelor milenare/ o fărâmă dinfiinţa neamului ce trudeşte aici,/pe bolta înălţimilor dure s-auaprins felinare,/ iar sub catapi-teasma spaţiului mioritic ard licu-rici,/ să stingă văpaia speranţelornoastre, descântec, cu zările./ Nicibocet, nici ură, nici murmur, nicilacrimi nu vrem./ Ale noastre suntpotecile fără întoarceri, uitările,/şi calea lactee şi crucea Golgotei şitot ce-navem./ Ale noastre au fostvăpăile mocnite-n elanuri ge-mene,/ ale noastre iubiri pentruţară s-au cimentat în amar;/ de-am sărutat obrajii Neamului cubuzele de cremene/ ale noastre aufost sângerările şi geamătul nos-trum plenar./ Atunci, o ţara mea-osândă! Ţi-am făcut din inimidrapele /în mii de falduri, cusânge, cu lanuri bogate şi cer în-stelat, să le poarte copiii copiilornoştri de azi şi pentru ele/ să numai moară nimeni tras pe roată şinici strangulat./ Nimeni pentru obucată de pâine în lanţuri să numai fie,/ nici minciuna să nu maistea la masă cu foştii iloţi,/ Pentrutine am cântat căndva, împreună,iubirea, Daco-Românie,/ Adevă-rata iubire de oameni şi dreaptăjudecată pentru toţi./ Am învăţatsă ne iubim neamul osândiţi fărăvină,/ prin Iuda să pară vânzareamai lesne, mai clar de-nţeles,/ niciblidul de linte, nici arginţii-n ru-gină,/ ci-n locul lor, o, ţara mea!Doar prigonirile am ales./ Săstingă văpaia speranţelor moc-nite-n elanuri gemene,/ ale noas-tre iubiri pentru ţară cimentate înveac/ şi, sărutând obrajii Tăi,Doamne, cu buzele cioplite din

cremene,/ ne vom reîntoarc-n is-torii la capătul suferinţelor cetac… (Golgota iluziilor).

Obsesia trecutului s-a revoltatodată cu primii fulgi care au căzutcu resemnare pe noua Golgotă. Şi-a luat ultimul dor din ruga îndu-rărilor devenind colindul încătu-şat. Memoria i-a devenit bocet înZarcă, fericindu-i dragostea îngândul trecut. Nostalgia de toam-nă i-a prefăcut cuvintele în- tr-orapsodie eminesciană. Peste Cru-ciaţii tristelor întoarceri cad con-solări şi stele. Crezul lor plânge înGolgota iluziilor. Primăvara ca oaducere aminte răspândeşte mi-reasma Reginei nopţii. Pe cărareaunei ierni ca o cronică rimată, suieRobii la cer în cadenţă lirică. Fie-care sătuc plânge în inima unuimartir, pentru cei ce nu mai sunt.Iisus din Icoane s-a desprins dinpiroane şi-a răspândit peste re-semnarea îndurărilor lor de pecruce o fărâmă din slava Sa.

Şi la noi a intrat într-o zi în ce-lulă,/ în celula morţii, la JilavaIisus,/ Iisus din Icoane;/ ne erafrig şi foame destulă./ I-am săru-tat mâinile bătute-n piroane/ şiplângând i-am spus: “Dă-ne,Doamne o fărâmă din slava Ta,/din resemnarea îndurărilor de pecruce/ şi în ispita disperărilor nune duce,/ ca orice hulă/ s-a putemierta”./ Ne-a privit, ne-a mângâiatşi s-a dus,/ aşa cum se duce un visîn mister,/ în nenţelesuri pornitespre cer,/ şi noi am plans, căcitotul era plângere/ şi înfrângere,Iisus./ Apoi ne-am rugat ca lanţu-rile reci/ să nun e mai doară/ amia oară/ şi ura cumplitelor zile-ntortură să moară/ în veci de veci./Şi celula noastră, a morţii, în ziuaaceea,/ a luminat ca un rugaprins,/ cu mintea de necuprins,/ca scânteia,/ ca rugăciunea cealongă, din inimi tot Răul/ şi pânănoaptea târziu am aşteptat,/ amaşteptat năuci/ să vină cât mai re-pede călăul/ cimitirelor fărăcruci,/ să plângă-n cântare de ce-tini Rarăul/ şi mamele noastreprintre uluci. (Iisus în celula mor-ţii). Va urma

CCrruucceeaa şşii ÎÎnnvviieerreeaaîînn ppooeezziiaa GGoollggootteeii

rroommâânneeşşttii ((44))


Artur Silvestri

Nimeni nu ştia, de al-tminteri, dacă prin ser-tare mai sunt manus-crise ce nu s-au publicat,dacă, poate, cărţile cititeau vreo însemnare (şiaveau!) ori măcar cate şice sunt acestea, spre a seface un inventar în vede-rea unui catalog ce puteavorbi despre scriitorul cele întrebuinţase.

Dar, de fapt, cât ar fifost de laborios să se fifăcut măcar parte dinacest inventar, dacă nuchiar tot şi încă şi maimult pe deasupra? Sprea se aşeza, în şire dupăşire, titluri de cărţi cu odescriere sumară pentrufiecare, copiindu-se înregistre separate însem-nările diverse, nu „înghi-ţea“ mai mult depatru-cinci zile ori, la ni-velul maxim, două săp-tămâni dacă or fi fostprea multe „comentariidemargine de pagină“ şinu prea uşor inteligibile.Tablourile, cu „istorie“cu tot, puteam consumacam o zi şi jumătate, celmult două.

Manuscrisele, a cărorcantitate n-o cunosc, arfi reprezentat o altă temăcăci, la drept vorbind, arfi trebuit adunate deoriunde se risipiseră,spre a constitui un fond

unic ce urma examinat,când s-ar fi putut, de unarhivar, de fapt de istori-cul literar specializat înediţii. Dar mulţimea detăieturi din ziare, conţi-nând articole, note,poeme, cronici de totsoiul, semnate cu nu-mele „de afiş“, cu iniţialeori pseudonime diferite,inclusiv de fantezie, ar fiurmat la rând, consti-tuindmaterie pentru olucrare nu filozofică cipropriu-zis „necalifi-cată“, de simplu conţo-pist ce adnotează fărăimaginaţie.

Bineînţeles că o bio-bibliografie pe cât posibilcompletă ar fi fost dedorit ca şi o separaţie îndosare a „ineditelor“, a„corespondenţei“ pri-mite ori expediate iaropera antumă, ce nu s-astrâns în volum dar apă-ruse deja în publicaţii,trebuia, la rândul ei,identificată şi izolată. Şitotul – fără cine ştie ceefort. Lipsea însă nu şti-inţa şi interesul, ci, ladrept vorbind, buna-cu-viinţă, sentimentul dato-riei morale şi o formă derespect ce s-ar manifestade la sine în medii cueducaţiemai configuratădecât cele de la noi. În-deobşte, când se ajungela întrebările supără-toare se invocă absenţa

celor capabili de aseme-nea „lucrări“ de parcă s-ar vorbi desprecaznemitologice şi nudespre omuncă simplă,ritmică şi , de fapt, des-tul de interesantă spre anu spune chiar şi maimult. Pretextele apar, înultimă analiză, dezagrea-bile şi insultătoare. Bi-neînţeles că ideea demuzeu devenea, înaceste condiţii, o extra-vaganţă ce nici măcar numerita invocată, mai alescă, în ultimă analiză, s-arfi dorit nu atât să se păs-treze „ceva“ ci să sevândă totul, definitivândultima risipă. Dar nici„de vândut“ nu se puteavinde căci, în stilul in-confundabil al moşteni-torilor ce dispreţuiesc pecei ce i-au făcut oameni,preţul imaginat era as-tronomic chiar dacă ar fislujit doar spre a se plătiun avans pentru o casă„undeva, departe“. Pânăla sfârşitul toamnei, în-cercarăm să vindem „do-meniul de la Văleni“ (cedevenise, cu această eti-chetă, una din atracţiilepieţii imobiliare din acelan), ştiind că va fi cu ne-putinţă, dar socotind, to-tuşi, că ar fi bine „să fiuacolo“ dacă, totuşi, im-probabilul s-ar produceaducând o devastare cenu o doream.

Prin octombrie, cândtoamna nu părea să fifost niciodată mai fru-moasă decât acolo şiatunci, am renunţat, ho-tărând să uit întreagapoveste. O şi uitasem,într-un anumit fel (deşi,la drept vorbind, nimicdin acestea nu se poateuita) când, peste vreo câ-ţiva ani, „Mitică“, venitîn România, îmi făcu ovizită însoţit de un fel deprieten grobian, sufi-cient şi energic, spre a-mi mulţumi pentru„efortul ce depusesem“.Nu vânduse, bineînţeles,„Vălenii“ şi, poate, nu l-avândut nici până în ziuade azi. Însă episodul areîntr-însul ceva de potri-vea la cu semnificaţiemai înaltă decât o coinci-denţă curentă mai alescă şi cartea însăşi are oistorie stranie: scrisă, înmod necizelat, acum unsfert de veac şi definiti-vată după încă vreo optani, spre a se publicaabia astăzi, fără modifi-cări. Nimic nu ar fi favo-rizat-o ca să se nască, ladrept vorbind. Biografi-ceşte, nu am îngroşat co-horta clientelară a luiMiron Radu Paraschi-vescu căci la vremeacând debutam în litera-tură, legendarul protec-tor părăsise aceastălume de ceva timp. Astfelîncât, aceasta nu esteceea ce s-ar fi chemat „odatorie morală“. Eposul,pigmentat cu anecdotică,dedicat mentorului nu l-am cunoscut căci, înde-obşte, acesta se mani-festa sub forma poveoti-lor de pahar din aşa-zisa„viaţă literară“ de boem,ce nu o cunosc pentru căam detestat-o, evitând-o

Soartă postumă,istorie stranie (3)

Fragment din prefaţa volumului „Radiografiaspiritului creol. Cazul Miron Radu Paraschivescu“


constant. Nici grupuscu-lul politic, ocult şi influ-ent, ce îl evoca uneoripatetic – căci îi fusese,cum se zice, soldat loial– numi-a fost apropiat,ba chiar ar zice dimpo-trivă; aşadar, acesta nu afost un eseism de porun-ceala. De fapt, pe la sfâr-şitul anilor '70 ştiamprea puţine despre Mi -ron Radu Paraschivescu,un minimaflat la Paris,de la Ioan I.Mirea, prin1971. Pictor uimitor, as-tăzi prea repede uitat,acesta evoca frecvent fi-neţea lui „M.R.P.“ şi gus-tul lui artist, ce îlsusţinuse în vremuri cese evocă azi sumar şi in-definit. Şi tema cărţii,deci, apăruse, când a fostsă fie, ca din intamplare.Să fi fost la începutul ier-nii lui 1979 când,aflându-mă, din obliga-ţie, pentru câteva luni în

Râmnicu Vâlcea şi avânddisponibil timpul trebui-tor, mi-am spus că unexerciţiu „monografic“ar fi util şi recomandabil.Opţiunea cea mai la în-demână ar fi fost „Nico-lae Labiş“ despre carescrisesem deja vreo câ-teva zeci de pagini şi măpasiona din toate punc-tele de vedere dar niciastăzi nu pot să-mi ex-plic de ce nu am înaintatîn acest fel. Fapt este că,întors de la Bucureştidupă Sărbători, luasemcu mine nu „dosarele“despre poetul „primeloriubiri“ ci vreo zece – do-uăsprezece volume deMiron Radu Paraschi-vescu. Parcă mi le pusesecineva în traistă. Şi astăziimi amintesc cum, înodaia plină de fum de ţi-gară, scriam până cătredimineaţă o carte ce nu odorisem, parcă împins

de la spate. Apoi, maimulţi ani stătu ascunsăîn cartoane, nici măcardactilografiată, pânăcând trebuise să înlocu-iesc la o editură un ma-nuscris ce nu se maipublica şi mă hotărâi s-oprezint pe aceasta. Câ-teva săptămâni, la Mâ-năstirea Ciolanu, amrescris totul cu atitudi-nea intelectuală deatunci şi ţinminte cămă-car vreo câteva zeci depagini aveam senzaţia căse scriau de la sine. Şi,totuşi, nici acum nu seîntâmplă nimic. Aproapedoi ani încercarăm, eu şiMihai Dascal, „redacto-rul de carte“ răbdător şipriceput, s-o facem „săapară“ dar parcă se îm-potrivea ceva şi, în celedin urmă, nu apăru.Trecu, apoi, un deceniuşi jumătate când totul ră-mase parcă înţepenit.Dar, deodată, la începu-tul acestei ierni îngrozi-toare, ce nu se maiîncheie, m-am hotărât căa venit vremea să o pu-blic. De- atunci şi pânăacum, eu înţelesei cătoate trebuie făcute candtrebuie şi definitiv, iarMihai Dascal, ce accep-tase – cu emoţie – să fi-gureze ca „redactorulonorific“, se prăpădi peneaşteptate într-un moddramatic. Abia acum, defapt, cartea este înche-iată, cu tot ce o compuneşi îi dă tâlc; căci dacătoate acestea nu s-ar fipetrecut întocmai, acestereflexii in oglinda n-armai fi fost şi nici desluşi-rea ei ce scriu acum, înaceste fraze. Privescacum înapoi în timp,straduindu-mă să înţelegmisterul facerii unei

cărţi şi soarta altora po-sibile, ce nu există. Scri-ind acele şire, am facutsa nu fie un eseu despreLabiş ce arăta strălucit şicare, cu probabilitate, s-ar fi încheiat mai repedeşi chiar şi cu o emoţie în-altă, ce merita. Însă nucăpătă chip atunci, şiprobabil că nu se va in-truchipa niciodată, ră-mânând o ipoteză, pecare, de o voi publicavreodată, se va înfăţişafragmentat şi intermi-tent, ca o cantată.

Nici eseul despre PiusServiem nu s-a definiti-vat atunci deşi, aproapeîncheiat în 1976, nu tre-buia decât „revăzut şiadăugit“ iar astăzi e atâtde îndepărtat încât, pă-rându-mi spus de o stră-ină gură, nu-l mairecunosc. Un roman,„Pinnacle“, ce am scrisca dintr-o suflare, timpde o lună, în 1977, pemalul Lacului Snagov, arfi putut să-şi lepede fra-zele nefolositoare şi, „lu-crându-l“ dupăprincipiul bijutierului, aşfi putut să-i scot la lu-mină irizaţiile ce se în-trevăd încă şi azi, acolo,în adânc.

În locul lor apăru al-tceva, un „altceva“ care,început într-un fel, îşigăsi târziu, scriind înpragul toamnei în cerda-cul uneimănăstiri, obiec-tivul, înţelesul şicuvantul potrivit. Dinnenumăratele încheieriposibile într-o clipă dată,abia una se făcu materietrăgându-şi sensuri înfă-şurate din fire ce se des-curcă astfel încât să seadune, ca să existe ca uncorp. Va urma


Adrian Munteanu

Adam PUSLOJIĆ: Desprecine? Cum? Asta e ceva inevitabil.Emoţia şi talentul sunt funda-mentul cuvintelor. O provocare, oinvocare a cuvântului, a sunetului,a picturii. Pentru că emoţia, talen-tul, pur şi simplu, înseamnă oviaţă mai vie ca oricând.

Adrian MUNTEANU: De ceîntrebam, pentru că mi se pare căse scrie tot mai mult cerebral, maiîntâi cu mintea şi mai târziu, saupoate de loc, cu sufletul.

AP: Bine dar şi cerebral e ine-vitabil, pentru că noi simţim cuinima, dar gândim cu creierul. LaNichita există un vers memorabil:„Vai de capul creierului meu!”.Acum am să vă povestesc ceva :sunt bucuros că nu mi-a dedicatpoemul în care se află acest vers,intitulat „Autobiografie la Bel-grad”, dar m-a făcut eroul dinpoem. Adică eu exist acolo prin ţi-pătul lui: „Aaaadaaameee!” Existăscris aşa, cu mai multe vocale. Maimult decât atât, am auzit, cânderam la nunta finului lui Nichita,Alexandru Condeescu, cu doamnaOfelia, cum Nichita, când a ieşitdin hotelul care era pe ţărmul Du-nării, a spus acel vers, a strigat lamine: „Aaaadaaameee!”. Când s-aînapoiat în sală, a cerut orches-trei: ”Vă rog acum să-mi cântaţitrei sârbe!” Numai două zile dupăacest ţipăt al lui, el, săracul, a ple-cat spre ceruri.

AM: Aş vrea să ne întoarcem lapropiul destin poetic. Este „Asi-metria durerii” un final de efort

liric, un corolar sau o staţie de petraseu?

AP: Aş alege a doua posibili-tate. Este o staţie în pustiu, cum aintitulat un volum al lui IosifBrotski, pe care am avut onoareasă-l cunosc mult înainte de pre-miul Nobel, şi chiar in Sant Peter-sburg, când era un poet ne cunoscut chiar şi în Rusia nu numaiîn lume. Staţiile lui în pustiu el le-a trăit. Nu numai că a fost în lagăro perioadă, dar el a înţeles că, defapt, omul mereu trece printr-ostaţie în putiu, pentru că cosmo-sul e pustiu dacă nu-l trăim cum-secade, dacă nu-l trăimsenzaţional, dacă nu-l trăim potri-vit, liniştit, luminos. „AsimetriaDurerii” este o provocare spre ci-titor ca să dorească să găsească Si-metria Bucuriei, SimetriaSurâsului.

Ar mai fi o replica la aceasta,un răspuns ipotetic dintr-unpoem de-al meu la o aşa-zisă pro-blemă: „... Noi suntem o ţară slavăşi nebună/ în care nu există nicileac de moarte,/ dar găsim alesulfir de mătrăgună,/ când bem apavie din cănile sparte./ La glorialumii… iar am întârziat/ şi n-amfost de faţă la scena cu lauri,/atunci când se cânta, am plecat lasat/ cu Sfântul Gheorghe… cău-tam balauri!/ Sub aerul înalt pebunul meu pământ,/ cu voi reu-niţi - în luminosul Cult -/ porni-răm iarăşi spre al nostru cânt/despre Lâna de aur, adorată demult!/ Nu eu sunt acela : alesulvostru mut,/ ci guralivul om din

lutul frământat-/ nămolul verde-lui din umbra unui scut/ şi razasoarelui din sânge strecurat”.

AM: Remarcabilă viziune, vi-talitate, energie interioară. EugenSimion spunea undeva că scriidespre starea fără de stare a poe-ziei care în sudul Dunării nu obo-seşte niciodată. Ai auzit că undevaar exista şi cuvântul odihnă?

AP: Cel mai miraculos titlu alunui volum de poeme al lui CezarBaltag este „Odihnă în ţipăt”.Auzi, domnule, odihnă în ţipăt!Pentru că la ce intuiesc că se re-feră? Atunci când omul ţipă, cândaerul din el se transformă în la-crimi şi din el iese tristeţea lui, dinel iese tipătul lui, atunci noi neodihnim în liniştea dezgolirii dedurere.

AM: Cred că ai descoperit prinpoezie reţeta tinereţii fără bătrâ-neţe şi a fericirii pe deasupra. Eapare să fie o lumină, este vocaţiaprieteniei şi a generozităţii, din-colo de generaţii, grupări şi ideo-logii. Topeşte toată încrâncenareaşi revolta. Dar ce pune în loc?

AP: Adevărul. Pentru că ade-vărul este Christos, adevărul esteechilibrul în cosmos şi viaţa.Numai când suntem în viaţă noiavem o şansă, chiar o şansă cadar, să devenim nemuritori.

AM: Să ne regăsim în aceastăstare de nemurire şi să rămânemprieteni!

