Cu ocazia Mărţişorului şi a zilei de 8 Martie,urăm doamnelor şi domnişoarelor,colaboratoare şi cititoare ale revistei

«Climate literare» cele mai calde şi sincere urăride sănătate, noroc şi inspiraţie. LA MULŢI ANI!

Suflarea VântuluiNebun a adus cu sinesetea de sânge fierbinte şia făcut pe mulţi muritori săse înfrupte fără raţiune dinambrozia vecurilor de peurmă. Revoltat, VeşniculUmblător, şi-a înfipt sabiasa ageră de cezar în văz-duhul otrăvit, împroşcândfulgere nepărtinitoare ceau pârjolit suflareasuprasaturată de minci-ună, ipocizie şi ură. A stri-

gat, vestind moartea tu-turor, a celor fără limită şiinutili. S-a scufundat apoiîn valurile imense aleapelor ce acopereau pă-cate ancestrale şi neis-păşite, purificându-le.Aruncat la ţărm, viu şinevătămat, el şi-a îndrep-tat privirea spre pădureade inimi, ce implorauumile clemenţă şi iertareÎntunericului Alb, glacial şiimpenetrabil.

A descoperit, aştep-tându-l, solitară, pe Fe-meia Ultima. A sărutat-o şia îmbrăţişat-o, bu-curându-se de trupul eiîncântător şi curat dezeiţă. Înţelegând că Fe-meia e sora lui şi că rostullui s-a încheiat, şi-a ră-sucit în pântece sabia luiîmpărătească, nu înainteînsă de a-i înmâna Cheiaiubirii absolute.

Rămânând din nou

singură, Femeia, a plecatla drum spre NouaCetate, unde trebuia să-şigăsească un loc potrivitpentru a naşte un alt dum-nezeu, adică Pe Cel ce nufusese încă prevestit şi decare nu se vorbise nimicniciodată.

Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Anul 3 � NR. 17 � martie 2009

F o a i e p e n t r u m i n t e ş i i n i m ă , o a b l ă ş i n e a t â r n a t ă

Director: Ion Iancu Vale

Text despre Veşnicul Umblătorşi Femeia Ultima

AnaZegrean

Taină şicuvânt

Din

SU

MA

R

pag. 9

Ion-Iancu VALE

pag. 12Bineleşi răul

pag. 15

Un Richard al III-lea alvremurilor noastre

Calul, un animalputernic,înţelept şi util

Prozeghilotinate pag. 7 pag. 19

Interferenţe lirice în rostirea poetică

pag. 14

pag. 18

Poetul luniimartie:

2 martie 20092

L i t e r a t u r ă ş i a t i t u d i n e

Din

bib

lio

teca r

evis

tei

“Cli

mate

lit

era

re”Protocronismul (5)

Nimic nu e mai urâtă, nimicmai prigonită şi mai lovită decâtdragostea supremă de româ -nism. O viaţă întreagă de luptăînseamnă o viaţă întreagă desângerări. Nu s-a închis bine orană şi alta se cască mai adâncîn făptura ta morală. A cui esteaceastă ţară şi care e destinul eică românii, care se ridică pânăla conştiinţa superioară a uneimisiuni româneşti sunt izolaţi canişte nelegiuiţi şi arătaţi cu dege-tul ca nişte năuci? În Româniatrăieşte bine numai cine facetranzacţii cu străinismul. ÎnRomânia duce existenţămucenicească numai cine, re-fuzând aceste tranzacţii,pulsează în ritmul sângeluiacestui neam nenorocit. Un Băl-cescu a trebuit să moară ofticosîn exil. Un Kogălniceanu, unAlecsandri au trebuit săpribegească peste hotare. UnEminescu a dus o viaţă de mar-tir şi a murit părăsit şi nebun. UnN. Paulescu a fost boicotat toatăviaţa, în primul rând de colegiisăi de la medicină. Un N. Iorgaa fost declarat nebun în anii săide superb naţionalism. Un A. C.Cuza a trebuit să treacă printr-omie de injurii şi prin purgatoriulunei mari înscenări juridice,acuzat de plagiat de către unarmean iudaizat, care nucunoştea nici limba din carepretindea că profesorul ieşeanar fi plagiat. O formidabilă acţi-une de compromitere se orga-nizează imediat în jurul uneipersonalităţi, din moment ce eadevine motor moral sau ideo-logic al românismului. Să nu maivorbim de cei exterminaţi fiz-iceşte. Constatările acestea ducla una şi aceeaşi concluzie: căpătura noastră conducătoare ecoruptă până în măduvaoaselor. În suprastratul con-ducător s-a încuibat un viruspermanent, care roade energiamorală a mai tuturor celor carese ridică sus. E adevărat căacest suprastrat a fost alcătuitmultă vreme din scursura Lev-antului. Seminţia ceea a dis-părut, dar virusul a rămas.Optimiştii au sperat că forţeleridicate din sănătatea ţără neas -că vor schimba faţa lucrurilor cuvigoarea lor morală, proaspătă.

Dar s-au înşelat. Am urmărit anide zile procesul de transformarea naţional-ţă ră niş tilor, bunăoară.Oameni ridicaţi din popor în ceamai mare parte, fii şi nepoţi deţărani. Avalanşa lor în loc săschimbe faţa morală a statului asfârşit printr-o asimilare a oame-nilor acestora în structuracoruptă a statului. Din exponenţiai ţărănimii, au devenit uzurpa-tori şi duşmani ai românismului.Pentru oameni de felul acestora,drumul puterii duce prin com-plicitatea cu străinismul parazi-tar. A conduce România însensul curent presupunecondiţia prealabilă de a trăda.Politicianul se simte puternicnumai în actul de prigonire aromânismului şi înţelept numaiîn lepădarea de specificul spiri-tual al strămoşilor lui. Românideromânizaţi, - iată ce sunt înmajoritatea lor conducătoriinoştri politici. (S.n.). Puşi în faţanaţionalismului, au imediat sen-timentul intim al propriei lor turpi-tudini şi ca să se elibereze deaceastă stare sufletească, îlprigonesc cu zvăpăială de apos-taţi. Căci numai apostaziacunoaşte înverşunarea nimici-toare împotriva credinţeipărăsite şi numai trădarea ali-mentează ura împotriva celortrădaţi. Prigonitorii naţionalismu-lui sunt unelte ale străinismuluiîmpotriva propriului lor neam”.

Acest citat, de observaţie ge-nială, rezumă acut o parte a prob-lematicii prezentei cărţi. Reacţiaantiprotocronistă, dincolo de nar-cisismele de grup, face parte dinistoria apostaziei furibunde îm-potriva naţionalismului organicromânesc. Această apostazie,supravie ţui toare Levantului, neurmăreşte de cel puţin două sec-ole. Ea se manifestă şi în cele maiinsignifiante lucruri. De pildă, înpopularizarea a ceea ce vine din-spre minoritari şi ignorareaceleilalte părţi. Ion I. Cantacuzinoobserva, de pildă, în nr. din oc-tom brie-februarie, 1934, al revis-tei Criterion, privitor la un romanmediocru (apărut în 70 000 de ex-emplare), Apărarea are cuvântul,de Petre Bellu: „N-am înţeles însăde ce editorul acestei cărţi (saualţii) nu mobilizează aceleaşivaste mijloace şi pentru o cartebună, de un debutant român.Căci substanţa cărţii, în speţă, nudetermină cu nimic succesul ei”.

Din contră, când apare unautor care gândeşte în ecuaţienaţională, toate forţele se în-dreaptă împotriva lui. Mă gân-desc, bunăoară, la apariţia lui IlieBădescu în sociologia româ -nească. Întâmplător, cărţile luiIlie Bădescu veneau în spiritulteoriei lui Edgar Papu, realizândo sinteză între sincronism şi pro-tocronism. În loc de o discuţiecivilizată în jurul cărţii sale dedebut, autorul a fost „desfiinţat”de formatorii de opinie culturalăai vremii (Z. Ornea, N.

Manolescu ş.a.). La prima sa ve -ni re în România, după 1989,uni versitarul Viorel Roman, de laBremen, mărturisea într-un dia-log cu Andrei Pippidi, găzduit dere vista 22, că a venit în ţară să-lcu noască, în primul rând, pe so-ci ologul Ilie Bădescu, despre ca -re a auzit că este un discipole minent al lui H. H. Stahl. Nicivor bă de aşa ceva, i-a replicatisto ricul, acest Bădescu nu me --rită nici o atenţie! Argumentul:ade renţa la protocronismul…cea uşist! În schimb, un eseist cucel puţin o clasă sub vigoareagân dirii lui Ilie Bădescu, H.R.Patapievici, a fost făcut, în câţivaani o vedetă a filosofiei contem-po rane pentru ca idiosincrasiilesale antieminesciene şi antina -ţionale să poată avea „greutate”.

Asimilarea teoriei lui EdgarPapu cu ideologia oficială a par-tidului comunist s-a produs pefilieră minoritară, în ţară şi înstrăinătate. Prima carte antipro-tocronistă, după cum precizam,s-a publicat în Statele Unite, decătre Katherine Verdery. Imag-inea va fi preluată de diverşi is-torici şi ideologi din ţară şi dinstrăinătate. După Catherine Du-randin, protocronismul ar fi oculme a izolării culturii româneştiîn context universal, într-un soide trufie megalomanică: „Ideeacentrală este negarea influ-enţelor exterioare, în special ainfluenţelor occidentale. Româ-nia, dimpotrivă, ar fi anticipatcreaţiile occidentale. Atacu-rilelui Papu sunt îndreptate îm-potriva intelectualilor carealeargă după modele şiaprecierile Vestului, împotrivaurmaşilor lui Lovinescu. Lu-crarea lui Papu este un ecou alpoziţiilor lui Ceauşescu, care serevoltă în 1972 împotriva tend-inţelor de supraevaluare a ceeace vine din străinătate, contra at-itudinii servile în faţa producţiilordin străinătate”8. Şi autoareacontinuă şirul de mistificări,cunoscând faptele doar prin in-termediul opiniilor ostile ideiinaţionale. Se reproşează pro-tocronismului că ar fi „optimist”în legătură cu forţele creatoareale naţiunii, că ar fi fost distrugă-tor ai „disidenţei”, mai mult, că„îmbină apărarea tradiţiei popu-lare cu ordinea Revoluţiei şi urafaţă de elite”. Uniunile de creaţiear fi fost opera protocroniştilor,încăpute pe mâna lor spre a fiadministrate şi prin intermediulcărora ar fi acces la privilegii,premii, edituri etc. Ca o culme adezastrului, „Protocroniştii înţe-leg să acapareze terenul în ben-eficiul şi prin intermediul uneirestructurări ideologice: şovin-ism, autarhie, mobilizare antioc-cidentală, discursul lor fiind înconformitate cu conducereapolitică”.

TheodorCodreanu

Pagin\ realizat\ de

Horia MITREA

La ANIVERSARECu ocazia zilei sale

de naştere (15 martie1941), urăm colabo-ratorului nostru EmilPerşa din Cluj-Napoca multă sănă-tate şi forţă creativăîn continuare.

La Mulţi Ani!

La paşa vine un arab,Cu ochii stinşi, cu graiul slab.- "Sunt, paşă, neam de beduin,Şi de la Bab-el-Manteb vinSă vând pe El-Zorab.

Arabii toţi răsar din cort,Să-mi vadă roibul, când îl portŞi-l joc în frâu şi-l las în trap!Mi-e drag ca ochii mei din capŞi nu l-aş da nici mort.

Dar trei copii de foame-mi mor!Uscat e cerul gurii lor;Şi de amar îndelungat,Nevestei mele i-a secatAl laptelui izvor!

Ai mei pierduţi sunt, paşă, toţi:O, mântuie-i, de vrei, că poţi!Dă-mi bani pe cal! Că sunt sărac!Dă-mi bani! Dacă-l găseşti pe plac,Dă-mi numai cât socoţi!

El poartă calul, dând ocol,În trap grăbit, în pas domol,Şi ochii paşei mari s-aprind;Cărunta-i barbă netezindStă mut, de suflet gol.

- "O mie de ţechini primeşti?- "O, paşă, cât de darnic eşti!Mai mult decât în visul meu!Să-ţi răsplătească Dumnezeu,Aşa cum îmi plăteşti!

Arabul ia, cu ochii plini

De zâmbet, mia de ţechini -De-acum, de-acum ei sunt scăpaţi,De-acum vor fi şi ei bogaţi,N-or cere la străini!

Nu vor trăi sub cort în fum,Nu-i vor cerşi copiii-n drum,Nevasta lui se va-ntrema;Şi vor avea şi ei ce daSăracilor de-acum! -

El strânge banii mai cu foc,Şi pleacă, beat de mult noroc,Şi-aleargă dus d-un singur gând,Deodată însă, tremurând,Se-ntoarce, stă pe loc.

Se uită lung la bani, şi palSe clatină, ca dus de-un val,Apoi la cal priveşte drept;Cu paşii rari, cu fruntea-n piept,S-apropie de cal.

Cuprinde gâtul lui plângândŞi-n aspra-i coamă îngropândObrajii palizi: - "Pui de leu,Suspină trist. Odorul meu,Tu ştii că eu te vând!

Copiii mei nu s-or jucaMai mult cu frunze-n coama ta,Nu te-or petrece la izvor:De-acum smochini, din mâna lor,Ei n-or avea cui da!

Ei nu vor mai ieşi cu dragSă-ntindă mâinile din prag,Să-i iau cu mine-n şea pe rând!Ei nu vor mai ieşi râzândÎn calea mea şirag!

Copiii mei cum să-i îmbunNevestei mele ce să-i spun,Când va-ntreba de El-ZorabVa râde-ntregul neam arab

De bietul Ben-Ardun!

Raira, tu, nevasta mea,Pe El-Zorab nu-l vei vedeaDe-acum, urmându-te la pas,Nici în genunchi la al tău glasEl nu va mai cădea!

Pe-Ardun al tău, pe Ben-Ardun,N-ai să-l mai vezi în zbor nebunPe urma unui şoim uşorCa să-ţi împuşte şoimu-n zbor;Nu-i vei pofti: Drum bun!

Nu vei zâmbi, cum saltă-n vântArdun al tău în alb vestmânt;Şi ca să simţi sosirea luiMai mult de-acum tu n-o să puiUrechea la pământ!

O, calul meu! Tu, fala mea,De-acum eu nu te voi vedeaCum ţii tu nările-n pământŞi coada ta fuior în vânt,În zbor de rândunea!

Cum mesteci spuma albă-n frâu,Cum joci al coamei galben râu.Cum iei pământul în galopŞi cum te-aşterni ca un potopDe trăsnete-n pustiu!

Ştia pustiul de noi doiŞi zarea se-ngrozea de noi -Şi tu de-acum al cui vei fi?Şi cine te va mai scutiDe vânturi şi de ploi?

Nu vor grăi cu tine blând,Te-or înjura cu toţi pe rândŞi te vor bate,-odorul meu,Şi te-or purta şi mult, şi greu;Lăsa-te-vor flămând!

Şi te vor bate,-odorul meu,Să mori tu, cel crescut de noi!...

Ia-ţi banii, paşă! Sunt sărac,Dar fără cal eu ce să fac:Dă-mi calul înapoi!

Se-ncruntă paşa: - "Eşti nebun?Voieşti pe ianiceri să-i punSă te de-a câinilor? Aşa!E calul meu, şi n-aşteptaDe două ori să-ţi spun!

- Al tău? Acel care-l crescuIubindu-l, cine-i: eu ori tu?De dreapta cui ascultă el,Din leu turbat făcându-l miel?Al tău? O, paşă, nu!

Al meu e! Pentru calul meuMă prind de piept cu Dumnezeu -Ai inimă! Tu poţi să aiMai vrednici şi mai mândri cai,Dar eu, stăpâne, eu?

Întreagă mila ta o cer!Alah e drept şi-Alah din cerVa judeca ce-i între noi,Că mă răpeşti şi mă despoi,M-arunci pe drum să pier.

Şi lumea te va blestema,Că-i blestem făptuirea ta!Voi merge, paşă, să cerşesc,Dar mila voastră n-o primesc -Ce bine-mi poţi tu da?

Dă paşa semn. - "Să-l dezbrăcaţiŞi binele în vergi i-l daţi!Sar eunucii, vin, îl prind -Se-ntoarce-arabul răsărindCu ochii îngheţaţi...

El scoate grabnic un pumnal,Şi-un val de sânge, roşu valDe sânge cald a izvorâtDin nobil-încomatul gât,Şi cade mortul cal.

Stă paşa beat, cu ochi topiţi,Se trag spahiii-ncremeniţi.Şi-arabul, în genunchi plecat,Sărută sângele-nchegatPe ochii-nţepeniţi.

Să-ntoarce-apoi cu ochi păgâniŞi-aruncă fierul crunt din mâini:- "Te-or răzbuna copiii mei!Şi-acum mă taie, dacă vrei,Şi-aruncă-mă la câini!

Locuinţa mea de vară E la ţară...Acolo era să mor De urât şi de-ntristareBeat de soareŞi pârlit îngrozitor!

Acolo, când n-are treabă, Orice babăEste medic comunal. Viaţa ce aci palpităE lipsităDe confort occidental.

Nu exista berărie, Nici regie...Doar un hoţ de cârciumar Care are marfa proastăŞi-o nevastă Ce se ţine c-un jândar'.

Când te duci pe drumul mare

La plimbareEste praf de nu te vezi: Trec, mişcând domol din coadă,Spre livadăAle satului cirezi.

Şi te poartă sub escortăO cohortăDe ţânţari subţiri la glas, Înzestraţi la cap cu-o sculăMinusculă,Cu pretenţie de nas...

Când se ia câte-o măsură,Lumea-njurăPe agentul sanitarŞi-l întreabă fără noimă:"CE-AI CU NOI, MĂ?PENTRU CE SĂ DĂM CU VAR?"

Ale satului mari feteFără ghete

Ies la garduri pe-nserat... (Am vazut aci-ntr-o noapteNişte fapteCare m-au scandalizat!)

Dar în zori încep cocoşiiPăcătoşii,Că să facă iar scandal, Să te sături de viaţaŞi dulceaţaTraiului patriarhal!

De-aia zic eu, prin urmare,Vorbă mare:Că de-acuma, să mă tai,Nu-mi mai treb'e altă cură În naturăSă mă duceţi cu alai!

Meargă pictorii la ţarăCa să piară De căldură şi de praf! Mie daţi-mi străzi pavate,Măturate,Daţi-mi cinematograf!

Daţi-mi, daţi-mi strada-ngustă

Unde gustăOmul viaţa mai din plin,Cu trăsuri, femei cochete Şi cu fete Încălţate cel puţin!

3martie 2009 3

P o e z i a v i e ţ i i , p o e z i a m o r ţ i i

George Coşbuc

El-Zorab

Vara la ţarăGeorge Topârceanu

„Obsesia unui proces este un ex-cepţional roman psihologic şi dedragoste, întâmplările analizate şi re-date cu extrem de multădelicateţe;este obsesia unui vis frumosal scriitoarei, care a alergat câţiva anibuni până l-a văzut realizat. Săsperăm că fântâna cu apă vie, din carea gustat acum, doamna Hâncu nu varămâne o himeră ce-i va hrăni exis-tenţa, cum se destăimuie eroina în fi-nalul romanului (Ioan Popescu) pecoperta a patra.

Un acut simţ al realului asumat oface pe prozatoarea Ana Hâncu să în-făţi¬şeze cu sensibilitate, printr-o anal-iză minuţioasă, trăirile sufleteşti alepersonajelor. Ea construieşte pentrufiecare moment petrecut aievea,temelia unui convingător şi verosimilimodel epic. Acţiunea este densă,di-

namică, dialogul viu, firesc, credibil.Povestind cu talent întâmplări vizual-izate - aproape filmic - dintr-o etapădramatică a vieţii ei, scriitoarea AnaHâncu ştie să observe - procesul -complicat, uneori ambiguu al modi-ficărilor în mentalitate, acceptând ges-tul opţiunii asupra acelor situaţii caresolicită din partea eroilor cărţii destulde multă atenţie. Autenticităţii şi puteriipersuasive de observaţie li se adaugă- în planul scriiturii - cursivitatea dia-logurilor şi adecvarea stilistică. Aşadar,romanul -obsesia unui proces - ur-măreşte starea de tensiune iscată şise desfăşoară ca un protest împotrivaviolenţei şi ca pledoarie: pentru calmaconvieţuire a oamenilor. Îndârjirea -aproape dureroasă de a trece prin în-tâmplări temperamentale, întârziindu-le răspunsul, inversându-le sensul,

într-o aparenţă de joc sublimat-efect alînstrăinării de sine ori al căutăriicunoaşterii de sine, sau al unei pre-mature dislocări interioare, se înfruntăaici cu bucuria de a trai, de a primi cre-ator şi de a înmulţi rodnic înţelesurilesubtile, subsidiare şi tainice ale exis-tenţei.

De oriunde aia citi, nu se poate sănu observăm în acest roman, consis-tenţa ideatică a temelor întreţesute înplinătatea atmosferei epice şi nu în ul-timul rând, pregnanţa prozodică a dis-cursului narativ. „Drumul spre casăpărea o întoarcere din viitor. Îi dădeao viziune stranie asupra vieţii sale. Ar fipreferat trecutul şi totul să se opreascăînainte de a o întâlni pe Alina, sau maidegrabă, înainte de momentul decisiv- dominarea împotriva voinţei. îl iritapropria-i laşitate, neputinţa regăsirii.

Pusese asaltatul, preferatul, alintatulatâtor femei. Care din ele meritasetimpul pierdut? Lipsite de scrupule,doar interesante? Dar el cu ce era maibun? EI cum fusese?... Alina varămâne singura, excepţie din viaţa lui.Se purtase cu ea ca un ticălos.Poatecă o merita pe Lelia. Ou ce era maibun decât ea? Era mai curat, mai cin-stit. El nu-şi vânduse trupul. Atât îlîneca o silă de ei şi de toate. Cum de-şi irosise atâţia ani în compromisuri şi-n incertitudini? Pe cine regreta? A iubitpe cineva cu adevărat? Dar pe el cineîl Iubeşte, Alina? I-a impus Iubirea, s-aînfipt ca o suliţă otrăvită în sufletul ei.Era singura pe care nu trebuia s-orănească.De cine a fugit ca un laş, decine a vrut să scape, de ea sau desine. Parcă ar fi dedublarea sinelui pecare bine morţiş să-l distrugă".

Ana Hâncu � Obsesia unui proces � Editura Karta-Graphic � Ploie[ti � 2008

4 martie 20094

Cronică l i terară

Poezia din acest volum este în-noită şi se reaşează în planul expre-siei poetice din punct de vederetematic şi ideatic în excepţionala ca-pacitate de a releva imaginea versu-lui care se transformă într-unreceptacol al cunoaşterii. Aceastăidee să nu-i zic temă în poezia Con-stantei Buzea (născută la 31 martie1941 în Bucureşti) capătă formediferite întru evidenţierea intimităţii,voluptatea aşteptării, frenezia îm-plinirii erotice, dezamăgirea, durerea,iar - planta memoria - marchează îm-pliniri metaforice deosebite, remar-când ceea ce criticul literar Dan C.Mihăilescu numea pe drept cuvânt„extrema diversitate a formulelor

lirice” Aferom. „în numele tău/în nu-mele însinguratului de viu/învie cu-vântul/eu în minune crezând/intru încer împinsă de toate/ cuvinteleameninţate/dar doamne vădlimpede/prăvălindu-se printre nori/şarpele şi pasarea-liră în zale/sugru-mată piere/între coastele tale/priv-eliştea castă/în vreme ce tu/vacarmîmi strecori în auz/şi răguşit îmiceri/să trimit/spre capătul lumiipâine/albastră”. (pag. 80) O conştiinţămereu atinsă de iluminarea ceizvorăşte din marele şi inevitabilulmister al creaţiei are poeta ConstanţaBuzea, preocupată să utilizeze in-strumentele poetice divers şi eficient,fie în mod tradiţional, atunci cândscrie în vers clasic şi anume sonete,fie modern precum în cazul de faţă„iubind/mă înec în polen/şi în lacrimacâinelui/iubind mă petrec ţoriaprin/liniştea de plumb alb/a mielului/fericită colină sunt/trup fericit/ sfânt caiarba mormintelor/celor de douăori/îngropaţi/dincolo de lumină

sunt/alte lumini/se-aude un plâns/printre vii/cel ce fuge/cu gâtul aple-cat/înainte/purtând între umerii lui/uncopil/nu poate fi decât/orb sufletulmeu însetat/cu poalavestmântului/plină de struguri/şifrunze...” (pag. 58) Atrasă de combi-naţii verbale ingenioase, de repetiţii,de ritmuri sacadate, îndrăzneţe şi lu-dice, de sonorităţi dezinvolte, Con-stanţa Buzea se împacă între douălaturi ale naturii sale: una deadâncime a fiorului existenţial,cealaltă de modalitatea instrumental-istă, discernând în ambe¬le un aerpragmatic, o luciditate combinatoriade mare rafinament.