AP: La revedere bunul nostruAdriane, Hadrianus! Şi vreau să telaud. Ţi-am citit sonetele tale cumultă bucurie. Tu lustruieşti ceeace noi, unii, facem aspru în viaţă.

Adam Puslojić:

„Avem şansasă devenim

nemuritori!” (2) Adam Puslojić

13nr. 46 � septembrie 2011 13nr. 46 � septembrie 2011

Dan Caragea

În toamna anului2004, am făcut o călăto-rie, cu autocarul, de laLisabona la Santiago deCompostela. Am obiceiulca, ori de câte ori călăto-resc, să-mi iau cu mine ocarte pentru a rezistamonotoniei, orelormoarte şi insomniilorhoteliere. Am ales atunciGAURA. APA VIE, APAMOARTA, al doilearoman al lui Ştefan Mi-troi, şi care apăruse laBucureşti în urmă cu câ-teva luni. Mărturisesc cănu mi se întâmplă desca, atunci când încep olectură, să nu mai potlăsa cartea din mănăpână nu ajung la capăt.Este confirmarea su-premă, pentru mine, fărăa-mi purta gândurileprin alambicate retorteanalitice, că acea carteeste o carte bună. Seduc-ţia a dăinuit mult timp şim-am pomenit tradu-când-o în portugheză,fără să-mi vâr nasul înverdictele criticii. Şi iatăcă acum, în anul 2011,GAURA apare şi pe piaţaliterară spaniolă, la Edi-tura Niram Art din Ma-

drid, în traducerea dom-nului Fabianni Bele-muski. Nu ştiu să văexplic, în chip satisfăcă-tor, de ce unele cărţiîncep, prin voinţe umaneconjugate, să călăto-rească.

Am pomenit în para-graful anterior de maimulte ori cuvântul călă-torie, şi acest fapt nu estedeloc întâmplător. Unfoarte inteligent om delitere român, MarianPopa, a spus cândva căformula epicului s-ar re-duce la „cineva care vinesau la cineva carepleacă”. Astfel, arhitemanaraţiunii din totdeaunaa fost călătoria. Romanullui Ştefan Mitroi nu dez-minte această lapidarăexprimare.

GAURA este, înaintede toate, romanul uneicălătorii ad inferos, încăutarea lumii de din-colo, zisă ireală sau fan-tastică, dar, despre acestadevăr, Ştefan Mitroi are„ingenua” înţelepciunede a se îndoi. Lumile salesunt deopotrivă reale,căci imaginarul roman-cierului se ţese din me-moriile colectivităţiinatale, din visele şi bas-mele pe care şi le plăs-muieşte pentru copiluldin el, din jocul manie-

rist al „lumii pe dos”, dinmeşteşugiri poetice şidin scenete dramaticerăscroite din eternul tea-tru al vieţii. Mitroi scrieîntr-un fel sincretic, ur-zind abil epicul, liricul şidramaticul. Aceasta par-ticularitate a scriituriisale romaneşti m-a făcutsă-l iau tot mai serios înseamă în aceşti ultimiani.

GAURA (un cuvânt„adânc”, care ne vine dinsubstratul traco-iliric)este, deopotrivă, şi ro-manul unui călător careîşi împlineşte destinul.Anghel Preducel, fântâ-narul, pleacă dintr-unsat din sudul românescîn lumea de dedesubt,hălăduind, după spuseleautorului, vreo douăzecişi cinci de ani pe acolo.Indigenţei vieţii mate-riale cotidiene de la ţară,i se opune apetenţa oa-menilor pentru filozo-fare, pentru iscodireaadevărurile existenţiale.Iată de ce, cred eu, laŞtefan Mitroi, manieraclasică de a trata ruralulnu este nici pitorească,nici realistă, nici magică.Ţăranul său este un ompur şi simplu aidoma tu-turor pământenilor, darcare vieţuieşte într-unspaţiu mental al memo-

riei colective în care sa-crul, în sensul lui Eliade,încă nu a căzut în profan.

În GAURA, naraţiu-nea se sprijină pe un tri-unghi discursiv:profeţiile Tămâiţei, carevorbeşte de soartă şi deblestem în chip aproapeantic, povestea ţigănciiCaterina şi scrisorile luiAnghel protagonistul.

Ca în orice mare călă-torie transgresivă, im-portant nu estedobândirea tainei ul-time, ci drumul iniţiaticîn abisurile fiinţei erou-lui ‒ un visător, unnebun, un damnat. Nuştim prea bine ce este şinici nu e musai să ştim,căci povestea unui omnu este cu adevăratexemplară decât dacă îşipăstrează nedezvăluitmisterul.

Astfel, cartea lui Şte-fan Mitroi se întregeştecu o alta, speculară, însufletul nostru eratic,carte despre care nu ştimdecât că începe să se„scrie” din clipa în care,extaziaţi, revoltaţi saubuimăciţi, am terminatultimul rând şi închidemcoperta acestui foarte in-genios roman.

Lumea de submorminte a luiŞtefan Mitroi

Dan Caragea


„La al treilea volumde versuri Andreea Sto-ian se apropie de o ma-turitate lirică, de o marevarietate a temelor, oprospeţime, ingenuitateşi ştiinţă a împerecheriiartistice a cuvintelor caresurprind şi vestesc naş-terea unei poete auten-tice” (Tudor Opriş)

Autoarea volumului -Spre stele - cultivă de-ocamdată stilul dialecti-cii conjucturale. „Tumergi mai departe.../Eurămân!/Tu te strecoriprintre firişoarele/Denisip ale clepsidrei.../Eusunt nisipul!/Tu zboriplutind/Pe-o dâră decer.../Eu apretez

norii!/Tu cerni la-crimi.../Eu mă cern înstropi de ploaie/Tu tacipropovăduind iubirea,speranţa.../Eu vorbesc simint” (pag. 18) sau:„Soarele îmi face semndintr-o rază./Eu îi răs-pund c-un cuvânt./îmişopteşte din lumină/Cămă place./Eu îi zâm-besc/Dintr-un vers./îmidă zbor,/O învăluire ciu-dată/De foc./Eu îl refuzpoliticos/Cu-o metaforă”(pag. 45)

Aflăm că AndreeaStoian abia a trecut de 15ani. Nimic anormal pânăaici. Nu mă miră fiindcăs-au mai văzut cazuri depoeţi (poete) precoce.Neobişnuită este calita-tea poemelor din acestvolum: excepţională.

Chiar dacă am mai scrisdespre această autoare,la lectura cărţii - editatăîn condiţii grafice de ex-cepţie - Spre stele - amavut sentimentul că mise joacă o farsă, aşa denepotrivită mi se păreavârsta adolescentină cumaturitatea lirică, gândi-rea metaforică şi chiardecizia expresiei poetice,denotând un simţ lin-gvistic neverosimil.

„Steaua aceea roşiedin mine/Şi-a atinsacum/Punctul de culmi-naţie/Mâine se vastinge.../Va fi doar do-vada/Unui alt gând me-sianici/Steaua aceastaroşie din mine/A fost oentitate abstractă/Pânăce s-a contopit/Cu mineşi cu timpul/Steaua

aceasta roşie dinmine/Se stinge dure-ros...” (pag. 21)

Aşa se face că An-dreea Stoian „decu-pează” fragmente derealităţi intime parcă dintainice alte poeme - încă- nescrise, imaginare,punând mare preţ pesensibilitate, dorind săîntemeieze - în poeziileei - miracole noi, cum şio viaţă mai proaspătă acuvintelor. Intenţia desorginte meditativ-ro-mantică o onorează. Să-iurmărim traseul liric cuatenţie în continuare,având toate datele să de-vină o voce distinctă înpoezia noastră si de cenu - a lumii contempo-rane.

„Trăiesc într-o reali-tate ciobită/încă de cândsoarele s-a şters/şi lunaşi-a pierdut sclipirea./Totul nu e decât ooglindă/ciobită şiea.../într-o reflecţie/îmivăd Iisus-ul/Plângândcu lacrimi de sânge./în-cercând să ating/ciobulmă zgârie.../Mă răstig-neşte!” (Realitate cio-bită)

Fulguraţiide Victor Sterom

Victor Sterom

Andreea Stoian, Spre steleEditura Univers Ştiinţific,

Bucureşti, 2006, prezentarede prof. Dr. Tudor Opriş

Regina iertăriiCe lin s-a făcut urcuşul cărării,Pe margine flori vestesc întronarea,O doină la nai va face strigarea,Deschide-se-vor hotarele zării.

O şoaptă aud, alung întrebarea,Vin îngeri cântând, e clipa visării,Aleasă voi fi Regina IertăriiCastelul e-n veci, mi-aşteaptă intrarea.

Mi-am prins la ureche cireşe de mai,În plete crâmpei din soarele verii,Din toamnă cules-am întregul alai.

Alerg să mă prind de frâiele serii,Dar cântecul mierlei îmi spune: Mai stai!Momentu-i sublim: “în floare dau merii”!

IarăşiŞi iarăşi vii c-un braţ de lemne ude,Le pui în stivă peste spuza careAprinde doar din pură întâmplareO flacără în pâlpâiri zălude.

Când vatra pomosteală nu mai areŞi jarul dispărea-va nu ştiu unde...Scânteia dragostei nu mai răspunde – Chemată-i de nisipuri mişcătoare.

Şi dacă soarele vrea să se-arate,Iar evantai de raze te-asaltează,Păstreaz-un braţ din lemnele uscate

Şi lasă timpul care nu trădează,Să pomostească vatra-n nestemate.Astfel “jarul iubirii” se păstrează.

Poeme de

IoanaStuparu


Octavian Lupu

Îmi plac zilele în carevremea este ploioasă,când stropii de apă veniţidin înaltul cerului îţi iz-besc faţa cu putere întimp ce mergi pe stradă,de multe ori grăbit, încăutarea unui adăpost. Înastfel de ocazii trăiesc osenzaţie de primordiali-tate, un fel de întoarcerecătre începuturile fiinţeimele şi ale întregului uni-vers. Este ca şi cum m-aşcontopi într-o esenţăunică cu tot ce există, iargândurile mi s-ar uni cumateria într-o ţesăturătainică, dar plină de lu-mină. De fapt, imagineaploii şi a norilor încărcaţide apă, plutind într-unvăzduh întunecat, a fostdes folosită în cinemato-grafie pentru a sublinia oanumită nuanţă de misterce învăluie expunereaunei anumite povestiridramatizate. Iar alteori,forţa ploii este combinatăcu motivul teluric al ape-lor învolburate ce tind săiasă din matcă sau al va-lurilor mării, ce izbesc cuputere ţărmul. Rezultatuleste de fiecare dată ga-rantat, mai ales dacă seadaugă şi o coloană so-noră corespunzătoare. Deasemenea, îmi place săascult ploaia, să distingacele sunete pline de to-

nalităţi nebănuite gene-rate de picăturile de apăce ating pământul. Aş staore întregi numai pentrua privi şi auzi spectacolulnaturii într-o astfel deocazie, să mă minunezede frumuseţea marii crea-ţii ce mă înconjoară. Înastfel de clipe simt cumtoate întrebările lăuntricese topesc în armonia su-netelor ce rezultă din uni-rea cerului cu pământulîn gestul dăruirii frag-mentelor de apă ca picuride ploaie. În astfel de mo-mente îmi doresc sătranscend realitatea, sămă unesc cu eternitateaexistenţei, să depăşescorizontul imediat şi limi-tat a ce zăresc în jurulmeu. Uneori, când eramadolescent, îmi plăcea săstau noaptea în faţa feres-trei deschise şi să simtadierea plină de umezealăa ploii lovindu-mă pestefaţă asemenea unei pânzerealizate dintr-o texturăfină. Privirea mi se adân-cea în albastrul dens alcerului întunecat de pre-zenţa norilor. Cu cât erafurtuna mai mare, cu atâttrăiam o bucurie extaticătot mai mare închi-puindu-mi că mă aflu pepuntea unei corăbii înmijlocul oceanului. Frigulpătrunzător al nopţii măînfiora de fiecare dată închip respingător şi atră-gător deopotrivă. Dacă te-ai născut şi ai crescut la

munte, cu siguranţă că aitrăit ceva similar pe vre-mea când erai copil sautânăr. Îmi mai aducaminte de furtunile vije-liose ce făceau să se cla-tine şi chiar să se rupăcopacii falnici. Într-oanumită împrejurare, amstat singur într-o noaptecând eram mic şi am sim-ţit cum casa în care locu-iam se clătina din temeliiîn răsunetul tunetelorploii dezlănţuite. În astfelde momente de teamă,dar şi de venerare a pute-rii naturii, am început săam tot mai clar simţă-mântul transcendentului,al existenţei lui Dumne-zeu, depăşind impresiilecotidianului ateu şi aleducaţiei nihilist comu-niste. Ploaia, furtuna, ful-gerele şi tunetele aveau ocapacitate de a predicamai elocventă decât acelui mai strălucit vorbi-tor. Era o putere a expri-mării ce decurgea nu dinmulţimea informaţiilortransmise, ci din elemen-ta ritatea simţămintele co-municate prin sunete şiimagini, ce se imprimaudefinitiv în memoria cli-pei. La acea dată nu citi-sem Biblia şi nu eraminfluenţat de vreo ideolo-gie religioasă. Din acestpunct de vedere, ateismulmi-a făcut un bine nespe-rat, prin faptul că impre-siile mele despreDumnezeu s-au format în

mod natural prin contac-tul direct cu o realitate îngenere capricioasă şi lip-sită de sentimente.Teama o ex pe -rimentam prin nesigu-

ranţa generata înperioadelor obişnuite alevieţii prin dispoziţiaschimbătoare a oameni-lor de care sub o formăsau alta depindeam. Daratunci când izbucnea fur-tuna, îmi trecea orice felde temere şi aveam ocaziasă văd cum curajoşii zileidădeau bir cu fugiţii înfata dezlănţuirii naturii.Tot orgoliul lor şi toatăînfumurarea dispăreauîntr-o clipă. Pentru minefurtuna şi stihia aveauceva eliberator şi purifica-tor. În alte ocazii, cânderam elev în diferite in-ternate militare, dezlăn-ţuirea naturii îmi aduceasatisfacţia de a vedea pecei ce ne asupreau com-portându-se bezmetic,asemenea unor copii, maiales când primejdia eraiminentă. Simţeam că înfuria naturii găseam unaliat de neînvins, şi astfelîn spatele chipului ei amînceput să intuiesc unChip inteligent, dobân-dind în cele din urmăconştiinţa despre pre-zenţa Marelui Autor. Abiadupă aceea am avut oca-zia, la o vârstă matură, săcitesc Biblia, recunoscândime- diat amprenta Ma-relui Autor sub formaCreatorului cerului şi alpământului. Atunci celedouă s-au unit zămislindîn mine dorinţa de a trăi,suferi şi muri pentru El.

De fapt, în fiecare pi-cătură de ploaie şi în fie-

Drumul regăsiriisperanţei, renaşterii şi

al unui nou început

Continuare înpagina 23


Lucian Gruia

Recentul volum deversuri al poetului şipreotului Theodor Da-mian – SEMNUL ISAR(Ed. Călăuza v.b., 2011)reprezintă reflexiile au-torului pe un pat de spi-tal din München, după ooperaţie dificilă, aflîndu-se la graniţa dintre viaţăşi moarte. Convalescen-tul a fost aşezat câtevazile în faţa porţii lumilor,a privit dincolo, s-a spe-riat (fără să se îngro-zească), după careDumnezeu l-a întors cufaţa către viaţă. Deatunci omului TheodorDamian i s-au acutizatsimţurile şi radiografiindrealitatea cu ochii minţii,i s-au arătat esenţele.Poezia sa a devenit refle-xivă, psaltică, sapien-ţială, smerită şiiubitoare: „ce taină esteaceasta / numai cel caretrece prin moarte va ştii/ prin pustia morţii / pa-truzeci de ani / sau oviaţă / trebuie să mori casă trăieşti / moartea cadar / altfel trăieşti dupămoartea / de-o clipă /sau de mai multe / deve-nit foc şi jar / atunci scriiadevărata / poezie / casă ştii de unde vii / şiunde te duci / în resttotul e orbecăială / pala-vre, palavre.”

Revenind la viaţă,lumea i-a apărut nouă,minunantă, curată cadupă Geneză: „arborii şiapa, cerul şi lumina /sunt noi şi proaspete / cadupă facerea lumii”. Re-naşterea sa nu a fostnumai fizică ci şi spiri-tuală: „Trebuie să-mirescriu poemele / s-arputea să le scriu invers /

de la moarte la naştere „Privind din camera de

spital râul Isar, poetultrăieşte sacerdotal reve-riile acvatice: Apa repre-zintă o abluţiune, unbotez cosmic: „Isarultrece prin rănile mele / şimi le spală / ca Iordanulpăcatele / cele multe şigrele”. Dar apa curgă-toare îi fură chipul curatşi poeziile şi le poartăprin lume, deversându-le departe în ocean,adică în veşnicie: „Isarulcurge / ce alinare că mu-rind / lăsăm ceva înurmă /un copil, o apă, ostea”. Steaua lui TheodorDamian este păstorireaoamenilor şi a cuvinte-lor: „Ţi s-a dat un sens /asta-i esenţialul / scriepoezie şi taci”.

Ce ne transmiteTheodor Damian dupăaceastă experienţă zgu-duitoare. Că viaţa estecel mai minunat dar pecare ni l-a dăruit Dum-nezeu şi că lumea estefrumoasă! El ne-a dat unrost pe lume, să fim vir-tuoşi şi să ne împlinimspiritual. Scopul care i s-a dat poetului-preotTheodor Damian este săpăstorească oameni şicuvinte. Autorul maicrede că poezia adevă-rată este de sorginte di-vină şi inspiraţia trebuieprimită cu smerenie:„Isihia, Isihia / din tinese naşte / cu adevăratpoezia/ trebuie să arzi

mult / pe rugul tăcerii /să duci cărbune încins /apoi să te aşezi credin-cios / în cuvânt / şi să ştiisă aştepţi / ţi se va tri-mite glas subţire / devânt / ca să trăieşti / fărăvânt cărbunele moare /când vine glasul / tre-buie să nu dormi / ci să-ţi scoţi smerit sandalele/din picioare/abia atuncieşti gata s-asculţi/abiaatunci vei face/ce ţi sespune/aşa se scrie poe-mul/când fiecare cuvânt/ a devenit rugăciune.”

Cartea este dedicaţăsoţiei sale, Claudia, dardin conţinutul ei dedu-cem că şi personaluluispitalului münchenezcare l-a îngrijit cu devo-ţiune. Theodor Damianne spune că atunci cândomul face fapte bune, îşirelevă parta sa înge-rească. De aceea mediciişi asistentele îi păreaunişte îngeri albaştrii, alecăror halate simbolizaucerul senin.

Poemul fluviu SEM-NUL ISAR este divizat în86 de poezii. Stilul lim-pede poartă o structurăsubiacentă de baladă. Ri-mele puţine apar atuncicând accentuează o sen-tinţă memorabilă: „Isi-hia, Isihia / ce frumos nepândeşte în cuvânt /poezia”; nu ştii nimic /dacă nu ştii / iubirea defraţi”.

Într-adevăr iubireacreştină constituie lian-

tul poeziilor lui TheodorDamian. Pentru el ver-bul a fi este sinonim cuverbul a iubi. Conjugândverbul a fi poetul nespune că la persoana în-tâia singular, eu suntpoate fi rostit numai deDumnezeu pentru că el acreeat lumea. Omulpoate folosi acest verbnumai la persoana adoua (tu eşti), fiiindcă elaparţine lumii create şiaceasta este. Şi lumeaeste iubirea lui Dumne-zeu, iar poezia (creaţiaumană) este iubireaomului către semeni:„Cuvântul meu creează /aduce întru fiinţă / deaceea el vede este-le / şise recunoaşte / auto-contemplare şi iubire /te iubesc pentru că eşti /sau eşti / pentru că te iu-besc.” (Eşti – din volu-mul EXERCIŢII DEÎNVIETE, Ed. Universa-lia, Bucureşti, 2009)

Volumul SEMNULLUI ISAR apare în ediţiebilingvă, traducerea înlimba engleză, precum şipostfaţa, datorându-sepoetei Muguraş MariaPetrescu. Prefaţa volu-mului este semnată deVasile Andru care consi-deră această cartea dreptcea mai împlinită dincele scrise până în pre-zent de Theodor Da-mian.