„te întorci/cu mâinile una în alta/grele şl vii peste piept/trup gol/înpânza de in a cearşafului/abstractalunecând/ înec alb/în nostalgia dis-tanţei/ neîncăpătoare/tavanul pâlpâie/tu eşti izvorul acestui/fascicol deraze/ crezi în boală/în oboseală/de-finitiv/uiţi să respiri/refuzi să te miştiaşteptţi durerea/ea vine/o priveşti in-

tens/ca din abisul unei săli/şi ea îţicaută ochii/coşmar hipnotic nuvis/numai în somn se mai poate/darnu dormi/numai în somn câteodată/teridici/intri lent în cer.” (Odaia lapândă)

"Suprema Lumină, în creaţiadoamnei Cezarina Adamescu, ne dăuneori răgaz, se ascunde pentru arămâne singuri cu Dumnezeu, pentrua nu mai vedea ceea ce e rău. Cuvin-tele răsărite întru slujirea Luminii seînlănţuie în dansul aducător de linişteşi pace în sufletul cititorului, neocol-ind. însă, atunci când e cazul, reali-tatea pământeană, ţipând înîntuneric, cu strigăt dureros deuman”. (Smeri Chvala)

În esenţă, - logodna mistică - e oabordare originală a stării de tip imnicîn poezie. Cezarina Adamescuporneşte de la concepţia afinităţilorcategoriale dintre mistic şi metafizic -mitul eternei-logdonei- stabilind para-

digmatic rânduielile primordiale: sin-gurătatea cosmică şi destinul creatoral omului.

„Ce de scântei/Aruncă luminileochilor mei/Mă doarg aerud/Mă doarelumina/Cu irizări albastre,/Luminaapei lucii, străvezii,/Lumina dinastre,/Din flacăra în pălălaie,/LuminaBălaie/A grâului dat în pârg/Pe carecu sârg/În doniţa palmelor/Mele oadun,/Lumina din ochi de lăstun,/Lu-mina din ochiul păunului,/înfoiat încoada-i rotată,/ Când vede păuniţămirată...” (p. 36) Alternând raportuldintre gândirea mistică şi prozodia se-mantică, Cezarina Adamescu con-stată în fluxul poetic că între celedouă linii de forţă, se personalizează

logosul şi în acelaşi timp, se meta-morfozează misterul. Ea ştie că -omul - e o fiinţă metaforică, de undemetafora - logodită-cu simbolul cul-minează în iubire şi mit; mitul în sinecapătă însă fiinţă odată cu viaţa po-emului însumat aici în 60 de pagini decarte.

„Pasageră,/Lumina trece oricebariera,/Trece prin zid/Pătrunde învid./ Am dorinţa să aflu/Lumina/Deunde survine fiinţa,/Luminişui fi-inţial/Din cel primordial,/Lichid amni-otic,/Esenţial,/Pe care alunecăm lavenire,/ în ţipătul sfâşietor/De iubire/Almamei născând/Un prunc de luminăflămând... (p. 15)

Sugestia acestui poem-fluviu con-

stă în faptul că se dezvoltă ontologic,luând - misterul - drept punct de ple-care dar şi de ajungere - pe căiledragostei -prin meditaţie, contem-plaţie şi viziune - în punctul propriu alsensului întrupărilor revelatoare.

„Odată, când se-nsera/Lumina măurmărea,/Aproape de asfinţit/M-afugărit/S-a ţinut scai de mine/Până m-am ascuns sub ruine./Până i-am in-trat sub piele/S-a ţinut pe urmeleracle,/S-a lipit de mine/Ca ostrăină/Până m-am făcut/Leoarcă delumină./Se revarsă, îmi şiroia/Dev-ersa,/Până se-nnoroia./ Voiam fărăpricină/Sa ma spăl cu lumină”. (p.60)

Victor Sterom

ConstanţaBuzea

Constan]a Buzea � Planta memoria � Editura Cartea Româneasc\ � Bucure[ti

Cezarina Adamescu � Logodn\ mistic\ � Editura Arionda � Gala]i � 2007 � prefa]\ de Emsric Ckvala

de Victor Sterom

55

Cronică l i terară

martie 2009

Dacă lumea ar curge toată printreoglinzi paralele singură¬tatea nu si-armai găsi locul în suflete si dicţionare, iarplecările sine-lui înspre oriundele lui,arpăstra etern speranţa într-o imagine deînto¬rs si de întregit «Dacă mânaîngerului nu ar mai cunoaşte rostulpietrei în jocul pruncilor dintâi ai lumii,iarpământul si-ar ţine respiraţia în luna flo-rilor de teamă să nu scuture pomii,semnar fi,că undeva între ste¬le, Dumnezeusurâde în oglinda universului, ase-muindu-şi liniştea cu cea a unui mânu-itor de cuvinte. Dar,ce mânuitor poate fiasemeni lui Dumnezeu cel darnic risipitîn oglinzile de carne si mers ale

lumii,astfel încât, istoria si timpul să-lscoată din rând si să-l arate cu degetul ?

Puiu V. Moiceanu, acest cuminte side oameni iubitor poet, vine înaintea citi-torilor de veche si rodnică înţelepciuneodihnind în patul cuvintelor alese,cudouă volume de versuri deodată, (alecâte-lea, oare?) „aripi de lumină si zbor”spunem noi, fix în anul de pomină 2008,musai, apărute sub sigla inspirată a Ed-iturii Muzeul Literaturii Române.CALEAŞCA CU PUPEZE si FAETONULCU GUŞTERI VERZI. Ambele volumesunt o demonstraţie de temeinică în-suşire a unei morale aproape fărăcusur,de care poetul face uz cu blânda-i înţelegere, îndemnând la cumpăt,cunoaştere si frumos: „Măreţia implică siriscuri/Aşa cum tăcerea dă fiori/Nu toţiajung pe piscuri/Usor urci şi greu co-bori.” (din poemul CUNUNI, vol.Caleaşca cu pupeze) Atent la nuanţe sistări comportamentale, acid si autoper-siflant cât încape, po¬etul se pune maiîntâi pe el în capul demersului liric, ast-fel încât, oricine aflându-l să se binecu-vânteze prin învecinare, tot printr-unsurâs regăsindu-se: „De când nod ştiusă desfac/Si tăcerea să descânt/Râsuluisă-i fac pe plac/Aleluia ştiu să cânt."(LUME) Poetul Puiu V.Moiceanu !Această enciclopedie a Bucureştilor dealtădată.tributar iubirii si legi-lor priete-niei până-n pânzele albe,anulând prinbuna-i dispoziţie si pro¬funzimea scrier-ilor lui orice părere de rău în urma tre-cerii printr-o lu¬me inevitabilă,mereucontrariantă si piezişă: „Răbdător născut

supus/ Eu alerg după noroc/Râs nu iaula preţ redus/Nu îmbăt cu busuioc.” (dinpoemul LEGĂMÂNT). Şarjele amicalede la finele volumului CaLEASCa CUPU¬PEZE, reclamă un spirit acid,epi-gramist pe dinlăuntru si pe dinafară,con¬taminând chiar poemele vecine,

atâta cât să nu le îmbolnăvească:„Băbuţa mea nu este babă/Si nu estecotoroanţă/Un canin ce stă să cadă/Amsă-l pun la use clanţă.” (pag. 71)

În FAETONUL CU GUŞTERI VERZI,poetul nu-si schimbă prea mult nici tim-brul,nici intenţiile, apăsând cantine ce-leasi claue si îndemnuri, certând Iu-mea,

(vorba lui Sorescu) pe sine însuşicertându-se,cu înţelegere : "De aş sti săar/As trage brazdă adâncă/Din cuvântsă fac hotar/Iar din lacri¬mă poruncă."(din poemul MULŢUMIRI) Osânda râsu-lui e tot câştigul unui spirit ale cărui în-demnuri s-au aşezat în cărţi pentruacum si mai târziu să umple golullacrimii în absenţa părerilor de rău: „Oa-menii sunt sen¬tinele/Guşteri verzi cuochi la pândă/Adun lacrimi saspele/Râsu ce-a ră-mas osândăo" ( dinpoemul BLESTEM ) Un vag ecou de re-grete gândite pe furiş,deschid o fantă însufletul poetului,atâta cât sa-l bănuim sialtcum-va: "Nu ştiu de ce m-am în-tors/Neastâmpăru mă roade/Ca sărutulvăduve-lor/Cuvintele coasă bătută/Pebuza adevărului/... dau să plec,mă în-torc/ şarpele casei se răsuceste-npalmă/..." (din poemul TIMP)

Două cărţi, două jumătăţi ale unui în-treg ce se vrea mireasma de învăţă¬turăsi reper în existenţial.Două petale scu-turându-se în somnul aceleiaşi flori întrucinstirea poetului Puiu V. Moiceanu, con-temporanul nostru.

Mihai Antonescu

În absenţa părerilor de rău

„...şi până la umeri braţele lui autremurat în nelucrarea aflată sub străinaporuncă, iar lanul venea spre el împ-ingându-i neliniştea până-n osiile roşii desânge ale amurgului. Ultimele păsăricădeau din¬tre stele direct în somn, iarcosaşul a prins a îngâna un cântec pen-tru visul cel fără de sfârşit al grâului si-alpăsării, mângâind oţelul înserat, cel ne-supus decât focului sau lacrimii, maiînainte să purceadă la încălcareaporuncii”

Poetul IOB BUSU este asemeni unei

grădini cu mai multe porţi, toate de-schise în calea orbilor să nu strice eigardul dacă ar vrea să între, căci, orbii,se ştie, preferă mai îndată deşertăci-unea desertului în care nimic luminos nuse întâmplă, până să afle misterele po-mului dat în copt, taman din drag şi diniubire de lume. Cărţile poetului, puţine lanumăr dar cu bun temei scrise, nevorbesc despre iubire si ură, despre sin-gurătăţi impuse ori pe cont propriu asu-mate, precum si despre mucegaiulotrăvit al minciunii înflorind la butonieraîntunecatului frac al trădărilorcotidi¬ene. Poetul îşi apără singur ideileşi fiinţa, sângeră pe dinlăuntru ori decâte ori trufia sau mărginirea unoraîncearcă muşcătura pe verticală, căcinu-i aşa, unicitatea si valoarea, nu înnumărul duşmanilor se preţuieşte azi?Măiculiţa ei de viaţă!

Acest ultim volum deocamdată,„Teama de fericire“ apărut la EdituraDBLIAKA în anul 2009, e răspunsulomului scârbit, însingurat si devremecărunt dat contemporanilor prea grăbiţisă anuleze suflet si valoare, precum siunei societăţi ce-şi devoră fără păs Isto-ria si conştiinţa, cu/sine, pre sine căl-cându-se în picioare.

Adăpostesc înlăuntrul meu/o statuiea increatului/în nopţile bolnave furiilestelare/potolesc dorul conştiinţei desine/colţii fiorosi ai banilor/se înfig în săr-bătorile nebunilor am aruncat curcubeulsă sperie ploaia/ce-mi putrezeşte încettrupul adăpostesc înlăuntrulmeu/nevăzuta statuie a limbii române...“(Statuia limbii române) Armele poetului

pe termen lung pregătite, sunt cugetullimpede, o-chiul a tot si toate cuprinză-tor, plus o specială si mirabilă aşezare invers a ideii explodând în pagină ca ©grenadă fără cui, aproape instanta-neu”... Într-un cerc imperfect/secuibăreşte umbra unui nor/copilulîm¬parte apa cu o nuia/aerul - minciunacu mizeria într-o singurătate fărăegal/cuţitele tranşează nopţile/devorato-rilor de cuvinte într-un cerc impar-fect/gândul devine un palimpsest algestului...” (Palimpsestul gestului) Gân-dul amar, face dăpărtarea poetului simai^depărtare, dar cum altfel poţi judecaori adânci verdicte în carnea timpuluitau, decât privindu-l dinafară, adeseorichiar prin "bunăvoinţa" speciei din careprovii? ". . . Oe poate fi mai trist ca Omul-/din care cad gânduri l/ce poate fi maidrept ca Pomul-/din care curg veacurile!despuiatele cuvinte fug de ru¬şine/vân-tul le coboară-n lăuntrul focului! orbii dau

de pomană căldură/furtuna dă râsuluispaimă- oamenii cresc în ei peşteri...”(Peşteri si foc) Ion Busu a înţeles în fine,că, totuşi, învingătorii sunt mereu ceiră¬maşi cu genunchii întregi în mijloculoricărei încercări, că oţelul nobi¬lei luicoase e la fel de necesar pentru oamenisi câini, cum si pentru lanurile scrisului,până la decuparea din taină a vede-niei:”... Am lăsat un semn de carte/peacea clipă din noapte/când mă voi îm-păca/sigur cu visele/si mă uram/pentrua avea prieteni/şi mă minţeam/înainte dea spune adevărul simţeam cum fumul detămâie/dă un alt înţeles răzvrătiţilor..."(Semnul de carte)

Cu acest nou volum, " Teama de feri-cire " poetul Ion Busu revine în câmpulvisual si spiritual al celor ce-l iubesc saunu, obligându-i totuna, SA IA AMINTE ICu toate că, asa e, la fericire ajungitemându-te cumplit mai întâi. Ave!

Întoarcereaîmblânzitorului

de lanuri

Mihai ANTONESCU

Mihai ANTONESCU

66 martie 2009

***

Proze ghilotinate: Mi se poatereproşa tendinţa de a încuscri proza pecare nu mai sunt dispus s-o semnez cusubiecte erotice, cel puţin în ultimii ani.O sinceritate delincventă mă determinăsă nu renunţ la ereziile cuvioşenieicaste. Dar şi să nu le absolv de la oprezenţă literară. Cutremurat de curenţicontrari, amestecat oniric în realităţi im-posibile, străbătut de undele de şoc aleunor percepţii senzoriale implozive, măvăd obligat să nu abdic. Coincidenţaface ca în tocmai aceste zile/nopţi săcitesc un roman amânat din nejustificatemotive, respectiv "Zgomotul alb", al luiDon DeLillo (2006). Aici aflu că primulcapitol al cărţii, deloc scurt, 125 depagini, poartă titlul (convingător) "Undeşi radiaţii". Consider, pompos pentrueventualii mei adversari, că mi sepotrivesc de minune aceste unde şi ra-diaţii. Sunt vinovat, ce-i drept, pentrupropensiunea de a-mi asemui/racordareacţiile cotidiene unor secvenţe even-tual literare, chiar de a le identifica cuposibile pasaje literare... Dacă amanunţat că nu mai doresc să scriu proză,acum doi-trei ani, nu înseamnă că măvoi exprima, indiferent de subiect, altfeldecât în proză. Fireşte că frazele îmisunt sârguincios dictate de intemperiilesufleteşti, acestea, la rândul lor, dictatede intemperiile organice, acestea, larândul lor, imposibil de controlat/cuan-tificat. Nu mă recunosc în posturagenerică de animal, sunt obligat să mărecunosc în postura generică de animal.Trestia gânditoare este rezervată numaigânditorilor. Noi, ceilalţi, ne consemnămvirtuţile/eşecurile stricte. Dacă am venitdin Cosmos, sau dacă am fost născuţiprin sciziparitate, rămâne o problemădeschisă tuturor speculaţiilor. Cosmo-comicăriile (vezi ipoteza literar-artisticăa lui Italo Calvino) ne pot nutri orgolii

prin definiţie defuncte. Deci, domnilor,permiteţi-mi să sper că voi creiona, cunoroc, unele propoziţii demne de sem-natarul acestor gânduri. Acestea nu vorfi totuna cu, nu vor purta stigmatul ge-nialităţii, dar vor dezvălui stigmatul uneisincerităţi artistice debordante. Chiar -dincolo de vârsta naivităţilor suportabile- una tributară "undelor şi radiaţiilor".Aşadar, completez anterioara propoziţie(: sexul tău azi... ce orhidee dez-abuzată!) cu rândurile pe care n-amvrut, iniţial, să le mai divulg, anume:bombaţi ferm, sânii au prospeţimea aro-mată a miezului de ananas... nu teprivesc, sufletul meu întortocheat, nos-talgic dar nu sac de regrete sau re-muşcări, sufletul meu te priveşte... nouasau vechea geografie a statuii tale... răs-foiesc atlasul, veline paginile sale îmidezvăluie teritorii şi contururi suprapuse,confuze în tocmai claritatea lor prefabri-cată... pântecul îţi tremură elastic şi mis-terios de parcă deţine o pompă proprie,un fel de altă inimă, plată, elongată sub-cutanat şi tainic şi viguros... tinereţeapergamută a interiorului pulpelor lasciv

îndepărtate, ca într-un somn letargic...şi respiraţia fumigenă, nimbată a vulveiritmată în consens cu tresăririle pân-tecului... sufletul continuă să teprivească, minunat ca acum atâţia ani,sau poate continuu minunat ca şi cumtimpul tău, timpul nostru s-ar fi compri-mat, complet suprimat ca durată, cavestejire, ca desfrâu organic, ca sigiliual inelelor de vârstă stricte... melodiacontururilor tale pulsează după o parti-tură intimă, nedescifrabilă cu retina saucu timpanul cuiva din afară... corneteacustice sau microscoape, oricât de per-fecţionate, oare ce ar mai putea să sur-prindă, suplimentar?... poate, doar,aliorul izbucnit dintre labii, acolo, în nor-dul jilav şi păduros, până acum aţipit,ascuns şi deodată - sau treptat? - mi-grînd spre ochiul meu interior şi lăsîndu-se palpat şi mângâiat şi alintat de limbagaleşă a privirii mele... numai o aptitu-dine halucinatorie, pe care n-am a mi-orecunoaşte, ar reuşi, întrucâtva, săstopeze, să conserve într-un stop-cadru,între ramele unei secvenţe imutabile,teritoriile şi contururile tale suprapuse,

confuze în tocmai claritatea lor prefabri-cată... dar chipul tău revărsat gingaşpeste/între colile spumoase ale cearşa-fului, deasupra şi în interiorul talazuluipufos al pernei, înrămat fauvist întrepletele dezordonate negrualbastre, de-schis închis privirii sufletului meu ex-plorator, permiţîndu-şi exprimarea doarprin pelicula epidermică, nicidecum prinacuitatea văcsuită a irişilor în tonul no-rilor de cenuşă placaţi pe sineala văz-duhului estival sau prin desenulexplicativ ca o pagină de dicţionar albuzelor revărsate, rumene, vag lustruitelichid de vârful limbii sau prin tulbură-toarea arcuire apăsată şi ştrengară asprâncenelor ce nu se miră, nu se re-voltă, nu primesc nimic de-a gata, cidoar există, îşi afirmă independenţa sauprin vigoarea frunţii nici drepte, niciboltite, nici vaste, nici înghesuite sau,mai cu seamă, prin fâlfâirea tăcută anărilor ce pâlpâie continuu spionîndarome şi izuri şi basme olfactive, nări ceornează vivace capitelul corintic răstur-nat care-i nasul tău tăios, ferm, pudratcu atomi de aur, nu nasul Cleopatrei,cea confiscată de Caesar, dar al Elenei,cea sechestrată de troieni... şi palmeletale, desfăcute elocvent acum precum ochintă regală spre a migra spre castati-tate, spre incubarea feminităţii în regulişi dimensiuni şi norme rigide... desigure un fals femeiesc imposibil de stăpânitşi înfrânt inclusiv de către cele mai in-teligente reprezentante ale sexului fru-mos, căci ce-i această-acea-aceastăveche-nouă-veche distribuire adegetelor lungi şi pianiste şi leneş-ner-voase înspre către deasupra mame-loanelor şi vulvei şi ombilicului altcevadecât o scurtă, o vehementă reinvestirea pudicului cu drepturi tiranice, ex-plozive exact spre a exubera, în ochiulcerşetor al sufletului meu, costul cedăriitale ultime, al descoperirii totale, aldezvăluirii complete a fiinţei înseşi din-lăuntrul şi împreună cu trupul acoperi-tor?... care ar mai fi rostul corpuluimasculin aici, acum?... doar nu se poateface dragoste cu un tablou pictat devechii maeştri şi resuscitat nu prin com-primarea timpului, a vremuririi ci princhiar inexistenţa timpului, vremuririi!...

Proze ghilotinate

Mircea Constantinescu

Mircea CONSTANTINESCU

DansulSalomeii

Moştenitoarea lui Irod FilipŞi a Irodiadei mândră fiicăTulburătoarea Salomeea avea pe chipO frumuseţe biblică, de mică.

Nepoatei bune a lui Irod FilipŞi a Tetrarhului Irod antipaSplendoarea vieţii îi răsărea pe chipCând dansul ei îşi desfăcea aripa.

Creştea suavă, fină, mlădioasă,În marele palat din Mukawir,Ea, dansatoarea cea mai graţioasăIspititoare ca un trandafir.

Când a dansat în faţa lui AntipaVoal după voal zvârlindu-şi de pe eaCu graţie a vibrat în aer clipaCând Salomeea, goală, ispitea.

Cuprins de pofte, flăcări arzătoareÎn jilţul său Tetrarhul fremăta:- O, Salomeea, raza mea de soare,Lumea întreagă o doresc a ta!

Se adunase-n dansul SalomeiiZile şi nopţi de taine şi fiori.Întreaga frumuseţe a femeiiÎmprăştia chemări de zări şi flori.

Vrăjit Tetrarhul o privea cum joacăPrin tainele vieţii fremătând.Nu-şi amintea vreun vis, mai mult să-iplacăDecât această flacără dansând.

Poftind-o cu nesaţ, Irod se-mbieUimit şi fascinat o tot privea:- Orice vei vrea să-mi ceri, al tău să fieO, Salomeea, dar să fii a mea!

Şi precum mama ei îi tot ceruse,Irodiada îi râvnea omorul,Frumoasa Salomeea îi răspunse:- Vreau capul lui Ioan Botezătorul!

Prea mult îmi ceri! Ioan nu-i vinovatulDe rele prevestiri care se spun.Dar cere-mi altceva. Întreg palatulEu la picioare poruncesc să-ţi pun.

Ioan e-un prooroc fără de teamă,E deajuns c-am acceptat să-l leg.Cerinţa ta n-am cum s-o iau în seamăŞi nici măcar nu pot s-o înţeleg.

Hai, spune Salomeea, ce-mi vei cereEu orice vrei din lume îţi pot da.

Cere-mi ce vrei, orice îmi stă-n putereDar pe Ioan, nu-mi cere a-l trăda.

-Păi dacă vrei să fiu a ta întreagăFurtună ce să-ţi ostoiască dorul,Să-ţi fiu amantă şi dacă-ţi sunt dragăDă-mi capul lui Ioan Botezătorul!

Irodiada aştepta vicleanăÎncrezătoare în triumful ei,Nu mai era ispită pământeanăCum era trupul Salomeei ei.

- Ascultă, Salomeea! Nu e bineSă mă-ndârjeşti. Eu am ucis femei!Nu te juca prea mult la târg cu mine.Vreau să te am! Răspunde-mi: Tu ce vrei?

- Eu sunt în totul nori şi feerie,Zadarnic mă ameninţi cu omorul.Şi dacă-mi ceri să mă dau ţie vie,Vreau capul lui Ioan Botezătorul.

Şi scos din minţi, atunci Irod AntipaDădu poruncă, înroşit ca jarul,Să meargă garda la Ioan în temniţăŞi Salomeei să-i aducă darul.

Garda s-a dus, aşa precum se spuneLa temniţa ce sub palat fuseseUnde Irodiada-l închisese,Aflându-l pe Ioan în rugăciune.

În scurtă vreme, pe-un platou de aur,Dovada că sa-nfăptuit omorulI se aduse precum un tezaurBlând, capul lui Ioan Botezătorul.

Irod Antipa bănui şarada,Urla-n palatul trist, ca un turbat:Irodiada, doar IrodiadaM-a pus spre acest pas necugetat.

Scriptura evanghelică nu spuneCă-n nopţi târzii, din tainele IudeiiLa Mukawir vin regi, să se aduneCa să admire Dansul Salomeii.

Din volumul în cursde apariţie „Excelsior“

Gheorghe PALEL

Gheorghe Palel

7martie 2009 7

Cr it ică l i terară

Dinu Săraru a debutat ca romancier cu„Nişte ţărani” (1975). Adevărata forţăepică şi-a demonstrat-o mai târziu, cu„Dragostea şi Revoluţia şi Clipa”, impre-sionând mai ales prin forţa primului romancitat. Scriitorul s-a remarcat pe timpuri încalitate de cronicar dramatic, fiind unuldintre cei mai substanţiali reprezentanţi aibreslei. A fost, mai apoi, director de teatru(la Teatrul Mic şi după aceea la Naţional),iar a-i căuta defecte în această ultimă cal-itate echivalează cu altă operaţie decăutare, anume aceea a nodului înpapură.

Primul volum din „Ciocoii noi cu body-guard” este o operă epică excepţională.Apropieri, paralelisme şi diferenţieri se potface în diferite direcţii, toate însă atragatenţia asupra originalităţii scrierii. Posibilde perceput ca o satiră socială la adresaunei anume protipendade post-decem-briste, romanul nu este doar aşa ceva,mai mult, nu este în primul rând aşa ceva.Un „Avertisment” al scriitorului este pedeplin iluminator asupra „cheii” adecvatea receptării cărţii, anume cea a literaturiipur şi simplu: „Povestea este izvorâtă înrealitate, dar rămâne poveste. Orice încer-care de a „descifra” în desfăşurarea ei„asemănări posibile” cu împrejurări şi per-sonaje ce ar părea cunoscute este lipsităde temei”.

Primele două trimiteri se pot face laopere ilustre ale literaturii române vechi.Una e posibilă datorită registrului adecvatal receptării operei, cealaltă vizează speci-ficare însăşi a naraţiunii. E vorba în „Isto-ria hieroglifică” a lui Dimitrie Cantemir şide „Ţiganiada” lui Budai-Deleanu.

Cine ar putea fi modelele al atâtorvieţuitoare, prezentate ca râioase înnaraţiunea cantemireană, ori care estestrăveziul prototip al inorogului, înnobilatîn cadrele aceluiaşi spaţiu fictiv, nu are osemnificaţie deosebită. La fel, nu con-tează la cine „bate” Dinu Săraru când vor-beşte despre Coriolan Pomposu, DidiSfiosul, Dandu Patricianul... Şi onomas-tica permite un paralelism între cele douăscrieri. În ambele ea este instrumentulunei satire radicale, realizate într-un cazprintr-o „nomenclatură” inventată, cum secuvine unor vieţuitoare himeric-hibride,spăimos-haioase, în celălalt prin adjective(care nu sunt indicate o clipă a echivala cunişte porecle), care atrag, într-un fel saualtul, atenţia asupra esenţei personajelor.

Ca şi Ţiganiada lui Budai-Deleanu,Ciocoii noi... este o naraţiune eroi-comică.Nu este locul aici a insista de ce opera luiBudai-Deleanu e nu doar burlescă, ci areexact acel specific complex, pe care au-torul însuşi îl precizează. În schimb, de ceeste o naraţiune eroi-comică scrierea pecare o comentez aici este unul dintreobiectivele de bază ale prezentului eseucritic. Acel dublu specific al eforturilor, princare o lume munceşte să-şi rupă cordonulombilical de o anumită matrice post-de-cembristă, are drept consecinţă esteticămajoră specificul însuşi al naraţiunii.„Jocul la două capete” este titlul unui capi-tol, dar este practicat şi de scriitor, ca unprocedeu artistic de bază. Găsim aici operfectă adaptare la obiect. Dinu Săraruvorbeşte de fapt despre un început de ex-istenţă, aflat sub semnul unei zvârcoliri, înparte caraghioase, în parte eroice. Unuldin „capetele” amintite trimite spreepopeea lui Roland sau aceea a Ni-

belungilor (desigur, ca să nu fim de-plasaţi, cum nici scriitorul nu este dealt-fel, componenţa epopeică nu apare în

sine şi nu avea vreo raţiune să apară laoaspeţii de la cârciuma „Şarpele-roşu” dinroman), celălalt la comedia cu măşti fol-clorică, autohtonă, dar, bineînţeles, şi lailustra Comedia dell’Arte: unul poartămasca Pomposului, altul pe cea a Sfiosu-lui, altul pe cea a Patricianului...

Fiind o operă majoră (şi) comică nuputeau să lipsească similitudinile cu Cara-giale. Dinu Săraru demonstrează şi el căun scriitor de prima mână rescrie în reg-istrul său, marcat inevitabil şi, aş puteaspune, implacabil, din timpul său, operaunor înaintaşi iluştrii. Ciocoii noi... rescrieastfel Scrisoarea pierdută, cu mai apăsatetuşe dramatice.

Comică este la această lume străda-nia de a scăpa de propria umbră ante-rioară. Uneori se luptă în fel şi chip ca sănu uite că, pe timpul lui Ceauşescu, a vân-dut bere la kilogram la Dragomireşti-Vale;altul că era nu ştiu ce bişniţar nenorocit,dar uns cu toate alifiile, cunoscător al tu-turor tertipurilor şi veşnic capăbil de apăcăli miliţia, isteţimea lui surclasând lafiecare pas vigilenţa acesteia; altul că afost o piticanie fizică (cum inevitabil, a şirămas), care însă şi în plan social a fost,până în decembrie ’89, tot o piticanie,oricât se arăta de sârguincios, un Sisif car-icatural, întrucât la comicul aspectului săufizic se adăuga comicul neîmplinirilor saleîn viaţă. Există o scenă tulburătoare încarte care arată că, oricât de hilari ar fieroii acesteia, (oamenii aflaţi întro primăperioadă postdecembristă), nu sunt deloclipsiţi de o anumită tinctură eroică, prin ur-mare, nobilă. Coriolan Pomposul şi DanduPatricianul, amândoi micuţi şi mai multdecât îndesaţi, se chinuie să se ridice dinnişte impozante fotolii (exagerând puţin,dar nu denaturând faptele: nu să se ridice,ci să se desprindă din acelea, să capeteastfel, prin desprindere, o condiţie au-tonomă), fiecare opintindu-se să se aratemai important decât celălalt. Aici este notaeroică! E vorba de nişte oameni care semuncesc să-şi depăşească propriacondiţie, iar scena respectivă conţine unsimbol adânc în acest sens; ei caută sătreacă dincolo de handicapul micimii fiz-ice, astfel depăşind orice handicap, şiajungând la performanţă, din punctul lorde vedere (iar aceasta este esenţial pen-tru a-şi realiza proiectul propriu) în oricedirecţie de viaţă. Fiind vorba de un alt per-sonaj, scriitorul spune că acesta, învăţat,fără îndoială, cu previzibilele bucateromâneşti, acum se străduie să se dea pebrazdă şi, pe această cale, să parvină,dedulcindu-se cu o langustă.

Rămân partizanul opiniei că mareaartă este, în esenţa ei, realistă. Prin ur-mare, afirmaţia că găsim aici strict opoveste nu trebuie apreciată ca fiind de ovalabilitate absolută. Lucrurile tebuie priv-ite mai subtil, aşadar nu e potrivit să neoprim la etapa vânării de aluzii directe, aidentificării unor personaje de aici cu per-sonaje din realitate sau a nu ştiu cărei câr-ciumi din realitate cu cea pe care o afli înpaginile acestei cărţi (chiar, dacă nu ţinemmorţiş să o facem pe naivii, multiple iden-tificări sunt posibile). Găsim nu fo-tografierea unei realităţi, ci surprindereaunei esenţe a acesteia: într-un timp încare dispare aplatizarea colectivistă, iesela suprafaţă capacitate individuală, cu atâtmai reliefat exprimată, cu cât individul nu

este doar mai abil, mai pe „fază” în sine,ci mai înşurubat într-un sistem de relaţiide aparenţă rasată şi esenţă mafiotă.

Aşadar, cel care vindea pe timpuribere la kilogram la Dragomireşti-Valeeste, acum, o persoană bine plasată însistemul de relaţii al unor preaputernici aizilei şi se pricepe ca nimeni altul să orga-nizeze întâlniri de „taină”, de care să nuaibă cum să afle, cum se spune, nici vân-tul, nici pământul; cine nu reuşise sătreacă pagul unor mediocre premii şimenţiuni, se dovedeşte un veritabil lider (ise spune chiar Liderul), demonstrează cuprisosinţă abilitate, instinct teribil de con-servare (are mereu în preajmă o body-guardă, supranumită la un moment dat,Laleaua Neagră, care, ni se dă săînţelegem fără echivoc, poate fi la fel demerituoasă şi promptă în s-şi apărastăpânul, fiind la fel de neegalat înmeşteşugurile de luptător, ca şi celebrulsadasin din romanul lui Dumas), rapiditateîn decizii, care sunt cu atât mai bune, cucât totul e făcut în secret şi nimeni nu-lpoate acuza de nimic (deşi, altfel se ştiecă, după cum bine spuse Jupânul, patronal faimoasei cârciumi „Şarpele-roşu” –acţiunea din carte circumscriindu-se, înbună măsură, spaţiul acesteia, ea fiind,cum grano salis, echivalentul aici alfaimoasei catedrale din nu mai puţinfaimosul roman al lui Hugo – „piticul esteun bandit. Şi, ca bandit, piticul e uriaş!”).

Într-adevăr, „piticul” este un fel depăpuşă mecanică criminală, parcă scoasădintr-un thriller american, dar nici pe de-parte una tâmpă în cruzimea ei, ci, dim-potrivă, de o inteligenţă diabolică, într-oaccepţie reală a termenului, scutită deorice romanticărie teatrală. Liderul este unadevărat Richard al III-lea al vremurilornoastre.

Am omis, în trimiterile făcute, pe ceamai vizibilă: aceea la romanul lui N. Fil-imon.

De fapt, Dinu Săraru scrie o continuarecomplet sui-generis a romanului aceluia.O precizare de ordin istorico-literar sau,cel puţin, de acela al informaţiei pur şi sim-plu, se impune. Oricţt de notoriu e ro-manul „bietului” (cum, nu fără dreptate,judecând lucrurile sub raportul situaţiei ax-iologice a scriitorului, dar şi în ceea cepriveşte destinul omului, l-a catalogat unmare critic) N. Filimon, trebuie spus că ti-tlul nu acoperă nici măcar materia cărţii.Mort de ftizie, la doar 46 de ani, „omul câtun munte” (G. Călinescu) nu a apucat săscrie decât „Ciocoii vechi...” Dinu Sărarus-a ocupat de „Ciocoii noi...”, dar mereu„sincron”, despre aceia ai vremurilor sale,iar nu din cele ale strămoşului lui într-aleromanului.

Cartea este pe măsura acestor timpuri,întrucât publicul însuşi a evoluat întru ma-turitate. Trebuie să acceptăm, în cazulunuia ca N. Filimon, ipoteza obligării im-plicite a scriitorului (de către un anumepublic), pentru ca opera să-i fie acceptată,să accepte pretenţiile publicului în cauză(intoxicat, la rându-i, de pretenţii moral-iste), public care îl constrânge pe autor,(ori cel puţin îi inculcă acestuia impresiacă aşa stau lucrurile), să înfăţişeze o reli-atate mai bună decât cea existentă. Făp-turile de ficţiune din „Ciocoii...” lui DinuSăraru sunt oameni capabili, dar nu-i, niciunul, personaj pozitiv, precum cele con-fecţionate ca atare de N. Filimon, (banulC., Maria, Gheorghe, toţi de altfel, de ono-mastică atât de aproximativă, ori degenerică încât îţi vine să crezi că proza-torul se face că vorbeşte despre cinevaanume doar pentru a se afla în treabă;aceasta s-ar putea interpreta cubunăvoinţă, ca o expresie a bunului-simţal scriitorului de acum un veac şi jumătate,care s-ar face, chipurile, că-i cântă înstrună publicului conformist al epocii, fără

să-şi bată joc de sine însuşi ca artist).Realismul de esenţă al cărţii de azi,

care merge mână în mână cu valoarea eiestetică, arată că nu li se vine de hacticăloşilor într-un univers fictiv, um nu li sevine de hac nici în realitate. Acea lucidi-tate stendhaliană de care era lipsit Fil-imon, sau de care era forţat publicul să săse arate lipsit, o găsim aici la tot pasul.

Pe cale de consecinţă, nici nu vom aflavreo urmă de încrâncenare a autorului îm-potriva făpturilor din spaţiul ficţiunii sale.Scriitorul este cu totul străin de afirmaţiapuerilă, nu lipsită însă de viclenie în pueril-itatea ei, potrivit căreia, „Lumea e rea”,ceea ce presupune, în subtext, că ar ex-ista unii care (în cazul de faţă: cutari făcă-turi, denumite „personaje pozitive”), careau moralmente dreptul să-şi permită, de laînălţimea bunătăţii lor, să anatemizeze„lumea cea rea”. Cum am spus deci, scri-itorul joacă, şi a fost inspirat procedândastfel, la două capete, aşadar plămădeşteun „poemation eroic comic” al vremurilornoastre. De aici decurge o altă con-secinţă, cu repercursiuni estetice de primăimportanţă. Toţi (şi Liderul, şi aparent doartrăznitul, debilul mintal, pe cât e de debilfizic, Agapie Câmpulungeanu, şi toţiceilalţi, inclusiv Jupânul) sunt nişte ne-mernici, darnemernicia lor nu depăşeşteanumite cadre ale verosimilului. Scriitorulîi observă, îi mai judecă din când în când,dar fără patimă şi, ceea ce e mai impor-tant, nu vituperează împotriva lor.

În schimb, N. Filimon se răfuieşte cupersonajele sale negative. Atitudinea lui,previzibilă, va fi exact inversă; el nu doarle observă, ci le judecă şi, judecându-le,virtuperează la adresa lor. De fapt, „a vir-tupera” sună în limba română anemic subraport stilistic, ceea ce înseamnă că nu dădeloc seama asupra atitudinii scriitorului,mai exact a posturii de gaffeur la nivelartistic, concretizată în atitudinea sa. N.Filimon, de fapt îi înjură pe AndronacheTuzluc, chera Duduca, chir Costea Chioruşi, mai ales, pe Dinu Păturică, pare ascrâşni din dinţi numai când le pomeneştenumele. Când urăşti trebuie să ai motiveale urii tale. Patima de a urî, ca şi aceeade a iubi, neaflându-şi, de regulă, o moti-vaţie deplină în realitate, „obiectul” uriineavând defecte pe măsura urii tale,atunci i le inventezi tu a fi existente aie-vea. Prin urmare, personajele negative alelui N. Filimon sunt de o abjecţie, poftă deîmbogăţire, demonie, combinate, toate, cuisterie, într-o măsură „peste marginile ier-tate”, vorba lui Maiorescu., aici cred că devină nu ar mai fi publicul, prin presiunilepercepute a fi ca atare de autor (care ştiacui se adresează) ci N. Filimon însuşi,care, cum se vede mai limpede din nu-velele lui, nu putea să vadă decât demoni,de o demonie care merge până în pânzelealbe; oricum naturii absurde, neverosimiledin pricina radicalităţii structurii lor nega-tive, de neîntâlnit decât în produsul livrescal unui romantic epigonic. (Va urma)

Un Richard al III-leaal vremurilor noastre (1)

Victor ATANASIU

Dinu Săraru

8 martie 20098

***

„Modelul cultural european“ este ultima lucrareapărută sub semnătura filosofului Constantin Noica. Lanoi este tipărită întâi în limba germană în traducerealui Georg Scherg, la editura Criterion, Bucureşti, 1988,sub titlul De dignitate Europae. În limba română,eseurile filosofice cuprinse în această operă au fostpublicate în revistele: Ramuri, România literară şi Viaţaromânească, între anii 1986-1987. Ulterior, editura Hu-manitas publică volumul Modelul cultural european, înanul 1993, după versiunea din revistele amintite maisus, revăzută şi pregătită pentru tipar de autor.

De-a lungul a nouăsprezece capitole, autorul anal-izează într-un mod oiriginal şi complex evoluţia culturiieuropene în ultimele două milenii. Interesant este fap-tul că filosoful este de părere că naşterea modeluluicultural european cu care ne identificăm are loc odatăcu sinodul I Ecumenic de la Niceea, din 325. DeciNoica este de părere că modelul cultural europeaneste unul prin excelenţă creştin, ce are ca temei civi-lizaţia bizantină, atât de blamată şi ignorată de cătreoccident. Opune această concepţie a sa celei a istori-cilor filosofiei şi culturii din Apus conform căreia culturaeuropeană este de sorginte nordică (Spengler). Infatu-ităţii şi tendenţiozităţii acestora, Noica răspunde părin

argumente istorice şi culturale ce arată că acceptareaunei astfel de viziuni ar aduce în cultura europeană ungol de aproape un mileniu, ştiut fiind faptul că nordiciiau dinamizat Europa abia în jurul anului 1000. Oriaceastă realitate este relevantă dacă avem în vederefaptul că „Europa exista dinainte” (p. 65).

Cu privire la modul apariţiei culturii europene, filoso-ful român afirmă că acest act nu este efectul unui pro-ces îndelungat, al unei dospiri lente şi fireşti ce ar fipermis apariţia culturii ca o deprindere de natură, ca oprelungire a ei în sintetic şi autonom, ci cultura euro-peană ia naştere printr-o ruptură intempestivă denatură, de antichitate şi de oricare alt model cultural.Ori acest eveniment implacabil şi paradigmatic, ceprilejuieşte naşterea culturii europene, este identificatde Noica ca fiind actul întrupării lui Hristos, a eternităţiicare punctează istoria, aşa cum îl definea pe Mântu-itorul lumii, bunul său prieten, Ţuţea.

Referitor la structura de ansamblu a culturii eu-ropene, afirmă că a cunoscut şi parcurs, de-a lungultraiectului său, anumite transformări structurale, ce audat identitate deosebită perioadelor ce o compun şi de-finesc. Astfel, la baza culturii europene, se află o pe-rioadă a dogmatismului, a excepţiei care infirmă şicontrazice regula. Asta, deoarece, în acea vreme nuse concepea ca cineva să se situeze în afara principi-ului implacabil şi fundamentalist al regulei. El identificăo astfel de mentalitate totemică în „intransigenţaoricărei reguli faţă de cea mai mică derogare de la ea,în demersurile dogmatice, de ordin teoretic şi practic,cele mai variate, de la cele religioase până la celepolitice; căci dogmatismul se caracterizează tocmaiprin aceea că nu admite excepţii faţă de regulă, elsancţionându-le şi căutând să le înlăture, dacă nu le-aputut evita” (p. 13). Deşi această perioadă sau însuşirea modelului cultural european este plasată de autor înordine cronologică la început (o putem identifica idealîn primul mileniu creştin al sinoadelor ecumenice şiTradiţiei Bisericeşti), totuşi oricând astfel de particular-ităţi culturale pot fi regăsite şi în alte perioade istorice,aflate oficial sub tutela altor caracteristici şi însuşiri.

Următoarea etapă sau particularitate pe care o par-curge modelul cultural european în avatarul său struc-tural, este definită de Noica ca fiind aceea a excepţieicare confirmă regula. Aici recunoaştem toate aceleaparente şi iniţiale abateri de la regulă sau lege, careulterior vin să confirme şi solidifice regula. Exempluloferit este generic dar profund şi antologic (parabolaevanghelică a fiului risipitor).

O altă însuşire a culturii europene este aceea a ex-cepţiei care lărgeşte regula şi nu doar o confirmă. Deci,

sub impulsurile originalităţii eurilor, însăşi regula devineflexibilă şi interacţionează neostil cu excepţia. În acestcaz, „excepţia nici nu infirmă, nici nu confirmă simpluregula, ci o modelează”. Noica justifică cele afirmatemai sus prin realitatea culturii ştiinţifice care are put-erea de a cizela legile, dar fără a le contrazice: „teori-ile ştiinţifice noi, nu contrazic şi înlătură pe cele vechi,le lărgesc numai pentru a le face să dea socoteală deabaterile de la ele. Spre deosebire de tipul cunoaşteriitrecute, care de fiecare dată venea să arate cât degreşite fuseseră cele anterioare ei, s-a ivit tipul decunoaştere prin integrări succesive. În anumite limite,cunoaşterea celor vechi nu fusese greşită; dar s-au ivitîn zonele ce depăşeau aceste limite, excepţii de la reg-ulă, iar atunci, regula s-a transfigurat” (p. 17-18).

O nouă particularitate îmbrăţişată de cultura euro-peană este nominalizată de filosof prin exemplul ex-cepţiei care proclamă regula, rămânând totuşiexcepţie. Îna cest caz excepţia nu se pierde în regulăşi nu poate fi asimilată de această. Ea rămâne ex-cepţie, cu regulă cu tot. Argumentarea acestei ineditecaracteristici, oferă exemplul celor ce se raportează laexigenţele regulei, respectând-o cu stricteţe, dar carerămân totuşi excepţie (exemplul sfinţilor care, deşi re-spectă regula, norma, şi sunt ceea ce sunt, niciodatănu vor spune despre ei că sunt sfinţi. Ei sunt sfinţi doarpentru alţii).

Următorul şi ultimul atribut dat culturii europeneeste cel al excepţiei care substituie regula. În aceastăcategorie este aşezat geniul ca fiind cel care în daunaregulei, are dreptate şi viziuni viabile, care pur şi sim-plu produc implozia regulei depăşite. Numai căaceastă genialitate, sub semnul căreia îşi găseşte fi-nalitate evoluţia modelului cultural european, se află încontradicţie flagrantă cu firescul. Aceasta deoarece seajunge la acea autonomie a culturii, care îi permiteomului să impună naturii şi existenţialului (sub toate as-pectele sale), un ritm artificial şi de aici, autodistructiv.În acest sens, el spune că „excepţia s-a prefăcut în reg-ula terrei, dominând în aşa fel viaţia şi făpturile de peea, încât a prescris şi prescrie legi noi firii. Astfel, ex-cepţia a tins (chiar şi în chip primejdios şi vinovat), săse prefacă în regulă” (p. 23-24).

Concluzionând asupra acestor însuşiri particulareculturii europene, de-a lungul vremii, Noica afirmă căoricare dintre aceste raporturi, excepţie-regulă, poate fiîntâlnit în orice cultură, ca de altfel şi în fiecare destinindividual. Totuşi, culturile şi vieţile se definesc numaiprin acel raport dintre excepţie şi regulă pe care îlpreferă şi pe care îl pun în valoare în mod evident. Iaratunci când se întreabă dacă este bine sau rău, că Eu-ropa, din punct de vedere cultural a sfârşit prin aprefera ultimul raport (cel al excepţiei care substituieregula), adoptând astfel o atitudine de demonetizare şidemititaze a fondului originar (care regulă), filosoful searată optimist, crezând în ciclicitatea şi repetabilitateaîn perspectivă a acestor raporturi. Astfel, este depărere că din punct de vedere cultural, Europa nu şi-atrăit ultimul act.