Theodor Damian

Păstorul de oamenişi de cuvinte

Lucian Gruia


Al. Florin Ţene

Autor de proză scur -tă, monografii şi cărţi depublicistică, Iulian Patcane face o surpriză plă-cută. Este prezent în li-brării cu un volum depoeme de dragoste, inti-tulat simptomatic”Să vişi mâine “, apărut în con-diţii grafice deosebite, laEditura MEGA, 2011,având coperta semnatăde autor după o ideee deMircea Faria şi ilustraţiide Mircea Bonda.

În acest volum poetulse lasă bântuit de unfreamăt elegiac de ceamai aleasă speţă. Poe-mele sale desfăşoară su-perbe proiecţii alereveriei, în care frag-mentele de realitate staualături de dorinţi şi re-prezentări imaginare.Observaţia şi disertaţiafuzionează în discursul

clasic, dar şi proteic,amintirea trecutului per-sistă în nevindecareasentimentelor de iubire,asaltând prezentul im-aginaţiei:” Iubito,-n vre-mea care vine,/îţi spuncu tonul cel mai grav,/rămân nevindecat detine/ şi-mi place sărămân bolnav“. (Rămânnevindecat de tine).

Privirea este un pre-text pentru rememorare:propulsează închipuireaînspre spaţiul trăirilor dealtă dată, probabil şi hi-meric, stăpânit abil, prinexerciţii de persuasiune.

Poemele, formate dincatrene, majoritatea scriseîn stil clasic, deconspirăpredilecţia poetului pen-tru prozodie incantatorie,având o voluptate irepre-sibilă a rostirii şi o dicţieimpecabilă ce împingunele poeme către discur-sul muzical în care par a sefi strâns incitante rit-muri:”Treci printre linii întăcere,/ n-auzi nici şuierulde tren,/ auzi doar şoapta-mângâiere,/chemarea

mea ca un refren“.(Baladăde dragoste).

Clasicismul prosodical versurilor e însă maidegrabă o formă de îm-blânzire a convulsiilorlăuntrice, un act de în-toarcere în timp: „Îţiaduci aminte frigul frig/când intra în cuibul tăude sân?/ Parcă mă aud şiacum că strig:/ strânge-te în braţul meu de fân!“(Îţi aduci aminte? ).

Expresia barocă as-cunde în spatele virtuozi-tăţii o percepţie adorinţelor.În această at-mosferă de rememorarese deconspiră fiorul, mis-terul, aerul bucolic, expe-rienţele şi trăirile meta-forice, sunt doar câtevadin trăsăturile acesteipoezii care stilizează ex-tincţia clipelor trecut, oadulează şi o îmblâzeşte.

Contemplarea stinge-rii trecutului, readus înprezent, a expirării clipe-lor când”te-am dus încârca unui gând “ IulianPatca traduce în imaginiputernice sentimente şi

trăiri puternice.Excepţionala capaci-

tate de a da carnaţie ob-sesiilor, de a le închide înversuri rafinate şi ecla-tante se consumă înexerciţii de virtuziotate.Poeziile scrise în versliber şi alb subzistă prinidée, dar mai ales prinmetaforă.

Totul pare evanescentîn “Să vi şi mâine “, rea-lul fiind mai degrabă uncatalizator al memoriei:„Cu simplitatea lumiimele/să creştem aripicătre soare/ şi peste din-colo de stele/ să duci totdorul ce mă doare “. (Do-rinţă de zi cu zi). Eul poe-tului este frisonat, maiîntotdeauna, de acel dorce se manifestă precumFata Morgana, ochiulobservă şi trăieşte acea “spumă a lucrurilor“, cumar spune Valery, care seaşterne peste tot ca operdea vaporoasă, darcare lasă să se întrevadăcarnaţia imaginarului, dea întemeia o lume prinrememorare.

Acest volum ne des-coperă în Iulian Patca unpoet liric, ale căruipoeme sunt fluxul pro-priei conştiinţe şi avândo mare acurateţe.

Iulian Patca

„Să vii şi mâine“

Târziu de vară...Cuvintele ce mi-au rămas, puţine,Nici ele nu mai au în gânduri loc,Legat de lut doar umbra mă mai ţineÎn clipa ta, cea fără de noroc...

Odată o să uiţi de toate celeCa de-o lumină care nici n-a fost,Dacă mai treci prin versurile meleUnul măcar învaţă-l pe de rost.

Porunca asta ultima să-mi fie,Tu lasă-mă tristeţii să mă-nchin,Acum e toamnă, strugurii în vieCât de curând se vor întoarce-n vin.

Cuvintele ce mi-au rămas, puţine,Se mistuie ca aurul în foc,Tot mai târziu o să auzi de mine,Tot mai departe şi tot mai deloc...

Nu vă mai scriu...Cu prietenie, celor ce nu au timp de-ajunspentru nimicuri...

Nu vă mai scriu,

mi-e timpul îndeajuns,voi nu aveţipentru târziu răspuns,voi nu aveţi răspunspentru devreme,v-am risipit răbdareaîn poeme.Sunt om şi eu, din gânduri,nu din lemn,mi-a fost cuvântultotdeauna demn,v-am spus mereuşi martorul e viu-nu vă mai scriu,nu vă mai scriu...

Poeme deNicolae Nicoară Horia


„Vânzătorulde vise”

Al. Florin Ţene

Prin talent şi hărnicie (numaiîn opt ani ) poetul Gavril Moisa aajuns să-şi publice a 12-a carte,intitulată simptomatic „Vânzăto-rul de vise“, bilingv, român-en-glez, (traducerea Mariana ZavatiGardner), Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2010, volum ce comple-tează galera sa de cărţi de poezie,epigrame şi fabulă. Romantic fărăromantism, neliniştit fără scepti-cism, Gavril Moisa prin acestvolum de poezie ne provoacă ostare histrionică, de complicitate,sugerând la tot pasul subînţele-suri adânci, insinuând mereu oaltă faţă a adevărului. Cartea estestructurată în două cicluri „Dia-log interior” şi „Vânzătorul devise” a căror tematică despre sta-rea eului, într-un momentanume, se complectează şi inter-ferează precum imaginea în douăoglinzi paralele: „Pe sub lumina/Stelei tale,/trec zilnic/Cu o lumâ-nare” (Mamei), sau „Moartea sezbenguie/Pe valuri,/O fată mor-gana/Răsfăţată/Şi-mi facesemn/Râzând,/Că mă aşteaptă!”(Zbor de toamnă). O muzicalitateinterioară degajă poemele. Capoet ce-şi exprimă sentimentele,dedublat, uneori în profet, el cul-tivă, aşadar, cu bună ştiinţă, am-biguitatea discursului, vorbindadică în două stiluri diferite; unulsentimental şi afectat, celălaltsubtil, aluziv şi instigator. Gestulare uneori o funcţie alegorică,precum această poezie cu valoareaforistică: „În liniştea candeleistinse/ Din vechiul altar,/Tu, înrugă divină/O muritoare, cu har.”(Gând pentru somn ). Poetul,parcă, se teme să-şi exprime sen-timentele direct, detaşându-se decuvinte, însă îl deconspiră meta-fora. Dacă în primul ciclu unele

poezii se prezintă ca un clic-clacal unui aparat de fotografiat caresurprinde clipa, amintindu-neuneori de haiku, poemele din celde-al doilea ciclu se elaborează pemăsură ce se scrie, sunt mai ela-borate, cu un caracter ambiva-lent, de trăire, spectacol şipremoniţie. Sentimental şi deta-şat, politicos şi rece, seducător şivisător, poetul e, în ciuda com-portamentului duplicitar, şi oconştiinţă adevărată care-şi punecu seriozitate problema existenţeinoastre. Capacitatea de a da car-naţie obsesiilor, de a le închide înversuri rafinate şi eclatante seconsumă însă, nu o dată în exer-ciţii de virtuozitate şi se consunăcu ideea: „De caii care mor cu-minţi,/Uitaţi de cer, trădaţi desfinţi.” (Insomnii). Poetul stă de-oparte şi parcă priveşte la clipatrăirilor, lucid cum acestea sestrecoară, parcă fără voia lui, înpropriile lui cuvinte. De aici pro-vine, probabil, o anumită distan-ţare faţă de „jocul acesta”, cumspune poetul. Nu lipsesc din acestvolum nici versurile eliberate decanonul tradiţional ( fără aban-donarea viziunii dinainte), cu sec-venţe copleşitoare, terifiante:„dar te-am ucis/ Din joacă într-oseară,/ Crezând că-mi fac viţa/Mai uşoară.” (Naivitate) GavrilMoisa pare indiferent la spiritualtimpului, continuînd să-şi son-deze interioritatea cu o tenacitatedureroasă, trăgând poezia înspreexperienţa intimă. În “Vânzătorulde vise “ poetul îşi pune în„palma” metaforei, spre dăruire,întreaga sa sensibilitate de crea-tor de universe.

Traducerea în limba engleză ,făcută de poeta Mariana ZavatiGardner, profesoară în Anglia,este făcută profesionist şi se mu-lează ca o mănuşă din piele de că-prioară pe visele lui Gavril Moisa.Coperta de Vladimir Negoiţă,după un detaliu din lucrarea„Vânzătorul de vise” de ŞtefanCâlţia încheie fericit cercul „Visă-torului de vise”.

Scrisoare de laţărmure de mare

Florin Vârlan Nemţu

Te coboară din munte pe coastă, Apăsat fie-ţi pasul şi rar

Spre Mangalia, soră duioasăDe târziu şi molatic Fanar!

Pe „ poteci măturate de-un înger”Călărind bidivii fără frâu,

Vino, dar, praf de stele şi fulger,Către spaţii de rugi şi desfrâu!

Te aştept lângă marea albastrăCând e lupul „ subţire la guşe”

Să privim prin ferestre de gheaţăValul alb cum se zbate-n cătuşe.

Şi când zorii vor bate în geamuriLângă ţărmurul mării albastre,

Cu ochi leneş cătând spre limanuriSă fumăm, tacticos, praf de astre,

Iar când valul de stâncă se va spargeScânteind peste cerul senin

Aştepta-vom din norduri catargeCare nu ştiu de ce nu mai vin.

Căci e iarnă, prietene, iarnă,Pretutindeni în lume dezastre,

Şi-aşteptăm-bieţi lunatici-să cearnăVechi ninsori peste visele noastre.

Camaradului meude vise şi zbor,Ion Iancu Vale


Miahi Antonescu

Numele poetului:Gheorghe Neagu. Titlulvolumului de versuriajuns la mine prin bună-voinţa altui confrate,poetul Baki Ymeri, dar cu, consimţământul auto-rului , CRÂNGUL CUVEDENII. Ecouri desprepoetul Gheorghe Neaguîmi mai tulburaserăochiul şi mirările, unelepro., altele contra, cum îistă bine nodului în pa-pură, că de aia a fost elinventat. Urma, să măconving pe propria-mirăspundere. Şi m-amconvins, citind CRÂN-GUL CU VEDENII înmanuscris. La rugămin-tea autorului, aş fi pututumbla pe ici pe acolo,forţând chiar o selecţiedin materialul la înde-mână. Nu am făcut-o ,din două motive: primul,nu mă erijez niciodată în

„ ultimă instanţă” la apa-riţia cărţilor altcuiva, ori-cât de bine intenţionat aşfi. Doi, poemele prezintăo arie mult mai largă, înexpresie, cât şi în idei, căar fi necesitat să împarttotul în mai multe subca-pitole, subtitluri, oricum,ceea ce , iar nu estetreaba mea. Aleg aşadarnota ce-mi pare a fi defi-nitorie, dominantă a tex-tului, şi spun: o poezie ane-marginilor, legănândpe sonuri şi tonalităţiştiute ori ba, sufletulpoetului. Unul drumeţ,trecând prin fierbintelelacrimii ori prin conturulpasului rămas în carneadrumului tuturor, cu unsac plin cu frumuseţinumai bun de oferit întruodihna lecturii celui ce-şileagănă clipa în amurgulunui septembrie agoni-

zant.Poetul întocmeşte

crânguri în lacrima im-aginarului , populându-le cu vedenii pe măsuraînchipuirii ori a realităţiialtfel transfigurate . Lael, femeia se întrupeazădin nesomn, jumătateiluzie, jumătate izbândă.Poetul îşi află sprijin orialean în perechea demon– înger, în înflorirea sauîntomnările ei , cu ace-iaşi blândă înţelegere acelui ce-şi măsoară cur-gerea prin oglinda inevi-tabilei vremuiri: „ Mă uitaşa, la trupul tău,/ Cuochii aburiţi de soare,/Ca un ciclop ursuz şirău/ Orbit de-o fulge-rare./ Şi mă-nfior de câtzăresc/ În trupul tău de-a pururi împărţit,/ Întrea fi ce-ţi dăruiesc,/ Şi aiubi ce mi-am dorit./ ...”

(din poemul,” Lujerfrânt”). Gheorghe Neagumai pariază în ăstvolum, pe sinceritateatrăirii, chiar dacă unaîmpletită cu iluzia cumspuneam, aşternute într-un limbaj uşor incanto-riu, amintind delegănările cumva minu-lesciene în poemele luide început, precum şi peo convertire aproape ne-observată a clasicului lamodern, prin aerul sănă-tos, bacovian, până-nspre Rilke, bunăoară: „Mai port încă înpleoape/ ploile nopţiloralbe şi reci./ Te sărut,/ tesimt iar aproape:/ Te lassă pleci./ Pe geamulmeu/ rămân buchete deflori/ ofranda celei ple-cate/ Alungată de lu-mina/din zori.” („Flori”).La Gheorghe Neagu,ploile au mireasma steleifără vină căzută în iarbacrângului cu vedenii. Ză-pezile, întârzie pe creşte-tul primăverii, spre a-iînmulţi parfumul şi ne-răbdarea, iar versul,dintr-o pornire a doruluispre sine însuşi izvo-răşte, întru frumuseţe,şi, cum vedem, valoare.Nu ştiu alţii cum le-arvoi, dar eu, citind acestepoeme, mă îngândur de-o mirabilă lumină ce letot sporeşte. AVE!

Un gând bun,despre o carte

tot aşaN.R.: Ar fi putut fi prefaţa cărţii

„Crângul cu vedenii” de Gheorghe Neagu.

La HanulAncuţei

Ilie Micolov

La Hanul Ancuţei curg linişti de fum

Şi-n poartă bătrână povară

Ţărâna-ngenunche bolnavă de drum

Pe urme uitate de cară.

Se năruie-n aer năluci de răcori

Şi vinu’ adoarme-n pahare

Că uită să cânte o lună-n viori

De dor şi de dragoste mare.

Păiangăni de spaimă ţes fir de târziu

Şi ziuă în geam nu mai este

De când crâşmăriţa cu păr cânepiu

S-a dus să se facă poveste.


Aurel AvramStănescu

Când citeşti poeziaLuminiţei CristinaPetcu, simţi cum pă-trunzi în alte sfere şi eştinevoit să te adaptezinoului stil, că altfel tefaci de râs, simţi numaidiscret seriozitatea şiplăcerea de spune şi al-tcuiva din frumuseţilespiritului sau realizărileminunate ale omului, oricazi în extaz în faţa natu-rii atotstăpânitoare; înşi-ruirea acestor bogăţiirafinate o face fără pre-ţiozitate, calm, chiar mo-dest până te obişnuieşticu această stare.

Luminiţa CristinaPetcu face parte din aceacategorie de oameni caresuportă cu stoicism, lovi-turile vieţii, vicisitudinileîntâmplătoare, genera-toare de nenorociri carese abat asupra oricuistrânge din dinţi şipleacă mai departe. Indi-ferent de necazuri, ea nuplânge ci regretă tăcutîntr-un soi de revoltă...acel curaj creator cepoate aduce, fără doar şipoate, fericire demiurgu-lui. Cu toate că supără-rile întemeiate lasăurme adânci, sensibilita-

tea şi fragilitatea poete-sei se arată din plin şi-nalte realizări extraşco-lare… cum ar fi , depildă, baletul, acuarela,fotografia...

Am vorbit la telefon,odată, pentru o pro-blemă personală spi-noasă sau mai bine zis deviaţă şi moarte, pentrumine, îmi sugera un cri-tic; ascultam o voce plă-cută...dar i-a dat de gol,profesiunea, prin fermi-tatea în exprimare şi, de-odată, am simţit cum sedeschide, arătîndu-şifără să vrea emoţiile, să-ritoare în nerăbdarea dea rezolva cazul, avândcertitudinea şi mulţumi-rea faptului împlinit.

„Himerele de Pha-ros”, încă de la primelecuvinte, te prind în joc şicurios, continui să avan-sezi la altă poezie, nucauţi rime, ci doar idei,care te apasă şi-ţi lasă ungust de parfum ce nupoţi să-l identifici. Indi-ferent de subiect, iubire,sclipiri de inteligenţă,strigătul singurătăţiinoastre, te prinde, caîntr-un dans neştiut încădin debutul cărţii înre-gistrând liniştea, imensalinişte a scriitoarei, cu

decoruri fracţionate şicolorate de vis.

Decoraţiunile ulte-rioare, surprind, arun-când de valma sculpturi,picturi, lucrări de artă înpiatră, metal sau în mar-mură, inteligenţe, jude-căţi din alte epociuniversal valabile, o iu-bire statornică pentrueternitate, ca o admira-toare veritabilă a frumo-sului şi înţelepciunii.Poeta curelează cu blân-deţe biciul pustiului, încare ne zbatem, abă-tându-ne atenţia asupradurerilor morale… aşvrea să-ndrepţi cevacând e prea târziu...

Fiecare poezie e unexemplu, încărcat deartă, şi lesne desprinzisentimente care dor saucare bucură prin extra-polare cu ale fiinţei iu-bite… o fericire tandră,în iarba înclinată de gân-duri prin atingeri de jarcu marginea absenţelor.Într-o poezie publicatăpe-un site spune… trafo-rai amintiri, la capătulprivirii intram în primă-vară... Fenomenal defrumos şi de plastic!Ageră, îşi astupă gura cuţărâna destinului şi zâm-betele de împrumut plu-tesc peste scheleteermetice în jurul căutăriide sine dar îşi dă seamacă motorul universului,iubirea, e atotbiruitoare.Gândurile, ascunse în in-somnii nepermise decare-şi aduce aminte totmai rar, însoţite detoamna ce-o frământă,sunt singurele martoreale dragostei şi aşa piro-nită ca liliecii pe uşi deoţel. Dând dovadă de is-cusinţă, poeta, trece uşor

la întrebări majore… celmai mult te doare cândai sentimentul că teurăşte cineva...stai legatde simţuri şi conceptemai ales în dimineţi deiarnă cu uşi glisante...către un el îndepărtat.