Constantin NoicaM o d e l u l c u l t u r a l e u r o p e a n

Răzvan DAVIDESCU

Constantin Noica

Întradevăr se demonstrează că venirea pe postul dedirector al Bibliotecii Judeţene, al profesoarei CarmenVădan nu reprezintă doar continuarea unor acti vităţiconsacrate, ci şi demararea altora, inedite şi de ultimăoră. Astfel, pe 7 martie a.c. a avut loc înfiinţarea, aici, aa clubului „Femina”, iar pe 10 a fost inaugurat centrul

„Europa Direct”.Acest centru este al 32-lea din România, la cofi-

nanţarea lui participând în mod egal atât Comisia Eu-ropeană, cât şi Consiliul Judeţean Dâmboviţa, valoarealui ridicându-se la 48000 de euro. În mare, ideea activ-ităţii acestui centru este aceea de solicitare şi de acces,de către toţi dâmboviţenii, fără discriminare, la informaţiidin orice domeniu de activitate al instituţiilor Uniunii Eu-ropene. La festivitatea de inaugurare a acestui centru,căruia i s-a adecvat un spaţiu special în incinta bib-liotecii, alături de un numeros public, au fost prezentepersonalităţi socio-politice şi culturale locale. Putemenumera astfel pe Iancu Caracota, Prefectul judeţuluiDâmboviţa, Marin Antonescu şi Mihai Puşcaşiu, vi-cepreşedinţi ai Consiliului Judeţean Dâmboviţa, VioricaArghir, director CCPCP Dâmboviţa şi ÎPS MitropolitNifon Mihăiţă.

Aceştia, în luările lor de cuvânt, provocaţi de sin-tagma din speech-ul prefaţator al doamnei CarmenVădan, „Să fii informat pentru a trăi mai bine”, au

prezentat informaţii şi opinii pline de substanţă şi in-teres. Reprezentata Comisiei Europene, Ioana Marchiş,a subliniat de asemenea în cuvântul său deschiderea şiimportanţa acţiunii demarate de către bibliotecă.

De notat că „echipa de proiect” formată din VlăduţAndreescu (coordonator proiect şi info-officer),Loredana Spânu (asistent coordonator proiect şi info-officer), Dorin Popa (coordonator editare materiale in-formative), Luminiţa Dragomir (consilier economic) şiDoiniţa Ciurezu, (consilier economic) şi-au adus un im-portant aport la realizarea ambiţiosului proiect de talie

şi valoare europeană. I.I.V.

Biblioteca Judeţeană „Ion Heliade Rădulescu” TârgovişteDeschiderea Centrului

„Europa Direct”

infolocal

Porţile timpuluiam împuşcat un mileniu mădor rănile timpului şilacrimile celor doi polilumea se clatină mult preamultă informaţie mult preamultă manipulare decibeliiomoară masa tăcerii

visăm infinitul dar am lăsatînchisă poarta sărutuluipasărea măiastră poartă înpriviri găuri negre.

Timpula trecut peste mineca o flacără trupulmeu copt abia semai tine în cămaşasufletului nimicîntâmplător doarsărutările lui uneorim-au durut nu l-amchemat a venit

nu l-am alungat aplecat.

Recviemdin zbuciumul trăirii doar unimn rătăcit domină persuasivlabirintul cunoaşterii un punctiluzoriu suspendat între cer şipământ simt apăsarea clipei cao repetiţie pentru atunci cândvoi duce pe umeri greutatealutului.

Introvertitnu ştiu dacă voi rămâne în loculacesta sau poate în alt loc eu fugmereu de mine

mi-e teamă de semne cu plus şiminus care se pot răzvrăti şi potprelua controlul

mi-e teamă de animale domesticepentru că acestea inspiră

încredere dar ucid din laşitatemă lupt cu mine în mine mă simtca în plasa unui păianjen.

Regreteultima zi de vacanţăpăsări negre ucidtăcerea albă

strâng în pumniultima ninsoare cudisperarea clipei

mâine va ucide ziuade ieri floritranslucide îmi daufiori.

Tăcerinu mai am timp pentru adio am ucis cuvintelesunt condamnat la uitare

trebuie să fug să măascund poate în cifresau în semne depunctuaţie

sigur nu mă vor iertageneraţii întregi vorblestema şi vor ceresângele rătăcirii clipei.

Orizontmâna tremurând conturuldorul de a fi aici şi dincolo...piatra încercărilor plângedisperarea gerului şi arşiţasoarelui.

Patimăpriveşte-mă în ochi(ţigara e doar un pretext)focularde clipaşi nopţile viitoare.

Indolentăîn oraşul în caremi-am spânzurat limbade clopotul bisericii reformateşi scheletulpe zidul bisericii evanghelicepreoţi ortodocşi fac slujbede dezlegarecroncăne ciorilepe plumbul orizontuluimama a uitatsă-mi pună un numecând au venit ploilerâul m-a îmbrăcatîn piele de şarpe.

Sadismmi s-au coclit ochiidin becul aprinscurge sângeviermii nesomnuluisapă tuneleîn mintea meaîmi smulg pe rândmâinile şi picioarelemă sufoc în lacrimişi mirosuri pestilenţialemuşc o bucată din inima mea

şi o arunc la câini.

Egoismmi-e teamă sa mă recunoscîn ochii cerşetoruluinici măcar nu-1 privesccând îi arunc un bănuţ...în definitiv fiecarecu problemele lui:mărunţişpentru liniştea conştiinţeipretextde a mi tui eternitatea.

Danciievit să trecpe străzile vechi şi îngustenu că mi-ar fi teamăde fantomemorţii se răzbunădoar în imaginaţia noastrăei nu cer banipentru porţia zilnică de alcoola unor părinţi iresponsabili...pete de pecinginese multiplică la nesfârşitîn burgul medievalumbrele trecutuluisunt în grevă.

Coincidenţeîn ziua aceeaînnebunise ploaiaumbrela rânjea satisfăcutăîntr-o deşănţare scheleticăo batjocurărochia mea avea miros de câinede căţea în călduriprea se mula pe trupprovocator ca o prostituatăvoiam să beau vinceva să alunge greaţafrigul ce stăpâneapeştera din oasele melenu remarcasem bărbatulîn semiîntunericbirtul putea îngrozitorel mă poseda din priviricu satisfacţia animalului tânăr

gata s-o ia mereu de la capătploaie infernală...aceeaşi melodie persuasivă...obsedantăfemeia...... obiect sexual...voci...încercare nereuşită...... bărbatul... sinucidere...

Coşmarconturul de cretăultima barierăîntre real şi imaginaracolo josruşinea pământuluiîşi schimbă formaimaginaţia bolnavăom... şarpe... pasăre...şarpe... pasăre... om...cine a fost începutulpetele acelea cleioaseultima zvâcniresupremă evadare a fluiduluicâinele urlă în lunăcorzile vocale dansează moarteaconturul de cretăarde retina

om... şarpe... pasăre...şarpe... pasăre... om...

Comăîmpuşc cu privirea întoarsăalbi porumbeiroata mintii

macină gânduri albeceată...limba-mi atârnă-n tavanalb şi el... şi pereţii...cearceafuri albeperdele albeobsesivsângele meu se răzvrăteşteîn petalele trandafirilormâna descărnatăpipăie oasele albe...undeva aveam o inimăcândva aveam o inimătavanul se învârtearipi albe mă poartă ameţitorsus... jos..porumbei împuşcaţiîmi ciugulesc ochiigăuri negre se holbează la mine.

Tributactorii n-au spectatoripoeţii n-au cititoricântăreţii n-au auditorio lume de egoişticerşeşte aplauzegând de mărirepurtători de talanţidobânda voastră e gloriacând preţul zilnice nefericirea.

Zbuciumîn Calea Lacteeşerpii se transformăîn bice năprasnice şimuşcă infinitulgândul meu e calulînhămat la căruţaneputinţei noriimacină timpul afarăşi-n mine.

Ciclucuraj şi dorinţăfirul de iarbăînvinge pământulîmi pierd conturul trupuluiîn cămaşa de lutîncercând deopotrivănaşterea şi moarteadoar sufletulveşnic călătorvibreazăîn înălţimea albastră.

Pământeanaici timpul se măsoarăîn secundeviaţa e prea scurtăpentru imensitatea Universuluimereu chiriaşi grăbiţiîmprumutăm sufletulunui trup nepotrivitluăm totul la întâmplareşi neputinţeiîi spunem destin.

9martie 2009 9

Poetul lunii martie: Ana Zegrean

Ana Zegrean

10 martie 200910

Dumitru Augustin Doman publică ocarte cu meditaţii despre „Moartea noas-tră cea de toate zilele”, în fapt, al doileavolum pe aceeaşi temă „nemuritoare”, aşputea plusa şi eu, la rându-mi. Ideea luieste totuşi originală, deşi în mod para-doxal, ar părea că nu mai era nimic despus în acest sens, în care totul e clarpentru toată lumea. Când îi frunzăreşti şiapoi îi lecturezi cartea, constaţi cu sur-prindere că autorul are multe noutăţi despus, cele mai numeroase dintre ele, fiindchiar contribuţii proprii.

Meditaţiile lui ar putea fi luate dreptaforisme cioraniene, deşi nu e chiar aşa,cu toate că o comparaţie cu Emil Ciorannu se exclude, ba chiar din contră. Să scriiastăzi sub formă aforistică şi încă pe teri-toriul pesimistului incurabil Cioran, n-aicum să nu te compari cu el, fie şi numaipentru că el a scris ceva mai înainte. Au-torul, firesc, îl şi citează, nu numai o dată(„Moartea este suprema realitate în ordinenegativă”.)

La Doman, lucrarea demarează sigur,el îşi organizează temeinic munca şiporneşte încet, lent adică. Nu e grabădeloc în această privinţă a morţii, cine s-argrăbi? Frunzăritul dezvăluie sistemati-zarea pe capitole a travaliului, cu titluri in-citante, precum “Armătura de idei amorţii”, “Cupola de ceaţă de deasuprapatului în agonie”, “Moartea mea e unroman”, “Din jurnalul unui trăitor de rând”(a sevedea mutaţia - nu muritor ci trăitorde rând!), “Moartea ca o iarnă frumoasă”,“Clepsidra cu nisip negru”, “Templu devată”, “Semnul roz al morţii” şi altele.

Premizele de la care pleacă silogis-mele, ipotezele ori soluţiile propuse suntinteresante, de neauzit sau citit chiar peoriunde, şi, dovadă a erudiţiei, Doman îşiasumă curajul de a cita autori, precum,Socrate, Lev Tolstoi, Cesare Pavese, Rol-land Barthes, dar şi Marin Mincu, RaduCosaşu, Irina Mavrodin, Virgil Mazilescu,de a nu fi de acord cu alţi gânditorifaimoşi, precum Brâncuşi, TrumanCapote...

Cât priveşte originalitatea soluţiilor, în-tâlnim - “viaţa mai lungă sau mai scurtăeste o moarte mai mult sau mai puţin

amânată”. “In aforisme, Blaga este maifermecător când e mai aproape de poeziedecât de filozofie...”, “posibil titlu: Moarteamea cu un ochi în frunte”. „Eşti cuminte înmoarte; de altfel, nici nu poţi fi altfel decâtcuminte în moarte. Dezavantajul enervanteste că nu le poţi arăta acest lucru celorvii, care să te aprecieze”... Iată o con-tribuţie originală, exprimată deosebit despiritual de către autorul comentat: „Numerg la înmormântări, zice prietenul tău,pentru că nu-mi place să văd moartea...E-hei! Dac-ar vedea moartea la înmor-mânntări, funeraliile ar reprezenta viaţalui”. „Fiecare clipă a vieţii noastre este îm-părţită în două, cuprinzând o parte deviaţă şi una de moarte, (...) Dar fiecareclipă a morţii noastre cuprinde sută la sutămoarte. Altfel zis, viaţa noastră de fiecarezi e şi moartea noastră de fiecare zi, altfelspus, din veşnica nostră moarte se de-sprinde o scurtă şi impură repriză deviaţă”... „Moartea prematură? Moarteaprematură coincide cu aflarea adevăruluiînainte de vreme”.

Iar pentru că tot l-am pomenit pe ilus-trul roman naturalizat în Franţa, unde şi-apublicat opera ce l-a consacrat, mă simtobligat să subliniez că sub aspectulformei, scriitura cărţii despre care e vorbaeste impecabilă! Impecabilă, dar şi cu unconţinut original şi profund, care estenumai tangent înaintaşului. Deosebirea(şi nu întâmplător am dat citatul de maisus) este aceea că D. A. Doman esteîntru totul optimist.

Dacă din punctul de vedere al lucră-turii, cartea poate fi luată ca un eseu,tema este abordată şi tratată plurivalent şisistematic, e dusă cu bine la sfârşit, chiaraş fi putut folosi formula încetăţenită,“dusă la bun sfârşit” (dar bunul sfârşit aicieste moartea) invoc această constatarepersonală, pentru a lăsa totul la o partedin acest punct de vedere şi a mă referila concepţia de viaţă şi de lucru a autoru-lui, deoarece înaltul nivel estetic atins înîntruparea eseului îmi permite, dacă nucumva ar fi chiar obligatorie comentareaşi a acesteia...

Supunem deci analizei, următoarele(dintre altele câteva):

„Muribundul nu e disperat atât ca vadeceda în curând, cât pentru că atâţia alţii

continuă să se bucure de binefacerilevieţii, adică să păcătuiască”. îmi permitsă-l contrazic, invocând textele religioase,dar şi mărturiile muribunzilor care au de-păşit momentul şi au supravieţuit. Ray-mond Moody a cercetat poeste 2000 decazuri, ca temă de cercetare ştiinţifică.Religia creştină (cultul catolic şi cel orto-dox) şi nu numai ea, afirmă că în clipelece premerg decesul, fiinţa muribunduluiintră în contact cu lumea metafizică,rudele, dar şi entităţi din astral, vin şipregătesc călătoria în lumea cealaltă, maiapropiată de Dumnezeu, care lume nu eo simplă metaforă, ci o realitate (doved-ită, inclusiv cu probe materiale, nu numaicu supoziţii). Dacă omul se apropie debinefacerile divine la modul concret, atâtcât poate el omeneşte, nu-l mai tenteazăpăcatul, nu-i mai invidiază pe păcătoşii ră-maşi în viaţa, atitudinea lui se schimbăîntr-una de compasiune.

„A avut un accident, a stat în comăcâteva zile, iar acum te priveşte cu aro-ganţă, cu un aer superior. Probabil că aşate-ar privi un cimpanzeu după ce ar vedeascena groparului din Hamlet”.

Tot acelaşi Raymond Moody scrie căoamenii reveniţi din comă îşi schimbă rad-ical modul de viaţă, adoptă o comportarecuviincioasă, respectuoasă, nu mai suntatât de autoritari faţă de ceilalţi şi devinmai înţelepţi şi mai îngăduitori faţă degreşelile lor. Într-o asemenea viziune, celrevenit din moartea clinică n-are cum privicu aroganţă, cu un aer superior. De ce ex-clude aroganţa? După ce s-a înălţataproape de Dumnezeu, s-a şi purificat, s-a „rafinat”, a eliminat din balastul terestru,iar la revenirea în viaţa terestră, revinefără de acesta, este mai pur din punct devedere spiritual. Iar uitătura poate fi luatădoar ca metaforă.

În această optică nu putem fi de acordnici cu sentenţa, „Să-ţi orânduieşti viaţa înaşa fel, încât moartea să sosească pre-cum o ratare, ci nu ca un fenomen normalşi implacabil”.

Iar „Moartea nu poate fi decât suprat-erană. E o lume prea vastă Moartea, casă aibă loc în subteran” necesită un ex-pozeu foarte lung. pentru a dovedi că pla-nurile de existenţă spirituală sunt stări(precum atmosfera terestră), că numai

trupurile neînsufleţite ajung în subteran,unde se descompun în mineralele com-ponente, iar acele stări se întrepătrund(inclusiv cu viaţa noastră pământeană),exact ca şi nenumăratele convorbiri tele-fonice pe câte o sârmă de metal, fără săse perturbe între ele.

„Coloana Infinită a lui Brâncuşi, acestobiect kitsch care înţeapă cerul la Târgu-Jiu, nu e decât o clepsidră în n exemplare,prin care curge moartea ca un nisipnegru”. Aici originalitatea lui Dumitru Au-gustin Doman (ce nume frumos la un scri-itor!) suferă de lipsa dovezilor. Poţieticheta cum doreşti, coloana lui Brân-cuşi, dar trebuie să argumentezi. Argu-mentul avansat indirect, “o clepsidră în nexemplare”, este una dintre interpretărileartistic-filozofice exprimate şi de cătresculptor şi descifrate de exegeţi, con-tribuţia comentatorului de aici, că prin eacurge moartea ca un nisip negru, prinplasticitatea imaginii, salvează forţarea luide la inceputul frazei, unde o descalificăfără argumentele esteticianului şi riscădezavuări tranşante.

La următoarea cugetare, „Anul în careie naşti e de rău augur. Luna în care vii pelume e una blestemată. Iar ziua şi ora încare apari orăcăind dintr-un bazin de apăşi sînge sunt dezastruase. De unde ştii?Din cei câţiva zeci de ani în care ţi s-audovedit mereu toate acestea.”, pun doarun semn al întrebării şi unul de mirare, mi-nunându-mă de o astfel de generalizarede două ori imperfectă, una pentru că nutoţi gândim ca autorul, iar a doua, pentrucă autorul este, cum spuneam că se în-trevede din carte, un optimist, care a avutnenumărate succese în viaţă, cea ascrierii şi publicării eseului acesta, fiindnumai unul dintre ele...

Observaţiile de mai sus sunt opiniistrict personale ale subsemnatului, diferitede ale autorului, dar cu nimic mai bune şidesigur nici mai rele, ele sunt posibile al-ternative, după cum alţi comentatori voravea, la rându-le, păreri variate, ce nuscad cu nimic valoarea cărţii, contribuţiaartistică a autorului la eseisticaromânească pe această temă, fiind prinaceastă lucrare, de-a dreptul valoroasă şiindubitabil originală.

Corin BIANU

***

„Moartea noastră cea de toate zilele“DDiinnccoolloo ddee aaccuurraatteeţţeeaa ssccrr ii ii ttuurr ii ii

Salut apariţia pe piaţă a uneigazete de cultură în urbea încărcatăde istorie cât nu pot duce cei care facanticultură în ţara asta într-o mie deani. Bine aţi venit „Climate literare”!Salutul meu, deşi întârziat este unulpentru viitor, întrucât pe o piaţă încare valoarea nu mai e valoare, iarnimicnicia este ridicată la rang de vir-tute, sunt convins că această gazetăva supravieţui. Va rezista tuturor vi-cisitudinilor pentru că e condusă deoameni pentru care cultura reprezintă

un ideal de viaţă, şi nu un scop însine.

Poate această gazetă să pună opiatră rezistentă la temelia bătăliei cusubcultura, cu grotescul vizual şiaudio ce schilodeşte limba română,cu vulgaritatea ce tinde să devinăvedetă sau cu lipsa acută de inspi-raţie a celor care nu se gândesc la vi-itorul copiilor noştri, ci numai labuzunarul lor. De aceea, salut încăodată apariţia gazetei „Climate liter-are”şi îi urez drum lung şi împlinire

artistică. Voi urca şi eu în carul pecare această gazetă l-a urnit şi cucare a pornit la drum şi sper să rezisturcuşului, dar mai ales frumoaseipoveri pe care o poartă spre zări al-bastre.

De ce am ales să contribui cuharul şi putinţa mea la construcţiaunui ţel nobil? Pentru că sunt dâm-boviţean, format la şcoala târgov-işteană de gândire şi cultură, pentrucă în urmă cu treizeci şi cinci de anicu o parte dintre cei care dau viaţă

acestei gazete, activam într-un fru-mos cenaclu literar în acest oraş şi,sau mai ales pentru faptul că, indifer-ent unde m-a purtat viaţa prin lumede-a lungul existenţei mele, inima şimintea mea au rămas aici în Cetateade Scaun a Târgoviştei de care măleagă amintiri de neuitat, chiar dacăaş trăi o mie de ani. Înainte de a fiscriitor sau profesinist cu vechi ştatede serviciu într-un anumit domeniu,sunt om, cetăţean şi din această pos-tură doresc să mă alătur echipei carea creat „Climate literare”.

Cu alese sentimentede consideraţie,

ANTON GAGIU

Scrisoare deschisă

1111

***

Şcoala muzicală polonezăŞcoala muzicală poloneză este

reprezentă de către compozitorul Stanis-law Moniuszko (1819-1872). StanislawMoniuszko, este creatorul prime operenaţionale „Halka”. A creat alte 15 opere,dintre care amintim „Conacul cu stafii”,„Verbum nobile”. A mai compus cantate,muzică de cameră şi peste 300 piese vo-cale.

Şcoala muzicală rusăŞcoala muzicală rusă este strâns

legată de activitatea „Grupului celor cinci”,denumirea dată compozitorilor, cei maitalentaţi muzicieni ai generaţiei din care a-ceştia au făcut parte: Mili Balakierev(1837-1910), Aleksandr Borodin (1833-1887), Nikolai Rimski-Korsakov (1844-1908), Modest Musorgski (1839 -1881)precum şi Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893).

Aceştia au compus opere şi baletefaimoase, cu ar fi:

1. Mili Balakierev – opera „Tamara”; 2. Aleksadr Borodin - opera „Cneazul

Igor”;3. Nikolai Rimski-Korsakov - opera

„Sheherezada”; 4. Modest Musorgski - opera „Boris

Godunov”; 5. Piotr Ilici Ceaikovski – opera

„Evgheni Oneghin” şi baletele „Lacul lebe-delor” şi respectiv „Spărgătorul de nuci”.

Şcoala muzicală româneascăUnul dintre reprezentanţii cei mai de

seamă ai şcolii româneşti de muzică a fost

George Enescu (1881-1955).Stilul componistic al lui George Enescu

este greu de definit, oscilând între stilul ro-mantic monumental al lui Richard Wag-ner - în Simfonia Nr. 1, influenţele muziciifranceze - în Cântecele pe versuri de Clé-ment Marot, tendinţele neo-baroce - înSuita orchestrală Nr. 2 şi exprimarea mod-ernă cu totul personală din muzica decameră, o-pera „Oedip” sau Simfonia deCameră. Nu trebuie uitată influenţa fol-clorului româ-nesc, evidentă în cele două„Rapsodii Române”, Sonata pentru vioară"cu caracter popular românesc", Suita or-chestrală Nr. 3 "sătească".

Celebritatea internaţională a luiGeorge Enescu - de care era el însuşi in-trigat - se datorează în special „RapsodieiRomâne” Nr. 1, popularizată mai ales deLeopold Stokowski la pupitrul Orchestrei

Filarmonice din Philadelphia, uitându-semarile sale creaţii. Prin Festivalurile Inter-naţionale „George Enescu”, care au loccu regularitate în Bucureşti cu participareaunor muzicieni de faimă mondială, operamuzicală enesciană este pusă în valoare.

Şcoala muzicală spaniolăŞcoala muzicală spaniolă este strâns

legată de activitatea unor personalităţi deseamă ale acesteia, cum ar fi:

1. Filip Pedrell (1841-1922). Filip Pe-drel, compozitor, muzicolog şi pedagogspaniol. Profesor la Conservatorul dinMadrid. Părintele şcolii componisticemoderne spaniole, întemeitorul şcolinaţionale. În anul 1891, printr-un manifestcomentat de întreaga presă euro-peană,Pedrell îşi expunea ideile. Mani-festul era intitulat „Por nostra musica".

Titlul reprezenta singura sa doctrină. Acompus opere, muzică simfonică, coralăşi religioasă.

2. Compozitorul Isaac Albéniz (1860-1909). Isaac Albéniz, a rea-lizat lucrări înmanieră naţională spaniolă şi, în acelaşitimp, a fost un virtuoz pianist. Acesta estemotivul pentru care piesele sale pentrupian au cel puţin două elemente distincte:virtuozitate, dublată de poezie romanţatăspaniolă. Lucrările lui sunt preg-

nante tablouri sonore. Dintre acestea,se poate aminti compoziţiile din: „Suitaspaniolă”, „Amintiri din călătorii”, „SuitaSpania”, „Cântece spaniole”, ciclul„Iberia”, „Na-vara”, „Rapsodia spaniolă”pentru pian şi orchestră, Concertul pen-tru pian şi orchestră. Atunci când a fostsolicitat, la comanda unor teatre a scris şiopere, cum ar fi: „Verigheta magică”,„Henry Clifford” - pentru Opera londoneză,precum şi „Pepita Jimenz” - pentru Operadin Paris.