Simţi cum transferăsentimentele, dar ră-mâne stabilă, realist, înbunuri imparţiale şi im-parietale respingând vio-lenţa, ca o prelungărespiraţie a personajelorprincipale, ea şi el, încare trădările nu există,adeseori, când ar fi maiuşor, explicaţii; nu suntinvocate scuze, fatidicanebuloasă despărţire,trăieşte realist, şi nici numerită pomenită. Aşputea continua numai cucitate dar are rost? Nupot să nu copiez, însă, înfinal… tu nu vezi cum iauforma gândurilor tale fi-indcă idealul începeacolo unde sfârşeşte in-diferenţa... restrângândputerea autoarei de se-ducţie cerebrală şi de cenu, o filtrare filozoficădepăşind expresionis-mul şi atacând postmo-dernismul din poezie,dând dovadă de maturi-tate tematică. Autoareaare în vizor extindereaplanului conştiinţei, prinmultiplicarea experien-ţelor avansate, deblo-când resursele creatoareca fiind unica şi chiarsubmersa cale unifica-toare de armonizare cusine şi cu Universul.

Poemele LuminiţeiCristina Petcu nu suntpur filozofice, nu fac filo-zofie ci o aplică minu-nat... prin dogme de bunsimţ la propriaexperienţă, fără

LuminiţaCristinaPetcu

Altesfere

�


Radu Beligan

In ciuda diferentei devarsta dintre noi, VictorEftimiu mi-a acordatprietenia lui, mai alesdupa ce am jucat rolulvagabondului din "Omulcare a vazut moartea".Faceam deseori vacan-tele impreuna la mare sine pierdeam in lungidiscutii peripatetice, elin plina faconda, eu fer-mecat de eruditia lui inmulte domenii. Eftimiu,care se nascuse in Bo-bostita din Epirul alba-nez si n-a stiut, pana lasapte ani, nici o boabaromaneasca, era pasio-nat sa descopere origi-nea unor cuvinte sidetinea secretul multoretimologii neasteptate.De pilda, imi spunea el,cuvantul sandulie, cucare oltenii numesc co-vorasul de langa pat,vine de la frantuzescul„descente du lit”... Cinesi-ar fi inchipuit ca atatde neaosul mujdei vinetot din franceza: moussed'ail (adica spuma de us-turoi)? Cuvantul misto,revendicat de tigani, de-riva, dupa Eftimiu, de lasintagma nemteasca

"mit stock", adica "cubaston", ceea ce in-seamna cineva de condi-tie buna. Un tip cubaston e un tip misto!Tot din germana ne vinesi cuvantul smecher. Bo-ierii olteni care aveaupodgorii, imi explica Ef-timiu, au angajat specia-listi in degustareavinurilor. In germana,schmecken inseamna aavea gust, a fi bun lagust. Omul care faceaoperatia era un smeker,adica un specialist pecare nu-l puteai pacali cuun vin prost. De aici,prin extensiune, un indi-vid istet,imposibil detras pe sfoara. Odata, laConstanta, ne-am opritin fata unei vitrine incare erau expuse vreodouazeci de busturi inminiatura ale lui Ovidiu,exilatul de la Tomis.

Niste orori din ghips,trase in serie. Peste gra-mada de busturi kitsch,un anunt scris cu literemari preciza: „OVIZI, 6lei”. Imi amintesc explo-zia de ras pe care ne-astarnit-o acest pluralstupefiant si, de aici,consideratiile de ordinlingvistic. In fond, ne-gustorul facuse o analo-gie: GUVID-GUVIZI,OVID-OVIZI... Cu totulneasteptata este origineaaltor doua cuvinte acaror etimologie o desco-perise Eftimiu. E vorbade patachina si joben.Dictionarul ne spune capatachina e planta nu-mita in latineste Rubiatinctorum, dar nu nearata ca tot patachina sespune si unei femei demoravuri usoare. Care eradacina acestei pata-chine? In Bucuresti,exista pe vremuri un ves-tit mezelar pe numePatac. Fratele acestuia afost cel dintai care a des-chis in Romania un "san-tan" pe bulevardulElisabeta, importand dela Viena niste fete veselecare circulau seara pebulevard in fata institu-tiei", ca sa atraga clien-tela. Acestea erau "fetelelui Patac", adica pata-chinele... In ce privestecuvantul joben, multalume se intreaba de ceacest soi de palarie e des-

emnata in toate limbilecu cuvinte care indicaforma ei (in francezahaut-de-forme, in en-gleza top hat, in germanazylinder, in italiana cilin-dro, limba romana fiindsingura in care numeleinaltei palarii are cu totulalta denumire, afara deaceea populara de"tilin-dru". Explicatia este sim-pla: cel ce a introdus inBucuresti prestigiosulacoperamant era un ne-gustor francez care aveamagazinul pe Calea Vic-toriei si se numea Jobin.Tot Eftimiu mi-a revelatca, in limba engleza, ani-malele comestibile audoua nume, un numecand sunt moarte si unalt nume cand sunt vii.Boul se cheama OX cande pe patru picioare. Sicand e taiat se cheamabeef. Vitelul viu secheama calf, mort secheama veal. Porcului ise pune pig cand e viu sipork cand e mort. Oaiaeste sheep cand traieste,si, cand moare, devinemutton. De ce? Fiindcain Anglia, incepand cusecolul al XIII-lea, paz-nicii de turme au fost in-totdeauna nemti: OX,sheep, calf, pig. In vremece bucatarii au fost tot-deauna francezi: veau-veal; porc-pork; mouton- mutton; boeuf-beef!

Motto pentru un volumde memorii:

„Nu vorbi niciodatădespre tine. Scrie!“

tragism dar şifără ambiţioasăipocrizie. Eu cred,că am fi mulţu-miţi cu o fărâmă

de iubire sau de glumă,fiindcă lumea mai râdeşi avem nevoie de râs cade o victorie inutilă asu-pra nimicului şi potspune, eu sunt nimic!Cu toate acestea, tre-buie să-i amintesc Lu-miniţei Cristina Petcucă într-adevăr lirica, e o

idilică şi permanentăpoezie! Poezia ei placepentru că este sinceră!Din punct de vederetehnic întâlnim detoate… metafore, epi-tete, comparaţii şi altefiguri de stil... toate tre-buiesc aşezate într-unbagaj de mână, să-l ai laîndemână oricând. Pe oasemenea persoană nupoţi să te superi, ci doars-o asculţi şi să faci cumdoreşte ea!

�

Radu Beligan

Altesfere


Originea chinezeascăa japonezilor este con-testată nu doar de scrii-torii străini, ci chiar şi dejaponezi. Nici în istoriaacestui popor, nici înlimba lui, nici în firea luinu pot fi găsite urme aleunei asemenea strânseînrudiri. Faptul devineevident de prima oară:este de ajuns să-i măsoripe japonez şi pe chinezdin privire şi să bagiseamă la trăsăturile şi în-suşirile unuia şi ale ce-luilalt. Dintre toateneamurile asiatico-mon-gole, japonezii trebuieconsideraţi, pe bunădreptate, ca fiind în ceamai mare măsură înru-diţi cu coreenii, atâtdupă aspectul lor exte-rior, cât şi după uneletrăsături sufleteşti şi,cum se spune, şi dupălimbă. Pe când între lim-bile japoneză şi chinezănu există nici o asemă-nare de ordin fonetic saugramatical. Este însăadevărat că odată cu pre-luarea de către japonezia scrisului de la chinezi,în limba celor dintâi aupătruns o mulţime decuvinte chinezeşti, darasta, desigur, nu de-monstrează nimic, exactcum, pornind de la îm-

prumutarea de cătrelimba rusă a multor cu-vinte romanice, nuputem susţine că limbarusă ar aparţine familieilingvistice romanice. Laînfăţişare japonezii suntde statură mică, au o pi-lozitate abundentă, ca şieuropenii. Chinezii însăsunt de statură ceva maiînaltă, iar cât despre pi-lozitate aceasta poate fiobservată doar în gâţalungă lăsată pe spate, pecând la barbă şi mustaţăsunt cam spâni. Dacăeste ceva care să trădezetipul mongol al japonezi-lor, aceasta este tăieturaoblică, destul de des în-tâlnită, a ochilor. Dupăînsuşirile lor morale ja-ponezii se deosebesc şimai mult de chinezi.Aceştia (chinezii) au undar extraordinar al spe-culaţiei, au un simţ prag-matic dus până lasuperlativ în ceea ce pri-veşte negustoria şi suntageri în îndeplinirea ori-cărei cerinţe legate denecesităţile vieţii, remar-cându-se prin arta culi-nară, de aceea servitoriichinezi sunt cei mai vioişi mai stăruitori. Înschimb, dincolo de do-meniul acesta strict

pragmatic, veţi absolutstrăin şi de neînţelespentru un chinez cutoate valorile şi exigen-ţele dumneavoastră mo-rale.

Alte necesităţi, supe-rioare, chiar şi în pri-vinţa unor lucruri simpleîn înţelegerea noastrăcum ar fi tendinţa depromovare a propriuluineam pe o treaptă maiînaltă, de ieşire din în-chistare şi de atingere anivelului la care au ajunsstrăinii – precum pre-luarea din străinătate arealizărilor din domeniultehnic, cunoaşterea or-ganizării statale şi so-ciale de pe altemeleaguri civilizate etc.– chinezul nu le înţelege,după cum nu înţelege îngenere nimic din ceea cenu-i pare a avea vreunavantaj material direct şievident. Desigur, spu-nând asta, nu ne referimla oamenii de stat chi-nezi, ci la celelalte păturiale populare.

Chinezul acceptă dinstrăinătate mijloaceleperfecționate din dome-niul căilor de comunica-ţie şi cel tehnic şi seserveşte de ele doar înmăsura în care acestea i

se aduc de-a gata. Proba-bil că va trebui să maitreacă mult timp pânălocuitorii „CeresculuiImperiu” se vor convingede faptul că pentru pro-priul lor folos, pentruautoperfecţionarea lor,trebuie ca ei înşişi să în-suşească acestea, să-şicreeze toate acestea la eiacasă, unde să lucrezeindependent. Cu totul al-tceva observăm la japo-nezi. Au trecut abia 14ani din momentul sem-nării tratatelor comer-ciale dintre Japonia şistatele europene (avemîn vedere tratatul dinanul 1858) şi în prezentguvernul nipon dispunede o flotă proprie, con-struită, e drept, sub în-drumarea inginerilorfrancezi, dar care astăzieste condusă exclusiv decomandanţi japonezi,care constituie amiralita-tea. Guvernul dispune deun doc în care japoneziiînşişi construiesc navecomerciale şi militare.Japonezii au căi ferate,telegraf, conduse exclu-siv de japonezi, ei au co-municaţii poştale, toaterefăcute recent dupămodel european. Viaţasocială şi cea privată serefac, de asemenea, de-păşind deprinderile lorcare nu se potrivesc cucele de peste hotare. Înaceste cazuri imitaţiaajunge uneori la ridicol,dar cui nu i s-a întâmplataşa ceva când a luat cu-noştinţă şi a împrumutatceea ce este străin? În-totdeauna însă o imitarereuşită îl prezintă, bi-neînţeles, dintr-o laturămai bună pe cel careimită decât pe celcare este indife-

Vlad CUBREACOV prezintă:

Anatolie Tihai, unmisionar basarabean

în Japonia (2)Publicat în numărul 21, din 1874, al revistei

„Missioner” (Misionarul) de la Moscova. Traducere din rusă de Vlad Cubreacov.

�

Anatolie Tihai


rent faţă de tot şide toate, cumeste în cazul chi-

nezilor.Ceea ce este impor-

tant aici este că acestetendinţe şi încercări deautotransformare şi deînsuşire nu vin prinordin de sus, ci din pro-priul instinct naţionaldăruit cu capacitatea depreluare. Dă-le japonezi-lor un exemplu şi ei dejase vor trudi să-l imite.Am fost de curând mar-torii unui caz frapantcare caracterizează exactJaponia şi China. Celedouă ţări au fost invitate,alături de alte popoaredin Orient, să-şi prezinteproducţiile la expoziţiainternaţională de laViena. Japonezii au adu-nat imediat şi cu destulde multă tragere deinimă cele mai bune pro-ducţii ale lor, expedi-indu-le cu o corvetăaustriacă delegată spe-cial în acest scop. Pecând chinezii nu puteaufi nicidecum convinşi săfacă acelaşi lucru. Astfel,

anchilozarea chineziloreste de poveste şi înOrient. Japonezii însă nuli se poate reproşa aşaceva, ci, mai degrabă, eise fac vinovaţi pentrugraba lor prea mare de aîmbrăţişa, adesea fărădiscernământ, orice estestrăin. În condiţiile uneireceptivităţii ieşite dincomun şi ale lipsei capa-cităţii de a analiza critictoate lucrurile noi care teinundă, această calitate,bună în fond, poateajunge a fi cauza preluă-rii de către japonezi, dincivilizaţia noastră, şi amultor lucruri absolutinutile. Acesta este însăun rău inevitabil nu doarpentru japonezi. Nu amputea, de altfel, spune căîntre japonezi şi chinezinu ar exista mule lucruricomune pe plan religiosşi pe cel al tradiţiilor şi,în general, în tot ceea ceidintâi au preluat de la ceidin urmă odată cu scrie-rea. Pe lângă asta, niciînvecinarea nu putea sănu aibă influenţă asupraunui popor atât de re-

ceptiv. Japonezii nu auavut alţi învăţători, deaceea ei le mulţumescchinezilor pentru ceea ceau învăţat de la aceştia.Ca urmare a relaţiilordestul de vechi dintre ceidoi vecini aceştia întreţinşi acum legături destulde prieteneşti soldate,după cum aflăm dinziare, cu recent anunţa-tul tratat dintre ei, tratatcare, prin unul din para-grafele sale, aminteşte oalianţă militară de apă-rare. Aceasta este maidegrabă dovada faptuluică pe plan politic japone-zii au mai o mai mare în-credere în China decât înţările occidentale. Evi-dent, asemenea tangenţenu vorbesc în favoareaprovenienţei chineze ajaponezilor, constituindmai degrabă o urmare acondiţiilor istorice rezul-tate dintr-o vecinătategeografică. În pofitaacestor semne absolutnegative însă, chestiuneaoriginii poporului japo-nez nu va fi tranşată,probabil, foarte curând.

Istoria Japoniei nu estealcătuită nici pe departe,mai mult chiar – ea nu leeste cunoscută europeni-lor nici măcar în felul încare o au japonezii înşişi.O mulţime de studii pri-vind toate laturile vieţiiacestui popor aşteaptă săfie elaborate de oameniide ştiinţă europeni, carevor trebui, vreodată, săaducă lumină asupra ne-gurii ei. Unele trăsăturiîncă destul de puţinscoase în evidenţă şi nes-tudiate par a arăta o cumult mai strânsă înru-dire a japonezilor cu co-reenii, cu locuitoriiinsulelor Kurile şi cei aiunor insule din bazinulOceanului Pacific. O cu-noaştere temeinică alimbii japoneze, mai cuseamă în formele eivechi şi, altminteri, cură-ţate de elementele chine-zeşti, i-ar putea oferiunui filolog cheia poatecea mai potrivită pentrulimpezirea chestiunii pecare am prezentat-o aici.

�

care strop de rouă se ascundea unmesaj pentru mine, o dorinţă decomunicare cu ceea ce nu se puteavedea în mod direct, însă totuşiExista. De aceea, când am venit înBucureşti în acei ani când chipulsau era desfigurat de buldozerele ceîi ştergeau identitatea şi trecutul,am reuşit să îmi menţin conştiinţaprezenţei Marelui Autor privind laelementaritatea lucrurilor, maiprecis la picăturile de ploaie, la fi-rele de praf şi la albastrul de neş-ters al cerului îmbrăcat de fiecaredată altfel în mantia norilor, darmai ales a nopţii. Iar mesajul era

acelaşi ca atunci cândîndrăgostit de imagineade neşters a munţiloradmiram profunzimeabolţii pline de stele şi

simţeam marama fină a ploii mân-gâindu-mi faţa.

Şi chiar acum, când prizoniersunt prin forţa împrejurărilor înacest mare oraş, pot distinge încănatura vorbindu-mi prin ploaie,prin firele de praf şi prin cerul în-stelat, amintindu-mi de fiecaredată că nu sunt decât un simplu că-lător pe pământ aflat pe drumulcare duce în veşnicie la MareleAutor al tuturor lucrurilor. Chiardacă mi-aş retrăi de mii de oriaceastă viaţă, cred că mesajul ploiidin cer mi-ar aduce aminte de fie-

care dată acelaşi lucru despre exis-tenţa Marelui Autor. Iar în acesteclipe ce atârnă greu sub faţada uneifalse modernităţi, amintirea chipu-lui Creatorului veşnic pe faţa natu-rii nu face altceva decât să îmi deade fiecare dată speranţa regăsirii,renaşterii şi a unui nou început.

„Un val cheamă un alt val, la vu-ietul căderii apelor Tale; toate tala-zurile şi valurile Tale trec pestemine. Ziua, Domnul îmi dădea în-durarea Lui, iar noaptea, cântamlaudele Lui şi înălţam o rugăciuneDumnezeului vieţii mele. Pentru cete mâhneşti, suflete, şi gemi înăun-trul meu? Nădăjduieşte în Dumne-zeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El estemântuirea mea şi Dumnezeulmeu.”

Drumul regăsirii...Continuare din pagina 15


Manea Nicolae Dan

Pentru a ne transmite intentiilesau gandurile, pentru a comunicaintre noi, folosim limbajul. Elpoate fi vizual: prin semne scrise,pin imagine sau prin gesturi; au-ditiv: atunci cand vorbim, ascul-tam muzica sau pur si simplufosnetul padurii, olfactiv, tactil, sidesigur putem continua. Felul incare ne exprimam prin orice fel delimbaj are o stransa legatura cufelul nostru de a fi si cu modulnostru de a gandi. Un bun oratorare o minte agera si ordonata, unpictor este tacut fiindca ne vor-beste intr-un alt fel, un muzicianrenumit poate compune chiardaca e surd iar un balbait este de-zordonat si nu se poate concentrala nimic. Considerand cladirile,dar si localitatile pe care ele lecompun, ca rod al gandirii unoroameni, putem considera si arhi-tectura ca fiind, la randul ei, unanumit fel de limbaj. Frumuseteasi armonia proportiilor unei con-structii reflecta o anumita cultura,stare de spirit si de echilibru a ar-hitectului dar si a epocii in care acreeat. Modul de a gandi si de aactiona al unui grup de oamenisau a unei societati s-a reflectatmereu in limbajul folosit, inclusivin arhitectura. O societate pro-fund democratica a creat spatiipublice ample (agora, teatrul),larg deschise cum este Acropola

Atenei dominata de minunatulParthenon, simboluri ale echili-brului, luciditatii, prieteniei, mo-destiei si al aspiratiei spreperfectiune. Un alt fel de socie-tate, bazata pe cuceriri razboinicesi pe inrobirea oamenilor, a con-struit cetati de necucerit cocotatepe inaltimi de unde domina im-prejurimile (asa cum o fac si ocu-pantii lor) dar si orase izolate,inconjurate cu ziduri inalte iar odictatura a produs constructii co-losale, coplesitor de mari si de in-utile, in care doar aspectulopulent si nu continutul sunt me-nite sa transmita mesaje privito-rului. Ca si limbajul, arhitectura asuferit in diferite perioade de timpinfluentele civilizatiilor vecine, alepopoarelor razboinice ale culturi-lor cuceritorilor sau invadatorilor.Constatam ca si in zilele noastre,aceste influente asupra limbajului(arhitecturii) sunt prezente subdiferite forme: Ni s-a spus multavreme, cu insistenta, folosindmereu aceleasi putine cuvinte catoti suntem egali, deci toti suntemla fel. Personalitatea si exceptia aufost excluse si inlocuite cu me-diocri tatea. Ce a insemnat asta inarhitectura: tipizarea, prefabrica-rea, repetare (care tot un fel debalbaiala este), mai exact cartie-rele de blocuri. Toate apartamen-tele sunt la fel, toate blocurile suntla fel, toate cartierele sunt la felasa cum si noi trebuie sa fim la fel.

Balcoanele, ferestrele, acoperisu-rile, strazile toate se repeta obse-siv si sunt rareori diferite, asa cumla fel se repeta si frazele pe care leauzim, fraze compuse dintr-unnumar limitat de aceleasi cuvinte.Apartamentul si blocul in care lo-cuim sunt deci lipsite de persona-

litate asa cum ar trebui saajungem si noi. Spatiile comune(scari, holuri) sau cele publice(piete, parcuri) sunt reduse laminim pentru a limita posibilita-tea ca oamenii sa se intalneasca,sa discute unul cu altul, sa se cu-noasca. Tot la bloc, cheltuielile seimpart, grijile se impart, terenulaferent se imparte si in final seimparte si responsabilitatea in bu-cati atat de mici, incat in cele dinurma dispare, asa cum si senti-mentul de apartenenta se res-trange strict la proprietateapersonala (adica se opreste la usaapartamentului, mai exact la fataei interioara) excluzand dreptullegitim de proprietate (grija, res-ponsabilitatea) asupra intreguluibloc, asupra intregului cartier siasupra intregului oras. In imagi-nea pe care v-o prezint stau ala-turi un bloc si o locuintatraditionala. In ambele cladiri lo-cuiesc oameni. Prima intrebare pecare ne-o punem este ce cautaaceste cladiri una langa alta.Apare apoi evident faptul ca blo-cul, adica constructia mai noua,este cea care deranjaza vecheacasa. Observati pe urma diferentade marime, diferenta de grija pen-tru detalii si pentru frumos, dife-renta de prestanta si de perso -nalitate, diferenta de conceptie side mentalitate si trageti dumnea-voastra in locul meu cuveniteleconcluzii.

Pasivitate înseamnăcomplicitate (1)

ATITUDINI�� Despre limbaj


Gabriela Petcu

„Omul încă este la felcum a fost. Este încă bru-tal, violent, agresiv, avid,competitiv. Şi... a con-struit o societate dupăaceste trăsături” (Kris-hnamurti)

Mai întâi a fost Femeia,eterna iubire, apoi Ispita…De data aceasta, MarianMalciu vine răscolitor dedur, declanşând un filmsocial real pe care puţiniautori de romane au în-drăzneala să-l evoce. Îşiasumă riscul şi este pre-zent la scene de o intensi-tate maximă, cu rezonanţădramatică şi revoltătoare,dar ştie să aducă în toatăaceastă fărădelege socialăfrânturi de bucurie, firaveraze de soare.

Cu multă măiestrie,autorul ne poartă într-olume pustie şi sfâşiatăunde plăcerea şi dorinţasunt principalele ele-mente care ucid iubirea şirespectul de sine. Suntdistruse identităţi prinviolul fizic, dar şi prin celpsihic. Folosind cu uşu-rinţă tehnicile narative şimonologul interior, în-deamnă personajele spreintrospecţie pentru a redastări zguduitoare, neli-nişti şi indignare în faţaunui destin nemilos.

Când un copil suferă,părinţii mor în fiecareclipă câte un pic; tot de-atâtea ori, Dumnezeu ledă puterea să lupte cutoate relele pământului.Mama şi tatăl Iulianei, oadolescentă frumoasă,elevă de liceu, au trăitmomente de disperareatunci când fata lor s-apierdut în drumul său dela liceu spre casă. Răpităde un individ cu antece-

dente, Iuliana este bătută,violată, umilită şi seches-trată cu intenţia de a fioferită ca desfătare tru-pească şi altor bărbaţi lip-siţi de scrupule. Părinţiifetei se lovesc în căutareadreptăţii de poliţişti co-rupţi, incompetenţi, deun sistem juridic cu graveabateri de la lege. Va fi re-ţinut şi judecat un alt băr-bat în locul vinovatului.

Nepăsarea celor carereprezintă legea, estecombătută uneori de per-sonaje pozitive care punsuflet în a găsi pe adevă-ratul făptaş al violului şiagresiunii fizice. Comisa-rul Olaru, este unul dintrecei de la care aflăm direct,erorile ce se petrec în re-zolvarea acestui caz: „Arefapta, are autorul, cere in-stanţei reţinerea, îl de-clară pe Breazu învinuit şidemarează cercetarea pe-nală! Foarte simplu parela prima privire... Oarechiar nu înţelege că unelechestiuni nu se potrivescabsolut deloc?”.

După ce Iuliana recu-noaşte că cel declarat vi-novat nu este făptaşul,din nou se instalează in-certitudinea. Apare ur-mătoarea victimă înpersoana iubitei celuicondamnat pe nedrept,cea care a crezut în nevi-novăţie şi a angajat unavocat pentru apărare. Is-toria se repetă. Femeiaeste răpită şi dusă în ace-laşi loc unde cu ceva timp

în urmă, Iuliana a supor-tat durere şi umilinţă. Be-stia umană recurge laviolenţă, foloseşte un vo-cabular vulgar şi băuturaca mijloc de stimulare apornirilor imorale. Dedata aceasta, destinulalege. Femeia hotărăştesă se salveze cu orice riscşi reuşeşte să declanşezejudecata nescrisă. Celedin urmă clipe ale bărba-tului i-au fost împovăratede „spovedania” unui omcare, protejându-l dinmotive de nimeni bă-nuite, numai de el ştiute,i-a schimbat firul vieţii în-cepând cu moştenirea ge-netică, implantată prinprocesul creaţiei săvârşitîn păcat: „Nu muri, bă-iatu’ tatii. Eu… eu am gre-şit, băiatule. Că eu… euam obligat-o pe mă-ta…Ea nare vină, să ştii… De-mult… am ameninţat-ocă-l bag pe Vasile… că-lbag în puşcărie şi… şi amprins-o în grajd… laiesle... M-a pedepsitDumnezeu, băiatule…Da, băiatule… eu sunttatăl tău. Să mă ierţi, bă-iatule… dacă poţi!”.

Vinovatul se stinge lafel de sălbatic pe cât i-afost dat să trăiască:„Capul i-a căzut cu bărbiape capota maşinii pe care-i zăceau mâinile întinseca într-o ultimă îmbrăţi-şare… Sângele i se scur-gea încet din trupul zobitşi, odată cu el, i se scurgeaşi viaţa în zăpada ce nu

reuşea să îngheţe bine şinici să spele urmele ulti-mei halte din calea desti-nului…”. Judecata a fostdreaptă? Poate că da…Dar nu omul legii a fostcel care a hotărât, ci desti-nul… acea lege nescrisă acerului… o dreptate dură,o pedeapsă definitivă.Cazul a fost închis.

Marian Malciu cu-noaşte bine sistemul juri-dic românesc şi, din acestmotiv, cu multă uşurinţăaduce în cuprinsul roma-nului personaje din rân-dul poliţiştilor, procu -rorilor, jude cătorilor şiavocaţilor. În toată aceas -tă a gresivitate umană, au -torul strecoară momentede viaţă plăcute, bucuriisufleteşti intense, clipe detandreţe, iubiri împărtă-şite. Cu o cochetărieştrengărească, se furi-şează în viaţa liceenilor şine face cunoscută frumu-seţea, dar şi curăţenia su-fletească şi trupească atinerilor.

Romanul are valoaresocială şi psihologică.Tehnica autorului adu-când procedee de o marefineţe în conceperea acte-lor din această scriere, dăcititorului prilejul de a

Chemarea destinuluiun roman socio-psihologic

cu final dramatic

Continuare înpagina 30

Marian Malciu


Credo

Iată, se naște ziua,încăpătoare numai de sine.O singură sabieîn teaca de la șoldul soarelui,născându-se, urlând războinicși roșu,dinspre abisul orizontal.Pentru că doar atâta putereni s-a dat spre înțelegere.Doar așa putem fi,încăpători în ziuace tocmai se naștespălând durerea lumii,încă ne jupuită de lumină.Deci cred.

Credo

Mira, está naciendo el díallena solo de sí misma.Tan solo una espadaen la vaina de la cintura del sol,naciendo, gritando guerreroy rojo,desde el abismo horizontal.Porque tan solo este poderSe nos dió para entender.Solo así podemos ser,ajustados en el díarecien nacidalavando el dolor del mundo,aún sin haberle sido arrancada laluz.Así que creo.

Poate înflorire

Stăteam drept în lumina soarelui,între cer și pământși mă simțeam,semănând cu irisul unui ochi,mult inflamat de lumină.În clipa aceea am hotărâtcă nu mă pot speria adâncurilepentru că le-am străbătut,ca o rădăcinăcrescând spre lumina vederii.Știu doarcă fiecare dintre noisuntem un cuvânt,în palma destinului.Și surâsul se scurge,

irecuperabil, căzutîn trecerea timpului.Poate că vom erupetârziu și superb,într-un soi de înflorirepeste pieptul de roci sedimentare

Puede florecer

Estaba recto in la luz del sol,entre el cielo y la tierray me sentía,Al igual que el iris de un ojoinflamado por la luz.En ese mismo instante decidíque no me pueden asustar las pro-fundidadesporque las crucé,como una raízcreciendo hacia la luz de la vista.Tan solo séque cada uno de nosotrossomos una palabra,en la palma del destino.Y la sonrisa fluye,irecuperable, caídaen el paso del tiempo.Quizás irrumpir tarde y maravilloen una especie de floraciónsobre el pecho de rocas sedimen-tariasde la tierra.

Frontieră spre abis

Miraculos, văd cum se schimbălumea mea,cu fiecare mirareîn colivia timpuluice trece.Cu umărultrag frânghiile vechilor corăbiiși doar ancorele

mai brăzdează fundul mării.Și parcă zvon de aripi creșteși o foame ne mai știutădevorează cerul și pământulcu toate ale lor.Alt mister,din care răsare,nefiresc de încet, înserareapurtată pe brațede țărmurile fragiledintre lumi.

Frontera hacia elabismo

Milagrosamente, veo cómo cam-biami mundo,con cada maravillaen la jaula del tiempoque pasa.Con el hombrotiro las cuerdas de los antiguosbarcos y sólo las anclas siguen rayando el fondo del mar.Y parece que rumores de alas cre-ceny un hambre desconocidodevora el cielo y la tierracon todo lo que tienen.Otro misterio,del que amanece,anormalmente lento, el anochecerllevado en brazospor las frágiles orillasdel mundo.

Poeme deMarius Gîrniţă

(Spania)


Octavian Mihalcea

Unul dintre idealurileperene ale existenţei caeternă căutare este ex-primat de problematicasacralităţii iubirii. Lu-mina Dardaniei, culege-rea poematică a lui BakiYmeri, reliefează carac-terul apolinic propriu ri-tualului amoros, într-uncopleşitor ambient cepredispune la meditaţie.Este urmărită împlini-rea, desăvârşirea prinactul adorator. Esenţia-lele teritorii livreşti suntomniprezente în cadrulacestor sensibile desfă-şurări lirice: ,,Înainte detoate/ Şedeam întrecărţi,/ Într-un punctprin excelenţă/ Al aştep-tării şi-al dragostei.” (Dela prima vedere). Ideeafundamentării prin iu-bire e nobila cauză, dul-cea povară de urmat. Pedrumul încercărilor su-fleteşti sunt presăratesemne, pentru aflareaunui sens, pentru găsirea,,liniei inimii”.

Baki Ymeri ne pro-voacă la un slalom prin-tre primejdiile sufletuluiîndrăgostit. Sentimen-tele au fluiditate, în tra-diţia mersului implacabilal celor pământeşti:,,Străzile/ Îşi deschid în-setatele guri/ Pentru aînghiţi/ Vieţile noastre/În vreme ce agrafa păru-lui tău/ Rămâne ca deco-raţie uitată/ Pe pernă.”(Agrafa). Estetica pasiu-nii îşi arată, uneori, la-tura obscură: ,,Cum sănu-mi placă mirosulamar/ Al acestui amoraltrandafir?!” (Alergânddupă frumuseţe). Şi to-tuşi, este nerefuzabilăimplicarea totală în vâl-

toarea jocurilor venu-siene, cu toate inerenteleumbre ce pot macula vi-surile: ,,Eleganţa seşterge la ochi/ Cu o ba-tistă de aur - / Razele ei/Sunt chiar acest zâmbet/Care ne îndepărtează/De adevăr.” (Eleganţa).Autentice interiorizăriîntregesc atmosfera dinjurul ,,florii însânge-rate”.

Aceste poeme de dra-goste sunt rezultantaunor aprige ,,conspiraţiiangelice”. Trecutul, pre-zentul şi viitorul daunaştere unei alternări afondului cu forma, ar-dere peste ardere. Vrajafemeii ideale presupuneînsoţirea braţ la braţ cuperspectiva separării,spectru ameninţător.Din negura istoriei, pu-ternice viziuni genereazănepreţuite tablouri ata-şante: ,,Suntem fraţi/Încă din antice vre-muri:/ Mereu atacaţi,/Mereu înşelaţi,/ Mereujefuiţi şi răniţi/ Mamelenoastre-ntocmesc/ Zi de

zi un dicţionar traco-tra-gic/ Cu ierburi de leac,/În vreme ce eu/ Cu mineînsumi vorbesc/ Despredemocraţia miresmelor/Şi cetăţi scufundate.”(Ars Poetica). Există ten-taţia evadării din timp,într-o lumină paradi-siacă. Extazul panteistne va integra în ecuaţiafericirii. Poetul îşi asumăpericolul trădării, risc cemerită înfruntat atuncicând privilegiezi în modabsolut iubirea. Creato-rul nu poate fi recunos-cut decât după stigmatulamorului. În LuminaDardaniei, vocile ances-trale rostesc adevăruri cevor dăinui perpetuu. E ozonă esenţială inaltera-bilă: ,,Focul aprins/Acum trei mii de ani,/Încă nu s-a stins -/ Îmispune el/ cu un glas cerăsare/ Precum un mur-mur/ Din oarbe adân-curi.” (Mentorul meu).

Cu toţii purtăm as-cuns un înger ce aşteaptăsă-şi desfacă aripile.Baki Ymeri ne reamin-

teşte nebănuit de com-plexele similitudini din-tre români şi albanezi,profesiune de credinţăcăreia i se dedică ardent:,,Acestea-s cuvinte/ Sauaripi fără pasărea lor/Licurici care-n română/Şi-n albaneză/ Izbucnescstrălucind/ Din muşu-roaiele stelelor.” (Dicţio-nar comun). Suntinvocate tradiţiile co-mune albano-române,sfinte daruri pogorâteasupra celor două po-poare. Ajungând la pro-blematica, de foartemulte ori tragică, a bal-canismului, culori tarizugrăvesc teroarea isto-riei: ,,Vrajbă şi spaimă!/Pragul casei e frânt/ Sa-tele ard,/ Câmpiile pier,/În vreme ce noi/ Urcămeliberaţi/ Pe colinelemorţii.” (Lumina Darda-niei). Lacrimile au func-ţie unificatoare, punteîntre sensibilităţi simi-lare. Presentimentul pa-radisiac rămâneaproape.

Baki Ymeri crede înDumnezeu, în dragosteaautentică, apreciază no-bleţea bărbăţiei, respec-tul faţă de părinţi,simplitatea fidelităţii.Rugăciunea curată alinămulte din suferinţele pă-mânteşti: ,,Doamne,/Cât de aproape de minetu eşti/ Şi cât de departe/Noi suntem de tine!/Gloria Tibi, Domine!/Dă-mi, Doamne, cre-dinţa/ Şi puterea iubirii/Care mângâie!” (GloriaTibi, Domine!). Versurilelui Baki Ymeri pot fi asi-milate unor ofrande pealtarul iubirii, avându-şiizvorul în cele mai pro-funde straturi ale fiinţei,fruste şi persuasive.

În zodia inimii

Laurenţiu Ulici, Vasile AndruBaki Ymeri, Nicolae Băciut


Dan Predescu

Pe Harry ar fi trebuitsă-l cheme Heinrich,după unchiul lui din Aus-tria, mort în timpul răz-boiului. Tata Goebel,însă, când l-a declarat laStarea Civilă, s-a răzgân-dit, aducându-şi bruscaminte de greutăţile în-tâmpinate la fiecare ghi-şeu în faţa căruia seaflase vreodată, era o po-veste întreagă până cândfuncţionarul ajungea să-i scrie numele corect pe oadeverinţă sau chitanţă.Aşa că i-a zis Harry, maiuşor de pronunţat, dargenerator de subtile con-secinţe, pe care el,atunci, încă n-avea cumsă şi le imagineze.

- L-ai botezat Harry,ca pe Truman – şi vrei săţi-l primim în utece, da’multe mai vrei matale.Credeai că vin america-nii, uite că n-au venit, to-varăşu’ Ghiobel, mârâisePalade, activistul de laraionul de la partid, care,până-n urmă cu câţivaani, fusese tractorist un-deva, pe lângă Bacău.

Că parcă dacă-i zi-ceam Vladimir te-ai fiomorât tu de dragul lui,i-a răspuns, în gând, tataGoebel. Totuşi, existăevrei deştepţi şi evreitâmpiţi, eu am fost tâm-

pit, deştept a fost Rosen-berg de pe strada Acarie-nilor, din Bucureştii Noi,care era muncitor d’ăsta,cu gura, mare membrude partid şi i-au dat casăpe Căderea Bastiliei şi şi-a botezat băiatul Sergheişi cum s-a dat drumul laplecări, cum a şters-o înIsrael – a cugetat odatătata Goebel, în timp ceumbla cu şurubelniţaprin măruntaiele unuiceas de mână marcaUMF Ruhla. Cică Seriojaare acuma un piept în-treg de decoraţii, dinRăzboiul de Şase Zile,aşa zice madam Kohn,care mai primeşte câte ocarte poştală de la ei.Uite că pe Tsahal îldoare-n cur de numelelui sovietic.

- Ţară tristă, plină deumor… suspină Marcel.Într-o zi, la uzină, pe vre-mea când eram om almuncii de-adevăratelea,am nimerit într-o halăimensă, goală, în care nuse afla decât un cazanimens, vopsit până pe lajumătate cu miniu deplumb, roşu. Lângă el, oscară foarte lungă şi de-asupra, scris cu cretă„îmi bag p… în ăl de mi-aşutit pensula”. Altădată,trecând prin turnătoriade fontă, am dat peste oimagine absolut cinema-tografică: la gura cupto-rului cu metal lichid, un

băiat musculos, atletic,gol până la brâu, înge-nuncheat şi ţinând cuamândouă mâinile un felde suliţă, o prăjină lungăde metal. Ce naiba faceăla acolo, m-am gândit,speriat că din cuptor arputea sări vreo picăturăde fontă. Pe urmă, mi-avenit, reflex, în minte oimagine dintr-un film deVisconti pe care-l văzu-sem de curând, Amurgulzeilor, mi se pare, undeerau, tot aşa, nişte im-agini cu furnale, cup-toare, oţel topit… acoloera vorba de uzinele luiKrupp şi de înarmareaoştilor lui Hitler… eraunişte conotaţii diabolice,înţelegi, şi wagneriene…ăla era iadul teutonic,unde se punea la calesfârşitul lumii, va săzică… Dar băiatul dinfaţa mea s-a ridicat şiatunci am văzut maibine, suliţa avea în vârfun cârnat, pe care-l pră-jise… Cu totul altă situa-ţie… ce Wagner, ceKrupp… Aia-i, pe noi nelua dracu’ crăpând de râs– şi noi şi el, Dracu’. Erao lume veselă, ce mai în-coace’ şi-ncolo.