3. Compozitorul pianistul şi dirijorul,Enrique Granados (1867-1916). EnriqueGranados, a fost cel care împreună cuIsaac Albéniz, au fost cei care au contribuitîn mod decisiv la naşterea şcolii muzicalespaniole. Fondator al „Academie pentruconcerte clasice” al Conservatorului dlnBarcelona. În plan componistic acesta arealizat - Operele: “Maria del Carmen”,„Foliota”, „Perlarea”, „Goyescas”, muzicăsimfonică, cum ar fi Poemul simfonic„Dante”, muzică de cameră - „Dansurispaniole” precum şi muzică vocală.

Granados a avut o importantă influenţăasupra a cel puţin două mari personali-tăţispaniole din lumea muzicii şi anume:Manuel de Falla (1876-1946) în anul 1920,şi Pablo Casals (1876-1973).

ROMANTISMUL ŞI MUZICIENIIDIN ŞCOLILE NAŢIONALE (3)

George Enescu Isaac Albéniz

{colile na]ionale `n romantismAna-Maria PULBERE

Sărutul

Noaptea mă-nvăluie în perdele deceaţă.Lumea e goală, lipsită de viaţă…În palmele tale m-aduni să m-adormi,Săruturi în vise s-alini şi să torni…

Mi-e gândul pribeag peste ţărmuri şimare,Sufletul gol, pustiit de-ntrebări,Stelele noastre şi-au pierdut din cu-loare

Şi plâng peste creştet de nori…

Mă priveşti şi ochiul tău azi mă ceartă,Mă-ngroapă-n tăceri ce rănesc!Mă sfâşie teama ce muşcă din mine,Umbrele nopţii ce cresc…

Nu ştiu de mi-e rău sau mi-e bine.În braţe de gheaţă cuprinziTot focul ce-mi curge prin vine,Iubirea ce azi vrei să stingi…

Pleoapa-mi coboară c-un zâmbet,Închisă c-un ultim sărut.Umbrelor nopţii-s promisă!Primesc al morţii sărut…

Eu…

Eu ţi-am rătăcit prin veneŞi ţi-am cuibărit în palmeMărul sânului fierbinteCe-a turnat dulceaţă-n vise…

Ţi-am înseninat amurgul,Am deschis uitate porţi,C-un sărut şi c-un descântecAm întors pierdute nopţi…

Eu te-am învăţat ce-i clipa!...…Ştie palma ta s-alinteSomnul, mângâind cu-aripaDimineţilor senine?!...

Descânt

Rugă de seară,Rugă de ceaţă,Răsari şi te-adunăDin raze de lunăScăldate în rouă;Împarte-te-n douăPrinzând rădăcinăLa mine-n grădină,Într-un miez de floare,Într-o zi cu soare!Dor de lună plină,Oglindită-n tină!Într-o noapte albă,Cu stele drept salbă,Adu-l lângă mine Pe cel ce nu vine!Şi voi, florilor,Voi, surorilor,Vorbiţi-i în noapteCu dulci, calde şoapte.Spuneţi-i de mineCă nu-mi aflu bineDe când a plecat,De când m-a uitat…Că viaţa mi-e goală,Trup fără salbă,Gând nerostit,Vis nenuntit……Rugă de seară,Rugă de ceaţă,Răsari şi te-adunăDin raze de lună!...

Dana DOGARU-ZAMORA

Dana DogaruZamora

martie 2009

Pic

tură

de

An

a A

mu

zescu

12 martie 200912

Eseu

Taina cuvântuluiSintagmă până la un punct, anume

acela că în toate e o taină pe care ocunoaşte în totalitate numai Creatorulsuprem, nouă fiindu-ne dat a o cunoaşte– când ne e! – numai parţial, taina cu-vântului nenumit este un enunţ în carecredem ca într-un adevăr.

De ce credem? Pentru că axioma(AXIOMA în greacă însemnând „prin-cipiu evident”) constă în însăşi existenţacuvântului. Principiul s-a materializat înexistenţa cuvântului. Marea lui taină nune este cunoscută, efectul ei – da.

De aici încolo intrăm însă în dome-niul unui alt nivel de interpretare per-sonal şi cu atât mai interesant.Întrebarea va genera tot atâtea răspun-suri câţi respondenţi, care nu vorsemăna în totalitate, exact ca şi în cazulamprentelor.

Ideile şi conexiunile la care un eseuinterpretativ m-au condus mă fac să în-treb, retoric: s-a demodat taina? Şi-a

pierdut cuvântul rolul primordial, de lafacerea lumii? Ce l-ar putea înlocui?

Iată-ne în plină incertitudine reflexivă,confruntându-ne cu o problemă greu dedemonstrat, o APORIA, rămasă tot de lagreci, însemnând o problemă greu de re-zolvat - dacă nu chiar imposibil, uneori.

Ce ştim? La această primă întrebareputem răspunde:

Ştim că fiecare are dreptul de a-şi ex-ercita liberul arbitru, conform căruia îşiva răspunde sieşi dacă mai crede întaine sau nu. Evoluţia umanităţii, atâttehnologic dar şi spiritual, ne-a aduscunoaştere, informaţie şi o dezvoltaredin ce în ce mai rapidă a ştiinţelor. La cebun, atunci, să mai credităm arhaicul cu-vânt taină?! Etimologia sa este slavă,însemnând fapt neînţeles, nedezlegatde mintea omenească. Din familia decuvinte face parte şi cuvântul de origineturcă tain, însemnând porţie, raţie, partecare revine în urma unei împărţiri. Iatăînţelesul ascuns: există o parte pusă de-oparte pentru toţi, nu rămâne nimenifără porţia lui de taină din care poatebeneficia. Pe de altă parte, sensul sim-bolic este acela că oamenii au privilegiulsau dreptul de a li se împărţi/de a se îm-părtăşi cu toţii din taină, aşadar acestaeste un principiu care îi uneşte, e unpunct comun. Or, dacă ea ar fi inaccesi-bilă omului, nu s-ar mai fi împărţit, ar fiindivizibilă şi inaccesibilă.

De ce nu e?La această a doua întrebare răspun-

dem: pentru că aşa trebuie că a fost.Taina e un întreg ca punct comun de ple-care şi noi suntem parte din ea. Pe calede consecinţă, fiind parte din ea, în-

treaga omenire îşi are punctul de porniredin taină şi se bucură de continuitateprin taină. Odată ce existăm, real şi cuadevărat, odată ce ne putem atinge, neputem ciupi pentru a vedea dacă suntemaevea, ce taină ar putea fi în asta? Sauîn ce constă taina noastră? – la aceastăa treia întrebare nu ştim să răspundem,deşi răspunsul e tăinuit în noi. Semnifi-caţia cuvântului a căpătat o conotaţie in-ternă, ascunsă pentru că s-a pierdutsensul iniţial. El există, însă, în formă la-tentă în noi.

În timp, omul s-a deztăinuit, s-a în-depărtat de taină ori a pierdut adevăratulînţeles al noţiunii. În prezent, omul de-sacralizat dar dotat cu liberul arbitru alalegerii, de care poate că face uz înexces, optează pentru alternative sauderivate şi e mai atras de vrajă decât detaină. Un derivat popular aplicat de el dince în ce mai mult. De ce? Poate pentrucă a devenit egocentric şi comod. El numai împarte bucata sa de pâine cuaproapele, el îl vede pe aproapele săuca pe un concurent, cu care intră încompetiţie, ba chiar pe care e musai săîl învingă. Şi atunci, la ce să-i îm-părtăşească un secret, o taină, la ce bunsă împartă ce are cu el? deci omul zilelornoastre nu se mai împărtăşeşte din tainastrămoşească şi nici nu vrea să o îm-părtăşească altcuiva, nu mai cautăcolectivitatea, sau apropierea de se-menii săi. Pentru că aceştia i-au devenitconcurenţi, nu prieteni.

Or, marea taină a tainelor era interesulnostru comun de împărtăşire prinapropiere. A fi cu toţii, laolaltă, a lupta cutoţii reprezenta soluţia învingătoare.

Acum duşmanul s-a reconfigurat, s-a in-dividualizat dar nu mai suntem solidari.Taina de a ne bucura împreună de tainulegal - şi probabil nu totdeauna îndestul -a fost uitată. Acum apelăm la metoderapide de a pune mâna pe ce are altulprin şiretlic. Scamatoria ţine - şi câştigăcel mai iute de mână. Un alt cod (alproastelor maniere, gen „cum să ai suc-ces, cum să te îmbogăţeşti fără să facinimic…etc.”) se înstăpâneşte: de ce săaibă altul mai mult ca mine, cu ce e el maibreaz decât mine, de ce să nu fiu eu?

Concurenţa prost interpretată ne-atransformat în vânători, prădători ai tain-ului, pentru că astfel obţinem mai uşor şirapid un tain mai mare. De aici primatulforţei, al violenţei – puterea. În loc săcultivăm, prădăm. De aici apariţia per-turbaţiilor, a mutaţiilor din trup, suflet,minte. Odinioară parte a aceluiaşi întregîn armonie, solidari, beneficiari ai unei„poliţe de asigurare” fermă, certă, pen-tru sănătatea trupească şi sufletească,acum despărţiţi, tot mai însinguraţi şisolitari, vânăm tainul în loc să-l merităm,adică exact ceea ce avusesem de dreptşi de fapt, dar am refuzat.

Să nu ne mai mirăm că nu putemrăspunde la întrebarea „în ce constătaina noastră”. Taina se duce, încet-încet, în uitare; rostim întrebarea cu unsurâs amnezic, privind în depărtare cu oprivire lipsită de spirit, înconjuraţi decipuri şi coduri de bare – privire de zerobarat. În curând şi cuvântul acesta se vamolipsi de o ciudată amnezie. Va zâmbidin vreun dicţionar de arhaisme prăfuit,ca un bătrânel cu memoria expirată:„cine mai ştie?”.

Taină şi cuvânt (2)Monica MUREŞAN

Monica Mureşan

GraalRoman, Editura Nico,

Târgu-Mureş, 2007

Ce e frapant la Melania Cuc, de labun început, e modernitatea scriiturii.Siguranţa scrisului, dincolo de toate co-chetăriile autoarei. Apoi mai e şi ideeanaraţiunii, care-şi face consubstanţialtravaliul scrisului, pe care-l topeşte înstructura sa, făcând din narator per-sonaj, într-un demers « interactiv ».Aparent, romanul, refuză realul, dintr-oprudenţă juridică, opţiunea pentru ficţi-une aducând « linişte », protecţie, au-torului, deşi acesta se hrăneşte din real,chiar dacă e un realism magic, mai de-grabă.

Şi spaţiul în care se localizeazăacţiunea romanului iese din geografie,Satul fără Nume, cu toate referinţelesale istorice, acesta fiind greu reperabil.Şi personajele îşi refuză identitatea,prevalând încărcătura lor simbolică :Lebăda, Mirele, Regizorul etc.

Satul îşi pierde nu doar dimen-siunea sa definitorie, ci devine chiar pla-tou de filmare, iar « filmul » este unul din

polii romanului. Naratorul participă lafilmări, ca figurant, ca observator : « Decâteva zile încoace, îmi pierd vremea peplatoul de filmare, mai prind un zvon, obârfă, mă documentez pentru carteamea viitoare ».

Disputa autoarei nu este doar cupersonajele sale, ci şi cu ea însăşi. Celedouă feţe ale autoarei, parteaţărănească (Varvara) şi cealaltă, urbană(Melania), scriitoarea, nume îngemă-nate, îşi revendică priorităţile (Melania“prenume blând ca mielul hrănit laturmă”, Varvara “prenume primit lacristelniţă şi pe care îl trag după minede-o viaţă, ca pe o trenă plină de scaieţivineţi”, « Varvara - Melania, cele douăcotiledoane ale seminţei din care ger-minează, creşte, se răsuceşte pe vrejviaţa cărţii pe care îmi propun s-o începşi s-o (şi) închei într-un număr de…zile”.

Autoarea nu se lasă însă sedusăde himere, “Ştiu, spune ea, că nu deţinidentitate duală, totul este doar un trucsuficient de periculos pentru a nu trişacu mine însămi, pentru a rezista până lacăpăt pe linia de plutire.“

Scriindu-se pe sine, autoarea ro-manului se joacă cu destinele person-ajelor sale, le provoacă, le împinge sprederapaje existenţiale: « -Eşti o pacoste,femeie ! Te joci în nasturi cu oamenii »,îi reproşează unul din eroii săi.

Există şi patimă şi patetism alscrisului în această carte : “Scriu îndraci, scriu cu furie şi fără compătimirede parcă de pagina asta ar depinde pe

viitor politica globalizării, a ecologiei, aînarmării şi autodistrugerii omenirii!”,spune autoarea, mereul preocupată descrisul său : “Scriu, adică… scriam decâteva zile bune, trăgeam la litere ca şicum asta ar fi fost să fie ultima cartepentru care mi s-a dat dreptul la inspi-raţie”. Scrisul e o dispută nu doar a celordouă feţe (Melania / Varvara) ale au-toarei ci şi a realului cu imaginaţia (ficţi-unea): “Viaţa bate imaginaţia celui maitalentat scenarist - îmi spun cu statis-facţie galopantă şi… dau să trec de in-troducere, sărind peste punctul culminat,să îi şi fac, cărţii mele, finalul”.

Mizele cărţii sunt multiple: “Eu scriuo carte care ar trebui să reprezintelumea întreagă şi nu doar o ciozvârtăstrict subiectivă, din spaţiul imaginar princare tot mă învârt ca găina în jurulogrăzii.”, “pornesc în căutarea a ceea cecred eu că este Graalul meu personal?”Dar, până la urmă, şi autoarea se între-abă ce e Graalul: “Scriu din nou despreGraal. Simt că îl vreau, că îl am, că îipipăi metalul şi nestematele toate înfipteca dinţii de copil în gingie, în zgura foiţei.Asta-i Femeia! Ăsta-i Graalul, doar opată roşie pe o rochie albă. Atât!”

Cartea se desfăşoara pe mai multenivele. Autoarea deplânge şi o lume dis-părută, pe care o reconstituie din amintiridisparate, punând-o în opoziţie cu unprezent lipsit de consistenţă, ostil chiar,intersectând amintirile cu flashuri din ac-tualitate.

Acest roman se susţine şi prin di-

mensiunea sa autobiografică, autore-flexivă, autoreferenţială.

Nu în ultimul rând, cartea are otentă polemică, cu Marele Critic, instanţăla care se raportează adesea demersulautoarei.

Graal e şi o carte despre travaliul/aventura/ bucuria scrisului. Finalulrămâne însă deschis: “Acum, până şieu, autorul, sunt derutată, defel duală -partea ţărănească cu cea urbană nu semai luptă între ele pentru o idee.

Sunt doar o femeie, una care scriedespre destine foarte posibile - o tipă înblugi şi bluză de mătase împroşcată, pelocul de sub inimă, cu picuri de sângesau … poate-i numai cerneală”.

Nicolae BĂCIUŢ

1313

***

martie 2009

„Când cineva cântă la o vioară Stradivarius,Toate viorile vibrează în cutiile lor.Când un poet scrie o poezie de dragoste,Toate femeile freamătă în trupurile lor.Când cineva se naşte,Toţi copiii ţipă în jocurile lor.Când cineva moare în lume,Toţi oamenii plâng în visele lor.“

V-a plăcut? Un poem pentru sufletulcare vibrează diferit la durere şi la fru-mos. Poemul face parte din volumulSPERANŢE semnat de Lucian Gruia.

Scriitorul Lucian Gruia este oprezenţă inedită în revuistica literarăcontemporană, un intelectual rasat şi unscriitor echilibrat, cu har şi putere demuncă dar mai ales cu acel CEVA pecare îl au în bagajul lor genetic toţii oa-menii care au fost trimişi cu un mesajspiritual precis pe Pământ.

Lucian Gruia este un scriitor autentic,un om al timpurilor în care trăim dar,care nu se mulţumeşte să se hrăneascănumai cu pâinea din spuza prezentului,el săpând în adânc, în filonul nativ alneamului românesc, acolo unde maeştriiîşi perpetuă flacăra nemuririi. LucianGruia este un cutezător şi un continuatoral gândului cosmic, un om cu antenelesensiblile la misterul unui Timp alcătuitdin prezent- trect- viitor,- triada care secontopeşte în veşnicia tuturor lucrurilor.Pentru cei care încă nu au avut bucuriade-a citi o carte semnată de LucianGruia, a-i consemna biografia nu arenimic deosebit în ordinea lucrurilor carenasc un scriitor. S-a născut la întâi iulie1950 în municipiul Dej, un plai mioriticaruncat de Dumnzeu, printre dulcile co-line transilvane. Deşi poet născut, i-afost dat să simtă forţa şi misterul met-alelor, a învăţat şi a absolvit InstitutuluiPolitehnic „Traian Vuia” din Timişoara,Facultatea de Electrotehnică, 1974.

A debutat cu poeme, la rubrica„Primele”, beneficiind de un comentariude Constanţa Buzea, în vestita revistă„Amfiteatru”. Era în anul 1976. În volum,a debutat cu cartea „Culorile neliniştii”

(proză scurtă), la Ed. Eminescu, Bu-cureşti, 1997. Cărţile care constiuieastăzi opera lui Lucian Gruia, în ordinecronologică, sunt: CULORILE NELIN-IŞTII (proză scurtă),

Ed. Eminescu, Bucureşti, 1997, UNI-VERSUL FORMELOR LUI BRÂNCUŞI,

Ed. Fundaţiei „ C. Brâncuşi”, Târgu-Jiu, 2001;BRÂNCUŞI - REPERE ŞI IN-TERFERENŢE ;Ed. Romania Press,Bucureşti, 2001;RINGUL DE BOX (ver-suri), Ed. Double Press ,Production,Baia Mare, 2004; MOMENTUL REVE-LAŢIEI ÎN TEMPLUL BRÂNCUŞIAN ALELIBERĂRII (DE AR FI FOST SĂFIE…), Ed. Double Press Production,Baia Mare, 2004; SPERANŢA (versuri)Ed. Karta-graphic, Ploieşti, 2008; TRIP-TIC SPIRITUAL: Eminescu – Blaga –Brâncuşi, Ed. Feed-Back, Iaşi, 2008.Este membru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia

Este interesant de văzut cum, LucianGruia scrie şi de-scrie în mai multe ,,reg-istre,, care ţin de creaţia literară,de crit-ică şi, mai mult, de istoria artelor. De lavers la proza scurtă, trece cu dezn-voltură, ba, chiar uzitând de liceţe par-ticulare, şi care îi fac opera originală, şimai valoroasă prin cee ace aduce canouate.

Când scrie despre Artă ca dimensi-une a unei filosofii naţionale, cum se în-tâmplă în Tripticul spiritual, şi în celelatedouă volume care omagiază amprentabrâncuşiană a neamului românesc, Lu-cian Gruia o face cu minuţiozitate, cuerudiţie ce mă duce cu gândul la un insce stă ani în şir apecat peste tomurile devolume din Biblioteca Academiei. Este otrudă sisifică şi care, am pute a crede că

Nu are nimic de-a face cu fulguraţi-ile de vers, care vin-pleacă-vin din viaţapoetului. Şi totuşi, poet autentic şicercetător al ştiinţei frumosului, LucianGruia merge într-un singur sens, într-unechilbiru perfect, în opera sa.

În acelaşi timp, el este un om al zilei,un tip care îşi trăieşte normal cotidianul,Viaţa , pe care o oglindeşte cu şarm per-sonal, cu ironie fără ranchiună, cu in-teligenţă care nu scoate unghiile la

nimnei şi, cu bunătate şi acel dor deducă, dorul care ne face puternici în faţanecunoscutuli. Scriitorul este un om bol-nav de neliniştea de-a lăsa un semn cănu a trecut prin viaţă ca raţa prin apă.

Lucian Gruia scrie cronici de carte,publică articloe, proză şi poeme într-unmăunchi de reviste dintre cele mai se-rioase, cum ar fi „Poesis”, „Viaţaromânească”, „Brâncuşi”, „Portal-Măiastra”, „Axioma”, „Origini”,„Poezia”, „Viaţa de pretutindeni”,„Esteu”, „Revista nouă”, „Almanahulvânătorilor şi pescarilor sportivi” etc.Este redactor la revistele: „Portal-Măias-tra”, „Esteu” şi la „Viaţa de pretutindeni”.

Poemul de dragoste ocupa un locspecial în oprea lui, dragostea fiind per-cepută ca o…PUNTE A SUSPINELOR:

„O fată frumoasă trece puntea;o privesc cu coada ochiului.Ea se întoarce, îmi face semn cu

mâna:„Vino, ce mai aştepţi!“„Nu pot să te urmez. Ca să trec pun-

tea, trebuie să mă fac frate cu dracul“.„Eşti prost ca un înger!” – îmi spune

şi pleacăunduindu-şi trupul de viperă.„Ce trist trebuie să fie raiul!“„meditez aruncându-mă de pe punte“Sacrificiul etern! Dar , cel mai puter-

nic îl simt pe Poet în versurile care s-aunăscut din toate cele multe ghinturiprimite şi din durerea ,,călcăturilor pebătături,,. Viaţa unui scriitor este departede-a fi lapte şi miere.

Lucian Gruia scrie poeme cu mesajsocial clar, dar nu lozinci patriotrade, nicigargariseli cu revendicari sindicale. Elscrie cum respiră despre ceea ce vede,aude, pipăie şi respiră. Trece, cerne prinpropria-i existenţă cliuap de faţă şi oface, Doamne, o face cu termperamentde amant latin, cu raţiune aproape gal-cială şi osârdia care îi dă acele insomniicreatoare, din care se nasc marile lumiipoeme. Exemplific cu o mostră de, cumsă răscuceşti cuţitul în propria-ţi rană, şi…rana să nască o roză sălbatică,- nu untrandafir de dulceaţă:

Fişa medicalăNumele: ProstPrenumele: BlândVârsta: ingratăDiagnostic: îndrăgostit

Simptome: - ritm cardiac abracadabrant;- psihic labil, pendulare între agonie şiextaz;- lipsa poftei de mâncare;- dezinteres generalizat.

Modul de manifestare:- mângâie aerul în jurul unei fiinţeînchipuite;- parcă presară sub picioarele ei petale;- cu o mitralieră invizibilă împuşcă toţibărbaţii din lume, deodată se trezeştetrăsnit:„Dacă nu vom putea avea copii,cine va duce specia mai departe?Să mai las alţi masculi în viaţă,cum o s-o împart?Mai bine îi las pe toţii să trpăiascădar trebuie s-o izolez pe ea. Centură de castitate?După un timp, iubita mea va pute.Ia să mai beau ceva şi să cuget.S-o iau de nevastă nu pot, suntem deja căsătoriţi.Să divorţăm stricându-nevieţile prăpădite care ne-au mai rămas?Dar fără ea nu pot, ducă-se dracului!Îmi sare inima din piept şi se roteşte în jurul ei ca un titirez,braţele mi se rup şi se întind spre ea,toate celulele mele zboară să se lipească de epiderma ei.Ia să mă culc.Mâine o iau de la capăt.

Şanse de vindecare: niciuna.

Lucian Gruia: Şanse devindecare de Poezie? Niciuna!

Melania CUC

Lucian Gruia

Carte nouă Timpul poeziei estemereu şi niciodată. Acestlucru îl exprimă implicitpoezia, dar şi destinul po-etic al lui Mircea Drăgă-nescu. În perioadapresiunii ideologice comu-niste, ca şi în cea a con-strângerilor economieilibere, dar şi barbare,scepticii îşi pot găsi alibiulpentru a înscrie, iar poeţiiadevăraţi, ca MirceaDrăgănescu, îşi urmează,chiar potentaţi de ostili-tatea mediului, vocaţia.Poetul despre care vorbimeste un succesor al lui Ba-covia în epoca post-modernităţii al cărui fluidsensibilitatea sa o ab-soarbe de la sine, unulcare îşi adecvează discur-

sul la o receptivitate mod-ificată de spaţiul poetic,dar şi social-contempo-ran. Aşa cum nevăzătoriiîşi ascut de la sine cele-lalte simţuri până laniveluri inaccesibile celorcare văd, Mircea Drăgă-nescu, claustrat voit saude nevoie, asemenea ilus-trului înaintaş – îşiadânceşte meditaţia şi îşirafinează percepţia înlipsa vacarmului arenei şizumzetului agorei. Deose-birea faţă de poetul lacus-trei este aceea că laMircea Drăgănescu, dupăvolumele incipiente, sta-diul de acum este cel maifertil. Între vizionarismulmodernist şi notaţia bi-ografică măruntă, agre-

mentată cu ironie a post-modernismului, poezia saîncearcă să stabileascăun echilibru. El pare a secăuta singur, într-o mirac-uloasă homeostazie, darcititorul avizat va înţelegecă sunt de fapt simţul mă-surii şi inteligenţa autoru-lui care cumpănesc opoezie cerebrală. La acestmoment, care este unul almaturităţii şi originalităţiicâştigate, Mircea Drăgă-nescu îşi permite să sur-prindă cititorul, lipsa deexces şi anticalofilia (ceoximorom!) ca pe nişteprovocări.