E prima oară cândMarcel găseşte ceva nos-tim de zis despre uzină.Pentru că lucrurile, ziceel, sub aparenţe benigne,inofensive, banale, erauatât de sordide, eventual

atroce, încât simplul faptde a te apleca asupra lor,de a lua act de existenţalor şi de a le pomeni, arpărea unui neavizatvenit din altă parte alumii o dovadă de curio-zitate morbidă, de para-noia, sau de deliriumtremens. Ei ştiau să in-venteze mânării care,povestite după aceea, pă-reau oricui simple fan-tasme, baliverne, in -ven ţii ale unei minţi de-zaxate sau înnecate învotcă. Lucrurile erau înaşa fel puse la cale, încâtchiar cel căruia i se în-tâmplaseră să aibă, dupăaceea, impresia că a visatşi să se teamă că, dacă le-ar povesti, ar fi luat dreptparanoic. Şi probabil căteama de paranoia echiar primul simptom,primul pas către para-noia. (Marcel şi-a revenitîntrucâtva abia hăt în-colo după aşa zisa căderea comunismului, a înce-put să se convingă, cugreu, că nu era nebun,citind într-un ziar o măr-turie a unuia dintremuncitorii braşovenicare luaseră parte la ma-nifestaţiile contra regi-mului din noiembrie1987: omul povestea cădupă ce-au fost anche-taţi, adică bătuţi de n-aumai ştiut de ei, au fosttrimişi într-un fel de exilprin orăşele din Bărăganpe care n-aveau voie să lepărăsească – faute de laSibérie e bună şi CâmpiaRomână… – iar noilorlor colegi din fabricileunde fuseseră puşi sămuncească li s-a băgat încap că ei, exilaţii, munci-torii braşoveni care dă-duseră focportretelor lui

fragment de roman

�

PLACIDOdialogurile 100% platonice ale unorbeţivi bătrâni în prezenţa unui cotoiabstinent care are şi el părerile lui


Ceauşescu, erausecurişti, astfel

încât localnicii să seteamă de ei ca de dracu’şi să se ferească a scoatevreo vorbă în prezenţalor, tactică subtilă pusăla punct de serviciile dis-crete din Est, care nu i-arfi trăznit niciodată princap vreunui copoi dinvestul Europei, fie el şiSS-ist. Cei din Apus, ori-cât ar fi fost ei de jigodii,tot erau cu doi-trei paşibuni în urma ăstora ainoştri, născuţi în locuriunde mâncarea de căcatnu era tocmai una dintreCele Zece Porunci. Eraprima dintre ele.)

I se întâmplaseră, devreo câteva ori, lucruricare …nu s-au întâmplat.Asta, nu numai atunci,dar mai ales după ce seangajase, cu diploma deabsolvent de Fizică înbuzunar, ca muncitornecalificat la uzina aceeamare cât un întreg car-tier, cu aproape douăzecide mii de angajaţi. Nu seîntâmpla prea des ca unbăiat cu diplomă să facăaşa ceva. În definitiv, amfăcut-o numai de-al dra-cului, îşi zice Marcel, tot-deauna mi-a plăcut miesă mă piş contra vântu-lui. De fapt, o făcuse fiin-dcă nu voia să se ducă lapost, acolo unde fuseserepartizat la terminareafacultăţii. Ce dracu’ săcaut eu, cu diploma asta,la Combinatul de Lu-struit Bastoane din Bel-ciugatele, ce-o să fac euacolo? s-a întrebat Mar-cel, exagerând, ca de obi-cei în ce-l privea, fiindcănu era vorba chiar de Lu-struit Bastoane, ci de ofabrică de mobilă dinBotoşani, care avea ne-

voie de un chimist expertîn lacuri şi vopsele.

- Şi tu, ca fraieru’, airatat ocazia, zice Adrian,căruia a cam început să ise împleticească limba.Păi, gândeşte-te, stăteaibine mersi acolo, puneaimâna pe carte, toceai unpic de chimie organizatăsau dezorganizată şipână una-alta, mai făceaişi vreo descoperire epo-cală. Aşa a procedat şiEinstein, ziua stătea laghişeu, la Oficiul de Bre-vete din Berna şi scriaîntr-un registru şi duceaactele la semnat, iarseara, în pijama, fumanişte odioase de trabuceputuroase Wilhelm TellTurkish Tobacco – şi cer-ceta. Studia şi cerceta. Şiai văzut unde-a ajuns? adescoperit ditamai teoriarelativităţii. De care nebucurăm cu toţii astăzi.Eu am auzit pe mai mulţispunând că nici n-a des-coperit-o el, că a subtili-zat dosarul unuia căruiai-a zis să vină a doua zidimineaţă după numărulde înregistrare, că n-areştampila la îndemână. Şipână să vină ăla, el aşters-o cu dosarul înAmerica cea păcătoasă.

Marcel nu s-a dus laBotoşani, ci a rămasacasă, în Bucureşti, celpuţin în felul ăsta nu tre-buia să arunce banii pebilete de tren şi pe chirie.În câteva luni, şi-a găsito slujbă de necalificat, cugândul că e ceva trecă-tor, de scurtă durată,doar până ce va reuşi săpună mâna pe un post înmeseria lui. Numai că,fără să-şi dea seama, fă-cuse în aşa fel încât per-spectiva aceasta sădevină tot mai îndepăr-

tată cu fiecare zi ce tre-cea şi cu fiecare cerere deangajare pe care o lăsa laregistratură, dintr-unmotiv foarte simplu: petoate scria „subsemna-tul, absolvent cu media9,54 al Facultăţii de Fi-zică, în prezent muncitornecalificat”… Da’ idiotmai eram, îşi zice Mar-cel, ar fi trebuit să-midau seama ce val de sus-piciuni putea trezi o ce-rere de soiul ăsta.

Fantezia lor părea ne-mărginită. Pe Marcel îlprovocaseră mai mulţi, lauzină – şi anume, înmodul specific bătăilor depe maidan, din mahalale.Vine un ţâşbâşti, unmucos şi te-njură demamă – şi tu îl pocneşti.După aia, vine unu’ câtcasa: „de ce dai, bă, în fra-timio?” Cam aşa se în-tâmpla, frecvent, laDepozite, numai că pro-vocările erau mai …sub-tile. Adică, începeau, deregulă, cu bancuri despreCeauşescu, sau cu altemărunţişuri. Într-o dimi-neaţă, când a intrat în ve-stiar să se schimbe,Marcel i-a găsit pe doidintre colegii lui, gestio-nari, bând cafea. Uşa fişe-tului său era deschisă, iarcutia de Ness lăsată acolocu o zi în urmă, la fel. Vasă zică, cei doi îi beau li-niştiţi cafeaua, se servi-seră fără jenă. Şi tot aşa,fără să se tulbure, unuldintre ei i-a zis:

- Să trăieşti, nea Mar-cele, nu bei un nes cu noi?

El i-a tras o înjurăturăscurtă, a închis cutia şiapoi, dulapul.

A doua zi, l-a chematşeful. După ce l-a pus să-i înşire pe dinafară totconţinutul magaziei (de

parcă, dacă el i-ar fi spuscă are în ea plutoniu şicesiu radioactiv, şeful arfi ştiut cu certitudine cănu-i aşa şi l-ar fi contra-zis cu vehemenţă), l-a în-trebat, la urmă:

- Şi zi-i, te înjuri cuoamenii?

Aşa că a înţeles – şi-aadus brusc aminte cămai toţi necalificaţii deacolo erau rude cu câtecineva – şi n-a mai băutcafea la servici. Şi-aimpus să nu se mai în-jure cu ei. Ştia de morţiidin Depozite, desprecare miliţienii luaserădeclaraţii gata scrise,care trebuiau doar sem-nate. În plus, existau şiaccidentele de circulaţie.Dacă l-ar fi călcat unRoman Diesel chiar înpoarta uzinei, ar fi fostfoarte de înţeles şi ni-meni n-ar fi făcut caz deasta. Se întâmpla des, laurma urmei. Din punctde vedere statistic, erachiar un fleac.

Sperieturile se cam ţi-neau lanţ. La câtva timpdupă întâmplarea dinvestiar, într-o zi însorităde septembrie, s-a opritsă fumeze o ţigare în de-pozit. Era fascinat de ţe-vile imense, cu pereţigroşi de două-trei palmeşi făcute din oţeluri maisofisticate, probabil,decât blindajele de tanc,pe care scria Sumitomoşi apoi: carbon, crom,molibden, wolfram, va-nadiu, nichel… aflase căerau destinate industrieichimice şi că un singurkilogram din ţevile ace-lea, mult mai groasedecât ale celor mai maritunuri navale, costa maimult decât leafa lui pe olună… Va urma

�


Victor Ştir

Cunoscută pentru pu-terea de concentrare peperioade de creaţiescurte, Melania Cuc pu-blică proză, poezie, ta-blete, recenzii, curitmicitatea profesionis-tei care este, fără să aibăvreo reţinere faţă devreunul dintre domeniileamintite. Citind un textal scriitoarei, lectorulintră în ritmul insurgentcare mobilizează, antre-nează, dând viaţă în jur,organizând în mod spe-cific universul din jurulpoemului, povestirii etc.

Via Dolorosa”, recentulvolum apărut la Editura“Nico” din Târgu- Mureş,pare venit dintr-o răsu-flare, într-atât e de unitarstilistic şi ca manieră detranspunere a stării degraţie în forma scrisă. Di-versitatea temelor abor-date convoacă o plajălargă de trăiri ca într-unatlas al stărilor personalenaturale sau a celor pecare autoarea le inven-tează cu o aplicaţie care ascăpat multora până la vo-lumul prezent, care o re-prezintă plenar. Aproapefiecare poezie are un nu-

cleu generativ epic caredevine “centrul de coagu-lare” al textului şi deopo-trivă “osatura” construc-ţiei poetice. Ajunsă la celmai înalt punct al epureiperioadei sale de creaţie,autoarea a dat o carteavând cea mai importantăcoordonată: ineditul, fap-tul de a fi cu totul proas-pătă, fără locuri comune,fără gânduri şi structuriprevizibile. Materia tex-tuală se desfăşoară înpoem, a poemelor în car -

te, cu o continuitate şi di-namicitate amintind dedicteu, de scrierea sub oinspiraţie atât de prodi-gioasă, încât poemul paretransmis autoarei de ovoce care poate fi a dai-monului sau a îngerului.Fiecare poem povestindceva aduce în text condi-ţia umană, astfel că la ni-velul întregii cărţi suntcolectate stările umanuluicu relevanţă pentru exis-tenţa adesea nostalgică,insistând asupra tristeţii

cu sugestii metafizice.“Via Dolorosa” spune:“Despre cum / A înfloritbumbacul / Cântă truba-durii ferecaţi în cuşca be-stiei / Cu sângele-nspumă. Arena de luptăeste tixită cu mame şi /Cu prunci înfăşaţi în floride hârtie. / Poporul in-vocă din rărunchi şi dinbuze / Dreptul la fericire./ Mai departe-i Păcatul.”Poemele au deopotrivăun inedit, cum de pildă,“Îngerii îmi vând şofran”,şi un firesc („Bine ai venit,surioară!”), poezia nefi-ind căutată în formulăricu “ştaif”, prăfuite, ci ade-sea în cotidian, în firesc.Melania Cuc caută poeziatocmai în viaţă şi de aicisporul de credibilitate pecare textul îl dobândeşte.

Această carte, cea maibună a Melaniei Cuc, de-monstrează capacitateaautoarei de a se reinventaca scriitoare, venind înain-tea cititorilor cu o formătotal nouă faţă de cele dincărţile anterioare, putereade a se schimba de la ocarte la alt fiind tocmaimarea virtute a adevăratu-lui scriitor.

găsi o lectură atractivă, plină de ac-ţiune, de intrigi, o luptă reală aomului nou ca produs al societăţiiîn care trăieşte. Pe tot parcursul ro-manului, suspansul creează emo-ţie, nelinişte, stări de tensiune şicuriozitate, astfel încât, spre final,punctul culminant devine explozivprin adevăr şi dreptate.

Marian Malciu este şi va rămâneun scriitor al prezentului, un mare

cunoscătoral omului însocietate, unsensibil înfaţa frumu-

seţii feminine, un poet al iubirii, unetern trubadur al tinereţii, un om încredinţă cu dragoste pentru adevărşi dreptate. Acum ceva timp înurmă, am îndrăznit să citesc unsingur rând scris de Marian Mal-ciu… şi m-am trezit prinsă în„plasă”. De atunci, cu fiecare nouăcarte, ştiu că îmi va face bucurie şidin acest motiv, l-am declarat cafiind unul dintre scriitorii preferaţi.

Vă invit să descoperiţi între rân-durile acestui roman o lume reală,plină de acţiune şi emoţie, cu im-agini şi stări intense, captivante.Este lumea în care trăim, dar prinşifiind în capcana ei, nu suntem ca-pabili să facem atenţie tuturor eve-nimentelor.

Romanul de faţă poate fi un stu-diu de caz cu valoare morală şi edu-caţională. Marian Malciu este unobservator excelent, un povestitoriscusit, scrierile sale având calitateşi rafinament. Vă recomand, cumultă căldură, romanul Chemareadestinului. Lectură plăcută!

Via Dolorosaşi Melania Cuc

Chemarea destinului...Continuare din pagina 25


PasăreaAm uitat să vă spun...A fost odată o pasăre,

într-un val de zboruri,care avea în aripa stângăo pană colorată înnuanţa iubirii, lăsând înurma ei gânduri rotundeale căror sâmburi nun-teau pământul până într-un dincolo acoperit desingurătatea copaculuicu flori de silabe şi alecărui ramuri adăposteaucuibul acelei păsări.

A fost odată o pasăre,neînfrăţită cu marşulsmălţuit al preamăririi,singură lustruind cuvin-tele până când lacrimalor le unea într-un jocsub formă de inimă,inimă al cărei vis năşteaHori la marginea dru-mului îmbălsămând ră-tăcitorii cu îmbrăţişarecurată de prunc.

A fost odată o pasărece nu zbura prea sus,pentru că trupul său ră-mânea întotdeauna încuiibul de pământalviaurilor sale acolo undese plămădeau începutu-rile şi parfumul patimi-lor feciorelnice şi multe,foarte multe cuvinte acăror formă tânjea dupăo sferă numai de Dum-nezeu zămislită.

A fost odată o pasărecăreia i s-a furat zborulde către viscol şi ... dinpasăre nu a rămas decât

o pană răstignită la mar-ginea cuibului, o pană alcărei ecou curge molcomprintre pelerini cântând:Eu sunt... Eu sunt....

ÎntunericulAm uitat să vă spun....Şi ... vine linguşirea

serii cu trupurile înfier-bântate de oboseala ore-lor pe care ziua le-a ziditîntre umeri, trupuri adu-nate în jurul mesei ro-tunde de lemn, trupuricare aplecându- se pen-tru închinare iau însăşiforma rugăciunii ce co-boară pe visele de busu-ioc ale fecioarelorpregătite să descânte pă-catul până când acesta,trecând prin marele Da!Va fi încă o lumină lamasa rotundă de lemn.

Numai aşa înserarease poate aşterne lângăblidul îmbătrânit almamei, pe zâmbetul că-reia tata adoarme acope-rit de liniştea uleiului decandelă, ce sigur şi cudragoste se topeşte mol-com, pentru naştereaunei alte lumini a căreirază va săruta depărta-rea.

întunericul numaidincolo de fereastră fie!

IluziaAm uitat să vă spun...Din ochii care-au fost

n-a mai rămas decât pul-

beri de săgeţi albe, pul-beri adunate fără noimă,după pleoape, acolounde din zilele fierbinţiam dobândit o avere im-ensă de timp, dar cepăcat că averea mea nuare înălţimea unei case,nici măcar a unui copil.

Şi atunci mă întreb:Am avut oare ochi?.

Sau orbul din minem-a vândut pe câteva oreîmbălsămate cu polensterp, pe care Dumnezeu1-a uitat dincolo de iluziaunui povârniş care nu afost urcat niciodată?

Şi iarăşi întreb: amavut oare trup? ...Orinumai frământare decarne şi lut am fost, dincare păsări cu zborurimigdalate au ştiut să mămintă, strigându-mătatăL.după care tăceri denisip îmi dansau mâinile... şi inima ....şi iluzia ...că eu mă pot numi, cavoi toţi, datină.

FemeiaAm uitat să vă spun....în mâna stângă mi s-

a cuibărit povestea uneifemei pe care noaptea aîndoliat-o cu necurăţe-nie, plugul unui temutîmblânzitor poticnindu-se de carnea sa, de primasudoare şi în zori, păsă-rile de sub streaşină auzburat pentru a nu semolipsi de noile pofte alecărnii. Pe o etajeră, după

ulcica părintească, sălă-şluieşte o maramă, alcărei fir din mângâieridorite, poate spune lem-nului că murmurul dinbraţele femeii e încă viu,dar ascuns de aspra tă-cere a hazardului, e încăzbor, dar spintecat devina de a fi singură într-oclipă străină şi potriv-nică ei.

Lumea tace şi pri-veşte pietros!

Nici ploile nu mai vincu gânduri ştiute!

Dar pământul şi casaşi o singură fereastră maipot zâmbi îmbătându-secu ceaiul de busuiocrămas verde şi... femeiaîncă mai aprinde can-dela, necunoscând fur-tuna cărnii slobode şipofticioase şi încă ... şiîncă mai crede că per-nele sunt valuri de visedintr-un alt pământ,dintr-un alt timp, dintr-o altă doină pe care nu aatins-o decât copilăria.