� Horia GÂRBEA

1414

Proză

martie 2009

Go��ot� po����or

I. Vai, ca o frică/ascunsă bine-ntr-oaltă de frică/stă poemul acesta al meu(cu frica, frica lui Dumnezeu!)/hei, iată-lcum fuge, fuge El însuşi de El (Doamne,ca la propria-şi tăiere Mielul deMiel?!)/vai, lăsând în urmă-şi o vraiştesenin senilă de vise proscrise.../heheia,aprinse drept ca o lumânare-lumânărici(Doamne, prihănile noastre cele maimari şi cele mai mici!)/la Moartea florilortale azi de mistici grădinari de tot in-terzise/cum şi rozele şi crini movi dinsuavi criminal pierdute paradise/vai, ca

baudelairene amurguri în rana ochilornoştri (Dez-iubito!) ucis-sinucise/vai, caun peşte pe uscat/se zbate Poemulacesta întru devreme/atunci ce mai ne e(?!)/lăsaţi-l Dracului Morarului de Ceriucu Stele/pravul lor să mântuie dedragostile cele rele/căci sine ştie/pe-Apamorţii pluteşte Apa Vie?!/dacă mereucineva carele seamănă Pustiu prePământ/culege mereu EcleziasticaVânare de Vânt?!/căci întotdeauna maie rău de mai rău şi de mai bine (ca întruotrăvuirea noastră în sine cu line lin pre-line!)/de o nouă faere şi desfacere devrajbă şi vrajă/dezmaiiubito, dac’ai veni:ce mai licoaream bea dintru a nucilorverde de coajă! (?).

II. Şi voi fraţi-terraţi/nu, niciodată sănu uitaţi/ că şi oglinzile argintătoare/duios-neîduioşătoare/îşi văd faţa lor înfeţele voastre vitriolate de Dor/şi dac’mai au ele ceva minunat de-arătat (dac’de cariul Timpului ori de mânurile voas-tre încă n-au crăpat/încă nu s-auspart!)/e: fuga aceasta a Poemului înPoem/vai, fugă de care/ca un copil de-ntunerec/mă vaiet şi tem/mereu ca o re-sorbire a Luminii în Lumină/ca o suflareîntru o altă suflare prin IesleaDivină/aşadar,/precum cămeşile Hristicejucate la zar/Poemul meu în carne şi

oase/(din propriu-şi tipar!) blânduriu seîntoarse!/carele pentru voi tinde şi se-ntinde/vai, utopice merinde/carele seîntină/spre nici o iertare din închipuire şidin a Mărului Edenică Vină/iată, carneaLui în spaimele voastre/roşi-galbene/verzi-albastre/iată: harul friciiLui cu voi cu toţii pre Calea Vieţii-Lactee-ică Suflare/vai, Poemul acestaPoltron/carele mâine va de Lovitura deGraţie/aducându-vă ca întru o reîncar-naţie: Taboreeana Iluminare/la faţavoastră/lirica schimbare!

III. Mâna mea în derută astăzi l-ascris/l-a rupt dintru vrescuri de vis/ochiivoştri mâine îl vor cetire ca hoţii deflori/vai, Doamne, o dată sau de douăori/ca să fie s-auziţi şi voi dimpreună cumine/cum şi mai ales cine (?!)/mai furăChristul din Grădina Ghetsimani/unde s-a plâns cu lacrimi de sânge vânzarea de30 de argintobani/o subt biet Măslinul în-truveşnicit de ani/hei, şi s-a strigat/cândtotul-TOT era gătat/:dacă altfel nu sepoate, Tată/iată, facă-se Voia Ta/Prestetimpul carele-i Tot şi e Gata/şi clipa ce safost dintru Geneză prea întrupata!/şiPânea, şi Vinul, şi Harul/Treacă de laMine Paharul/pe care Numai EU/ca şiPoemul/ştiu c-a învăţat să-L Primesc/O,Pater, Pater-Ceresc!/Vai, Fiul, spre a ieşi

El însuşi din El/ca un perpetuum post-mortem-Viul, Rebel/Vai, şi acestpreinocent şi biet publicabil POEM/decari şi eu, dimpreună cu voi,/făpturi dinlut-tină şi ploi/ca un iepure de propria-şiumbră mă fugăresc şi mă tem/cândpreste Poem şi Ghetsimani se însera/şimoartea Flori, deziubito, nemainterziseiarăşi se revărsa/şi pentru că întot-deauna Morarul de Ceriu şi Stele/mi-amăcinat poemul ca pe dinţii calului în-fierate prăsele/şi-astfel încât/s-a maiabătut şi-un vânt/heia-hei, o, predeziu-bito/ zefirul cel sarcastic (şi-n urmă-ipraf/predestinatul nostru Epitaf!)/dinVadul-Sfânt: Poem-Eclesiastic!

P.S. Şi Palleoiubito, den curând dePreacurând/Iată-l, Sfârşitul Stelei melede-acum s-arătând:/Voi fi în CâmpiileElizee/(cu Tine pre Geana Vieţii: apuso-mi de Gee!)/Sau mai degrab’ Prestemiticul Styx, în Eladul Tartar,/Doamne,precum Sfânt Ecleziast cu Deşertăciuniîn Zadar!Vaie, Palleoiubito, pe-acestveşnic efemerind de-Exist, Exist/(vamădând Luminii NonCreiate Lumine ta-boreene, utopici gologanii!)/se-nfig înmine ca Umbră şi Vis, vezi-i: Anii, predulci luto-otrăvuri Anii:/precum zbătutu-s-au piroane (ebraico-romane!) întruCarnea şi Spirit Mântuitor de Christ...

Romulus GandyGEORGESCU Şi poemul meu acesta,

fie cu voi toţii...

Făcând o retrospectivă în adâncul is-toriei neamului românesc, atât feudalis-mul cât şi capitalismul s-au sprijinit peelemente ale mentalităţi claselor de mi-jloc, respectul faţă de legi şi religie, de-votamentul faţă de familie, comunitate şisârguinţă în activităţile pe care le des-făşurau. La rândul ei economia de piaţă,(la începutul ei limitându-se la schimburide mărfuri în mediul rural), a satisfăcutaspiraţiile modeste ale oamenilor privindînbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi asig-urarea şanselor urmaşilor lor.

Mă întreb astăzi, când majoritateascriitorilor şi-au scris operele în mentali-tatea stângismului comunist şi care încămai persistă în aceste idei, dacă poziţiaantiburgheză a acestora nu implicăriscul subminării valorilor care trebuie săcreeze clasa de mijloc şi piaţa liberă.

Cea mai importantă evoluţie politicădin secolul XX a fost căderea regimuluicomunist din ţara noastră, inclusiv dinestul Europei. Nu este logic să subliniemcă o doctrină politică a dat greşdeoarece oamenii nu au folosit-o cum secuvine sau au interpretat-o greşit, sau căea a fost victima unei opoziţii şi conspir-aţii a împrejurărilor istorice. dacă aceadoctrină comunistă nu a putut rezistaabuzurilor umane sau împrejurărilor ne-

favorabile, înseamnă că ea a fost unprodus al fantezuiei politice marxiste-leniniste mai curând decât o idee politicărealistă. Aşa cum am simţito pe pieleanoastră această fantezie politică s-aputut impune în realitate numai prin con-strângere brutală şi criminală. Acesta afost destinul firesc al socialismului-co-munist din ţara noastră-o utopie politicăîntruchipată într-un regim terorist, uncoşmar istoric din care omenirea s-atrezit la sfârşitul secolului trecut. Impli-caţiile prăbuşirii ideologiei comunist-so-cialiste sunt încă departe de a fi evidenteîn ţara noastră. Este adevărat cădezgheţarea din anul 1989 a relevatmeritele unei economii a pieţii în com-paraţie cu planificarea economică destat. Încă, scriitori şi intelectuali cugândire de stânga susţin că în timpuldictaturii comuniste de la noi s-au con-struit locuinţe şi fabrici. Nimic mai fals. Înţările capitaliste europene nu s-au con-struit locuinţe şi fabrici? Şi încă maimoderne. Unii din intelectualii noştri auuitat că timp de peste 45 de ani acestpopor a fost înfometat, le-a fost inver-sate valorile, le-a fost luată credinţa. Dinorbirea gândirii stângiste ei nu văd, încă,beneficiile recoltate de ţările cu sistemeeconomice de piaţă. Aceşti scriitori şi in-telectuali de extremă stângă ce descind

din aparatul de propagandă comunistănu doresc să vadă că într-o societateaburgheză ce se formează şi la noi, anu-mite valor sunt considerate de către ma-joritatea populaţiei ca fiind de la sineînţelese. Devotamentul faţă de acestecredinţe creează o clasă de mijloc, careapoi întreţine o economie de piaţă. Unmare pericol pentru învăţământul nostrueste că, încă, se predau în şcoli creaţiiliterare scrise în timpul dictaturii comu-niste şi cu mentalitatea acelui regim,

care impunea slugărnicia faţă de valorilefalse şi o ideologie criminală.

De-a lungul istoriei societatea capi-talistă şi mai ales economia sa are tend-inţe de a produce „depresiuni”. Într-osocietate urbanizată, cum este la noi, (lasate au rămas doar bătrânii), efectulacestei perioade de criză va fi destul denefast. Situaţia în care abia am intrat vada”apă la moara”scriitorilor şi intelectu-alilor cu mentalitatea rămasă în proietulcomunist, din care abia am ieşit.

Capitalismul şi Culturaîn societatea românească

Al. Florin ŢENE

Al. Florin Ţene

Romulus Gandy-Georgescu

15martie 2009 15

Proză

“Maria, Maria, mai bine-aş muri!”Plângeam din nou. Mă bătuse mătuşa.Fusesem “rea”, “obraznică”… şi lacrimileîmi curgeau şi cu mâinile îmbrăţişamgâtul bătrânei servitoare. “Nu mai plânge,domnişoară! Lasă c-o să fie bine!” “Ştiu,Marie, ştiu ce vrei să spui: c-o să fie bineşi la vară cald! Oare această vară va venivreodată? Cât va dura aşteptarea?” “Veicreşte şi vei ajunge mare, vei pleca deaici, îţi vei aşterne un drum… Mă vei luaşi pe mine, că-i vorba-ceea din popor:cine n-are bătrân, să-şi cumpere”. “Detine n-aş vrea să mă despart niciodată!Am să te iau, am să te iau, dar când va fiasta?” “Timpul trece repede. Aşa au trecutşi anii de când am venit aici. Am scăpatcu viaţă, trebuie să trăim!” “Dar n-au scă-pat părinţii mei!” “Ce oameni buni eraupărinţii dumitale! De câte ori te uiţi mailung la mine, văd ochii stăpânei mele,atâta bunătate era în ei!... “Mi-ai spusodată că mama era frumoasă, hai, maispune-mi cum era?” “Da, era foarte fru-moasă: înaltă, blondă, subţire… mi-arplăcea sa-i semeni întru totul!”

Erau proverbe şi amintiri pe care mi lerepetase de sute de ori, dar eu nu mă să-turam de ele. “Mama, mama, de ce numai trăieşte mama?”

Mă întorceam cu gândul în locurile demult părăsite. Dorinţa aceasta de a trăipentru câteva clipe în trecut, era interesulmeu de a şti cât mai mult şi mai precis cea fost, căci era o parte a vieţii mele in-conştiente, ceva ce trebuia cunoscut, re-spectat şi iubit. Nu făceam altceva decâtsă-mi aduc copilăria aproape. Fugară şitristă măsură!

O mamă al cărei chip nu mi-l puteamaminti în întregime şi pe care-l dăltuiamdin mărturisirile celor din jur. Curios că-mirămăsese în memorie glasul ei, sau poateşi acesta era recompus din amintiriadunate? Îmi stăruia în urechi: “Copilamea, vino să vezi cum râde grădina noas-tră!” sau răspunsul ei la întrebarea meacu privire la fulgii care cădeau şistrăluceau în lumina becurilor de pestradă: “Sunt stelele care cad din cer!” Şiauzeam parcă râsul ei vesel, râs care nuputea semăna cu un altul. Râsul mameimele când era fericită, în grădina noastrăplină cu flori, într-una din primeleprimăveri ale vieţii mele…Mâinile mameimele trebuiau să fi semănat cu ramurilearbuştilor care mă cuprind cu tandreţe,atunci când vreau să mă ascund în ele.Mâinile ei m-au îmbrăţişat, m-au iubit,aceleaşi mâini care culegeau flori şi flu-turi, poate! Cum or fi arătat mâinile mamei

mele?Îmi producea o mare bucurie ireali-

tatea pe care o trăiam în acele clipe şireveneam: “Şi dacă n-ai fi tu, Maria, ce m-aş face, cui m-aş plânge, cine mi-arînţelege visele?”

Maria mă chema în braţele ei, mălegăna ca pe un copil mic, mă lăsa apoi înpat cu grijă, îmi punea perna sub cap şimă învelea cu un pled. Era patul dinbucătăria noastră mare, unde stăteam devorbă deseori cu ea, o ajutam la ştersvase şi uneori adormeam acolo, în patulMariei, visându-mi copilăria… Se făceacă eram în braţele mamei şi râdeam(râdeam mereu în vis!). Ne jucam cu opăpuşă şi ne bucuram de promisiuneatatălui de a ne plimba cu sania. Aşteptamacel moment, când iată auzim: “Mergemtoţi. Pregătiţi-vă cojoacele, păturile, într-ooră plecăm! Sunt vreo zece kilometripână-n sat şi ne aşteaptă ţuica fiartă,gustărica şi… (uitându-se spre mine şifrecându-şi mâinile de plăcere) o bătaiestraşnică cu zăpadă.” Mama zâmbeaduios, mă lua în braţe, mă purta aşa… şipluteam, pluteam de fericire. Ochii ei al-baştri mă priveau şi se măreau, se totmăreau cuprinzând tot spaţiul de dea-supra mea…

„De ce dormi aici, copil leneş ce eşti?”La auzul acestor cuvinte mă trezeamsperiată. Îmi căutam cu privirea MAMA,dar ea NU EXISTA. Mătuşa mă sfredeleacu ochii ei negri şi nu înţelegeam severi-tatea ei. De multe ori se stăpânea, dar osimţeam încordată ca un arc de oţel şiatunci mi-era teamă să nu declanşez re-sortul. Ştiam ce poate urma de fiecaredată… Când voiam să citesc o carte, îlrugam pe unchiul să vină cu mine în bib-liotecă. „Du-te singură şi ia-ţi-o!” „Sesupără mătuşa! Spune că-i murdărescvitrinele şi rup cărţile.” „Bine, hai cu mine!”Îmi alegea o carte sau mai multe, îimulţumeam şi plecam fericită. „Înţelege-oşi tu pe mătuşa, nu fii aşa de îndărătnică!”„Dar, unchiule, să-ţi explic…” „Nimic, tre-buie să înveţi să te porţi cu oamenii, săştii să fii recunoscătoare.” Şi discuţia cufratele tatălui meu lua sfârşit. Eram mereuacuzată, trebuia să tac, nu aveam dreptulsă mă apăr, mi se amintea la vremeaaceea că am de toate şi nu ştiau ce îmilipseşte. Şi îmi lipsea ceva, îmi lipsea„afecţiunea.” Cu timpul atitudinea unchiu-lui putea face din mine o timidă. Intransi-genţa lui îmi paraliza orice idee, oriceiniţiativă şi astfel, o moarte îşi făcusecurând loc între noi.

Ce se întâmplase atunci când aveamvreo cinci anişori? Îmi amintesc vag de onoapte neagră, când m-au trezit ţipeteleMariei. Mă aflam în braţele mamei. Poatede atunci chem şi ador îmbrăţişarea! Eami-a strigat disperată, în ureche: „Fugi laŢuţu!” Şi mi-a dat drumul din braţe. Nuştiu cum am ajuns la gardul vecinului careavea o droaie de copii, printre care şi unbăiat – Ţuţu. Cu el se pare că mă jucamuneori. Mă ajuta să trec gardul printreuluci, intram în casa lor cu chirpici şi lut pejos. Acolo am mâncat cea mai bunămămăligă, căci am mâncat-o goală şi i-am simţit gustul. Maria îmi povestea maitârziu că acesta se urca pe o buturugă dincurtea sa şi făcea pipi, iar eu veneam lamama şi-i spuneam că „Ţuţu face poaie!”

(ploaie) În fine… cineva m-a prins în braţeîn noaptea aceea neagră şi mi-a pusmâna la gură, aşa că n-am putut striga.Atunci am auzit-o pe mama urlând. Oarece-i făceau? N-am ştiut şi n-o să ştiuniciodată. Îmi amintesc totuşi de spaimaacelor clipe; mă zbăteam în braţele vecin-ului şi… mai mult de atât nu-mi aduc am-inte. Era în iarna anului 1940. Ruşiiocupaseră Basarabia şi Bucovina deNord, din luna iunie a aceluiaşi an. Da,părinţii mei fuseseră ridicaţi în aceanoapte şi deportaţi în Siberia, de unde nus-au mai întors. Toate ridicările se făceaunoaptea. Maria îmi povestea multe.Unchiul nu vroia să se discute aceste în-tâmplări, ba mai mult, îi interzisese Marieisă vorbească ruseşte. Sigur că, trăindprintre ruşi, Maria învăţase bine limba şiuneori amesteca cuvinte româneşti cucele ruseşti în aceeaşi frază, aşa cum îivenea mai uşor să se exprime. „În casamea să nu aud decât limba mearomânească!” tuna unchiul şi pentru căera foarte autoritar, Maria îl asculta şiîncerca să vorbească numai româneşte.Avusese şi ea rude care dispăruseră înacel an. Îmi povestea despre nişte vecinicare ascunseseră soţia unui moşier, fe-meie tânără şi frumoasă. Autorităţileruseşti au aflat, au venit noaptea, aupercheziţionat casa. Ea a vrut să fugă,dar indivizii au prins-o. Atunci a invocatmotivul unor necesităţi… WC-ul era încurte. Au condus-o cu lanternele la loculrespectiv. Acolo au violat-o. S-a auzit doarun ţipăt scurt, după care nimeni n-a maiauzit nimic. Dimineaţa s-au găsit urme alehainelor ei sfâşiate şi biata femeie dis-părută.

Odată am întrebat-o cum a scăpat eaşi alţii? „Întâi i-au luat pe cei mai periculoşipentru regimul comunist. Mai erau şiturnători, ca orice pădure cu uscăturileei… Şi-apoi au venit românii.” Maria mi sepărea că ştie multe, de fapt şi mătuşaspunea ca era o femeie deşteaptă. Întinereţe făcuse o şcoală de menaj şigătea mâncăruri delicioase. Mai târziu,bunicii îmi spuneau că erau programaţi săfie ridicaţi pe serii, şi că n-ar fi scăpataproape nici un român, dacă Basarabian-ar fi devenit din nou a noastră. Mai erauunii români care făceau cadouri val-oroase: bijuterii şi blănuri şi atunci re-spectivii informau superiorii lor: „Etotharoşâi celovek!” (acesta este un om bun,adică de încredere…)

În cele câteva luni, până la revenirearomânilor, am stat în casa vecinilor.Printre cei şapte copii, eram şi eu a lor. Mis-a spus că am plâns câteva zile şi câtevanopţi după mama şi tata. Apoi unchiul mi-a adus multe jucării acolo şi în curând amuitat…

Alergam pe stradă, îmi adânceam pi-cioruşele goale în praful străzii, praf carese aşternea pe trupurile mici şi ne pătrun-dea până şi în nări. Când începea ploaia,ne dezbrăcam şi ploaia ne spăla. Erau şizile când lipsea apa şi ne era sete, şi de-schideam guriţele, ca ploaia să ne astâm-pere setea.

Într-una din acele zile călduroase averii anului 1941, mă aflam în stradă,când tinerii împrăştiau panglici tricolore şistrigau cu glasurile înăbuşite de bucurie:„Vin românii!” „Vin ai noştri!” Aşa m-am

trezit şi eu cu o panglică tricoloră în mânăşi acea panglică a ţinut-o unchiul pe biroullui, apoi devenit biroul meu, tricolorulmeu…

Crescând, unchiul a considerat că tre-buie să-mi ţină câteva lecţii de istorie: „Înurma pactului dintre Hitler şi Stalin,Basarabia, Bucovina de Nord, mai corectspus Nordica Bucovină, şi Herţa, adică51.000 de kilometri pătraţi din pământulnostru românesc ne-au fost furaţi. Dupăun an, în iunie 1941, Hitler a atacat Rusia.După abdicarea regelui Carol al II-lea, IonAntonescu a fost prim ministru şi con-ducătorul statului. Noi, spunea unchiul,am luptat alături de armata germană. IonAntonescu a ordonat: „Soldaţi, treceţi Pru-tul!”, să putem ajunge la Nistru, să re-cucerim teritoriul furat.”

Pentru mine era cam greu să înţelegtoate acestea la acea vârstă fragedă.Unchiul mă vedea nedumerită, deşi îmirepetase de multe ori acest episod al is-toriei. O dată a recurs la o explicaţie decare îmi amintesc clar: „Uite, aici avem ogradină, aleea pe care călcăm în fiecarezi, pământul pe care-l săpăm şi punemseminţe în fiecare primăvară, chiar tu aipus nişte seminţe de flori, nu? Daca arveni cineva şi ar spune într-o zi că nu maieste gradina ta, ci a lui şi ar face ce-arvrea cu ea, ar muta gardul sub ochii tăi, aifi de acord?” „Nu, sigur că nu!” „Ei, să ţiiminte fetiţo, că o ţară nu trebuie săcedeze nici un metru pătrat de pământunui străin şi nici să se lase furată!” „Şi dece ne-am lăsat furaţi?” Unchiul a dat dru-mul unui râs nervos: „Cunoşti proverbulfrancez, de fapt este un vers dintr-o fabulăa lui La Fontaine: „La raison du plus forte,est toujour la meilleure”?

Aceste explicaţii le primeam într-unoraş din Oltenia, unde urmam cursurileşcolare, căci unchiul fusese mutat în in-teres de serviciu din Basarabia, în Ardealşi din Ardeal în Oltenia. Şi împreună cu el,mătuşa, Maria şi cu mine.

24 ianuarie este ziua mea de naştere.Da, melancolia mă duce în trecut, acolounde se derulează filmul copilăriei; o re-constituire de forme şi culori… Nu-miplăcea să mă întrebe cineva de undesunt, de unde vin, a cui sunt; erau între-bări de care fugeam. Erau grele pentrumine. Dar faptul că mă născusem în ziuade 24 ianuarie, nu-l ascundeam, căci nuavea contingenţă cu sentimentul durerii,ci cu cel al mândriei. La şcoală, dirigintane scotea în curte şi în jurul bătrânuluistejar, cântam şi dansam “Hora Unirii”.Până-ntr-o zi când a fost interzisă… Darîntotdeauna, ziua de 24 ianuarie, avândşi câte un an în plus de viaţă, îmi pro-ducea aceeaşi magică senzaţie. La în-ceput nu-mi dădeam prea bine seama cemă impresiona, dar îmi plăcea dansulameţitor în jurul copacului, melodia, cu-vintele şi faptul că era o zi a unirii…Românie, omenie, unire, putere, mamă,soartă, hotare, horă frăţească… cuvintelelui Alecsandri se înlănţuiau în memoriamea, deveneau chiar o obsesie, mă în-fiorau şi mai târziu am fost conştientă şi…de ce.