Texte din volumul

„Am uitat să vă spun...“de Alexandru Ciocioi


Vavila Popovici

Incidentele care auavut loc la Londra lunatrecută (august) au fostconsiderate ca cele maiviolente din ultimii 30 deani. Potrivit poliţiei lon-doneze, peste o mie depersoane au fost arestate,dintre care 396 minori.Violenţele, care au înce-put în nordul Londrei s-au extins ulterior în maimulte oraşe britanice,între care Birmingham,Manchester şi Liverpool.A fost vorba în principalde acţiuni de efracţie,vandalizări de autotu-risme şi furturi, dar şi in-cendii provocate.Incidentele au provocat omare indignare asuprapopulaţiei acestei ţări şiau determinat o reacţiefermă din partea autori-tăţilor. Potrivit ScotlandYard, din cele 1.838 depersoane reţinute în tim-pul violenţelor, 1.049 aufost puse sub acuzare, 218dintre acestea fiind mi-nore. Premierul britanicDavid Cameron şi-a în-trerupt vacanţa şi a decla-rat în Parlamentulbritanic : „Nu este vorbadespre politică, nici des-pre manifestaţii, ci desprefurt […] Aceasta este in-fracţionalitate, pur şi sim-plu şi pentru aceasta nuexistă scuze. Nu este oproblemă de sărăcie, ci decultură. O cultură a vio-lenţei, lipsei de respectfaţă de autoritate […] tre-buie să arătăm lumii căMarea Britanie nu este o

ţară care distruge, ci oţară care construieşte,care nu se resemnează, oţară care face faţă, care nupriveşte în urmă, ci tot-deauna înainte”. În celedin urmă violenţele aufost stopate, fiind antre-naţi în această acţiune16000 de poliţişti. Au fostimplicate persoane custatut social diferit, copii,tineri şi oameni mai învârstă. De aici începând,fenomenul, fiindcă elpoate fi denumit astfel,poate fi amplu analizat.Nu am să îndrăznescdecât o succintă analiză,privită din punctul de ve-dere al libertăţii zilelornoastre, prost înţeleasăde unii oameni. Şi nu esteo remarcă nouă şi nicirestrânsă, ci valabilă pen-tru foarte multe ţări de peglob. Libertatea este unconcept filosofic, a căruisemnificaţie ar putea firezumată prin sintagma„lipsa constrângerilor”.Ea zugrăveşte comporta-mentul uman. A fost otemă care a preocupat fi-losofii, teologii, precum şistatul. Pentru Socrate, deexemplu, libertatea estepoarta tuturor dereglări-lor individuale şi sociale,calea spre desfrâu şi des-compunere; pentru Aris-totel, apărător allibertăţii, este poarta princare intră bucuria de atrăi, poarta prin care intrăviciile fiind cea a pasiunii.Venind mai aproape devremurile noastre, pentrufilosoful britanic JohnStuart Mill (1806–1873),

libertatea este determi-nată de raporturile dintreindivid şi societate, sferalibertăţii umane cuprin-zând anumite libertăţiprintre care şi „libertateaalegerii unui stil de viaţă”.Şi ce stil de viaţă trebuieales? Chiar nu ştim să ale-gem, nu ştim să discer-nem? Stilul de viaţăpresupune într-adevărcultură! Este gustul pen-tru elevat şi frumos. Stilulnu presupune cantitatea,ci calitatea; înseamnă ati-tudine corectă, cuviin-cioasă, acţiunefolositoare, idei sănă-toase, înseamnă bucu -ria de a trăi, dragostea,

prietenia, dorinţa de a teînălţa, de a deveni o per-soană cu o carte frumoasăde vizită. Căci a fi bogat şia fi lipsit de caracter, nupoate fi decât un stil alesdăunător atât ţie cât şi oa-menilor din jurul tău.Pentru a ajunge să te poţibucura de libertate, tre-buie mai întâi să-ţi în-frângi barbaria, pe care opurtăm fiecare dintre noi,unii într-o măsură maimică, alţii mai mare, şipentru a-ţi înfrânge bar-baria trebuie să te cunoştipe tine însuţi şi să reu-şeşti să-ţi modelezi carac-terul. La început te ajutăpărinţii, şcoala, mai apoite străduieşti singur sădobândeşti un comporta-ment moral care să fie înarmonie cu cei din jur. Dealtfel normele comporta-mentului moral au fostcuprinse în cele zece legibiblice comune religiilor

mozaică, creştină şi ma-homedană, religii domi-nante şi la ora actuală înlume. Incorectitudinea,obrăznicia, minciuna,lipsa de respect, ţin de zo-nele întunericului; spiri-tul benefic, este celcreator, spiritul maleficeste distrugător; omulcare ia în braţe spiritulmalefic ajunge la desfrâu,se deconectează de la spi-ritul Divin. „Vai de fecio-rii răzvrătiţi, ziceDomnul, vai de cei ce facplanuri fără Mine, carefac legăminte ce nu suntîn Duhul Meu, ca să gră-mădească păcate pestepăcate!”(ISAIA 30, 1)Conceptul de libertateideal în societate se pre-supune a fi acela în careorice om e liber să facăceea ce doreşte, atâtatimp cât nu încalcă liber-tatea altui om. Există,după câte am aflat, şi ex-tremele acestui concept.Una dintre extreme estelibertatea totală repre-zentată în principal decătre curentul Punk. Filo-sofia acestui curent e sim-plă: „Sunt liber să fac cevreau, inclusiv să îmi înfigbocancul în faţa ta”, filo-sofie total anarhistă. Cu-rentul Punk aapărut între anii

Când „cei uşuratici aprind focul încetate, înţelepţii potolesc mânia”

�


’76-’80. Un adeptPunk trebuia să fiealtfel decât ceilalţi,

să şocheze, violenţa fiindomniprezentă în mani -festări, de la înfăţişare, lalimbaj, comportament;un revoltat fără cauză, unom neliniştit, căruia îiplace să trăiască pericu-los. Cealaltă extremă estereprezentată de totalita-rism, în care nimeni nuare dreptul să facă nimicdecât ceea ce i se spune.Chiar dacă la prima ve-dere par două extremetotal diferite, ele au unlucru în comun, ni sespune, şi anume acela căsocietatea e împărţită îndouă grupuri, unul careare libertatea totală şiunul care nu are deloc.Rolul statului ar fi să seapropie cât mai mult po-sibil de conceptul ideal delibertate, cât mai mulţioameni să se poată bu-cura de cât mai multe li-bertăţi. Pentru a asiguraacest lucru există legi caretrebuie respectate. Corec-titudinea comportamen-tală este o manifestare derespect în primul rândfaţă de tine, dar şi faţă decei din jurul tău, respect„faţă de autoritate”, dupăcum a exprimat Premie-rul britanic. A te purta co-rect, politicos, a fi calm, acunoaşte legile ţării şi a lerespecta, indică un omcare-şi iubeşte ţara, unom instruit, un om care aînvăţat să se poarte în so-cietate. Astfel de oamenioferă încredere şi luminăcelor din jur lor. Iată câtădreptate a avut premierulbritanic când a afirmat căeste „o problemă de cul-tură”!, morala fiind aceeacare trebuie să stea la te-melia culturii unui indi-

vid şi a vieţii politice a so-cietăţii, deoarece se maiîntâmplă „să fii instruit,dar nătâng, brutal şi sim-plist” spunea un gânditorromân. Mergând mai înadânc, filosoful germanFriedrich Nietzsche afir -ma că morala aparţinecredinţei nu politicii. Cene spune Biblia despremânie? „Nu te grăbi să temânii în sufletul tău, căcimânia locuieşte în sânulnebunilor.” Filosoful ro -mân Nae Ionescu (1890-1940) precizează căproblema libertăţii sepune în modul următor:„Există mai multe dru-muri de urmat şi omulalege unul din ele. Elalege, dar el nu poate ac-ţiona decât atunci cândcunoaşte condiţiile multi-ple în care această acţiuneeste posibilă. Dacă nu cu-noaşte aceste posibilităţişi implicaţii, atunci acţiu-nea nu o face el, ci ea seîntâmplă cu el.” Cu altecuvinte, este luat de val,în necunoştinţă de cauză!„Există întotdeauna o li-mită a libertăţii. Este unnonsens să se vorbeascădespre o libertate abso-lută. Omul nu poate filiber să facă orice vrea el:Libertatea îşi are limiteleei, care sunt indicate denatura omului. Prin ur-mare, tot ceea ce depă-şeşte normalul, naturaomului, poate să fie inter-zis, fără însă ca aceasta săreprezinte un atentat la li-bertate.” Statul la emite-rea legilor are în vedereconceptele de bine şi răuşi găseşte un echilibrupentru a reuşi să asigurelibertatea cetăţenilor săi.Dar mai sunt şi reguli pecare statul nu le poatestabili şi care ţin de bunul

simţ al omului. Iată căajungem din nou la Cre-dinţă, la religie, la invoca-rea Decalogului care estesuma bunului simt creşti-nesc (Porunca a VIII: „Sănu furi” şi porunca a X-cea: „…să nu pofteştivreun alt lucru care este alaproapelui tău"). Dintrecele şapte Păcate capitale,face parte şi Mânia, nu-mită şi furie, prin care seînţelege respingerea iubi-rii şi adoptarea sentimen-telor răzbunătoare şi agândurilor pline de ură.Este minunat să ai mora-litate de ordin religios! Şicartea de căpătâi a acesteimoralităţi este Biblia. Seştie că o viaţă lipsită decredinţă este o rătăcire înspaţiu şi timp. Rătăcim,rătăcim şi nu mai găsimcalea cea bună! ApostolulPavel spunea acum 2000de ani că morala este în-scrisă în inima omului.Există o lege morală cucare te naşti, adică aceapredispoziţie de a alegebinele de rău; dar există şio conştiinţă morală, ceacare-l face pe om să dis-cearnă cu bună ştiinţă,adică cunoscând, să poatăalege şi să se manifeste caatare. Atât legea moralăcât şi conştiinţa morală(conştiinţa fiind un pro-dus al activităţii creieruluiuman) îşi au izvorul în fi-inţa lui Dumnezeu. Con-ştiinţa morală se poatecăpăta în timp, după cumam spus prin educaţie,cultură. Ce cultură, ceeducaţie au avut aceicopii implicaţi în inci-dente? Care a fost rolulfamiliei, a şcolii, a Biseri-cii? Libertatea poate fi şipoarta de intrare a vicii-lor, însemnând şi dreptulde a păcătui, de a face şi

rău nu numai bine, darevlavia (religiozitatea) în-seamnă a cunoaşte şi alua din libertate numaiceea ce este bun şi fru-mos, adică a discerne, dindragoste de Dumnezeu.Înţelepciunea poporuluiromân a creat multe zică-tori, versuri, în legăturăcu educaţia omului, a co-pilului. Re dau mai josfragmente din „Vorbe cutâlc” ale poetului românVasile Militaru (1885-1959) decedat într-unadin închisorile comu-niste: „Când copilului nu-iaua nu-i stă - sfânt - lapoarta minţii,/ Râde feri-cit copilul, dar la urmăplâng părinţii! […] Pecopil să-l ţii în frâie, devrei om la toţi să placă;/Nu-l lăsa orice să-ngâne,nu-l lăsa orice să facă;/Nu-l lăsa după plăcerea-iunde vrea el să se ducă;/Din acelaşi lemn se face şiicoană şi măciucă./ Înrăsfăţ de-ţi creşti copilulşi-l laşi zilnic fără frâu,/Tu ai semănat neghină,socotind că semenigrâu.../ Căci, precum îţicreşti copiii, vor fi oamenisau neoameni:/ Din ogornicicând nu iese decâtceea ce sameni!/ Cei caretrudesc o viaţă şi comorimereu adună/ Ca să lasemoştenire la copii o viaţăbu nă,/ Din copiii lor factrân tori care-şi vor mun cidoar dinţii/ Să mănâncetoată viaţa ceea ce austrâns părinţii.” Deşitrăim alte vremuri, poateeste bine să cunoaştem şigândurile celor de dinain-tea noastră. Şi despre ce-lelalte aspecte alefenomenului, poate… cualtă ocazie. Dar ar fi tristsă mai existe!

�


Ştefan-LucianMureşanu

Două concepte careau definit şi vor definide-a lungul timpului sta-rea de fapt a omului per-petuu, a literatului şi aideilor, a profanului şi atermenilor, se vor dis-tinge în acest studiu cafascicule unduitoare aleunor energii matriciale.Două elemente cu totuldiferite, care au strălucit,una prin lumină, cealaltăprin înţelepciune. Sin-gure, fără interpuşi,aceste două constituenteale existenţei în istorie aomenescului au fasciculi-zat fiinţare ca nefiindă întimp. Ambele au adus unplus luminii, reflectândîn timp inteligenţa. Ra-ţiunea fiind ea însăşi lu-mină din întuneric,iradiantă şi perturbantăa fasciculelor în disper-sie. Paronimia lor a des-chis drumul spre iniţiereomului, a cărei fiinţă ză-cuse în timpul istoric şi afăcut să le putem întâlniîn Universul sacru al vie-ţii: Semantic vorbind,spune Gilbert Durand, sepoate spune că nu existălumină fără întuneric, întimp ce contrariul nu evalabil: noaptea având oexistenţă simbolică auto-

nomă. Regimul Diurn alimaginii se defineşte aşa-dar la modul general caregim al antitezei. Imagi-narul s-a născut din întu-neric, dar el nu a putut fivăzut acolo, pentru a-lînălţa spre lumină, decâtde cel iniţiat în ale imagi-naţiei şi care a dat va-loare umbrelor petre că-toare de nevoi sumbre,tainice şi devoratoare deidei. Întunericul nu facedecât să înspăimânteprofanul şi să-l facă săîngenuncheze neluminii,pentru că purul şi umbrasunt doar două compo-nente care definesc exis-tenţa imaginaţiei litera-tului, poet sau prozator,în drumul pe care îl par-curge definindu-şi arta.

Revenind la titluleseului întreb: ce suntacele două elemente şi dece în al doilea cuvânt,timpul folosirii termeni-lor a făcut să fie eludată osingură consoană, care,în fapt, este simbolulenergiei electrice în fi-zică? Care dintre ele afost primul rostit, amna-rul, sacra unealtă a scân-teii şi aprinderii foculuisau amarul, starea fune-bră a simţurilor şi a ini-mii deznădăjduite?Litera N a dispărut sau aapărut schimbând sensulunui cuvânt mitic, pecare mintea l-a săgetatspre matricea originală a

sufletului? O energie astrăfulgerat cugetarea şis-a adăugat unui termence în veacuri avea să de-numească obiectul dătă-tor de schimbări, încivilizaţia profundă şiîncă nepătrunsă a omu-lui. O candelă uriaşă s-aaprins în faţa celui căzutcu faţa la pământ şi l-aajutat să vadă pe cel carei-a produs amarul. Şi, măîntreb, cu ce l-a ajutat căl-a văzut când el era atâtde neînsemnat? Însă, dintot ceea ce a fost lut, celales de puterea celestă afi iniţiat, s-a dezvoltat cao creaţie a specificităţiilumii sale, eul său fiindu-i autorul propriului săupersonaj, totodată, îm-prumutat şi opus altuia:Atunci lumea cea gândităpentru noi avea fiinţă, /Şi, din contra cea aieveane părea cu neputinţă. /Azi abia vedem cestearpă şi ce aspră caleeste/Ceea ce poate săconvie unei inime o nes -te; / Iar în lumea cea co-mună a visa e un pericol,/ Căci de ai cumva iluzii,eşti pierdut şi eşti ridicol.Actualitatea gândirii en-tităţii noastre este uimi-toare şi coborâtoare înmiile de ani trecuţi pesteceea ce suntem acum, cuo existenţă de care ne bu-curăm că suntem oameniai unui timp nou, mo-dern! Comportamentul

entităţii om, definit ca oexpresie a unei relaţii aorganismului cu mediulînconjurător, este directproporţional cu un altcomportament determi-nat de necesitatea unuirăspuns la o incitare en-dogenă sau exogenă saude ambele feluri.

De ce ne temem cândteama suntem noi printot ceea ce facem nechib-zuit? Al cui ajutor îl vremde ne prosternăm voitrăului nostru, cerândapoi duioşie din parteaspaţiului deusian, care sedepărtează lăsându-ne înjocul tensiunilor energe-tice, pe care noi, ca sumăde energii, le sorbim cutoate elementele din tru-purile noastre, în specialale minţii, care ne ame-ţeşte poziţia bipedă, lă-sându-ne să cădem, lagreu, în genunchi, dupăajutor. Şi atunci strigămcă amară-i viaţa pe care otrăim în teritoriul dăltuit,încă de la naştere, spaţiu-lui nostru vital. Întuneri-cul domină atât amnarulcât şi amarul când nepu-tinţa omului, de a vedeacu ochiul minţii, este în-văluită de cenuşiul întu-necat al suspinului: Dacăeşti tu însuţi, înainte detoate tu însuţi, dacă ai ră-dăcinile adânc împlân-tate în viaţă, în concret,nimic nu te poate atenua,nimic nu te poate rata.Pentru Univers, omul afost o grea încercare de-usiană de a echilibra ten-siunile energetice alematricei de unde a des-prins această entitate şi adepus-o, pentru exis-tenţă, în elementul telu-ric al orga nismu- lui, pecare îl avem atâtde complicat însă

Amnarul şi amarulgânditorului perpetuu

„Eu sunt un monstru pentru voi,urzind un dor de vremuri noi.”

George Bacovia

�


miraculos de binestructurat. Cevamai frumos ca

acest templu uman nucred că se mai poate în-tâlni undeva în timpul is-toric al existenţei.Păcatul este însă tocmaifaptul că acestui lăcaş i s-a dat aşteptarea ca inte-res de viaţă tumultuoasă:Aşteptarea era echivalen-tul psihic al unui procesde eroziune a substanţeinervoase. Moara sufletu-lui lucra fără grăunţe, îşimăcina doar pietrele.Gânditorul vieţii rostuitea profanului îndestulat îngraţiile nevolniciei huzu-rului, suspină pentruideea nepreţuită în cu-vintele sărăcite de va-loare, rostite în pauzarâgâită şi schimonosită acelui care toacă elemen-tul luciferic de al schim-bului şi a valorii luineînsemnate, banul.Schimb al nimicniciei şial nonvalorii troneazăpeste cei bântuiţi de întu-neric; mulţi, foarte mulţipentru că în rândul aces-tora intră şi cei doritoride cerşeală, de hoţii mă-runte, de vicii, sodomii,sărăcia voită a cerşetoru-lui este egală cu păcatulîmbogăţirii dorite a pro-fanului: La infinit senaşte lumina din miezulcosmic, /auriu, de nufãr/ Numai ciocãnitoareavesteşte rana copacului. /Dar nu mai sufãr. Sufe-rinţa este mana neocoli-toare a sufletului gân -ditor, rezultat al unor ex-perienţe peste care ini-ţiaţii trec: Pe drumcã runt, cu capãtul a -proape, / Şi chiar dac-amoftat, sau mi-a plânsinima / Prin stinse nopţi,el a iubit tăcut, că prin iu-

bire a învins greul scri-indu-l pe cenuşia paginăcelestă a Universului vi-zibil îndurerat. Prin Uni-vers înţelegând toatălumea materială şi im-aterială, nemărginită întimp şi spaţiu, infinit di-versificată şi caracteri-zată printr-o multitudinede forme aflate în diversestadii evolutive. Univer-sul există în mod obiec-tiv, independent devoinţa noastră dar legatde entitatea om prin ma-tricea ce se află sus, un-deva, în care atunci cândvom pleca de pe Pământne vom rândui ideile înea: Tumultul mişcãrii ri-sipit, încolţit în freamãt /Protecţia îngerilor iz-bãvitoare de geamãt /Anuleazã singurãtãţi, în-cununeazã împãrat /Omul cu sufletul reîn-frunzit, despovãrat.

Amnarul l-a ajutat peom ca sursă de aprinderea focului, pentru încălzi-rea trupului în vremerece, a pregătirii hraneipentru vigoarea de a în-ţelege că răul e mai pu-ternic decât binele, elfiind totodată şi sclipirealiteratului, poet sau pro-zator, într-o lume defi-nită fără inspiraţie,pentru că inspiraţia estedivină şi nu dăruită tutu-ror; amarul l-a învăţat peom să mediteze asuprasituaţiei sale existenţiale,să cântărească vorbele şifaptele, să audă prin vu-ietul vremii paşii înde-părtaţi şi respiraţiileduşmanilor, care îi cău-tau fiinţa să îi distrugănăzuinţele: Sfârşit, îmivãd umbra cãzutã pemal,/Vine un câine-nfio-rat şi grãbit / Şi sângele-mi linge-n delirul carnal,

/ Muşcã din mineflãmând şi scârbit… Am-narul loveşte cremeneapentru a scoate scânteiaşa cum vuietul celest iz-vorăşte prin luminăideea gânditorului, careaşteaptă îngenuncheatsclipirea. Cremenea estemintea geniului creat săse aprindă când fascicu-lul de idei îi străpunge cumii de săgeţi creierul.Atunci literatul se ridică,prinde tremurând, la în-ceput, pana cu care scri-jelează pe piatra degranit şi lasă, apoi, să serostogolească în cuvintecerneala din creierul luice macerează continuuidei: Şi-a strãmoşilor cre-dinţe, mii de gesturi ri-tuale / E o muzicã divinã,energii universale…./Declanşate şi-n strãfun-duri, plânge apa în adân-curi./Dans, balans, foculplanetei se revarsã prinpãmânturi / Şi ironicpropulseazã în afarã…Universul… Geniul sfin-ţeşte, se roteşte în jurulaxei vieţii şi îi dă nădej-dea că sufletul lui, îmbră-cat în creaţia sa, se ridicăspre înaltul cerului, cău-tându-i mai întâi matri-cea fiinţei sale celeste, cadupă aceea să revină înmediul teluric al trupuluisău, şi să dea trăire arteisale. Amnarul aflat înmâna doritorului de lu-mină loveşte cu puterecremenea, şi atunci,scântei de erudiţie por-nesc un joc măiestru.