Fragment din romanul

„BINELE ŞI RĂUL”

Vavila POPOVICINEW YORK

16

Eseu

martie 2009

Modernismul este considerat, în gen-eral, ca fiind echivalentul civilizaţiei înte-meiată de occident şi de valorile acesteicivilizaţii. Este un sistem care are capunct de plecare Europa, lumea occi-dentală deci, şi care cuprinde ideologiileşi mişcările care au apărut odată cu sec-olul luminilor. Raţiunea principală carestă la baza „modernităţii” acestui sistem,a cărui dezvoltare şi consolidare începeîncă în secolul al XIX-lea, este că, odatăcu acest sistem, Europa se înscrie într-un proces de abandonare a istoriei şitradiţiilor, intrând sub influenţa unei noiviziuni asupra lumii. Întrebarea ce sepune este ce fel de viziune asupra lumiieste aceasta? Şi care sunt schimbărilepe care le-a adus ea lumii occidentale?Răspunsurile pe care vom încerca să ledăm acestor chestiuni ne vor ajuta săînţelegem conceptul de modernism şirădăcinile lui ideologice.

Posibile premise istorice ale moder -nismului

Aşa cum am afirmat mai sus, proce-sul cunoscut sub numele de „moder -nism” a început încă în secolul luminilor,şi a schimbat din temelii viziunea soci-etăţilor occidentale asupra lumii. Până înacel moment, religia constituia principiulde bază al vieţii în cadrul unei societăţi.Toate răspunsurile la întrebările privindoriginea omului, sensul vieţii, mijloacelede găsire a adevărului, conceptele debine şi rău, se găseau în religie, morali-tatea religioasă guverna întreaga viaţă asocietăţii. Odată cu secolul luminilorîncep să se producă schimbări majore.Punctul de plecare al acestor schimbăriîl constituie abordarea materialistăasupra vieţii. Dar, sprijinul cel mai deseamă adus materialismului a fost elab-orarea concepţiei darwiniste, care resp-inge creaţia divină şi o înlocuieşte cuteoria evoluţiei. Evoluţia modului degândire în societate a avut repercusiunihotărâtoare asupra destinelor artei, şiimplicit asupra destinelor literaturii.

Modernitateaîn literatură

Modernitatea, în sensul de atribut alliteraturii moderne, apare ca un conceptde sine stătător încă la mijlocul secoluluial XIX-lea, dicţionarele atestând maiîntâi termenul la Chateaubriand, în1847, dar cel care anunţă o estetică amodernităţii este Baudelaire în textulcelebru „Pictorul vieţii moderne”(1863),unde găsim o definiţie a conceptului, ac-tuală şi astăzi: „Frumuseţea pasageră,fugitivă a vieţii prezente, caracterul aceea ce cititorul ne-a permis să numimmodernitate”.

Simbolismul este considerat a fiprima ipostază a modernismului şi, nuîntâmplător, conceptul de care neocupăm debutează cu dezideratul sim-bolist „de la musique avant toute chose”,nu întâmplător problematica limbajuluidevine centrală în operele scriitorilormodernişti, indiferent că e vorba depoeţi, de prozatori sau de dramaturgi.Relaţiile dintre om şi cuvintele prin inter-mediul cărora acesta descrie lumea în-

conjuratoare sunt mult mai importante,în viziunea moderniştilor, decât cele din-tre om şi realitatea însăşi, deformată şi„inventată” de limbaj. În viziunea scriito-rilor, arta nu este un teritoriu accesibiloricui, această atitudine separatistă con-stituie principala sursă a elitismului mod-ernist. Fuga din real, refugiul în spaţiul„purificat” al artei – acel „joc secund, maipur” imaginat de Ion Barbu –, caracteruliniţiatic al demersului artistic, interesulpentru ceea ce se ascunde dincolo de

suprafeţele aparente ale lumii şi limba-jului deopotrivă, toate acestea sunt măr-cile esenţiale ale modernismului literar,la care putem adăuga o serie de trăsă-turi ca „regresiunea spre arhetip, mit, pu-ritate originară, increat, început,reîntoarcerea spre fondul originar, scitic,tracic, balcanic sau elin, spre primitiv”menţionate de Adrian Marino în „Mo -dern, modernism, modernitate”.

Dacă simbolismul este considerat cafiind un prim modernism, după el suc-cedâdu-se o serie de direcţii şi tendinţe,precum: expresionismul, dadaismul,constructivismul, cubismul, futurismul,suprarealismul, imagismul, direcţia carecontinuă modernismul, din perspectivăistorică, este considerată a fi postmod-ernismul. Nu există o demarcaţie netă acelor două curente însă putem remarcafaptul că, în timp ce scriitorii moderniştiau încercat în mod constant să acred-iteze „ideea că funcţionarea limbajuluipoetic presupune o altă logică decâtaceea pe care se bazeaza vorbireaprozaică”, susţinând „specificitatea lim-bajului poetic, ireductibilitatea sim-bolurilor lui la simbolurile limbajuluicomun” , opţiunea scriitorilor postmod-ernişti este pentru un limbaj tranzitiv,transparent, multifuncţional, care să-şirecâştige funcţia de comunicare reală,cu implicaţii reale, psihologice şi etice.

Aşadar, idealurile estetice actuale s-auschimbat, în raport cu cele ale secoluluial XX-lea. O nouă modernitate s-a înfi-inţat, iar peste câteva decenii şi aceastămodernitate va fi atinsă de patina vremii,şi aşa mai departe. Progresul este con-tinuu şi în literatură. Kafka spunea: „Săcrezi în progres nu înseamnă să crezi înfaptul că progresul s-a produs deja.Aceasta nu poate fi o credinţă”. Ca şi încazul credinţei fără credo, să crezi înmodernitate, în sensul ce mai larg al ter-

menului, acela de noutate absolută,înseamnă să crezi că ea încă nu s-a pro-dus.

Modernismulromânesc

Modernismul este un curent literariniţiat la noi, în 1919, de Eugen Lovi-nescu. Şi promovat de revista cerculuiliterar „Sburătorul”(1919-1922, 1926-1927).

Părerile criticilor referitoare la în-ceputurile literaturii noastre modernesunt însă împărţite. Un prim manifest alspiritului modern poate fi considerat arti-colul lui Titu Maiorescu „Direcţia nouă înpoezia şi proza română”, apărut în 1872,în care acesta îşi propune să relizezeselectarea adevăratelor valori pe bazaunor criterii estetice. Ovid Densuşianu,în „Literatura română modernă”(1920-1933), îl consideră pe Vasile Cârlova„cel dintîi poet modern” al nostru, în timpce poezia lui Gr. Alexandrescu este car-acterizată ca „poesie în ascensiune demodernizare”, fixând anul 1830 drept în-ceputul literaturii noastre moderne. Ace-laşi moment 1830 îl înregistrează şi Al.Piru în „Literatura română premod-ernă”(1964), despre care scrie „ primeletrei decenii ale secolului al nouăspreze-celea, cînd înregistrăm ultimele mani-

festări ale spiritului vechi, alături deprimele afirmări ale spiritului nou, mod-ern”. După G. Călinescu, însă, momen-tul moderniştilor ar fi anul 1919, dupăcum aflăm din „Istoria literaturiiromâne”(1941), anul apariţiei revistei„Sburătorul” a lui E. Lovinescu, în timpce chiar acesta din urmă, în „Istoria liter-aturii române contemporane”(1927),afirmă că: „Am putea defini mişcareamodernistă ca o mişcare ieşită din con-tactul mai viu cu literatura franceză mainouă, adică de după 1880”.

Doctrina lui Lovinescu porneşte de laideea că există „un spirit al veacului”care impune procesul de sincronizare aliteraturii române cu literatura euro-peană, cunoscut şi ca principiu al sin-cronismului. Ideea de la care porneşteEugen Lovinescu este aceea că civiliza-ţiile mai puţin dezvoltate suferă influenţabinefăcătoare a celor mai avansate, maiîntâi prin imitaţia civilizaţiei superioare,potrivit teoriei imitaţiei emisă defrancezul Gabriel Tarde, psiholog şi so-ciolog care critica viaţa socială prin in-teracţiunea reacţiilor sufleteşti. Dupăimplantare, literatura trebuie să urmezeun proces de stimulare a creării unuifond literar propriu. De aceea teoria,,formelor fără fond” susţinută de TituMaiorescu este acceptată şi de Lovi-nescu, dar acesta consideră că formelepot uneori să-şi creeze singure fondul.În vederea modernizării literaturiiromâne, Eugen Lovinescu traseazacâteva direcţii noi pe care să se înscrieoperele literare: evoluţia prozei de la liricla epic şi a poeziei de la epic la liric, tem-atica operelor literare să fie inspirată dinviaţa citadină şi nu din cea rurală,crearea romanului obiectiv şi a romanu-lui de analiză psihologică, intelectu-alizarea prozei şi a poeziei, prinilustrarea în operele literare a unor ideifilozofice profunde etc.

Unul dintre obiectivele cenaclului luiLovinescu şi ale revistei „Sburătorul”era, printre altele, promovarea tinerilorscriitori, revista având meritul de a fi con-tribuit la lansarea unor nume ca: IonBarbu, Camil Petrescu, George Căli-nescu, Pompiliu Constantinescu,Vladimir Streinu, precum şi la pro-movarea altor scriitori care debutaserădeja în alte reviste, precum: Liviu Re-breanu, Hortensia Papadat-Bengescu.

Încheiem aici scurta noastră încer-care de conturare a modernităţii eu-ropene şi de integrare a modernismuluiromânesc, concluzionând că, deşi înmare măsură sincronic cu curentul eu-ropean, modernismul românesc nu esteidentic cu modernismul literaturilor occi-dentale, asemănarea nu merge, deci,până la contopire, deoarece, în primulrând, întotdeauna trebuie să se ţină contde particularităţile specifice literaturiinaţionale, determinate, în mare măsură,şi de condiţiile istorice şi sociale la careaceasta se raportează. În al doilea rând,conceptul de modern nu poate fi definitfoarte clar şi pentru totdeauna, deoarececeea ce astăzi este modern mâine va fide domeniul trecutului, modernismul sedovedeşte astfel a fi un fenomen rev-oluţionar şi conservator în acelaşi timp,idee subliniată magistral de Camil Pe-trescu în articolul „Substanţialismul” dinrevista „Familia”, în 1965: „Strict teoretic,tradiţionalismul nu este decât o serie in-finită de modernisme clasate, [...] iarmoderniştii nu sînt decît tradiţionalişti îndevenire”.

Modernitatea europeană şimodernismul românesc

Carmen-Mihaela MAN

Liviu Rebreanu Vladimir Streinu

Camil Petrescu Ion Barbu

17martie 2009

Poezie

Tempi passati

În copilărie cântam, dansam Hora Unirii,în casa noastră, în curtea şcolii,se cânta: “Pe-al nostru steag e scris unire”,într-o limbă dulce,în care mi-am strigat prima oară părinţii…Locul în care am deschis ochiişi am privit cerul, pământul pe care au călcatprimii mei paşi,el, acel pământ, a fost dragoste, a fost visşi trezindu-mă,prea curând îndepărtându-mă,a devenit dor, a devenit durere.Rudele s-au împrăştiatîn cele patru puncte cardinale…Doamne, spune-mi, cine a suflatcu-atâta ură şi blestem de s-au risipit toţiatât de departe, atât de uşor,ca puful unei păpădii?Poate de aceea visezoasele strămoşilor ieşind din morminteşi-alcătuind în aer, o imensă cruce din nacru...

Un strop de veşnicie

Sînt tristă, Doamne, îmi vine să plâng,acum , când peste tot, e atâta soare,ghioceii au înflorit din nou în crânglivezile ne dau prinos de floare.

Timpul trece, merge spre pustiuanii ce au trecut vreau să disparăsă mă joc cu pietrele din râuredevenind copil a doua oară.

Ne temem, Doamne, de necunoscut,căci nici nu ştim cine o să înviede aceea cred că trebuia să daişi pe pământ un strop de veşnicie.

Nădejdea învierii

E linişte-n parcul centralnatura, în juru-mi, renaşteChristos a-nviat, e cu noi,iar astăzi e ziua de Paşte.

Cerul e albastru şi clarsoarele străluce ca-n zilele veriiîn suflet pătrunde, încet,nădejedea învierii.

Vâscul

Mă-nalţ ca vâsc şi crescsădit în ramul tău

din întâmplare, saude Dumnezeu!?

ambrozie – seva ta hrănindflacăra-fruct,

visul plutind între realul de ieri şi speranţa de mâine.

Să fie Norocul?!Să fie doar Focul!?Sublim Apus de-ngemănare

a Soarelui cu valul alb, de Mare!

Concert pentru nuferi

Vă cînt cu lacrimi,nuferi

culeşi în mai şi ofiliţiîn glastre!

Ceară fierbinte-i sufletul şi nod îmi face

năframa dureriipeste gând, căci am văzut tăişul

cuţitului-secure,prea ruginit să-i pesede Albul vostru,

pur!

Vitralii

o fâşie îngustăde pământ înconjurată de ape adâncifurioase şi înspumateun rest de colţuri de stâncă in-abordabileşi urme de fosile dezgolite ...dar asta nu pot să-ţi spunde aceea retragneputincioasămâinile de pe inima ta(câteodatăo privire speriată şi obosităde pasărese zbate o clipănegăsind găzduire... atunci văd cum arăt şi eu).

Tandreţea umbrei

... nu-i aşa că singurătateapredispune a dornu-i aşa că atunciapare o umbră de sine-stătătoareşi-n locul tău- al cui alter-ego, oare?ceva alotropic creşteo alură transparentăîţi îngenunchează în lipsătainarugăciuneaşi nu-i aşa că uneori devii bolnavşi nu ştii că de fapt cerşeşti doar sunetulunei mângâieri ?!ceva din tandreţea târzie a bătrâneţiireaminteşte că ai fi putut fide multe ori copil...

Titina-Nica ŢENE

Vavila POPOVICI

Postmodernă 1Domnule Marquez, să nu mai spuneţinimănui,Dar mi-ar plăceaSă vă fac cafeaua în fiecaredimineaţăŞi să v-o aduc la patÎn ceşcuţa mea maro...În camera mea va exista un pianmare, cu coadă,Care va cânta singurDe câte ori veţi voi muzică...Doar cu un singur lucru va trebui săvă obişnuiţi:Din când în când,Dar doar din când în cândÎi voi aduce cafeaua la pat, în ceşcuţamea maro,Şi domnului Kundera...

Postmodernă 2Încă o cafea, iubitule, mai stai, undepleciAşa de repede?Hai să mai inventăm câteva lucruri pecare le-avem în comun,Sau hai mai bine să-ţi povestescNopţile mele fierbinţi petrecute cudomnul Kundera( e singurul domn cu care îmi petrecnoaptea)Sau, hai, mai bine să-ţi spun cum a

venit moartea la mineŞi avea picioare reci,Îmbrăcate în ciorapi negri, de mătase,Şi-a început să se dezbraceŞi-atunci te-am strigat să vii şi să sesperie moarteaCare făcea strip-tease în faţa mea...Dar nu pleca, iubitule, uite, îţi mai faco cafeaÎl părăsesc şi pe domnul Kundera,dacă vreiŞi vom inventa iarăşi începuturile,De dragul vremurilor trecuteDupă care vom da drumul la gazeÎn timp ce ne vom privi în ochi.

Andrada VISSARION

IertareUn gând hoinarÎşi cere-acum iertare.A rănit cerul,A suspendat clipe în tăcere,A spulberat cenuşaUitată de vremeÎn amintiri...Îşi cere-acum iertareUn gând hoinarCe nu-şi găseşte liniştea.Îndurare!

S-a decolorat cerulBuchete de steles-au răsfirat în neant,S-a decolorat cerul,vărsându-şi povaraAmarăPeste frunţi senine, ponegrindu-le.Timpu-şi toarce fuioareleTrăgând sfori erodateŞi-ameninţând...Un pas şovăielnic, mai ieri cutezător,Străbate lumea în căutareaUnei alte minuni,Inexistente poate...

Adriana MILU

Monica MUREŞAN

Ana HÂNCU

PREMONIŢIEPrietenului şi poetului M. I. Vlad

O premoniţie îmi zbate pleoapaSunete de cântece nomade se prelingPe tăcerile împerecheate ale amurguluiUneori e atât întuneric în mineÎncât păsările tresar speriatePrin trecerea acestei ploi paranoice.Ce ciudată stare a lucrurilor...În căuşul palmei brobonate de su-doare

Nasc versuri împleticite ce-şi cautărostulÎntr-o plagă de iluzii fosforescente.Noaptea sigur va veniCu pletele încovoiate de bulbii sper-anţelorAcoperiţi de cataracte.Doar o premoniţie silenţioasă maistăruiePe gardul de sârmă al pleoapelor.

Lupii

Şi-am văzut lupii urlândDeasupra lunii.

Am chemat zborul clipei de mâine.Învălmăşeala AceastaTropote de cai pe tărâmuri străine.

Curg şuvoaiele tristeţii prin cuvinteNici un zâmbet nu-nfloreşte aziPe tâmpla mea.Ne strivim cu false jurăminteVom primi răsplata joi când se-nsera.

Dimineţi cu mâinile-ncleştatePeste crânguri ce mă-npuţineazăDoruri din cătuşe dezertateStivuiesc potire ce mă încercănează.

Olimpia DANCI

Omul de paieNu era vis venit înspre mineOmul de paie purtând haine de împru-mutCu atâtea măşti pe faţă încâtLe pierduse şi el numărulEra îndrăgostit de acrobaţii falseImitând sentimente perfecteDeşertul minciunii l-a dezgoliti-au căzut toate măştile deodatăşi hainele de împrumuta rămas mai gol decât l-a făcut maică-sadestul timp m-a durut inima luicât o scorbură intunecatăşi ruşinea sufletului pustiu desfăşată

am vrut să-i vindec rănileplânsul să nu mi-l audădar lângă el eram mereu singurăşi nu era vislângă mine fumega o căpiţă de paieîmbrăcată în haine de bărbat.

Mâna taNu sunt ochi născuţi să mă audăPână la suflet mâna ta mă ştieCând rătăcesc pe cărările nimănuiPustiul doar mă cheamăNu sunt ochi născuţi să mă vadăAşa cum mâna ta mă cautăMângâiereEa îmi este aproapele care m-alintăŞi mă scrie la ceasul acesta cândMă umple dragostea poeziei

Poate mâine voi întâlni pe cinevaRătăcind cărările cânteculuiŞi-l voi mângâia cu umbra aceastaPe care mi-o lasă în sufletMâna ta.

Fără de tineFără de tine n-am roadăNu mai ştiu nici mersulÎnlăuntru se împiedică drumurileCare nu mai zăresc răsăritulNu mai ştiu gustul ploiiNici culoare n-a mai rămas în sângeZiua şi noaptea se ucid ân pustieÎntunericul îmi striveşte rădăcinileParcă şi îngerul păzitor m-a pierdutFără de tine.

Gabriela CIOBANU

S.U.A.

ITALIA

ITALIA

18

Critică literară

martie 2009

„Tot privind la cer în susGândul, gândul mi-a supus –Ochiul mi-a supus vederea –Duhul vorbelor, tăcerea.”

(Corneliu Antoniudin volumul Supunerile)

În spaţiul cultural Danubiano-Pontical Dunării de Jos, numele lui CorneliuAntoniu – poet, prozator, publicist, direc-tor de revistă şi de editură – semnificăun simbol literar afirmat în planul culturiizonale, şi nu numai, atât prin producţiileliterare proprii, cât şi prin activitatea fruc-tuoasă în cadrul Fundaţiei CulturaleAntares, de la Galaţi.

Ca poet şi publicist s-a remarcat îndecursul câtorva decenii – prin co-laborări frecvente în paginile mai multorreviste de cultură ori literare din ţară, din-tre care se cuvine să amintesc: ,,Româ-nia literară”, ,,Luceafărul”, ,,Convorbiriliterare”, ,,Tomis”, ,,Ateneu”, ,,Astra”,,,Tribuna”, ,,Poesis” şi altele.

Scriitorul Corneliu Antoniu este au-torul a patru cărţi de poezie – tipărite laediturile ,,Cartea Românească” şi ,,Em-inescu” din Bucureşti – al căror impactcu cititorii (implicit criticii literari) s-a ma-terializat în cronici literare şi eseuri aleunor importanţi oameni de cultură, careau avut cuvinte de laudă asupra calităţiicărţilor publicate.

În anul 1997, prin romanul Adio, Kap-Blank, publicat la o editură din Galaţi,Domnia Sa a debutat şi ca prozator, ro-manul bucurându-se de o bună primiredin partea criticii literare, graţie cronicilorfavorabile apărute în diverse reviste decultură din ţară.

În cele ce urmează, îngăduit îmi fie aface unele referiri critice şi evaluatoareasupra cărţilor de poezie publicate depoetul Corneliu Antoniu.

În ordinea cronologică a apariţiiloreditoriale, ţin să amintesc titlurile cărţilorşi anii publicării:

– Ascunsa ninsoare este titlul primu-lui volum de poezie, apărut în anul 1978,la Editura ,,Cartea Românească” din Bu-cureşti;

– Supunerile este cel de-al doileavolum de poezie, apărut în anul 1982, laEditura ,,Eminescu”;

– Fluturele de diamant este cel de-altreilea volum de poeme, apărut în anul1986, la Editura ,,Cartea Românească”;

– Amintiri din pădurile de Miconiaeste al patrulea volum de poeme, apărutîn anul 1991, la Editura ,,Eminescu” dinBucureşti.

Încă de la debutul editorial din anul1978, de la Editura ,,CarteaRomânească” – lector de carte regre-tatul poet şi prozator Mircea Ciobanu,unul dintre cei mai străluciţi editori depoezie, cum avea să se afirme încă dinanii premergători manifestării generaţieioptzeciste – volumul de poeme Ascunsaninsoare prefigura, prin lirica lui CorneliuAntoniu, un poet cu o voce distinctă şisobră, cu metamorfoze ale unei sensi-bilităţi poetice autentice şi discrete, fil-trată de o cerebralitate ce înnobileazătrăirea poetică, potenţându-i inefabilul

poemelor sale, conferindu-le individuali-tate şi forţă lirică.

Rostirea poetică a acestei cărţi dedebut relevă, la modul pregnant şiconvingător, un poet pe deplin stăpân pemijloacele de exprimare în sfera poetic-ului, de un talent indiscutabil.

Poemele din Ascunsa ninsoare cap-tivează atenţia cititorului printr-un limbajpoetic adecvat unei tensiuni lirice echili-brate, iluminate de soarele amurgind, alcontemplaţiei şi reveriei.

Figurile de stil ale poemelor surprindla modul plăcut, prin originalitate şi re-lief, alcătuind un instrumentar liric bogatîn mijloacele de sugestie, ce induc citi-torului starea privilegiată a meditaţiei.

Eul poetic al autorului cărţii – cumtranspare din cele mai multe poeme –este generatorul, în plan axiologic, alunor indiscutabile valori estetice.

Aprecierile unor reputaţi critici literari– Laurenţiu Ulici, Nicolae Ciobanu, Con-stantin Călin – au subliniat, prin formulărielogioase, meritele acestei cărţi dedebut, din care – îngăduit să-mi fie – voireproduce succint: ,,Lirismul acestuipoet e discret, ca o ninsoare ascunsă,împrăştiată difuz în tot aerul sensibilităţii”– scria Laurenţiu Ulici, strălucit critic lit-erar şi om de cultură, în revista ,,Româ-nia literară”, nr. 51, din 1978.

Nicolae Ciobanu, în revista,,Luceafărul”, nr. 50, din 1978, se pro-nunţa astfel: ,,Confesiunea sobră se di-zolvă în inefabilul poetic de la sine,poemele căpătând individualitate şi forţăde captare pe neaşteptate. Iar când untânăr poet, ne întâmpină cu un amplupoem de-a dreptul excepţional intitulatMonodelfia se cuvine să-i acordămdeplină încredere”.

Nu mai puţin elogios, nota – într-ocronică publicată în revista ,,Ateneu”, nr.138 (1979) – criticul Constantin Călin:,,Frecvente, meditaţiile asupra limbaju-lui amplifică meditaţia existenţială. Po-emele sale îmbină intuiţia cu reflexiamatură, responsabilă. Cartea de debutAscunsa ninsoare e lucrarea unui poetdotat”.

Poetul Corneliu Antoniu a intrat înconştiinţa critică a contemporaneităţii şiprin alte aprecieri favorabile ale unor im-portanţi critici literari, scriitori, oameni decultură, formatori de opinie, pentru toatecărţile publicate de acest autor.

Voi prezenta mai jos, întru argu-mentarea sublinierilor şi aprecierilor demai înainte, exemple de texte din carteade debut, ca şi din celelalte cărţi de aut-entică poezie, publicate de poetul im-portant care s-a impus în mai mulţi anide prodigioasă activitate literară şi cul-turală (în sens larg), prin organizareaunor memorabile seri de poezie, la nivelinterjudeţean, cât şi a unor festivalurinaţionale şi internaţionale, încheiate princoncursuri literare, care este – nimenialtul decât… Corneliu Antoniu.

În scopul relevat mai sus, înţeleg săreproduc integral textul unei frumoasepoezii (pag. 11), intitulată Viziune, care,prin lirismul ei genuin şi graţie unei pro-zodii impecabile (ce aminteşte de mariiclasici) nu mai are nevoie de vreoprezentare ori interpretare: Fată fru-

moasă ce dansezi / Prin ploaia astasunătoare / Cad din copacii încă verzi /Păsări şi fructe rotitoare. // Un pas uşor,un vânt uşor / Sub ameţita mea perdea/ La geamul din interior / Unde privesc ladumneata. // Şi cad ninsori mai de de-mult / Şi-un ochi de carne prea curată /Şi nu mai pot să te ascult / Şi nu mai potsă mor, odată.

Fără a fi ostentativ livresc (în sensulnobil şi cultural al cuvântului) poetul îşipune în valoare spiritul înnoitor, de ino-vaţie imagistică, prin personificarea unorpersonaje mitice (ca în poemul Orfeu îngrâu), iscând un poem de o amplă rezo-nanţă mitică şi evanescenţă lirică, dincare supun atenţiei cititorilor versurilesemnificative de mai jos: Aplecat eracapul privighetorii / În vorbele lui încănerostite, / Aplecat era capul priv-ighetorii. / În grâu / Inima ei se va odihni/ Pe umerii graurilor în grâu, / Inima ei seva odihni. // (…) Pasărea sau cântecul(e totuna?) / Strâns la piept o ţinea. /Harfa lui cu strune de aer / Harfa lui custrune de şerpi / Peste care trece cugura. / În grâu inima ei se va odihni, / Peumerii graurilor în grâu.

Un amplu poem, de o largă respiraţielirică, intitulat Drumul miriapodului,potenţează la modul inspirat inventarulpoetic al cărţii, conferindu-i virtuţile unuiautentic basm lirico-mitic, din care, fie şinumai câteva strofe revelatoare, fiind re-produse mai jos, acestea vor fi suficientde concludente pentru reliefareasusţinerilor anterior avansate: O parte-svii, o parte-s morţi / Depinde doamnamea, de sorţi – / Copacului îi e lumină /Cercelul tău când o să-i vină / Şi maiales între lumini / La dezgolite rădăcini.// Întors timpanul, coardă rea, / Dansezipe el, iubita mea? / Ci durerosul osluceşte / Încolăcit pe-un os de peşte /Când sar afară din cocori / Distanţele, canişte nori. // (…) Că încă rupt şi încă sin-gur / Sub cerul răsturnat – ci eu / Eramca o lumină vie / Prin lacrima lui Dum-nezeu / O piatră înfruntând câmpia / Desticlă spartă şi de seu // Dar, soare, în-cotro e drumul / Miriapodului? Ci fie! / Eritm timid / Dar strigă piatra / Ascunsă-nmine: Slavă ţie! / În malul stors şi-n ga-leria Cuvintelor, uscatul ceas / Al binecu-vântării, iată / În urma faptei a rămas.

Poemul aminteşte, prin capacitateaimaginativă şi evocatoare, ca şi prin in-tensitatea lirică a rostirii poetice, de RigaCripto şi lapona Enigel, a lui Ion Barbu,cu care în mod evident se înrudeşte,graţie nu puţinelor similitudini ale in-vocării şi construcţiei lirice.

Un alt poem, dar de o altă factură lir-ică, în vers alb, considerat a fi ,,ex-cepţional” de criticul Nicolae Ciobanu,alături de Drumul miriapodului, esteMonodelfia – din care voi reda, în celece urmează, unele versuri mai semni-ficative: Să fii bun / Să fii de aur / Ce emai minunat decât să luminezi / Casoarele. / Ascultă glasul acestui copac /Ascultă frunza lui. / Toate tânjesc dupătine / Prietene rar care nu mai vii. // (…)Am să te aştept / În grădina mea fărăpomi, în sângele meu fără sânge / Îninima mea fără inimă. / La ceasul deveghe am să te aştept / Ca altădată,

bătându-mi la geam / Cu sufletul tău câtluna / Muiată-n parfum. / Înstrăinatulmeu cavaler / Obosit de atâta tinereţe //(…) Corabia plină de greieri / Şi ham-barele cu iarbă de mare. / Într-un fel defluturi se adânceşte vântul / Valurile sedespoaie de spumă, / Apa ţipă şi algele/ Înfloresc în gura rechinilor. / Din torsulnimfelor / Se aprinde un foc submarin. /Am să te aştept / În grădina mea fărăpoartă / În casa mea fără acoperiş / Însoba în care au înflorit lemnele. / Pânăcarnea mea va cădea de pe os / Pânăvoi pieri / Împrejurul numelui tău.

Dar, iată poemul de mici dimensiuniale versurilor, dinspre finalul acestei cărţide debut, care dă titlul volumului: Trăimnumai atât / Cât ţine cântecul: / Florilegerului – / Pe un ochi de geam. / Ni secuvine o lebădă / Spulberând nămeţii, /Dar zăpada fuge de noi / Galopând, ga-lopând (Ascunsa ninsoare).

Prin cea de-a doua carte – Supuner-ile – publicată în anul 1982, la Editura,,Eminescu”, poetul face dovada unuisalt calitativ evident, atât sub aspectulformal – al prozodiei – cât şi al sub-stanţei lirice, al spectrului tematic şiideatic.

Începând cu a doua carte, poetica luiCorneliu Antoniu devine mai personală,modalităţile lirice de abordare sunt par-ticularităţile lirice proprii. Temperamentulsău liric se defineşte la modul pregnant,se cristalizează o personalitate poeticăinconfundabilă.

Conceptul mallarméean, cu metafiz-ica lui esenţial estetică, începe sărodească, eul poetic se armonizează lanivelul inefabilului şi – precum şi în altecazuri – esteticul este ,,teleportat” în on-tologic. Rodirea aceasta, drept con-secinţă firească a unei mirabilefecundări, izvodeşte fructul cel binecu-vântat al unei lirici meditative, cu puter-nice accente existenţiale.

Sensibilitatea poetului este ,,bulver-sată”, răscolită într-un chip fericit defiorul germinativ al misterului vieţii, almiracolului vieţuirii. Vom constata, dincele de mai jos, că roadele acestei ger-minări sunt unele pe măsura fericiteinuntiri dintre Logos şi idee.

Se produce un ,,fenomen” – în or-dinea dialectică – în universul poetic alacestui interesant poet – ce nu are nimicspectaculos ori imprevizibil. Anume –drept consecinţă firească a unei evoluţii– interferenţe lirice în rostirea poetică,dintre cuvânt şi sensibilitatea trăirii, din-tre sentiment şi cugetare, ca proces in-tegrator şi metamorfozant, în urmacăruia metafora este înnobilată de idee.

Iată, însă – drept exemplificare –cum arată roadele născute în procesulcombustionar de care vorbeam, ce le în-tâlnim în această a doua carte. Pentruînceput, să ,,degustăm” numai douăcatrene ale unui frumos şi ,,primăvăratic”sonet: Tot mai adânc dorm păsările-ncer / În primăvară-i marea lor salvare /Dar primăverii nu mai pot să-i cer /Dovezile de sevă şi de floare. // Cum săle chem? Oricum tot n-ar veni / Din sufletharfa lunii să-mi sfârşească / Prin ploiameţitoare herghelii / Pe cerul meu auşi-nceput să pască. (Va urma)

Interferenţe lirice înrostirea poetică

Metafora înnobilată de idee în lirica lui Corneliu AntoniuNicolae-Dorel TRIFU

19

Divertisment

martie 2009

Pentru unii calul, nu reprezintă decâtun animal de povară şi un mijloc clasicde transport, care l-a ajutat pe om de-alungul timpului în muncile şi în activităţilesale importante. El mai este văzut şi cao modalitate de divertisment sportiv şide relaxare cotidiană. Nu este delocgreşit. Dar calul nu a însemnat şi nu este

doar atât, fiind o expresie inspirată şi no-bilă a creaţiei divine, caracterizat de treiesenţiale însuşiri: putere, înţelepciune şiutilitate.

Despre aceste fiinţe de excepţie, nuse ştie, cronologic vorbind, când şi undeau intrat, în viaţa omului. Se afirmă însă,că primii călăreţi ar fi fost brahmanii in-dieni, că asirienii, chinezii şi persanii, cutrei mii de ani în urmă, erau cunoscuţi cabuni crescători de cai şi călăreţi iscusiţi.

Mitologia antică relevă şi ea cu pri -sosinţă importanţa calului. Asfel greciivechi, elinii, credeau că acesta vine dinmare fiind creaţia lui Poseidon, zeulapelor, iar romanii că strălucitorul car defoc al Soarelui era tras de cai înaripaţi. Încadrul Olimpiadelor antice întreceriledintre călăreţi sau dintre carele cu douăşi patru roţi erau unele dintre cele maiapreciate norme sportive.

Şi ar mai fi multe de spus în acestsens. În epoca modernă calul a fost şiun important şi nelipsit element de luptă,soarta multor războaie dintre oameni de-pinzând de numărul şi performanţele fi -zice ale acestor animale. Cei mai detemut călăreţi din toate timpurile au fostmongolii, care trăiau şi luptau călare.Caii acestora, de talie medie, dar iuţi şiputernici, făceau parte din familia lor înveşnică mişcare, laptele fermentat deiapă, denumit kumâs, fiind băuturănaţională. Sub Gingis Han (StăpânitorulLumii), mongolii au constituit cel maimare imperiu din istoria universală.

Cu toate că Montezuma, regeleaztecilor, conducea o puternică şi nu-meroasă armată pedestră, a fost învinsde o mână de aventurieri spanioli. Acestlucru a fost posibil datorită faptului căregelui aztec i-a fost teamă de cei câţivacai din dotarea conchistadorilor. Regele

nu mai văzuse până atunci astfel de a -nimale şi a crezut că ele şi oamenii ce lecălăreau erau zeităţi şi nu au mai opusasfel nici un fel de rezistenţă.

La cucerirea Vestului sălbatic, decătre europeni şi formarea unora dintrestatele americane după om, tot calul afost elementul principal de luptă. În tim-pul celui de-al doilea Război Mondial, uninedit moment, remarcat de istorie, a

fost cel în care armata poloneză a ieşitîn faţa tancurilor germane, cu ce aveamai bun la acel moment, cavaleria.

De remarcat şi faptul că profetulMohamed a fost un mare iubitor de cai,ocupându-se pesonal de creşterea lor.Mai mult el a făcut calului, în Coran, unloc de cinste prin elogioase aprecieri:„Calul este cea mai frumoasă creaturăînafară de om; cea mai nobilă ocupaţieeste de a-l creşte; cea mai plăcută dis-tracţie este de a-l încăleca; cea mai fru-moasă acţiune a omului esta de a-lîngriji; accesul în Paradis se face pespinarea calului arab.”

Şi enumerarea legendelor, a cal-ităţilor, a foloaselor şi aprecierilor despreacest monumental reprezentant al reg-nului animal ar putea continua la nes-fârşit, mai ales că nu există artăfrumoasă (poezie, pictură sculptură,etc.) care să nu-l fi imortalizat.

Altfel vorbind, probabil, că nu se aflăloc în lume în care preocuparea pentrucreşterea şi educaţia, cailor mai ales a

celor de rasă să nu aibe importanţă. Lanoi în ţară interesul pentru creşterea şicomercializarea cailor se semnaleazăîncă pe la jumătatea sec. al VII-lea, laanul 1870 înfiinţându-se primele herghe-lii româneşti. În momentul de faţă înRomânia, fiinţează un număr apreciabilde herghelii de stat, cum ar fi: HergheliaBeclean-Bistriţa (rasele Lipiţan şi Semi-greul Românesc); herghelia Cislău-Buzău (rasa Pur-Sânge englez);herghelia Dor Mărunt-Călăraşi (raseleTrăpaş şi Semigreul Românesc);herghelia Izvin - Timişoara (rasele Ar-denez şi Nonius); herghelia Jegălia-

Călăraşi (rasa Cal de Sport Românesc);Herghelia Lucina-Suceava (rasele Huţul,Calul de Bucovina şi Poney); hergheliaMangalia-Constanţa (rasa Pur SângeArab); herghelia Rădăuţi-Suceava (rasaSaghyo Arab); herghelia Ruşeţu- Buzău(Trăpaş şi Semigreul Românesc);herghelia Sâmbăta de Jos-Braşov (rasaLipiţan); herghelia Tulceşti-Galaţi (rasaGidron).

Acestea ar fi hergheliile oficiale şitradiţionale. Alături de ele, însă, s-a dez-voltat, după 1990, sectorul privat. Astfelprin implicarea unor împătimiţi iubitori decai, oameni cu posibilităţi materiale im-portante, s-au constituit numeroaseherghelii particulare care depăşescacum cu mult numărul cailor aflaţi înhergheliile statului. Va urma.

CALUL

Statuie a zvâcnetului Calul reazemă bolta în năriŞi copita Stemă a libertăţii luiSudează nervos cerul de pământNobilă dăltuire de curajDoar fluturele roşu al inimiiBate temător În pupila-i uleioasă şi dilatatăTrădându-i ancestrala teamăDe zăbală.

Ion IANCU-VALE

Claudiu DUICĂ

Calul, un animalputernic, înţelept şi util

Gardă la cuvânt

Telefoane: 0727 800 002, 0730 863 602E-mail: devsoft.ro@gmail.com

Adresa redacţiei: Aleea Arcaşilor, bl. 36,sc. B, ap. 23, Târgovişte, RomâniaTelefoane: 0722 702 578, 0741 732 122E-mail: ioniancuvale@yahoo.com

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte � ISSN 1843-035X

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Tehnoredactare:

Rusine pentru mass-media manel-izata din Romania! Presa din Franta ainceput sa ne catalogheze tigani acum15 ani. Presa din Italia nu ne scoate dintigani, iar elvetienii ne spun ciori si corbi.Norvegienii se plang ca sunt victime aleinselaciunilor din partea tiganilor romanicare le vand cupru pe post de aur.

Toate aceste natiuni au insa un nu-mitor comun: presa locala, ziaristii dinaceste tari, isi apara conationalii,aratand cu degetul Romania, natiunecare in proportie de 70% ajunge in Eu-ropa sa se identifice cu sintagma de„Tzigania” sau tara tiganilor europeni.

Cum s-a ajuns aici ? Nu discutam de-spre impotenta diplomatiei romanesticare, si-a facut o traditie din a fi

una din cele mai, nu slabe, cifricoase, lipsite de reactie diplomatii eu-ropene, care nu face mai nimic sa aperepozitia romanilor in lume [in Elvetia cior-ile de romani sunt striviti in presa de osaptamana si nu exista inca nici o reac-tie oficiala a MAE, ca doar de aia platimtaxe si impozite], ci discutam despre fap-tul ca, in Romania, este poate singurasituatie in care mass-media, nu numaica nu ia apararea romanilor care tind safie identificati cu etnia rroma, insa pro-moveaza o Romanie manelista. Discu-tam cu un prieten, manager la ocompanie elvetiana din Romania, care,pe marginea atacurilor la adresa ro-manilor din Elvetia, despre care am scris aicihttp://www.urbaniulian.ro/2009/01/07/presa-elvetiana-s-a-dezlantuit-in-atacuri-furibunde-la-adresa-ciorilor-de-romani-mae-somata-de-intervina-oficial, mi-atransmis aceste lucruri:

„Dragă Iulian,Vad si remarc, pe buna dreptate, ca

romanii sunt supusi unui tir de acuzatiiingrijoratoare in Elvetia. Sincer esteprima oara cand in tara mea, conationaliimei se pronunta cu asemenea agresivi-tate la adresa unei natiuni europene,insa, hai sa vedem cum s-a ajuns aici.Eu, stii bine, lucrez si locuiesc in Roma-nia de 5 ani.

Dragule, sunt socat de faptul ca, inpresa romana, nici macar un singur ziarnu a scris editoriale de atitudine fata delinsajul mediatic la care sunteti supusi in

Elvetia. Sunt surprins sa vad ca oficialiidin politica voastra externa se fac ca nuvad si ca nu aud, si nu se declara, ofi-cial, macar ingrijorati de escaladareaacestor lucruri la adresa romanilor inpresa elvetiana.

Pai daca voi nu va aparati, cine sa vaapere ? Stii de exemplu faptul ca, au ex-istat luari de pozitie din partea preseigermane, adica au ajuns ziaristii nemtisa-i apere pe romani, in vreme ce ziaris-tii vostrii nu spun nimic? Pentru un el-vetian este o chestiune ciudata, pe careo poate elucida doar traind in tara voas-tra.

Pentru ca, sa ma ierti insa, pro-gramele voastre TV abunda de produc-tii centrate pe imaginea tiganilor.

De Revelion am vazut o chestiunegroteasca, am vazut cum niste valori is-torice ale romanilor, erau jucate de catreniste celebritati locale carora voi lespuneti manelisti. Fetita mea invata lascoala germana din Bucuresti, iar colegiiei discuta in pauze despre aventurileunei printese in filmul Inima de Tigan.

In ziarele voastre, nuntile, divorturilesi viata tiganilor fac cap de afis, astfelincat intreaga imagine a tarii este con-struita in jurul lor, astfel incat, cum vretisa nu fiti identificati cu ei; adica, culturavoastra ca popor deja este asimilata decultura tiganilor romani, si cred ca esteun eveniment unic, in care o etnie faracivilizatie sa domine un intreg popor siaici ma refer la faptul ca, vina o poartamass-media care este centrata si pre-ocupata sa faca audienta, exacerband lamaximum imaginea tiganilor, astfel incat,

in mod firesc tara voastra a ajuns sa fieasimilata cu locul de bastina al tiganiloreuropeni."

Sinuosul drum al lebedei din Austriacatre graterele faraoancelor si ma-graonilor a trecut invariabil prin presa

romana. Iata ca aceasta goana dupaaudienta, care implica scoaterea in prim-plan al non-valorilor, al manelistilor, auadus Romania la stadiul de cultura fa-cuta sub coviltirul carutei.

Mega-productii gen Inima de Tigansau Regina, nu trebuie sa uitam ca auavut audienta maxima de exemplu inziua alegerilor, atunci cand ROMANII [nurromii] nu fost mai preocupati sa nurateze episodul respectiv, decat sa isiexercite dreptul la vot.

Am facut aceasta paralela pentru ca,in cursul acestei dimineti am discutattelefonic cu Ambasadorul Romaniei laBerna.

Domnul Sava, s-a declarat incantatde faptul ca sunt preocupat de imaginearomanilor in Elvetia, si sincer mi s-aparut a fi un diplomat, care este plin deintentii bune, insa este cam legat demaini si de picioare. Asta pentru ca, dan-sul mi-a spus ca a informat MAE despreceea ce se intampla in presa elvetianala adresa romanilor [s-au lipit ostentativafise infatisand ciorile de romani inclusivpe strazile oraselor elvetiene] siasteapta o reactie a oficialilor romani.Insa, interesante sunt cifrele avansatede domnia sa, care ne demonstreazafaptul ca, Elvetia chiar era ultima tara dinEuropa care avea dreptul sa ne cata-logheze drept ciori, si sa discute, despre

un referendum care sa interzica cetate-nilor romani, dreptul la libera circulatiepe teritoriul tarii lor.

Astfel pe piata muncii din Elvetia ex-ista circa 750000 de muncitori straini, inaceasta tara posibilitatea de a muncii lanegru fiind redusa.

Din acesti 750000 de muncitoristraini din Elvetia, doar putin peste 3900sunt romani, adica sub un procent, ast-fel incat prezenta romanilor este extremde redusa. Insa, din acesti 3900 de ro-mani care muncesc in Elvetia, si dincauza carora nu mai au loc sa respire el-vetienii, in proportie de 90 % sunt oa-meni de o inalta probitate profesionala simorala: manageri MBA, profesori,medici adica romani care reprezinta cucinste tara noastra. Este evident astfelfaptul ca, cel putin in cazul acestor at-acuri xenofobe din presa elvetia, MAEtrebuia sa intervina, pentru ca romanii sesimt efectiv abandonati de toata lumea,adevarati fii ai ploii.

Un profesor roman care preda la cat-edra unei universtitatii din Berna imispunea: „Am invatat la Oxford, predaude peste 20 de ani, insa nu am crezut cao sa apuc ziua in care, la curs, studentiisa ma intrebe daca nu cumva si eu amrude tigani in familie! Nimeni nu neapara, nici presa romana, nici autoritatileromane, nimeni, astfel incat nu ne mairamane decat sa ne punem cenusa incap, sau sa renuntam pur si simplu samai declaram ca suntem romani! Inaintede '89 eram priviti cu simpatie aici, noiromanii, eram considerati oameni emi-nenti, insa in numai 20 de ani, am ajunssa primim in bloc eticheta de tigani.

Si cum sa nu o faca, daca in presaromana nimeni nu vorbeste de romaniide succes, de romanii inteligenti, si astapentru ca ziarul se vinde numai daca ilare pe prima pagina pe Guta, Minuneetc. Eu refuz sa ma las manelizat, insaasta se pare ca este echivalent cu a re-nunta sa ma mai consider roman.

Tara mea se cheama Romania, nuRRomania!"

Material transmis din Elveţiaîn Canada şi retransmis nouă

de către redactorul nostru,� Virginia MATEIAŞ - Quebec

România, vi itoare Tzigania!?

Caseta redac]ional\

Fondatori: Ion Iancu Vale, Sebastian Drăgan, Mircea Cotârţă � Redactor şef: Grigore Grigore � Redactori şef adjuncţi:Romulus Gandy Georgescu, Gheorghe Palel, Florea Turiac � Secretar general de redacţie: Nicu Tănase � Seniorieditori: Mihai Antonescu, Victor Atanasiu, Mircea Constantinescu, Florian Copcea, Tudor Cristea, Victor Petrescu, VictorSterom, Al. Florin Ţene � Redactori principali: Alexandrina Dinu, Răzvan Davidescu, Bogdan Didescu, LucianConstantin, Puiu Drăguţoiu, Ana-Maria Pulbere, Ioan Vişan � Redactori asociaţi: România - Gavril Moisa, Emil Perşa(Cluj-Napoca), Ana Zegrean (Bistriţa Năsăud), Adrian Georgescu, Iulian Nuţă, George Tei (Bucureşti), Ionica Dăgădiţă,Rodica Licsari, Dan Dobrescu (Turnu Severin), Dana Dogaru Zamora (Buşteni), Raisa Boiangiu (Hunedoara), IonelDumitrescu, Florin Vârlan Neamţu (Mangalia), Aurora Pordea, Nicolae Iştoc (Oradea), Lucian Gruia, George Lixandru,Emanoil Toma, Dorel Trifu (Ploieşti); Alte ţări: Virginia Mateiaş (Canada), Dimitrie Grama (Danemarca), Olimpia Danci(Italia), Vasile Barbu, Gligor Popi, Ionel Stoiţ (Serbia), Vavila Popovici, Claudia Serea, Florin Smarandache (S.U.A.), EugeniaBălan Ciocoboc, Silvia Caba Chivireac (Ucraina).