Amarul a fost cânte-cul greu al durerii ce încăapasă fiinţa omului, aceadurere fizică şi sufle-tească ce îl răpun pe celneiniţiat. Amarul estegreu ca un plumb răstur-nat din cuva topitoriei

sorţii, ce caută, prin în-tinderea lui în spaţiu şitimp să distrugă frumu-seţea morală: Dormeaîntors amorul meu deplumb / Pe flori deplumb, şi-am început să-l strig - / Stam singurlângă mort…şi era frig…/Şi-i atârnau aripele deplumb. Literatul mode-lează durerea, o încântăcu slovele lui, o apropiede obrazul chinuit degânduri şi aşteaptă liniş-tit să-i smulgă dermacare îi acoperă suferinţatăcândă.

Paronime ale luminiişi ale suferinţei, ale ini-ţierii şi ale aşteptării fu-ziunii sufletului cu untimp mai bun. Tot ce estesuferinţă vine de la ne-priceperea noastră de anu şti să alegem energiilebenefice, care ne încon-joară şi care se limiteazăatunci când negativismulvampiric ne vlăguieşteaplecându-ne în faţa rău-lui. Amarul este o şcoalăde meditaţie profundă aminţii, a durerii dar şi aputerii de a ne înţelegeexistenţa: Fiecare trăireeste, în acest caz, un saltîn neant. Când tot ce ţi-aoferit viaţa ai trăit pânăla paroxism, până la su-prema încordare, aiajuns la acea stare în carenu mai poţi trăi nimic fi-indcă nu mai ai ce. Amputea oare defini aceastăfiinţare telurică a noas-tră, sau este numai oplăsmuire a creierului şia imaginaţiei pure a min-ţii, ce ne lasă să ne pier-dem vremea cu toate ni -micurile care ne dis-trug?; să nu uităm căavem puterea dată de adiscerne singuri, în totceea ce facem. Va urma

�


Se frâng în minedoruri nesfârşiteSe frâng în mine doruri nesfârşiteMi-e lacrima izvorul din fântânăŞi-n ochiuri de lumină răvăşiteVăd cumpăna cu ciutura-i bătrână

Cum dintre pietre dăruieşte viaţăŞi limpezimi aşterne peste gânduriDesculţă-n zori aprinşi de dimineaţăCuleg fiori de dor de printre grinduri

Lumini adun cu braţele-mi lianeŞi împletesc din flori de portocal Cununi de dor, speranţe diafaneŞi vise ascunse-n creasta unui val

Pe ţărmul depărtării număr clipeUmbrele fug de dragoste striviteM-adăpostesc seraficele-aripeŞi frâng în mine doruri nesfârşite.

De ce mă doareastăzi gândul?De ce mă doare astăzi gândulŞi ochii, Doamne, de ce-mi plâng?Mi-e-atâta de uscat pământulŞi lacrimi calde-n suflet strâng?

Da, lutul meu e-arid, se sfarmăFără de Tine-mi seacă-ades’Fântânile, fiori de spaimăMă înconjoară şi-şi dau ghes!

Nu vreau să-i iau în custodie!Alung cu-nverşunare fiaraTu-n adieri de iasomieÎmbracă-mă cu primăvara!

Miresmele-i să curgă-n mineCa un izvor de apă vieFlori de iubire, cu stamineDe vers curat, în poezie…

Cum sufletul smerită-Ţi dăruiTu, Doamne, binecuvântează!Din calea mea ziduri să năruiŞi liniştea-mi în veci veghează!

Nu mă lăsa Doamne-n abis!Ridică-mi Tu mai Sus fiinţaCăci pe pământ e-un “paradis”Ce clatină, viclean credinţa.

Mă dăruie cu-nţelepciuneCând frica tainic mă-mpresoarăDă-mi harul Tău în rugăciuneFă gândul meu să nu mai doară!

Pagină deGeorgeta Resteman -

Cipru

Când sufletulţi-o ia ’nainteaminţii...

Kourion beach, oplajă liniştită, cu soarelemângâind trupurilecelor ce se bucură azi destrăuciri de raze blânde,calde şi-mbietoare la vi-sare şi marea unindu-secu cerul ca-ntr-o po-veste de dragoste ne-bună limpezindu-mi înalbastrul ei privirea obo-sită de-atâta aşteptare...Nisipul fierbinte, presă-rat pe-alocuri cu pietrecolorate şi rotunjite dezbuciumul necontenit alvalurilor se-aşterne caun covor de jar sub tăl-pile-mi reci... M-aşez îngenunchii gândului ca-ntr-o rugăciune, aştep-

tând să te araţi - din va-lurile ce se sparg de ma-luri sau poate dintrestâncile ce-ascund mis-tere... Da, pentru că tueşti taincul mister ce-mistăpâneşte-adesea gân-dul…oare ne-am fostaproape în altă viaţă şi-acuma simt cum te-ntrupezi din nou, cadintr-un vis frumos şi-mi baţi sfios la uşă?

Ţi-am aşezat imagi-nea-n oglindă şi te-amprivit, cutremurându-mâ: erai atât de viu, atâtde tânăr şi plin de viaţăşi-atâta disticţie se-ntre-zărea în orice gest al tău,atât de tandru mi-aizâmbit iar ochii-ţi stră-luceau ca două smaraldeşlefuite cu mare grijă demâna lui Dumnezeu, tâ-nărul meu domn... Te-am mângaiat cu

privirea-mi plină de do-rinţă şi te-am aşezat cu-minte în sipetulgândului frumos, ca peun talisman.

Sufletul meu, pre-cum o floare de lotusdeschisă te ţinea strânsîntre petale şi-ţi simţeaprezenţa mai mult caniciodată. Ce tânărăeram atunci…

Mă uit spre mare şi tecaut în depărtări albas-tre; inspir miresmele-isărate, te chem apoiaproape...un amalgamde sentimente se zbate-n mine şi mintea mi-o iarazna!

Încerc să mă trezescdar simt caldura ta învă-luindu-mă şi visul nuvrea să se curme...

Un pescărus rebel se-nvârte-n zbor deasupramării, căutându-şi parcă

loc de popas pe-ntinde-rea albastră… privescspre el şi mă îndreptuşor spre ţarm, aş vreasă-mi ducă răvăşirea cuzborul lui odată, de-parte, departe, de-parte... Dar mă salutăgraţios şi lin bătând dinaripi, parcă-mi şopteştepe limba lui, zâmbindu-mi cu condescendenţă:

„femeie, ţi se întâm-plă asta doar atunci,când sufletul ţi-o ia'naintea minţii...” şi s-apierdut în zare….

Poeme estivale

GeorgetaResteman


Radu Mihai CrişanTot ce luaţi voi în plus

peste ceea ce fac în adevărpreţioasele voastre serviciise repărţeşte asupra locui-torilor Ţării, cu atâta se di-minuează greutatea pâiniisăracului şi de-aceea, înurma odioasei domina-ţiuni a aşa-numitelorvoastre principii, mizeriase urcă în oraşe şi la ţară,din cauză că pentrumunca naţională ce vă în-treţine nu restituiţi nici unechivalent”.

De aceea, „oricât de pe-riculoase ar fi mişcările înadevăr politice, ele pot ficombătute cu succes, pecând ceea ce e mai greu decombătut sunt apetiturileradicale cari pretexteazăpolitica, apetituri cari con-tractează orice principiu şiorice atitudine, numai săfie satisfăcute”.

„Ştie modernul Erodotcâte familii erau sub MateiBasarab? 400.000, ceea cecorespunde cu o populaţiede 2 milioane şi mai bine.Bugetul ţării era de700.000 de galbeni, ceeace ar fi în moneta de azi81/2 milioane de franci,sumă fabuloasă pentrutimpul fanarioţilor; oştireaera de 100.000 până la150.000 de oameni. Pauldin Aleppo, martor ocular,spune că ţara e foarte des

(foarte dens n.n.) popu-lată, populaţiune imensă.De la două milioane popu-laţia scade sub fanarioţi la175.000 suflete“.

„Cauza căderii Dom-niei române(;) e că Dimi-trie Cantemir a încheiat cuPetru cel Mare fatalul tra-tat de alianţă de la Lusk şică spătarul Toma Canta-cuzin, în contra voinţeiDomnului său, a trecut cucălărimea în partea ruşi-lor, a împresurat Brăila, ceera cetate turcească, şi aluat-o cu asalt. Brânco-veanu, spăimântat defapta lui Toma Cantacu-zin, se retrage la Târgo-vişte şi se declară neutru.Petru cel Mare voieşte săspargă capul trimisului luiVodă, lucru de care-l îm-piedică Cantemir.

Nu tăgăduim complici-tatea Cantacuzinilor lamoartea tragică a Domnu-lui, dar complicitatea bo-ierilor în genere o negăm.Vodă era din nenorocire laBucureşti, nu la Târgo-vişte. Un corp de armatăturcesc stătea la Giurgiu,gata să treacă totul prinsabie. Mustafa Aga le de-clară boierilor că sunt res-ponsabili pentru Brânco -veanu, iar pe negustori îifăcu responsabili pentruboieri. Cantacuzineştii şi-au expiat greu complicita-tea lor. E adevărat căurmară pe tron pentruprea puţin timp, dar plă-tiră cu capetele ambiţialor. De origine din Franţa,

rămaşi în urma Cruciate-lor în Constantinopol,unde-au ajuns la cele maiînalte demnităţi, reduşisub turci la treapta de ne-gustori, Cantacuzineştii aupribegit de timpuriu înRomânia. Încuscrindu-secu familia străveche a Ba-sarabilor, au adus pieireaacesteia şi pieirea ţării”.

„Şi oare nu înjosire estecând mâinile unor ne-vrednici turbură până şicenuşa unui sfânt cum eraMatei Basarab? Cu ochiilui Paul din Aleppo îlvedem pe bătrânul Domnjucându-se cu copiii de pestradă şi aruncându-lebani din balconul Curţiidin Târgovişte, cu aceştiochi îl vedem în sala ceamare a palatului, cu faţabătrână descoperită şi cuochii închişi, îmbrăcat înhaine regale cu nasturi deaur şi blănite cu samur, iarde la cap până la picioareun giulgiu subţire de mă-tase albă c-o mare crucede aur. Patriarhul Anti-ohiei - un arab - citea ru-găciunile mortuare sublumina făcliilor mari deceară. Om care nu ştiusealtă limbă decât cea româ-nească, om de-o nepil-duită vitejie personală şide-un nepilduit patrio-tism. Căci iată cuvintele is-călite, ba rostite poate deel: Se întâmplă de stăturămitropoliţi şi domnitoriţării oameni străini nouă,nu cu legea sfântă, ci cuneamul, cu limba şi cu nă-

ravele cele rele, adicăgreci; cari, după ce nu seîndurară nici se leneviră apune jos obiceiurile celebune, bătrâne ale ţării,pentru care stricăciune aobiceiurilor curând le fu aaduce şi ţara la risipiredesăvârşită şi la pustiire…De care lucru bine venisevremea cuvântului luiDavid, sfânt proroc şi îm-părat, a-l zicere şi noi cupuţintel mai schimbându-l: Doamne, veniră străiniiîn moşia noastră şi-şispurcară mâinile lor cumite şi îndrăzniră vinde şicârciumări sfintele taine şia goni pe moşneni, şi întrudele şi ostenelele lor abăga pe străini”.

„Dacă(;) vom fi sau nusiliţi a ne pronunţa într-unmoment dat pentru sferade putere a unuia dintremarii noştri vecini, iată ochestiune care se poateprezenta conştiinţei orică-rui om politic şi, supusă odată aparatului gândirii, se-nţelege că trebuie să culmi-neze sau într-o afirmaresau într-o negare sau, înfine, în renunţarea scepticăde a da de pe acum solu-ţiune unei cestiuni la caremotivele pro şi contra şi-arţinea cumpăna. Dacă ne-am închipui naţiunea în-treagă concentrată oare -cum într-un singur om,într-o singură conştiinţăindividuală, am vedea căîn momentele actuale aceaconştiinţă ar fi nedetermi-nată şi turbure. Va urma

„Înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea claselor productive, iată răulorganic, în contra căruia o organizare bună trebuie să găsească remedii.“

Testamentul politic allui Mihai Eminescu (16)


DanielCristea-Enache

REGULAMENTULFESTIVALULUI

INTERNAŢIONALDE POEZIE ŞI

EPIGRAME „ROMEO ŞI JULIETA

LA MIZIL” Ediţia a V-a,

2011-2012 FĂRĂ TAXĂ!

SECŢIUNILECONCURSULUI:

POEZIE – maxim patru poezii EPIGRAME – maxim patru epi-grame La concurs pot participa tinerii ro-mâni de… orice vârstă şi de pretu-tindeni !!! ÎNSCRIERE: 25.08.2011– 30.122011.

Înscrierea se face pe www.romeoju-lietalamizil.ro sau prin poştă, peadresa liceului: prof. Laurenţiu Bă-dicioiu, Liceul Teoretic „Grigore To-cilescu”, str. N.Bălcescu, nr.131,

Mizil, Prahova, cod 105800, cumenţiunea: pentru „Romeo şi Ju-lieta la Mizil”, ed. a V-a.

PREMII TOTALE:4000 DE LEI

Toţi participanţii şi profesorii în-drumători primesc diplome şi ade-verinţe de participare. Dupăpremiere edităm Antologia cu tex-tele selectate ale concursului şi o tri-mitem prin poştă celor selectaţi dejuriul festivalului. Tema impusă - MIZILUL - estepentru o singură epigramă.Sugestii beletristice: GeoBogza, 175 de minute la Mizil, I. L.Caragiale, O zi solemnă, GeorgeRanetti, Romeo şi Julieta la Mizil.Textele menţionate sunt pewww.romeojulietalmizil.ro Celelalte trei epigrame au teme li-bere. Textele nu trebuie să fi fostpublicate până la data premierii,adică 30.01.2012. Un motto tre-buie adăugat în FIŞA DE ÎN-SCRIERE pentru ca, numaiulterior jurizării, concurentul săpoată fi identificat. Precizăm că, pentru cei care nu auinternet, materialele pot fi trimiseprin poştă (adresa este menţio-nată mai sus), semnate cu un

motto, în acelaşi plic introdu-cându-se încă un plic închis, pecare va fi scris acelaşi motto, în in-teriorul căruia va fi fişa de în-scriere Aceasta conţine adresa,telefonul, ocupaţia şi CNP-ul par-ticipantului. Jurizarea în ianuarie 2011; premie-rea pe 30.01.2011, la Mizil, în Sala deFestivităţi a Liceului „Grigore Toci-lescu”.

COMPONENŢA JURIULUI: Prof. univ. dr. ing. CorneliuBerbente – vicepreşedinteleClubului „Cincinat Pavelescu” Corneliu Leu - prozator şi jur-nalist, administrator al portaluluicultural www.cartesiarte.ro Conf. univ. dr. Daniel CristeaEnache - critic literar, scriitor Emil Proşcan - primarul oraşu-lui Mizil, scriitor Ioan Toderaşcu - epigramist Ion Busuioc - epigramist Nicolae Dragoş - scriitor Prof. univ. dr. Titus Constan-tin Vîjeu - critic de artă, scriitor

Coordonator proiect: prof.Laurenţiu Bădicioiu,tel.0744438247, e-mail: badi-cioiu_laurentiu@ yahoo.frwww.romeojulietalamizil.ro

„Departe de a avea un iz provincial, cu veleitari şi mediocri-tăţi, manifestarea aceasta cultural-competiţională respiră va-loare, originalitate, talent individual. Participanţii (fie ei tinerimaturi ori bătrâni cu vitalitate) au şansa lor; iar scriitorii buni,indiferent de generaţie, sunt miza noastră. Mă refer în special lasecţiunea poemelor de dragoste, de un foarte bun nivel în an-samblu, şi cu câteva individualităţi poetice deja conturate. Amcitit cu reala surpriză şi cu efectiva încântare texte publicabile înorice publicaţie culturala centrală. Literatura actuală, scrisă deoameni tineri şi foarte tineri, dă semne de vitalitate (şi) la Mizil.Felicitări aşadar participanţilor şi organizatorilor, cu o menţiunespecială pentru sufletul manifestării: Laurenţiu Bădicioiu.”

„Mizilul!... Aşezată la poaleleTohanilor, celebre podgorii,această urbe - o grădină - se răs-faţă cu multă cochetărie pe opajişte plană, asupra căreia batesoarele în plin de cum răsare şipână apune, iarna şi vara. Rarse găseşte o panoramă aşa deplăcută şi atât de luminată: lamiazănoapte, trâmba podgorii-lor aci aproape, şi mai sus, îndepărtare, treptele din ce în cemai azurii ale Carpaţilor; lamiazăzi, câmpia vastă, care se-ntinde, uşor povârnită, până de-parte-n Dunăre. La spate, ceadin urmă treaptă a munţilor; înfaţă, neţărmurita zare a câm-piei. Se poate zice că Miziluleste poarta Bărăganului.” I.L.Caragiale, O zi solemnă

Invitatie la inscriere

Festivalul Internaţional„Romeo şi Julieta La Mizil“

L. C.

Manifestarea culturală „Toamna literară pietro-şiţeană“ a fost iniţiată de către poeţii Ion Iancu Vale,Mihail I. Vlad, care solicitând sprijinul Fundaţiei„Renaşterea Pietroşiţei Ruralia“, respectiv prof. dr.Radu Negoescu, a prins contur şi miez.

Astfe, la data de 19 septembrie 2004 a avut loc laPietroşiţa prima ediţie a acestei acţiuni (vezi facsi-mil) şi care de-a lungul celor 7 prezentări de pânăacum a adunat în jurul său multe nume de creatori,

unele dintre ele celebre în arealul literar artisticdâmboviţan, dar şi naţional.

Începând de anul acesta, având în vedere că ma-rele nostru prieten şi mentor (de 40 de ani pietroşi-ţean prin adopţiune) a plecat pe coordonate stelare,manifestarea noastră va purta titulatura de Festiva-lul „Toamna literară Mircea Horia Simionescu“.

În consecinţă, ne propunem ca în continuare,pentru a cinsti numele Marelui Scriitor, să facem dinToamna literară o „lucrare“ pe măsura titlului ce deacum îl poartă.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!


La Biblioteca Jude-ţeană „Ion Heliade Rădu-lescu“, a avut loc marţi,20 septembrie 2011, uneveniment de excepţie.Acest lucru s-a constituitprin dubla lansare decarte făcută de către Oc-tavian Sărbătoare, scrii-tor român din Sydney, şiAtena Gabriela Stoichiţă,din Târgovişte.

Remarcabilul scriitoraustralian şi-a prezentat

noile sale cărţi, „Pe calealui Zamolxe“ şi trilogia„Viaţa lui Zamolxe“(„Trezirea străbunilor“,„Renaşterea neamuluiromânesc“ şi „Vieţi în foc

şi piatră“), iar tânărascriitoare dâmboviţeanăa lansat volumul deproză „Fluturi şi Cho-pin“. Cărţile au fost reali-zate de editura

„Sărbătoare Publica-tions“ din Sydney.

Numerosul publicprezent, format din elevişi intelectuali ai Cetăţii,incitaţi de generoaselesubiecte ale volumelorlansate, s-au antrenatîntr-un alert şi instructivdialog, marcat de o pu-ternică şi autentică în-cărcătură de trăire şispirit româneşti.

A consemnat IIV

Târgovişte

Dublă lansare de cartela Biblioteca Judeţeană

Pietroşiţa

„Toamna literară Mircea Horia Simionescu“

Atena Gabriela Stoichiţă, Octavian Sărbătoare,prof. Carmen Vădan, prof. dr. George Coandă


Cărţi noi în bibliotecarevistei Climate literare

46 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/46.pdf · George Bacovia Poeme 4...

Documents

Transcript of 46 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/46.pdf · George Bacovia Poeme 4...